Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Nu ucideți sufletele venite la pocăință!

Am văzut într-un articol anterior textul din Luca 8, unde ni se arată cum semințele Cuvântului au căzut în diferite locuri. De asemenea, în Biblie ni se povestește cum un om și-a curățat cămăruța, dar totuși starea lui de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi. În mod evident, este vorba despre cei care vin la pocăință (și intră pe calea mântuirii). Se vede clar că aceștia sunt cei mai afectați!

Nu povestiți celor veniți la pocăință că mântuirea nu se poate pierde, pentru că unii vor crede că pot face orice și vor renunța la rămânerea în har (fiind mântuiți pe veci)!

Nu există mântuire finală (viitoare) fără roade vrednice de pocăință!

Luca 8
4. Când s-a strâns o mulțime mare de oameni şi a venit la El popor din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
5. „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.
6. O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
7. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
8. O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.”
9. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
10. El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca „măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”
11. Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12. Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13. Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme (un timp), iar când vine ispita, cad – credința, dacă nu este dusă practic (trăită) până la capăt, nu mântuie!
14. Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere. (la maturitate).
15. Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare – ei sunt singurii care vor fi în veșnicia cu Domnul!

Biblia leagă mântuirea viitoare, finală, în veșnicia cu Domnul de credința trăită practic (Iacov 2), de pocăință (Ioan propovăduia botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, vedeți articolul), de roade (și în textul de mai sus), de ascultare (Ioan 3.36, vedeți articolul cu traducerea corectă), de umblarea cu Domnul până la capăt cu călăuzirea și ajutorul Duhului Sfânt (Filipeni 2.12 și 13)! Nici nu seamănă cu mântuirea iluzorie pe moment, fără să produci roade vrednice de pocăință sau, mai rău, să faci orice, cum mai zic câțiva (puțini).

Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu ajutorul lui Dumnezeu!

Nu există mântuire fără pocăință

Așa cum am spus în articolul anterior, baptiștii chemau oamenii la POCĂINȚĂ. Oamenii trebuie chemați la POCĂINȚĂ, nu la mântuire (că te-ai mântuit și atât, pe veci).

Dacă un om intră pe calea mântuirii prin har (prin credință) și își manifestă (trăiește) practic credința, dacă vine la pocăință și apoi și-o trăiește practic, va fi el cu Domnul în veșnicie? Și calviniștii responsabili și arminiștii spun că DA.

Dacă noi ne trăim practic credința, Dumnezeu poartă de grija mântuirii noastre viitoare.

(Numai unii calviniști fanatici, care nu sunt calvini adevărați, mai bolborosesc că odată ce te-ai mântuit ești mântuit pe veci, orice ai face apoi, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Vorbele acelea sunt ale demonilor, care i-au înșelat și prin care încearcă să îi înșele în special pe noii veniți la pocăință. Nici pentru arminiști, nici pentru calviniștii responsabili, mântuirea nu este fără pocăință).

Chemarea la POCĂINȚĂ

Mai demult, odată cu apariția teologilor baptiști și la noi, baptiștii au renunțat la umbra (nuanța) de calvinism pe care au avut-o (a fost numai o nuanță, nu învățătura dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde, orice ar face oamenii apoi). Zeci de ani în vremea comunismului, baptiștii au fost arminiști (pretindeau că mântuirea este prin har, asemenea calvinilor, dar că trebuie dusă până la capăt, ca să nu se piardă).

În acei zeci de ani, baptiștii creștini arminiști i-au chemat pe oamenii din lume la POCĂINȚĂ (nu la mântuire, cum zic unii astăzi – ei sunt puțini, că numai te-ai mântuit și gata). Chemarea creștină este la pocăință și aceasta trebuie dusă până la capăt, pe calea mântuirii.

Oamenii nu trebuie să fie liniștiți (mințiți) cu ideea că s-au mântuit pe moment pe veci și gata, apoi nu își mai pot pierde mântuirea orice ar face. Chemarea trebuie să fie la pocăință (și apoi trăită până la capăt)! Apoi să lăsăm mântuirea în grija Domnului, care va asigura această mântuire.

1 Petru 1.5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă – doar credința trăită practic mântuie, dacă rămâneți în ea până la sfârșit! (vedeți versetul 9), pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!

1 Petru 1.9 pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre trăită practic până la sfârșit!, mântuirea sufletelor voastre – mântuirea este dobândită la sfârșitul umblării cu Domnul prin pocăință, nu la început (că ești mântuit și gata). Această mântuire este sigură. Nu există posibilitatea ca un pocăit mântuit prin Jertfă să nu fie în cer la urmă, dacă rămâne în har!

