Prezentare blog – Baptiștii-falși, eretici odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în bisericile baptiste, între 100 de sfinți există un nebun demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. ale calvinismului sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde prezint delirul celor care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Erezia cu mântuirea pe veci este o minciună!

Dacă Dumnezeu te-a ales înainte de facerea lumii, după ce te-a mântuit cu harul ieftin dar irezistibil, pe veci (în suveranitate arbitrară), mântuirea ușuratică nu ți-o mai pierzi. Așa că apoi poți să ”perseverezi în sfințenie” prin birturi, pe la curve, la jocuri de noroc și altele asemenea, că mântuirea nu ți-o mai pierzi: odată mântuit pe veci mântuit! Abracadabra.

Dacă monstrul ăla rău (satana pe care cei mântuiți pe veci îl numesc dumnezeu, / vedeți articolul / ) nu a vrut să te aleagă, poți să fii cel mai sfânt, mai bun, mai milos, mai pe placul lui Dumnezeu om de pe pământ, că nu poți fi mântuit (monstrul nu te-a ales. Ghinion. Țeapă!).

Biblia ne spune că cei care au trecut la altă evanghelie (de exemplu cea bazată pe ”mântuirea pe veci”), degeaba au mai crezut!

Nu fiți fraieri și nu vă ratați mântuirea pentru așa erezie nimicitoare (se vede că este prea falsă și mincinoasă), care nici măcar nu seamănă cu Adevărul creștin, învățătura curată dată sfinților odată pentru totdeauna. Biblia susține că mântuirea trebuie dusă cu faptele noastre, până la capăt!

Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință – 2 Corinteni 13.5

Am comentat un articol al unui fanatic obsedat de prostia cu mântuirea pe veci (că i-a ales la facerea lumii în suveranitate arbitrară și i-a mântuit cu harul ieftin, pe veci). Nu sunt de acord cu ”mântuiții pe veci”. Am comentat ca să vă dovedesc ce urmări PRACTICE MONSTRUOASE are erezia nimicitoare.

Dar din punct de vedere al arminismului (creștin), articolul este inteligent și de bun-simț (și de ce nu renunță A.M. la erezie?). Pun articolul din nou:

”Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință”
2 Corinteni 13.5

1. Cum te poți testa dacă ești în credință:
– trebuie să știi dacă ești născut din nou sau nu
– ca să ai credința trebuie să fii născut din nou altfel, nu ai ce testa
– te forțezi să mimezi o viață spirituală sau nu?
– dacă te forțezi să pari ceea ce nu ești, o să îți reușească până la o vreme (exemplul cu omul care se ține de o creangă prin propriile forțe deasupra unei prăpastii)
– dacă ești născut din nou cred că ai trecut cel mai important pas al testului
– dacă nu ești născut din nou nu ai ce credință să testezi, textul de azi nu este pentru tine.

2. Analizează-ți viața spirituală:
– am eu o relație vie cu Dumnezeu sau am una formală?
– mă hrănesc din Cuvântul Său zilnic? Mă rog eu zilnic?
– Îi mărturisesc eu problemele, eșecurile și păcatele mele?
– întreprind eu vreun lucru mic sau mare fără să Îl întreb pe El? (cine nu este credincios în lucrurile mici … .)
– am eu o prioritate din a căuta lucrurile Împărăției? (Mat. 6.33)
– ce se vede în mine mai mult roada Duhului Sfânt sau roada firii pământești? (Gal.5.19-23)
– cum interacționez eu cu ceilalți frați ai mei în Domnul?
– îmi pasă de morții spiritual? Ce fac eu pentru sufletele lor?

3. Analizează-ți viața de familie:
– sunt eu așa cum mă vrea Domnul în familia mea?
– sunt eu un exemplu de spiritualitate în familia mea?
– îmi iubesc eu soția așa cum Își iubește Cristos , Adunarea Sa?
– am legătură spirituală cu soția mea și copiii mei?
– venim noi ca familie înaintea lui Dumnezeu, în cereri și mulțumiri?
– la capitolul familie cred că toți șchiopătăm, putem face mult mai mult decât am făcut. Există loc pentru mai mult.

4. Analizează-ți viața în cadrul Adunării:
– sunt eu un membru activ al trupului local sau sunt doar un consumator pasiv de duminica?
– mă achit eu de responsabilitățile mele ca și component al trupului?
– responsabilitățile mele sunt atât spirituale cât și financiare
– cu cât iubești pe Dumnezeu mai mult, cu atât dai mai mult, pe ambele planuri

5. Analizează-ți viața în cadrul societății:
– ce fel de atitudine am eu în societate
– mă lepăd de Cristos, de dragul lumii ca să îi fiu ei pe plac?
– Îl mărturisesc eu pe El chiar cu riscul de a deveni nepopular?
– ca să am o mărturie bună și să fiu ascultat, să știi că trebuie să am și o viață curată fără compromis

6. Cercetează-te dacă în momentul acesta ești în voia revelată a lui Dumnezeu:
– Cum știi că te afli în voia Sa? Ai viață și pace. Ce înseamnă asta?
a) Relație bună cu Dumnezeu
b) Relație bună cu tine însuți
c) Relație bună cu cei din jurul tău.

Acesta este testul pe care doresc să ni-l facem toți. Să vedem dacă suntem în credință sau dacă suntem lepădați.

Testul care nici nu contează (dacă ești mântuit pe veci)

Pe acest baptist-fals-independent mântuit pe veci, l-am numit fanatic, ca să nu îl numesc înșelatul satanei (ar fi o denumire mai rea). Am un prieten pe care unele lucruri îl obsedează luni sau chiar ani în șir, dar la unele a renunțat extrem de rapid (și-a dat seama că nu sunt reale). În același fel, îi invit pe acești fanatici (despre care am mai scris aici pe blog) să depună efort intelectual și spiritual și le doresc ca Dumnezeu să îi facă să renunțe la erezie (este răsuflată, din Evul Mediu).

Comentez un articol. Cel care l-a postat pe blogul lui este un fanatic obsedat de calvinism (ca să nu zic lup răpitor), așa că comentez din punctul de vedere al trăirii practice al celor care se pretind ”mântuiți pe veci”:

Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință 2 Cor.13.5.

1. Cum te poți testa dacă ești în credință:
– trebuie să știi dacă ești născut din nou sau nu – dacă monstrul numit Dumnezeul calviniștilor nu te-a ales, oricum ai luat țeapă, așa că ce să mai testezi?! Iar dacă te-a ales și te-a mântuit cu de-a sila pe veci, poți face ca unii care o țin tot pe căile lumii. Ce pierzi? Mântuirea? Nu se mai poate pierde.
– ca să ai credința trebuie să fii născut din nou altfel, nu ai ce testa – dacă Dumnezeu nu te-a ales, ai luat țeapă (am scris mai sus)
– te forțezi să mimezi o viață spirituală sau nu? – dacă ești mântuit pe veci, nu mai trebuie să mimezi nimic. Îl știu pe unul care la o mică petrecere de ziua cuiva a fumat și a băut cu cei din lume, se pretindea mântuit pe veci. Sau pe drumul de la biserica (de mântuiți pe veci), discuta cu altul despre curve (aia cum e? unde stă? Puteți cere adresa, că nu vă pierdeți mântuirea, pe veci).
– dacă te forțezi să pari ceea ce nu ești, o să îți reușească până la o vreme (exemplul cu omul care se ține de o creangă prin propriile forțe deasupra unei prăpastii) – unii din cei ”mântuiți pe veci” nici măcar nu se fereresc de ceilalți. De exemplu a zis că pe el și dacă îl vor da afară din ”biserica” (de mântuiți pe veci), lui nimeni nu îi mai poate lua mântuirea. Se credea SINCER odată mântuit pe veci mântuit.
– dacă ești născut din nou cred că ai trecut cel mai important pas al testului – dacă nu te-a ales Dumnezeu (că nu te-a vrut), țeapă
– dacă nu ești născut din nou nu ai ce credință să testezi, textul de azi nu este pentru tine – trebuie întâi să te faci mântuit pe veci și abia apoi îți poți purta mântuirea prin birturi, pe la curve, la jocuri de noroc etc., după cum te călăuzesc punctele T.U.L.I.P.

