Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Reclame

1 Timotei 6.9 Poftele nesăbuite şi vătămătoare cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare

1 Timotei 6.9  Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. 

Și în acest verset apare pierderea mântuirii, dacă nu cumva obsedații de erezia mântuirii pe veci cred cumva că ”prăpăd și pierzare” o fi însemnând veșnicia în locul fericit, cu Domnul!

Pierderea mântuirii: să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă

1 Timotei 1.18  Porunca pe care ţi-o dau … este ca … să te lupţi lupta cea bună 19  şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. 

Dacă asta nu este pierderea mântuirii, ce este? Apostolul îi spune lui Timotei (unui intrat pe calea mântuirii) să nu facă ca alții, care au căzut din credință (pentru că nu i-a vrut monstrul cel rău pocăiți și mântuiți?! / vedeți articol despre Monstrul numit Dumnezeu/ ). Vedem că mântuirea nu este (și nici nu poate fi) numai prin credința pe moment. Mântuirea este un proces, din care unii au plecat. Poți să ieși dintr-o alergare pentru premiu (plictiseala, dezinteresul pentru țintă și interesul pentru lucrurile lumii, greutățile prin care treci și altele pot să te facă să părăsești calea Domnului), dar atunci renunți la premiu! Merită?

Despre nebunia renunțării la arminism. Este mai de folos lumina (umblarea cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei) decât întunericul ereziei nimicitoare!

Ştiati că…
… nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic? – Proverbele 9:13 – odată mântuit ești pe veci mântuit au repetat la nesfârșit ereticii veniți din America, care ne-au spurcat religia, după revoluție
… cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie? – Proverbele 14:24 – chiar Biblia le numește Doctrinele dracilor (ale harului-fals, care promit mântuirea, orice ai face!)
… nebunia poate fi o pedeapsă, dată de Dumnezeu în urma neascultării? – Deuteronomul 28:28 – satana ia mințile celor care au ales erezia nimicitoare a mântuirii pe veci; Dumnezeu îi lasă (nu îi ține) în împietrire
… puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava? – Eclesiastul 10:1 – nu, dacă pastorii baptiști i-ar fi dat afară pe eretici
… dacă îţi înveseleşti trupul cu vin stărui astfel în nebunie? – Eclesiastul 2:3 – mântuirea nu se poate pierde hâc hâc lăi lăi lăi, așa că ce mai contează ce faci?! hâc
… mândria te poate împinge la fapte de nebunie? – Proverbele 30:32 – unii dintre cei care au primit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde au ajuns din rău în mai rău (cum scrie Biblia, starea lor de la urmă a ajuns să fie mai rea decât la început, înainte de a face pe pocăiții). Unii s-au îngâmfat și s-au pretins mântuiți pe veci și au făcut orice. A mers dracul suveran și irezitibil peste ei și i-a mântuit pe moment pentru veci cu mântuirea ușuratică.
… gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie? – Proverbele 15:14 – sola gratia, sola fide, apoi poți umbla cu demonii (care te-au înșelat, că mântuirea nu se mai poate pierde)
… nebunia este o bucurie pentru cel fără minte? – Proverbele 15:21 – i-am văzut pe fanatici cum delirează cu ”învățăturile harului” care dau mântuirea pe veci numai prin har, dar fără să umbli în har
… nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui? – Proverbele 19:3 – vedeți articolul Monstrul numit Dumnezeu și veți înțelege ce blasfemiatoare este învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire, că nu i-a vrut pe ceilalți, pe care i-a condamnat să trăiască în păcat și la chin veșnic, fără să îi întrebe măcar dacă vor mântuirea!)
înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul? – Eclesiastul 2:13 – da, pentru arminiști! Credința curată (învățătura sănătoasă) a fost dată sfinților ca să umble cu Domnul, nu să facă orice, că mântuirea nu se mai poate pierde.

Da, este mai de folos lumina (umblarea cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei) decât întunericul ereziei nimicitoare!

(sursa ca în articolul trecut)

Învățătura sănătoasă a Bibliei: Despre sfinţire…

Tit 2.1  Tu însă, vorbește lucruri cari se potrivesc cu învățătura sănătoasă.

Pe blogul unei tinere poete am găsit aceste versete care se potrivesc cu spiritul Bibliei (învățătura sănătoasă arministă), unde se vede că nu mai încape învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (orice ar face cei care se pretind ”mântuiți pe veci” apoi):
Ştiati că…
… Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire? – 1 Tesaloniceni 4:7
… trebuie să urmărim sfinţirea, dacă dorim să vedem pe Dumnezeu? – Evrei 12:14
… voia lui Dumnezeu este sfinţirea noastră? – 1 Tesaloniceni 4:3
… sfinţirea trebuie dusă până la capăt, în frica de Dumnezeu? – 2 Corinteni 7:1
… daca te faci rob al lui Dumnezeu, ai ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică? – Romani 6:22
… a fi sfânt este o porunca a lui Dumnezeu? – Leviticul 11:45; 19:2
… Dumnezeu a zis: „Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul”? – Leviticul 20:26
… trebuie să sfinţeşti în inima ta pe Hristos ca Domn? – 1 Petru 3:15
… Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui? -Efeseni 1:4
… după cum Dumnezeu este sfânt, trebuie să fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră? – 1 Petru 1:15
… creştinul trebuie să îşi facă mădularele roabe ale neprihănirii, ca să ajungă la sfinţire? – Romani 6:19

sursa

Credința stupidă (superficială)

Albert Einstein: “Credința prostească într-o autoritate este cel mai mare dușman al adevărului”.

