Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Reclame

Ioan 8 – lipsa dovezilor pentru mântuirea pe veci – ni se pune în opoziție credința fără fapte (care nu i-a mântuit) și TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE (care mântuie)!

Nu reușesc să găsesc dovezi că mântuirea pe veci ar fi adevărată, dimpotrivă, am văzut în mai multe texte din Biblie că procesul de mântuire al fiecăruia TREBUIE trăit practic, PRIN FAPTE, până la capăt – poate nu știu eu să găsesc ereziile nimicitoare sau poate că nici cei care, inspirați de Dumnezeu au scris Biblia, nu le-au cunoscut, nu le-au trăit și nu le-au scris!

Nu reușesc nici în Ioan 8 să găsesc mântuirea ușuratică, pe veci (continui să răspund acelui eretic de aici, care a zis și despre Ioan 8). Deci:

Evanghelia după Ioan, capitolul 8

2 Dar dis-de-dimineaţă Isus a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.
3 Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia….
11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. – du-te și poți face ce vrei cu sola fide, că nu îți poți pierde mântuirea cu sola gratia; eventual găsește niște prostituate ieftine pentru ucenici Mei (tocmai i-au apărut în vis cei cu mântuirea pe veci și le-au dat dezlegare curvinistă cu solus Christus – blasfemie!).

Să nu mai păcătuieşti! – Vedem că învățătura Domnului Isus este arministă.

12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” – cine urmează pe satana cu învățăturile dracilor care i-au înșelat vor avea lumina vieții?!
19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” – pretențiile lui Dumnezeu de sfințenie nu s-au schimbat din Vechiul Legământ în Noul Legământ, dar acum avem minunea ajutorului de sus: Duhul Sfânt (Persoană a Sfintei Treimi ne ajută, îndrumă, energizează în slăbiciunile noastre, în umblarea noastră) pe calea mântuirii cu Domnul, nu cu satana.
30 Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu – trăirea practică PRIN FAPTE a învățăturilor Domnului (Cuvântul), sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face libericredința este necesară pentru intrarea în procesul de mântuire (dar și atunci trebuie să te întorci la Dumnezeu, să răspunzi chemării – prezența FAPTELOR de la început – pentru primirea ofertei lui Dumnezeu, chemarea la umblarea cu El), dar nu este suficientă pentru ajungerea la Destinația fericită, cu Domnul în locul bun.
Dacă umbli cu satana (învățăturile dracilor), vei fi ucenicul demonilor, ajungi mai rău decât ai fost și cine te va elibera?!
33 Ei I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui; cum zici Tu: Veţi fi liberi!
34 Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăieşte în păcat este sclav al păcatului – nu există mântuire doar prin alegere (apartenență la cei aleși), ci se poate ajunge la mântuirea finală viitoare numai prin umblare cu Domnul, în ascultare de Domnul! Dacă continui să păcătuiești cu voia (te întorci în păcat) chiar dacă faci pe sfântul, ca să te admire frații, Dumnezeu te cunoaște după conținut (nu după etichetă) și nu poate fi înșelat / articol / , iar aceea nu este mântuire reală – vedeți și Evrei 10.26-31
35 Şi sclavul nu rămâne întotdeauna în casă; fiul însă rămâne întotdeauna.
36 Deci, dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi – vedeți versetul 31 – Fiul îți cere să Îl urmezi în ascultare, ca să te poată elibera (versetul 32).
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu – Cuvântul este arminist! degeaba se credeau mântuiți prin alegere (apartenența la cei aleși), dacă nu au vrut să asculte de Domnul, să Îl urmeze!
38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39 Tatăl nostru, I-au răspuns ei, este Avraam. Isus le-a zis: Dacă aţi fi copii (urmași vrednici) ai lui Avraam aţi face faptele lui Avraam – învățătura arministă
40 Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu – adevărul de sus este arminist, cere umblare cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei! Aşa ceva Avraam n-a făcut.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Ei I-au zis: Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.
42 Isus le-a zis: Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.
43 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44 Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii – ”mântuirea este numai prin har”, ”numai prin credință”, fără fapte, Cristos a făcut totul pentru tine, tu nu trebuie să faci nimic (și unii fac cu satana) etc (învățăturile dracilor numite ale harului), ca să nu mai spun de doctrinele dracilor (prea false).
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi – cei care au vrut mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, au fost numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere” – ei nu au primit Adevărul arminist
46 Cine din voi poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? – pentru că au vrut mântuire, dar FĂRĂ FAPTE. Au avut credință, dar în evanghelia falsă (numită a harului) a dracilor
47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu – nu i-a vrut monstrul mântuiți sau i-a înșelat satana cu mântuirea prin alegere (apartenență la cei aleși), mântuire ușuratică, FĂRĂ FAPTE?
51 Adevărat, adevărat vă spun că dacă împlineşte cineva Cuvântul Meu, niciodată nu va vedea moartea – mântuirea este extrem de condiționată, PRIN FAPTE!
Acest capitol este folosit (unele versete extrase separat) ca să pară reală erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde: dacă numai într-un moment ai avut credință, ești și rămâi mântuit pe veci, orice ai face apoi.
În realitate, în Ioan 8 se face contrastul între credința dracilor (FĂRĂ FAPTE, care nu mântuie, ni se spune și în Iacov 2) și TRĂIREA PRACTICĂ, CU DOMNUL, PRIN FAPTE, care duce la mântuirea finală.

Ioan 6 – cum se falsifică Biblia ca să pară reală învățătura că mântuirea este fără fapte, pe veci

Ioan 6
27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” – este vorba despre credința pe care o trăiesc practic, PRIN FAPTE, cei intrați pe calea mântuirii (în procesul de mântuire). (vedeți Iacov 2, doar faptele îi pot duce pe oameni la mântuirea finală, în partea fericită  a veșniciei).
30 „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.”
32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” – Domnul Isus a venit ca să îi învețe pe oameni să umble cu El, pe calea Lui, după regulile harului (care are pretenții pentru mântuirea noastră), nu că pot să umble cu satana, că sunt mântuiți pe veci cu sola satana!
34 „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”
35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată – credința care duce la mântuirea viitoare finală (va ajunge în veșnicia bună, unde nu va flămânzi și nu va înseta niciodată) este credința trăită practic, PRIN FAPTE – chiar Ioan botezătorul, inspirat de Dumnezeu, i-a numit pui de vipere pe cei care au crezut că pot fi mântuiți fără fapte, numai prin apartenența la cei aleși!
36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: – nu va zice Domnul: Plecați fraierilor, că pe voi nu v-a ales monstrul cel rău să puteți fi mântuiți! / vedeți articol despre monstrul cel rău / .
38 căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi – Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la pocăință ca să fie mântuiți / vedeți articol cu text / , dar oamenii care au voință liberă pot alege să nu răspundă chemării lui Dumnezeu, de aceea scrie Pe cel care vine la Mine (ca urmare a chemării la pocăință) nu-l voi izgoni afară – oamenii au voință liberă (este evident), nu că cei puțini sunt aleși pentru mântuirea ușuratică pe veci, fără fapte (numai prin credința dracilor sola fide), iar cei mulți sunt respinși (izgoniți afară) fără ca măcar să li se dea posibilitatea de a fi mântuiți! Nu ar fi spus Domnul ”să nu se piardă” dacă nu ar fi existat posibilitatea pierderii mântuirii; știm că Domnul Isus ar vrea ca TOȚI oamenii să vină la pocăință și să umble cu El până la capăt, la mântuirea viitoare și îi ajută să umble, dar nu îi obligă!
40 Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” – oricine crede să ajungă la mântuirea finală, la viața veșnică viitoare – înseamnă că NU TOȚI vor ajunge la înviere!
41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.”
42 Şi ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: „Eu M-am coborât din cer”?”
43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi – Tatăl îi atrage pe păcătoși nu făcându-le vrăji (ca mama Omida vrăjitoarea), ci prin vestitorii Evangheliei curate (a mântuirii care trebuie dusă practic până la capăt, PRIN FAPTE), prin auzirea Cuvântului. Pe fiul pierdut tatăl nu l-a atras de la distanță, ci fiul care avea voință liberă s-a întors la tatăl!
45 În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine a primit învățătura ca să o trăiască, nu ca să meargă băut la curve cu sola gratia; cei care se pocăiesc își trăiesc practic, PRIN FAPTE, pocăința lor, până la capăt!
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică – cine nu își pune în practică credința lui inițială (de la intrarea în procesul de mântuire) și nu umblă cu Domnul, pe calea mântuirii până la capăt, a crezut degeaba: chiar Ioan ne spune, în (traducerea corectă) Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică – a intrat pe calea mântuirii, în propriul proces de mântuire, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui” – dacă după ce a intrat pe cale, nu ascultă de Domnul, nu umblă cu Domnul, nu TRĂIEȘTE practic, PRIN FAPTELE LUI, a intrat DEGEABA!Domnul Isus ne spune că unii, care s-au lepădat de umblarea cu Domnul, au fost mântuiți DEGEABA (cu mântuirea inițială). / vedeți articol /