2. Analizează-ți viața spirituală:
– am eu o relație vie cu Dumnezeu sau am una formală? – întâi să fii treaz (după alcool)
– mă hrănesc din Cuvântul Său zilnic? Mă rog eu zilnic? – întrebat de unul din biserică ce face apoi, s-a lăudat cum citește el Cuvântul. Poate cuvintele de pe sticlă (eticheta), când nu vede dublu
– Îi mărturisesc eu problemele, eșecurile și păcatele mele? – pentru cei care își dau banii pe lucrurile lumii din care au ieșit, problemele sunt când rămân fără bani (știți voi pentru ce, nu mai repet)
– întreprind eu vreun lucru mic sau mare fără să Îl întreb pe El? (cine nu este credincios în lucrurile mici … .) – și-a cumpărat o sticlă cu vin și era alterat (oțetit) pentru că întâi nu l-a întrebat pe Dumnezeul calviniștilor care sticlă să o cumpere?! Bineînțeles că pe cea mai ieftină (băutură + curve + jocuri de noroc + alte cele costă, dar bine măcar că nu și-a pierdut mântuirea)
– am eu o prioritate din a căuta lucrurile Împărăției? (Mat. 6.33) – dacă monstrul te-a ales arbitrar și mântuit cu ”harul” irezistibil, nu contează ce cauți. Se vede că fanatici (ca să nu spun lipii răpitori înșelați ai satanei) caută aburelile de la Dort, că sunt mântuiți pe veci, și apoi propovăduiesc otrava și altora
– ce se vede în mine mai mult roada Duhului Sfânt sau roada firii pământești? (Gal.5.19-23) – ce ai vrea să se vadă? Că mântuirea nu se mai poate pierde!
– cum interacționez eu cu ceilalți frați ai mei în Domnul? – frați întru băutură și celelalte (la fel de mântuiți pe veci)
– îmi pasă de morții spiritual? Ce fac eu pentru sufletele lor? – bei o cinzeacă

3. Analizează-ți viața de familie:
– sunt eu așa cum mă vrea Domnul în familia mea? – unul însurat s-a curvălit și l-a prins nevasta. Bine că nu și-a pierdut mântuirea!
– sunt eu un exemplu de spiritualitate în familia mea? – părinții unuia munceau din greu ca să îi plătească datoriile făcute când a pierdut ca un fraier la jocurile de noroc (astea toate costă!)
– îmi iubesc eu soția așa cum Își iubește Cristos , Adunarea Sa? – ha ha ha. Glumești?!
– am legătură spirituală cu soția mea și copiii mei? – poate dacă se scumpesc curvele și rămâi cu ochii în soare! Aici trebuie precizat că au ajuns să facă avorturi, odată mântuiți pe veci mântuiți. Întrebare: Care copii?!
– venim noi ca familie înaintea lui Dumnezeu, în cereri și mulțumiri? – nici măcar nu sunt curios ce cer cei odată mântuiți pe veci mântuiți
– la capitolul familie cred că toți șchiopătăm, putem face mult mai mult decât am făcut. Există loc pentru mai mult – nu vrem să știm ce fac mai mult cei mântuiți de monstru, aleși în suveranitate arbitrară și mântuiți pe veci, pe unde îi perseverează satana în sfințenie!

4. Analizează-ți viața în cadrul Adunării:
– sunt eu un membru activ al trupului local sau sunt doar un consumator pasiv de duminica? – consumator da, dar nu ai spus de ce anume
– mă achit eu de responsabilitățile mele ca și component al trupului? – de obicei, cei mai fanatici se prefac că sunt sfinți
– responsabilitățile mele sunt atât spirituale cât și financiare – dacă mai ai cu ce
– cu cât iubești pe Dumnezeu mai mult, cu atât dai mai mult, pe ambele planuri – dacă îți mai rămân bani (cele folositoare celor mântuiți pe veci costă)

5. Analizează-ți viața în cadrul societății:
– ce fel de atitudine am eu în societate – bețivan scandalagiu etc
– mă lepăd de Cristos, de dragul lumii ca să îi fiu ei pe plac? – dar măcar nu îți mai pierzi mântuirea, orice ai face
– Îl mărturisesc eu pe El chiar cu riscul de a deveni nepopular? – dacă ți se mai învârte (bine) limba în gură
– ca să am o mărturie bună și să fiu ascultat, să știi că trebuie să am și o viață curată fără compromis – asta (și altele) ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns

6. Cercetează-te dacă în momentul acesta ești în voia revelată a lui Dumnezeu:
– Cum știi că te afli în voia Sa? Ai viață și pace. Ce înseamnă asta? Am scris aici / vedeți articolul / despre un baptist care și-a ratat umblarea cu Domnul adevărat pe calea mântuirii, de aceea s-a făcut mântuit pe veci și delirează că a mers pacea peste el (este mântuit prin scărpinare în fund, pe veci)
a) Relație bună cu Dumnezeu – ești mântuit pe veci, nu mai contează ce faci
b) Relație bună cu tine însuți – hâc
c) Relație bună cu cei din jurul tău – am scris mai sus ce relații au cu nevasta, copiii avortați etc

Acesta este testul pe care doresc să ni-l facem toți. Să vedem dacă suntem în credință sau suntem lepădați – dacă monstrul numit Dumnezeu nu te-a ales, nu mai poți fi mântuit orice ai face. Așa că ce contează?!

Am preluat (și comentat d.p.d.v. al mântuiților pe veci) de aici.

În contrast cu harul calvinist, am scris în / acest articol / ce ne cere harul creștin (arminist).

Un fanatic care delirează despre calvinism îi acuză pe alții de ceea ce face el

Un calvinist-convins (se autodenumește baptist ”independent”, eu l-aș numi independent de Adevărul Bibliei) îi critică pe alții, care au ascultat și ținut învățătura unuia. Dar tocmai acesta este un fanatic care delirează aburelile satanei! Pe el nu se vede?!