Pe ce se bazează iluzia (teologică falsă) a mântuirii pe veci? Pe ceva adevărat? Nu, ci se bazează pe autoritatea (falsă) a unui individ care cu câteva sute de ani în urmă, a reînviat o erezie din antichitate. Această autoritate este falsă, pentru că noi credem doar în Scriptură!

Este învățătura dracilor din Biblie? Nici vorbă de Biblie, ci doar de strâmbarea Bibliei, prin extragerea versetelor din context (am scris aici exemple), ca să le iasă lor erezia.

Și atunci de ce să o credem?

An nou – poezie de Lucica Boltasu

Am găsit o frumoasă și plină de conținut poezie, potrivită pentru Anul nou, pe care v-o pun și vouă:

Răsar dimineţi rând pe rând,
Tic-tacul îşi bate cadenţa.
Sub raze de lună, oftând,
Stau suflete zeci, suspinând,
Cerşind parcă zării, clemenţa.

Tăcerea se sparge-n ecou
Şi unda-i o face mai mare,
Priviri îşi vorbesc în argou…
„Şi iarăşi păşim în An nou!
Şi iarăşi Luceafăr răsare!”

Uşor, prea uşor am luat
Viaţa şi anii pe glie,
Uitând că eşti Sfânt, Minunat,
Domn al păcii şi Sfetnic, lăsat
Luceafăr în ceas de chindie.

Cu pletele-albite de ger,
Mă aştern ca o nea pe pământ,
Zgribulit, îndurare Îţi cer:
Pune-n mine credinţă de fier
Şi pecetea Duhului Sfânt!

Umblarea să-mi fie mereu,
Scăldată-n Lumina divină,
Să nu uit ce eşti Tu, ce sunt eu,
Să nu uit că Tu eşti Dumnezeu,
Tu veşnic, eu bulgăr de tină.

Acum când e prag de nou an,
Să-mi dai un Duh nou şi statornic,
Din nimic, fă-mă Tu un mărgean,
Împlineşte Părinte-al Tău plan!
Tic-tac, cadenţează un ornic…

Mântuirea este condiționată

Matei 28
19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.
Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Amin.

Cu cine este Domnul? Cu ucenicii (cei care umblă cu El) și păzesc poruncile Lui! Poruncile Legii Harului nu sunt opționale! Ni se spune clar cu cine este Domnul, nu cu cei care s-au întâlnit numai în trecere, pe moment cu Domnul (și se pretind mântuiți fără ascultare, pe veci, numai prin har, numai prin credința dracilor care în Iacov 2 ni se spune că nu mântuie!).

Ajuns-aţi la ţintă? – poezie

Filipeni 3.14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc

10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi?
Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi?
V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi?
Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemântuiţi?
Aţi câştigat cununa de nu vă mai luptaţi?
Şi sunteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi?
Cuvântul Sfânt de-acuma deplin l-aţi învăţat,
de azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat?
Sau inimile voastre de somn s-au molipsit,
de v-a legat păcatul şi pofta v-a robit?
Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins,
și duhul lumii râvna şi dragostea v-a stins?
Sau poate legământul cu Domnul l-aţi călcat,
și gândul că El vine curând voi l-aţi uitat?
Sau dragostea fierbinte atât vi s-a răcit,
de uitaţi ce-aveaţi odată atât de mult iubit?
Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa,
Aduceţi-vă-aminte: aşa eraţi cândva? – înainte să vină lupii răpitori să strice suflete cu erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde!

(poezia face parte din poeziile culese de fratele pastor Valentin Popovici în volumul Mărgăritare).

Ești mântuit sau nu?

Unii își pun întrebarea dacă sunt mântuiți sau nu.

Cum mântuirea este un proces (mult mai mult decât un singur moment), trebuie să vedem ce ne învață Biblia: există o cale pe care trebuie să umblăm, lucruri pe care trebuie să le facem în umblarea noastră cu Domnul. Vedeți aici o listă cu aceste lucruri, în Biblie. Celor care parcă aud în ureche: Tu nici nu ești mântuit și celor cărora le este frică de pierderea mântuirii, le spun ce ne învață Biblia: umblă până la capăt cu Domnul și vei ajunge în partea fericită a veșniciei!

Ioan 6.37 pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară – pe cel care vine la Domnul ca să trăiască cu Domnul, până la capăt (nu celor înșelați că sunt mântuiți pe moment și atât)

Ioan 10.28 (oile) nimeni nu le va smulge din mâna Mea – dacă nu pleacă de bunăvoie (le place mai mult cu lumea). (Acest verset ca și altele este folosit în mod superficial de cei prin care demonii vor să vă înșele, care vor să arate că mântuirea nu se poate pierde; dar este evident că oile nu pot fi smulse din mâna Domnului Isus cât timp rămân în mâna Domnului; dacă au plecat, nimeni nu le mai poate smulge din mâna unde nu mai sunt!)

În articolul din linkul de mai sus este o listă de lucruri din Biblie, pe care dacă le facem (cu ajutorul Duhului Sfânt) ni se garantează că vom intra în Împărăția cerurilor. Umblă cu Domnul, cu călăuzirea, energizarea, ajutorul de la Duhul Sfânt și vei intra sigur în Împărăție!

Anul Nou, o şansă nouă – poezie de Simion Felix Marţian

Muşcând răbojul vremii, implacabil,
Cu semne ce statornicesc hotar,
Trece numerotat, irepetabil,
Încă un an prin foi de calendar.