Să își vadă oamenii de pocăința lor, că are grijă Dumnezeu ca pocăiții să fie mântuiți de mânia viitoare!

(Neoprotestanții poartă și numele de pocăiți, nu de mântuiți și gata).

Sfințirea nu este suficientă pentru mântuire. Ce preferați să fiți?

Matei 3
1. În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustiul Iudeii.
5. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el;
6. şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
7. Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.
9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
10. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – în focul veșnic.
11… Cel ce vine după mine …  12 Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

Cei numiți pui de vipere au fost numiți așa pentru că au vrut să obțină mântuirea viitoare fără să plătească prețul, fără să își facă partea lor, nu pentru că nu ar fi fost sfinți! Cei sfințiți nu pot fi mântuiți (de mânia viitoare) fără fapte!

10. Orice pom, care vrea să fie mântuit (în viitor), dar care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în focul veșnic.
11… Cel ce vine după mine …  12 are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

Ce preferi să fii, grâul spre veșnicia fericită sau pleava (fără rod)?

2 Petru 2.20-21 Nu mai există cădere din har?

Citez din traducerea GBV 2001, cu notele de subsol:

2 Petru 2
18 Pentru că, rostind cuvinte mari, umflate de deşertăciune (religie falsă), ademenesc prin pofte ale cărnii, prin destrăbălări, pe cei care tocmai au scăpat (fugind) de cei care umblă în rătăcire – așa cum am mai scris aici, învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde nu prea îi afectează pe cei maturi în credință, dar poate ucide sufletele intrate de curând pe calea mântuirii (care o iau razna ușor)
19 promiţându-le libertate, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; pentru că oricine îi este rob aceluia de care este învins.
20 Pentru că, dacă, după ce au scăpat de necurăţiile lumii, prin cunoştinţa deplină a Domnului şi Mântuitoruluit Isus Hristos, încurcându-se din nou, sunt învinşi de acestea, starea lor din urmă este mai rea decât cea dintâi.
21 Pentru că ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut bine calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o bine, să se întoarcă de la porunca sfântă dată lor.
22 Dar li s-a întâmplat după proverbul adevărat: „Câinele s-a întors la vărsătura lui, iar scroafa spălată, la tăvălirea în noroi“.

Folosind cuvinte umflate de păgânism (punctele TULIP), lupii răpitori ucid suflete (în special pe cei noi veniți la pocăință).

Cei care ”au scăpat de necurăţiile lumii, prin cunoașterea deplină a Domnului şi Mântuitoruluit Isus Hristos”, ”au cunoscut bine calea dreptăţii” sunt cei care au fost mântuiți (prin har, prin credință). Apoi ei s-au întors de la porunca sfântă dată lor – se referă la cei mântuiți care s-au întors în lume. Au fost mântuiți degeaba, ba chiar ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi fost mântuiți, decât să își piardă mântuirea.

2 Petru 2 Pe cine va arde Judecătorul în focul veșnic?

Vedeți în acest articol (la comentarii) (am scris și în alte articole despre ei) unde am spus ce mântuiți pe veci am cunoscut eu, cum au ajuns să trăiască cei care au crezut erezia mântuirii pe veci. Apoi citiți acest text din Biblie ca să vedeți dacă se potrivește cu ei sau nu. Pe cine va arde Judecătorul în focul veșnic, pe arminiștii care predică că mântuirea trebuie dusă până la capăt sau pe ereticii care propovăduiesc mântuirea ușuratică pe veci (te-ai mântuit și gata)?

2 Petru 2
1. În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.
2. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3. În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
4. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
5. dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;
6. dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
7. şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;
8. (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite)
9. înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
11. pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
12. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor
13. şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi.
14. Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!
15. După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.
17. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

2 Petru 2 ne spune că mântuirea se poate pierde

2 Petru 2
1. În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.
2. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
20. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

versetul 1. Cei care au fost născuți din nou, le-a fost iertat trecutul, au fost răscumpărați prin Jertfa Domnului Isus se pot lepăda de Domnul și atfel să facă ne-valabilă Jertfa, să invalideze pentru totdeauna iertarea primită.