Întrebare pentru toți baptiștii-falși mântuiți pe veci urmașii lui Calvin și ăialalți
Pot eu, fi mântuit doar pe baza cuvintelor și jertfei Domnului Cristos Isus, fără să aud ,,mesajul” transmis de lupii răpitori care spurcă sufletele oamenilor cu erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde?
În primul rând veștii bune (evangheliei) i se adaugă și ,,altceva”
– acel ,,ceva” (mesajul) este o a doua veste bună (evanghelie) care trebuie să fie predicată împreună cu prima – dacă monstrul numit Dumnezeu / vedeți articolul / te-a ales în mizeria numită de fanatici suveranitate care este arbitrară, te-ai scărpinat în fund și te-ai mântuit pe veci,
– cu alte cuvinte prima veste bună este făcută eficientă dacă o cred pe ,,a doua veste bună” (mesajul descoperit de satana, că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde. Dacă ești ales de dumnezeul-fals în suveranitate, poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai pierzi)
– evanghelia lui Cristos nu este suficientă singură – nu este, de aceea au adăugat Doctrinele harului (punctele T.U.L.I.P.). Dacă monstrul nu te-a ales, nu poți fi mântuit orice ai face, oricât ai umbla cu Domnul pe calea mântuirii. Această ”teologie” este falsă!

Apostolul Pavel ne-a spus clar despre cei ce vin și predică o altă evanghelie (cea cu mântuirea pe veci, care nu se poate pierde orice ar face oamenii apoi):
Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! – Amin.
Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! – Galateni 1.8-9. Vedem în Biblie care este Evanghelia curată primită: / vedeți articolul cu versete din Biblie / și în ultimul timp (cam două luni) am scris pe baza textelor din Iacov (mântuirea teoretică este falsă, există numai în imaginația fanaticilor), 1 Ioan, 2 Ioan, 3 Ioan. Aceste texte omoară foarte eficient erezia nimicitoare.
În al doilea rând ,,mesajul” este ridicat la nivel de Scriptură care știm că este insuflată de Duhul Sfânt.
– din moment ce ,,mesajul” face evanghelia lui Cristos eficientă în mântuire, este parte din evanghelie – dacă te-a ales Dumnezeu în suveranitate arbitrară ești mântuit pe veci
– și dacă este parte din evanghelie nu se poate să nu fie un mesaj inspirat – cei aleși și obligați la mântuire pot să își ducă ”mântuirea” prin birturi, pe la curve, la jocuri de noroc etc, că odată mântuiți se pretind pe veci mântuiți.
– ca atare avem o completare la evanghelie – voi aveți, nu noi, creștinii!
– oare nu aceeași credință au avut-o și cei care au alăturat Scripturii, tradiția calvină, punctele T.U.L.I.P., sinoadele de la Dort și toate aberațiile care însoțesc ”Mântuirea pe veci”?
Nu mărturisesc ei, că dacă nu crezi și le urmezi cu sfințenie tradiția păgână sau descoperirile profetului (profetesei), nu poți fi salvat ca să ai viața eternă?

Ca o paranteză la capitolul atotsuficiența și inspirația Scripturi: nu cred că ..mântuiții pe veci.. aveau reverență față de ea atâta timp cât afirma că Cuvântul lui Dumnezeu se găsește în egală măsură în Doctrinele dracilor (ale harului fals care obligă pe cei puțini la mântuire pe veci, orice ar face ei apoi, ceea ce este învățătura dracilor) și în Scriptura.

Toate materialele postate pe acest blog pot fi copiate si folosite (fara a fi modificate in continut) spre gloria Domnului – Spre slava lui Dumnezeu este Adevărul și trăirea în Adevăr, rămânerea în har până la capăt!
Aceasta imi ofera urmatorul motiv pentru care eu nu sarbatoresc Craciunul. Acesta este din lume, iar noua ne este poruncit: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el” (1 Ioan 2:15) – apoi cred că voi mai degrabă sărbătoriți nașterea îndrăciților care v-au adus mântuirea arbitrară și obligatorie, pe moment, pentru veci, prin scărpinare în fund (doar te-ai scărpinat în fund și gata, odată mântuit pe veci mântuit!). (acest ultim paragraf luat de aici).

Am luat articolul fanaticului de aici.

Sfințirea prin Adevăr. Cuvântul este Adevărul

Evanghelia după Ioan
Capitolul 17
Rugăciunea lui Isus
1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.
8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.
9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: –
10 tot ce este al Meu este al Tău, şi ce este al Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei.
11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.
12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17 Sfinţeşte-i prin Adevărul Tău: Cuvântul Tău este Adevărul.
18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
19 Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor (de-a lungul secolelor).
21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –
23 Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
24 Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Neprihănitule (Dreptule) Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”

Sfințește-i prin Adevărul Tău, / vedeți articol / Cuvântul Tău este Adevărul – care nu ne zice că putem face orice (că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde), ci ne învață să o rupem cu păgânătatea / vedeți articol / (să nu fim ca lumea)!

Odată venită Lumina în lume

Odată venită Lumina în lume, unii creștini au ales să asculte mai mult de Lumină.

Luther a dat oamenilor Biblia, și aceasta a fost marea realizare a Reformei (nu toate vrăjelile că mântuirea nu se poate pierde).

Citez dintr-o carte scrisă de C.S.Lewis (a făcut parte din biserica anglicană, aici despre aceasta) / vedeți articolul / . Nu seamănă cu mântuirea pe veci, orice ar face oamenii apoi.

Odată ce Biblia a fost dată creștinilor (și prin preoția universală legătura creștinilor cu Dumnezeu a fost făcută), mai ales prin Sola Scriptura, unii protestanți au ales să asculte de Biblie și să umble pe calea mântuirii până la capăt. Nici vorbă de mântuirea pe veci. Probabil că aceștia au fost majoritatea.

Luther și Luther

Unii l-au criticat pe Luther pentru fiecare lucru de care se puteau lega. A vrut să se separe de catolici prea eficient și fost foarte fricos, probabil de aceea a zis că mântuirea este doar prin har (ca să nu mai depindă de catolici și ca să fie sigur de mântuirea lui). Protestanții nu au avut finețea (teologică) să facă diferența dintre mântuirea PRIN fapte și mântuirea CU fapte, deși nu au propovăduit o religie ușuratică (cum nu au făcut nici puritanii, mai târziu). Religia lor era cu trăire practică, reală. Iar frica de pierderea mântuirii se alungă prin Adevăr: pe cine vrea să meargă până la capăt, nimeni nu îl mai poate smulge din mâna Domnului (dacă nu pleacă el de bunăvoie).

În vremea noastră, tot felul de tolomaci se leagă de Luther în sensul că acesta le dă mântuirea ușuratică pe veci. Tocmai pe aceștia, liderii protestanților i-ar fi ars pe rug pentru erezie.

Protestantul Luther a zis că mântuirea este doar prin har și credință, dar practic i-a judecat și condamnat pe unii după Legea veche (a lui Moise). Luther din imaginația mântuiților pe veci de astăzi le dă mântuirea ușuratică pe veci, fără să facă ei nimic și gata.

Calvin și Calvin

Protestanții știu că a existat un Calvin (de pe vremea Reformei Protestante) și care a avut o teologie foarte scurtă (era la început), dar a intenționat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Putem spune că nu a fost strălucit teolog, dar a vrut ca oamenii să umble pe calea mântuirii (nu există nici un indiciu că nu ar fi vrut asta, ca cei de acum care au pretenția că nu își mai pot pierde mântuirea, orice ar face ei). Nu există nici un indiciu că ar fi vrut să dea oamenilor mântuirea ușuratică. În viața lor (practică) nu exista vrăjeala că poți face orice. Dimpotivă!

