Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Reclame

Se-aude pe ulița – poezie de Costache Ioanid

Efeseni 2.4. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5. măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) – după ce am intrat în har, trebuie să umblăm cu Domnul, prin umblarea până la capăt cu Domnul vom ajunge în partea fericită a veșniciei
6. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus

Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Se-aude pe ulița – poezie de Costache Ioanid

– Se-aude pe ulita satului meu
un ropot grabit de copite,
un glas de departe ce vine mereu,
un chiot de doruri cumplite!

E poate Iubitul, e poate chiar El!
Nu-mi spune ca-i vantul, straine!
Caci azi eu zic: „poate” si maine la fel,
dar poimaine, sigur ca vine!

– Copila, mireasa, ce Mire astepti?
Nu-i nimeni in Cer sa mai vie.
Zadarnic spre ulita ochii-ti indrepti,
ca ulita ta e pustie!

De cand adormira parintii strabuni,
stau toate la fel neschimbate.
Ce chiot auzi tu? Ce goale minuni,
ce glas de vedenii ciudate?

– Se-aude pe ulita satului meu
un glas peste lumea desarta.
Si iata, un tanar, ce-L vad numai eu,
se-arunca din sea langa poarta!

E, poate, Iubitul, e, poate, chiar EL!
Nu-mi spune ca-i vantu-n rovine!
Caci azi eu zic „poate” si maine la fel,
dar poimaine-i sigur ca vine!

Matei 25.1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2 Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
5 Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.
6 La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”
9 Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”
10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
11 Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”
12 Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”
13 Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
Degeaba Îl așteaptă unii înșelați de satana (mântuiți numai prin har, numai prin credință, pe veci) pe Domnul făcând orice, că se pretind mântuiți pe veci!

Poezia Pocăință

Pocăință

Azi, cuvântul ‘pocăinţă’
E atât de învechit;
Iar pe calea de credinţă
Mulţi merg din obişnuinţă
Fără-un scop clar definit.

Au făcut botezu-odată –
Legământ cu Dumnezeu –
Însă viaţa li-e stricată,
De plăceri şi bani legată,
Şi-n păcat trăiesc mereu.

Frumuseţea mântuirii
Şi mireasma lui Hristos
Nu-i mai ţinta fericirii,
Ci plăcerea rea a firii
Şi păcatul ruşinos.

Cât de mulţi în adunare
Fără frică vin, se duc;
Cu adâncă nepăsare
Fac de formă o lucrare
Şi pe drumul rău apuc’.

Din purtare, din cuvinte
Nu se văd că-s pocăiţi,
Iar a lor îmbrăcăminte
E un semn de luare-aminte
Că-s de lume chinuiţi.

Pocăinţa-adevărată
Nu-i un hobby sau un joc;
Ea e sfântă şi curată,
De Isus Hristos lăsată,
Ca să nu sfârşim în foc.

Pocăinţa ni se cere
S-o trăim oricând cinstit,
În ascuns sau la vedere,
Să rămânem în veghere
Cum Isus ne-a poruncit.

Căci amar şi aspru-odată
Fi-va-n ceruri judecat
Cel ce-a fost în drum o piatră
Şi-o ispită blestemată
Pentru sufletu-nsetat.

Prin purtarea ta, creştine,
Îţi aduni osânda ta;
Căci Isus a spus, ştii bine,
Cine nu este cu Mine
Este împotriva Mea.”

Nu-i de joacă mântuirea,
Ea e darul cel mai sfânt;
Dacă nu-i cunoşti menirea,
Când avea-va loc răpirea
Vei rămâne pe pământ.

Pocăinţa cea reală
Este scrisă în Cuvânt;
N-are urme de-ndoială,
Nu-i o formă, nici spoială,
Ci-i stindardul cel mai sfânt.

Vă îndemn cu stăruinţă
Chiar acum să ne trezim;
În deplină umilinţă
Să trăim în pocăinţă,
Ca în ceruri sus să fim!

scrisă de Paula Diţă, de aici.

Nu renunțați la poziția pe care o aveți în Domnul!

Peste tot în Noul Testament, unde este vorba despre mântuirea oferită prin har, Biblia ne spune că am fost înviați împreună cu Cristos (prin har), ca să și umblăm în har, împreună cu Domnul (și prin alte cuvinte, dar mesajul este același). Am văzut aceasta în Efeseni 2:

4. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5. măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi – intrați pe calea mântuirii, născuți din nou de sus).
6. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus – nu am fost așezați cu demonii, să putem face orice că mântuirea nu ne-o mai putem pierde!

Am fost născuți de sus, înviați împreună cu Cristos, iertați prin Jertfa Lui ca să umblăm cu El. Nicăieri în Biblie nu ni se oferă o mântuire ușuratică, mai cu Cristos, mai cu lumea, că tot acolo ajungi. Unii, mai fanatici, presupun că vor fi cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii. Harul nu ne poate mântui decât dacă suntem și umblăm împreună cu Cristos.

Iuda (1).6 pe îngerii care nu şi-au păstrat starea inițială (poziția), ci şi-au părăsit locuinţa (vrednicia, munca lor), Dumnezeu îi ţine în lanţuri eterne, sub întuneric, pentru judecata zilei celei mari.

Dacă vă întoarceți la lucrurile lumii (și astfel vă părăsiți poziția dată de Dumnezeu, în Cristos), veți fi cu demonii în focul veșnic. Când s-au răzvrătit, demonii nu au crezut că vor avea ceva de pierdut, deși era logic că dacă renunță la propria poziție în care au fost așezați de Dumnezeu, nu vor mai putea fi cu Dumnezeu în partea fericită a veșniciei!