Înaintea Judecătorului, întoarcerea la satana (să o ții tot păcătuind) invalidează Jertfa, odată pentru totdeauna. Lipsa Jertfei (ca și când nici nu ai fi fost mântuit) și lipsa Sângelui produce lipsa curățirii. D.p.d.v. juridic, în lipsa Jertfei Domnului Isus, iertarea nu a avut loc! Păcatele pe care le-ai crezut iertate sunt valabile! Nici nu a avut loc iertarea.

versetul 20. cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos cunoașterea Domnului este ca unirea dintr-o căsătorie, este vorba despre unirea cu Domnul, adică la cei mântuiți. Starea lor devine mai rea decât cea dintâi – asta nu mai este mântuire (nici pentru creștinii-arminiști, nici pentru calviniștii moderați)! Nici pentru unii, nici pentru alții, aceasta nu este mântuire.

versetul 21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii – să nu se fi unit cu Domnul, să nu fi fost mântuiți, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată – ar fi fost mai bine să nu fi fost mântuiți, decât ca apoi să își piardă mântuirea!

versetul 22. Apostolul Petru a folosit două zicale ca să ne arate ce se poate întâmpla dpdv religios: s-a întors la ceea ce vărsase – la întinăciunile lumii din care au ieșit, prin nașterea lor din nou, prin mântuirea lor! Scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă – cei spălați prin Jertfa Domnului Isus se pot întoarce iarăși în mocirla acestei lumi (din nou la rășcove și la porcii satanei), dar aceea nu mai este mântuire!

Indiferent că mântuirea se poate pierde sau nu, nici pentru arminiști, nici pentru calviniștii responsabili, să te întorci la lume nu este mântuire!

După Biblie, îndreptățirea este prin credință și prin fapte!

Iacov 2
14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Evident că NU! Credința doar teoretică nu mântuie!
15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
16 şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi – nu are putere să mântuiască, este doar un hoit.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! – și această credință (fără pocăință, fără umblare cu Domnul) nu mântuie.
20 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? – inutilă, degeaba, fără folos de mântuire.
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25 Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? – Credința trăită practic a unei curve a îndreptățit-o. Dumnezeu preferă credința practică a unei curve decât credința numai teoretică, care nu mântuie, a unor sfinți numiți pui de vipere!
26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă – credința numai teoretică este ca un hoit (cadavru).

Iacov 2.24 (mă folosesc de mai multe traduceri, ca să vedem sensul acestui verset, pentru că ne arată cum putem obține îndreptățirea în fața lui Dumnezeu. Fie binecuvântați cei care s-au ostenit pentru noi și ne-au pus la dispoziție mai multe traduceri). Îndreptățirea noastră în fața lui Dumnezeu este prin credință, prin pocăință și prin trăirea practică a acesteia, cu fapte (roade vrednice de pocăință). Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni, dar nici numai prin credința doar teoretică.

Vedeţi dar că omul este considerat drept prin fapte şi nu numai prin credinţă. (VDCM)

Vedeţi deci că omul este justificat prin fapte, şi nu numai prin credinţă. (VBT2002)

Deci vedeţi că omul ajunge la justificare prin fapte şi nu numai prin credinţă (VBRomanoCatolică), unde ne este oferită o explicație suplimentară: La prima vedere, afirmaţia lui Iacov pare să fie o contrazicere a lui Pavel (Rom 3,28; Gal 2,16). De fapt, Pavel arată ineficacitatea „faptelor Legii lui Moise” pentru justificare, ea fiind posibilă prin credinţă; Iacov nu se referă deloc la „faptele Legii lui Moise” (aşa cum s-a interpretat uneori în mod greşit), ci arată că justificarea este posibilă numai printr-o credinţă dovedită prin fapte.

Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. (VBOR)

Vedeţi deci că un om este considerat drept prin fapte – nu numai prin credinţă. (TLRC)

Vedeţi deci, că un om e salvat atât prin ceea ce face, cât şi prin ceea ce crede. (NTIT)

Vedeţi că omul este îndreptăţit din fapte, şi nu numai din credinţă. (NT-CLV)

Vedeţi că omul este îndreptăţit din fapte şi nu numai din credinţă (GBV 2001)

Vedeţi deci că omul este declarat drept pe baza faptelor sale, şi nu numai prin credinţă. (CV2013)

Este evident deci că omul este considerat corect (şi) prin fapte, nu doar prin credinţă! (BVA)

Vedeţi aşadar cum prin fapte este declarat drept un om şi nu prin credinţă doar. (BTF)

Ce ne învață Ioan Botezătorul: Poți fi mântuit numai pentru că te-a ales Dumnezeu, numai prin credință?

Luca 3
2 … Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.
3 Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei (nu al mântuirii ușuratice pe veci!) pentru iertarea păcatelor,
4 după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
5 Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.
6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.”
7 Ioan zicea, dar, noroadelor (mai precis vedeți aici articolul) care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci (vipere), cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.” – adică în focul veșnic.

