Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de erezie nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos și umblăm cu El, până la capăt, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul, cu care cei cu învățăturile dracilor dau din gură).

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Cristos îi va mântui în final (de mânia viitoare) doar pe cei care Îl așteaptă în slujirea lor, în umblarea cu El până la capăt!

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.

Vor fi mântuiți în final de mânia viitoare doar cei care slujesc lui Dumnezeu și astfel așteaptă pe Fiul Lui:

Evrei 9
28  Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

Aștepți pe Domnul în umblarea ta cu El, în har, până la capăt? Vei fi mântuit în final.

Am fost scoși din starea de păcat și puși în starea de har (”am fost mântuiți” gratuit, cadou) ca să putem umbla cu Domnul până la capăt, când vom fi scăpați (mântuiți) de mânia viitoare a lui Dumnezeu!

Ereticii cu mântuirea pe veci trăiesc cu impresia că sunt mântuiți pe veci și atât.

Dar să începem cu SCOPUL SFINTEI TREIMI:

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, CU SCOPUL să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte (ne scapă, ne mântuiește) de mânia viitoare.

Evrei 9. 14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, CU SCOPUL să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

Și apoi să pomenim și de scăparea (salvarea) din starea de păcătoșenie – versetele care spun că am fost mântuiți prin har, prin credință, FĂRĂ FAPTE se referă la scăparea din păcat ca apoi să putem împlini SCOPUL venirii Domnului Isus în lume: ca să Își facă un grup care să-I fie tezaurul Regal și cei din acest grup (creștinii) să-L asculte, să-L slujească PRACTIC; PRIN FAPTELE LOR, pentru că doar așa vor putea ajunge la Premiul final, mântuirea viitoare, când vor fi scăpați, izbăviți, salvați, mântuiți de mânia viitoare!

Scăparea din starea de păcat (mântuirea inițială) este intrarea în procesul de mântuire (iertarea trecutului, justificarea / îndreptățirea inițială prin credință, primirea Duhului Sfânt și nașterea de sus, din nou), adică punerea la START – nu ajungerea la FINIȘ! Am fost scoși (prin credință) din starea de păcătoșenie și puși gratuit (cadou) în starea de har CU SCOPUL să umblăm cu Domnul până la capăt (cu ajutor continuu de sus și împlinind continuu PRETENȚIILE HARULUI / vedeți articole /) , pentru că doar așa vom putea ajunge să fim mântuiți (la Judecata finală, care știm că va fi după fapte, nu după datul din gură cu numai prin har, numai prin credință!).

Am intrat (gratuit) cadou în starea de har ca să îndeplinim scopul lui Dumnezeu, de umblare cu Domnul practic, PRIN FAPTE!

Mântuirea inițială, procesul de mântuire și mântuirea finală

Mântuire = salvare

Mântuirea inițială (din păcat), ca să putem face ceea ce nu au reușit cei care au fost sub Legea lui Moise, să umblăm cu Domnul:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să-I fie tezaurul Regal, plin de râvnă pentru fapte bune.

Aceasta este mântuirea prin har și prin credință, când Duhul Sfânt te-a născut din nou și astfel ți-a schimbat interesele preocupările spre lucrurile de sus, ale Împărăției:

Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost justificați (îndreptățiți) prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

Am intrat în procesul de mântuire (”am fost mântuiți”) ca să umblăm cu Domnul până la capăt. Aceasta nu este salvarea (mântuirea) definitivă, finală, ci este salvarea din starea de păcat, CU SCOPUL să slujim Dumnezeului cel Viu (nu băuturii, curvelor, jocurilor de noroc, avorturilor, drogurilor etc, plăcute unora dintre cei care se consideră mântuiți pe veci)!

1 Corinteni 1. 18 Într-adevăr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu – umblăm cu Domnul practic, PRIN FAPTE, în procesul de mântuire, îndeplinind cerințele Legii harului / vedeți pretențiile harului / , lucrându-ne în vederea rodirii mântuirea / vedeți articol cu text / , cu asigurarea că dacă facem lucrurile din lista de făcut, vom primi din belșug intrare în Împărăția cerurilor / vedeți articol / . Umblând practic cu Domnul, PRIN FAPTE, ne producem justificarea (îndreptățirea) prin fapte, ni se spune în Iacov 2 / vedeți articol / .

Numai ca urmare a rodirii mântuirii până la capăt putem ajunge la Premiul alergării, când vom fi mântuiți (salvați) de mânia viitoare (Ioan 3.36 traducerea corectă), spune și apostolul Pavel / vedeți articol cu text / , Petru va primi mântuirea finală doar la sfârșitul umblării cu Domnul / vedeți articol cu text  / .

Mântuirea finală viitoare, adică salvarea de mânia viitoare, se poate obține doar la Judecata viitoare, care va fi după FAPTE ne spune viitorul Judecător / vedeți categoria de articole cu texte din Biblie / .

2 Corinteni 5. 9ne şi silim să-I fim plăcuţi 10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

2 Tesaloniceni 1
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând (umblarea cu Domnul merge crescând, nu credința teoretică, nepusă în trăirea practică), şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii (sau i-a fost șters numele) a fost aruncat în iazul de foc

Exod 32. 33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

Am intrat prin har pe calea mântuirii și umblăm cu Domnul până vom ajunge la mântuirea finală viitoare!