19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.
22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.
Care sfinți din Biblie știți că au oferit sau au trăit mântuirea ușuratică, doar pe moment? Au ajuns cu Domnul în partea fericită a veșniciei pentru că au umblat cu Domnul!

În har, ca urmare a alegerii personale, Dumnezeu ne-a adus la viață împreună cu Cristos

Am văzut cum cei prin care satana ar vrea să ne înșele cu mântuirea pe veci folosesc versete extrase din context, cărora le falsifică în acest fel sensul inițial, de exemplu versetele 8 și 9 din Efeseni 2, prin care ești mântuit și atât (nu mai contează ce faci apoi, cărui stăpân slujești).

Efeseni 2. 4. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5. măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) – cei cu mântuirea ușuratică pe veci ar vrea să ne zică despre mântuirea ”numai prin har”, dar în realitatea ereziile numite învățăturile harului spun că harul este ca un elastic de care poți întinde oricât de mult și nu se rupe, adică poți umbla cu demonii și vei ajunge în cer cu Dumnezeu – deși Biblia spune că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu (iar vrăjmășia cu Dumnezeu nu mântuie). Versetele acestea sunt arministe și spun că mântuirea nu este numai prin har (pe moment) și atât. ”Prin har sunteți mântuiți” = Dumnezeu ne-a adus la viață împreună cu Cristos, iar dacă umbli cu lumea că nu poți să cazi din har, ce har mai este acela?

Din fii neascultării de Dumnezeu ați fost făcuți fii ai ascultării

Am arătat cum poate fi falsificată Biblia (spiritul Cuvântului) prin folosirea unor versete extrase din context. Ereticii care ar vrea să ne dea erezia mântuirii ușuratice, pe moment pentru veci, folosesc și versetele 18 și 19 din Efeseni 2 ca să facă să pară reală mântuirea pe moment, ușuratică, că ești mântut orice ai face apoi (cu Dumnezeu sau cu cel viclean, că oricum ești deja mântuit pe veci și nu mai scapi, nici dacă vrei).

Să vedem tot capitolul, pentru că textul spune altceva:
Efeseni 2
1. Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
2. în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului – Lucifer, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5. măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7. ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – din fiii neascultării v-ați făcut fii ai ascultării, umblarea cu Domnul este obligatorie!

În versetele 2 și 3 ni se spune despre fii neascultării și ce fac ei, în versetul 8 este intrarea pe calea mântuirii (adică în procesul mântuirii), iar în versetul 10 pare că este contrazis versetul 9, pentru că scrie de fapte, după ce a scris ”fără fapte” și ne dăm seama că ne este clar prezentată mântuirea ca un proces: prin har (fără faptele noastre) am intrat în procesul mântuirii (aceasta este mântuirea la timpul trecut), fiind în har umblăm cu Domnul, cu faptele noastre (cu care vom fi la Judecata finală) – mântuirea la timpul prezent, ca să ajungem, ”dacă va fi cu putință”, la mântuirea finală, în partea fericită a veșnciiei – mântuirea viitoare.

18. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh – în viitor vă voi spune cum se făcea intrarea în Sfânta Sfintelor, după ce Marele Preot se curățea îndelung, și la ce ducea o greșeală, pentru care erau pregătiți ceilalți.
19. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20. fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.
22. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Și dacă din neascultare (v. 2-3) ai intrat pe calea mântuirii (v. 8) și apoi te întorci la neascultare (cu lumea), ce proces de mântuire mai este acela?

Numai prin har?

Epistola lui Pavel către Efeseni, capitolul 2
4. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5. măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6. El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7. ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – nu ca să umblăm cu satana, pretinzându-ne mântuiți pe veci și atât!

Nu au inventat liderii reformei protestante abureala că poți umbla cu satana, odată ce ești mântuit. Obsesia unor eretici auto-numiți ”baptiști reformați” după ”mântuirea pe veci” este diferită de modul în care au înțeles reformatorii să facă reforma. Acești fanatici nu sunt cu adevărat nici baptiști, nici protestanți, ci unii care și-au luat lucrul otrăvitor, mântuirea pe veci.

Fanaticii se folosesc versete extrase din text ca să facă să pară adevărată erezia cu mântuirea ușuratică, pe veci și atât. Versetele 8 și 9 nu dau mântuirea pe moment, pentru veci, orice ai face apoi, ci se referă numai la intrarea pe calea mântuirii, la minunea nașterii de sus, din Dumnezeu, dar apoi minunea trebuie să continue. Prin credință este îndreptățirea inițială, dar dacă credința nu este trăită practic, nu duce la mântuirea finală (ni se spune în Iacov 2). Iertarea este în dar, nu poți să ți-o plătești prin fapte sau prin bani, dar dacă nu o folosești ca să umbli cu Domnul, ai primit-o degeaba! Apostolul Pavel voia să îi rupă pe creștinii din Efes de vechea Lege, unde iertarea era prin ritualuri. Ei au renunțat la iertarea prin jertfele animalelor și treceau la iertarea prin Jertfa Domnului Isus, oferită tuturor, nu numai unora (puțini dar aleși tare). Nu înseamnă că nu era obligatorie umblarea lor cu Domnul, prin faptele lor (vrednice de pocăința lor)!

Ni se spune în versetul 10 cum este credința care mântuie: cu fapte, iar umblarea cu Domnul nu este opțională, că ești deja mântuit (pe veci) și nu mai contează cui slujești!

Halloween – Numai prin har?

Halloween este o sărbătoare care a fost cosmetizată, dar majoritatea creștinilor o consideră păgână.

Unele lucruri pot fi vopsite, ca să pară ceea ce nu sunt (că sunt altceva).