Așa cum am mai scris (pe la începutul acestui blog), cei care au propovăduit erezia mântuirii pe veci între baptiști (și alții), au luat din calvinism ceea ce le-a plăcut (i-am numit semi-calviniști). Pentru trăznăile că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii apoi, ar fi fost arși pe rug (de către Calvin) și nu ar fi fost pierdere.

Se vede că există doi Calvini: unul care a inventat teologia slabă (dar avea o teologie practică, prin care a încercat să oblige cât mai mulți oameni să fie sfinți) și unul creat de lupii răpitori obsedați de mântuirea care nu se poate pierde.

Când vorbesc împotriva calvinismului, mă refer la mizeria asta de obsesie a fanaticilor că oamenii nu au responsabilitate în mântuirea lor, că nu mai contează ce fac (pot face fapte bune, nimic sau fapte rele că mântuirea nu și-o mai pierd).

Ce au luat lupii răpitori din calvinism: doar ceea ce le-a plăcut!

Nu scriu împotriva celor care fac parte din religiile oficiale protestante (reformați, luterani din cele două confesiuni etc) ci împotriva lupilor răpitori care au spurcat religia baptistă cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde.

Nu scriu împotriva protestanților, pentru că ei așa au primit credința de la înaintașii lor. Așa au fost strămoșii lor, așa sunt și ei.

Cei care au introdus erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, în religia baptistă, sunt în special de două feluri: ratații care nu au vrut să umble cu Domnul pe calea mântuirii și cei crescuți la coada vacii.

Cei care au vrut să își acopere ne-mântuirea cu mântuirea pe veci nu au ținut seama că liderii protestanți, prin teroarea instaurată, au vrut să îi oblige pe creștini să umble până la capăt pe calea mântuirii. Mântuirea protestantă nu a fost practic ușuratică (chiar dacă teologia teoretică a fost a mântuirii numai prin har). Lupii răpitori au luat din calvinism doar ceea ce le-a plăcut (partea că mântuirea nu se poate pierde) și s-a mai întâmplat după cum scrie Biblia, că își vor da învățături și învățători după poftele lor. Odată mântuit pe veci mântuit, deci orice bețivan curvar drogat scandalagiu etc nu își mai poate pierde mântuirea. Dacă ar putea, Luther, Calvin și alți protestanți ar arde pe rug asemenea specimene!

Cei reduși mintal au primit în totalitate imbecilitatea că pe ei Dumnezeu i-a ales înainte de facerea lumii, Jertfa este bună doar pentru ei, harul le dă doar lor mântuirea obligatorie care nu se poate pierde, pe veci, orice ar face ei. Calvin nu a intenționat să creeze asemenea erezie blasfemiatoare, ci să se separe de catolici. Luther (a fost mai inteligent) și-a dat seama de eroare (că duce la concluzia că Dumnezeu este un monstru, pentru că pe mulți oameni îi va chinui în focul veșnic fără să îi întrebe măcar). Dar urmașii lui Calvin nu au corectat-o. Între baptiștii-falși, doar fanaticii îndobitociți delirează cu mântuirea pe veci, că au fost aleși în suveranitate arbitrară, că oamenii nu au nicio responsabilitate în mântuirea lor și alte prostii.

Teologia aplicată practic a reformatorilor protestanți

Tot felul de oameni de nimic, disperați că nu vor fi mântuiți, au trecut la erezia mântuirii fără fapte, fără să facă nimic, pe veci. Au răspândit mizeria de erezie, vrând să îi înșele și pe alții cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Ca să aibă o anumită acoperire Biblică pentru învățătura dracilor, ei se bazează pe vrăjeala de tradiție reformată, care nu a fost luată în serios nici măcar de cei care au inventat-o.

Tot timpul am avut impresia că lucrurile nu se leagă. Am combătut erezia mântuirii pe veci pentru că ea a murdărit religia baptistă (unde a fost primită). Religiile își fac o teologie, pe care apoi o pun în practică. În realitate liderii protestanți, ca să combată catolicismul (mântuirea prin fapte) și ca să nu dea bani catolicilor, au înaintat teologic (cu teologia teoretică) în extrema cealaltă (2 Ioan (1).9)și așa au zis că mântuirea este numai prin har și gata. Dar dacă unii o luau razna, erau uciși prin ardere pe rug sau în alt fel. Teologia lor practică ducea rapid în lumea de dincolo. Nu se jucau de-a religia. Teologia lor teoretică a fost cu harul lui Dumnezeu, teologia practică era că puneau de câte un foc!

Lupii răpitori care spurcă religia baptistă (și CdE) cu erezia nimicitoare protestantă că mântuirea nu se poate pierde se bazează pe invențiile liderilor reformei protestante și ale urmașilor lor (care și-au făcut teologia doar ca să se distanțeze de catolici). Dar conform teologiei practice din acea vreme, tocmai acești lupi răpitori care propovăduiesc mântuirea ușuratică, ar fi printre primii arși pe rug! (Nu că ar fi pagubă!).

Ce va face cu lupii răpitori Creatorul la Judecata viitoare? Șiș-kebab (cu demonii în focul veșnic, a cărui învățături le-au propovăduit).

Bucuria apostolului Ioan era dată de frații care umblau în Adevăr (nu în minciuna că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde)

3 Ioan (1)
3 A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios Adevărului şi că umbli în Adevăr.
4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în Adevăr.

Ucenicul Domnului Ioan (numit și apostolul iubirii) ar avea aceeași bucurie când ar ști că datorită lupilor răpitori care au propovăduit erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii mântuiți pe veci umblă băuți la curve, că își risipesc banii pe curve, jocuri de noroc, droguri (odată mântuiți pe veci mântuiți)?

Când europenii au ajuns în America de Sud, nativii de acolo le-au dat aurul lor pe cioburi colorate (nu mai văzuseră așa ceva). Nu vă dați mântuirea viitoare (în partea fericită a veșniciei) pentru niște abureli că mântuirea nu se poate pierde!

Ce ar face în prezent Calvin, Luther, Zwingli cu lupii răpitori baptiști-falși care propovăduiesc mântuirea pe veci la birt, curve, jocuri de noroc etc? I-ar arde pe rug!

3 Ioan (1)
8 Este datoria noastră, dar, să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul.
9 Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi.
10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din biserică.

Nu scriu împotriva protestanților, reformaților, lutheranilor (din cele două confesiuni) care își văd de treaba lor și nu sunt obsedați de pretenția că numai ei au adevărul. Au învățat de la început că nu doar ei sunt pe lume, că mai există și alții. Este clar că dictatura protestantă de la început nu mai poate fi la fel, oamenii nu mai pot fi obligați să fie (sau măcar să se prefacă) creștini. Nici nu mai sunt obligați să își ia religia boierului care deținea locul respectiv. Nici nu îi mai arde nimeni pe rug pentru religia lor.