10 Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”
11 Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.”
12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”
13 El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.”
14 Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”
15 Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
16 Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
17 Acela are lopata în mână; Îşi va curăţa aria cu desăvârşire şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

Ioan Botezătorul a propovăduit botezul pocăinței. Unii au vrut (foarte bine!) să fie mântuiți, să fie scăpați de mânia viitoare. Au auzit propovăduirea, au crezut și au vrut să fie botezați. Dar pe cei care au vrut să fie mântuiți numai prin credință, Ioan Botezătorul i-a respins (i-a numit pui de vipere). Ei nu au putut să Îl înșele pe Dumnezeu. Dumnezeu știe cine sunt adevărați urmași ai lui Avraam (cei care își trăiesc zi de zi credința lor, în mod practic, ca Avraam). Cei care doar cred rămân pe dinafară. Nu există mântuire numai prin har, numai prin credință, numai prin alegerea de către Dumnezeu, prin apartenență! Dorind mântuirea teoretică fără fapte, numai prin credință, ajungeți în focul veșnic.

Versetul 10: Cei care au dorit să fie mântuiți (dar au crezut că vor fi mântuiți fără fapte) au văzut că dacă nu fac nimic, rămân afară din partea fericită a veșniciei! Așa că au întrebat ce trebuie să facă.
Li s-a răspuns: versetul 11 Trebuie să facă fapte bune, versetele 12-14 Trebuie să nu facă fapte rele.

Versetul 17: grâul va fi în veșnicia fericită; pleava (puii de vipere care sperau că vor fi mântuiți fără fapte, numai prin har, numai prin credință teoretică) vor fi în focul veșnic.

Versetul 9: Dumnezeu nu se lasă înșelat, știe bine să îi deosebească pe cei care au ales credința numai teoretică de cei care vor fi mântuiți ca urmare a umblării lor cu Domnul, până la capăt, pe calea mântuirii. Roadele vrednice de pocăință se văd, le vede Dumnezeu și la Judecată va face diferența!

Generalizez (2)

Dintre cei care au ucis suflete cu erezia nimicitoare a mântuirii pe veci, câți au făcut-o intenționat? Niciunul.

După revoluție, și la noi s-a răspândit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, că nu există cădere din har (orice ar face oamenii apoi). Unii au primit erezia, au trăit-o și au făcut orice și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi. Nu cred că vreunul din cei care au propovăduit erezia au vrut să ucidă suflete. Au propovăduit prostia asta pentru că au primit-o fără să gândească, apoi (după ce au văzut că unii o iau razna) au predicat că dacă faci orice, aia nu este mântuire. Totuși, au ucis suflete. Nu au vrut intenționat să aducă suflete ca jertfe demonilor (a căror învățătură au propovăduit-o), dar aceasta au ajuns să facă. Nu i-a obligat nimeni (nici demonii) să propovăduiască învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde! Căți lupi răpitori care au propovăduit o altă evanghelie (falsă, mincinoasă, vicleană, opusă Adevărului Biblic) și astfel au devenit ucigași de suflete vor fi cu Domnul în veșnicie? Vise.

Generalizez

Cineva m-a acuzat că generalizez.

Când am dat exemple de ce fac (și ce au ajuns) unii care se pretind mântuiți pe veci, nu am spus că toți sunt așa răi și stricați! Doar am dat câteva exemple, ca să știți unde duce calea ereziei nimicitoare și nici măcar să nu porniți pe ea! Nu am zis că toți sunt așa.

De obicei, învățătura dracilor nu îi poate afecta negativ pe cei care sunt maturi în credință, pentru că aceștia nu o cred cu adevărat, nu o trăiesc practic!

Dar această erezie nimicitoare poate să îi piardă pe cei care sunt întorși de curând la credința (falsă, a mântuirii care nu se poate pierde). Unii aud despre calvinism și află repede că pot face orice, că mântuirea nu se mai poate pierde (aceasta este partea fanatică, voi scrie despre ei în altă parte – trebuia să nu scriu aici despre ei, pentru că se încurcă lucrurile). Apoi fac orice și starea lor decade din rău în mai rău (unii au ajuns mai răi decât au fost la început).

Nu toți calviniștii sunt așa. Cei care decad sunt puțini. Dar nu ar fi fost mai bine să rămână creștini?

