Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Reclame

Cum să nu vă lăsați înșelați: Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe

2 Timotei 3
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.
14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.
16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Vedem un alt text în care ni se spune că TOATĂ scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos…, nu numai o parte, câte un verset după cum le place unora să o falsifice.

Biblia nu poate da mântuirea ușuratică, pe moment (prin telecomanda fermecată numită ”harul irezistibil” dar ieftin) pentru veci, orice ai face (așa ne zic unii). Mesajul complet al Bibliei poate da înțelepciunea care duce la mântuirea finală (vedeți categoria Timpurile mântuirii), prin faptul că poate să îi învețe pe cei intrați pe calea pocăinței să își trăiască practic credința lor, să umble cu Domnul, până vor ajunge la mântuirea finală (viitoare).

La care lucruri era îndemnat să rămână Timotei și suntem îndemnați și noi? La păzirea poruncilor Domnului Isus și a învățăturilor Noului Testament, în alergarea pentru Premiul ceresc – știe de la cine a învățat, de la apostolul Pavel care ne spune despre această alergare cu Domnul, până la capăt și în Filipeni 3.10-14.

Cum să ne lăsăm înșelați? Să nu ne luăm după cei pe care Biblia îi numește pui de vipere, deveniți lupi răpitori, prin care demonii ar vrea să înlocuiască mântuirea adevărată cu ușurătatea superficială a mântuirii ”numai prin har” (în care nu trebuie să umbli), ”numai prin credință” (ni se spune în Iacov că nu mântuie)! Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – și nu vor ajunge la Premiu!

16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună – luați-o pe toată și trăți-o practic, zilnic!

TOT adevărul

Ioan 16
13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

   Am arătat aici cum cei cu învățăturile dracilor, cu tentativa de justificare prin Doctrinele dracilor (că mântuirea este pe moment pentru veci) falsifică Biblia prin scoaterea versetelor din context, ca să le iasă lor minciuna ca fiind adevărată. Apoi pun multe versete separate unul după altul și prin această viclenie, dau impresia că este reală învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde.

   Dar cei care au Duhul Sfânt nu se lasă înșelați, ei știu că Biblia trebuie luată în întregime și căutat Adevărul revelat în ea. Luați cartea respectivă și vedeți la ce se referă întreg textul.

 

Care este rostul Duhului Sfânt

Am primit Duhul sfânt ca să ne ajute, călăuzească în umblarea noastră cu Domnul, nu este doar iluzionism (că ești mântuit pe veci și nu mai scapi). Ce să faci ca să nu îți pierzi mântuirea:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi (ca urmare) nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege – de sub autoritatea de condamnare a vechii Legi nu scapi ”numai prin har”, numai dând din gură cu credința teoretică, care știm că este a dracilor și nu mântuie, ci umblând practic cu Domnul!
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – abureala cu mântuirea pe veci nu mai ține
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este Lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Doar cei care umblă cu Domnul, călăuziți și ajutați de Duhul Sfânt, vor ajunge la destinația fericită.

Căderea din har

Galateni 5.4 Voi, care vreţi să fiţi consideraţi drepţi prin Lege (se referă la Legea veche, dată prin Moise), v-aţi despărţit de Cristos, aţi căzut din har.

Și atunci cum zic ereticii cu mântuirea pe veci că nu există cădere din har? Că dacă ai ieșit de bunăvoie din har, nici măcar nu mai ai de unde cădea!

Problema care era cu cei din biserica din Galatia este că au vrut să se întoarcă și spre Legea veche și să țină părți din ea – de aici unii zic că nu trebuie roade vrednice de pocăință pentru mântuire (că dacă faci fapte bune înseamnă că vrei să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuiască și aia nu este mântuire), deși acestea sunt fapte care însoțesc umblarea cu Domnul (în Legea harului, care are și ea pretenții care trebuie respectate) – ei confundă faptele (ritualurile) Legii vechi cu cerințele Legii harului – și poruncile Domnului Isus trebuie respectate, împlinite, ca să ajungi să fii cu Domnul în veșnicie!

Deci galatenii au căzut din har, pentru că au vrut să țină și părți ale Legii vechi, iar Legea veche a fost dată ca oamenii să cunoască ce este păcatul. S-au supus de bunăvoie Legii care condamna păcatul și astfel au căzut din har. Și atunci cum nu este cădere din har?

Și dacă ieși din propriul tău proces de mântuire (uiți și de renașterea de sus, și de schimbarea minții și de faptele de pocăință) și te întorci în păcat (pretinzându-te mântuit pe veci), aceasta nu este tot cădere din har? Dacă faci orice, cu lumea, nu înseamnă că te-ai întors sub Legea veche, care condamnă păcatul? Dacă nu îți mai trebuie umblare cu Domnul (decât poate puțin, superficial, de ochii fraților), nu înseamnă că te-ai despărțit de Cristos? Numai dacă pretinzi umblarea în har, cu Domnul, pentru propria mântuire, ai căzut din har? Dar dacă devii mai rău ca unii din lume, mai jos decât ai fost atunci când ai intrat în proces de mântuire, aceasta nu este cădere din har?!

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” – aceasta nu este despărțire de Cristos?!

Evanghelia mântuitoare și timpurile procesului mântuirii prezentate în Tit 3, 1 Petru 1

Să înțelegem mesajul Bibliei așa cum este el în adevăr (nu prin extragerea versetelor din context, ca să le iasă erezia mântuirii pe veci).

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Evanghelia adevărată, mântuitoare este aceasta:

Tit 3
4 Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui pentru oameni,
5 El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în dreptate, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru,
7 pentru ca, odată consideraţi neprihăniți / drepţi / justificați prin harul Lui, să ne facem în speranţă moştenitori ai vieţii eterne.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să porunceşti aceste lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

4 Dar a apărut bunătatea lui Dumnezeu – Salvatorul nostru – şi dragostea Lui pentru oameni.
5 Atunci, El ne-a salvat; şi a făcut acest lucru nu în baza faptelor bune făcute de noi, prin care am fi obţinut acest merit. Ci pentru că El a avut milă de noi, ne-a spălat făcându-ne curaţi atunci când Spiritul Sfânt ne-a înnoit prin regenerarea (spirituală) pe care ne-a făcut-o.
6 Şi Dumnezeu a turnat din abundenţă Spiritul Său peste noi prin Isus Cristos, Salvatorul nostru.
7 El a făcut acest lucru pentru ca acum, după ce am fost consideraţi corecţi (în relaţia cu Dumnezeu) prin harul Lui, să putem deveni nişte moştenitori care au speranţa că vor beneficia de viaţa eternă.
8 Ce spun eu sunt lucruri care merită să fie crezute ca fiind adevărate! Şi doresc să insist cu privire la ele; pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu, să fie motivaţi pentru (a face) fapte bune. Acestea sunt lucrurile benefice şi utile oamenilor! (traducerea BVA)

Versetul 5 luat separat ar vrea să dovedească cum Dumnezeu a făcut iluzionism: i-a ales numai pe cei puțini (”harul suveran” în Doctrinele dracilor) și i-a mântuit cu bagheta magică (”harul irezistibil”) pe veci – deci nu trebuie fapte (roade vrednice) pentru mântuire, ci doar să dai din gură cu Sola bagheta magică. Dar în versetul 8 ni se explică ce a vrut apostolul să ne spună, inspirat de Dumnezeu, de ce a scris acest text: ca să ne îndemne să umblăm cu Domnul, pentru că numai așa putem ajunge la mântuirea finală!

