Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Copilăria mântuirii pe veci și consecințele de acum

Luther a vrut să combată cât mai eficient vânzarea indulgențelor (iertarea pe bani), așa că a făcut o copilărie, a zis ceva de genul:

Sunteți mântuiți (pe veci) numai prin credință, numai prin har și nu trebuie să faceți nimic pentru mântuirea voastră, dar trebuie să faceți ceva pentru mântuire, că altfel este falsă. Adică: Nu trebuie să dați banii voștri italienilor, dar trebuie să faceți ceea ce vă spun eu! Ce copilărie! Nu poți crea o nouă teologie creștină bazată pe fals (mântuirea de-a gata), pentru că nu este creștină! Nu există mântuire fără fapte. Liderii Reformei de atunci nu au încercat să dea oamenilor mântuirea ușoară (ușuratică), ci să scoată definitiv treaba cu indulgențele (să nu mai dea banii lor altora). Au scos posibilitatea de a obține ceva bun prin cumpărarea indulgențelor, dar au scos și Adevărul. Au făcut o mântuire teoretică simplificată și apoi i-au obligat pe enoriași să fie sfinți și s-au folosit din plin de metodele acelor vremi. Dacă nu aveți posibilitatea să îi obligați pe creștini să meargă pe calea mântuirii (nu o aveți), vă rog să nu le propovăduiți mântuirea pe veci, pentru că unii o vor lua razna și își vor pierde sufletele și aceasta nu este mântuire, nici pentru cei care o iau razna, nici pentru cel care le-a ucis sufletele.

Ce veți spune la Judecată, că Dumnezeu nu i-a ales? Glumiți? Știți ce vă va face Dumnezeu. Ce v-ar face și Luther, doar că focul lui Dumnezeu va fi veșnic!

Infantilismul combaterii indulgențelor

Am citit despre cum se vindeau indulgențe pentru iertarea păcatelor și pentru scăparea rapidă din purgatoriu. Vrând să combată acestea, a reînviat erezia augustiniană (îngropată cu mult timp în urmă). Vedeți articol.

În loc să se așeze pe o teologie corectă (Biblică), a reinventat o ștruțo-cămilă: că ești mântuit pe veci, numai prin credință, dar că trebuie să faci fapte (roade) de pocăință. Se vede această fractură a logicii: că NU TREBUIE ca oamenii să facă nimic pentru ca să fie mântuiți, dar că TREBUIE să facă ceva. Adică să nu dea bani pentru cumprarea ieșirii din purgatoriu a celor dragi și pentru iertarea păcatelor lor, dar să facă roade vrednice de pocăință. Citez: Nimeni nu poate dovedi pe baza Scripturii că neprihănirea lui Dumnezeu cere îndeplinirea unei pedepse din partea păcătosului. Singurul lucru pe care îl cere El este pocăinţa adevărată, întoarcerea sinceră, hotărârea de a purta crucea lui Hristos şi de a face fapte bune.

Nu a vrut să dea oamenilor o teologie ușuratică (nimic din ce a făcut el nu a fost superficial și ușuratic), dar neavând finețea teologică necesară, a trecut în cealaltă extremă și a făcut confuzia că mântuirea este numai prin har, numai prin credință.

Știm că în vechime, oamenii nu au putut fi mântuiți pentru că nu au putut ține perfect vechea Lege (dată lui Moise). Că am fost mântuiți numai prin har, numai prin credință se referă la îndreptățărea trecută în fața lui Dumnezeu (de când am intrat pe calea mântuirii), la faptul că nu ne putem ierta singuri și iertarea ne este dată (și cea inițială și de câte ori avem nevoie) prin Jertfa Domnului Isus. Dar această iertare nu este ușuratică: să zici că poți face orice cât timp ești în har înseamnă să Îl dai din nou pe Fiul lui Dumnezeu să fie batjocorit. Așa ”mântuire” nu există!

Știm că în VT oamenii nu au reușit să îndeplinească perfect pretențiile Legii, ca să fie mântuiți. Nici noi nu putem, de aceea ni s-a dat Duhul Sfânt! Prin harul trecut am avut intrarea pe calea mântuirii (îndreptățirea inițială înaintea lui Dumnezeu), iertarea păcatelor. Dacă rămânem în har (în prezent), Duhul Sfânt ne ajută să facem ce nu puteam face singuri: să umblăm cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt, la mântuirea finală (vom fi mântuiți în viitor, prin harul viitor). Cei care se pretind mântuiți numai prin har (numai prin credință) au trecut la o iluzie: mântuirea ușuratică prin harul trecut (pe moment) și gata. Dacă harul nu este trăit și în prezent, este doar o iluzie. În Biblie, nici mântuirea, nici harul nu sunt pe moment și gata. Legea lui Moise nu a dat oamenilor haina de nuntă, harul adevărat biblic ne cere haina de nuntă, pentru că ne-o și oferă.