Suntem iertați și intrăm la start, nu la finiș!

steagul-olimpic-de-pe-unica-ro

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar unul singur primeşte premiul? În așa fel să alergaţi, ca să câştigaţi!
25 Iar orice luptător pentru premiu se înfrânează în toate; ei deci, în adevăr, ca să primească o cunună pieritoare, iar noi una nepieritoare, veșnică.
26 Eu deci alerg în felul acesta, nu aiurea (ca și cum nu aș ști încotro alerg); lupt în felul acesta, nu ca lovind în aer.
27 Ci îmi disciplinez trupul şi-l ţin în supunere, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat (respins în urma încercării, lepădat).

/ Vedeți categoria Timpurile mântuirii / ca să vedeți despre ce scriu. Numai prin har, numai prin credință (fără merite personale) am intrat pe calea mântuirii, adică am ajuns la start. Umblăm cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, pentru că doar așa vom ajunge la finiș, în partea fericită a veșniciei.

Nu vă luați după cei care ar vrea să vă învețe că odată mântuit ești pe veci mântuit (mântuirea nu se poate pierde)! Biblia aseamănă umblarea pe calea mântuirii în har cu o întrecere sportivă, în care trebuie să depui efort, să rămâi în har, să faci fapte bune și să nu faci fapte rele. Nu există mântuire fără ascultare / vedeți Ioan 3.36 tradus corect / .

Prin har, numai prin credință, fără fapte am ajuns la start, nu la finiș. Nu confundați lucrurile!

Mântuirea nu este fără responsabilitate personală!

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar unul singur primeşte premiul? În așa fel să alergaţi, ca să câştigaţi! – unii delirează cu obsesia mântuirii pe veci, dar Biblia ne spune că pentru propria noastră mântuire trebuie să depunem efort.
25 Iar orice luptător pentru premiu (nu scrie scărpinător în fund) se înfrânează în toate; ei deci, în adevăr, ca să primească o cunună pieritoare, iar noi una nepieritoare, veșnică.
26 Eu deci alerg în felul acesta, nu aiurea (ca și cum nu aș ști încotro alerg); lupt în felul acesta, nu ca lovind în aer.
27 Ci îmi disciplinez trupul şi-l ţin în supunere, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat (respins în urma încercării, lepădat).

Biblia a fost insuflată de Dumnezeu ca să ne învețe să luptăm pentru premiul final, mântuirea finală (viitoare): nu facem fapte rele și să facem fapte bune (să umblăm practic cu Domnul, nu doar presupunând teoretic că suntem mântuiți pe veci și atât). Doar așa umblarea noastră cu Domnul se va sfârși în partea fericită a veșniciei!

Învățătorii care se pretind calviniști, pretind ca mântuirea să fie dusă până la capăt (cei care sunt responsabili). / Vedeți categoria Timpurile mântuirii / ca să înțelegeți despre ce este vorba. Doar câțiva fanatici încă mai delirează cu mântuirea pe veci (orice ai face, adică fără responsabilitate personală), că nu ai responsabilitate în mântuirea ta (în umblarea ta cu Domnul pe calea mântuirii), doar ai crezut și ești mântuit numai prin har, fără să faci nimic (chiar dacă nu rămâi în har). Mântuirea creștinilor responsabili este dusă până la capăt! Dacă ești mântuit prin har, rămâi în har până la capăt, până la mântuirea viitoare.

Olimpiada

În articolele anterioare am arătat că mântuirea se aseamănă cu participarea la întrecerile sportive. Am prezentat niște dictatori care au fost nemulțumiți de rezultatele sportivilor în care au investit. Au fost nemulțumiți de rezultatele lor, pentru că au investit în ei.

Au plătit pentru antrenarea lor, pentru transportul, cazarea, participarea lor și toate astea nu i-au teleportat la finiș, ci doar la linia de start. Toată investiția a fost pentru participarea lor la întrecere (să ajungă la linia de start). Întrecerea și-o fac ei (ajutați și de echipamentele lor).

Biblia spune că am fost mântuiți numai prin har, numai prin credință și aceasta este mântuirea la timpul trecut (intrarea pe calea mântuirii). Vedeți / categoria Timpurile mântuirii / . Umblarea (mântuirea la prezent) ne-o facem noi cu ajutorul Duhului Sfânt, dacă rămânem în har. Prin Jertfa Domnului Isus am ajuns la startul umblării noastre cu Domnul, nu la finiș. Dumnezeu nu ne teleportează pe podiumul premianților. Umblăm până la capăt cu Domnul ca să ajungem să primim premiul. Numai cei care rămân pe calea mântuirii vor fi mântuiți în final de mânia lui Dumnezeu (mântuirea viitoare)!