Ajuns-ați la țintă? – poezie de Valentin Popovici

Ajuns-aţi voi la ţintă, de nu mai alergaţi?
Şi n-aşteptaţi pe nimeni, de nu mai privegheaţi?

V-aţi terminat lucrarea, de staţi şi odihniţi?
Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemântuiţi?

Aţi câştigat cununa de nu vă mai luptaţi?
Şi sunteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi?

Cuvântul Sfânt de-acuma deplin l-aţi învăţat,
De azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat?

Sau inimile voastre de somn s-au molipsit,
De v-a legat păcatul şi pofta v-a robit?

Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins,
Şi duhul lumii, râvna şi dragostea v-a stins?

Sau poate legământul cu Domnul l-aţi călcat,
Şi gândul că El vine curând voi l-aţi uitat?

Sau dragostea fierbinte atât vi s-a răcit,
De-uitaţi ce-aveaţi odată atât de mult iubit?

Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa,
Aduceţi-vă-aminte: aşa eraţi cândva?

  • O, Doamne sfânt, ne-ajută de-acum și până-n veac,
    Să ne-ndreptăm trăirea, să fim după-al Tău plac.

Să nu-ncetăm o clipă să mai veghem, căci știm:
Curând ne vei da Țara, Noul Ierusalim.

Mai toarnă-n noi, Părinte, puteri din Duhul Tău,
Că vine-ntruna, Doamne, la noi, vrășmașul rău…

El caută răcnind cu somn și neveghere
Să ne înghită, însă n-are nicio putere!

Noi, noi Îl vrem pe Domnul, a Lui e biruința!
Chiar El ne va conduce, pân’ vom atinge ținta.

Și-atunci în ziua-aceea primi-vom prin credință,
Din Mâna lui Hristos cununi de biruință!

Prin mare har am fost puși la STARTul umblării cu Domnul, ca să umblăm cu Domnul până la FINIȘ, unde ne așteaptă mântuirea finală

Acolo unde scrie în Noul Testament că am fost mântuiți este vorba despre intrarea în procesul de mântuire (am fost puși la START), nu despre mântuirea finală, în urma judecății după FAPTE (la FINIȘ)!

2 Corinteni 5. 10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trupjudecata va fi după FAPTE, nu după datul din gură cu mântuirea ușuratică, prin credința dracilor și harul ieftin, pe veci!

Cu mare har ai fost pus la START, ca să împlinești SCOPUL lui Dumnezeu, de umblare practică, prin FAPTE, cu Domnul până la capăt – doar așa vei putea ajunge să primești Premiul ceresc, mântuirea finală!

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – Pavel a intrat în procesul de mântuire (alergarea după reguli pentru Premiu) – a fost pus la START
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; – ca să trăiască practic, prin FAPTE, în procesul de mântuire
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – ca să ajungă la FINIȘ, să primească mântuirea finală, să fie cu Domnul în veșnicie!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus aleargă cu Domnul în procesul de mântuire deoarece a intrat în acest proces (a fost pus la START)
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea – lucrurile lumii şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus ca să ajungă la FINIȘ
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi.

Vedem clar din text că apostolul Pavel, cel despre care cei care se pretind mântuiți pe veci zic că le-a oferit mântuirea ușuratică pe veci (când au crezut), în realitate ne cere umblare cu Domnul până la capăt, la FINIȘ!

Mântuiri diferite

Ereticii care se pretind mântuiți pe veci zic că există o singură mântuire, primită în momentul când ai crezut și care este pe veci (oricui ai sluji apoi).

Biblia ne prezintă mântuirea inițială din păcat (la intrarea în procesul de mântuire), ca să putem face ceea ce nu au putut cei de sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul: ne-a fost iertat trecutul, am fost justificați (îndreptățiți) înaintea lui Dumnezeu prin credința inițială în Jertfa Domnului Isus, în acest fel am putut primi Duhul Sfânt care ne-a născut din nou de sus, ne-a schimbat preocupările minții spre lucrurile de sus și continuă să ne ajute în procesul de mântuire, până la capăt, la mântuirea finală viitoare:

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Se confundă mântuirea inițială (am fost mântuiți prin har, prin credință) cu mântuirea finală, la care putem ajunge doar prin umblarea cu Domnul până la capăt, practic, PRIN FAPTE, cu ajutor continuu de sus.

Ca urmare a răspunsului fiecărui om la chemarea lui Dumnezeu, prin mare har, cooperarea celor trei Persoane ale Sfintei Treimi ne-a pus la STARTul umblării noastre cu Domnul și aceasta este mântuirea primită cadou, care este doar intrarea în procesul de mântuire; apoi, cu ajutorul Duhului Sfânt, TREBUIE să umblăm PRIN FAPTE cu Domnul până la capăt – doar acolo, la FINIȘ, vom putea primi Premiul alergării, mântuirea finală de mânia viitoare, cum ni se spune în Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are (primește) viaţa veşnică – a primit mântuirea inițială; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” – nu va ajunge să fie mântuit în final, dacă nu umblă cu Domnul! 