Acest articol este un răspuns la delirul unui obsedat blasfemiator, din articolul precedent. Vedem cum ereticii cu mântuirea pe veci falsifică spiritul (conținutul) Noului Testament, ca să le iasă erezia ca fiind reală: Domnul e pâinea vieții, (unii zic și că Tatăl de atrage, adică te obligă la mântuire pe veci), dacă numai crezi ești mântuit fără fapte și nu mai scapi.

   Dacă nu umbli cu Domnul, prin faptele tale (după ce ai crezut), ai fost mântuit inițial DEGEABA!

Un eretic obsedat de mântuirea ușuratică pe veci delirează

Un eretic obsedat de mântuirea ușuratică pe veci delirează:

”Am vrea sa stiti ca nu pe Calvin il urmam noi, ci pe Domnul Isus, si oricate greseli s-ar gasi in omul care a fost Calvin, asta nu distruge ceea ce astazi este cunoscut sub numele de calvinism. Inainte de Calvin aceasta invatatura a apartinut lui Augustin, iar inainte de el o regasim in invatatura lui Pavel (efeseni, romani, timotei) si inainte de ei toti in cea a Domnului Isus (Ioan 6,8,10).” – poate ne spune fanaticul unde scrie în Biblie că poți face orice, că mântuirea primită numai pe moment, ține pentru veci, chiar dacă umbli cu demonii. Blasfemiază cu Domnul Isus, de parcă Și-ar fi învățat ucenicii (și urmașii) că pot merge băuți la curve, că nu își pierd mântuirea. S-au apucat să facă avorturi și ereticii ne învață pe noi ce să credem! Am arătat / în acest articol / cum ar fi fost ca erezia nimicitoare să fie adevărată, văzând ce a produs. Continui să expun cum ar fi trăit ucenicii Domnului dacă ar fi crezut în mântuirea pe veci:

După rugăciunea Domnului din grădina Ghețimani, Iuda ar fi fost așa beat, încât L-ar fi văzut dublu pe Domnul Isus, ar fi crezut că are un frate geamăn. Iar Domnul i-ar fi găsit pe ucenici aproape intrați în comă alcoolică (au prins o reducere la crâșma din sat, hăi lăi lăi hâc hâc lăi lăi lăi, soli Aghiuță gloria), căzuți împrăștiați unul peste altul.

Tâlharul ”mântuit pe veci” ar fi tulit-o de pe cruce, că este deja intrat în har și cum nu este cădere din har, poate pleca cu următorul transport, deocamdată s-a dus la curve, fiind pe deplin asigurat în Cristos – observați blasfemia!

Apostolul Pavel a renunțat la alergarea pentru Premiul ceresc și și-a făcut un birt și i-a pus numele Sola fide & gratia, iar apostolul Ioan și-a făcut un bordel numit ”Patmos”. Iar Timotei și-a făcut o biserică unde preotese lesbiene fac căsătorii între homosexuali, ca în Olanda cu punctele T.U.L.I.P.

Nu degeaba scrie în Biblie:

Proverbe 14
11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori.
12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte – incinerare plăcută tuturor lupilor răpitori cu mântuirea pe veci!

Olanda, ce a mai rămas din religia lor (teologia cu doctrinele false)

De pe o hartă wikipedia am văzut că în 1849, în Olanda erau aproape 60 % protestanți, din care cam 55 % cu religia reformată olandeză (probabil cei obsedați de punctele T.U.L.I.P., doctrinele false). În ultimul timp, Olanda a devenit una dintre cele mai atee/agnostice țări din lume, cu protestanții uniți 8,6 %. În 2015, 63 dintre olandezi credeau că religia face mai mult rău decât bine unei țări – unde i-au dus doctrinele false (drăcești) de la Dort.

Dacă nici măcar ei nu își mai cred teologia falsă, de ce să o primim și să o credem noi? Ca să ajungem așa ca aici?

Un corp viu elimină otrăvurile!

Cineva a spus că un corp viu nu este unul care nu este rănit, ci unul care se vindecă.

Religia poate fi otrăvită cu toxinele (înățăturile) dracilor. Vedeți aici semne că trebuie să eliminați toxinele din corp. Când corpul este intoxicat, funcționează prost. La fel, comunitățile afectate de toxinele satanei prezintă semne de intoxicare: unii o iau razna și fac orice, că nu își pot pierde mântuirea; interesul general pentru lucrurile de sus scade (sunt deja mântuiți pe veci, de ce să le mai pese?), umblarea cu Domnul este tot mai slabă și este treptat înlocuită cu o vopsea de religie ușuratică (mântuirea prin conținut devine mântuire falsă, ușuratică, iluzorie numai prin etichetă), există morți ciudate (lupii răpitori au trecut de partea întunericului, prin mântuirea pe veci și alții, cei care îi cred și trăiesc învățăturile dracilor, suportă consecințele).

Eliminați-vă toxinele (otrăvurile) satanei din religie și dintre voi, întoarceți-vă la creștinismul bazat pe învățăturile Bibliei că mântuirea trebuie trăită până la capăt, în vederea rodirii mântuirii viitoare.

Un corp viu este unul care își elimină otrăvurile. Eliminați-le, dacă mai vreți viață!

Exclusivismul disperat este de la satana, care i-a înșelat

Am arătat că cei cu doctrinele (false) de la Dort nu le-au făcut pentru religie, de dragul Adevărului biblic, ci pentru că li s-a părut că dacă revin la teologia cu mântuirea care trebuie trăită practic până la capăt, vor fi iar sub dominația spaniolă (au vrut să se îndepărteze de această mântuire, dar numai teoretic). I-au interzis pe ceilalți, ca singura religie să fie a lor (cea bazată pe doctrinele false).

De la aceste doctrine (că numai pe ei i-a ales Dumnezeu) a pornit cel mai disperat exclusivism (demonic), că dacă nu crezi exact ce vor ei, nici nu ești mântuit și nici nu poți fi, pentru că monstrul cel rău / vedeți articol / nu te-a ales pentru mântuire și deci nici nu vei putea fi vreodată mântuit! Opuși lor, arminiștii nu prea au așa ceva și consideră că și alții, a căror credință și practici diferă puțin, pot fi mântuiți (dacă umblă cu Domnul). Fiecare crede că religia lui este cea mai bună, dar și alții care cred ceva diferit pot fi mântuiți.

Unii mai lipsiți de inteligență au reînviat ce au inventat alții, cu sute de ani în urmă, din motive ne-religioase. Această lipsă a dus la un fanatism care crede că numai extrem de puțini oameni au fost și vor mai fi vreodată mântuiți. Această obsesie pentru învățăturile lor nu este de sus.