Aici (unde vorbim despre mântuirea falsă ”numai prin har”, dar fără să umbli cu Domnul în har) se potrivește foarte bine poezia fratelui pastor baptist Valentin Popovici:

Nu vopsiți peste rugină

Ce măreţ, ce sfânt e gândul, să îngropi al tău trecut,
Oamenilor să fii sincer, iar lui Dumnezeu plăcut.

A însufleţit de veacuri, pacea sfântă, mântuirea,
Milioane-n lungul vremii, și-au reînnoit trăirea.

Şi deşi trecuţi din lume, au rămas, căci ei nu pier,
Viața lor străluce încă, precum soarele pe cer.

Poate neînsemnați odată, astăzi pilda lor domină,
Căci nici unul din aceştia, n-a vopsit peste rugină.

Cu profund respect, cu stimă, cinstea lor o admirăm,
Şi în faţa curăţiei, noi, urmaşii, ne plecăm.

Ne-au făcut strămoșii fală, dar cum e trăirea ta?
Când vei trece din viaţă, oamenilor ce-i lăsa?

Poate de dorinţi, de gânduri mai măreţe eşti pătruns.
Gândurile mari sunt bune însă … nu sunt de ajuns.

Câți nu se hrănesc cu gândul că-s iertaţi, că-s mântuiți,
Că viaţa lor e bună, că-s curaţi, că-s pocăiţi.

Dar mai mult la ce-i în lume, cu smerenie se-nchină,
Credincioși? NU!… Vor să pară. Ei vopsesc peste rugină.

Vorbe mari, fapte măreţe, doar acolo-unde-i lumină.
Credincioși? Da!.. De paradă. Ei vopsesc peste rugină.

E-o povară pentru-aceştia, ruga către Dumnezeu.
„Pocăiţi” îşi zic fiindcă, vin adesea-n Cortul Său.

E o autoînșelare. E-o viaţă neloială.
E-o ruşine pentru Domnul. E o simplă mâzgăleală.

Poţi să te botezi în apă, fără naşterea divină
Mărturia ta-i minciună. Vopseşti doar peste rugină.

E o cinste deosebită, ca să te numeşti creștină.
Dar când moda-ţi este idol, mâzgălești peste rugină!

Chiar de unul se avântă în lucrarea Lui divină,
De urăşte, bietu-încearcă, a vopsi peste rugină.

Poţi ca să clădeşti palate, poţi vorbi limba divină.
Dacă fala ţi-e imboldul, vopseşti doar peste rugină.

E măreaţă, e sublimă, viaţa sfântă în Hristos.
A căutat-o’ntotdeauna, omul sincer, credincios.

Oamenilor! Este cerul ţinta căutării voastre ?
Nu cumva nădejdea sfântă, vi se-ndreaptă către astre?

Mai sunteţi în alergare? Semenii îi mai iubiţi?
Doriţi sincer fericirea celor mulţi, nemântuiți?

Nu încredinţaţi pe oameni că-s curaţi, dacă nu sunt
Căci recolta e furtună, dacă semănatu-i vânt!

Nu ucideţi conştiinţa, fiindcă nu vi se închină.
Nu acoperiţi păcatul. Nu vopsiţi peste rugină!

Nu admiteţi compromisuri, dacă vreţi să fiţi lumină.
Compromis, să ştiţi, înseamnă: a vopsi peste rugină!

Va veni odată vremea, când trăind clipa reală,
Şi-or vedea mulţi osteneala, doar o tristă mâzgăleală.

Oameni! În vâltoarea luptei vreţi victorie deplină?
Vreţi ca să intraţi în ceruri? Nu vopsiţi peste rugină!

Numai umblarea în HAR, pe calea mântuirii până la capăt, vă va asigura intrarea în Împărăția cerurilor!

Sursa volumelor de poezii.

Mântuirea poate fi numai prin harul fals?

Satana se preface că este înger de lumină, iar lupii răpitori că sunt de sus.

Multe secole la rând, creștinii au știut că trebuie să umble cu Domnul, până la capăt, pentru ca să ajungă la mântuirea finală, în veșnicie. Dar, cu câteva sute de ani în urmă, s-a găsit unul care să reînvie erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci (a vrut să lupte împotriva catolicilor, dar a mers prea departe și a ajuns la cealaltă extremă). Cei care au făcut asta nu și-au dat seama ce fac, nu au vrut să creeze mântuirea ușuratică. Practica lor era diferită de teologia lor (păgână).

Să vedem ce a produs mântuirea ușuratică în zilele noastre: trecerea de la arminism la mântuirea ușuratică, pe veci, i-a convins pe unii (care au primit învățătura dracilor) că pot face orice, dar mântuirea nu și-o mai pot pierde, iar (fiind în biserică) starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi.

Nu putea să aducă nimic bun învățătura dracilor cu alegerea prin harul suveran, care este de la satana, pentru că prezintă un dumnezeu monstruos, care îi înșiră pe oameni și dă în ei cu o bilă neagră (ca la popice) – unii zic că așa este un dumnezeu iubitor. Harul (dracul) suveran nu vrea să îi mântuie decât pe cei puțini, dar apoi ei pot să umble cu lumea, că nu își pot pierde mântuirea, nu este cădere din har. Ereticii spun că acest har superficial și pe moment nu a fost ieftin. Ba da, este ieftin: Jertfa este extrem de handicapată și nu îi poate mântui decât pe cei puțini, apoi harul nu îi obligă să umble cu Domnul, în har. Harul ieftin se înmulțește în neștire, ca un elastic de care poți trage cât vrei de mult, că nu se rupe. Opus acestuia, HARUL Biblic este arminist și are pretenții:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu (de-adevăratelea), care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie Dumnezeu și-a făcut partea și ne ajută să ne facem și noi partea noastră, mai mică. La MÂNTUIREA FINALĂ se ajunge dacă umbli în HAR cu FAPTE (ROADE)
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – pe Domnul nu îl aștepți cu răchie, că nu îți poți pierde mântuirea!
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui (creștinii sunt un popor de primă-pradă: cuceritorul își lua primul partea lui), plin de râvnă pentru fapte bune – nu ca să faci lucrurile lumii, că ești mântuit pe veci

Este evident că acolo unde ”harul” este opus Bibliei, puteți înlocui termenul har cu termenul drac (învățătura dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde).