Venind din neguri, dispărând în ceaţă
Ca tainele potecilor de vânt,
El e felie-n porţia de viaţă
Pe care o trăim noi pe pământ.

Această porţie, ce fiecare
O savurăm puţin câte puţin,
E pentru noi vremea hotărâtoare
Când pentru veşnicii ne pregătim.

E vremea luptei împotriva firii,
A-mpotrivirii oricărui păcat
Sau … înşelaţi de el, supuşi orbirii,
Nu mai luptăm ci am capitulat.

Această porţie de existenţă
În strai teluric, incomod şi greu,
Nu are un alt scop, altă valenţă,
Decât a ne-mpăca cu Dumnezeu.

De-aceea când vezi zilele, petale
Căzând pe rând din cercul corolar,
Gândeşte-te la scopul vieţii tale
Şi meditează lângă calendar.

Fă un bilanţ şi cântăreşte bine
Privind în urmă anul ce s-a dus,
Şi vezi cât ai făcut doar pentru tine
Şi cât te-ai străduit pentru Isus.

Iar dacă rezultatu-i lamentabil
Nu dispera, priveşte noul an
Ca pe un dar dumnezeiesc, mirabil,
O nouă şansă pentru Canaan.

Şi mulţumind cu toată umilinţa
Pentru divinul, minunatul dar,
Începe noul an cu juruinţa
De a te dărui lui Dumnezeu, plenar.

de aici

Harul și pacea să faceți să vă fie înmulțite (de Anul Nou, urare de început de an) – Harul biblic este profund arminist, nu poate fi despărțit de umblarea reală cu Domnul!

   2 Petru 1.2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristoscunoșterea lui Dumnezeu este ca unirea dintr-o căsătorie; nu ca o întâlnire (numai pe moment, cu sola fide, sola gratia) între doi oameni care apoi vor rămâne străini unul de altul, necunoscuți

Încă un verset care ne spune cum este HARul adevărat arminist, care te obligă să umbli cu Domnul, până la capăt, pentru ca să ajungi la mântuirea viitoare, în partea fericită a veșniciei, cu Domnul.

Și în 1 Petru 1.2, HARul este legat de: (sunt numiți aleși creștinii, cei care fac parte din grupul celor care umblă cu Domnul, grup predestinat, ales, hotărât de Dumnezeu să existe înainte de facerea lumii, datorită falimentului primului grup –  vedeți articol despre text și articol despre alegerea reală a grupului) prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea (curățirea) cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!

Cum puteți face ca harul adevărat (nu iluzoriu, numai pe moment) și pacea să vă fie înmulțite? Fiți arminiști și umblați cu Domnul, sursa HARului adevărat creștin!

Bilanţ spiritual – poezie de Simion Felix Marţian

Am găsit o frumoasă poezie, potrivită cu trecerea la Anul nou:

A mai trecut un an şi altul vine
Pe-ale genezei tainice cărări;
Timpul n-are lungime sau lăţime,
Valoarea clipei e cuprinsă-n sine
Şi se măsoară în realizări.

La pragul dintre ani, cei prinşi de glie
Îşi fac bilanţul strict material,
Dar cei ce-şi strâng comori în veşnicie
Şi se silesc pentru Împărăţie,
Recurg la un bilanţ spiritual.

Nu-i importantă noua ta maşină
Ce-ai cumpărat-o-n anul încheiat,
Ci cât de mult ai răspândit lumină,
Cât ai iubit cu dragoste deplină,
Cât ai zidit şi cât ai mângâiat.

Valoarea noii case cumpărate
Nu stă în ea, ci doar cât uşa ta
A fost deschisă celui care bate
Şi, dând dovadă de-ospitalitate,
Ţi-ai mai adăugat în cer ceva.

Grădina ta, ce parcă râde-n soare,
Nu-i un motiv de a te lăuda,
Şi n-o considera realizare
Prin rodul ei, decât în cazu-n care
Din acest rod n-ai încetat a da.

Şi pentru că-i bilanţ, adu-ţi aminte
De juruinţele ce le-ai făcut
Acum un an, cu un elan fierbinte,
Şi, cântărindu-le bine în minte,
Vezi câte din vedere le-ai pierdut.

A mai trecut un an şi altul vine,
Dar ce-a trecut, e dus definitiv;
Haideţi să ne silim a face bine
Şi clipelor să dăm valori sublime
Ca-n cer s-avem bilanţul pozitiv.

de aici

Cum să îți ratezi mântuirea

Nu trebuie să te preocupe unde îți vei petrece veșnicia, este suficient să te crezi mântuit pe veci (fără susținere biblică a ereziei nimicitoare), numai că ai crezut pe moment și gata. Iar dacă nu citești ce scrie în Biblie despre cei mântuiți (numai teoretic) cu mântuirea pe moment (numai prin har, numai prin credință), de exemplu numiți de Ioan botezătorul ”pui de vipere” / vedeți articol / , în Iacov 2 scrie despre credința dracilor (fără roade vrednice) care nu mântuie, poți ajunge să fii în veșnicie cu lupii răpitori care dau mântuirea pe veci, nu cu Domnul!

Cum să fii scăpat de mânia viitoare (mântuit în final)

Legea harului nu este relativă, ci are niște porunci care trebuie respectate: să nu faci lucruri rele și să faci cele bune. Doar intrarea pe calea mântuirii (adică în proces de mântuire) este numai prin har, numai prin credință (chiar și pentru aceasta trbuie să faci ceva, să alegi pe Domnul). Apoi trebuie să îți întorci preocupările minții de la lucrurile lumii spre cele ale Împărăției, cu ajutorul, călăuzirea, sprijinul și energizarea Duhului Sfânt, să le pui în practică – aceasta este mântuirea la timpul prezent – , să umbli practic cu Domnul până la mântuirea de la urmă (în viitor).