Auto-înșelarea cu mărturisirea veche de sute de ani

Pe tot felul de saituri în care ni se prezintă mântuirea ușuratică pe veci, se face legătura cu o mărturisire de credință baptistă veche de mai mult de 300 de ani, bazată pe învățăturile dracilor în formele cele mai otrăvitoare, doctrinele dracilor. După ce au apărut doctrinele, din motive ne-religioase (am arătat în / articolul anterior / de ce), chiar pe acolo s-au nimerit să fie niște oameni care nu le-au gândit, ci le-au preluat ca și când ar fi fot adevărate.

După îndepărtarea în timp și geografic de acele timpuri și locuri, otrava a fost tot mai puțină (fiind eliminată treptat), până ce baptiștii au redevenit arminiști (ca strămoșii lor, așa-numiții anabaptiști).

Nu credeți minciunile numite ”învățăturile harului” (dar fără să umbli în har, care dau mântuirea numai prin credința dracilor, care știm că nu mântuie – vedeți Iacov 2 etc) și ”doctrinele harului” pentru că sunt opuse harului adevărat biblic, care are pretenții pentru mântuire / vedeți articol / , nu dă mântuirea ușuratică, pe moment și ești mântuit pe veci și atât. Cei care au făcut doctrinele, ca să justifice mântuirea pe veci (fără acoperire biblică), le-au făcut ca să susțină teologia nouă, să scape de spanioli. Nu și-au potrivit teologia după Biblie, ci au falsificat Biblia ca să se potrivească cu ce au vrut ei să obțină (au scos versete din context, ca să pară altceva decât mesajul Bibliei).

Cu câteva sute de ani în urmă, cei care au crezut aceste învățături false (că poți fi mântuit fără să umbli cu Domnul) erau mai prostuți. Nu vă întoarceți în timp, la prostia lor! Înaintașii noști, cei care au adus religia noastră până la noi, au curățat-o de otrava învățăturilor dracilor cu mântuirea pe veci. Mântuirea este un proces și știm că doar cei care umblă cu Domnul până la capăt vor ajunge să fie mântuiți în final și vor fi cu Domnul.

De ce au apărut doctrinele de la Dort prin stâmbarea adevărului Bibliei

Sinodul de la Dort a dat doctrinele ca să dea o justificare teologiei cu mântuirea pe veci, pentru ca Olanda să nu revină la catolicism și sub dominația spaniolă (statul și religia fiind strâns legate). Cum justificare biblică reală nu exista, pentru punctele T.U.L.I.P. s-au bazat pe o erezie de la începutul creștinismului (cu căderea totală, că numai cei aleși pot fi mântuiți – să nu intervină voința oamenilor în mântuire și deci nici în pierderea ei – ești mântuit și poți face orice că nu mai scapi, poți persevera cu satana că tot cu Dumnezeu vei fi în veșnicie). Se vede falsitatea și originea demonică a doctrinelor. Deci, cei care propovăduiesc aceste doctrine, trebuie să știe că ele nu au fost inventate din motiv de adevăr biblic, ci pentru că au vrut să le pară adevărată teologia falsă. Și în Ungaria și Elveția au existat calvini (reformați), dar lor nu le-a fost frică de spanioli, așa că nu ei le-au inventat. Nu au fost făcute din grija de potrivire după Biblie, ci au falsificat spiritul Bibliei, prin extragerea unor versete din context, ca să le pară lor reală teologia. / Vedeți categoria despre această falsificare, mai ales în articolele mai vechi, care apar în josul paginii / . Nu s-au potrivit ei după Biblie, nu au căutat Adevărul, ci au strâmbat Biblia după cum aveau nevoie pe moment, nu le-a păsat de Adevărul biblic!

De unde provin diferențele dintre teorie și practică

Trebuie să înțelegem care era situația în timpul reformei: statul și religia erau împreună și se considera că cei de altă religie sunt împotriva statului (un fel de trădători).

Luther a vut să se depărteze de ideea cumpărării indulgențelor (iertarea pe bani) și a făcut o altfel de teologie teoretică. Au zis că mântuirea este fără fapte ca să nu mai dea oamenii bani; practic i-ar fi obligat pe toți să facă fapte bune (roade), să trăiască cum trebuie, dacă ar fi putut.

Olanda ajunsese sub dominația Spaniei catolice. Olandezii au devenit calvini și au interzis celelalte religii. Protestantul Arminius a cercetat Biblia și a văzut că vrăjeala cu mântuirea teoretică nu este după Biblie și a propus întoarcerea la Adevărul Bibliei. Dar olandezii au vrut să continue să fie calviniști, pentru că credeau că dacă reveneau la mântuirea care trebuie lucrată prin fapte, ar fi trebuit să revină la catolicism și sub dominația Spaniei. Ca să pară adevărată teologia mântuirii ușuratice pe veci (pe care nu au trăit-o, doar au spus-o), au inventat Doctrinele de la Dort (că doar dacă oamenii sunt decăzuți complet, monstrul îi va alege numai pe unii pentru mântuire și îi va mântui obligatoriu pe veci și nu mai scapă, orice ar face ei). Doctrinele acelea nici nu au apărut din motive religioase.

Așa se explică de ce reformații au zis una (mântuirea ușuratică, pe veci), dar au trăit alta (prin fapte). Nu au trăit erezia, ci au folosit-o împotriva altora, deși nu era nevoie.

Cui slujești, cu acela vei fi!

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi….”

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii (poate a fost șters, ca urmare a îndepărtării lui de calea dreaptă a mântuirii) a fost aruncat în iazul de foc – veșnic!

Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om – Ca urmare a întoarcerii unui om la Dumnezeu, este iertat de păcatele lui, are loc nașterea din nou de sus, primește îndreptățirea inițială, care îi permite lui Dumnezeu să îi trimită Duhul Sfânt, primește Duhul Sfânt care să îl ajute să facă ceea ce nu au putut cei din vechime (sub Legea veche), să umble cu Domnul (pentru că nu i-a ajutat firea pământească), are călăuzirea și energizarea Duhului Sfânt. Când duhul rău se întoarce, o găsește goală – de ce, ce s-a întâmplat? Că știm că acolo era Duhul Sfânt. A plecat Duhul Sfânt, când omul s-a depărtat de Dumnezeu și nu i-a mai trebuit să umble cu Domnul, pe cale!

Așa se explică că am cunoscut oameni care au intrat pe calea mântuirii, cu Domnul, dar i-a interesat mai mult lumea – au vrut să fie și cu Domnul și cu lumea, că nu își mai pierd mântuirea, și au ajuns mai răi decât au fost la început.

Matei 7
13 Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
20 Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Dacă cei născuți din nou (care chiar au avut bucuria nașterii de sus) renunță la umblarea lor cu Domnul, se întorc la preocupările lumii (dar în continuare fac pe sfinții, că sunt mântuiți pe veci), merg spre mai rău (își păstrează eticheta de sfințire, nu conținutul), Duhul Sfânt a plecat, au venit demonii răi, cine îi va mai ajuta (energiza, călăuzi) în umblarea lor cu Domnul, să facă faptele, roadele vrednice de pocăintă (dacă nu mai au pocăința) și să poată fi mântuiți la finalul umblării lor? Ce folos de datul din gură cu solele (mântuirea teoretică, falsă), cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde?

Toți oamenii vor fi judecați după faptele lor. Pe aceia care s-au îndepărtat de Dumnezeu, Dumnezeu îi va judeca după faptele întoarcerii spre rău.

Merită să renunți la umblarea ta și la mântuirea ta, pentru nimicul de aici, care este trecător?

Vorbăriile goale (fără fapte, care nu mântuie) și lumești (care își apropie adepții de demoni, că nu își pierd mântuirea)

2 Timotei 2
15 Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.
16 Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti vorbării goale înseamnă fără conținut, care nu produc mântuirea finală, ca o etichetă care stă degeaba singură, pentru că nu este pusă pe un conținut, vorbării care nu produc roade vrednice de pocăință. Vorbăriile lumești îi unesc pe cei care le primesc, le cred și le trăiesc de satana, tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare.