/ Vedeți aici mai multe articole cu texte despre timpurile procesului de mântuire / .

Scopul lui Dumnezeu a fost înlocuit cu scopul oamenilor!

Este greșit să luăm versete scoase din texte și să le schimbăm înțelesul, ca să facem să pară reală câte o erezie, in cazul nostru învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. De exemplu sunt folosite versete care spun că prin har ați fost mântuiți, prin credință, deși este clar că se referă doar la intrarea în procesul de mântuire – alte versete, care vorbesc despre alergarea pentru premiul primit la sfârșit, nu contează!

Proverbe 14. 12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarteOamenilor (unora dintre ei) le-a plăcut să-și inventeze o mântuire după cheful și poftele lor, ușuratică, pe moment pentru veci, orice ar face apoi, dar nu acesta a fost scopul Sfintei Treimi, așa că nu aceasta este calea spre mântuirea viitoare (finală).

Marea înșelare a mântuirii primită în momentul când ai crezut este că nu aceasta este VOIA LUI DUMNEZEU! Domnul Isus nu oferă mântuirea ușuratică, cu satana, pe care nu o poți pierde! SCOPUL venirii Domnului Isus în lume a fost să Își creeze un grup care să-L urmeze și prin care să Se descopere celor din lume / am arătat aici / , grup care să-I fie tezaurul Regal / vedeți articol / . Cei care fac parte din acest grup (în care se poate intra doar prin Jertfa Domnului Isus) primesc ajutor continuu de sus ca să umble până la capăt cu Domnul – doar acolo vor ajunge la Premiul ceresc, mântuirea finală viitoare de mânia lui Dumnezeu! Aceia vor forma un grup care va fi tezaurul Regelui și în veșnicia fericită!

Vedem clar că s-a încercat înlocuirea SCOPULUI (grupul de urmași ai Domnului) Sfintei Treimi cu ajutorul de a îndeplini acest scop, intrarea în procesul de mântuire (când ai crezut). Mântuirea este un proces, o umblare continuă cu Domnul cu ajutor de sus, o alergare pentru Premiul ceresc, respectând regulile IMPUSE de sus! SCOPUL Domnului nu a fost să intri pe calea mântuirii și apoi să te consideri mântuit pe veci, ci a fost să ÎȘI FORMEZE UN GRUP DE URMAȘI, sfinți ( vedeți articol cu text ) și care fac FAPTE BUNE rânduite de Dumnezeu ca să umble în ele! Am văzut în Pilda celor zece fecioare că la mântuirea finală se ajunge doar prin SFINȚENIE + FAPTE / vedeți articol / și / articol / . Domnul Isus (viitorul Judecător) ne prezintă fecioarele înțelepte, care au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE și pe cele neînțelepte, care erau și ele sfinte, dar fără fapte.

Dacă nu împliniți SCOPUL lui Dumnezeu veți rămâne pe dinafară de Împărăția cerurilor!

Dumnezeu, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul Adevărului, ca să fim primele roade ale creaturilor Lui – nu ca să umblăm cu demonii, că mântuirea nu se poate pierde!

Iacov 1
16 Nu vă înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi:
17 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
18 El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul Adevărului, ca să fim primele roade ale creaturilor Lui.

Deuteronomul 6
5 Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
6 Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.
7 Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.
8 Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.
9 Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.

Deuteronomul 10
12 Acum, Israele, ce altceva cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău,
13 să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca să fii fericit?
14 Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el.
15 Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească; şi după ei, pe sămânţa lor, pe voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeţi azi.

Deuteronomul 11. 1 Să iubeşti, dar, pe Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti întotdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui şi poruncile Lui.

Știm că Dumnezeu nu Se schimbă și vedem că nu Și-a modificat pretențiile pentru ajungerea oamenilor la mântuirea finală, dar acum avem ajutor de la El (acest ajutor este harul, care nu obligă la ajungerea la mântuirea finală, ci ajută).

Și în Noul Testament (în Legea harului), Dumnezeu (care nu S-a schimbat) intenționează să-Și facă un grup de oameni care să-L urmeze: Iacov 1. 18 El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul Adevărului, ca să fim primele roade ale creaturilor Lui – nu ca să putem umbla cu demonii, că mântuirea nu se poate pierde!

Doar dacă umbli cu Domnul până la sfărșit, dacă împlinești PRETENȚIILE harului / vedeți articole cu texte din Biblie / , vei ajunge să fii mântuit în final de mânia viitoare!

Ați fost chemați la umblarea practică, PRIN FAPTE, cu Domnul, până la capăt, nu la mântuirea superficială (și iluzorie)!

1 Corinteni 1. 9  Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

1 Corinteni 1. 30  Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate.

Nici în Noul Testament (în Legea harului care are pretenții mari / vedeți pretențiile cu texte din NT / pentru ajungerea la Premiul ceresc, mântuirea finală viitoare), așa cum nu a fost nici în Vechiul Testament, nu ni se oferă o mântuire iubită de unii, pentru că este așa ușuratică (numai să crezi), încât poți umbla cu demonii, că vei fi cu Domnul – NU VEI FI!