Am răspuns chemării lui Dumnezeu și am intrat prin credință în har, apoi umblăm cu Domnul în har până la harul viitor (1 Petru 1.9 veţi dobândi, ca sfârşit – nu ca început! al credinţei voastre – peste tot în Biblie, numai credința cu fapte este valabilă, mântuirea sufletelor voastre).

Există o siguranță a mântuirii, dar este strict condiționată. Știm că cei care vor să umble cu Domnul au ajutor de sus pentru aceasta și Dumnezeu nu îi lasă să se piardă. Dar cunoștem cu toții oameni care au intrat pe calea mântuirii, apoi au abandonat-o și s-au întors la lume, alții s-au prefăcut că umblă cu Domnul pe față, dar au umblat cu demonii în ascuns și strarea lor a ajuns mai rea decât la început. Ce mântuire este aceea fără Domnul? Tatăl din pilda fiului pierdut nu s-a murdărit la porci ca să îl mântuie pe veci pe fiul pierdut! Dumnezeu te ajută doar dacă vrei să umbli cu Domnul pe cale. Cei care au renunțat la umblarea cu Domnul, au făcut așa pentru că Dumnezeu nu i-a ales și nu i-a vrut mântuiți?!

Siguranța mântuirii finale viitoare este numai pentru cei care se silesc să umble cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt și plătesc prețul pentru aceasta!

Viața veșnică este dată de unirea cu Domnul

Ioan 17.3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Se știe că această cunoaștere este asemănătoare cu unirea dintr-o căsătorie, unde cei doi se cunosc bine și umblă împreună (în parteneriat, părtășie).

Umblarea în parteneriat cu Domnul se face până la capăt. Cunoașterea din versetul de mai sus nu este că numai L-ai întâlnit, așa numai în trecere, numai pe moment, pe Domnul (ca atunci când vezi un om și poate îl recunoști și data vitoare când îl vezi, sau poate nu).

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc … cum de la idoli (din lumea care zace în cel rău) v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat – cei cu teologia mântuirii pe veci relativizează totul: dacă slujești pe Domnul sau demonilor nu contează, pentru că ești mântuit pe veci, pe deplin asigurat în Cristos).
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare – mântuirea are timpurile trecut, prezent și viitor / vedeți aici timpurile mântuirii / , aici se referă la mântuirea finală viitoare, când vom fi scăpați de mânia viitoare. Dacă îți relativizezi mântuirea cu sola gratia, sola fide, vei fi cu Sola satana în focul veșnic (de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde).

Merită?

Lucrarea care a făcut posibilă mântuirea noastră! Mulțumim pentru Întrupare, pentru Jertfă, pentru Înviere, pentru Duhul Sfânt!

Matei 1
18 Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:
Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.
21 Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:
23 „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”

Isaia 53 – o prorocie care descria atunci lucrarea Domnului Isus în lume, ca și când ar fi avut loc, lucrare care a făcut posibilă mântuirea noastră:
1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea (cu Dumnezeu) a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecați (sufletește).

2 Petru 3.9 Domnul are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Cei care vorbesc despre sărbătoarea Crăciunului fără Sărbătorit, ar vrea să ne înșele (demonii prin ei) că există mântuire fără Mântuitor (fără umblarea, în har, cu Domnul până la capăt)!

Unii au uitat că au intrat pe calea mântuirii

2 Petru 1
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele – este opusă învățăturii dracilor că mântuirea ușuratică este pe veci, de parcă sola gratie și sola fide ar duce la mântuirea finală, să uniţi cu credinţa voastră fapta – credința trăită practic este chiar imediat după începerea umblării cu Domnul și se opune teologiei cu mântuirea pe veci Sola fide, sola gratia!; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea prietenească de frați (amiciția); cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.

Așa departe a ajuns de Domnul și de calea cu Domnul, încât a uitat că a mai fost mântuit (că a intrat pe cale – se referă la cei care au fost mântuiți, la frați, nu la cei din lume!).

Romani 11
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu

Nici aceste texte nu crează iluzia mântuirii ușuratice pe veci!

Mintea sănătoasă cu Adevărul

2 Petru 3 (traducerea mai nouă VDCM)
1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă doresc să vă produc o minte sănătoasă, prin înştiinţări,
2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri – mintea sănătoasă se face prin îndepărtarea concentrării de la lucrurile de jos și focalizarea spre cele de sus, cu ajutorul, călăuzirea și energizarea Duhului Sfânt (pe care fiecare creștin îl are, dacă este creștin) – lucrurile vestite le găsim în Sfânta Scriptură, care ne-a fost dată ca să o împlinim, să o trăim practic, nu ca să o falsificăm / vedeți despre falsificare / și apoi să zicem, cu tupeu de la demoni, sola Scriptura (falsificată) . După cum spune Biblia:

Coloseni 3
1 Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ,
3 căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în glorie. / vedeți articol (și următoarele, după acela) /

Cum putem câștiga împotriva firii (nici acest text nu seamănă cu mântuirea pe veci):
Galateni 5
16 Zic dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi ca urmare, nu veți mai împlini poftele firii pământeşti (traducere corectată) / vedeți articol /
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti; acestea sunt lucruri opuse unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce vreţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege (se referă la Legea veche, care nu a fost dată spre scăpare, ci pentru cunoașterea păcatului) – nu înseamnă că suntem în fărădelege
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, geloziile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 invidiile, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – minte Biblia sau mint cei cu mântuirea pe veci?!