La ce le-a folosit harul celor care au intrat pe calea mântuirii, dacă nu au rămas în har, să umble în har și prin har, cu Domnul? La nimic!

Punctele T.U.L.I.P. – Numai prin credință este îndreptățirea?

Unii se cred îndreptățiți numai prin credință (și această îndreptățire este pe veci), fără să facă nimic pentru mântuirea lor, și se pretind asigurați pe veci. Luther a reinventat aceasta ca să lupte împotriva învățăturii catolice de atunci (cu câteva sute de ani în urmă) și probabil datorită fricii (exagerate) pe care o avea de pierderea mântuirii. Acum cine vă mai cere bani de indulgențe pentru iertare, ca să trebuiască să combateți această cerere?!

Dar cei care au reinventat ”mântuirea pe veci” nu au și trăit-o, în practica lor de zi cu zi nu a apărut superficialitatea de azi, că unii se pretind mântuiți orice ar face. Nici puritanii nu au avut o asemenea superficialitate. Ei știau că trebuie să umble cu Domnul (erau mult mai arminiști prin trăirea lor, decât cei mântuiți pe veci, din vremea noastră).

Lucrurile pe care Sfânta Treime le-a făcut și le face pentru noi, formează împreună harul. Cele pe le-am primit sunt numai ajutoare pe cale, unelte ca să umblăm cu Domnul, nu scopuri în sine. Îndreptățirea primită la începutul umblării este valabilă numai cât timp umblăm cu Domnul, cât timp își îndeplinește scopul.

Am arătat din cele scrise în Biblie (care ne dă înțelepciunea care duce la mântuire, dacă o trăim practic), că îndreptățirea este prin credință (la intrarea pe calea mântuirii) și din faptele noastre (în umblarea pe cale), până la mântuirea finală viitoare. Numai prin credință am fost duși la START, nu la Finiș. În special în Iacov 2 este combătută îndreptățirea teoretică ”numai prin credință”, vedeți articolul.

14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! – și nu îi mântuie credința teoretică, pe veci
20 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică (inutilă, degeaba, nefolositoare pentru ajungerea în partea fericită a veșniciei)? – nu mântuie!
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită – nu l-a făcut perfect, ci se referă la faptul că a produs roade, efecte
24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit / îndreptățit / justificat prin fapte, şi nu numai prin credinţă, vedeți articol.
17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi – credința numai teoretică este și a dracilor (de la care a pornit erezia nimicitoare) și nu te mântuie! Credința inițială te justifică, te regenerează (te naște de sus), dar nu te obligă să rămâi pe cale și să umbli cu Domnul. Iar dacă nu umbli până la capăt cu Domnul, nu vei ajunge la mântuirea viitoare finală. Dacă nu alergi pentru premiu, nu îl vei primi!

După ce ai intrat, prin har, pe calea mântuirii: 1 Ioan 3
7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire (dreptate) este neprihănit (drept), cum El însuşi este neprihănit (drept) faptele contează, nu datul din gură (degeaba) cu Sola fide, Sola gratia!
8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început – degeaba se pretind unii mântuiți pe veci, dacă nu trăiesc practic cu Domnul. Și aceste versete se opun mântuirii ușuratice, pe veci, că ești mântuit într-un moment și nu mai scapi, orice ai face apoi.

7 Copii, nimeni să nu vă înșele. Cel ce săvârşeşte dreptatea este drept, după cum el este drept.
8 Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul

Mântuirea este o alergare, un proces în care umblăm cu Domnul și prin har, avem ajutor de sus.

Nepăsători față de o mântuire așa de mare!

Evrei 2.3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.
Alegerea celor cu mântuirea pe veci: Monstrul ăla rău a creat pe cei mai mulți oameni pentru chinul veșnic, fără să le dea posibilitatea mântuirii. (vedeți articol despre un dumnezeu monstruos, și articol)
Alegerea arministă: TOȚI oamenii sunt buni pentru mântuire, mântuirea a fost oferită tuturor, dar nu sunt obligați să o primească. Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii. Este clar că fiecare om este ales de Dumnezeu pentru mântuire, harul este absolut suficient pentru toți oamenii! Dar Dumnezeu nu obligă pe oameni să fie mântuiți, vedeți versetul de sus, unde ni se spune să nu stăm nepăsători!
Dubla predestinare aparține unui dumnezeu monstruos, care a creat oamenii doar ca să aibă pe cine să chinuie în focul veșnic. Monstrul este lipsit de dragoste de oameni, se vede din ceea ce a produs: o omenire condamnată în mare parte, fără să aibă posibilitatea pocăinței! Chiar aveți nevoie să vă mântuie un monstru rău și viclean? Satana se preface că este un înger de lumină care oferă iluzia unei mântuiri opuse creștinismului (mântuire ușuratică prin ”harul” suveran pe veci și nu mai poți scăpa nici să vrei).

Halloween – vox satana se preface că este vox dei baptist (strâmbă, falsifică Evanghelia ca să le iasă lor erezia ca fiind reală, dar degeaba)

Am arătat că o sărbătoare păgână (de origine celtică) poate fi acoperită cu puțin creștinism (iluzoriu) ca să se poată pretinde creștină.