Dându-și învățături false care să le satisfacă poftele, cu mântuirea pe moment, numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE, ereticii au uitat de dorințele lui Dumnezeu (vedeți în versetele de sus, de exemplu). Fără să le pese să împlinească PRETENȚIILE lui Dumnezeu, cine îi va putea mântui la Judecata finală (care știm că va fi după fapte), vrăjelile cu datul din gură cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”?!

Fără FAPTE, pocăința (vedeți ce cerea Ioan Botezătorul, în acest articol) este doar o vorbărie inutilă – credința FĂRĂ FAPTE nu mântuie! (vedeți Iacov 2).

Fără conținutul umplut de FAPTE, făcute în umblarea cu Domnul, în har, cu ajutor de sus, religiozitatea este falsă și nu va duce la mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie!

Mântuirea pe veci – formă (etichetă, vopsea) fără conținut

Așa cum am arătat în articolul precedent, în vremea comunismului (și înainte) baptiștii erau arminiști. Apoi au venit tot felul de ratați intelectuali și au adus învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde.

baptiștii erau numai arminiști se vede și din faptul că nu făceau separare între pocăință și mântuire – pentru ei nu exista ajungere la mântuirea finală viitoare fără umblare cu Domnul până la capăt, fără pocăința trăită practic, de aceea, îi chemau pe oameni LA POCĂINȚĂ, nu doar la mântuire (iluzorie)!

Mântuirea numai prin harul fals, numai prin credința dracilor (fără fapte) a produs numai formă dar fără conținut, exact cum spune Biblia:

Matei 23
13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.
14 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.
15 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă – mântuiți pe veci numai prin har, numai prin credință!

24 Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.
26 Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată – lupii răpitori ar vrea să vă asigure de mântuirea pe veci, oricât de ușuratică ar fi ea, o ”mântuire” iluzorie prin credința dracilor care nu transformă conținutul, ci vă oferă numai o etichetă falsă!
27 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase – mântuiți numai prin har, numai prin credință, pe deplin asigurați FĂRĂ FAPTE, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie – avorturi, băutură, curve etc!
28 Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege – fărădelegea uciderii sufletelor prin strâmbarea învățăturii curate, ca să pară reală învățătura dracilor cu mântuirea pe veci! / vedeți articole cu texte despre falsificarea învățăturii Bibliei – mai ales primele articole, care apar în josul paginii / .

Matei 18
6. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! – prin erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci!

La ce ne-au chemat Dumnezeu și înaintașii noștri

1 Corinteni 1.9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Dumnezeu ne-a chemat la PĂRTĂȘIA (comuniunea, parteneriatul) cu Fiul Său. Credincios este Dumnezeu (să îi întărească până la capăt) doar față de cei care rămân în această comuniune (părtășie, parteneriat) cu Domnul Isus. Nici vorbă de mântuirea pe veci, orice ar face oamenii apoi.

Când au răspândit religia baptistă la noi, înaintașii noștri au fost serioși în umblarea lor cu Domnul. Învățăturile lor au fost arministe (având doar o vopsea de alegere, la care au renunțat / vedeți articol / ) datorită seriozității lor.

Păstrată zeci de ani chiar și în comunism, religia curată baptistă arministă pretindea umblarea cu Domnul până la capăt, altfel mântuirea se poate pierde. Această seriozitate era cuprinsă și în cântările lor, de exemplu:

M-am hotărât să-L urmez pe Isus / Nu-i drum-napoi.

După ce au venit lupii răpitori înapoi de la universități păgâne și au răspândit erezia nimicitoare cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde, leșinătura lor religioasă cu mântuirea ușuratică numai prin har, numai prin credință a afectat negativ bisericile și unele au devenit ghețării de suflete care își pierd mântuirea. Au schimbat scopul Lui Dumnezeu din versetul de sus cu bolboroseli cu numai prin harul fals în care nu trebuie să umbli, numai prin credința dracilor care nu mântuie (fără fapte)!

Știm că trebuie să umblăm în Cristos, așa cum L-am primit pe Domnul, nu cu satana că mântuirea nu se poate pierde!

Am intrat în procesul de mântuire (prin credință, gratuit) ca să continuăm în acest proces până la capăt, PRIN FAPTE

Următoarele două versete scoase din context par să dea mântuirea ușuratică, pe veci:

Efeseni 2. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Dar, dacă vedem întreg textul:

Efeseni 2
1 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus (am intrat în procesul de mântuire) pentru (ca să umblăm practic cu Domnul, prin) faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – știu că este foarte greu de crezut, chiar imposibil, pentru unii, că mântuirea cu băutură, curve, droguri, jocuri de noroc, avorturi, nu este chiar reală (ba chiar este foarte falsă)

12 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

18 Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh – nu la cel viclean, prin duhurile de înșelare cu învățăturile dracilor că nu este cădere din har (dacă ieși din har, nu mai ai de unde să cazi)
19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

Dacă nu ne pasă ce cere Dumnezeu, rostul venirii Domnului Isus în lume, pare reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci (primită în momentul când ai crezut, apoi nu mai contează ce faci), dar dacă vedem:

1 Petru 2
24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi spiritual – s-a răstignit satana pentru voi, ca să vă mântuie dacă umblați cu demonii?
25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre – nu la satana!