Am venit la credință ca să rămânem în credință și să ne-o trăim practic, prin faptele noastre. Nu există mântuire numai prin … . Dumnezeu conlucrează cu oamenii: Dumnezeu și-a făcut partea lui grea, dar trebuie să ne facem și noi partea noastră ușoară. Dacă nu ne-o facem, suntem ”îndreptățiți” numai prin credință ca puii de vipere (numiți așa de Ioan Botezătorul). Eroii credinței din Evrei 12 au fost eroii credinței trăită practic, nu eroii ne-credinței (adică a credinței numai teoretice). Mîntuirea nu poate fi numai prin … .

Care a fost infantilismul celui de la care a pornit Reforma Protestantă: a confundat iertarea prin har, numai prin credință (harul la trecut) cu întreaga lucrare a mântuirii, la care trebuie și noi să ne facem partea noastră (rămânând în har). Adică a zis: Suntem mântuiți pe veci și NU TREBUIE să facem nimic, dar TREBUIE să faceți ce vă spun eu (că altfel nu este mântuire adevărată). În această teologie nu mai intră indulgențele (iertarea pe bani), dar nici Adevărul.

Erezia nimicitoare

Se știe că preotul catolic Luther a combătut puternic vânzarea de indulgențe (o înșelătorie) pentru iertarea păcatelor și scăparea din purgatoriu. De aceea și-a optimizat teologia pentru aceasta: iertarea este numai prin Jertfa Domnului Isus (fără nici o pedeapsă aplicată păcătosului) și a reînviat una din cele mai otrăvitoare erezii nimicitoare ale creștinismului: că mântuirea este numai prin credință și nu se poate pierde!

Știm din Iacov 2 (și alte texte) că mântuirea teoretică nu este mântuire. Iar cunoscutele texte din Evrei 6 și 10 ne vorbesc despre pierderea mântuirii. Dacă ”nu mai rămâne nicio Jertfa pentru păcate”, cine îi va mântui? Erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde?

Luther și teologia lui

Vrând să combată cât mai eficient vânzarea indulgențelor (pentru iertarea păcatelor), Luther a zis că mântuirea este numai prin credință. Cristos a plătit prețul pentru iertarea păcatelor noastre și noi nu mai trebuie să facem nimic pentru a obține această iertare, care este prin har.

Dar a susținut că oamenii TREBUIE să facă anumite lucruri bune. Teoria a fost a mântuirii pe veci, dar practic a fost arminist. A dat Biblia oamenilor, iar Biblia este arministă. Preoția universală nu aduce debandadă, ci responsabilitatea oamenilor, deci arminism.

Prin modul în care i-a judecat pe oamenii de atunci, Luther a fost mai arminist decât Arminius.

Fanaticii delirează despre Luther

După revoluție s-a răspândit și în România erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit. Tot felul de fanatici au devenit ”mântuiți pe veci” și atât. Alții, curviniștii, s-au făcut reformați (falși) pentru că au vrut să își acopere mizeria vieții lor. Adevărul este că și pe cei care propovăduiau mântuirea ușuratică pe veci și pe cei care au vrut să fie mântuiți pe veci dar fără pocăință, liderii reformei protestante i-ar fi ars pe rug!

Greu de crezut ce am găsit mai demult (dacă găsesc din nou voi publica) în care un admirator ratat (cam ca toți fanaticii) al lui Luther a zis că nici vorbă ca Luther să fi pus tezele lui pe ușa bisericii. Ăștia ar fi în stare să zică că le-a trimis prin e-mail. Tot felul de dereglați s-au făcut ”mântuiți pe veci” pentru că li s-a părut calea ușoară (ușuratică = fără pocăință) și debitează tot felul de prostii. Există câteva bolboroseli generale și apoi fiecare bolborosește ce vrea și cum i se pare corect. Fiind vorba de fanatici dereglați mintal, orice este posibil.

Luther a pretins că Dumnezeu îl ține pe cale, pentru că știa că doar umblarea cu Domnul îl va putea duce în veșnicia fericită. Nu că mântuirea oricum nu și-o pierde (orice ar face)!