Iar dacă o luăm de la început, vrând să înțelegem corect acest text:

V 5. Aceasta este intrarea pe calea mântuirii (mântuirea la timpul trecut), care a fost numai prin credința inițială. 1 Ioan 1.7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină … sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat – am fost curățiți prin spălarea în Sângele Domnului Isus și vedem că această curățare nu funcționează decât pentru cei care umblă cu Domnul. Harul nu îi ajută decât pe cei care umblă cu Domnul, în această umblare.

V 5, 6 După ce am primit îndreptățirea inițială cadou (numai prin credință), putem primi Duhul Sfânt – a fost nevoie de îndreptățirea inițială ca să putem primi Duhul Sfânt, deoarece o Persoană a Sfintei Treimi nu poate veni decât la cei considerați sfinți, știm că tatăl din pilda fiului pierdut nu s-a murdărit în balega porcilor. Duhul Sfânt a produs nașterea din nou de sus (regenerarea, schimbarea preocupărilor gândirii spre lucrurile de sus)

V 7 și ne ajută, călăuzește, energizează în umblarea noastră cu faptele noastre, până la capăt, în partea fericită a veșniciei!

Deci în acest text, apostolul Pavel îi prezintă lui Tit, celor din vremea lui și nouă, cum este mântuirea în Noua Lege, a harului în care trebuie să umbli: Dumnezeu ne-a dat și continuă să ne dea ajutor (acest ajutor este harul) prin faptul că a făcut planul mântuirii, L-a trimis pe fiul Lui ca Jertfă de ispășire, am intrat în starea de har prin credința inițială, apoi umblăm cu Domnul (ne facem propria îndreptățire prin faptele noastre ni se spune în Iacov 2) prin ajutorul Duhului Sfânt (nici nu am putea altfel) ca să ajungem să fim mântuiți în viitor, cu Domnul în partea fericită a veșniciei. Acest proces al mântuirii este prezentat și în acest text:

1 Petru 1
1. Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii (la facerea lumii, Dumnezeu a știut că primul grup va da faliment, așa că a hotărât, ales, rânduit existența unui alt grup, creștinii / vedeți articol / , Dumnezeu nu a ales oameni individual pentru mântuire) care trăiesc ca străini (de lume), împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2. după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultare, şi stropirea (pentru curățire) cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! (sfințirea este progresivă spre ascultare și curățirea este permanentă, ele acționează și pentru mântuirea la trecut și la prezent).
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4. şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
5. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă (se referă la credința trăită practic, pentru că numai aceasta contează înaintea lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră), pentru mântuirea viitoare gata să fie descoperită în vremurile de apoi!

Vedeți și categoria despre timpurile mântuirii.

Am folosit pentru timpurile procesului mântuirii culorile: timpul trecut (intrarea în proces), trecut și prezent, timpul prezent (umblarea cu Domnul) și timpul viitor (mântuirea de mânia veșnică a lui Dumnezeu, ajungerea la destinație).

Cristos ne-a eliberat ca să Îi slujim Lui!

Galateni 4.31 De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii libere. Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi – ca să fim liberi față de păcat și față de Legea care condamna păcatul și ca să putem să Îi slujim Lui:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toți oamenii, a fost arătat,
12 și ne învață s’o rupem cu păgînătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, – harul ne este folositor numai când umblăm cu Domnul, practic este un ajutor dat de Dumnezeu pentru această umblare; harul superficial care pretinde că oferă mântuirea ușuratică nu este biblic, este fals!
13 așteptînd fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mîntuitor Isus Hristos.
14 El S’a dat pe Sine însuș pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, (cu scopul) și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă (pasiune) pentru fapte bune. 

Efeseni 2.10 Căci noi sîntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – nu este adevărată erezia cu mântuirea pe veci numai prin har, fără fapte; am fost plătiți (răscumpărați) pentru ca să umblăm cu Domnul!

Ai fost eliberat de sub puterea întunericului ca să umbli cu Dumnezeu, în lumina Lui, pentru că numai așa poți ajunge să fii mântuit în final. / vedeți Timpurile mântuirii /

Jertfa Domnului Isus a făcut posibilă mântuirea noastră finală. Mântuirea este un proces în care doar cei care umblă până la capăt ajung la țintă.

Eliberarea din păcat este numai începutul procesului, al umblării tale cu Domnul!

Galateni 4
21 Spuneţi-mi voi, care voiţi să fiţi sub Lege (cea veche, dată prin Moise), n-ascultaţi voi Legea?
22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia liberă.
23 Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia liberă s-a născut prin făgăduinţă.
24 Lucrurile acestea trebuie luate în alt înţeles: acestea sunt două legăminte: unul, de pe muntele Sinai, naşte pentru robie şi este Agar –
25 căci Agar este muntele Sinai din Arabia – şi răspunde Ierusalimului de acum care este în robie împreună cu copiii săi.
26 Dar Ierusalimul cel de sus este liber, şi el este mama noastră.
27 Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naşti deloc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat.”
28 Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei.
29 Şi, cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot aşa se întâmplă şi acum.
30 Dar ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere.”
31 De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii libere. Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi.

Și acest text este din epistola folosită ca să dea impresia că mântuirea pe veci este adevărată. Dar, în realitate atunci se făcea trecerea de sub Legea veche la Legea nouă și apostolul Pavel a vrut să îi convingă pe creștinii din Galatia să nu se întoarcă (parțial) la ritualurile vechii Legi și le-a prezentat una din minunile mântuirii la timpul trecut, eliberarea din păcat și de sub Legea care doar condamna păcatul (dar care nu a mântuit pe nimeni, nu acesta a fost scopul Legii vechi). Unii ar putea crede că am fost eliberați ca să trăim liber, adică putem face orice, că mântuirea nu se poate pierde.