În opoziție cu ei, odată ce s-a răspândit otrava mântuirii pe veci în religia baptistă și unii au devenit ”odată mântuiți pe veci mântuiți” (bețivani, curvari etc că nu își mai pot pierde mântuirea orice ar face), cei care au propovăduit erezia (baptiștii-falși) au devenit niște fanatici demonizați. Au crezut că doar ei au Adevărul și că lumea începe și se termină cu ei! De exemplu Daniel Chiu, care a zis că a avut un prieten mântuit pe veci, care s-a sinucis dar nu și-a pierdut mântuirea! A mai zis că creștinii (arminiști) care cred că trebuie să facă fapte (vrednice de pocăință, în umblarea lor pe calea mântuirii) nu se bucură de mântuirea lor (poate că nici nu sunt mântuiți). Dar prietenul lui s-a bucurat?! Vedem că nu! Pastorii-baptiști-falși-îmbrăcați-în blană-de-oaie (și de miei, că se prefac în sfinți și în nevinovați) nu au suportat Adevărul creștin (că mântuirea trebuie dusă până la capăt) și nici pe cei care au predicat Adevărul (nu au mai putut suporta învățătura sănătoasă). Au vrut să aibă întâietate ei și învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde!

Nu scriu împotriva protestanților, pentru că ei nu mai sunt cum au fost cei de la începutul reformei (obligați în Evul Mediu), nici nu au încercat să îi convingă pe alții că doar ei au Adevărul. Dar lupii răpitori care se cred mântuiți pe veci în religia baptistă sunt fanatici obsedați.

Astăzi este ziua nașterii unui reformator. Trebuie să ne întrebăm ce ar face în prezent Calvin, Luther, Zwingli și alți reformatori cu lupii răpitori baptiști-falși care propovăduiesc mântuirea la birt, curve, jocuri de noroc etc (că Duhul Sfânt se mai întristează și pleacă, mai vine înapoi etc și tot mântuit rămâi, orice ai face odată ce ești mântuit)? I-ar arde pe rug, fără părere de rău!

Nu vă murdăriți cu ereticii care propovăduiesc învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (odată mântuit pe veci mântuit)

2 Ioan (1)
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta / vedeți aici învățătura curată a Bibliei / , această învățătură am primit-o de la înaintașii noștri!, să nu-l primiţi în casă şi să nu-l salutați.
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” (cine îl salută), se face părtaş faptelor lui rele – nu vă faceți părtași cu lupii răpitori care propovăduiesc mântuirea pe veci, ca să nu ajungeți să fiți cu ei în partea extrem de rea a veșniciei!

Vedeți categoria / Mânia lui Dumnezeu peste baptiștii-falși mântuiți pe veci / .

Cine iese din învățătura curată, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu!

2 Ioan (1)
9 Oricine o ia înainte (adică iese din învățătura curată), şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-l salutați.
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” (cine îl salută), se face părtaş faptelor lui rele. (Vedeți aici mai multe traduceri).

În Vechiul Testament, sub autoritatea Legii date lui Moise, cine aducea învățături străine era omorât cu pietre, și primii care trebuiau să dea erau cei mai apropiați lui, pentru că le fura și celorlați mântuirea, dacă îl credeau. Așa de dreaptă și fără milă a fost Legea veche.

Noi pretindem (credem) că nu mai suntem sub Lege, ci sub har (sub Legea nouă, a harului).

Nu ieșiți de sub Legea Harului, pentru că vă pierdeți mântuirea. Biblia ne spune că cine primește altă evanghelie, de exemplu a mântuirii fără fapte, pe veci, degeaba a mai crezut! Cei care ies din Har se întorc la Legea veche (care era fără milă).

Suntem sub Har numai atâta timp cât rămânem sub har (adică în credința curată dată celor sfinți, odată pentru totdeauna)! Credința mântuitoare ne învață să o rupem cu lumea (păgânătatea) și să trăim frumos, ca în timpul zilei! Nu ca lumea, ca cei care se cred mântuiți pe veci și că pot face orice. Nu merită să vă pierdeți mântuirea viitoare fericită pentru minciunile viclene ale satanei!

Nu ieșiți din învățătura curată a Evangheliei, ca să nu vă pierdeți mântuirea!

2 Ioan (1)
9 Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaş faptelor lui rele.

traducerea BVA
9 Cine nu rămâne fundamentat pe învăţătura lui Cristos ci trece dincolo de limitele ei, nu Îl are pe Dumnezeu. Dar cine rămâne în limitele acestei învăţături, Îl are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine la voi cineva care nu acceptă această învăţătură, să nu îl primiţi în casa voastră şi să nu îl salutați.
11 Pentru că cine îl salută, devine complice cu el la faptele lui rele.

traducerea CV2013
9 Oricine merge prea departe şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura [lui Cristos] Îi are atât pe Tată, cât şi pe Fiu.
10 Dacă vine la voi cineva care nu aduce această învăţătură, să nu-l luaţi la voi şi să nu-l salutaţi,
11 căci cine îl salută se asociază cu faptele lui rele.

traducerea NT-CLV
9 Oricine o ia înainte şi nu rămîne în învăţătura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătură, are atît pe Tatăl, cît şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”*
11 Căci, cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaş faptelor lui rele.
*lit. bucură-te. Este vorba de salutul obişnuit pe vremea Noului Testament.

traducerea (puțin parafrazată) NTÎT
9 Fiindcă dacă o luaţi de capul vostru dincolo de învăţătura lui Cristos, pe Dumnezeu îl veţi lăsa în urma voastră; însă dacă rămâneţi credincioşi învăţăturilor lui Cristos, îl veţi avea şi pe Dumnezeu. Atunci amândoi vor fi ai voştri, şi Tatăl, şi Fiul.
10 Dacă vine să vă înveţe unul care nu crede învăţătura lui Cristos, nici măcar să nu-l poftiţi în casă la voi. Să nu-l încurajaţi defel,
11 fiindcă dac-o faceţi, veţi fi şi voi părtaşi la răutatea lui.

Am arătat că învățătura curată a Bibliei este să umblăm cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, pentru că doar așa vom putea ajunge cu Domnul în veșnicie! Iacov 2 combate credința doar teoretică (fără să faci nimic) care nu mântuie, iar Ioan botezătorul a combătut pe ereticii care se credeau mântuiți pe veci, doar prin apartenență la poporul ales / vedeți articolul / .

Demonii ar vrea să ne înșele, prin lupii răpitori care propovăduiesc erezia nimicitoare a mântuirii pe veci (odată mântuit pe veci mântuit) că cei pe care Dumnezeu i-a ales și i-a obligat la mântuire, nu își mai pot pierde mântuirea. Nu ieșiți din învățătura curată a Evangheliei, ca să nu vă pierdeți mântuirea! Biblia ne învață în textul acesta că nici măcar nu trebuie să avem de-a face (religios) cu cei care propovăduiesc asemenea erezie!

Asemenea oameni sunt împotriva adevărului (înșelători) şi împotriva lui Cristos

2 Ioan (1)
7 … Asemenea oameni sunt împotriva adevărului (înșelători) şi împotriva lui Cristos.
8 Feriţi-vă să nu fiţi ca ei şi să pierdeţi răsplata pentru care şi eu, şi voi am muncit atât de mult. Faceţi totul ca să câştigaţi de la Domnul întreaga voastră răsplată.
(traducerea puțin parafrazată Noul Testament pe Înţelesul Tuturor)

Aici Biblia ne spune că unii oameni (creștini falși) sunt înșelători și antiCriști (fiind ei înșiși în înșelarea demonilor, a căror învățături le propovăduiesc). ”Feriţi-vă să nu fiţi ca ei şi să pierdeţi răsplata pentru care şi eu, şi voi am muncit atât de mult” – nu vă luați după înșelătorii care vor să vă înșele (că Cristos a venit doar pentru cei puțini aleși și ei nu își mai pot pierde mântuirea). Dacă treceți la altă evanghelie (cea care oferă mântuirea iluzorie și ușuratică, fără să mai trebuiască să faci ceva, nici să depui efort, nici să umbli cu Domnul pe calea mântuirii), degeaba ați mai crezut! ”Faceţi totul ca să câştigaţi de la Domnul întreaga voastră răsplată” nu seamănă cu aberația că ești mântuit pe veci și nu trebuie să mai faci nimic (și chiar poți face orice, dacă mântuirea nu ți-o mai poți pierde).

