Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Reclame

Predestinare: Ferice de cei cu inima curată!

Am văzut în articolul anterior / aici / cum Avraam s-a predestinat pentru binecuvântarea viitoare, pentru că a umblat până atunci cu Domnul și Dumnezeu știa că la fel va face și în viitor. Este după cum ni se spune în Romani 8.28 ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu (28 În acelaşi timp, ştim că toate lucrurile conlucrează spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu. Ei sunt cei chemaţi şi incluşi în planul Său. traducerea BVA). Cine sunt cei chemați și incluși de Dumnezeu în planul Său? Nu este o alegere arbitrară (ca la jocurile de noroc), ci Dumnezeu i-a ales pe cei despre care știa că Îl vor urma. În continuare aceeași traducere: 29 Chiar înainte de a crea lumea, Dumnezeu a ştiut cine sunt aceştia; şi a decis cu privire la ei …

Există o predestinare (slabă), mai mult este vorba despre oameni despre care Dumnezeu știa că Îl vor urma și putem spune că s-au predestinat singuri spre bine, iar alții s-au predestinat singuri spre rău. Nu există o predestinare absolută, nici absolutistă, ceva de genul că ești mântuit pe veci și nu mai scapi. Dumnezeu i-a plăcut pe cei despre care știa că Îl vor urma, nu i-a ales pe cei despre care știa că vor fi ai demonilor!

Alegerea de către Dumnezeu nu este o predestinare absolută, ci este o alegere slabă, mai degrabă că Dumnezeu a dat unor oameni posibilitatea să Îl urmeze, dar nu i-a obligat. Poți să fii degeaba ales, dacă nu umbli cu Domnul!

În Biblie (vedeți articolul anterior) ni se spune că Avraam a fost binecuvântat, ba chiar a atras (a negociat scăparea lui Lot) binecuvântarea și pentru cei dragi lui pentru că și-a trăit practic credința lui și în viitor va face la fel, va umbla cu Domnul. Nu este nimic arbitrar (că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire, dar pe alții nu i-a vrut), nici nu a obligat ”harul suveran” pe cineva să se pocăiască, cu forța!

Dumnezeu nu i-a obligat pe niniveni să se pocăiască, ci a insistat ca Iona să meargă la ei pentru că a cunoscut că se vor pocăi. Și ei au fost aleși pentru că Dumnezeu știa că se vor pocăi. Practic, s-au ales (predestinat) singuri spre bine!

Cu cei care au ales să Îl urmeze pe Domnul se întâmplă ce este scris în Predica de pe munte a Domnului Isus:

Matei 5.8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!

Există predestinare? Romani 8

Romani 8
29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
31 Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

Cum adică, i-a cunoscut mai dinainte? De cine a fost Dumnezeu interesat să îi cunoască mai dinainte? Am arătat într-un articol trecut / vedeți articolul  De unde a avut Avraam binecuvântarea? / :

Geneza 18
Avraam era considerat justificat (îndreptățit) prin credința lui trăită practic, cu faptele lui. Iacov 2.23 Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.
Binecuvântarea din versetul 10 se bazează pe faptele lui Avraam din trecut (de până atunci) și pe cele din viitor (Dumnezeu cunoaște viitorul), scrise în versetul 19.
18 Căci Dumnezeu va face ca Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului – Dumnezeu face ce scrie în versetul 18 bazat pe versetul 19.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… – dacă Avraam nu ar fi făcut ce este drept și bine, ar fi renunțat la binecuvântarea promisă!
22 … Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23 Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? – Avraam Îl ține pe Dumnezeu de vorbă, ca să negocieze pentru alții și Dumnezeu stă și vorbește cu el! Cu cei care se pretind mântuiți pe veci (pe deplin asigurați în Cristos, orice ar face ei) cine stă de vorbă? Domnul dracilor, tatăl învățăturilor demonice cu mântuirea pe veci.

    Pe cine a fost Dumnezeu interesat să îi cunoască mai dinainte? Biblia ne spune pe cine: pe cei care vor umbla (în viitor) cu Dumnezeu! Nu există nimic arbitrar în caracterul lui Dumnezeu, niciunde Biblia nu ne spune că marele zeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire, că nu a avut chef și de alții, dar cei aleși pot face orice, pretinzându-se mântuiți pe veci. Dimpotrivă, întotdeauna Dumezeu i-a binecuvântat pe cei cu inima curată înaintea Lui!

Suntem prea aproape de sfârșit, ca să merite să o luați razna, că nu vă pierdeți mântuirea (orice ați face)!

Romani 8
18 Eu consider că suferinţele de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu gloria viitoare, care ne va fi revelată.
19 De asemenea, şi creaţia aşteaptă cu o dorinţă înflăcărată revelarea fiilor lui Dumnezeu.
20 Căci creaţia a fost supusă descompunerii – nu de voie, ci din cauza celui care a supus-o – cu speranţa, însă,
21 că şi ea va fi eliberată din robia descompunerii, ca să aibă parte de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.
22 Dar ştim că până în ziua de azi toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii.
23 Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

Suntem în prag de veșnicie și știm aceasta, pentru că vedem că semnele se împlinesc.