Eliberarea de sub Legea care a condamnat păcatul s-a făcut ca să mergem pe calea nouă, cu Domnul. Harul nu este iluzionism care îți dă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, ci este ajutorul pe care ni-l dă Dumnezeu ca să umblăm cu El și să putem fi mântuiți, în viitor (în final). Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică (pe care poate să o piardă); dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa (veșnică), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el – dacă credința inițială (prin care ai intrat în procesul de mântuire, pe calea mântuirii) nu ți-o trăiești practic, până la capăt, ai venit degeaba la mântuire!

Celor care s-au pretins mântuiți numai prin credința dracilor (care nu mântuie, scrie în Iacov 2), numai prin har (fără să vrea să umble în har), pe moment și gata, nu mai scapi de mântuire nici să vrei, Ioan Botezătorul inspirat de Dumnezeu, i-a numit ”pui de vipere” / vedeți articolul / .

Matei 3
7 Dar când Ioan Botezătorul a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? (de veșnicia rea)
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră – această umblare cu Domnul (în har) va produce mântuirea viitoare, vedeți articol.
9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – în focul veșnic!

Vestea profundă care te obligă să mergi cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt

1 Împărați 12.25 Dar dacă veți face răul, veți pieri

Romani 2
5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire – și dacă ieși de pe calea mântuirii și te întorci în neascultare de Domnul, vedeți / Ioan 3.36 /
9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Am pus un verset din VT și un text din NT, ca să vedem că nu există schimbare în Dumnezeu. Cei care au fost sub Vechea Lege și cei de sub Legea harului vor fi judecați după umblarea lor cu Domnul sau cu satana, după faptele lor. Textul este prea clar ca să mai necesite comentarii, vedem în v. 16 că și după Evanghelie (adică și cei de sub Legea harului) oamenii vor fi judecați la fel ca cei din vechime, după fapte (roadele aduse).

Evanghelia nu este vestea ușuratică a mântuirii pe veci (că nici nu mai poți scăpa apoi, că nu există cădere din har, așa că poți face orice), ci este Vestea Bună profundă că Dumnezeu a început să Își facă partea Lui în mântuirea noastră și odată ce ai intrat pe calea mântuirii, continuă să te ajute să umbli pe cale, ca să ajungi la Premiul veșnic.

Galateni 6 Dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, vei ajunge să fii cu Domnul; nu și dacă renunți la umblarea până la capăt!

Să vedem din nou Epistola către Galateni, atât de mult folosită ca să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică și nu se poate pierde:

Galateni 6
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
9 Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

În versetul 8 ni se prezintă contrastul dintre cele două căi care duc fiecare la destinația ei și aceste destinații sunt opuse.

În versetul 9 nu ni se vorbește despre pierderea moștenirii (dacă mântuirea nu se poate pierde, îți poți pierde numai moștenirea în veșnicie), ci despre pierderea mântuirii. ”Vom secera” nu se referă la binecuvântările din veșnicie, ci este vorba despre secerișul din versetul 8, unde are sensul de ajungere la destinație, în veșnicie: ”cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică”. Deci ”vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” înseamnă că vom primi Premiul alergării dacă nu vom renunța la această alergare pentru Premiu! – adică la câștigarea mântuirii finale (în viitor) sau la pierderea ei.

Dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, vei ajunge să fii cu Domnul; nu și dacă renunți la umblarea până la capăt!

Dacă renunți la umblarea cu Domnul, în har, nu vei recolta cu Dumnezeu, ci cu satana

Galateni 2
1 O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
2 Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii (ritualurile Legii dată prin Moise) aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei?
3 Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
4 În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă în adevăr, e în zadar!
5 Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii (vechi) sau prin auzirea credinţei?
6 Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

Galateni 6 – li se spune fraților (celor intrați pe calea mântuirii)
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
9 Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Primul text este folosit de cei cu iluzia mântuirii superficiale ca să arate ca fiind adevărată mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin datul din gură cu credința dracilor (sola fide) și harul fals (sola gratia). Că cică dacă nu ai primit erezia lor, nu poți fi mântuit – din câți creștini au existat vreodată, doar ei pot fi mântuiți, că ceilalți nu sunt aleși (acest exclusivism demonic nu este creștin). Versetul 1 Cine ne-a fermecat pe noi? Biblia arministă, care nu oferă mântuirea în beții, curvării, avorturi și altele asemenea! 2 S-a făcut trecerea de la faptele Legii dată prin Moise (ritualuri) la Legea harului (în care creștinii trebuie să umble, ca să ajungă la destinația fericită)! 3-4 se referă la pierderea mântuirii, prin renunțarea la umblarea în har pentru ritualurile Legii vechi – și atunci cum nu există cădere din har?

Credința din versetele 5 și 6 este credința practică (nu mizeria de învățătură a dracilor că numai credința teoretică te mântuie, chiar dacă umbli cu satana). Ni se spune că numai umblarea practică cu Domnul mântuie, de exemplu în Iacov 2, chiar în galeria eroilor credinței din Evrei 11, toți au fost lăudați pentru trăirea practică. Credința numai teoretică este a dracilor și nu mântuie. Avraam a fost binecuvântat pentru că a umblat practic cu Dumnezeu și Dumnezeu a știut că va face la fel și în viitor – acesta este arminism! / vedeți articol despre Avraam / .

Al doilea text, tot din Galateni, trage apa definitiv pe orice tentativă de mântuire superficială prin învățăturile dracilor și prin doctrinele dracilor (numite ale harului, dar fals!): cui slujești, cu acela vei fi! Sunt căi diferite, care duc la destinații opuse! Încă mai sunt înșelați de satana (deveniți lupi răpitori) care cred că dacă umblă cu lumea vor fi cu Dumnezeu. Dacă renunți la umblarea cu Domnul, în har, nu vei recolta cu Dumnezeu, ci cu satana!

Să se fi schimbat mântuirea și nu am aflat noi?!

Ecleziastul 12
13 Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Credeți că la judecata după dreptate, se va aduce lista cu cei pe care i-a ales (obligat) Dumnezeu la mântuire și doar ei pot fi mântuiți (indiferent ce au făcut ei; nu după fapte, ci după cum au pretins că sunt mântuiți pe veci)?!