Șobolanii inutili

Ordin de arestare pentru toți sportivii unei țări, după eșecul de la Jocurile Olimpice. ”Sunt niște șobolani inutili”

ordin-de-arestare-pentru-toti-sportivii-unei-tari-dupa-esecul-de-la-jocurile-olimpice-sunt-niste-401567
Foto: Agerpres (foto luată de aici, unde este știrea)

Robert Mugabe, dictatorul din Zimbabwe, a ordonat comandantului Poliției Republicane să aresteze întreaga delegație care a participat la Jocurile Olimpice de la Rio.

Mugabe s-a referit la ei ca fiind niște ”șobolani”, după ce cei 31 de atleți au avut performanțe dezamăgitoare, cea mai bună clasare fiind un loc 8.

”Am irosit banii țării pe acești șobolani pe care îi numim atleți. Dacă nu ești gata de sacrificiu și să iei măcar o medalie de cupru sau de alamă (pentru locurile 4 și 5 – n.r.), cum au reușit vecinii noștri din Botswana, atunci de ce te duci să irosești banii? Dacă mergi la Rio pentru imnul țării și steagul națiunii, am fi trimis tinere și tineri frumoși de la Universitate. E ca și cum un impotent ar avea cinci neveste. Care e rostul? Sunt inutili” a spus dictatorul.

Unii obsedați de erezia mântuirii pe veci ar vrea să ne învețe că numai cei pe care Dumnezeu ( / vedeți articol cu monstrul cel rău / ) i-a ales dinainte pot fi mântuiți, iar ceilalți nu. Toți suntem buni pentru mântuire, Jertfa este bună pentru toți, iertarea este oferită în dar tuturor. Ce s-ar fi ales de noi dacă monstrul numit Dumnezeu ne-ar fi considerat șobolani? (Cu diferența că toți cei care termină umblarea cu Domnul primesc premiul).

La finiș ne așteaptă câte un premiu, pe fiecare

”Delegația Coreei de Nord a cucerit la Jocurile Olimpice din Brazilia cu un total de șapte medalii, dintre care doar două au fost de aur. Însă, înainte de a pleca spre Rio, Kim Jong-un le-a ordonat sportivilor săi să se întoarcă cu cel puțin cinci medalii de aur și 12 medalii de argint sau bronz.
Sportivii nord-coreeni nu au fost în stare să îndeplinească acest obiectiv, iar acum vor plăti pentru această nereușită. Conducătorul Suprem al Coreei de Nord a ordonat acum ca cei care nu au izbutit să se întoarcă cu medalii din „Țara Cafelei” să fie mutați în locuințe de mâna a doua, să aibă rații reduse de mâncare și chiar să fie trimiși să lucreze în mine de cărbuni.”

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar unul singur primeşte premiul? Astfel alergaţi, ca să câştigaţi!
25 Iar orice luptător pentru premiu se înfrânează în toate; ei deci, în adevăr, ca să primească o cunună pieritoare, iar noi una nepieritoare, veșnică.
26 Eu deci alerg în felul acesta, nu ca în nesiguranţă (ca și cum nu aș ști încotro alerg); lupt în felul acesta, nu ca lovind în aer.
27 Ci îmi disciplinez trupul şi-l ţin în supunere, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu dezaprobat (respins în urma încercării, lepădat).

Nici la jocurile sportive, nici în umblarea pe calea mântuirii, nu te teleportezi la finiș (de la început).

Biblia ne învață să ducem până la capăt mântuirea noastră! Sunt premii suficiente, pentru fiecare câte unul.

Testul mântuirii

Doar cei care umblă pe calea mântuirii până la capăt vor ajunge în partea fericită a veșniciei! Cum poți ști dacă ești pe calea mântuirii:

Ioan 8.47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.

Acestea sunt cuvintele Domnului Isus. Unii eretici ar vrea să ne înșele că odată mântuit ești pe veci mântuit, nici nu trebuie să asculți (cum i-a înșelat satana pe ei). Domnul Isus ne spune că cei care nu ascultă, nici nu sunt din Dumnezeu (în Iacov 2 scrie că credința fără fapte este moartă în ea însăși și nu mântuiește). Nu există mântuire fără ascultare!

Domnul Isus ne spune cum să ajungem la mântuirea viitoare

Atrag atenția asupra unui verset în care Domnul Isus însuși ne spune cum să ajungem la mântuirea viitoare:

Ioan 8. 51 Adevărat, adevărat vă spun că dacă împlineşte cineva Cuvântul Meu, niciodată nu va vedea moartea (se referă la moartea veșnică).

Nici nu seamănă cu erezia nimicitoare a mântuirii pe moment pentru veci (că dacă Dumnezeu te-a ales și te-a mântuit obligatoriu poți face orice că ești mântuit pe veci).