   Suntem mult prea aproape de sfârșit ca să merite să o luați razna, că nu vă pierdeți mântuirea.

Mântuirea este în HAR, dacă umbli în HAR!

Romani 8
13 Dacă trăiţi după trup, veţi muri. Dar dacă, prin Duh, faceţi să moară poftele trupului, veţi trăi.
14 Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu,
15 pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: Ava, Tată!
16 Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
17 Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi preamăriţi.

Biblia ne spune că putem alunga Duhul Sfânt de la noi, și atunci cine mai dă mărturie că suntem fii ai lui Dumnezeu? Dacă pleci (ieși) din har (de exemplu 2 Timotei 4:10 Dima din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit – a plecat pentru că nu l-a vrut monstrul să fie mântuit?), cine te va mai mântui în final? Pentru că știm că fără HAR nu se poate mântui cineva. Unii dintre cei care dau mai mult din gură cu mântuirea numai prin har, numai prin credință (a dracilor, care nu mântuie, vedeți Iacov 2), sunt cei care nu (mai) au nimic de-a face cu harul. Au plecat din har, că se credeau mântuiți pe veci și s-au întors la lucrurile lumii! Și unde mai este Duhul Sfânt care să-i mărturisească (adeverească) ca fii ai lui Dumnezeu, dacă și-au alungat Duhul Sfânt, pe care l-au primit?

   Nu există mântuire în afara HARului! Doar cât timp rămâi în har și umbli în har, poți spera la mântuirea viitoare, finală!

Romani 8 Duhul Sfânt ne ajută să umblăm pe calea pocăinței, nu pe alte căi!

Romani 8
14 Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu – Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne ajute să umblăm cu Domnul pe cale, nu pe căile lumii (că dacă te crezi mântuit pe veci, ce mai contează ce faci?)
15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un Duh de înfiere care ne face să strigăm: Ava! adică: Tată!
16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El.
26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm – încă o dată, se vede că Duhul ne ajută să umblăm pe calea pocăinței, nu pe alte căi! Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
27 Şi Cel care cercetează inimile ştie care este gândirea Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Încă un text în care ni se spune că numai cei care au Duhul Sfânt vor fi mântuiți în final (la urmă). Duhul Sfânt îl au doar cei care vor să umble cu Domnul pe cale, să își schimbe preocupările de la lucrurile lumii spre lucrurile de sus.

Nu doar că nu există nimic care să ne facă măcar să presupunem că ar exista ceva care să semene cu mântuirea ușuratică, pe moment, pe veci (că doar ești mântuit pe veci și atât), dar ni se spune clar că Duhul Sfânt mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu și în umblarea lor cu Domnul – nu pentru cei care umblă cu lumea că nu își mai pot pierde mântuirea pe veci!

Rolul Duhului Sfânt este să îi ajute pe sfinți (cei sfințiți) să umble cu Domnul. Romani 8.9 Dacă nu are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui – și atunci cine îi va mai da mântuirea finală? Doctrinele dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde, orice ar face?

Romani 8 Cei care umblă pe cale cu Domnul, călăuziți de Duhul Sfânt, vor fi mântuiți în final

Romani 8
12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13 Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”
16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
Dacă suntem copii, suntem și moștenitori. Cine sunt fii lui Dumnezeu, care vor fi și moștenitori? Ne spune versetul 14: cei care umblă călăuziți (și ajutați) de Duhul Sfânt, cu Domnul, pe calea pocăinței. Unde să te călăuzească Duhul Sfânt altundeva? Cu lumea păcătoasă?

Romani 8 Dacă trăiești după îndemnurile firii pământeşti, vei muri (în veșnicie). Ce alegi pentru veșnicia ta?

Romani 8
12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13 Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământeşti, veţi muri – degeaba vă considerați mântuiți pe veci; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi – doar dacă umblați prin Duhul veți ajunge la viața veșnică!
14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu – doar cei care umblă cu Domnul pe cale au ajutorul, călăuzirea, energizarea Duhului Sfânt și ni se spune aici că doar ei sunt fii ai lui Dumnezeu, călători spre binecuvântarea veșniciei fericite; nu cei care o țin tot păcătuind, pentru că au crezut învățătura dracilor, erezia nimicitoare a mântuirii pe veci.

Duhul lui Dumnezeu ne este dat ca ajutor ca să facem ce nu au reușit cei din Legea veche (firea nu i-a ajutat), să umblăm cu Domnul. Călăuzirea Duhului Sfânt o avem numai în umblarea cu Domnul, nu în umblarea cu lumea, că nu contează ce faci (dacă mai faci ceva), odată mântuit te pretinzi mântuit pe veci!

13 Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământeşti, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. Încă o dată, se vede că vei fi cu cel pe care l-ai slujit, iar Biblia ne dă posibilitatea să alegem. Ce alegi pentru veșnicia ta?

Romani 8 Poți să te crezi mântuit pe veci, că dacă umbli după lucrurile firii vei rămâne pe dinafară!