”M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând (practic) în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl”

2 Ioan (1*)
4 M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.
5 Şi acum, te rog, Doamnă (Biserica), nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii!
6 Şi dragostea stă în vieţuirea (umblarea cu Domnul, trăirea) după poruncile Lui – nu seamănă cu învățătura protestantă (reformată) că Dumnezeu i-a ales numai pe puțini pentru mântuire, că pe ceilalți nu i-a vrut / vedeți articolul / . Cei aleși se cred (pretind) mântuiți pe veci și orice ar face ei, nu își mai pot pierde mântuirea! Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început ”porunca în care trebuie să umblați” este arminism.

Învățătura sănătoasă (curată) pe care am primit-o în Biblie / vedeți versete / și de la înaintașii noștri / vedeți articolul / este că odată ce am intrat (numai prin har, prin credință) pe calea mântuirii, trebuie să rămânem în har și să umblăm practic cu Domnul până la mântuirea finală! Învățătura dracilor că mântuirea ușuratică (teoretică) dintr-un moment este pe veci, orice ar face cei care se cred mântuiți, este opusă Bibliei, creștinismului și religiei baptiste a înaintașilor noștri! Iuda (1).3 Credința curată a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna și nu mai poate fi negată (schimbată) de câte ori un eretic nu vrea să umble cu Domnul pe calea mântuirii, așa că își face propria erezie (cu mântuirea ușuratică, pe veci).

*(Fiind o epistola scurtă, în versiunea tipărită este împărțită doar în versete, fără capitole. Am pus 2 Ioan (1) pentru că în traducerile electronice ale Bibliei apare Capitolul 1.)

Happy halloween!

Astăzi, 31 octombrie, este ziua reformei (protestante). Scriu împotriva lupilor răpitori baptiști-falși care propovăduiesc mântuirea ușuratică pe veci (nu împotriva protestanților care își văd de treaba lor și nu vin să îi convingă pe alții că doar ei au Adevărul și că numai ei sunt mântuiți cu adevărat).

Happy halloween!

”Luther a fost un Gorbaciov al catolicismului. A apasat un buton, nu a dorit sa se intample tot ce a urmat dar….s-a intamplat. Erasmus, dupa ce s-a manifestat favorabil reformei, in particular cu retorica lui proverbiala, intr-o scrisoare pur si simplu l-a”dezumflat” pe Luther. Ar fi afirmat ca pe Luther il duce de nas un drac istet….dar nu prea. De aceea Luther il ura pe Erasmus, asa cum spunea el, din adancul sufletului”

Am luat de aici: https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/10/31/ziua-reformei/

Dumnezeu ne dă Adevărul, nu avem nevoie de lupii răpitori care ne oferă mântuirea pe veci!

1 Ioan 5
19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău (în înșelarea celui viclean).
20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere (inteligență) ca să-L cunoaştem pe Cel care este adevărat. Şi noi suntem în Cel adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.
21 Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.

20 … Noi suntem în Cel adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică – Isus Cristos este Adevărul nostru. Nu avem nevoie de vorbăria prin care lupii răpitori vor să ne facă să trecem la altă evanghelie, bazată pe credința teoretică, fără fapte, care în Iacov 2 vedem că nu poate mântui (Biblia ne spune că dacă trecem la o altă evanghelie, degeaba am crezut!). Mântuirea ne-o găsim în Biblie (Ioan 17.17) și Biblia ne spune despre mântuirea la trecut (nașterea din nou) și care trebuie dusă (trăită practic în prezent) până la capăt, în viitor, în partea fericită a veșniciei! / vedeți categoria Timpurile mântuirii / .

20. Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere (inteligență) ca să-L cunoaştem pe Cel care este adevărat. Şi noi suntem în Cel adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. Ne-a dat Dumnezeu înțelepciune (care vine de sus) ca să Îl cunoaștem pe Fiul Lui. Să nu trecem la evanghelia falsă, care este blasfemiatoare / vedeți categoria / , care oferă lumii o mântuire ușuratică (nici nu o simți, nici nu ai un preț de plătit, nici nu trebuie să faci nimic), obligatorie pentru cei puțini, pe veci (apoi poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde).

Și atunci înțelegem îndemnul (foarte potrivit și când este vorba despre idolii lupilor răpitori care vor să ofere o mântuire falsă, bazată pe o credință fără fapte, decedată în ea însăși, vedeți Iacov 2 etc):

1 Ioan 5.21 Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.

Cerem și primim dacă umblăm cu Dumnezeu

1 Ioan 5
14 Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.
15 Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.

Altă traducere:
14 Avem curaj să ne apropiem de Dumnezeu, ştiind că dacă cerem ceva care este în acord cu dorinţa Lui, ne ascultă.
15 Şi când suntem siguri că ne ascultă cu privire la ce Îi cerem, ştim că devenim proprietarii de fapt ai lucrurilor cerute.

Dumnezeu ar vrea să ne dea nouă binecuvântări. Dar acestea trebuie să se întoarcă cu folos și slavă la Dumnezeu. Cui să le dea, lumii? Dar dacă noi trăim ca lumea, de ce mai așteptăm binecuvântări?

Un frate pastor baptist spunea că dacă păcătuim, cerul se scandalizează și nu își mai trimite darurile (Iacov 1.17 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare și nici umbră de mutare).

Am cunoscut pe unul care a crezut și a ajuns să trăiască erezia odată mântuit pe veci mântuit și starea lui a mers din rău în mai rău: bețivan curvar drogat scandalagiu etc, după cum ne explică Biblia:

2 Petru 2
20. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos (prin unirea cu Domnul), se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi – este vorba despre cei născuți din nou, cei care au intrat pe calea mântuirii, dar au părăsit-o
21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată – nu seamănă cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, orice ar face mântuiții (de exemplu cum minte / acesta / și / acesta / ).
22. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Cel care a renunțat la Evanghelie pentru erezia nimicitoare a mântuirii pe veci, tot timpul era fără bani (avea salariu destul de mare) și nu se bucura de nimic: ba că și-a cumpărat vin și a fost acrit (oțetit), ba că s-au scumpit băutura și curvele, ba că i se părea că toți au ceva împotriva lui (în vremurile din urmă oamenii vor fi bănuitori, cum spune Biblia), ba că a pierdut mulți bani la jocurile de noroc etc. Alții la fel. Daniel Chiu a avut un prieten ”mântuit pe veci” care s-a sinucis, dar nu și-a pierdut mântuirea (credea acesta). Respectivul este în sânul lui Adam sau cu Lucifer?

Cei care au venit la mântuire dar umblă pe calea lumii nu au bucurie nici de sus, nici de la lume.