Domnul Isus ne spune că la mântuirea viitoare în veșnicia fericită ajungem doar prin împlinirea (trăirea practică) a Cuvântului! Nu există mântuire ușuratică, pe moment, pentru veci și gata, te-ai mântuit!

Cine este din Dumnezeu ascultă

Ioan 8
47. Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
din altă traducere: Oricine îl are pe Dumnezeu de tată ascultă cu bucurie cuvintele lui Dumnezeu, întrucât voi nu le ascultaţi, asta dovedeşte că nu sunteţi copiii lui.”
48. Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?”
49. „N-am drac”, le-a răspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
50. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
51. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”

Vedem din Biblie că nu există mântuire fără ascultare! Nu credeți erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (că mântuirea nu se poate pierde), pentru că prin ea satana vrea să vă piardă sufletele!

Delirul continuă

V-am arătat și vă arat din nou delirul unui obsedat, ca să vedeți că această erezie este de la satana, tatăl ereziilor viclene (de aici, de la comentarii).

Ce numea el calvinism (mai bine zis ce au numit teologii vremii – calvinism ) e o invatatura ce o gasesti pe fiecare pagina a scripturii/ vedeți articol / în care am arătat că Biblia este împotriva mântuirii ușuratice, pe veci. Mai sunt și alte texte în Biblie, am mai scris în alte articole, de exemplu / în acesta / . Acest individ vorbește din ale satanei, împotriva Bibliei!

Ioan 8
Isus le-a spus:
41. Voi faceţi faptele tatălui vostru.”
Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.”
42. Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.
46. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?
47. Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
48. Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?”
49. „N-am drac”, le-a răspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
50. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
51. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”

Individul ăsta scrie (din nou) împotriva Bibliei (care a fost insuflată de Dumnezeu și de folos să învățăm din ea, nu să o falsificăm). Vedeți că delirul fanaticilor (cu mântuirea pe veci) este de la satana, pentru că doar satana îi poate coborî așa de mult!

Fanaticul delirează în continuare

… pe la anii 400 marea majoritate catolica sustinea ,, calvinismul ¨ . In Romania doar baptistii au crezut aceste invataturi ale harului . Din pacate pt ei odata cu fondarea seminariilor au trecut si ei la arminianism (am citat dintr-un comentariu scris de același fanatic despre care am mai scris).

Am mai arătat că baptiștii care au introdus și răspândit credința baptistă la noi au avut doar o nuanță de calvinism (cea cu alegerea) la care apoi au renunțat.

Sigur că odată cu dezvoltarea religiei baptiste, mizeria învățăturii dracilor a fost eliminată. Doar cei crescuți la coada vacii mai cred mizeriile ”harului” fals că poți face orice că mântuirea nu se poate pierde (calviniștii mai inteligenți nu le cred).

Să vadă doar mizeria ereziei nimicitoare acolo unde există curăție este doar delir (în înșelarea demonilor)!

Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi. Sărbători fericite!

felicitari-craciun-2_18828800

Evanghelia scrisă de Ioan, capitolul 1

1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.
18 Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut cunoscut.

De Crăciun – poezie de Costache Ioanid

­colinde-25

(imagine luată de aici)

De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
­cu colindul.

Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.

*

Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos
care creşte?

Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat?
Cere hrană?…

După bezna cea de ani,
şi-a adus Copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
Vin păstorii?

Simţi că Cel ce l-ai primit
de lumină-ţi umple gândul?
Şi vin magi din răsărit
căutându-L?

Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nşeală.
Altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală.

Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus…
de hârtie.

Fanaticul despre care am mai scris continuă să delireze

Scriu despre acest fanatic ca să vedeți că ce propovăduiește el nu este demn de crezare.

”Aceste inavaturi nu le-a inventat Jan Calvin si nici catolicul Augustin , Cristos , apostolii si toti sfintii le-au predicat .(am o lista cu aproape 200 de versete din toata biblia care scoate in evidenta acest lucru ) Vorbiti in necunostinta cand confundati termenul teologic calvinism cu reformatorul Calvin . E adevarat ca ii poarta numele dar si Luter si Swingli si Knox , inainte de Calvin tot acest sistem teologic de invataturi au predicat .” (de la comentarii de aici, acolo acest fanatic delirează și despre alegere și predestinare, pentru că nu cunoaște adevărul / vedeți articol despre confuzia calviniștilor / ).