Romani 8
Creştinul trăieşte după Duh
1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământeascăa o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace – dacă te pretinzi mântuit pe veci și umbli pe căile lumii, vei rămâne pe dinafară de Împărăție! Doar dacă umbli cu Domnul, vei ajunge la destinația fericită.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu – ce contează, dacă sunt mântuiți pe veci și nu mai scapă, nici dacă vor?
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – și își ia țeapă cu mântuirea pe veci
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

Nu există până aici în Romani nimic care să ne arate mântuirea ușuratică, pe moment, pentru veci, dimpotrivă, și în acest text, apostolul Pavel ne spune foarte clar că cei care merg pe căile lumii vor fi în loc rău și doar cei care umblă cu Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt, vor ajunge cu Domnul în veșnicie!

Romani 8.1 Pentru cine nu mai este osândire?

Să vedem capitolul 8 din Romani, epistolă folosită de cei care vor să ne arate că mântuirea este pe veci, orice ar face ei apoi, la oricare stăpân ar sluji.

Romani 8.1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Nu mai este nicio osândire pentru cei care se întorc în lume și umblă pe căile lumii, dar se pretind religioși și mântuiți pe veci?

Romani 7 Nu există mântuire pe căile lumii!

Unii ar vrea să ne învețe că sunt mântuiți pe veci. În îngâmfarea lor (demonică, cum altfel?) ei se pretind pe deplin asigurați în Cristos – mântuiți numai prin credință, numai prin har, numai prin Cristos. Ei se folosesc de epistola către Romani pentru aceasta, dar să vedem cu adevărat ce ni se spune în această epistolă. Romani 7: știm că Legea veche a fost dată nu spre mântuire, ci ca oamenii să cunoască că păcătuiesc, să știe ce lucruri păcătoase nu Îi plac lui Dumnezeu.

Biblia, în Romani 7, ne spune altceva (invers decât mântuirea ușuratică cu harul ieftin, pe veci). În Romani 7 (în traducerea Cornilescu) apare titlul ”Legea dă cunoştinţa păcatului” și ni se spune că prin Legea veche, oamenii au ajuns să cunoască cât sunt de păcătoși.

7 … păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
8 Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
9 Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
10 Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
11 Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
12 Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
13 Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă – să tragi de aici concluzia că poți face orice și mântuirea pe veci nu ți-o poți pierde, că ești îndreptățit pe veci numai prin credință, că poți umbla cu satana fiind mântuit numai prin harul teoretic și că ești asigurat pe veci în Cristos chiar și umblând pe căile păcatului, nu este religie curată, ci înșelarea demonilor!

   Nu credeți minciuna mântuirii pe veci, pentru că este prea mincinoasă!

Romani 7 Am intrat sub Legea nouă (a harului) ca să slujim lui Dumnezeu

Romani 7: știm că Legea veche a fost dată nu spre mântuire, ci ca oamenii să cunoască că păcătuiesc, să știe ce nu Îi place lui Dumnezeu.

6 Dar acum, am fost izbăviţi de Lege (legea dată prin Moise) şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.
   Unii ar vrea să ne învețe că odată ce suntem mântuiți (pe moment pentru veci), nu mai contează ce facem, că nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde. Bineînțeles, că dacă unul o ia razna, Dumnezeu este de vină, că nu l-a ales pe respectivul! Cei care ucid suflete care ar trebui să umble cu Domnul, cu erezia nimicitoare, tot pe Dumnezeu dau vina – ca să vedeți că sunt slujitori ai satanei!
   În vechime Dumnezeu a pretins celor aleși (cu o alegere puternică, mult mai puternică decât cea de azi) să Îl asculte. Dumnezeu nu Se schimbă și are aceleași pretenții pentru mântuirea noastră, dar acum ne ajută prin Duhul Sfânt să facem ce nu au putut face cei de sub Legea veche în firea pământească: să umblăm cu Domnul! Versetul din Romani 7.6 (de mai sus) ne spune același lucru: am ieșit de sub puterea Legii vechi și am intrat sub Legea nouă (a harului) ca să slujim lui Dumnezeu. Nici acest verset nu seamănă a mântuire ușuratică, pe veci și gata, nu mai scapi, orice ai face. Minciuna cu mântuirea ușuratică pe veci este înșelarea satanei!

Pe calea îngustă e luptă

Un cântec creștin ne spune care cale ne este favorabilă, pentru că duce în locul bun al veșniciei:

Pe calea îngustă e luptă,
plăceri, deşertăciuni pe ea nu-s.
Nu-i împodobită, da’i dreaptă,
și e bună că duce în sus.

Refren /: Drept la Cer conduce,
a lupta este bine pe ea ! :/

Viaţa-aceasta nu ţine-aşa mult,
deci n-o pierde fără de folos.
Mergi pe calea-aceasta cu avânt,
căci ea te duce pân’ la Hristos.

Chin, dureri vei afla uneori,
piedici multe vei întâmpina;
dar vei fi însoţit de Isus,
și vei merge spre cer parcă-n zbor.