Din nou despre Luther și cer scuze lutheranilor (nu putem judeca pădurea după uscăturile ei)

Am fost scârbit de caracterul josnic (mai mult decât infect) al unui adept (doar se pretinde adept) al lui Luther (nu face parte din religia lutherană și nici nu urmează spiritul Reformei, ci doar dă din gură cu Luther), unul care și-a luat zeci sau poate sute de salarii de la Universitățile baptistă din Oradea și penticostală din Arad, ca apoi tot el să îi împroaște cu noroi pe cei de acolo (care au fost de partea lui). Cer scuze lutheranilor, că m-am gândit că ce monstru o fi fost Luther ca să aibă un asemenea adept? Nu Luther a fost de vină! Știm cu toții (și adepții Reformei, și cei împotrivitori) că liderii reformei ar fi scăpat rapid de un asemenea iudă. Astăzi, care pastori sau preoți (din orice religie) ar vrea să aibe un asemenea enoriaș?! Nimeni!

Nu există pădure fără uscături! Este greșit să judecăm o religie după non-valorile acesteia. Este și mai greșit să judecăm o religie după iude. Aceștia sunt doar intruși în religie (atei, care cred că pot face orice, că pot lovi valorile, că Dumnezeu nu există și nu îi vede). Măcar dacă ar fi fost atei cinstiți!

Despre Luther și fanaticul Alex Nădăban

Luther nu a fost perfect. Dar dușmanii lui s-au folosit de fiecare lucru ca să îl discrediteze. În zilele noastre, acest lucru îl fac tot felul de ”adepți” falși ai lui Luther.

Am citit mizeriile scrise de un fanatic pe blogul lui. Religia baptistă a investit (mult) în el și cu ce s-a ales? ”Marele” teolog fanatic a ajuns să facă pe profesorul la Universitatea baptistă din Oradea, de unde a fost dat afară, dar nu din vina celor de acolo (a fost făcută o reducere de posturi cerută de la minister, deci clar nu a fost vina lor!). Deși nu a plecat din vina lor (și care au fost de partea lui până la capăt), după ce a plecat s-a apucat să îi împroaște cu noroi. Caracterul lui mă face să mă gândesc la o un cântec cunoscut în popor:
Din bucata mea de pâine
Am hrănit un om și-un câine
Omul nu mă mai cunoaște
Câinele mă recunoaște
Stau și mă gândesc în mine
Care-i om și care-i câine? Un asemenea specimen este o rușine pentru religia din care zice că face parte.

Urmările Reformei protestante

După apariția tiparului, traducerea și răspândirea Bibliei, oamenii au ajuns să își trăiască mai intens propriul creștinism. Aceasta a atras și binecuvântări materiale. Dumnezeu i-a binecuvântat. La aceasta au contribuit și cerințele suplimentare (exagerate), prin care să se cunoască cei care sunt mântuiți. În loc de delăsarea unora de azi, ei își luau foarte în serios mântuirea (din acest punct de vedere, au fost mai arminiști decât Arminius).

Cunoașterea lui Dumnezeu, apropierea de Dumnezeu și umblarea cu Domnul i-a binecuvântat (s-au binecuvântat singuri) și spiritual și material.

Se știe că Anglia a devenit stăpâna mărilor. A avut o asemenea influență, încât meridianul 0 a fost stabilit să treacă prin observatorul din Greenwich. Dar chiar dacă apăruse ca urmare a reformei, religia lor a păstrat mântuirea de tip catolic.

Teologia practică (trăită în viața de zi cu zi)

Ca să se îndepărteze cât mai repede și cât mai eficient de catolici, Luther a apelat la factorul etnic, a fost susținut de germanici și așa Reforma s-a extins în țările germanice. Dar acestă trecere la protestantism nu a produs o delăsare religioasă (poți face ce vrei, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde), nu au trăit cu iluzia că mântuirea poate fi fără pocăință. Partea protestantă a Europei nu s-a prostit. Biblia dată oamenilor + Sola Scriptura + responsabilitatea preoției universale a fost opusă mântuirii ușuratice pe care astăzi o propagă unii (tot mai puțini). Liderii protestanți au vrut să îi facă pe oameni mai buni (decât au fost ei prin naștere).

Fanaticii (care au prins erezia pentru că nu depun efort intelectual) ar vrea să ne convingă că numai pe unii Zeul-computer i-a ales pentru mântuire veșnică și apoi nu își mai pot pierde mântuirea (nu prea mai contează ce fac sau nu fac). Ei se pretind reformați, dar această învățătură se opune spiritului reformei!