Vedem că nu a mai rămas nimic de mântuirea pe veci. Dacă te încadrezi în planul lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor prin umblare cu El până la capăt, vei ajunge să primești Premiul ceresc; dacă te întorci și la umblarea cu satana, vei pierde Premiul, de aceea se spune: Cui ai slujit (după ce ai intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire), cu acela vei fi și în veșnicie!

Nicăieri nu scrie în Biblie că poți face orice, că oricât ai ajunge de decăzut, mântuirea nu ți-o poți pierde!

Nimănui nu i-a spus Domnul Isus să facă orice (sau nimic), că oricum, mântuirea nu și-o poate pierde, ci unora le-a spus „Vino după Mine”, altora „Du-te și spune ce ți-a făcut Domnul”!

Nicăieri în Biblie nu ni se prezintă mântuirea ușuratică, pe veci, nicăieri, nimeni nu este felicitat dacă umblă cu demonii, că măcar nu își pierde mântuirea!

Iar atunci când unul a luat-o razna:

1 Corinteni 5
1 Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.
2 Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru!
3 Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă.
4 În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus,
5 am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

Dacă va fi dat pe mâna satanei (ca Iov, și îl vor chinui demonii), poate (dacă nu este suficient de împietrit) se va pocăi și poate se va întoarce, va umbla cu Domnul și la judecata finală viitoare, va fi mântuit de mânia viitoare! Nu scrie că o fi el fraier, dar măcar nu și-a pierdut mântuirea!

Dacă nu îți respecți partea ta din Contract, nu vei ajunge la Premiul ceresc!

Am arătat aici că Legământul cu Dumnezeu este un contract, nu o promisiune (că poți face orice, fiind mântuit pe veci, și vei ajunge să fii cu Domnul în veșnicie). Dacă nu îți ții partea ta din contract, rămâi pe dinafară de contract!

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul primeşte premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul! – scrie pentru frați (vedeți capitolul 1, primele două versete), adică pentru cei care s-au întors la Dumnezeu și au primit cadou mântuirea inițială prin credință (au intrat în procesul de mântuire, aleargă pentru Premiul ceresc)
25 Toţi cei care se luptă la jocurile olimpice se supun la tot felul de înfrânări (se înfrânează de la toate). Şi ei fac lucrul acesta ca să primească o coroană care se poate vesteji; noi să facem lucrul acesta pentru o coroană care nu se poate vesteji.
26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat – căzut la test, invalidat, respins, adokimos.

După ce ai intrat în Legământul nou cu Dumnezeu, trebuie să umbli cu El până la capăt (să îți faci practic, PRIN FAPTE) partea ta din Legământ (care este un contract), altfel nu vei ajunge să primești Premiul ceresc!

Domnul Isus a venit ca să împlinească Legea veche

Matei 5
17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii (Vechiul Testament cu Legea dată prin Moise); am venit nu să stric, ci să împlinesc.
18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

Dacă modul de obținere a mântuirii s-a schimbat în NT față de VT (dacă s-a trecut de la mântuirea obținută la sfârșitul umblării cu Domnul la mântuirea numai prin datul din gură cu credința fără fapte, care esre a dracilor și nu mântuie, ni se spune în Iacov 2 / vedeți articol cu text / și cu harul teoretic, în care nu trebuie să umbli), având în vedere că Legea veche tocmai ieșea din uz, Domnul Isus nici măcar nu ar mai fi spus nimic de ea – aparținea trecutului și gata! Dar în Legea nouă (a harului), mântuirea se poate obține tot la sfârșitul umblării cu Domnul (nu la început!), dar acum avem ajutor de sus – vedem că partea Legii privind mântuirea viitoare, posibilitatea ajungerii cu Domnul în veșnicie, nu s-a schimbat! Pretențiile lui Dumnezeu de umblare cu El sunt aceleași (s-a trecut de la ritualurile vechi la FAPTELE rânduite de Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm cu Domnul prin ele).

Am arătat că modul de intrare în Legământul cu Dumnezeu este la fel (pecetluit prin sânge), și la fel, neținerea de către oameni a părții lor din contract duce la anularea contractului.

Pretențiile lui Dumnezeu pentru ajungerea la mântuirea finală viitoare nu s-au schimbat, de aceea în Noul Testament (în Legea harului în care TREBUIE să umbli practic, prin fapte) sunt puse citate din Vechea Lege (dată prin Moise).

De exemplu 1 Petru 1.16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” este din vechea Lege:

Leviticul 11.44 Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.

Leviticul 11.45 Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi; căci Eu sunt sfânt.

Leviticul 19.2 „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru.

Leviticul 20.7 Voi să vă sfinţiţi şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Leviticul 20.26 Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus deoparte dintre popoare ca să fiţi ai Mei.

Numeri 15.40 Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.