Proverbe 14.12 Este o cale (care pare) dreaptă înaintea omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii

Proverbe 14.12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârşitul ei sunt căile morţii. (trad. BVA)
12 Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii. (trad VRBC)

Unii zic că ai fost ales (fără să ai vreun merit) la facerea lumii ca să fii mântuit, ai fost mântuit și nu mai scapi, orice ai face. Dacă credeți că umblarea cu demonii (a celor pretinși mântuiți numai prin har, numai prin credință) îi va livra în partea fericită a veșniciei, vă înșelați! Biblia ne spune că numai cei care vor umbla cu Domnul, conlucrând cu Duhul Sfânt (nu cu cel viclean!) vor ajunge în locul fericit! Calea îngustă duce în cer, nu calea largă, a lumii.

Căile diferite duc la finaluri diferite

   Și pentru oamenii din lume este evident că aceste căi sunt diferite (și au sfârșituri diferite). Oare cum chiar dintre cei care ar trebui să îi călăuzească pe oameni la Cristos, unii cred că dacă ești mântuit (pe veci), pe orice cale ai merge, tot acolo vei fi, pentru că mântuirea nu se poate pierde?

Antidotul fricii de pierderea mântuirii. Căile diferite duc la locuri (rezultate) diferite

Am văzut un individ care era extrem de nesigur de mântuirea lui (poate că nu avea preocupare pentru lucrurile de sus, ci doar să se arate ce bun și mare teolog este el sau pentru că era hiper-critic și i se părea că dacă nu este absolut perfect, nici nu este mântuit). În loc să umble cu Domnul, să trăiască practic mântuirea lui, a trecut la cei care se pretind mântuiți pe veci.

Domnul Isus ne promite:

Ioan 6.37 pe cel care vine la Mine nu-l voi alunga afară

Ioan 10.27 Oile Mele ascultă vocea Mea; Eu le cunosc şi ele vin după Mine Ioan 10.5 nu merg după străini
28 Eu le dau viaţa veșnică; niciodată nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea – dacă nu vor merge după străini, pe căile străine; Matei 7.13 Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. 14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

Îmi amintesc versurile unei poezii a fratelui Traian Dorz:
”După Hristos şi după fraţi
mergi, pân-ajungi acasă.” / vedeți poezia /

    Antidotul fricii de pierderea mântuirii (sau că nu ești mântuit) nu este umblarea cu satana (în învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, că poți face orice), ci umblarea cu Domnul!

Întoarce-te de unde ai căzut!

Romani 6.23 Fiindcă plata păcatului este moartea – nu este îndreptățirea și mântuirea pe veci!, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Darul fără plată, minunea nașterii din nou, a iertării pe baza Jertfei Domnului Isus, minunea că ai primit Duhul Sfânt când ai crezut sunt prin credință. Această credință trebuie să ți-o trăiești practic, să umbli cu Domnul, altfel vei rămâne pe dinafară de Împărăție. Îndreptățirea îți este de folos să umbli cu Domnul, nu cu satana. Nu există mântuire sau îndreptățire pe veci, dacă ieși din har. Unii zic că nu este cădere din har, dar cei care au ieșit deja din har, de unde să mai cadă?!

Indiferent că ești din lume și în lume sau că vreodată ai venit la mântuire dar te-ai întors, dacă umbli cu lumea plata păcatului este moartea. Așa că dacă ai fost vreodată pe calea pocăinței și ai plecat, întoarce-te de unde ai căzut, ține-te tare de Domnul și întoarce-ți gândirea și viața spre cele de sus. Dacă nu ești suficient de împietrit (sau de viclean, să crezi că Îl poți păcăli pe Dumnezeu) și probabil că nu ți-ai pierdut mântuirea, umblă cu Domnul până la capăt, în veșnicia pe care ți-ai dorit-o cândva. Pentru că cealaltă posibilitate este plata păcatului este moartea.

Romani 6 Harul nu îndreptățește păcatul

Satan ar vrea să vă înșele că mântuirea și umblarea cu Domnul sunt două lucruri diferite, care nu au nimic în comun: nu ai niciun merit și nicio responsabilite în mântuirea ta, cum zicea cineva, zeul-computer te-a ales să fii mântuit, tu un timp ai mimat pocăința (poate a fost reală, dar cine mai are nevoie de pocăință, dacă mântuirea nu se poate pierde?) iar acum ești pe deplin asigurat în Cristos că nu îți mai poți pierde mântuirea, chiar dacă faci orice. Dumnezeu te-a pus pe o bandă transportoare și te livrează în veșnicia fericită, între timp poți face orice. Ba chiar există asemenea înșelați de demoni, că zic că dacă te ții de pocăință, înseamnă că încerci să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuiască și aceea nu este mântuire. Bineînțeles că dacă faci orice (de exemplu umbli ”numai prin har” băut la curve, aia este mântuire, după cum ne înșală sloganul ”numai prin credință”) ești pe deplin mântuit (numai prin harul-fals). Iar la întoarcerea spre casă, când încerci să nimerești drumul drept, poți să zici că îi aduci laude și închinare numai lui Cristos, care te-a ”mântuit pe veci”.