Un fanatic a zis că dacă încerci să faci fapte bune, aia nici nu este mântuire (pentru că încerci să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie) și că cei care nu cred învățăturile dracilor (și mai ales Doctrinele dracilor) nu au fost aleși de Dumnezeu! Poate că s-a sucit Dumnezeu și nu știm noi că a schimbat mântuirea (prezentată în Biblie ca un proces, pe care îl poți părăsi), iar apostolul Pavel (arminist convins) a fost cel mai mare fraier din Noul Testament, pentru că a alergat (degeaba) cu Domnul, pentru Premiul alergării?! / vedeți textul /  Dumnezeu îndreaptă telecomanda (”harul irezistibil”) doar spre cei aleși (”harul suveran”) și îi teleportează (harul drăcesc) în partea dorită a veșniciei doar pe ei? De la satana sunt învățăturile dracilor că vei fi cu Domnul, dacă numai ai dat din gură cu Domnul, dar cu faptele tale l-ai slujit pe cel viclean! Deci Dumnezeu este de vină că unii s-au întors la lume, că i-a condamnat să trăiască în păcat, prin ne-alegerea lor?! Pe cei care se cred mântuiți pe veci, Dumnezeu îi va introduce în veșnicie pe ușa din spate, pentru că ei sunt deja mântuiți pe veci (Ioan 5.24) și nu vor mai fi la judecată – judecata să fie doar pentru fraieri?!

Mântuirea este la fel pentru toți oamenii, Dumnezeu nu Se schimbă și îi va judeca pe toți după umblarea lor. Vedem încă o dată cum va judeca Dumnezeu pe toți (și pe fiecare), după roadele fiecăruia.

Harul NU dă mântuirea în dar; ci este ajutorul dat de Dumnezeu ca să umblăm cu El până vom ajunge la mântuirea finală (viitoare)

Cei de sub Legea dată prin Moise nu au putut fi mântuiți, deoarece firea pământească nu i-a ajutat să umble cu Domnul (de aceea, Legea veche a fost dată pentru cunoașterea păcatelor, nu pentru mântuire).

Legea harului este tot o lege, care trebuie respectată (am arătat că Domnul Isus are niște cerințe, pretenții). Harul nu dă mântuirea ușuratică, cadou, că ești mântuit și nu mai scapi. Cadou este intrarea prin credința inițială, pe calea mântuirii (mântuirea la timpul trecut, acordată prin răspunsul oamenilor la chemarea lui Dumnezeu). Apoi, odată intrat pe cale, primești ajutor de sus ca să umbli cu Domnul – acest ajutor este dat strict pentru această umblare și nu funcționează altfel. Doar după ce umbli cu Domnul, până la capăt, vei putea ajunge la destinația fericită, în Împărăția lui Dumnezeu! Harul nu dă mântuirea ușuratică, în dar, ci te ajută să umbli cu Domnul (mântuirea la timpul prezent), pentru că doar așa poți ajunge la Premiul fericit (mântuirea la viitor). Dumnezeu face o parte importantă în mântuirea noastră (acesta este HARul real, Biblic și nu este ușuratic, nici nu obligă la mântuire), și noi trebuie să apreciem harul (ajutorul) primit și să umblăm cu Domnul!

(Vedeți categoria despre timpurile mântuirii aici).

Domnul Isus cere: Învăţaţi-i să păzească (să pună în practică) tot ce v-am poruncit

Daniel 12
1  Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
2 Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.
3 Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.

Domnul Isus spune ucenicilor Lui să facă ucenici, apoi Matei 28.20 Şi învăţaţi-i să păzească (să pună în practică – în altă traducere) tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
În Vechiul Testament, Dumnezeu a avut pretenția ca oamenii să umble cu El, pentru mântuirea lor.
Vedem că nici în Noul Testament (Legea harului), pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat. Nici vorbă de harul care vine și dă mântuirea pe moment!
Harul nu dă mântuirea pe veci (ușuratică, orice ar face oamenii apoi), ci harul constă în ajutorul pe care ni-l dă Dumnezeu ca să umblăm cu El, până la capăt, la destinația fericită!

Dumnezeu în balega porcilor (păgâni)?!

Am văzut în Pilda fiului pierdut că întâi fiul (care avea voința liberă!) a decis să se întorcă la tatăl, s-a întors practic și abia apoi tatăl i-a ieșit înainte. Nu s-a dus tatăl să se murdărească prin balega porcilor.

Dumnezeu îi cheamă pe oameni la pocăință pentru că ei au capacitatea să răspundă! Că altfel, totul ar fi doar o înscenare: Dumnezeu i-a ales numai pe unii, Jetfa este bună doar pentru cei puțini aleși și cu telecomanda numită harul irezistibil i-a obligat la mântuire, și încă de-aia ușuratică, pe veci, că nu mai poți scăpa nici să vrei. Duhul Sfânt se tăvălește prin balega porcilor ca să-i mântuiască pe veci?!

Știm că Dumnezeu cheamă, oamenii au voința liberă să răspundă, și dacă răspund pozitiv, abia apoi Jertfa îi curăță, îi renaște, îi pune în stare de pace cu Dumnezeu. Întâi te întorci la Dumnezeu, apoi Dumnezeu te sfințește. Dumnezeu nu se murdărește în mizeria lumii, ca să oblige numai pe unii la mântuire și nici să nu-i pese de ceilalți (fraieri). Dar dacă cel întors renunță la umblarea cu Domnul, ne spune Biblia în Evrei 10.26-31 că nu mai rămâne nicio Jertfa pentru păcate … Și atunci cine îi va mântui, în final, fără Jertfa Domnului Isus, telecomanda?

Pentru Dumnezeu, toți sunt buni pentru mântuire, Jertfa este bună pentru toți, dar doar cei care umblă până la capăt vor ajunge la Premiul veșnic!

Dumnezeu nu S-a schimbat, nici oamenii nu și-au pierdut voința liberă!

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt, cari puneți o masă „Norocului”, și umpleți un pahar în cinstea „Soartei”
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați;

căci Eu am chemat, și n’ați răspuns –  Apocalipsa 3.20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea – (același capitol) 21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

și ați ales ce nu-Mi place

căci Eu am chemat, și n’ați răspuns – pentru că NU AU VRUT SĂ RĂSPUNDĂ

Apocalipsa 3.20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa – DACĂ VREA SĂ DESCHIDĂ UȘA!, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine – probabil unii cred că Dumnezeu a deschis ușa sufletului, cu telecomanda?!

Versetului din Vechiul Testament îi corespunde alegerea personală din Noul Testament. Cum nu aveau oamenii voință liberă, când erau sub Legea dată prin Moise? Vedem că aveau. Și oamenii au voința liberă și în Legea harului: să răspundă chemării lui Dumnezeu sau să o respingă; sau să renunțe la umblarea lor cu Domnul (după ce au intrat pe calea mântuirii)!