Vorbăriile goale sunt sola fide (fără fapte, numai prin credința dracilor, care nu mântuie, ni se spune în Iacov 2), sola gratia – că poți fi mântuit prin har, chiar fără să umbli în har! Sunt ca poleiala de pe un celofan (ambalaj) pus pe ceva lipsit de conținut; ca niște baloane de săpun lucitoare! Mântuirea nu ți-o poți pierde, fiind pe deplin asigurat în Cristos, chiar dacă umbli cu demonii (oricum ești mântuit fără fapte bune, așa că poți face fapte rele, tot aia este, nu mai ai ce pierde).

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Am văzut cu toții oameni care au venit la Domnul, ca urmare a pocăinței lor cel rău și viclean a fugit, dar cum nu s-au ținut de pocăință, au ajuns mai răi decât au fost la început (ei pot să se pretindă mântuiți pe veci și să polueze bisericile care îi cred) – au făcut orice, că au crezut că nu își pot pierde mântuirea! Învățăturile dracilor i-au unit cu lumea!

19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!– dacă îți pierzi conținutul (prin renunțarea la umblarea cu Domnul), numai eticheta (vopseaua, văruiala, celofanul colorat) nu te va putea mântui în final!

Cuvântul Adevărului este că, după ce te-ai întors la Domnul, TREBUIE să umbli cu Domnul până la capăt, respectând regulile impuse în Legea harului, cu ajutor de sus (nu poți fără), pentru că doar așa vei ajunge să fii mântuit la urmă, în finalul umblării tale!

”Morminte văruite” – eticheta strălucitoare acoperă (ascunde) putregaiul mântuirii ușuratice, pe veci

Domnul Isus a spus: Matei 23.27 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici, pentru că vă asemănaţi cu nişte morminte văruite, care pe din afară par frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de toată necurăţia! – ești ”mântuit pe veci”, ce mai contează?

Și în vremea Domnului Isus, fariserii și saducheii au crezut că pot obține mântuirea ușuratică, numai pe baza credinței superficiale (aveau credință, că au mers să fie botezați; nu ar fi mers dacă nu aveau!), numai prin alegerea de către Dumnezeu (făceau parte dintre cei aleși – se vede că ei au fost aleși cu o alegere mai puternică decât a nostră – s-au născut direct ca făcând parte din primul grup / vedeți despre alegere / și / alegere / ). Ioan Botezătorul i-a detectat repede pe cei care au vrut să primească mântuirea, dar fără fapte (sola gratia, sola fide) și i-a numit (insuflat de Dumnezeu) ”pui de vipere”.

Unii fanatici cu mântuirea pe veci zic că conținutul nu trebuie schimbat (că dacă încerci să faci fapte bune vrednice, dacă vrei să fii mai bun încerci să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie și aia nu e mântuire) și atunci schimbă doar exteriorul. Dacă faci pe sfântul ești mântuit pe veci și atât! Dar dacă ei merg băuți la curve, fac avorturi și altele asemenea, aia este mântuire! Mântuire cu ”harul suveran și irezistibil” pe veci, și mai și spurcă Numele Domnului cu soli Deo Gloria, deși Biblia ne spune clar:

2 Timotei 2
15 Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului – care ne învață că TREBUIE să umblăm cu Domnul, până la capăt, prin faptele noastre, ca să putem ajunge să fim mântuiți în viitor – vezi Ioan 3.36 traducerea corectă aici.
16 Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti – sola fide numai prin credința dracilor care nu mântuie, sola gratia numai prin har dar nu umblă în har și unii ajung mai răi decât cei din lume!; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu – bețivani drogați curvari, fac avorturi etc, pretinzându-se pe deplin asigurați în Cristos cu solus Christus!
19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!– doar cei care umblă cu Domnul, cu ajutor de sus, să spună soli Deo gloria!

Pecetea înseamnă garanția. „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” – pentru că nu se lasă înșelat de etichetă (vopsea, decor), ci se uită la conținut, la faptele omului (nu la credința de pe dinafară)! Vei fi judecat după fapte, nu după datul din gură (cu credința numai teoretică, ușuratică, care nu mântuie).

Doctrinele dracilor cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci sunt false

Ca să creeze o justificare pentru învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, obsedații de mântuirea pe veci au inventat, de la satana, doctrinele dracilor (punctele T.U.L.I.P.): toți oamenii sunt căzuți complet și nu mai pot răspunde la chemarea lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu i-a ales pe cei puțini pentru mântuire și pe cei mai mulți pentru chin veșnic fără să le dea posibilitatea pocăinței, i-a fermecat cu ”harul” (dracul) irezistibil și i-a mântuit pe veci, abracadabra cu bagheta magică, iar cei puțini mântuiți pot face orice că nu își mai pot pierde mântuirea (perseverența cu demonii).

Biblia ne spune că Dumnezeu îi cheamă pe TOȚI la pocăință, harul oferă mântuirea tuturor, Jertfa este bună pentru TOȚI oamenii – am scris aici texte din Biblie. Tatăl din Pilda fiului pierdut a așteptat întoarcerea acasă a fiului, nu i-a făcut vrăji de întoarcere:

Luca 15
16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii (păgânului), dar nu i le dădea nimeni.
17 Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
19 şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
20 Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
21 Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”

Nu vedem în Biblie că oamenii sunt niște pioni în jocul de noroc cosmic, fără voință liberă și fără valoare. Nici Jertfa Domnului nu este numai o înscenare palidă (bună numai pentru cei puțini, aleși). Harul oferă TUTUROR oamenilor mântuirea, dar fiind o Lege, ARE PRETENȚII pentru mântuirea fiecăruia (am scris din Biblie, în articolul din linkul de mai sus). Aceste doctrine drăcești au fost inventate ca să ajungă la mântuirea care nu se poate pierde, pe veci, dar se vede clar că sunt false! Harul nu dă mântuire ușuratică și obligatorie; dacă nu respecți cerințele lui Dumnezeu, rămâi fără mântuire!

Un fanatic obsedat de doctrinele dracilor a dat un exemplu invers!

Un obsedat de doctrinele dracilor cu mântuirea pe veci (punctele T.U.L.I.P.) a zis că Dumnezeu nu i-a ales pentru mântuire pe fariseii fățarnici (care dădeau zeciuială din fiecare lucru), ci pe Petru, cel care s-a lepădat de Domnul. A dat un exemplu, dar așa de nepotrivit pentru obsesia lui, încât (dacă ne uităm la conținut, nu doar la suprafață) a ieșit adevărul Bibliei că mântuirea trebuie trăită practic până la capăt, prin fapte (roade vrednice)!

Așa cum știa că Avraam va umbla cu El practic, prin faptele lui și își va învăța și urmașii să facă la fel / am pus articol / , Dumnezeu știa și că Petru se va pocăi practic (nu au fost aleși, adică obligați pentru mântuire niciunul, așa au ales ei să facă practic). Au fost mântuiți prin fapte, pentru că au umblat practic cu Domnul, cu ajutor de sus (în har).

Geneza 18
Pentru că Avraam a umblat practic cu Domnul, prin faptele lui (a trăit practic), a avut aprecierea lui Dumnezeu. În continuare (în viitor):
18 Căci Dumnezeu va face ca Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului – Dumnezeu face ce scrie în versetul 18 bazat pe versetul 19.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină practic, prin faptele lor! Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… – dacă Avraam nu ar fi făcut ce este drept și bine, ar fi renunțat la binecuvântarea promisă!
22 … Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23 Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? … Avraam L-a ținut de vorbă pe Dumnezeu și a negociat cu El, și Dumnezeu i-a dat ce a cerut – scăparea lui Lot și alor lui!