9 Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă – versetul șterge pe jos cu spurcăciunea de erezie a talibanilor fanatici cu doctrinele harului – fals (ale dracilor sunt, pentru că sunt împotriva Bibliei), că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire (pocăință), pe cei mai mulți nu i-a vrut pocăiți și mântuiți!

10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, corpurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde (la început, de exemplu în versetul 5, acest text vorbește împotriva ereziei că materia este veșnică – o filozofie a vremii)
11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri se vor strica (distruge), ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi corpurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13 Dar noi, potrivit promisiunii Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea – se gândesc unii care s-au pretins mântuiți pe veci și au ajuns mai rău decât au fost la început, că  vor curvi (în stare de ebrietate) prin boscheți pe străzile de aur, la marea de cristal (poate vor prinde un înger la înghesuială?!)

14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără pată, fără vină şi în pace – la fel ca multe alte verbe la imperativ, este o poruncă (este o poruncă, nu este opțională!) a Legii HARului, ca să rămânem și să umblăm obligatoriu în HAR, până la capăt, în partea fericită a veșniciei!
15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire – mântuirea este un proces, care poate fi lung, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi celelalte Scripturi, spre pierzarea lor – mântuirea poate fi numai prin har, numai prin credința doar teoretică (fără fapte), care este a dracilor (de la care vine erezia nimicitoare a mântuirii pe veci)
17 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria,
18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos – această creștere în Domnul, prin Duhul Sfânt, Daniel Chiu și alții ca el (slujitori la cel viclean, tatăl învățăturilor dracilor că mântuirea nu se poate pierde) au numit-o ”idei ale curentului eretic numit gandire pozitiva” – înțeleg să fii nebun, după ce ți-au luat demonii mințile, dar nici chiar așa! / vedeți articol / . A Lui să fie gloria acum şi în ziua veșniciei – gloria în ziua Judecății de la urmă o vor aduce Sfintei Treimi doar cei care și-au lucrat (în vederea rodirii, verbul este katergozomai), cu ajutorul Duhului Sfânt, propria mântuire / vedeți articol Filipeni 12.2-3 / . Amin.

Biblia ne spune cum învățătura dracilor cu mântuirea pe veci ucide suflete

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, cap. 2
1 În popor s-au ridicat şi profeţi mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare – odată mântuit poți să te crezi pe veci mântuit, negându-L pe Stăpânul care i-a răscumpărat – pretind că oferă o mântuire care nu necesită umblarea cu Domnul și zic solus Cristus!, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău – se știe (și știu și cei din lume) că ”mântuiții pe veci” pot face orice, că mântuirea nu și-o mai pot pierde

9 înseamnă că Domnul ştie să-i scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
10 mai ales pe cei care umblă după pofta lor necurată
12 …, vor muri în însăşi stricăciunea lor – nu seamănă a ”mântuire pe veci”, nu-i așa?
13 şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi pângăriţi, se pun pe chefuit la mesele de dragoste, când iau masa împreună cu voi – se referă la cei numiți ”frați”.
14 Le scapără ochii de adulter şi nu se satură de păcătuit. Ademenesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi.
15 După ce au părăsit calea cea dreaptă – au intrat pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire, dar au părăsit calea mântuirii!, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16 Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu voce omenească, a pus frâu nebuniei profetului.
17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună, lor le este păstrată bezna întunericului – nu le este de folos teologia falsă cu ”mântuirea pe veci”
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – învățăturile dracilor numite cu mult tupeu ale harului – de parcă în har pot face orice (și doctrinele dracilor – ale harului-fals), îi ademenesc cu poftele firii şi cu desfrânări pe cei care de abia au scăpat de cei care trăiesc în rătăcire – mântuirea ușuratică pe veci ucide suflete intrate de puțin timp pe calea pocăinței!
19 Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi – degeaba dau aceștia din gură cu lucruri de nimic (cele 5 sola, punctele T.U.L.I.P. ale mântuirii pe veci)
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune proverbul adevărat: Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.

Cei care cunosc neoprotestantismul din interior știu cât rău au făcut, ce degradare au produs învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde (poți fi mântuit chiar dacă Îl negi pe Domnul și umbli cu demonii, ca mântuirea este numai prin credința pe moment, numai cu datul din gură cu harul – fals), de aceea am pus acest text – nu există ceva mai potrivit ca textul – este o descriere perfectă a ceea ce a produs teologia mântuirii ușuratice și iluzorii (fantomatice) pe veci!

Unii au intrat degeaba în har

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.

Am văzut pe unii care au crezut, primit și trăit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și au mers spre mai rău (nu spre mai bine), de exemplu unul a devenit bețivan, curvar, drogat, scandalagiu și toți cei din jurul lui, care au avut de-a face cu el, au pierdut. Bineînțeles, că lupul răpitor care l-a asigurat de mântuirea pe veci, care nu se mai poate pierde,  nu mai putea de grija lui.

Nu credeți și nu primiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci, ca să nu ajngeți cum scrie Biblia:

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, capitolul 2
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii – se referă la cei care au intrat pe calea mântuirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – nu seamănă cu mântuirea creștină care este arministă!