Reforma Protestantă

Tot felul de fanatici ne îndeamnă să citim scrierile lor, dar nu precizează că liderii Reformei Protestante nu s-au făcut singuri idoli și nu au făcut o nouă Tradiție. Dimpotrivă, s-au întors la Scriptură, au dat Biblia poporului de rând (tocmai se inventase tiparul) și au intaurat preoția universală. Inventarea tiparului de atunci ne arată că dacă cineva vrea să facă voia lui Dumnezeu, Dumnezeu este de partea lui. Biblia în casele oamenilor, împreună cu Sola Scriptura i-au ajutat pe oameni să Îl cunoască pe Dumnezeu mai bine (și să nu creeze o nouă tradiție). Preoția universală însemna că fiecare creștin este preot al lui Dumnezeu, ceea ce atrage o mai mare responsabilitate a oamenilor în umblarea lor pe calea pocăinței, cu Domnul. Nu era atunci învățătura dracilor că mântuirea este ușuratică și pe moment, pentru veci. Nu propovăduiau mântuire fără pocăință! Nu au dar protestanților harul ieftin, mântuiți cu mântuirea ușuratică etc. Mai mult, și-au judecat enoriașii aspru, asemănător catolicilor, nici vorbă să le dea mântuirea ușuratică, fără pocăință. Unii au fost judecați după Legea lui Moise (adică liderii protestanților au fost, uneori, mai arminiști decât Arminius). Ei nu s-au jucat de-a religia. Zwingli a murit pentru credința lui.

Fanaticii ne îndeamnă să primim învățături false, care nu au aparținut Reformei inițiale (că pe ei i-a ales Dumnezeu, i-a mântuit pe veci și nu mai scapă). Reforma protestantă le-a dat oamenilor Biblia (unde scrie că trebuie să  ne rodim mântuirea noastră până la capăt, rămânând în har, adică cu ajutorul lui Dumnezeu / vedeți aici un articol despre mântuire / , / vedeți și categoria Timpurile mântuirii / , pentru că cu faptele noastre vom sta în fața lui Dumnezeu). Biblia este profund arministă: nu există mântuire fără pocăință!

Roadele Duhului

Matei 28
18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
19. Duceţi-vă şi faceţi UCENICI (nu doar prozeliți, că au fost mântuiți pe veci și gata!) din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
20. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce V-AM PORUNCIT – poruncile nu erau opționale (dacă vrei le ții, dacă nu, nu le ții, că oricum ești mântuit pe veci numai prin harul ieftin, numai prin credință, și nu mai scapi nici să vrei). Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Galateni 5
16. Eu vă spun să umblaţi conduşi de Spirit; şi astfel (ca urmare, în consecință) nu veţi mai satisface dorinţele rele ale naturii voastre (umane) păcătoase. (verset din traducerea BVA)
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti; acestea sunt lucruri opuse unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce vreţi – se opune învățăturii că dacă te-a ales Dumnezeu (în harul suveran) și te-a ”mântuit” forțat pe veci, nu îți mai poți pierde mântuirea.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, geloziile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 invidiile, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – se opune învățăturii cu mântuirea ușuratică (curvie spirituală cu demonii) pe veci.
22 Roadele Duhului, dimpotrivă, sunt (zicea Ioan Botezătorul să facem roade vrednice de pocăința noastră): dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, amabilitatea, credincioşia,
23 blândeţea, stăpânirea de sine. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei care sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26 Să nu umblăm după o glorie deşartă, provocându-ne unii pe alţii la mânie şi invidiindu-ne unii pe alţii.

Mântuirea este condiționată

1 Corinteni 15.1 și 2
traducerea GBV2001
1 Şi vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi (din altă traducere ferm),
2 prin care şi sunteţi mântuiţi (dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit), afară numai dacă n-aţi crezut în zadar (degeaba).

Mântuirea nu este doar pe moment (că te-ai mântuit și atât). Biblia condiționează mântuirea: dacă ținem cu tărie cuvântul vestit, care ne-a chemat la pocăință!

Cine sunt cei care au crezut în zadar (degeaba)? Cei numiți de Ioan Botezătorul pui de vipere / vedeți articolul / . Apostolul Ioan i-a chemat la pocăință, nu doar la mântuire pe moment și gata, că nu mai scapi nici să vrei. Nu i-a putut mântui credința doar teoretică (fără umblare permanentă pe calea pocăinței) .

Unii ar vrea să ne învețe (înșele) că mântuirea este extrem de simplificată: te-ai mântuit și atât. Opusă înșelăciunii lor, învățătura sănătoasă a Bibliei este că trebuie să ne lucrăm propria mântuire (cu ajutorul lui Dumnezeu) / vedeți și articolul anterior / și / categoria Timpurile mântuirii / , să rămânem în har și să producem roade vrednice de pocăință, până la mântuirea viitoare.