Capitolul Romani 6 șterge posibilitatea ca învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde să fie adevărată. Poți merge cu lumea și vei ajunge unde va fi lumea sau cu Domnul și vei ajunge cu Domnul. Nu ne este lăsată posibilitatea să credem că dacă umblăm cu lumea vom fi cu Domnul – măcar bunul-simț dacă i-ar lumina pe eretici. Ne este spus extrem de clar că vei fi cu cel pe care l-ai slujit.

Romani 6 îndreptățește învățătura că vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Romani 6
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege (legea veche), ci sub har? Nicidecum.
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la dreptate (justificare, îndreptățire)? – un verset care îndreptățește învățătura că vei fi cu cel pe care l-ai slujit!
17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de etalonul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18 Şi prin chiar faptul că aţi fost eliberaţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai dreptăţii – unii care se pretind mântuiți pe veci s-au făcut robi ai satanei și pot face orice, că nu există cădere din har!
19 Vorbesc omeneşte din cauza neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că făceaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale dreptăţii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20 Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate.
21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine; pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea – sfârșitul învățăturilor dracilor că mântuirea nu se poate pierde și prin care demonii ruinează suflete este în loc rău în veșnicie.
22 Dar acum, odată ce aţi fost eliberaţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa eternă.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa eternă în Isus Cristos, Domnul nostru. (traducerea VDCM)

15 Şi atunci, ce? Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum!
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva sclavi spre a-l asculta, sunteţi sclavii aceluia de care ascultaţi, ori ai păcatului, spre moarte, ori ai ascultării, spre justificare?
17 Dar, mulţumire să fie [adusă] lui Dumnezeu pentru că eraţi sclavii păcatului, însă aţi ascultat din inimă de îndreptarul învăţăturii care v-a fost încredinţat.
18 Fiind eliberaţi de păcat, voi aţi devenit sclavi ai dreptăţii.
19 Vorbesc ca om, din cauza slăbiciunii firii voastre: după cum [odinioară] vă puneaţi mădularele ca sclavi ai necurăţiei şi nelegiuirii spre nelegiuire, tot aşa, acum, oferiţi-vă mădularele ca sclavi ai dreptăţii spre sfinţenie.
20 Căci atunci când eraţi sclavii păcatului, eraţi liberi în ceea ce priveşte dreptatea.
21 Dar ce rod aveaţi atunci? Acum vă ruşinaţi de acele lucruri, de vreme ce sfârşitul lor este moartea.
22 Acum însă, după ce aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru spre sfinţire, iar scopul este viaţa veşnică.
23 Într-adevăr, răsplata păcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru. (VRBC)

Biblia este profund arministă și acesta este arminism.

Observ că titlul acestui text (în traducerea Cornilescu) este ”Harul nu îndreptăţeşte păcatul” – cât de ratați intelectual și spiritual de către satana pot fi cei care cred că mântuirea nu se poate pierde, că Harul îi îndreptățește în orice ar face ei, în umblarea lor cu lumea?!

15 să nu continuăm pe căile lumii, pentru că 16 aceasta va duce la moarte veșnică (nici măcar nu seamănă a mântuirea fără fapte, numai prin credință, pe veci și atât). Doar ascultarea de Domnul va duce la justificarea (prin fapte) la Judecată înaintea lui Dumnezeu! Nu vei avea folos spre mântuirea finală dacă nu umbli cu Domnul. Cui ai slujit, cu acela vei fi!

Nici vorbă de erezia nimicitoare că ești mântuit pe veci și nu mai scapi, poți face orice, că ești îndreptățit pe veci! Nu ești, decât dacă umbli cu Domnul până la capăt! Cui ai slujit, cu acela vei fi!

23 Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa eternă în Isus Cristos, Domnul nostru – în mod evident, numai cei care vor ajunge la sfârșitul alergării lor cu Domnul, ajutați de Duhul Sfânt, vor primi premiul / Filipeni 3 despre alergare pentru premiu vedeți articol / și / articol cu mai multe traduceri / .

Filipeni 3.14 Alerg spre punctul final al cursei în care sunt angajat, ca să pot obţine premiul chemării cereşti oferit de Dumnezeu în Cristos Isus– Amin.  (traducerea BVA)

Romani 6 Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? – da, dacă mântuirea nu se poate pierde!

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? – da, dacă mântuirea nu se mai poate pierde!
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? – nu seamănă cu mântuirea superficială, de moment pentru veci și apoi nu mai scapi, orice ai face!
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui – cei care s-au făcut asemănători cu demonii și propovăduiesc mântuirea pe veci, că poți face orice, vor fi cu demonii în locul rău în veșnicie! Nu îi credeți și nu îi urmați!