1 Petru 2
24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, ca să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi spiritual.
25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre – în acest fel, Domnul Isus a împlinit Legea veche!

Domnul Isus a venit în lume ca să ne ajute să împlinim pretențiile lui Dumnezeu!

Matei 5. 17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.

Domnul Isus nu s-a priceput la făcut vrăji de mântuire, adică să zică abracadabra și oamenii să fie mântuiți pe veci.

Ce Lege să mai împlinească, că doar era pe cale să fie depășită. Domnul Isus vorbește despre Legea veche, dată prin Moise (la aceasta se referă Legea și Prorocii, sub acest nume era cunoscută Scriptura Vechiului Testament) și spune vă o va împlini. Dar nu mai putea împlini ceva care nu mai conta, dacă modul de obținere a mântuirii s-a schimbat! În Legea veche, oamenii trebuiau să umble perfect cu Dumnezeu. Dacă în Legea harului mântuirea era numai în momentul când ai crezut, FĂRĂ FAPTE, nu mai conta nimic din vechea Lege și nu ar mai fi avut ce să mai împlinească!

Dar la mântuirea viitoare oamenii ajung la fel, prin umblare cu Domnul până la capăt – PRETENȚIILE lui Dumnezeu NU S-AU SCHIMBAT DELOC! Cei de sub vechea Lege nu au putut să o țină pentru că nu i-a ajutat firea pământească, diferența este că acum avem ajutor de la Sfânta Treime – acest ajutor este harul. Schimbarea dintre vechea Lege și noua Lege se referă la acest ajutor: jertfele animalelor și păsărilor au foat înlocuite cu Jertfa Domnului Isus (ca să umbli cu Domnul, nu cu satana, că nu-ți poți pierde mântuirea!), prin credință, prin har am fost puși la startul umblării cu Domnul ca să umblăm cu Domnul până la capăt (nu cu demonii de la care vin învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci!), am fost justificați înaintea lui Dumnezeu ca să primim Duhul Sfânt care să ne ajute, energizeze, călăuzească în această umblare (nu cu demonii!) și apoi să ne facem justificarea PRIN FAPTE! (vedeți articol cu text).

Nu există schimbări în necesitatea ducerii (lucrării) mântuirii până la capăt / vedeți articol cu text / , PRACTIC, PRIN FAPTE, dar acum avem ajutor de sus în umblarea cu Domnul (nu cu satana, că nu există cădere din har)!

Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc – Domnul Isus a venit nu ca să împlinească fiecare literă a Legii vechi, ci să ne ajute să împlinim noi pretențiile lui Dumnezeu, ca să ajungem la mântuirea finală (în viitor):

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – doar credința trăită practic contează!
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi – nu aberațiile lupilor răpitori cu învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, care nu se poate pierde!

Prin mare minune am intrat gratuit în procesul de mântuire ca să continuăm să umblăm cu Domnul până la capăt, altfel mântuirea se pierde!

Intrarea în procesul de mântuire nu se poate face decât prin Domnul Isus:

Ioan 10
7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.

9 Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune – este doar intrarea în procesul de mântuire, apoi trebuie să umblăm cu El până la capăt, unde vom ajunge să fim mântuiți de mânia viitoare. Ce se întâmplă dacă nu rămânem în El și nu continuăm să umblăm cu El până la capăt:

1 Petru 1
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică (fobie, spaimă de pierderea mântuirii – vedeți articol) în timpul pribegiei voastre;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană – iar dacă renunțați la umblarea cu Domnul, nesocotiți Sângele Legământului cu care ați intrat în Noul Legământ și cu care ați fost sfințiți, ceea ce va duce la pierderea mântuirii și la o mai mare pedeapsă în partea rea a veșniciei! / vedeți articol cu text / .

Dumnezeu are pretenția ”Fiți sfinți cum Eu sunt sfânt” pentru că doar așa vom putea ajunge la destinația fericită, nu numai ca să mai scrie ceva inutil (dacă mântuirea nu se poate pierde) în Noul Testament!

Ce vrea Dumnezeu nu contează deloc?

Cei cu mântuirea pe veci vorbesc numai din punctul de vedere al lor (al oamenilor), de parcă Dumnezeu nici nu există, neavând pretenții pentru mântuire (există numai în momentul când îi mântuie pe veci, apoi nu mai contează nimic).

Biblia ne spune că lucrarea Domnului Isus în lume a avut SCOPUL de a-Și face un popor care să-I aparțină / vedeți articol cu text / .

1 Petru 1
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.

Apocalipsa lui Ioan (Revelații) 3
4 Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici – la mântuirea finală viitoare vei ajunge prin merite personale (cu ajutor de sus)!
5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”

Efeseni 5.10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.

Ioan 10. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine – nu există mântuire doar dacă te prefaci că ești oaie, nu există mântuire fără ascultare de Domnul și umblare continuă, până la capăt, cu El, pe calea Lui!

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune – nu pentru băutură, curve, droguri, avorturi și altele asemenea, pe care le fac unii mântuiți pe veci, crezându-se pe deplin asigurați în Cristos!