Mântuirea la timpul prezent

Să vedem versetele din Filipeni 2.12-13 în diferite traduceri, la unele sunt și explicații:

Traducerea Cornilescu
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

BVA
12 Dragii mei, aşa cum totdeauna aţi practicat ascultarea, fiţi perseverenţi în legătură cu salvarea voastră având în vedere finalul (drumului) ei. Şi să faceţi acest lucru cu frică şi cutremurându-vă – nu numai când sunt prezent între voi, ci în mod special acum în lipsa mea.
13 Dumnezeu este Cel care vă va oferi atât dorinţa, cât şi posibilitatea să realizaţi faptele care corespund scopurilor Sale bune.

GBV2001
12 Aşadar, preaiubiţii mei, după cum întotdeauna aţi ascultat, nu numai ca în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi* cu teamă şi tremur mântuirea voastră.
13 Pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în voi şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere.
* v.12 Duceţi la bun sfârşit prin lucrare

NT-CLV
12 De aceea, iubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi-vă mîntuirea *, cu teamă şi tremur.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi ** atît voinţa, cît şi înfăptuirea, pentru buna Lui plăcere.
* v.12 gr. katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce, Rom.7:8,13,15,17,20.
** v.13 gr. energeo, lucrarea lăuntrică a puterii, deşi e văzută în rezultate, ca în Mt.14:2; l.Cor.12:11; Gal.2:8; Col.1:29. Nu este ca lucrarea din v.12.

Traducerea Romano-catolică:
12 De aceea, iubiţii mei, aşa cum aţi fost întotdeauna ascultători, nu numai în prezenţa mea, ci cu atât mai mult, în absenţa mea, lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur.
13 De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi şi să înfăptuiţi, după bunăvoinţa sa.
Lit: Dumnezeu lucrează în voi şi vrerea şi înfăptuirea, după bunăvoinţa sa. Expresia paradoxală din acest verset pune în lumină iniţiativa divină (verbul energein este folosit în NT numai pentru a indica acţiunea atotputernică a lui Dumnezeu), dar nu anulează libertatea şi riscul din partea omului de a refuza mântuirea. Dumnezeu dă energie voinţei şi acţiunii omului ca să împlinească „bunăvoinţa” sa, care este planul său de mântuire.

Prin HAR am intrat pe calea mântuirii, ne-a fost iertat trecutul, prin har avem iertarea, prin har suntem călăuziți, ajutați, ținuți pe calea pocăinței, dacă vrem să rămânem în har! Trebuie să ne lucrăm mântuirea noastră (prezentă), până la mântuirea viitoare. La voința noastră (slabă) de a-L urma, Dumnezeu adaugă mai multă voință. Dumnezeu energizează umblarea noastră.

În versetul 1 Corinteni 1:18 să vedem ce ni se spune despre mântuire:
traducerea Cornilescu
propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.

traducerea Cornilescu modernizată
predicarea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem în curs de mântuire, este puterea lui Dumnezeu.

BVA
Cei care merg pe drumul distrugerii, consideră mesajul care vorbeşte despre cruce, ca fiind expresia unei nebunii. Dar pentru noi care suntem pe drumul salvării, crucea este forţa lui Dumnezeu.

VBRC
Într-adevăr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

Și în limba greacă, verbul a mântui este la prezent. Noi trebuie să contribuim la mântuirea noastră (cu ajutorul lui Dumnezeu, rămânând în har, că nici nu am putea altfel)!

Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora

Filipeni 2
1 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,
2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.
3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.
4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

Dacă un om vrea să umble cu Domnul, pe calea pocăinței, învățătura că odată mântuit este pe veci mântuit (mântuirea nu se mai poate pierde) poate să îl facă să o ia razna și până la urmă să se piardă cu totul. Și nu Dumnezeu este de vină (că nu l-a ales la facerea lumii)! ”Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi, fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” înseamnă și să nu abateți suflete (în special pe cei veniți la pocăință) de la calea dreaptă, zicându-le că nu își pot pierde mântuirea!

Alegere și alegere și har falsificat

Am văzut în articolul anterior că Ioan Botezătorul, cel trimis de Dumnezeu ca să mărturisească despre Lumină, a propovăduit necesitatea pocăinței, pentru mântuirea viitoare. A oferit această posibilitate alor lui, care în acest fel au fost favorizați.

Domnul Isus a venit la ai Săi, care nu L-au primit. I-a favorizat pe ai Săi, degeaba.