Intrarea pe calea mântuirii

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință” – ne zic obsedații de mântuirea ușuratică, pe veci. ”Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”  ”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” – adică ei pot face orice, nu trebuie să umble cu Domnul! Unii zic că nici măcar nu ai voie să încerci să fii mai bun, să umbli cu Domnul, să te apropii de Dumnezeu cu ajutorul Duhului Sfânt, pentru că aia nici nu este mântuire. Bineînțeles că dacă fanaticii umblă băuți la curve, se droghează (soli Deo gloria), chiar fac avorturi (nu își pot pierde mântuirea cu sola gratia, sola fide), aia este mântuire (sunt pe deplin asigurați în Cristos, solus Cristus).

Efeseni 2.8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se referă la posibilitatea mântuirii, numai la intrarea pe calea mântuirii. Încă nu am ajuns la mântuirea finală (cu Domnul), așa că nici vorbă că am fost deja mântuiți la urmă (în viitor, vedeți timpurile mântuirii). Aceasta se referă doar la mântuirea inițială, la timpul trecut. Această mântuire se poate pierde, dacă cei intrați pe cale nu vor umbla până la capăt cu Domnul.
Dacă nu umbli cu Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt (mântuirea la prezent), cine te va teleporta în veșnicia fericită cu Domnul (mântuirea la timpul viitor)? Sola satana (cu mântuirea ușuratică) nu este un mod de mântuire.

Harul primit în zadar (degeaba)

Cei care au preluat erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci ar vrea să ne prezinte un har ușuratic, care oferă mântuirea finală (în partea fericită a veșniciei) chiar celor care umblă cu satana (mântuirea este prezentată ca având loc într-un moment și ține în veci, fără să conteze ce fac ”mântuiții pe veci” apoi). În mod evident, aceasta este o contrafacere a HARULUI adevărat, creștin (arminist), care ne oferă tuturor mântuirea și ne cere să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală. Harul real biblic nu este ușuratic. Dumnezeu nu îi va mântui la urmă pe cei care au umblat cu demonii, înșelați de lupii răpitori cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Am arătat aici că Dumnezeu nu îi favorizează pe cei care dau din gură cu Numai prin har, numai prin credință, dar fac orice. Doar pentru cei care umblă cu Domnul, pe calea mântuirii, cu ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt ”nu mai este osândire” (am pus textul în articolul din link).

Romani 8
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – dacă renunți la umblarea cu Domnul, pierzi Duhul Sfânt care ți-a fost dat.

Traducerea Cornilescu are greșeli, acesta este un verset corectat:

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică – intră pe calea spre mântuirea finală, din veșnicia fericită; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa (veșnică), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el – mântuirea ușuratică numai pe moment, pe veci, cu sola fide, sola gratia nu ajută, cine nu ascultă pe Fiul după ce a crezut, a primit harul degeaba!

Câștigători și totuși pierzători

D-l Ioan C. în comentariul de la un articol anterior, a scris primul versetul chiar despre un lucru pe care am vrut să-l scriu:  „Dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.” (II Petru 2:20- 21).

Am vrut mai demult timp să scriu despre unii jucători care au câștigat bani mulți la LOTO. După un timp, când un reporter a fost curios să afle ce au făcut cu banii, este greu de crezut ce a găsit: majoritatea celor care au primit banii  nu s-au ales cu nimic la urmă (decât pentru un timp). În cazul unora, starea de la urmă a ajuns mai rea decât cea de dinaintea câștigării. Cum să se întâmple așa ceva?

Nu au fost pregătiți pentru câștig și nu au știut ce să facă cu banii. Nu au fost interesați decât de petreceri, achiziționarea de mașini scumpe și alte lucruri asemenea etc. Pentru că nu au prețuit câștigul primit, l-au risipit destul de repede și chiar unii au ajuns și în datorii. Au crezut că este infinit de mare și le va ajunge pe veci, dar nu a fost așa!

Așa este și cu mântuirea: Dumnezeu a făcut planul mântuirii, Jertfa și Învierea Domnului a fost prețul plătit pentru răscumpărarea noastră, pentru iertarea necesară, pentru nașterea din nou de sus (din apă și din Duh), dar dacă nu prețuim minunea comorii primite în har (numai prin credință) și nu trăim practic cu Domnul, cu ce mai rămânem? Cu nimic. De aceea scrie un poet creștin ”singura-mi avere, MÂNTUIREA mea” (aici aveți poezia).

Am cunoscut pe unii care s-au crezut mântuiți pe veci (pe deplin asigurați în Cristos) care s-au întors la trăirea cu lumea și în biserica de mântuiți pe veci, după cum spune Biblia, starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi! Au crezut că sunt mântuiți pe veci (și nu li se va termina mântuirea niciodată, chiar umblănd cu cel viclean) și au făcut orice au vrut și au fost înfrânți.

Harul adevărat nu ne poate da mântuirea ușuratică, numai pe moment pentru veci, umblând cu satana. Harul creștin nu spune ”numai prin har, numai prin credința teoretică”, ci ne învață:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Dacă umbli cu satana (chiar în biserică) îl aștepți pe satana, nu pe Domnul! Odată ce ai venit la mântuire, chiar dacă te pretinzi mântuit pe veci, cui slujești cu acela vei fi!