Așa fac și cei cu erezia mântuirii pe veci: se prefac că sunt creștini. Să vedem lipsa totală de inteligență pe saitul unui fanatic:

„Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” „Aceşti îngeri şi oameni, astfel predestinați şi orânduiți, sunt în special şi neschimbător plănuiți; şi numărul lor este atât de sigur şi definit încât el nu poate fi nici crescut nici micșorat” – dumnezeul mântuiților pe veci este satana, care îi condamnă pe cei mai mulți oameni la chinul veșnic, pentru că nu îi vrea mântuiți! (am comentat o bazaconie păgână aici și aici).

Erezia nu poate fi susținută cu Biblia (corect interpretată), de aceea lupii răpitori prin care demonii vor să vă piardă sufletele, o falsifică prin extragerea versetelor din context (ca să le dea cu totul alt sens), vedeți aici cum fac ei (am comentat același delir). Dar așa ei ajung să aibă mai mult chin veșnic, scrie în Apocalipsa 22.18 și 19!

Aici vedem cum umblarea cu satana li se pare dulce, mântuiților pe veci. Și mai putem vedea un imbecilism feroce, care îi fraierește pe cei cu erezia.

Iar aici vedem cât de mult au reușit demonii să îi coboare intelectual pe cei care se pretind mântuiți pe veci: A început cu:Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” . Apoi a zis că nu Dumnezeu este de vină că unii nu se pocăiesc, după ce el a scris că dumnezeul fanaticilor nu i-a vrut! Spre sfârșitul delirului, înșelatul satanei zice: Şi acum să îndrăznească vre-un păcătos să preseze în mod impertinent întrebarea, de ce aceeaşi iubire şi putere alegătoare în Dumnezeu nu a ales de asemenea să mântuiască pe toţi păcătoșii pierduți? Acesta este suficientul şi groaznicul răspuns: „Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?” (Romani 9:20) – Este clar că înșelatul viclean nu are nici un argument valabil (logic).

Punctele T.U.L.I.P. ale mântuirii ușuratice, pe moment pentru veci

(Le iau în altă ordine, ca erezie în general)

Dumnezeu i-a ales numai pe cei puțini pentru mântuire, apoi ei pot face orice, că mântuirea pe veci nu și-o mai pot pierde. Bietele dobitoace umane sunt restrânse la a fi produsele de excreție ale vreunei evoluții care a greșit. Harul suveran are caracterul lui Jack Spintecătorul, care i-a ucis în veșnicie pe cei mai mulți oameni, fără să le dea posibilitatea pocăinței! Deci dacă oamenii se întorc în lumea care știm că zace sub puterea celui rău (și viclean) 1Ioan 5.19, Dumnezeu este de vină, că nu i-a ales, nu i-a vrut mântuiți. Dumnezeul acestor fanatici îi obligă pe cei mai mulți să trăiască cu satana, în păcat, pentru că nu le-a dat posibilitatea pocăinței! Este evident că termenii harul suveran și irezistibil și ceilalți care se referă la harul ușuratic și ieftin, sunt demonici!

Pentru că cele primele două Sola și vrăjelile cu harul (în care nici nu trebuie să umbli pentru mântuirea ta) sunt de origine demonică, este evident că ele îi vor duce pe cei care le trăiesc practic în partea rea a veșniciei, cu demonii. Nu degeaba este învățătura: Cui ai slujit aici, cu acela vei fi în veșnicie!

Halloween – cele 5 Sola ale mântuirii pe veci

Halloween este o sărbătoare păgână suprapusă peste creștinism și unii ar putea zice că poate fi considerată creștină.

2 Corinteni 11
13 Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor – Amin.

Cu câteva sute de ani în urmă, din diferite motive (frica patologică de pierderea mântuirii, motive politice și economice), niște indivizi au reîncălzit (au readus în prim-planul religiei lor, care astfel se bazează pe o teologie falsă) erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci; ei nu au trăit-o, ci au lăsat-o moștenire urmașilor.

Aceia au inventat sloganurile (teoretice, că nu le-au trăit) numite Cele 5 Sola. Să le vedem și să observăm falsitatea lor, ca să vedem de la cine au venit: de la Dumnezeu sau de la demoni.

Sola fide – justificarea numai prin credință – numai să crezi și te pretinzi mântuit pe veci.Mântuirea ușuratică se opune Bibliei, de exemplu epistolei lui Iacov, capitolul 2, în care Sola fide este credința dracilor, care nu mântuie! De asemenea, Biblia insuflată de Dumnezeu și care poate da învățătura care să ducă la mântuirea finală, ne spune că înaintea lui Dumnezeu, JUSTIFICAREA (ÎNDREPTĂȚIREA) este dată de credință + fapte. Justificarea inițială este numai prin credință, dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, a fost degeaba. Iacov 2.23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu și a umblat practic cu Dumnezeu! şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” 24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Sola gratia – mântuirea numai prin har – acolo unde harul vă învață că veți fi mântuiți fără să umblați cu Domnul, puteți înlocui cuvântul har cu cuvântul drac (mântuirea iluzorie prin învățăturile dracilor și, mai rău, prin Doctrinele dracilor). Pe arminiști harul îi învață:
Tit 2
1. Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – este arministă:
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – nu căutând, așteptând și prinzând ieftinirea băuturii, curvelor și a altor lucruri plăcute unora care se pretind mântuiți pe veci!

Este evident satanismul învățăturii cu mântuirea numai prin har, numai învățătură a dracilor poate fi aceea că poți fi mântuit prin har fără să umbli în har! Se opune cerințelor lui Dumnezeu ca oamenii să umble cu Domnul, până la mântuirea finală. Este ca un vaccin: ești protejat pe veci, orice ai face!