Ce folos de mântuire au avut cei care au fost favorizați? NICIUNUL, pentru că fără pocăință nu există mântuire. Au ales ei greșit, nu i-a obligat nimeni. Nici la pocăință nu au fost obligați!

Alegerea arministă ne spune că Dumnezeu a ales un grup (de creștini) prin care să ofere pocăința lumii. Această alegere trebuie dusă până la capăt: valorificată, trăită practic, crescută (întărită, vedeți articolul), altfel este fără folos. La fel alegerea calvină, care fără trăire practică nu mântuie (Iacov 2). Alții au falsificat spiritul Bibliei și ne zic că zeul-computer i-a ales pe veci, așa că sunt mântuiți pe moment și nu mai scapă.

Pui de vipere?

Ioan 1
1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el – este greu de crezut că încă mai există înșelați ai satanei, fanatici care propovăduiesc că numai pe unii i-a vrut Dumnezeu pentru pocăință, pe cei mai mulți nu i-a vrut! Adică dacă unii trăiesc în păcat, monstrul numit Dumnezeu / vedeți articolul /  este de vină, că nu i-a vrut la pocăință. Locul unei asemenea erezii este la ospiciu, nu în creștinism!
8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui și rămân în credința care se manifestă practic, cu roade de pocăință!, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu – dacă sunt născuți din Dumnezeu, să rămână în Dumnezeu!

Matei 3
7 Dar când Ioan Botezătorul a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.

De ce i-a numit Ioan Botezătorul pui de vipere pe cei care voiau un lucru bun, să scape de mânia viitoare, adică să fie mântuiți în veșnicie? În versetul 8 ni se spune ce le lipsea: pocăința. Ei ar fi vrut să fie mântuiți (de mânia viitoare, în veșnicie) dar fără să plătească prețul, fără pocăință, fără interes pentru lucrurile de sus, fără să producă roade. Voiau mântuirea ușuratică, credeau că pot obține mântuirea pe moment pentru veci și gata. Nu voiau să plătească prețul pentru mântuirea lor! (Deși Domnul Isus ne învață că sarcina Lui este ușoară.)

1 În vremea aceea a venit şi propovăduia în pustiul Iudeii.
2 Ioan Botezătorul, trimis de Dumnezeu să spună cuvintele lui Dumnezeu, să mărturisească despre Lumină zicea:Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ca și vechii baptiști (creștini arminiști), Ioan Botezătorul i-a chemat pe oameni la POCĂINȚĂ, nu la mântuire (că de mântuirea noastră poartă Dumnezeu de grijă!).

Ce vor păți cei care încearcă să Îl înșele pe Dumnezeu:
9 Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” (nu există mântuire prin apartenență). Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam, adică Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui și nu poate fi înșelat!
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – vedem unde duce mântuirea ușuratică, fără fapte.
11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” Ghinion.

Biblia ne învață că NU EXISTĂ mântuire viitoare, finală, în veșnicia fericită, fără pocăință dusă până la capăt!

Plantele care nu cresc pot fi vulnerabile

În Biblie ni se spune că Semănătorul seamănă sămânța. Unele semințe cad pe o cărare (pe pământ bătătorit), altele între spini etc și cresc doar până la o vreme. Această creștere (foarte înceată) poate să dureze destul de mult. Până la urmă spinii vor acoperi planta.

Este adevărat că plăntuțele tinere sunt cele mai vulnerabile, dar și plantele care nu cresc pot fi la fel.

După mulți ani de ”pocăință” cam fără roade, câte unul este nemulțumit de toate: că lui nimic nu îi iese, că nu îi merge bine, că ce bine o duc cei din lume etc. Pentru că nu și-a găsit plăcerea în lucrurile de sus, nu prea are nicio plăcere. Nimic nu îi este bun. Nici cu Domnul, nici cu lumea, și până la urmă ajunge iar în lume (că mântuirea nu și-o mai pierde), chiar dacă își mai păstrează parțial religiozitatea inutilă.

Vă rog să nu ziceți nici celor care ar trebui să fie maturi în credință că mântuirea nu se poate pierde, pentru că unii poate par maturi, dar nu sunt. Și ei sunt foarte ușor de pierdut: nu au nicio plăcere în umblarea searbădă cu Domnul. În vremuri prea bune sau prea rele o pot lua razna ușor. Ce mai contează ce fac, că poți face orice (dacă nu se mai poate pierde mântuirea)!