Am mai scris în trecut despre ce scrie în Biblie: Domnul Isus ne spune că fără ascultare nu va fi mântuire în viitor / vedeți Ioan 3.36 corect / , Ioan Botezătorul a combătut puii de vipere care se credeau mântuiți pe veci / vedeți articolul / , Biblia în Iacov 2 trage apa pe credința numai teoretică, fără fapte / vedeți articolul / , / vedeți articol cu mai multe versete / , în lunile septembrie, octombrie, până în 12 noiembrie 2016 am arătat că Biblia cere fapte pentru mântuirea finală, în special în Iacov și epistolele apostolului Ioan. Toți aceștia au fost arminiști (nu spun aceasta ca să fac ciudă celor care cred altfel, ci ca să vedem adevărul Bibliei).

De ce perseverează în greșeală?

-Marturisim ca la inceput au existat doar Adunari autentice dar in timp unele au cazut in apostazie si in jurul anilor 320 au fost stranse de imparatul Romei – Constantin cel Mare si în timp acestea au format Biserica Catolica (Universala sau Sobornicească).Ramasita de Adunari care nu li s-au alaturat au fost in continuare persecutati si acum aveau doi dusmani:Statul si Biserica Universală. In jurul anilor 1450 si dupa aceea, au inceput sa iasa din sanul Bisericii Catolice –Protestantii :Luteranii Anglicanii,urmasii lui Calvin , Swingli. Adunarea Domnului a mers in paralel cu aceste Biserici care au continuat sa o persecute.Ei le identificau ca si Curva cea Mare si Ficele ei Protestante (din același articol).

Dacă Biserica baptistă este urmașă a anabaptiștilor (cu precizarea că în paralel cu ei au existat și un fel de carismatici, care aveau niște ciudățenii de erezii, iar despre unii anabaptiști au fost scrise minciuni), de ce mai propovăduiesc ”mântuiții pe veci” mizeria de erezie (care ruinează suflete)?!

Fanaticii se acuză singuri. Renunțați la erezie cât timp mai puteți!

”-Domnul Isus Cristos este singurul care a dat Legi si instructiuni cu privire la modelul de Adunare dorit .Noi astazi nu avem dreptul de a aduce sau inventa noi principii” (citat din articolul din care am mai comentat, scris de un fanatic).

Și atunci de ce mai vor să murdărească religia baptistă cu erezia nimicitoare și blasfemiatoare?! / vedeți blasfemia / . Li se pare că au dreptul să aducă mizeria de erezie că monstrul i-a ales numai pe ei pentru mântuire (toți ceilalți nu sunt buni) etc ….

Renunțați la erezia nimicitoare până mai puteți! Dacă cei care propovăduiesc erezia numai din cuvintele lor vor fi judecați și osândiți (condamnați), sunt ca și incinerați deja! Nu merită.

Delirul unui mântuit pe veci continuă

Citez din articolul din care am mai comentat:

-Printre Baptistii mai suntem polecriti si catalogati ca si ‘Calvinisti’ datorita marturisirii Doctrinelor Harului gasite sub denumirea teologica de ‘Cele cinci puncte ale calvinismului’ – prin care înșelații satanei ar vrea să ne învețe că mântuirea nu se mai poate pierde, orice ar face cei mântuiți pe veci (este ciudat că fanaticii își continuă delirul deși se vede că învățătura dracilor a ruinat suflete care ar fi trebuit să umble cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt!).

-Consideram ca odata luminati de Domnul, suntem datori si in acelasi timp constransi de dragostea lui Dumnezeu sa mergem sa spunem si altora despre mantuirea in Cristos Domnul – cei care propovăduiesc mântuirea pe veci (doctrinele satanei) au fost întunecați de satana. Este blasfemiatoare obsesia lor pentru erezia nimicitoare, să zică că este de la Domnul. Mântuirea care nu se poate pierde (chiar dacă este purtată prin birturi, pe la curve, jocuri de noroc și altele asemenea) nu este mântuirea în Cristos Domnul (chiar dacă cei care se cred mântuiți pe veci folosesc vorbe mari).

-Nu in ultimul rand afirmam ca o Adunare Baptista poate sa moara chiar daca membrii ei traiesc fizic .Datorita nevegherii erorilor doctrinare – într-o sectă de mântuiți pe veci, un lucrător cu evanghelia (calvinistă) s-a curvălit cu una nou venită în sectă. Cu cei care nu își mai pot pierde mântuirea se întâmplă ce ziceau ateii: Soră, dă-mi trupul tău!

Am mai spus, doar satana îi poate coborî atât de mult încât să delireze cu obsesiile lor că mântuirea este pe veci și nu se mai poate pierde (chiar dacă este evident că face victime între credincioși).