Sola scriptura – Numai Biblia, dar au înlocuit obligativitatea umblării cu Domnul, prin har și în har, până la mântuirea finală (procesul mântuirii) cu o mântuire ușuratică, pe moment, pentru veci!

Apocalipsa (Revelații) 22 – Decrete Prezidențiale de incinerare – practic, Sentința finală este dată deja:
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – au adăugat mântuirea numai prin credința teoretică
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta – au scos obligativitatea umblării cu Domnul, în har, pentru a ajunge la mântuirea viitoare finală. Încinerare plăcută în focul veșnic exagerat de chinuitor, că știm că Dumnezeu nu va pierde!

Tocmai cei care extrag versete din context ca să se potrivească cu mântuirea ușuratică și astfel falsifică învățătura sănătoasă zic Sola scriptura – după faptele lor, după care vor fi judecați și după falsificarea învățăturii despre mântuire li se potrivește mult mai bine sola învățăturile dracilor!

Solus Christus („Numai Cristos„; uneori sub forma Solo Christo, „numai prin Cristos”)

Matei 7
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele – teologia cu mântuirea pe veci a produs uciderea sufletelor, acolo unde a ajuns!

Tocmai lupii răpitori prin care demonii ar vrea să renunțați la mântuirea reală pentru niște iluzii (doar teoretice) au tupeul să zică Numai Cristos! Și atunci de ce îl iubesc și urmează pe satana, care nu cruță turma?

Soli Deo Gloria – Glorie numai lui Dumnezeu ne zic cei care îi învață pe oameni că pot face orice, dar mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde! De parcă Dumnezeu are nevoie de laudele celor care au părăsit învățătura sănătoasă (HARUL adevărat am văzut că este este arminist!) și unii chiar umblă cu lumea, pretinzându-se mântuiți pe veci!

Istoria celor care au fost aleși, dar degeaba

Să vedem istoria poporului ales din vechime (au fost aleși cu o alegere mai puternică decât a noastră):

Nu L-au ascultat pe Dumnezeu și au rătăcit prin pustie.

 

Când nu au ascultat de Dumnezeu, orice lucru rău li s-a întâmplat: oricine mergea peste ei și au fost duși în robie între străini (păgâni), să se sature de păgânism!

Am văzut că neascultarea de Dumnezeu și apropierea de lume le-a adus răul, aici pe pământ. Nici vorbă să fie ei mântuiți, când nu au umblat cu Domnul. Nu au avut niciun folos din faptul că au fost aleși, decât atunci când au umblat cu Dumnezeu!

imaginile provin de aici.

Blestemul pentru veșnicie pe care ți l-ai ales singur (în înșelarea demonilor, prin erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci)

Continuarea articolului anterior.

Să revedem versetul 19 din Deuteronom 29:

Nu cumva să fie între voi cineva care atunci 19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pacea, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele»

19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pace, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele» (din mai multe traduceri)

20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții!
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel – dintre cei care trebuiau să umble cu Domnul şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.
Nu te poți binecuvânta singur, dacă umbli împotriva lui Dumnezeu (știm că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu! Iacov 4.4), crezâd că ești mântuit pe veci, așa că poți face orice. Binecuvântarea sau blestemul de veșnicie ți le faci singur (Dumnezeu nu te obligă la nimic). Dumnezeu nu Se schimbă, și este valabil ce scrie și despre cei intrați în Noul Legământ (al harului) care nu au vrut să umble în har, cu Domnul: Pe acela Domnul nu-l va ierta! Iertarea este bună și valabilă pentru tine numai când umbli cu Domnul.

”Pe acela Domnul nu-l va ierta”

Deuteronom 29
10 Astăzi staţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi toţi,
12 stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

Nu cumva să fie între voi cineva care atunci 19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pacea, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele»

19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pace, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele» (din mai multe traduceri)

În Deuteronom 28, celor din poporul ales Dumnezeu le-a pus înainte alegerea: binecuvântări produse de umblarea lor în ascultare de Domnul și blestemele produse de trăirea ca păgânii (lumea) din jurul lor. În capitolul 29 li se cere să își amintească de păgânii printre care au trecut și de obiceiurile lor păgâne:

16 Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor (păgânilor) pe care le-aţi străbătut.
17 Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, care erau la ele.
18 Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor (păgânilor) acelora. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă şi pelin.

Ce le-a promis Dumnezeu că vor primi dacă se vor întoarce la păgâni (ca să fie ca ei)? Mântuire pe veci, că pot face orice?!

20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții (scrie în Exod 32.33 Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.)
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel aceea nici măcar nu mai semănă a mântuire.
Unii care au primit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, au făcut orice, crezând (ca în versetul 19 de mai sus) în încrâncenarea lor (devenită împietrire la cei mai decăzuți) că nu au nimic de pierdut: erau aleși de Dumnezeu, erau în Legământ cu Dumnezeu, ce lucru rău ar fi putut să li se întâmple? Dar au uitat că Dumnezeu se uită la inimă și judecă după fapte!

Evanghelia mântuitoare ne oferă posibilitatea umblării în har, până la capăt!

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi primit-o în care aţi rămas,
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Dacă treci la o altă evanghelie, falsă, degeaba ai crezut.

Care este adevărata Evanghelie:

10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi; totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine – unii ar putea crede (cei care dau mult din gură cu ”numai prin har”) că este vorba despre harul ușuratic al mântuirii într-un moment, pe veci, apoi poți face orice. Oare acesta să fie harul mântuitor?

Tit 2. 11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă!) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti
şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.