Creșterea și rămânerea ÎN HAR

Continui articolul precedent: Unul intrat în biserică a așteptat viața nouă și care nu mai venea (apoi a plecat la alții). Se pare că nimeni nu i-a spus:

2 Petru 1
1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi
cu credinţa voastră fapta (virtutea); adică credința teoretică trebuie trăită practic
cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea;
cu înfrânarea, răbdarea (perseverența);
cu răbdarea, evlavia (frica de Domnul);
7 cu evlavia, amiciția (prietenia, dragostea tovărășască: îmi dai tu, își dau și eu sau te ajut eu, mă ajuți și tu);
cu amiciția, dragostea jertfitoare (am căutat în mai multe traduceri ale NT, aici traducerea Cornilescu a fost imprecisă).
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă (deplina unire cu Domnul) a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – Iacov 2 credința fără roade (vrednice de pocăință) este moartă în ea însăși și nu mântuie!
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca (nu vă veți poticni) niciodată.
11 (din traducerea BVA) În adevăr, în felul acesta vă va fi asigurată din belșug intrarea în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
12 De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari (stabili) în Adevărul pe care-l aveţi.
13 Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte

versetul 5 în traducerea NT-CLV: să aveți în credința voastră … , acest în arată că fiecare virtute o produce pe următoarea, asemănător cu ceea ce spunea fratele pastor Beniamin Fărăgău, că fiecare fericire este un test pentru precedenta, fiecare o generează pe următoarea. Și cum prima și ultima dau intrarea în Împărăția cerurilor, acestea formează o compoziție rotundă: când ai terminat cu toate (așa cum poți, măcar câte puțin din fiecare), ia-le de la început! La fel și cu virtuțile din acest text, trăiește-le pe fiecare căt reușești (te ajută Dumnezeu), apoi ia-le de la început, apoi din nou. Nu aștepta să ai credința deplină, că nu vei trece niciodată la punerea ei în practică!

Cum puteți să nu alunecați? Versetul 10. întăriţi chemarea şi alegerea voastră
Coloseni 3 Preocupați-vă de lucrurile de sus (ale lumii noi în care ați intrat, obiceiuri plăcute Stăpânului, lucrurile harului, nu ale lumii). Unele din aceste lucruri sunt enumerate în lista de mai sus (vedeți și roadele Duhului).

versetul 10: căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
străduiţi-vă cu atât mai mult să vă faceţi sigure chemarea şi alegerea, căci dacă faceţi aceasta nu vă veţi poticni niciodată! (traducerea CV2013)
cu atât mai mult, fraţilor, străduiţi-vă să întăriţi chemarea voastră şi alegerea voastră, pentru că, făcând acestea, nu veţi cădea niciodată; 11 pentru că astfel vi se va da din belşug intrarea în Împărăţia eternă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. (GBV2001)
siliţi-vă cu atît mai mult să vă faceţi chemarea şi alegerea sigură, căci, făcînd acestea, nu vă veţi poticni niciodată. (NT-CLV)

Arminiștii cred că am fost aleși (doar la plural, în Biblie) ca grup eterogen care să ofere mântuirea celor din lume.
Calvinii responsabili (nu cei fanatici, care delirează că nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, dar aceea nu este mântuire) cred că Dumnezeu i-a ales și pretind că fiecare om trebuie să rămână în har și să își ducă pocăința până la capăt (credința fără fapte vrednice de pocăință nu mântuie). Dacă aceasta ar fi alegerea, Biblia ne spune să ne silim să întărim aceasta. Nu seamănă cu mântuirea pe moment pentru veci și atât!
Biblia ne învață că (indiferent care variantă am crede-o despre alegere) acestă alegere trebuie întărită, până la capăt. Nici vorbă să existe mântuire fără pocăință! Biblia ne cere roade (fapte) vrednice de pocăință (nu de mântuire, de mântuire nu trebuie să purtăm noi de grijă).

Cum poți să fii sigur că nu aluneci? Crescând! Biserica trebuie să fie și o răsadniță pentru cei noi veniți la pocăință. Plantele care nu cresc, mor.

Secrete pentru răsaduri sănătoase

Biserica trebuie să fie și un spital pentru cei bolnavi, și o fortăreață unde să nu pătrundă cel viclean. Dar am uitat că trebuie să fie o pepinieră (răsadniță) pentru cei veniți la pocăință (nu la mântuire). Prozeliții (într-o sectă oarecare) sunt chemați la mântuire (conform cu propovăduirea de acolo), creștinii sunt chemați la pocăință (la a fi ucenici ai Domnului). Noi să ne vedem fiecare de pocăința lui, că Domnul poartă de grijă mântuirii finale, în veșnicia fericită!

https://www.paradisverde.ro/gradina-de-legume/secrete-pentru-rasaduri-sanatoase

Cei care acum, primăvara, facem răsaduri și apoi le plantăm în grădină, facem așa ca plăntuțele slabe să fie protejate. Biblia ne spune că unele semințe se vor pierde, altele vor începe să crească până la o vreme apoi se vor usca (este vorba despre cei veniți la mântuire, deci această mântuire se poate pierde), dar să nu se piardă în Biserică! Răsadurile trebuie protejate de învățătura dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde.