Cei numiți de Domnul Isus ”morminte văruite”, cu zugrăveală pe dinafară dar cu oasele morților pe dinăuntru, au vrut mântuirea (un lucru bun) dar fără să umble cu Domnul, adică fără fapte, ci numai prin har, numai prin credință (o aveau, dar era a dracilor, fără fapte, ni se spune în Iacov 2), prin apartenență la cei aleși – dar vrăjeala cu alegerea (fără fapte) nu a funcționat Ioan Botezătorul i-a numit ”pui de vipere”, vedeți și / articol / . Ei sunt cei care se pretind ”mântuiți pe veci”, cu eticheta lucioasă, dar unii cu conținutul putred / vedeți articol / .

Ioan a chemat oamenii la pocăință și unii au venit, își marturiseau păcatele și erau botezați de el. Dar au venit și falsificatori ai mântuirii reale (farisei și saduchei, teologi care citeau Scriptura ca să o strâmbe, nu să o trăiască), care credeau că odată ce au intrat în noua religie (mântuiți numai prin credință, numai prin har) nu mai trebuiau să facă nimic. Au venit cu credința că îl vor înșela pe Ioan. Se vede că nu au reușit:

Matei 3
7 Dar când Ioan Botezătorul a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? – erau înaintașii celor care se cred mântuiți cu mântuirea ușuratică (pe moment, pentru veci și nu mai scapi) de astăzi
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.
Ce vor păți cei care încearcă să Îl înșele pe Dumnezeu:
9 Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” (nu există mântuire prin apartenență, prin ALEGERE). Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam, adică Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui și nu poate fi înșelat!
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – vedem unde duce mântuirea ușuratică, fără fapte.
11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” – focul veșnic!

Iacov 2
17 Acest exemplu demonstrează faptul că dacă este afirmată (cu gura) dar nedemonstrată prin fapte, acea credinţă este moartă
19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu (adevărat). Corect! Dar şi demonii cred (acest lucru) şi au doar un sentiment de teamă care îi face să tremure.
20 Om nechibzuit (mântuit pe veci), vrei să înţelegi că fără fapte, credinţa este inutilă? – sola fide nu mântuie!
21 Strămoşul nostru Avraam nu a fost oare considerat corect (în relaţia lui cu Dumnezeu) doar atunci când şi-a demonstrat credinţa prin fapte, punându-l pe Isaac ca sacrificiu pe altar?
22 Este de remarcat cum credinţa lui a fost completată de fapte; şi astfel ea a lucrat împreună cu ele!
23 Acest fapt confirmă textul din Scriptură care spune că „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; şi a fost considerat corect”; iar Dumnezeu l-a numit prietenul Lui.
24 Este evident deci că omul este considerat drept / neprihănit / îndreptățit / justificat prin fapte (şi) prin fapte, nu doar prin credinţă! (trad. BVA)
26. După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte Sola fide, sola gratia este moartă – și nu poate mântui în final, doar alergarea cu Domnul te poate face să ajungi la premiul alergării!

Dumnezeu și-a extins harul și în Vechiul Testament, la cei care au fost sub vechea Lege și au umblat cu Domnul, așa a ajuns Avraam să fie mântuit (datorită faptelor lui). Despre el și despre Petru și despre ceilalți ucenici ai Domnului, de atunci și până astăzi, se poate spune că au ajuns la mântuirea finală (vedeți categoria Timpurile mântuirii) ca urmare a alergării lor, sub regulile care trebuie respectate, în Legea harului / vedeți și în articolul anterior / :

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Biblia oferă mântuirea arministă. Punctele T.U.L.I.P. cad de la primele. Harul are cerințe care TREBUIE respectate

Legea Harului în care TREBUIE să umbli până la capăt, ca să ajungi la mântuirea viitoare finală, are cerințe care TREBUIE respectate, le-am pus cu albastru:

Faptele apostolilor 17
30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; – nu ar porunci dacă oamenii nu ar avea voință liberă!
31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

2 Corinteni 5.15
14 dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit – Jertfa Domnului este valabilă pentru toți!
15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.

Romani 5
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi – darul se referă la ajutorul de sus în umblarea noastră cu Domnul până vom ajunge la mântuirea viitoare; nu la mântuirea obligatorie, pe veci!
16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa – mizeria jignitoare cu harul fals și ratat (extrem de slab, numai pentru cei puțini) a căzut!
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea – pentru că doar dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt, vei ajunge la Premiul ceresc, mântuirea viitoare – ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Punctele TULIP cu alegerea individuală pentru mântuire (inclusiv că oamenii sunt așa decăzuți încât nu se mai pot întoarce la Dumnezeu) au căzut, și astfel a căzut și mântuirea pe veci (pe care voiau să o justifice) – punctele T.U.L.I.P. cad de la început, nici nu se apropie de ultimul, cu mântuirea pe veci (perseverența ereticilor cu satana, care i-a înșelat cu mântuirea ușuratică, care nu se poate pierde, pe veci).

Jertfa Domnului nu este numai o înscenare pentru cei predestinați, ci este bună pentru toți! Harul (ajutorul de sus) este bun ca să ajute pe toți, dar doar în umblarea oamenilor cu Domnul, până la capăt, pentru că numai așa puteți ajunge la destinația fericită, în partea fericită a veșniciei, cu Domnul!

Despre predestinarea, alegerea individuală (a fiecărui om) pentru mântuirea obligatorie, pe veci

Deoarece mântuirea pe veci nu are susținere biblică, cei cu învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci au un ajutor fals: teoria că oamenii nu au voința liberă și că doar pe cei puțini Dumnezeu i-a ales să fie mântuiți, nu și pe ceilalți, care nu au de ales, nu vor putea fi mântuiți vreodată.

Matei 7
13 Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea – Ce monstru de mafiot ar putea fi Dumnezeu, când poruncește oamenilor să vină la mântuire, să intre pe poarta strâmtă, când știe bine că nu vrea ca ei să fie mântuiți?!

14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o găsesc – Domnul Isus ne spune că oamenii nu intră în proces de mântuire (pe calea mântuirii) pentru că nu îi interesează, nu pentru că nu i-ar fi ales! Nu-i interesează mântuirea, nu vor să intre în acest proces!

Dumnezeu ar vrea ca toți oamenii să vină la mântuire și poruncește tuturor oamenilor să vină la pocăință:

Faptele (nu doar vorbele) apostolilor 17
30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…” – Dumnezeu le poruncește tuturor oamenilor să se pocăiască și să umble cu El, pentru că numai așa vor putea scăpa de mânia viitoare, la Judecata finală!

Prăpastia

Unii se laudă că ei nu pot păți nimic dacă sunt pe marginea prăpastiei. Și se apropie tot mai mult ….

Știi care este cea mai periculoasă prăpastie? Cea care nu pare că este prăpastie! Nu este nici abruptă, să-ți vină rău să te uiți; nici cu panta prea apropiată de verticală și ți se pare că orice ai face, te vei putea opri.

În articolul anterior am scris despre un autobuz care a căzut în prăpastie. Dar prăpastia nu pare prăpastie (nu este prea abruptă) – în imaginea de sus. Totuși, au murit zeci de oameni acolo (vedeți în videoul din linkul din articol).

Oprește-te din cădere, până mai poți!

Un avantaj al căii mântuirii

Accident îngrozitor: un autobuz a căzut în prăpastie. Cel puțin 48 de morți

Luca 13
23 Cineva I-a zis: „Doamne, sunt oare puţini cei ce se mântuiesc (umblă pe calea mântuirii)?” El a răspuns:
24 „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă, căci — vă spun — mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea!
25 Odată ce Stăpânul casei Se va ridica şi va încuia uşa, iar voi, de afară, veţi începe să bateţi la uşă, zicând: «Doamne, [Doamne,] deschide-ne!», drept răspuns, El vă va zice: «Nu ştiu de unde sunteţi!»
26 Atunci veţi începe să spuneţi: «Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi pe străzile noastre ai dat învăţături!»
27 Şi El va răspunde zicând: «Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!»
28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar voi veţi fi scoşi afară.
29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.   (trad. NT EDCR)

Matei 7
13 Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o găsesc.
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori vă învață că mântuirea nu se poate pierde, că veți ajunge cu Domnul chiar dacă umblați cu demonii!