Cum este mântuirea creștină (arministă)

Toți creștinii cred că trebuie să nu facă anumite lucruri (rele) și să facă anumite lucruri (bune), că trebuie să umble cu Domnul până la capăt, la veșnicia fericită. Religia vine de la cuvintele latinești re ligo care înseamnă a re-lega (pe oameni de Dumnezeu). Legătura a fost ruptă și poate fi refăcută. Creștinismul adevărat îl poți deosebi de cel fals (adus și răspândit de lupii răpitori cu mântuirea pe veci) prin roade, prin faptul că te leagă de Domnul, nu de dracii de la care vine învățătura dracilor că poți să fii cu Domnul chiar dacă slujești demonilor (pleacă de la o erezie păgână din Evul Mediu: cele 5 Sola, învățăturile dracilor dar numite fals ale harului și odioasele doctrine ale dracilor care dau iluzia că mântuirea ușuratică este reală).

Mântuirea arministă este un proces din care poți ieși (dar în acest caz să nu te aștepți să ajungi la destinația fericită, cu Domnul în veșnicie), o alergare pentru premiu. Dumnezeu a făcut partea grea, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră. Prin credință intri pe cale, ești doar la START, nu la FINIȘ. Pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat, ci doar modalitatea de a ajunge la țintă: acum ne dă ajutor de sus ca să reușim să facem ceea ce nu au reușit cei din vechime, să umblăm cu Domnul. Intrarea pe cale este numai prin har, renașterea (regenerarea) este numai prin credință, dar apoi procesul trebuie să continue până la capăt, în partea fericită a veșniciei. Credința numai teoretică nu mântuie (este a dracilor, de la care vin învățăturile harului  fals, scrie în Iacov 2, ne spune Ioan botezătorul / vedeți articol / când îi numește Pui de vipere pe cei care au vrut să fie mântuiți cu mântuirea cu Sola fide, Sola gratia etc). Eroii credinței care au fost lăudați în Biblie și-au trăit practic credința lor / articol / . Intrăm pe calea mântuirii (adică în proces de mântuire) numai prin credință, dar apoi trebuie să continuăm să umblăm practic în har. Îndreptățirea inițială (numai prin credință) ne este dată ca Dumnezeu să ne considere neprihăniți și astfel să ne poată da Duhul Sfânt care ne ajută, călăuzește, energizează pe cale, ca să umblăm cu Domnul.

Apoi îndreptățirea inițială primită numai prin credință trebuie continuată cu fapte ( / vedeți Iacov 2 / unde ni se spune că credința teoretică nu mântuie). Îndreptățirea inițială a fost doar un ajutor, un pas intermediar, nu un scop final (că doar ai crezut teoretic și ești mântuit pe veci și gata).

Judecata finală (pentru mântuirea finală) va fi după fapte, nu după ceva dat din gură (teoretic). Ni s-a spus în Biblie că oamenii vor sta cu faptele lor (cu umblarea lor) înaintea lui Dumnezeu și vor fi judecați după faptele lor (Apocalipsa 20).

Minunea inițială (intrarea numai prin credință în har, renașterea) trebuie să continue cu umblarea cu Domnul. Continuă cu schimbarea gândirii din Coloseni 3, cu trecerea de la preocupările lumii la preocupările Împărăției lui Dumnezeu, cu lista de lucruri pe care trebuie să le unim ca să ajungem la intrarea în Împărăția cerurilor (cine vrea, că nu este obligatorie intrarea în Împărăție) / vedeți articol / . Nu vă luați după fanaticii care cred că a mers mântuirea (ușuratică) pe moment peste ei și ei nu trebuie să mai facă nimic ca să ajungă la mântuirea viitoare!

Mântuirea arministă este opusă mântuirii ușuratice din teologia protestantă, care ne spune că mai umbli cu Domnul (ca să te arăți cât ești de sfânt), mai cu demonii (că ești mântuit cu mântuirea ușuratică pe veci) că tot cu Domnul vei fi (dacă nu vei fi cu Domnul, înseamnă că Dumnezeu este un monstru care nu te-a vrut mântuit / vedeți articolul / ).

    Umblarea cu Domnul din Noul Legământ, până la capăt, este obligatorie pentru mântuirea finală!

Cele 5 sola și mântuirea arministă (care trebuie trăită până la capăt)

Sola gratia – mântuirea nu este doar pe moment, pentru veci, ci este un proces în care oamenii pot intra (dacă vor, răspund chemării lui Dumnezeu) numai prin credință, dar apoi credința trebuie dusă mai departe practic. În vechea Lege, oamenii nu au putut fi mântuiți deoarece firea pământească nu i-a ajutat să țină perfect Legea. În Legea harului (este o Lege, cu cerințele ei care trebuie respectate), oamenii au ajutor de sus ca să umble cu Domnul, nu se poate altfel. Numai prin har nu ajungi nicăieri, ni se spune în Biblie că numai credința teoretică nu mântuie (am pus versetele într-un articol anterior). Harul este marea parte pe care a făcut-o Dumnezeu în mântuirea noastră, apoi cu ajutor de sus trebuie să ne facem și noi partea noastră, fiecare în propria mântuire. Avem ajutor să facem ceea ce nu au putut cei din vechime: să umblăm cu Domnul. Am intrat pe calea mântuirii bazați pe ceea ce a făcut Dumnezeu + numai prin credință din partea noastră în primul moment (aceasta este mântuirea la timpul trecut), rămânem în har și umblăm cu Domnul (în har, cu ajutor de sus) până la mântuirea finală, la ”harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1 – căutați versetul, pentru că tot textul ne vorbește despre timpurile mântuirii). Am pus aici mai multe articole despre mântuirea ca un proces (timpurile mântuirii).

Sola Scriptura fără Scriptura. Scriptura falsificată nu mântuie (vedeți aici cum a fost falsificată). Numai Scriptura ar trebui să spună numai cei cunosc Adevărul și știu la ce duce falsificarea Bibliei și a spiritului Bibliei (și prin extragerea versetelor din context): Revelații (Apocalipsa) 22.18,19. Slăvit să fie Dumnezeu că nu va pierde!