Faptele (nu vrăjelile cu Sola … ) apostolilor 20
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

În Romani 3 și 4 este evident că se făcea trecerea de la Legea veche la Legea Harului

În Romani 3 și 4 (și la sfârșitul capitolului 2) se făcea trecerea de la Legea lui Moise (cu toate ritualurile ei) la Legea nouă, a credinței (trăită practic, pentru că numai aceasta mântuie). De aceea celor din acea vreme (obișnuiți de multe generații să țină ritualurile vechi) li se spunea despre iertarea prin credință – nu mai era nevoie să aducă jerfe (păsări și animale) pentru iertare, ci iertarea este obținută numai prin credința în Jertfa Domnului Isus. Dar această credință trebuia trăită practic, conform Iacov 2 (vedeți aici). Iertarea era fără fapte – se referă la trecerea de la jertfele animalelor (jertfe care trebuiau să fie repetate) la Jertfa Domnului Isus, valabilă pentru totdeauna pentru cei care umblă cu Domnul! Repetarea că îndreptățirea este prin credință, nu prin faptele legii înseamnă că nu mai era nevoie de faptele (ritualurile) Legii vechi (dată prin Moise), ci iertarea o ai în Legea nouă prin credința trăită practic.

De asemenea, se confundă în versetele care spun că am fost mântuiți prin har, prin credință, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni, procesul mântuirii cu o mântuire ușuratică, pe veci, că ești mântuit și atât. Ce mântuire poți să ai prin har dacă nu rămâi în har, cu Domnul?! Apostolul Pavel ne spune că aleargă pentru premiu, nu că l-a obținut deja! Prin credință am intrat în procesul mântuirii, la începutul alergării, nu am ajuns încă la finiș / vedeți articol / . Iar dacă umbli pe alte căi, ale lumii, cum mai crezi că vei ajunge la finiș? Nicicum!

Cine vor fi cei fericiți?

Romani 4
7 Ferice  de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite! – dar la Judecată oamenii nu vor fi judecați după îndreptățirea inițială, ci după faptele lor!
8 Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul! – Ferice va fi de cei care umblă cu Domnul, până la capăt!
Evrei 10

35 Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi primi ce v-a fost promis.
37 Încă puţin, foarte puţin, timp şi Cel care vine va veni şi nu va întârzia.
38 Şi cel drept (îndreptățit, justificat) va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el – dacă renunță la credința trăită practic, își va pierde mântuirea:
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.

Cine sunt cei care vor fi fericiți în partea fericită a veșniciei? Cei care umblă cu Domnul până la capăt, rămân în îndreptățirea primită inițial și umblă pe cale până vor ajunge la mântuirea viitoare, finală.

Sola Fide + Sola Gratia nu mântuie!

Romani 4
3 De fapt, ce spune Scriptura? Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare (îndreptățire). (traducerea VRC)
3 Căci ce zice Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a considerat ca dreptate. (aici și în rest traducerea Cornilescu modernizată VDCM)

Oare care credință i-a fost considerată lui Avraam ca îndreptățire? Cea numai teoretică? Sola Fide?

Iacov 2
17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi – ”Numai prin credință” este învățătura dracilor și nu mântuie!
18 Dar va zice cineva: Tu ai credinţa şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi demonii cred… şi se înfioară! – credința numai teoretică este a demonilor și nu mântuie! Vedem de unde provin Sola Fide, Sola Gratia!
20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? nu mântuie!
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el considerat drept (justificat, îndreptățit) prin fapte, când l-a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită – nu trebuie să faci fapte ca să îți plătești (cumperi) justificarea, ci după ce ai crezut și ți-au fost iertate toate prin Jertfa Domnului și ai fost considerat îndreptățit, trebuie ca pentru mântuirea ta să umbli cu Domnul până la capăt!
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Avraam L-a crezut pe Dumnezeu practic, cu faptele lui! şi i s-a considerat ca dreptate (îndreptățire); şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Vedeţi dar că omul este considerat drept prin fapte şi nu numai prin credinţă – Sola Fide este demonică.

Evrei 11
17 Prin credinţă l-a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise promisiunile cu bucurie, l-a adus jertfă pe singurul lui fiu;
18 el căruia i se spusese: În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!
19 căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.

Care credință i-a fost considerată lui Avraam ca justificare, îndreptățire? Cea pe care a trăit-o practic, cu faptele lui, indiferent de prețul plătit! Numai aceasta este credința mântuitoare!

Îndreptățirea care va duce la mântuirea viitoare este cea urmată de umblarea cu Domnul

Am arătat în alte articole cum îndreptățirea (prin credință) este o unealtă, un ajutor în umblarea noastră cu Domnul, până la capăt, pentru că îi permite lui Dumnezeu să ne dea Duhul Sfânt.

Filipeni 3
9 să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea dată lui Moise, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi

Nici aici nu există nimic care să dea o mântuire ușuratică (pe veci și atât).

După îndreptățirea prin credință din v.9, apostolul ne spune în v.10 că vrea să se facă partener cu Domnul, adică să umble foarte serios cu Domnul, prin pocăința lui, v11. pentru că numai așa va ajunge la mântuirea viitoare (finală).

Romani 3 Se făcea trecerea de la ritualurile vechii Legi la umblarea cu Domnul în noua Lege (care fiind și ea o Lege, trebuie respectată!)