Un autobuz s-a prăbușit într-o prăpastie de aproximativ 90 de metri adâncime într-un loc cunoscut sub numele de „Curba Diavolului„, potrivit Associated Press.

Potrivit ultimelor informații, autobuzul a fost lovit de remorca unui tractor, iar pasageri nu au mai avut nicio șansă. Peste 48 de oameni și-au pierdut viața.

Autobuzul plin cu pasageri se îndrepta dinspre localitatea Huaura către capitala Lima. Cel puțin 57 de pasageri se aflau în mașină la momentul producerii tragediei.

Știți care este principalul avantaj al căii Domnului? Nu duce spre prăpastie. Nici prin apropierea prăpastiei nu trece!

Știrea de aici.

Îți mai spune ceva indicatorul?

Pe un sait cu siguranța circulației pe drumurile forestiere am găsit următorul semn (Drum înfundat):

Pe care nu l-am îmbunătățit (prelucrat) în niciun mod, pentru că reprezintă exact realitatea: de la drumul principal pornesc uneori drumuri care duc în prăpastie. Dumnezeu îți pune indicatoare și opreliști pe calea rea, ca să te întoarcă înapoi. Dar, dacă te înșeală cel viclean, și indicatoarele harului întoarcerii le vezi estompate (șterse), ca și când nici nu ar fi.

Vă mirați că unii care au trăit învățătura dracilor, erezia nimicitoare că mântuirea nu se mai poate pierde, au ajuns mai răi decât au fost la început? Oprește-te la timp, cât mai poți!

Cui slujești, cu acela vei fi și vei ajunge la destinație pe drumul lui!

Proverbe 14.12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte

Înaintașii noștri și-au curățat religia de erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci. De ce să mergem noi pe un drum care duce la pieire?

Nu vrem să ajungem așa:

Căzuți în prăpastie, în drum spre târg

foto ISU Neamt

Patru tineri cu vârste între 20 și 26 de ani sunt răniți grav, iar unul este în comă după ce au căzut într-o prăpastie, în această dimineață. Cei patru au plecat, noaptea, cu căruța din satul Țolici spre târgul de la Tupilați, dar au rătăcit drumul și au căzut într-o prăpastie.

   De aici.

… aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu

Coloseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
2 către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos care sunt în Colose: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
5 din pricina speranței care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,
7 cum aţi învăţat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi
8 şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.
9 De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;
10 pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,
11 întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie,
12 mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.
Nicicum nu seamănă nici acest text, nici învățătura Bibliei cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (orice ai face)!

Mântuire adevărată sau ușuratică? Cu Dumnezeu până la capăt!

Tot felul de lupi răpitori au adus și răspândit și la noi erezia nimicitoare, învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde – este tot ce au reținut ei! Și se folosesc de orice ca să ”dovedească” că mântuirea este ușuratică și pe veci – de exemplu de cele 5 sole – cei care le-au făcut nu le-au ținut nici ei (doar le-au folosit împotriva vânzării indulgențelor), pentru că au trăit practic (prin fapte), nu s-au mulțumit numai cu credința teoretică. Mântuirea nici nu poate fi numai prin credință, nici măcar intrarea pe calea mântuirii; pentru că fiecare om, ca să intre pe cale, trebuie să răspundă chemării și să se întoarcă practic la Dumnezeu (noi nu credem în ”mântuirea” abracadabrantă). Dacă un om chemat pa pocăință nu răspunde chemării, trece mântuirea pe lângă el. Fiul din pilda fiului pierdut și-a revenit în simțiri, i-a părut rău și s-a întors acasă – nu i-a făcut tatăl farmece de întoarcere, la vrăjitoare; iar apoi să se poată duce din nou la porcii lumii acesteia, fiind pe deplin asigurat în Cristos (poate persevera cu satana în sfințenie, cum fac unii care trăiesc erezia și fac orice).

Nu mai există nimeni să ne ceară bani pentru iertarea păcatelor (indulgențe), deci să lăsăm copilăriile în urmă și să vedem adevărul Biblic: după ce ai intrat pe calea pocăinței (ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu), trebuie să umbli cu Domnul (cu ajutor de sus, acest ajutor este harul) până vei ajunge la destinația finală, mântuirea viitoare!

Precizare despre cei ”mântuiți pe veci”

Nu fac referire la protestanții reali (lutherani, calvini), ci la tot felul de șarlatani care nu au luat din religia protestantă decât ceea ce a fost mai rău, mântuirea pe veci. Ei au adus din străinătate, de prin universități de fanatici obsesia cu mântuirea pe veci, orice ar face oamenii apoi (fiind pe deplin asigurați în Cristos! Nu au fost deloc interesați de conținutul practic al protestantismului, de modul în care au trăit oamenii atunci și ce au făcut. Cei care au umblat cu Domnul, au ajuns la destinația fericită. Luther și Calvin au vrut să facă dictaturi în care să îi oblige pe TOȚI oamenii să umble împreună în direcția bună, nu le-au zis că pot face orice, că nu-și pierd mântuirea! Au vrut să se opună vânzării de indulgențe și au exagerat (cu teologia teoretică). Calvin a pretins că TOȚI oamenii ar trebui să trăiască cu Domnul, să umble pe cale și apoi se va vedea cine au fost cei aleși – este clar că TOȚI cei care umblă vor ajunge la destinația bună!

Au făcut o diferență între teologia teoretică (netrăită), cu care doar s-au opus cererii de bani (vânzarea de indulgențe pentru iertare) și trăirea practică cu Domnul. Adică le-au spus catolicilor: Nu ne cereți bani, că noi ne rezolvăm altfel mântuirea (cu teoria doar teoretică pe care o cunoașteți) – aceasta era politica externă. Dar nu au înlocuit umblarea practică cu datul din gură și dacă ar fi putut, i-ar fi obligat pe TOȚI enoriașii lor să umble cu Domnul, ca să ajungă la țintă – politica internă.

Ca urmare a seriozității lor (exagerate), au schimbat în bine soarta lor și părțile locuite de ei. Nu au trăit erezia teoretică a mântuirii pe veci, ci au umblat cu Domnul.

Separat de ei (majoritatea protestanților au fost lutherani, nu calvini), o parte a reformaților au dezvoltat de la satana doctrinele dracilor (la Dort). Luther s-a opus dublei predestinări, Calvin ar fi vrut să îi oblige pe toți să trăiască după standardele umblării cu Domnul, numai nenorociții ăia vicleni (ramura moartă a reformei) au inventat mântuirea obligatorie fără umblare cu Domnul (nici măcar ei nu au zis-o direct).

Opus celor care nu au trăit teologia mântuirii pe veci, ci au umblat cu Domnul, unii ar vrea să ne ofere o mântuire superficială, ușuratică, de care nu mai scapi orice ai face, oricui ai sluji – am văzut că aceasta ucide suflete.

Nu am mai folosit termenul ”calvin” aici, pentru că este evident că cei care au preluat obsesia mântuirii pe veci nu au vrut să cunoască pretențiile de sfințire practică ale reformaților, lutheranilor, puritanilor etc (care au păstrat teoria falsă cu mântuirea pe veci, dar teologia lor a fost doar teoretică, practic au făcut invers – au umblat cu Domnul – se vede practic din trăirea lor).

Acum, datorită răspândirii învățăturilor dracilor, chiar dacă cei care cred în mântuirea pe veci nu o propovăduiesc (cu disperare), ci vorbesc despre umblarea cu Domnul, cei care o aud află repede că pot face orice (fiind asigurați pe veci în Cristos) și vor ajunge să fie cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii. Unii chiar aderă la acest ”protestantism” de fațadă ca să poată face orice și fac orice, și starea lor merge spre tot mai rău! Cele 5 sole sunt folosite ca să indice ca fiind reală mântuirea chiar în umblare cu demonii.