Prostia de erezie că oamenii nu mai au voință liberă (ca să asculte sau nu de Dumnezeu) nu are legătură cu Biblia, ci a fost re-inventată ca o justificare falsă pentru mântuirea pe veci. Nici cei care au re-inventat aceasta nu au trăit-o, ci doar s-au opus cu ea celor care atunci le-au cerut bani pentru iertare. A expirat demult rostul ereziei!

Am văzut în Biblie că nici Dumnezeu, nici oamenii nu s-au schimbat: Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la pocăință, Jertfa este bună pentru toți, oferă ajutor tuturor celor care vor să fie mântuiți și să plătească prețul pentru această mântuire. Numai cei care umblă cu Domnul până la capăt vor ajunge la destinația fericită!

Cei care nu au vrut să plătească prețul pentru propria lor mântuire, nu au ajuns să fie mântuiți în final

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt, cari puneți o masă „Norocului”, și umpleți un pahar în cinstea „Soartei”
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați; căci Eu am chemat, și n’ați răspuns, am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea, și ați ales ce nu-Mi place – și atunci cum nu au oamenii voință liberă?

Este vorba despre cei din poporul ales (care erau în acest grup de la naștere, doar cei din grup puteau să părăsească pe Domnul și să uite de muntele Lui cel sfânt, adică să părăsească închinarea înaintea lui Dumnezeu). Chiar și lor, Dumnezeu le-a dat posibilitatea să aleagă ce au vrut (și de multe ori au ales greșit și au suportat consecințele). Și cum mai pot unii zice că oamenii au fost triați în filtrul cosmic la facerea lumii, și pe cei mai mulți, zeul cel rău nu i-a ales pentru mântuire, că nu i-a vrut?! Adevărul este că ei nu au vrut să plătească prețul pentru propria lor mântuire (umblarea cu Domnul), nu că Dumnezeu nu i-a ales pentru mântuirea iluzorie și ușuratică, pe veci!

Alegerea ta personală contează pentru locul în care vei fi în veșnicie!

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt (închinarea adevărată), cari puneți o masă „Norocului” (se reorientează spre lume), și umpleți un pahar în cinstea „Soartei” – nu contează ce fac, crezându-se mântuiți pe veci, prin apartenență
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați; căci Eu am chemat, și n’ați răspuns, am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea, și ați ales ce nu-Mi place.”

Este vorba despre cei care (prin naștere) au făcut parte din primul grup ales, dar care vedem (și de-a lungul istoriei lor) că au avut de câștigat de pe urma faptului că au fost aleși (ca popor) numai când și cât timp au umblat cu Domnul. Am arătat aici că cei care au umblat cu Domnul, doar ca urmare a acestei umblări, au beneficiat de harul adus de Domnul Isus.

13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mânca, iar voi veţi fi flămânzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete; iată că robii Mei se vor bucura, şi voi vă veţi ruşina;
14 iată că robii Mei vor cânta de veselă ce la va fi inima, dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet şi vă veţi boci de mâhnit ce vă va fi duhul.

Și lor, celor din vechime (care au fost aleși cu o alegere mai puternică decât a noastră) Dumnezeu le-a dat permanent posibilitatea să aleagă cui să slujească. De ce să trăim cu impresia că acum Dumnezeu S-a schimbat și oferă altfel de mântuire, ușuratică, numai pe moment pentru veci (că ești mântuit pe veci, numai să crezi și atât, apoi nu mai scapi orice ai face)? Din Biblie reiese că este adevărat ceea ce se spune: Cui slujești, cu acela vei fi!

Cu faptele făcute în umblarea ta vei sta în fața lui Dumnezeu, după ele vei fi judecat

Versetul este foarte mult folosit de cei care ar vrea să vă dea învățătura falsă cu mântuirea ușuratică, pe veci:

Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – de aici s-ar putea vedea învățătura greșită că ești mântuit și gata (ești pe deplin asigurat în Cristos, nu mai trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, nici nu mai contează ce faci, cui slujești aici pe pământ)

Primul verset nu este o dovadă că mântuirea pe veci este reală, ci doar îi asigură că dacă vor neapărat să umble cu Domnul, în ascultare, vor beneficia de ajutor de sus (acesta este harul) până vor ajunge la destinația fericită, cu Domnul. În același capitol scrie:

Ioan 5
28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecatăam arătat aici că acest lucru s-a și întâmplat cu cei din vechime (care au umblat cu Domnul sub vechea Lege) și se va întâmpla cu toți oamenii:

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – li se spune fraților (epistola este adresată fraților, adică celor care erau intrați pe calea mântuirii).

Vedem că Dumnezeu nu Se schimbă și nu va judeca pe cei de acum altfel (că ești mântuit și atât). După binele sau răul făcut aici pe pământ vor fi judecați toți oamenii (vedeți și textul din Apocalipsa 20): pe cei care au umblat cu Domnul până la capăt îi va trimite cu Stăpânul lor, pe ceilați cu celălalt. Vei fi cu cel pe care l-ai slujit aici pe pământ!

Harul nu îți oferă mântuirea definitivă numai prin credință, pe moment pentru veci, ci este ajutorul oferit de sus ca să umbli cu Domnul, cu faptele tale, să rodești roade vrednice de pocăința ta – după aceste roade, după umblarea ta cu un stăpân sau cu altul vei fi judecat!

Odată ce ai intrat în har, umblă cu Domnul până la capăt, ca să ajungi în partea fericită a veșniciei!

Nu ieși din har, ca să nu rămâi pe dinafară!

Continuarea articolului anterior.

Psalmul 1.6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire – degeaba dau unii din gură cu mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin har (în care nu umblă practic), numai prin credință (teoretică, este a dracilor și nu mântuie). Iacov 2.19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! și cred degeaba 20 credinţa fără fapte este degeaba, inutilă, fără rost, nu duce la mântuirea finală

Psalmul 73.27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
Evrei 10
26 Căci, dacă continuăm să păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio Jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Am luat versete și din Vechiul Testament (Legea lui Moise) și din Noul Testament (Legea Harului în care trebuie să umbli practic), am luat mai multe versete și m-am uitat și în alte traduceri și sensul este același. Vedem că Dumnezeu nu Se schimbă, nici cerințele Lui pentru mântuire nu se modifică. Dacă pleci din har, nu vei ajunge la mântuirea finală viitoare. Numai cei care umblă cu Domnul, până la capăt, vor fi cu Domnul, în partea fericită a veșniciei!