Romani 3
21 Dar acum s-a arătat o dreptate pe care o dă Dumnezeu fără Lege – despre ea mărturisesc Legea şi Profeţii – în mod evident este vorba despre Legea veche (”Legea şi Profeţii”)
22 şi anume, dreptatea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa lui Isus Cristos pentru toţi şi peste toţi cei care cred în El. Nu este nici o deosebire.
23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu.
24 Şi sunt consideraţi drepţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus.
25 Pe El Dumnezeu L-a predestinat să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate dreptatea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în timpul îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,
26 pentru ca acum să-Şi arate dreptatea Lui în aşa fel încât să fie drept şi totuşi să considere drept pe cel care crede în Isus.
27 Unde este dar motivul de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
28 Pentru că noi credem că omul este considerat drept prin credinţă, fără faptele Legii.

Se făcea trecerea de la ritualurile Legii lui Moise la noua Lege și celor obișnuiți să țină (unii cu sfințenie) ritualurile vechi, le era greu să renunțe la cele vechi pentru noua Lege:

21 nu mai contează Legea veche, Dumnezeu dă îndreptățirea prin
22 credința în Isus Cristos
23 – 26 îndreptățirea este prin credința în Jertfa Domnului Isus
27 Legea veche (a ritualurilor) este înlocuită cu Legea nouă, a credinței (trăită practic)
28 Oamenii sunt îndreptățiți prin credința în Jertfă, nu prin ritualurile Legii vechi (se trecuse de la Legea veche la Legea nouă).

Nu există nimic nici în acest text care să ne facă să credem în mântuirea ușuratică, pe veci. Ni se spune clar că Legea veche a fost înlocuită cu Legea credinței. Termenul LEGE ne spune că și aceasta, ca și vechea Lege, are faptele ei (vedeți articolul din Iacov 2 Faceți roade vrednice de pocăință) și că trebuie luată în serios și trăită practic!

Am fost îndreptățiți numai prin credință ca să putem primi Duhul Sfânt ca să ne ajute pe cale. Această îndreptățire ajută la umblarea noastră, nu ține loc de umblare. Dacă ieși din har, rămâi pe dinafară de mântuire!

Care este credința mântuitoare

Romani 1
vă vorbesc despre Isus Cristos, Stăpânul nostru. 5 Prin El am primit harul şi slujba de apostol; pentru ca având în vedere numele Său, să aduc toate naţiunile la credinţa care produce ascultarea (de Dumnezeu). (traducerea BVA)

Isus Hristos, Domnul nostru, 5 prin care am primit har şi apostolie, în Numele Lui, spre ascultarea credinţei, între toate naţiunile, 6 printre care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Isus Hristos: 7 către toţi preaiubiţii lui Dumnezeu care sunt în Roma, sfinţi chemaţi: Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos. (GBV 2001)

Unii ne propovăduiesc o tentativă de mântuire ușuratică. Nici în acest text nu apare mântuirea ușuratică pe moment, pentru veci, că numai ești mântuit și nu mai scapi!

De ce a primit apostolul Pavel harul și apostolia: ca să aducă oamenii la credința care produce ascultare, pentru că doar aceasta este credința mântuitoare!

Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate – ca să propovăduiască învățăturile dracilor!

După revoluție, tot felul de reduși mintal au mers în străinătate și au studiat la universități curviniste (de-alea care se numesc Reformed), ba chiar satana i-a și adus înapoi ca să imprăștie și aici învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde (pe care unii ar vrea să le justifice prin Doctrinele harului fals). Asemenea demonizați (înșelați de satana) încearcă să ne mintă că odată ce te-ai mântuit, nu contează ce faci, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Ba chiar, dacă vrei să umbli cu Domnul, înseamnă că vrei să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuiască și (în concepția lor satanică) aia nici nu este mântuire. Pe ei ”harul suveran” îi poate purta băuți la curve, că sunt mântuiți pe veci. În realitate, învățăturile că mântuirea nu se poate pierde sunt de la satana. Harul ne învață să o rupem cu păgânătatea și să trăim cu Domnul, numai pe ei dracul suveran îi învață să umble cu satana, că nu își pot pierde mântuirea – aia nici nu este mântuire adevărată!

Biblia ne spune cum au ajuns așa: Romani 1.28 Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor (învățătura sănătoasă arministă că pocăința trebuie dusă până la capăt, altfel mântuirea se poate pierde), Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate blestemate de unirea lor cu demonii.

32 Şi, deşi ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte (veșnică), totuşi ei nu numai că le fac, dar îi şi găsesc buni pe cei care le fac– și alți înșelați de satana, orice ar face, nu își pierd mântuirea. Se zice în popor că cine se aseamănă se adună, adică alujesc la același stăpân, tatăl minciunilor și al învățăturilor dracilor.

Romani 1 – În voia minții lor blestemate

Cum de au ajuns unii să susțină că ei nu își mai pot pierde mântuirea orice ar face? Sau măcar să nu le facă pe cele rele în public, că dacă se află, vor fi dați afară din bisericile eretice de mântuiți pe veci, dar mântuirea nu și-o pot pierde! Ne spune Biblia cum: L-au părăsit pe Dumnezeu când au primit învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde și Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate.