Cei care propovăduiți mântuirea pe veci, puteți ucide suflete cu ea și să deveniți lupi răpitori fără să vreți, dar lupii răpitori nu vor cu Domnul, ci cu victimele lor!

Mulțumesc lui Daniel pentru comentariu

Mulțumesc lui Daniel pentru acestea (a fost pus ca un comentariu la Cele 5 sola, dar îl pun ca articol, pentru că este așa cuprinzător). Din alt comentariu:

Coloseni 1: 21 – 23
„Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; (MÂNTUIREA FINALĂ, ADICĂ DESĂVÂRȘIREA, CONDIȚIONATĂ MAI DEPARTE DE RĂMÂNEREA ÎN CREDINȚĂ ) negreşit, DACĂ RĂMÂNEȚI şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abatei de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.”

Cele câteva texte biblice din celălalt comentariu le-am scris și eu de câteva ori – poate vor fi de folos celor care vor să ia Biblia în serios.

Soli Deo Gloria… Esti prea drastic. Nu e blasfemie(nu este blasfemie pentru cei care își iau în serios umblarea lor). Pentru starea de inceput a celui mantuit sunt valabile toate cele 5 puncte. Ideea e ca trebuie sa ramai ca si credincios in ele si sa aduci roada – aceasta înseamnă fapte, opusă mântuirii numai prin credință, numai prin har.
Problema e cand te opresti aici…. si traiesti ca cei din lume crezand ca esti totusi mantuit – da, dar cele 5 sunt folosite de unii ca dovezi că ești mântuit, apoi nu contează ce mai faci, cui slujești, fiind mântuit pe veci și gata.
O sa-ti spun ceva… Chiar si printre acesti calvinisti care cred ca mantuirea nu se poate pierde sunt unii care spun ca daca traiesti in pacat si ai o viata religioasa esti nemantuit.
Paul Washer e unul dintre ei…. insa diferenta e ca ei cred ca cei care traiesc in pacat chiar daca au fost botezati si au facut chiar fapte bune in biserica… nu au fost nascuti din nou niciodata adica nu au fost mantuiti…. Ei cred ca nasterea din nou este un proces…. ceea ce e fals INSA AU SI UN SAMBURE DE ADEVAR.
Este posibil ca unii dintre ei sa nu fi fost nascuti din nou niciodata si sa fie in biserica. Exemplu:
Matei 7: 22 – 23
„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”” „Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; (N-AU FOST MANTUITI DAR AU FACUT LUCRARI IN BISERICA) depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.””
Insa exista si o categorie care L-au cunoscut pe Dumnezeu si au cazut… Evident Domnul Isus nu vorbea despre acea categorie in versetele de mai sus… iar calvinistii de obicei generalizeaza acele versete, cand ele se refera la cazuri particulare.
In acelasi timp o sa ti se para ciudat ce iti spun…. INSA DE LA O ANUMITA STATURA SAU MATURITATE SPIRITUALA MANTUIREA NU SE MAI POATE PIERDE MAI BINE ZIS DUPA ANUMITE INCERCARI CRUCIALE DIN VIATA DE CREDINTA – pierderea celor intrați pe cale este ușoară la început (unii care află că pot face orice, chiar fac orice și ajung mai răi decât erau la început). Și cei intrați pe cale de mult timp pot fi pierduți, unii stau pe loc și sunt ca pruncii, nici vorbă de maturizare, fiind lipsiți de interes pentru lucrurile de sus. Așa că cel mai sigur este să renunțe la erezie (numită de Biblie ca învățăturile dracilor).
Aici Calvinistii… daca nu ar pune problema nasterii din nou ar insemna ca au ajuns totusi la concluzia corecta si anume ca mantujirea nu se poate pierde.. Asa este DAR NUMAI IN ANUMITE CONDITI.I O sa-ti dau si exemple in acest sens:
Lui Avraam i-a spus Dumnezeu ca toate neamurile pamantului vor binecuvantate in samanta lui de abia dupa ce a fost incercat cu jertfirea lui Isaac, pana atunci ii spusese ca va ajunge un neam mare…dar si fiului Sau Ismael i-a promis acelasi lucru… insa binecuvantarea de patriarh a obtinut-o de abia dupa ce a trecut acel tes…. Acum imagineaza-ti cum ar fi fost ca Avraam, dupa acel eveniment sa se fi lepadat de credinta in Dumnezeu?!?!?!? Era o catastrofa… Am fi fost urmasii unui patriarh nemantuit… Deci, Dumnezeu stia ca va ramane mantuit sau ca nu-si va pierde mantuirea – dacă el l-ar fi părăsit pe Dumnezeu și Dumnezeu l-ar fi abandonat (în Biblie sunt cazuri când oamenii au trecut de la bine la rău, și Dumnezeu a renunțat la binele pe care a vrut să li-l facă; și invers). Dumnezeu a știut că Avraam va umbla cu El până la capăt și își va învăța și urmașii umble cu Domnul.
Alt. exemplu:
Când Dumnezeu desăvârșește pe un om, acel om nu va cădea niciodată…
1 Petru 5: 10
„Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, DUPĂ ce veţi suferi puţină vreme, (testarea aceea crucială a credinței) vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face NECLINTIȚI. (siguranța mântuirii… pe viitor)” – sigurața mântuirii viitoare există, dar este extrem de condiționată de schimbarea gândirii Coloseni 3.1-6, a preocupărilor spre lucrurile Împărăției și de umblarea cu Domnul Filipeni 2.12-13, Filipeni 3.10-14, lista de făcut din 2 Petru 1.3-11 cu garanția că nu vei cădea cât timp umbli cu Domnul, continuu, și îți menții interesul spre lucrurile de sus.
Alt exemplu:
1 Petru 4: 1
„Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; ” (atingerea nivelului siguranței pe viitor a mântuirii, în urma încercării cruciale a credinței reprezentată aici prin suferința în trup… sau chiar a desăvârșirii ca acel frate din această mărturie…)
Așadar calviniștii percep unele lucruri cumva corect însă problema e că ei cred că ei nu cred că mântuirea se poate pierde ÎNCĂ DE LA ÎNCEPUT, însă adevărul este că mântuirea nu se mai poate pierde de abia după ce omul ajunge printr-o încercare sau mai multe încercări la statura de om mare în credință – chiar Domnul Isus ne-a descris cum se pierde ușor mântuirea, la început, în Pilda Semănătorului, din Matei 13.
Problema care rezultă din credința lor este STRICT de atitudine.
Exemplu.
Să zicem că ești prieten cu un frate din biserică cu care ai părtășie… îl vezi de-alungul anilor cum se manifestă roada Duhului Sfânt în el… când vă rugați împreună, când cântați împreună, când vă încurajați împreună… se vede după limbajul trupului în toți acești ani că omul crede din toată inima mesajul Evangheliei, dar după câțiva ani acest om se leapădă brusc de credință în urma unei tragedii personale, prin care își pierde credința.
Ca și calvinist vei fi pervers și vei spune…. „Omul acesta nu a fost niciodată mântuit sau născut din nou… și te vei resemna repede cu gândul că acel om a fost un ipocrit și își merită soarta…”
Dacă însă știi că omul acela este un FIU pierdut și că a fost totuși mântuit, te va durea sufletul pentru că știi că el de fapt a fost slab în credință și a căzut la un test al credinței… și te vei duce după El cum s-a dus și Domnul Isus după oaia pierdută… adică nu te va lăsa sufletul să-l abandonezi știind că credința acelui om A FOST CÂNDVA REALĂ…. dar dacă crezi că credința acelui om nu a fost niciodată reală și acel om nu a fost niciodată mântuit… nu vei simți milă și părere de rău ci vei simți că ai fost înșelat în tot acest timp de un ipocrit…. și vei judeca pe acel om cu răceală și chiar vei fi bucuros că ai scăpat de un ipocrit…
Aici duce teoria calvinistă… la lipsa empatiei față de persoanele slabe și căzute…
E o teologie justificativă și care îți ia responsabilitatea de a căuta pe cei CĂZUȚI pentru că ei nu există în calvinism ci există doar ipocriți și nemântuiți.
E o teologie perversă care duce la răceală superioritate și mândrie… – îngâmfare demonică, ușor de observat la unii

Am zis că este blasfemie (în acel articol) deoarece ne prezintă un monstru care nu i-a vrut mântuiți pe cei mai mulți, deși ar fi putut să îi mântuiască ușor (dacă mântuirea nu depinde de oameni, ci doar de alegerea lui Dumnezeu). Unii au luat-o razna pentru că monstrul nu i-a ales pentru mântuire, deci Dumnezeu i-a obligat să trăiască în păcat – Dumnezeu devine egal cu satan (de la care vin aceste învățături).