Unii (puțini) ar vrea să ne învețe că odată ce ești mântuit, ești pe veci mântuit (poți face orice apoi), că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Biblia ne spune că HARUL adevărat, care vine de sus, nu oferă nimic ușuratic.

HARUL Bibliei ne dă posibilitatea să facem ce nu au putut face cei de sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul, ca să fim mântuiți în final.

La ce te duce datul din gură cu harul mântuirii pe veci? Care este HARUL adevărat

În vechime, oamenii au trebuit să țină Legea dată prin Moise, ca să poată fi mântuiți. Dar sângele animalelor jertfite nu a fost suficient de bun și firea pământească nu i-a ajutat să țină Legea.

În Legea harului, Duhul Sfânt îi ajută pe oameni să umble cu Domnul, să facă ce nu au putut face în vechime. Dumnezeu nu Se schimbă și nici pretențiile Lui. Nici nu ai cum să fii mântuit fără să umbli cu Domnul! Prin har, Dumnezeu a făcut posibilă umblarea oamenilor, până la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut mult mai mult decât în VT, pentru mântuirea oamenilor. Toate lucrurile pe care le-am primit au un singur scop: umblarea cu Domnul până la capăt! Nu poate fi adevărată minciuna satanei că poți umbla cu demonii și totuși (fiind mântuit pe veci), vei fi cu Domnul, pentru că SE OPUNE HARULUI arminist (în care să umbli practic) și care ne obligă să o rupem cu păgânătatea și să umblăm cu Domnul. Harul mântuirii pe veci nu te ajută decât să umbli cu demonii (să fii ca lumea) și totuși, să crezi că nu mai ai ce pierde!

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne-a dat posibilitatea să umblăm cu Domnul, ca să fim mântuiți ca sfârșit al credinței (nu ca început, că te pretinzi mântuit pentru veci)! Harul constă în toate lucrurile pe care Sfânta Treime le-a făcut pentru noi, ca să putem să umblăm cu Domnul și să ajungem, în har, la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut partea Lui, trebuie să ne facem și noi partea noastră în mântuirea fiecăruia!

Ce pierzi dacă renunți la umblarea cu Domnul?

În vremea din urmă vor apare lupii răpitori ai satanei, care nu vor cruța turma Domnului, ne spune Biblia.

Ai primit îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu când ai crezut (numai prin credință) ca să umbli cu Domnul (îndreptățirea este un ajutor, nu un scop în sine). Dacă renunți la umblarea cu Domnul, nu doar că te întorci în robia demonilor, ci vei avea o mai mare osândă: Evrei 10.29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Dacă Îl părăsești pe Domnul (poți să te crezi în continuare mântuit pe veci – degeaba), vei fi printre cei care Evrei 6.6 ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.

Dacă reușești să Îl răstignești din nou, pentru tine, pe Domnul, nu doar că îți pierzi mântuirea bazată pe Jertfa Domnului Isus (1 Corinteni 15.2 degeaba ai mai crezut), ci chiar vei fi judecat după Legea veche, care știm că a fost dată pentru cunoașterea păcatelor, nu pentru scăpare! Dacă Îl răstignești din nou pe Domnul, Dumnezeu te va judeca după Legea dată prin Moise, pentru această a doua răstignire și pentru că L-ai dat încă o dată să fie batjocorit și pentru că ai pângărit Sîngele Legământului prin care ai fost sfințit și pentru că L-ai batjocorit pe Duhul harului! Osânda va fi mult mai mare decât dacă ai fi trăit în păcat și nu L-ai fi cunoscut pe Domnul, adică dacă nu ai fi fost mântuit (cu mântuirea inițială)!

Cei care separă mântuirea de umblarea cu Domnul ”vor fi chinuiți zi şi noapte în vecii vecilor”

Efeseni 5
3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
Cei care se cred ”mântuiți pe veci” separă mântuirea de sfințire (în umblarea cu Domnul) și cred că dacă ești odată (pe moment) mântuit, nu trebuie să umbli cu Domnul, ca să ajungi la mântuirea finală (în locul bun al veșniciei fericite). Umblarea cu Domnul a devenit relativă: dacă umbli este bine, dacă nu umbli, oricum nu ai ce pierde. Deci dacă umbli cu satana, vei fi cu Domnul?!
5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
Dacă nu umbli cu Domnul nu ai moștenire, dar ești mântuit chiar dacă ești mai rău decât majoritatea celor din lume? (Așa cred unii).
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să vedem ce ne învață Biblia, ca să nu ne înșele înșelații satanei:

Romani 8
1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului – numai pentru ei nu mai este osândire, nu înseamnă că dacă te întorci și iar umbli pe căile lumii nu mai este osândire.
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii – numai dacă și cât timp rămâi sub legea Duhului (a harului trăit practic)!
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte (veșnică), pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă (veșnică) şi pace (cu Dumnezeu) – nu seamănă a mântuire pe veci (că te-ai mântuit pe moment și nu mai scapi)
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu – mântuirea ușuratică este falsă!, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – iar mântuirea pe veci s-a evaporat
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi – dacă da. Dacă nu umbli cu Dumnezeu până la capăt pe calea mântuirii, rămâi pe dinafară.

Apocalipsa (Revelații) 20
10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi chinuiți zi şi noapte în vecii vecilor – se știe că fiecare va fi cu cel pe care l-a slujit aici pe pământ!
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile aceleaa reușit cineva vreodată să-L înșele pe Dumnezeu?!
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui – nu după cum a dat din gură cu mântuirea pe veci (numai prin credință, fără fapte)
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Exod 32.33 Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea – din Cartea vieții poți fi șters dacă treci, din nou, de partea întunericului!