Romani 1
22 S-au lăudat că sunt înţelepţi şi au înnebunit – cu erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde și, mai rău, cu doctrinele false ale harului care le garantează mântuire orice ar face ei
23 şi au schimbat gloria Dumnezeului nemuritor într-o imagine care seamănă cu omul muritor – cu liderii reformei, deși aceia nu au intenționat să le dea mântuirea ușuratică! , cu păsări, animale cu patru picioare şi reptile.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile – dar ei cred că nu pot să cadă din har!
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat creaţiei – s-au închinat celor care le-au re-adus mântuirea pe veci în locul Creatorului, care este binecuvântat etern! Amin.
28 Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri nepermise – mai întâi să vorbească lucrurile neîngăduite ale demonilor care dau mântuirea pe veci!
29 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30 bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă – și ce dacă, că mântuirea nu și-o pot pierde, cred ei! Este o descriere realistă a celor care fac orice.
32 Şi, deşi ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar îi şi găsesc buni pe cei care le fac– aceștia sunt cei care dovedesc că există mântuire fără pocăință! Sigur că îi găsesc de buni, pentru că slujesc la același stăpân, tatăl minciunilor și al învățăturilor dracilor.

Zicea un fanatic: “Nu am calvinism intr-un compartiment mic al vietii mele, (calvinismul) este viata mea.” – ce este aceasta dacă nu idolatrie? Sau altul că doctrinele dracilor (ale harului fals) sunt pe fiecare pagină din Biblie și blasfemiază în acest fel.

Epistola apostolului Pavel către Romani – capitolul 1

Mai mulți care se cred mântuiți pe veci se folosesc din plin de Romani ca justificare pentru învățătura dracilor că sunt mântuiți pe veci și atât, mântuirea nu se poate pierde!

Dar noi să vedem ce ne învață Biblia (de folos ca să ne dea înțelepciunea care să ducă la mântuirea finală) în epistola către Romani despre mântuirea adevărată (nu fictivă).

Romani 1
16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – vedem în Iacov 2 că numai credința trăită practic, cu fapte mântuie, și aici este vorba desprea această credință
17 deoarece în ea este revelată o dreptate pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: Cel drept va trăi prin credinţă. (VDCM)

Evrei 10
35 Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.
37 „Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului – credință trăită practic până la capăt!

În Evrei 10 ni se spune prin care credință va trăi cel drept v.38 prin credința trăită practic, până la capăt, cu Domnul.

Cine va ajunge la viața veșnică (mântuirea finală, viitoare)

Să vedem în mai multe traduceri:

Romani 2
Dumnezeu va judeca așa:
6 Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui; 7 Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie şi onoare şi nemurire, viaţă eternă (BTF)
6 El va recompensa pe fiecare om conform faptelor lui. 7 Astfel, va oferi viaţă eternă celor care în mod perseverent au făcut ce este bine urmărind gloria, onoarea şi nemurirea. (BVA)
6 El va răsplăti pe fiecare după faptele lui: 7 celor care prin perseverenţa lor de a face binele caută gloria, onoarea şi nemurirea, El le va da viaţa eternă (CV2013)
6 care va răsplăti fiecăruia după lucrările lui: 7 celor care, prin stăruinţă în lucrare bună, caută glorie şi onoare şi neputrezire (GBV 2001)
6 care va răsplăti fiecăruia potrivit faptelor lui: 7 celor care, prin stăruinţa în fapte bune, caută glorie şi cinste şi neputrezire: viaţă veşnică (NT-CLV)
6 El va da fiecăruia după faptă şi răsplată 7 Va da viaţă veşnică celor care, în răbdare, fac voia lui Dumnezeu, umblând după slava nevăzută, cinstea şi viaţa veşnică (NTIT)
6 El va răsplăti fiecăruia după faptele lui 7 celor care, prin perseverenţa de a face bine, urmăresc glorie, onoare şi nemurire, le va da viaţă veşnică (TLRC)
6 Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: 7 Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune (VBOR)
6 care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale. 7 Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea şi nemurirea le va da viaţă veşnică (VBRC)
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7 Şi anume, va da viaţa veșnicăcelor care, prin perseverenţa în bine, caută gloria, cinstea şi nemurirea (VDCM)

6 La Judecata finală, Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după modul în care a trăit (nu după mântuirea pe veci) și 7 vedem cine sunt cei care vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei, cei care au umblat cu Domnul până la capăt! Nu îi credeți pe cei prin care satana vrea să vă ucidă sufletele și care vă zic că mântuirea nu se mai poate pierde!

Romani 2.5-6 Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui

Romani 2
5 …  îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
13 Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.
16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Încă un text din care nu reiese mântuirea ușuratică pe moment (că ești mântuit pe veci și nici nu mai ajungi la dreapta Judecată).

Numai cei care stăruie în bine vor ajunge în locul bun în veșnicie!