”Cei care părăsesc pe Domnul vor pieri”

Isaia 1.28 Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei care părăsesc pe Domnul vor pieri – nu le este de folos datul din gură cu solele și mântuirea pe veci!

1 Împărați 12.25 Dar dacă veți face răul, veți pieri – odată mântuit nu ține pe veci, ci numai cât umbli cu Domnul!

1 Împărați 9
6 Dar dacă vă veți abate dela Mine, voi și fiii voștri, dacă nu veți păzi poruncile Mele și legile Mele pe cari vi le-am dat, și dacă vă veți duce să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor,
7 voi nimici pe Israel din țara pe care i-am dat-o, voi lepăda dela Mine casa pe care am sfințit-o Numelui Meu, și Israel va ajunge de rîs și de pomină printre toate popoarele.
8 Și oricît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămînea încremenit și va fluiera. Și va zice: „Pentruce a făcut Domnul așa țării acesteia și casei acesteia?”
9 Și i se va răspunde: „Pentrucă au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe părinții lor din țara Egiptului, pentrucă s’au alipit de alți dumnezei, s’au închinat înaintea lor și le-au slujit; de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.”

Țefania 1
4 Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,
5 pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar care jură şi pe împăratul lor, Malcam,
6 pe cei ce s-au abătut de la Domnul şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.

În aceste texte (sunt și altele) este vorba despre cei din poporul ales (au fost mult mai aleși – cu o alegere mult mai puternică decât a noastră, ei s-au născut incluși fiecare individual în poporul ales), dar care nu au avut folos de alegerea lor, pentru că nu au umblat cu Domnul!

Iacov 1.17 Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne cere același lucru ca celor din vechime, să umblăm cu El până la capăt, fără să ne îndepărtăm de El, ca să ajungem la mântuirea viitoare (finală). Acum noi avem și ajutor de sus în această umblare, acest ajutor este harul.

Numai dacă alergăm până la capăt, cu Domnul, vom primi Premiul alergării

Ioan 1.17 Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Să înțeleg că numai prin Jertfa Domnului Isus a venit harul în lume? Până atunci nu a existat harul printre oameni? Și atunci cum au umblat cu Domnul cei din vechime, care am arătat aici că au fost mântuiți?! Nu a mers ”harul irezitibil” peste ei ca să îi mântuiască?
Ereticii fanatici ai mântuirii pe veci cred că după căderea oamenilor în păcat, oamenii au devenit un fel de legume (putrede) care nu mai aveau voință liberă și i-a mântuit Dumnezeu doar pe cei pe care a avut chef (nu contează fraierii cei mulți, care nu pot fi mântuiți, nefiind aleși). I-a ales ”harul suveran” numai pe unii, pe cei puțini.
Dar dacă este adevărat ce spune Biblia (nu cumva ucenicul Ioan, numit și apostolul iubirii, nu știa ce spune?!) că harul a venit prin Isus Cristos, cum putea să îi mântuiască harul obligatoriu pe cei de sub Legea veche, când încă nu venise harul în lume, dacă este adevărat că Dumnezeu i-a ales numai pe unii și le-a trimis numai lor credința (harul irezistibil) și Duhul Sfânt (care nici acesta nu fusese încă dat)?! Cum de au ajuns în galeria eroilor credinței cei de aici din Evrei 11?! Cum ”i-a ales” ”harul” care dă mântuirea ușuratică?! Că în mântuirea reală biblică, nu este nimic irezistibil și ușuratic!
Pentru că eu văd că și în vechime, dintre cei aleși, doar cei care au umblat cu Domnul până la capăt, au ajuns la destinația fericită. Au ajuns la Premiul alergării numai cei care au alergat pentru Premiu până la capăt!
Dumnezeu nu S-a schimbat și ne cere același lucru ca celor din vechime, să umblăm cu El până la capăt, cu diferența că acum ne dă ajutor pentru aceasta – acest ajutor este harul, care nu produce mântuirea obligatorie pe moment (și nu mai scapi, nici să vrei), ci ne dă ajutor, călăuzire, energizare să umblăm cu Domnul până la capăt, ca să ajungem la destinația fericită, mântuirea finală promisă!
Și dacă am pomenit de Evrei 11 cu înșiruirea de oameni care și-au trăit practic credința lor (au unit cu credința, faptele etc), să vedem ce ni se spune în Evrei 12.1 Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte – nu sunt mai multe feluri de mântuiri, doar dacă alergăm până la capăt vom primi Premiul alergării (dacă știa apostolul Pavel ce spune).

Toţi ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup

Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – versetul este folosit de cei care vor să falsifice Biblia prin extragerea versetelor separate (și au tupeul să dea din gură cu Sola Scriptura!), ca să le iasă lor ca adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci – că sunt mântuiți și nu mai scapă, orice ar face ei apoi. Doar să crezi pe moment și ești mântuit pe veci. Ei nici nu mai merg la judecată (de parcă nu știe Dumnezeu ce fac ei!).

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – degeaba ai intrat pe calea mântuirii, dacă ai ieșit din procesul propriei tale mântuiri! Harul poate fi primit degeaba (sola gratia) / vedeți ce spune Biblia / , așa cum și credința inițială (sola fide) nu mântuie fără fapte (roade vrednice de pocăință), vedeți Iacov 2 etc.

Se presupune că cei care au crezut într-un moment, vor uni cu credința lor fapta etc, adică își vor schimba (prin Duhul Sfânt) preocuparea spre lucrurile de sus și vor umbla cu Domnul, fiind beneficiari ai harului. Odată ce ești beneficiar al mântuirii inițiale (cu ceea ce implică ea), ai ajutor de sus ca să umbli cu Domnul, până la capăt. La sfârșitul listei / vedeți articolul / ni se spune că așa vei ajunge la mântuirea finală. Deci dacă umbli cu Domnul până la capăt, cu ajutor de sus, vei ajunge la premiu, în veșnicia fericită. Nu vei fi condamnat la judecată, pentru că după justificarea inițială prin credință ți-ai făcut îndreptățirea prin umblarea ta practică, cu faptele tale: Iacov 2.24 Deci vedeţi că omul ajunge la justificare (îndreptățire) prin fapte şi nu numai prin credinţă.

Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – epistolele sunt adresate fraților (celor intrați pe calea mântuirii), nu celor din lume: 2 Corinteni 1.1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia. Apostolul ne scrie că TOȚI ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu, la Judecată (fără avocat) – atunci singura scăpare îți va fi umblarea până la capăt cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul), nu datul din gură cu solele și cu mântuirea falsă pe veci!