Biblia ne învață că numai cei care umblă cu Domnul, până la capăt, pe calea Domnului, vor ajunge la destinația fericită!

Ce ne învață Biblia: să trăim pentru neprihănire (dreptate)

1 Petru 2.24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire (dreptate); prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

Încă un verset care se opune mântuirii ușuratice, pe moment, pentru veci și atât. Unii ar vrea să ne învețe că orice ai face, nu îți poți pierde mântuirea (chiar am găsit zilele trecute un articol al unui eretic care pretindea asta), că mântuirea și sfințirea nu au nimic în comun. Ești mântuit numai prin har, numai prin credință și apoi nu mai contează ce faci: dacă ești sfânt sau nu, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Nu contează că umbli cu Dumnezeu sau cu satana, că tot acolo vei fi.

Dacă Biblia ne învață să trăim pentru dreptate, numai demonii ne pot învăța să facem invers, că tot acolo vom ajunge!

La ce duce încăpățânarea

Deuteronom 29
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele (din altă traducere: eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele) şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta.

Unii nu vor să se pocăiască (Romani 2.5 cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui), alții, odată ce au intrat pe calea mântuirii, nu vor să umble în har (mulți dintre cei care se cred ”mântuiți pe veci” numai prin har cred că nu trebuie să facă nimic pentru mântuirea lor, neținând seama de faptul că mântuirea este un proces). Nu a existat în vechime o alegere prin care oamenii să fie mântuiți, fără să umble cu Dumnezeu și nu există nici acum. Dumnezeu nu se schimbă, nici pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat: numai cei care umblă cu Domnul până la capăt, vor ajunge în partea fericită a veșniciei!

Le ce poate să ducă încăpățânarea de a nu umbla practic cu Domnul (că te crezi mântuit pe moment, pentru veci, orice ai face)? La ratarea țintei, veșnicia cu Domnul.

Ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos (dar nu oricum!)

Evrei 3
10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!
11 Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”
12 Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.
13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului – epistola este adresată fraților, și aici se referă la cei intrați pe calea mântuirii, la frați (”fraților sfinți”).
14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început – nu dacă ne pretindem mântuiți pe veci, orice am face
15 câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise? – cei care au umblat cu Dumnezeu, dar numai pentru un timp, nu până la capăt!
17 Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu?
18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
19 Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.

Alegerea celor din vechime (ca popor) a fost mai puternică decât a noastră (ca grup răspândit). Și ce folos au avut cei care se nășteau în interiorul grupului (ca aleși) atunci când nu au umblat cu Dumnezeu? Niciunul!

Ce folos au cei care au fost mântuiți (au intrat pe cale) dacă nu își trăiesc practic, până la capăt, pocăința lor? Niciunul!

Cei din poporul ales nu au vrut să umble cu Domnul; nu le refaceți greșeala!

Psalmul 95
8 „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”
11 De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!

Acest ”Nu vă împietriți inima” se referă la cei intrați deja pe calea mântuirii (nu la cei dinafară).

Odată ce ai intrat pe calea mântuirii prin har, umblă cu Domnul în har. Și noi trebuie să ne facem partea noastră în mântuirea proprie, altfel nu vom ajunge la mântuirea finală!

Nu vă faceți iluzii că mântuirea poate fi ușuratică!

Am arătat în acest articol cum se făceau legămintele încheiate cu jurământ și am scris din Deuteronom 29. Dar dacă citim capitolul în continuare, găsim:

19. Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” 20. Pe acela Domnul nu-l va ierta.

Nu vă faceți iluzii că puteți fi cu Domnul, chiar dacă umblați cu lumea!

Țineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu – nu faceți orice că mântuirea pe veci nu v-o mai puteți pierde!

Epistola sobornicească a lui Iuda (1)
17 Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.
18 Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite – mântuiți pe veci numai prin har, numai prin credință
19 Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul – pretind că sunt pe deplin asigurați în Cristos, orice ar face ei!
20 Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,
21 ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică – nu seamănă cu mântuirea pe veci (și gata)
22 Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
23 căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.
24 Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
25 singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.

Nici acest text nu seamănă cu mântuirea ușuratică pe veci (că ești mântuit și atât).

Când se pierde mântuirea

Apocalipsa (Revelații) 20
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

2 Petru 2.4 n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată

La judecata finală, Dumnezeu îi va da fiecăruia ce și-a ales. Am crede că oamenii pot face orice, că apoi pot acoperi faptele rele cu fapte bune etc și să fie cu Domnul în veșnicie. Mai cu Domnul, mai cu lumea, tot în locul bun ajungi?

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

Când ți-ai pierdut mântuirea? Când te-ai împietrit atât de tare, încât nu te va mai întoarce nimeni niciodată pe calea mântuirii.

Mântuirea nu se poate pierde?

Unii, chiar și dintre cei care se cred mântuiți pe veci (orice ar face apoi), după ce au venit la pocăință au luat-o razna (de exemplu ni se spune în Biblie în 2 Timotei 4.10 Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat ….) din plictiseală (voiau să fie și cu lumea și se uitau după lume, în loc să fie preocupați de lucrurile de sus), din lipsă de interes pentru cele de sus, datorită necazurilor (oamenii o iau razna în special în vremuri prea bune – ca acum, sau prea rele) etc. Dumnezeu le pune piedici pe calea lor, ca să îi întoarcă pe calea mântuirii. Dar dacă stăruie, până la urmă Dumnezeu îi lasă în pace și ei fac ce vor (mulți crezându-se mântuiți, asigurați pe veci în Cristos, mântuiți numai prin credință, numai prin har – chiar dacă umblă cu lumea, lăsați în voia minții lor blestemate).

   I se pare cuiva (în afară de fanatici) că aceasta este mântuire?