Dumnezeu a intenționat crearea unui al doilea grup (creștinii) după falimentul primului grup și nu Și-a schimbat pretențiile: doar cei care vor umbla cu Domnul până la capăt vor ajunge să fie cu Domnul în partea fericită a veșniciei, iar acum ne dă ajutor pentru îndeplinirea acestui scop!

Cei cu mântuirea pe veci pretind că Dumnezeu i-a mântuit pe veci și astfel fac din Dumnezeu o slugă a lor (a oamenilor), care are obligația să îi mântuiască chiar dacă ei umblă și cu demonii (că nu au ce pierde); arminiștii cred că ei TREBUIE să fie supuși lui Dumnezeu continuu, până la capăt, ca să ajungă să fie mântuiți de mânia viitoare, în final!

Avem pace cu Dumnezeu, dar o putem pierde

Ioan 3.16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică – peste tot în Biblie, doar credința trăită practic, PRIN FAPTE, contează. Nu este vorba nici aici despre credința (teoretică) pe moment, care te mântuie pe veci.

36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” – în Biblie ni se spune să ne trăim practic credința (vedeți articol cu lista cu lucruri de făcut ca să ajungem să fim mântuiți în final), să umblăm cu Domnul până la capăt. Am intrat în starea de har degeaba, dacă părăsim această stare! Cine crede în Fiul a primit viața veșnică degeaba, dacă nu trăiește procesul de mântuire în ascultare de Domnul. La Judecata finală viitoare nu va fi mântuit (”nu va vedea viața veșnică”), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el!

Traduceri false, demonice ale Bibliei

Am arătat în articolul precedent că în Biblie, mântuirea ne este prezentată ca un proces în care fiecare trebuie să își facă partea lui (cu ajutor de sus).

După revoluție, unii au ajuns la universități de fanatici cu mântuirea pe veci și au adus și răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (nu există cădere din har). Unii, aflați în înșelarea demonilor, au falsificat Biblia ca să pară reală erezia lor.

De exemplu, în traducerile lor, ceea ce Cornilescu a tradus ”suntem pe calea mântuirii”, iar alții ca ”ne mântuim” și care este mai corect, după original, ei au tradus fals cu ”suntem mântuiți”, de parcă i-a mântuit satana pe veci!

Am arătat în categoria Timpurile mântuirii că doar intrarea pe calea mântuirii este cadou / vedeți și articol cu text / , apoi Dumnezeu nu face fapte în locul nostru, ci doar vrea să ne ajute să umblăm noi cu El (și acest ajutor este cadou). Prin minunea îndreptățirii/justificării, a iertării trecutului (NU A VIITORULUI, ORICE AI FACE APOI), a primirii Duhului Sfânt șă a nașterii din nou (cadou), Dumnezeu ne-a pus la STARTul alergării pentru Premiu, nu ne-a teleportat la FINIȘ!

Faptele apostolilor 20
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

Apocalipsa 22
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Asta îmi aduce aminte de PROMISIUNEA VIITORULUI JUDECĂTOR: Pe ticăloșii aceia (pe lupii răpitori prin care demonii nu cruță turma, pe care a câștigat-o prin însuși sângele Său), în mod ticălos (fără cruțare) îi va pierde! AMIN!

”Ne mântuim” – cu Domnul în procesul de mântuire

1 Corinteni 1.18

În traducerea Cornilescu ni se spune:
Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.

În alte traduceri (BOR; catolică) apare scris ”ne mântuim

În traducerea BVA ”suntem pe drumul salvării

Deci mântuirea ne este prezentată în Biblie (insuflată de Dumnezeu) ca un proces (o alergare până sfârșit cu Domnul, pentru Premiul final) în care am intrat cadou, dar apoi și noi trebuie să ne facem partea noastră, cu mare ajutor de sus oferit continuu.

Am intrat în procesul de mântuire ca să umblăm cu Domnul până la capăt!

Romani 5
1 Deci fiindcă suntem justificați/îndreptățiți prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.
7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem justificați/îndreptățiți prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Versetul 2: Domnului Isus îi datorăm intrarea în procesul de mântuire (în starea de har): în versetele 6, 7 și 8 ni se spune că Domnul Isus a murit pentru noi și sensul este că ne-a oferit intrarea în procesul de mântuire cadou.

Am intrat (cadou) în procesul de mântuire, CU SCOPUL să umblăm cu Domnul până la capăt în acest proces, pentru doar la sfârșitul umblării există posibilitatea să ajungem la mântuirea finală.

Apostolul Pavel, ale cărui epistole sunt atât de folosite ca să se arate că mântuirea poate fi ușuratică (numai să crezi pe moment) pentru veci, ne spune:

2 Timotei 4
3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
4 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
5 Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.
6 Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape.
7 M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.
8 De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Versetul 3: Care este învățătura sănătoasă creștină, ni se spune în versetul 5 – că trebuie să umbli cu Domnul pe calea Lui, practic, PRIN FAPTE, respectându-i pretențiile / vedeți pretențiile harului / ! Pavel știa că doar ca sfârșit al alergării va primi Premiul ceresc, mântuirea viitoare, din versetul 8. PREMIUL nu este cadou, ci se obține ca urmare a UMBLĂRII PRIN FAPTE cu Domnul până la capăt!