Dacă Îl părăsim pe Domnul, nu primim binecuvântare, ci blestemul satanei și în final, pierderea mântuirii.

Preferăm Originalul, nu falsul satanei (care ar vrea să ne înșele că mântuirea nu se mai poate pierde)

S-a întâmplat că unii hoți au furat tablouri scumpe și ca să nu se vadă lipsa lor, au pus în loc cópii cât mai reușite (dar fără valoare).

1 Ioan 5
9 Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său.
10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.
11 Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.
12 Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.

Pornim de la ultimul verset:
1 Ioan 5.12 Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa (veșnică).
Vedem cine are pe Fiul, în 1 Ioan 3.10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu.
1 Ioan 3.24 Cine împlineşte poruncile Lui rămâne în Cristos şi Cristos în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.
Și mai ales în versetul tradus greșit din Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa eternă; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa (veșnică), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectată și modernizată).

Mărturisirea falsă (păgână, anticristică și blasfemiatoare / vedeți categoria / ) a celor care se pretind mântuiți pe veci este că Dumnezeu nu a vrut să îi mântuie pe toți oamenii (ci doar pe unii, deci este un monstru, pentru că pe cei mulți i-a creat pentru chin veșnic fără să îi întrebe măcar ceva / vedeți articolul / ), Jertfa este handicapată (bună doar pentru cei ”aleși”), Duhul îi mântuie cu de-a sila și aceștia nu își pot pierde mântuirea orice ar face ei apoi.
1 Ioan 5.9 Mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. Dumnezeu a făcut planul prin care să ofere mântuirea tuturor (Tit 2.11-13), Jertfa Domnului Isus este valabilă (eficientă) pentru toți oamenii. Am văzut pe cruce că Dumnezeul creștinilor are o inimă de Tată bun!

Dacă avem originalul, de ce să ne mulțumim cu cópia falsă?

Doar credința trăită practic poate da biruința asupra lumii (felului deșert de gândire și de viețuire al lumii)

1 Ioan 5
3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele;
4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.
5 Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
6 El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu Sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu Sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este Adevărul.
7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.)

3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele;
4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră – în Iacov 2 vedem că doar credința cu fapte (în umblarea noastră pe calea mântuirii) are efect, credința fără fapte este moartă în ea însăși, nu poate produce nimic bun. Mântuirea ușuratică (teoretică, că doar te-ai mântuit și gata) este falsă (iluzorie).
ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră trăită practic, cu fapte (roade vrednice de pocăință)!
7 Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt – Tatăl a făcut planul salvării înainte de facerea lumii, Cristos S-a dat ca o Jertfă de răscumpărare bună și valabilă pentru toți oamenii (harul este oferit tuturor), Duhul Sfânt ne ajută pe calea mântuirii până la capăt, când vom ajunge la Tatăl, în partea fericită a veșniciei.
Câtă deosebire în erezie față de Adevăr: Un dumnezeu monstruos / vedeți articolul / a trimis un cristos ratat (care nu poate mântui decât pe cei puțini) cu o jertfă infectă și defectă (extrem de handicapată), bună doar pentru cei puțini, Duhul Sfânt îi cheamă și obligă pe reformați să fie mântuiți pe veci, apoi caută pe ei prin birturi și pe la curve etc ca să îi ”persevereze în sfințenie”. / Vedeți categoria că această erezie este o blasfemie / . Trebuie să fii debil mintal în înșelarea demonilor ca să crezi asta, odată mântuit pe veci mântuit.

Nu primiți erezia nimicitoare a mântuirii într-un moment, pe veci, pentru că Biblia ne învață altceva: doar credința trăită practic mântuiește!

Dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui, nu în minciunile că mântuirea nu se poate pierde

1 Ioan 5.3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.

Tot felul de mântuiți pe veci (mai ales cei fanatici care delirează necontrolat) ar vrea să ne învețe că odată ce ai venit la mântuire, nu îți mai poți pierde mântuirea, poți face orice (chiar au ajuns să facă avorturi), că Dumnezeu este obligat să te ”persevereze în sfințenie” (adică să te caute permanent la roșcove și porci) / vedeți articolul / .

Biblia ne învață altceva: că trebuie să păzim poruncile lui. Legea harului nu este prostituție spirituală cu demonii în care poți face orice (că Dumnezeu te-a ales și celelalte baliverne), ci umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, să nu facem fapte rele și să facem fapte bune. Ai intrat în har, rămâi în har până la mântuirea finală din veșnicia fericită. Poți să pleci din har (care nu este obligatoriu).

Cum deosebim Duhul Adevărului și duhurile rătăcirilor nimicitoare

1 Ioan 4
despre cei care au 3 … duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.
5 Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă – poți merge băut (sau drogat) la curve că mântuirea nu se poate pierde; blasfemiile reformate cu mântuirea pe veci / vedeți categoria / , Dumnezeu este un monstru / vedeți articolul / , odată mântuit pe veci mântuit, mântuirea nu se poate pierde orice ar face cei veniți la mântuire, Biblia minte când spune că mântuirea se poate pierde, / de exemplu articolul / .
6 Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă ascultă ce ne învață Biblia: că trebuie să mergem pe calea mântuirii până la capăt, pentru că doar așa vom ajunge la mântuirea finală. Multe articole din ultimul timp le-am scris bazat pe Epistolele lui Iacov și Ioan (mai este și Apocalipsa), care combat credința fără fapte (și dracii cred și se înfioară, și sunt ei mântuiți?!. Poate doar reformații să creadă așa ceva). / Vedeți articolul / cu ce ne învață Biblia.
cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă – strâmbă Adevărul (ați văzut mai sus într-un link un exemplu despre cum ar vrea să demonstreze că Biblia minte când spune că mântuirea se poate pierde, în Evrei).
Prin aceasta cunoaştem Duhul Adevărului şi duhul rătăcirii – nu va fi pierdere de sufletele lor în focul veșnic, nu vă lăsați înșelați de ei, ca să nu vă ratați veșnicia fericită!

5 Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume – / vedeți categoria / ce au ajuns ei în lume (mai rău ca cei din lume). Mai bine nu ar fi venit la mântuire decât să decadă așa!

Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, pentru că satan vrea să vă înșele!

1 Ioan 4
1 Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori – cei care propovăduiesc învățăturile dracilor odată mântuit pe veci mântuit, orice ai face nu îți pierzi mântuirea! Dacă îi crezi, ajungi să ți-o pierzi!
2 Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu – pe calviniști i-a ales dumnezeu lor fals pentru mântuire cu forța / vedeți articolul despre dumnezeul calviniștilor / și acesta a trimis pe Domnul Isus doar pentru cei foarte puțini. Cristos nu a venit în trup pentru toți oamenii, Jerfa calvinistă este extrem de handicapată, bună doar pentru cei puțini aleși.
3 şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus – pentru cei mântuiți pe veci, erezia lor ține loc de Cristos! Nu Îl mărturisesc pe Domnul Isus, pentru că mântuirea creștină este doar cea dusă până la capăt, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.

Nu dați crezare ereziei nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde!

Mântuirea ușoară este iluzorie (falsă), pentru că este fără Duhul Sfânt!

1 Ioan 2.29 Dacă ştiţi că El este drept, să ştiţi şi că oricine trăieşte în dreptate este născut din El.
1 Ioan 3.24 Cine împlineşte poruncile Lui rămâne în Cristos şi Cristos în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.