Minciuna alegerii individuale pentru mântuirea pe veci

Se zice (de către eretici) că pe unii oameni Dumnezeu i-a ales pentru mântuire și apoi ei nu și-o mai pot pierde (orice ar face ei), că Dumnezeu i-a rânduit pentru mântuire, a trimis Duhul Sfânt și i-a mântuit pe veci (iar ceilalți, care trăiesc mai departe în păcat, nu pot fi mântuiți pentru că Dumnezeu nu i-a vrut mântuiți – deci nu este vina lor că vor fi chinuiți în veșnicie).

Am văzut (în articolul precedent) că și unii dintre cei care au fost sub Legea veche au fost mântuiți, dar strict ca urmare a umblării lor cu Domnul, practic, prin trăirea lor, până la capăt. Se zice că după căderea în păcat oamenii nu au mai avut voință liberă, iar Dumnezeu i-a ales și mântuit numai pe unii (credința lor este doar o urmare a acestei alegeri individuale pentru mântuirea obligatorie, pe veci).

Geneza 18.19 Căci Eu îl cunosc (pe Avraam) şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine.

În vechime, când nu fusese dat Duhul Sfânt (și nu putea exista nici un fel de ”har suveran și irezistibil”), Avraam a ales prin voința lui liberă să umble cu Domnul și a și umblat –  apoi a ajuns să fie mântuit. La fel, ceilalți sfinți din vechime au umblat cu Dumnezeu, fără harul irezistibil (care dă mântuirea obligatorie dar ușuratică, pe veci).

   Se vede că toată erezia cu mântuirea pe veci cade, principiile lor false se sprijină reciproc, nu au legătură cu realitatea! Dacă iei o minciună a ereziei, cad toate! Prin răspunsul la chemarea lui Dumnezeu ai intrat pe calea mântuirii, apoi umblă cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală în veșnicia cu Domnul!

Harul te mântuie doar dacă și după ce ai umblat practic cu Domnul, până la capăt!

Matei 27
22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.
23 Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24 Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”
25 Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”
39 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap
40 şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”
41 Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:
42 „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”
44 Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
50 Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51 Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52 mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

Știm că Legea veche a fost dată ca oamenii să cunoască că sunt păcătoși. Nu au avut ajutor de sus și nu au putut fi mântuiți prin Legea veche. Au existat oameni care au trăit sub Legea dată prin Moise și să fi fost mântuiți? Au fost, cei care au umblat cu Domnul, până la capăt! Și nu tot prin har au fost mântuiți?! Acum unii ar vrea să ne învețe că poți fi mântuit așa, numai pe moment, să crezi și gata (numai prin har), fără să mai umbli cu Domnul, în har. Apoi nu vei fi judecat, că ai crezut pe moment și ai fost (deja) mântuit pe veci. Nici nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, că dacă faci (dacă vrei să umbli cu Domnul, să fii mai bun) vrei să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie și aceea nu este mântuire (numai ei sunt mântuiți pe la curve, când se îmbată, droghează, fac avorturi, fiind asigurați pe veci în Cristos).

În text ni se spune că multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat – harul adus prin Jertfa Domnului Isus și-a extins lucrarea și asupra celor din vechime. Asupra cui: multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat – nu i-a căutat harul prin șanțuri etc. Harul s-a extins doar asupra celor care, fără Duhul Sfânt, împotriva firii lor pământești, au umblat cu Domnul practic! De exemplu asupra lui Avraam / vedeți articolul /

Geneza 18
17 Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… întâi umbli cu Domnul, practic, cu faptele tale și apoi aștepți să fii mântuit, la urmă (scăpat de mânia lui Dumnezeu).

Harul s-a întors în timp (Dumnezeu nu este cuprins în timp) și a oferit mântuire doar celor care au umblat cu Domnul – este vorba despre harul pe care îl avem noi acum. Nu există mai multe feluri de har: unul care i-a mântuit doar pe cei care au umblat cu Domnul și un har care dă mântuirea ușuratică, pe veci, numai să crezi (apoi nu mai contează ce faci, că nu este cădere din har). (”Harul” care dă mântuirea ușuratică nu este real, este numai înșelătoria satanei).

Harul este același și oferă mântuirea strict numai celor care umblă cu Domnul, până la capăt!

Fiecare va fi judecat după faptele lui!

Efeseni 5 – este adresată fraților (numiți copii preaiubiți și sfinți, în versetele 1 și 3):
5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu – nu-l ajută teologia iluzorie cu mântuirea pe veci, despre care se potrivește:
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte (numai prin har, numai prin credință etc); căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
7 Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei.
8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.
14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.”
15 Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
17 De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18 Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

Ni se spune că unii nu vor avea parte de moștenire, adică nu vor fi în Împărăție deloc – ”mântuiții pe veci” cred că doar moștenirea se poate pierde, nu și mântuirea. În versetul 12 ni se spune că chiar alți oameni îi cunosc – și să nu-i cunoască Dumnezeu?! 13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina – și să nu-i cunoască Dumnezeu?! Știm că Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui (și pe cei care doar se pretind ai Lui), după roade (chiar și alți oameni pot să îi cunoască).

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” – altfel dă degeaba din gură cu Solus Christus.

Exodul 32.33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea – doar numele care sunt deja scrise în Cartea Vieții pot fi șterse!

Apocalipsa (Revelații) 20
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Pentru cei care trăiesc cu impresia că Îl pot înșela pe Dumnezeu (care nu știe ce fac ei, crezându-se mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos cu Numai prin har – dar fără să umble în har, numai prin credința teoretică care este a dracilor și nu mântuie) va fi o mare surpriză la Judecata finală, în vederea locului în veșnicie unde va fi fiecare.

Matei 7
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc – nu le este de folos mântuirea ușuratică, pe veci!
20 Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte – și Dumnezeu îi cunoaște!

Căderea din starea de har: ”dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine” – dacă redevii firesc (la fel ca lumea)

Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – pe acest verset se bazează cei cu mântuirea pe veci ca să zică că ei sunt mântuiți deja pe veci și nici nu mai contează ce fac – nici nu mai vin la Judecată!
Evrei 13.4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari – li se spune fraților, epistolele au fost scrise pentru cei care umblau pe calea mântuirii, nu celor din lume. Și atunci cum nu vor fi ei judecați, nu știe Dumnezeu ce fac ei?!
Că cei care au trecut de la moarte la viață nu vor merge la Judecată se referă la faptul că, dacă umblă cu Domnul până la capăt (din bine în mai bine), nu vor merge ca să fie condamnați, nu că nu știe Dumnezeu ce fac ei!
Romani 11.22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Evrei 10
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? – nu este mântuire pe veci (că ești mântuit și nu mai scapi, nici să vrei). Ai trecut din moarte la viață, dar te poți întoarce la moartea veșnică!