Este greu de crezut că unele biserici au devenit așa de superficiale, încât vor să facă doar prozeliți (că sunt mântuiți pe veci și atât), nu ucenici. Unul venit la mântuire și-a dat seama că acolo ceva este putred, pentru că viața nouă nu venea și nimeni nu i-a spus ce să facă! Doar că a fost mântuit și dacă face vreo prostie, să își ceară iertare și Dumnezeu îl iartă.

Mântuirea pentru plantele tinere

Odată cu răspândirea ereziei nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, mântuirea propovăduită oamenilor a devenit tot mai superficială: că ești mântuit pe veci și gata!

S-a văzut foarte clar că pe unii (care erau mai începători în umblarea lor cu Domnul), erezia aceasta i-a împins în prăpastie. Mai ales pentru cei care au avut tendința să o ia razna, aceasta i-a făcut să o ia razna mai repede și mai eficient. Odată întorși la apucăturile lumii din care au ieșit, starea lor a mers din rău în mai rău. Chiar dacă unii au rămas prin biserici (în clădiri), au devenit mai împietriți și mai răi decât cei din lume! De aceea v-am rugat (mai demult, într-un articol mai vechi) să nu ziceți că mântuirea nu se poate pierde celor abia (de curând) intrați pe calea pocăinței, pentru că unii cred că pot face orice și au făcut orice. Este normal să fie așa, plăntuțele care ies din pământ și aproape că încă nu au rădăcini sunt cele mai fragile și pot fi rupte și chiar smulse cu totul. Un copac (care a fost plăntuță la început) crescut mare este mai greu de smuls, pentru că este gros și are rădăcinile înfipte adânc.

Acest articol va continua cu Secrete pentru răsaduri sănătoase.

Cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi (nu mântuiți pe veci și atât), şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:
3 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.
5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
6 În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;
7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos (în așteptarea mântuirii finale).
8 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Nici vorbă că mântuirea este doar pe moment, pentru veci. În acest text ne sunt prezentați ucenici ai Domnului Isus care rămân pe calea pocăinței! Aceștia merg (dpdv spiritual) din bine în mai bine. Doar pe cei care depun efort pentru pocăința lor, Dumnezeu se angajează să îi păstreze până la sfărșit, la mântuirea viitoare (pentru că nu are interesul să îi piardă).

Dumnezeu v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său

1 Corinteni 1.9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Dumnezeu ne-a chemat la PĂRTĂȘIA (în alte traduceri la comuniunea, parteneriatul) cu Fiul Său. Credincios este Dumnezeu (să îi întărească până la capăt) doar față de cei care rămân în această comuniune (părtășie, parteneriat) cu Domnul Isus. Nici vorbă de mântuirea pe veci, orice ar face oamenii apoi.

Ce ne învață harul. Care este învăţătura sănătoasă

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Învățătura sănătoasă nu seamănă cu erezia nimicitoare că mântuirea nu ți-o mai pierzi (orice ai face apoi)!

Ce ne învață HARUL

Prin har am fost mântuiți și cunoaștem PREȚUL cu care am fost plătiți!

Tit 2. 11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (în sensul de oferă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti
şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Unii (puțini) ar vrea să ne învețe că odată ce ești mântuit, ești pe veci mântuit (poți face orice apoi), că mântuirea nu ți-o mai poți pierde.

Ce ne învață HARUL prin care am fost mântuiți? Vedeți în textul de mai sus. Ce ne spune Biblia despre cei care trăiesc ca lumea, dar se cred mântuiți? Că aia nu este mântuire, ci o batjocorire (din nou) a Prețului cu care am fost plătiți. Nu există mântuire ușuratică, că te-ai mântuit și atât!

Cristos a înviat!

Am găsit azi acest videoclip:

Duceți-vă până la capăt pocăința voastră, pentru că altfel vom oferi lumii doar o ”sărbătoare” fără Sărbătorit!

Evrei 12
1. Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
2. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
4. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
13. Trasați cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

HRISTOS A ÎNVIAT!