Cei care ne zic erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, pot pretinde că bețivanii, curvarii, scandalagii etc (chiar fac avorturi) care se cred mântuiți pe veci, au Duhul Sfânt? De acea trăiesc în păcat (adică o țin tot păcătuind)? Nu este acesta o blasfemie?

Dacă ei nu (mai) au Duhul Sfânt, cum (mai) sunt aceștia mântuiți (și încă pe veci)?

Cine își iubește frații

1 Ioan 3
11 vestirea pe care aţi auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;
12 nu cum a fost Cain, care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite – așa cum unii care au trecut la învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde nu i-au putut suporta pe cei care au continuat să predice Adevărul: că mântuirea trebuie dusă până la capăt, altfel se poate pierde. Celor prigoniți de eretici pentru Adevăr, li se potrivește versetul următor:
13 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea – că vă urăsc lupii răpitori mântuiți pe veci. Un calvinist demonizat a zis că cei care cred în mântuirea creștină (arministă) nu se bucură de mântuirea lor, poate că nici nu sunt mântuiți (că nu i-a mântuit Calvin pe veci) și că are un prieten care s-a sinucis, dar nu și-a pierdut mântuirea. Vedem că vorbește satana prin gura lui, / vedeți articolul / . Sinucigașul s-a bucurat de mântuirea lui?! Așa eretic, așa ”mântuire”.
14 Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte – Cei care își iubesc frații, le predică acestora Adevărul. Cei care sunt iubitori de satana, le propovăduiesc învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Ucid suflete și își pierd mântuirea (de lupii răpitori nu este pagubă)!
15 Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el – Epistola este scrisă fraților (nu celor din lume). Se referă la cei care au intrat, prin credință, pe calea mântuirii (cei născuți din nou). Dacă nu au viața veșnică rămânând în ei, înseamnă că și-au pierdut mântuirea! Au avut-o și și-au pierdut-o! Ereticii ucigași de suflete (care zic că mântuirea nu se poate pierde, orice ar face cei mântuiți) și ucid suflete care ar fi trebuit să umble pe calea mântuirii, și-au pierdut mântuirea: nu au viața veșnică rămânând în ei!
16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi – în primul rând să predicați doar Adevărul, ca minciunile satanei să nu le ucidă sufletele!
17 Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? – Cine are Adevărul în Biblie și nu îl spune și altora (cel care nu combate erezia nimicitoare că nu trebuie să facă nimic ca să ajungă să fie mântuiți în viitor, nici să umble pe calea mântuirii, cu Domnul, până la capăt sau chiar pot face orice, dacă mântuirea nu se poate pierde), că credința fără fapte este moartă și nu poate mântui, că doar umblarea pe cale ne poate duce în veșnicia fericită, cum poate rămâne în dragostea de Dumnezeu? Nicicum!
18 Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul – cu fapta și cu Adevărul înseamnă combaterea învățăturii dracilor că odată mântuit pe veci mântuit!

În acest text sunt prezentați cei care își iubesc frații și cei care își urăsc frații. Vedeți în / acest articol / , care este cel care își iubește frații (cu Adevărul divin) și cel care îi urăște (propovăduiește minciuna satanei că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde).

Unii merg până la marginile pământului ca să predice Evanghelia, și nu ne pasă că lângă noi, în Bisericile noastre, unii cred mizeria de erezie și fac orice, că nu își mai pot pierde mântuirea!

Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit

1 Ioan 2.29 Dacă ştiţi că El este neprihănit (drept), să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire (dreptate) este născut din El.
1 Ioan 3.7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.
Altă traducere: Dragi copii, să nu vă înşele nimeni: cel care practică dreptatea (cel care face ceea ce este drept), este un om drept, conform modelului oferit de Cristos – nimeni să nu vă înșele cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, că nu mai contează ce faci (fapte rele). Dumnezeu nu poate fi înșelat: doar cine trăiește practic, în viața de zi ci zi, în neprihănire, este neprihănit!
/ Vedeți categoria timpurile mântuirii / . După îndreptățirea numai prin credință (mântuirea la trecut, de la intrarea pe calea mântuirii prin nașterea din nou) trebuie să urmeze îndreptățirea pe care și-o face fiecare creștin, cu faptele lui bune, pășind pe urmele Domnului Isus (mântuirea trăită în prezent), până la ținta noastră, mântuirea finală viitoare. Am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm pe ea, nu ca să ne credem (degeaba) mântuiți pe veci! Nu ca să ne înșelăm singuri și apoi să îi înșelăm și pe alții!

Cum îi deosebește Dumnezeu pe ucenicii Lui de cei ai diavolului (cum îi putem deosebi și noi)

1 Ioan 3
6 Oricine rămâne în El nu o ține tot păcătuind; oricine o ține tot păcătuind nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut – am arătat în / articolul de aici / că se referă la cei care au intrat prin credință pe calea mântuirii (cei născuți din nou).
7 Copilaşilor (în credință), nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit – nimeni să nu vă înșele cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, că nu mai contează ce faci (fapte rele). Dumnezeu nu poate fi înșelat: doar cine trăiește practic, în viața de zi cu zi, în neprihănire (adică își realizează propria îndreptățire cu faptele lui bune, rânduite de Dumnezeu mai dinainte), este neprihănit, îndreptățit cu fapte înaintea lui Dumnezeu!
8 Cine o ține tot păcătuind (am văzut că este vorba despre cei născuți din nou) este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului – Cei care au venit la mântuire (adică au fost născuți din nou, prin credința lor în Jertfa Domnului Isus) dar continuă să păcătuiască (cu voia), sunt îndepărtați de la mântuire, ca și când nici nu ar fi fost mântuiți!
9 Oricine este născut din Dumnezeu nu o ține tot păcătuind, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate să continue să trăiască în păcat, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10 Prin aceasta se deosebesc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.

Nu credeți prostia de erezie nimicitoare propovăduită de fanaticii calviniști care delirează în obsesia lor: că mântuirea nu se poate pierde (că Biblia minte când spune explicit că mântuirea se poate pierde, de exemplu în textele din Evrei 10 / vedeți articolul /  și Evrei 6  și / articolul / ), că mântuirea este obligatorie doar pentru cei aleși care apoi nu și-o mai pot pierde orice ar face ei, care bolborosesc că care este meritul lor în mântuirea lor, că i-a ales Dumnezeu ori s-au ales ei singuri (deși Biblia spune clar să ne ferim de întrebările nebune și nefolositoare ale ereticilor) etc.

Mântuirea adevărată o au doar cei care o trăiesc practic. Mântuirea doar teoretică este falsă

1 Ioan 2.29 Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.
1 Ioan 3
1 Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.
3 Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă (practic, nu se crede mântuit pe moment pentru veci și atât!), după cum El este curat.
4 Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.
5 Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat – Domnul Isus nu poate să ofere o mântuire ușuratică!

Se vede foarte clar că cine intră pe calea mântuirii, apoi trebuie să umble practic, cu Domnul și acest lucru este vizibil. Pe Dumnezeu nu îl poate nimeni înșela cu minciuni, că odată ce a intrat pe calea mântuirii, omul poate să facă orice, dacă mântuirea este doar că ai crezut și atât!