Romani 11.21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine – dacă redevii firesc (la fel ca lumea).

Nu este mântuire în afara umblării cu Domnul!

Din textele din articolul anterior reiese următoarea învățătură: așa cum eroii credinței pusă în practică au umblat cu Domnul, și totuși încă nu au ajuns la Premiul alergării (promisiunea primită de la Dumnezeu), să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte – în proba pe care o avem de susţinut (traducerea BVA). Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică. Noi, cei care ne putem clătina, să urmăm exemplul celor care au umblat cu Domnul practic, până la capăt, și, urmând și exemplul Domnului Isus, să fim statornici în umblarea noastră (ca Împărăția care nu se poate clătina), ca să ajungem în locul bun și fericit, în veșnicie! Iar dacă nu vom alerga cu Domnul, până la capăt (la Premiul alergării), ce vom obține va fi focul veșnic (mântuirea pierdută pentru totdeauna).

Nicăieri în Legea harului, harul nu ne-a fost prezentat ca dând mântuirea ușuratică, într-un moment (ai crezut) și nu mai scapi, ești asigurat pe veci (asigurat pe veci vei fi doar când vei primi Premiul).

Harul nu este un vaccin (că ești mântuit pe veci) și nu mai poți păți nimic rău. Cu ajutor de sus putem face ceea ce nu au reușit să facă cei din vechime, să umble cu Domnul și acest ajutor (cu ceea ce implică el: nașterea de sus, iertarea trecutului, îndreptățirea inițială înaintea lui Dumnezeu) este harul. Harul nu dă mântuirea fără griji (pe moment, că apoi nu mai contează prea mult ce faci, cui slujești), ci este ajutorul oferit de Dumnezeu ca să umblăm cu El – nu există nici o altă circumstanță în care harul funcționează! Numai dacă umbli cu Domnul, ai acest ajutor.

Minunea harului adevărat (arminist) este că Dumnezeu ne-a ajutat și continuă să ne ajute în umblarea noastră cu El și nimic altceva, nimic întinat (că poți face orice), nimic superficial, nimic ca să umbli în afara căii mântuirii (eventual ca Dumnezeu să te întoarcă pe cale, la nevoie).

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne cere ceea ce a cerut celor de sub vechea Lege, să umblăm cu El serios și statornic, până vom ajunge la mântuirea noastră finală. Nu este mântuire în afara umblării cu Domnul!

Umblă cu Domnul până la capăt, ca să ajungi cu Domnul, în Împărăția fericită!

Evrei 11
32 Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci!
33 Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
35 Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi –
38 ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
39 Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

Evrei 12
1 Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3 Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
12 Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.
16 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.
17 Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

După ce în capitolul 11 ni se prezintă galeria eroilor care și-au trăit practic credința lor, la sfârșit ni se spune că cei lăudați încă nu au primit ce le fusese făgăduit, veșnicia fericită. Pentru că aparținem Împărăției care nu se poate clătina și vrem să ajungem în veșnicie în Împărăția fericită (cap 12, versetul 28), să nu ne clătinăm nici noi în umblarea noastră cu Domnul! 2 Corinteni 7.1 Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Nu vei ajunge să fii mântuit la sfârșit dacă nu umbli cu Domnul, până la capăt!

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui – nu se referă la mântuirea pe veci numai prin credință, ci ne spune că cei care cred primesc viața veșnică (se referă doar la intrarea pe calea mântuirii, cu toate beneficiile ei: iertarea trecutului, renașterea din nou de sus, primirea Duhului Sfânt), dar unii care au intrat pe calea mântuirii nu vor continua să umble cu Domnul în ascultare de El și nu vor ajunge la mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie!

Evrei 12
25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor.

Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte – li se spune celor intrați pe calea mântuirii (în proces de mântuire), fraților (nu celor din lume, nu este o chemare la pocăință a celor din lume), ca o avertizare că dacă nu vor mai asculta de Domnul (nu vor umbla cu Domnul) în continuare, vor ajunge la focul mistuitor din aceeași apistolă:

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc – nu este mântuit pe veci!

Evrei 10
26 Căci, dacă o ținem tot păcătuind cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului – după ce am intrat pe calea mântuirii, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi – cei mântuiți pe veci se cred pe deplin asigurați în Cristos orice ar face ei (că nu există cădere din har), și nici nu cred că vor merge la Judecată (ei ”au trecut din moarte la viață” și atât), dar i-a înșelat cel viclean!

Aceste avertizări au fost făcute (ca și altele, despre care am mai scris) ca creștinii care erau prigoniți să nu renunțe la Cristos. Prigoana nu era un motiv destul de bun pentru renunțare (Evrei 11-12). Dacă ieșeau din har (renunțau la umblarea cu Domnul) își pierdeau mântuirea!

Nu vom fi toți judecați de Dumnezeu? ”cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri”

Ereticii care se consideră deja mântuiți pe veci cred că ei nu vor mai fi judecați după faptele bune sau rele pe care le-au făcut aici pe pământ (ei au trecut din moarte la viață și se cred pe deplin asigurați în Cristos, orice ar face ei apoi).

După cunoscutele texte despre pierderea mântuirii din Evrei 6 și 10, după ce în capitolul 11 au fost lăudați eroii credinței care au umblat cu Domnul / vedeți articol / , să vedem și un text din Evrei 12:

1 Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte – nu se credea apostolul Pavel mântuit pe veci și atât
2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3 Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
12 Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul – ”mântuiții pe veci” cred că au fost mântuiți numai prin har, numai prin credință (fără fapte), pe veci, deci ei oricum vor vedea pe Domnul (nici nu mai merg pe la Judecata finală)
15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea – cum nu există cădere din har?!
16 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut – un drept pe care l-a avut, dar a renunțat la el – nu ieșiți din har (nu renunțați la umblarea cu Domnul) pentru plăcerile lumii!
17 Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe – umblând cu Domnul, mântuirea ți-o faci doar aici pe pământ (cu mare ajutor de sus), apoi nu mai schimbi nimic – nu degeaba se spune: Cui ai slujit, cu acela vei fi!
18 Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,
19 nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească,
20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”.
21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „sunt îngrozit şi tremur!”)
22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
23 de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
24 de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii (curățirii), care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina – noi, oamenii, ne putem clătina!, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor” – adio veșnicie fericită!

cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri – ce este aceasta, dacă nu pierderea mântuirii?