Această învățătură este în concordanță și cu:

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi!

Am intrat în procesul de mântuire (cadou) ca să umblăm practic, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt, respectându-I pretențiile, beneficiind permanent de ajutor de sus (cadou), pentru că doar așa vom putea ajunge la Premiul ceresc, mântuirea viitoare, să fim cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Avem pace cu Dumnezeu? Cât timp rămânem cu Domnul și umblăm practic cu Domnul!

Romani 5
1 Deci fiindcă suntem îndreptățiți/justificați, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos – oare și acest verset ar putea să ne arate că putem face orice, că mântuirea este primită într-un moment pe veci și nu mai contează nimic?

10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui (nu prin viața demonilor) – nu, nici aici nu este prezentată mântuirea ca fiind ușuratică, pe veci!

1 Ioan 2.6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus – avem pace cu Dumnezeu doar cât timp rămânem cu Domnul!

Am intrat în procesul de mântuire ca să continuăm în acest proces, pentru că doar așa vom putea ajunge la mântuirea finală viitoare!

Scopul venirii Domnului Isus în lume

Evanghelia după Matei, capitolul 1
18 Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:
Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.
21 Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:
23 „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”
24 Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa.
25 Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Şi el I-a pus numele Isus.

De ce a venit Domnul Isus în lume? Ca să mântuiască pe cei din al doilea grup ales (pe creștini) din păcatele lor! Ai Lui au crezut că a venit ca să-i scape de romani, alții din zilele noastre cred că Domnul Isus a venit ca ei să poată umbla cu satana și totuși să ajungă cu Domnul (că mântuirea nu se poate pierde)!

Cu mare har, te-a scos Dumnezeu din felul deșert de viețuire ca să umbli cu Domnul, cu ajutor continuu de sus. Dacă te întorci în păcatul din care ai fost răscumpărat și salvat, ai fost salvat degeaba și nu vei ajunge să fii cu Domnul!

Jertfa Domnului îți este de folos doar dacă umbli cu Domnul, respectând regulile Lui (cerințele harului), până la capăt

Am arătat în / articole scrise după Paștile de anul trecut / că jertfa Domnului Isus este de folos doar celor care umblă cu Domnul.

De exemplu, / în acest articol /:

1 Petru 1
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre – pentru că Dumnezeul dreptății vă va judeca în final!;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără defect şi fără vină.

Mântuirea finală nu este necondiționată, la ea vei ajunge doar la sfârșitul umblării cu Domnul (nu la început!) și dacă vei respecta regulile lui Dumnezeu – / vedeți categoria Domnul Isus nu a oferit mântuire ușuratică, pe veci / .

După ce ai venit la pocăință, cui ai slujit, cu acela vei fi!

Cine s-a răstignit? (2)

Cei cu mântuirea pe veci cred că Domnul Isus a murit pentru ca ei să poată umbla cu satana și să nu își piardă mântuirea, iar aceasta este blasfemie!

Cu satana puteau ei umbla și până acum, nu era nevoie de jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru aceasta! Pot să umble cu satana, că nu vor ajunge cu Domnul!

Cine s-a răstignit?

Unii zic că odată ce au fost mântuiți, ei nu își mai pot pierde mântuirea (chiar dacă ar umbla cu demonii, care i-au înșelat cu mântuirea ușuratică pe veci).

Am arătat cu texte din Biblie că scopul lucrării Domnului Isus în lume a fost să scape (să răscumpere) din păcat pe cât mai mulți oameni și a plătit prețul pentru aceasta.

Pentru voi, cei care vă pretindeți mântuiți pe veci, cine v-a dat posibilitatea mântuirii? L-a trimis Beelzebub pe Scaraoțchi să fie răstignit pentru voi, de nu mai puteți de obsesia învățăturii dracilor că mântuirea nu se poate pierde?!

După cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm (să trăim) într-o viaţă nouă

Epistola către creștinii din Roma este foarte folosită ca pretext pentru mântuirea ușuratică, pe moment, pentru veci. Dar să vedem ce ne spune apostolul Pavel despre scopul lucrării de mântuire a noastră, făcută de Domnul Isus.

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? – harul nu este un elastic de care poți tot să tragi, că nu rupe niciodată!
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? – da, dacă odată mântuit ești pe veci mântuit
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca CU SCOPUL CA după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm (să trăim) într-o viaţă nouă.
5 În adevăr, dacă – ajungerea la mântuirea finală este extrem de condiționată! ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui – sunt porunci (imperative)
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Legea dată prin Moise care condamna păcatul dar nu le-a permis firea pământească să o țină, ci sub har – harul nu te mântuie dacă umbli cu satana, ci Sfânta Treime îți dă ajutor continuu ca să umbli cu Domnul până la capăt, ca să ajungi să fii mântuit în final (în viitor) de mânia viitoare!

De ce v-ați întors la Domnul?

1 Petru 2
24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, ca să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre.

(v. 25) De ce v-ați întors la Domnul? Ca să TRĂIȚI prin fapte pentru neprihănire (v. 24).

Cristos a înviat!