Numai Cristos pot spune numai cei care umblă în har cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală. La fel și Numai lui Dumnezeu să îi fie adusă slava (Îi va fi adusă gloria și când toți oamenii vor fi judecați după faptele lor, așa ni se spune în Apocalipsa 20 (versetele 12, 15 etc, pun așa textele ca să vedem versetele în context, să vedem întregul mesaj, așa cum este el, corect).

Ce a mai rămas din cele 5 vrăjeli dacă ne uităm în Biblie ca să îi cuprindem mesajul real, corect, pe care a vrut Dumnezeu să îl primim? Nimic! Lucrați-vă până la capăt mântuirea voastră, ca să ajungeți în veșnicia fericită, cu Domnul!

Cele 5 sola – mit și realitate

Mântuirea ușuratică trăită de unii (care se pretind mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos chiar dacă umblă cu demonii) se bazează pe cele 5 sola:

Sola gratia este mântuirea ușuratică numai prin har (monergism). Te crezi mântuit și atât. Poți să umbli cu demonii, că vei fi cu Domnul.

Sola fide – ai crezut și deja ești pe deplin asigurat în Cristos, poți să ajungi chiar mai rău decât erai la început (sub influența mai multor demoni), poți să crezi că credința numai teoretică a dracilor deja te-a mântuit pe veci, poți să crezi că te minte Biblia când te numește pui de viperă.

Sola Scriptura – Biblia falsificată nu mântuie

Solus Cristus – nu Cristos te-a înșelat că poți fi mântuit chiar dacă umbli cu satana

Soli Deo Gloria – blasfemie! Dacă este vorba despre înșelarea demonilor spre uciderea sufletelor cu mântuirea ușuratică, nu are Dumnezeu nevoie de laudele celor numiți de Biblie ”lupii răpitori care nu vor cruța turma”.

Cele 5 sola – demitizare

Niște păgâni au reînviat (cu câteva sute de ani în urmă) învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Ca să facă o teologie opusă celei catolice, au falsificat Biblia că mântuirea este numai prin har, numai prin credință și nu mai scapi nici să vrei (vedeți aici cine a falsificat Biblia). Nu au vrut să îi învețe pe oameni că pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea, ci au exagerat mult vrând să se îndepărteze de catolici; nu au trăit mizeria de erezie (a fost mai mult teoretică). În zilele noastre, unii baptiști se pretind mântuiți pe veci (sunt baptiști-falși, cei adevărați sunt arminiști) și fac orice. Să vedem cât de mincinoase sunt cele 5 Sole, ca să nu le credem și să nu credem nici erezia nimicitoare a lor, cea cu mântuirea pe veci (mai cu satana, mai cu Dumnezeu, că tot acolo ajungi).

Sola gratia – mântuirea numai prin har – erezie obținută prin falsificarea Scripturii. Au creat erezia, s-au bazat pe falsificarea Bibliei și apoi au zis că aceea este Biblia adevărată, au pecetluit-o cu Sola Scriptura. Adică au dat oamenilor o Biblie falsificată cu mântuirea ușuratică numai prin datul din gură cu credința, cu ”harul” în care nu trebuie să umbli până la capăt, pentru mântuirea fiecăruia!

Sola fide este credința puilor de vipere (vedeți articolul), a dracilor care nu mântuie (vedeți articol), a lupilor răpitori, după cum spune Biblia:

1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă – peste tot în Biblie unde este vorba de credință se referă la credința arministă trăită practic (HARUL adevărat arminist ne învață să o rupem cu păgânătatea, nu să facem orice), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni – cele 5 sola, învățăturile dracilor (ale harului fals, ușuratic și irezistibil), doctrinele dracilor, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

Menționez că cei prin care demonii au trimis oamenilor învățăturile dracilor nu au vrut (intenționat) să ucidă suflete cu ele (nu au știut ce fac) dar nici nu i-a interesat ce spune Biblia cu adevărat (pentru falsificarea Bibliei nu există iertare).

Mizeriile ereziei nimicitoare sunt urmate (cu mult tupeu) de Solus Cristus (de parcă Cristos îi mântuie pe căile lumii!) și Soli Deo Gloria – hâc hâc lăi lăi lăi – cei care umblă cu demonii (înșelați de ei) să dea din gură despre demoni, că Dumnezeu nu a juns să trăiască în mizerie, ca să aibă nevoie de mizeriile lor eretice! Sola Satana este în realitate izvorul ereziei lor, numai demonii îi pot înșela pe frați că pot să umble cu demonii și totuși vor ajunge cu Domnul în veșnicie!

Nesimțire agresivă

Continuarea articolului anterior. Datorită nesimțirii agresive a talibanilor fanatici împotriva arminiștilor (în general) și împotriva adventiștilor (în special), mă văd obligat să vă pun această întrebare, bazată pe învățătura Domnului Isus că oamenii se cunosc după roade:

Ce părere aveți, cine sunt cei care vor fi cu Dumnezeu în partea fericită a veșniciei, cei care umblă cu Domnul sau cei care își poartă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci cu satana (băutură, prostituate și altele asemenea, știm cum și pe unde bântuie (cu demonii) unii care se pretind mântuiți pe veci), crezându-se pe veci și pe deplin asigurați în Cristos?! Și pe ei, demonii îi pun să latre împotriva celor care sunt mult mai sfinți decât ei!