Unii lupi răpitori zic că mântuirea nu depinde de oameni deloc, așa că dacă ești mântuit este indicat să umbli cu Domnul, dar dacă umbli cu satan este același lucru, că de mântuire nu mai scapi și am cunoscut dintre aceia care au ajuns mai răi decât au fost la început, considerându-se asigurați pe veci în Cristos, chiar umblând cu demonii – blasfemie.

Dar nu zic că este blasfemie pentru cei numiți ”calviniști” dar care umblă cu Domnul (mulți au zis teoretic că nu trebuie fapte, dar au umblat practic cu faptele lor cu Domnul, de exemplu puritanii). Este blasfemie numai pentru cei care ajung mai răi decât erau la început și apoi dau din gură cu solus Cristus. De aceea combat erezia, pentru că unii cred că pot face orice (să umble cu demonii, de la care sunt învățăturile înșelătoare) și rămân pe deplin asigurați în Cristos – Jertfa Domnului îi face să poată umbla cu demonii și nu își pierd mântuirea!

Întâmplările pelerinului în călătoria sa (Călătoria creștinului), de John Bunyan

Mulțumesc celui care s-a obosit pentru noi și ne-a pus-o la dispoziție. O puteți găsi și audio. Recomand cumpărarea acestei cărți din librării creștine, nu costă mult.

V-am postat-o aici ca să vedeți că pentru cei care se credeau mântuiți pe veci, umblarea cu Domnul era foarte importantă. Nu se foloseau de erezie (care era mai mult teoretică pentru ei) ca să facă orice, ci își trăiau practic, PRIN FAPTELE LOR, credința.

Combat învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci pentru că am văzut că produc victime

Liderii reformei protestante au fost mai degrabă prea serioși decât prea neserioși, încât să își învețe enoriașii că pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea. Ar fi vrut să îi oblige pe oameni să fie disciplinați și să meargă toți în aceeași direcție, corectă. Au folosit ideea de mântuire numai prin credință, numai prin har, ca să nu trebuiască să dea bani pentru iertarea păcatelor, prin cumpărarea indulgențelor – acum cine vă mai cere bani? Nu au renunțat la necesitatea umblării în har, cu Domnul, pentru mântuirea fiecăruia. La teologia teoretică au adăugat teologia practică. Nici alții care s-au crezut mântuiți pe veci nu credeau în mântuirea ușuratică, că te-ai mântuit (cu bagheta magică) pe moment pentru veci și gata, nu mai scapi apoi, nici să vrei. Ei cereau ajutorul lui Dumnezeu în umblarea lor permanentă, de fiecare zi, în fiecare clipă – mântuiți pe veci însemna că nu se vor lăsa de umblarea lor, de pocăința lor!

De exemplu puritanii: au avut ei o religie ușuratică, în care fiecare să facă ce vrea? Unul dintre cei care se credeau mântuiți pe veci a fost și John Bunyan și care ne-a arătat ce a însemnat practic pocăința pentru ei, o umblare permanentă cu Domnul, în cartea Întâmplările Pelerinului în călătoria lui (Călătoria creștinului). O puteți găsi în librăriile creștine, poate și pe internet. Citez câteva din titlurile capitolelor, ca să vedeți ce a însemnat creștinismul pentru ei:

Nu au trăit erezia mântuirii fără fapte, ci au umblat cu Domnul!

În zilele noastre, unii care nu au vrut să cunoască spiritul reformei, ne zic că mântuirea pe veci înseamnă că poți umbla cu satana, că nu îți poți pierde mântuirea. Nu au vrut să cunoască cum au trăit înaintașii, că nu au făcut orice. Pentru ei mântuirea nu a fost ușuratică. Dintre cei care aud învățăturile dracilor că mântuirea este numai prin credință și nu se poate pierde, unii trag concluzia logică (și văd obsesiile cu doctrinele dracilor) că pot face orice. Chiar există lupi răpitori care zic aceasta în mod direct și murdăresc sufletele oamenilor cu aceste învățături.

La învățăturile dracilor ei adaugă și un exclusivism demonic, că dacă nu primești învățăturile lor, nu poți fi mântuit, că Dumnezeu nu te-a ales. Dacă nu crezi exact ca ei, nu ești mântuit.

Combat aceste învățături pentru că lupii răpitori fac victime cu ele. Unii deveniți lupi răpitori fără să vreți și chiar fără să știți. Pentru cei care devin lupi răpitori nu va fi loc în cer, cu Domnul!

Cine nu umblă cu Domnul prin faptele lui, a fost mântuit inițial degeaba (numai prin credință)

2 Petru 1
2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
Umblarea cu Domnul: 5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta (umblarea trebuie să fie practică, prin fapte, nu să rămâneți la ”numai prin credință”); cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea (amiciția, prietenia) de fraţi; cu amiciția de fraţi, dragostea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca (cădea)  niciodată.
11 În adevăr, în acest fel vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – veți ajunge să primiți Premiul alergării voastre cu Domnul, veți fi mântuiți în final!

9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb este orb față de lucrurile Domnului ca cei din lume (care nici nu s-au pocăit), umblă cu ochii închişi față de Domnul  şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – a uitat prețul cu care a fost plătit, a uitat că a fost născut din nou de sus, a uitat de viața nouă, a uitat de curățarea lui pentru că s-a întors la preocupările vechi, ale lumii. A intrat degeaba pe calea mântuirii, (a fost mântuit inițial degeaba) prin credință, dacă apoi nu a umblat pe cale prin faptele lui, până la capăt!

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul (după ce a intrat, prin credință, pe calea mântuirii, o ține păcătuind cu voia) nu va vedea viaţa veșnică (nu va fi mântuit în final), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

 

Harul este înmulțit prin apropierea de Dumnezeu, prin schimbarea preocupărilor spre lucrurile de sus, prin umblarea practică cu Domnul, nu cu demonii, de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde!

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin aceleași lucruri, prin umblarea practică cu Domnul prin fapte!

El ne-a dat promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti – numai așa puteți ajunge la mântuirea finală promisă, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.

Numai dacă umblați cu Domnul veți ajunge să fiți mântuiți la urmă, în final. Aveți ajutor de sus pentru aceasta.

Dumnezeul creștinilor este Tată bun

Ezechiel 18.23 Doresc Eu moartea păcătosului (se referă la moartea veșnică, în chinul veșnic)? – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

Nu prea se pricepe Dumnezeu la teologie drăcească, cu punctele TULIP și nu a știut povestile false că oamenii sunt așa căzuți, încât trebuie să îi aleagă numai pe câțiva pentru mântuire și pe restul să îi trimită în focul veșnic, fără ca măcar să le dea posibilitatea pocăinței?! (Jack spintecătorul era copil naiv pe lângă așa monstru, care a făcut, fără motiv real, zeci de miliarde de victime)!

23 Am Eu în adevăr vreo plăcere în moartea (veșnică, în chinul veșnic) celui rău?“ zice Domnul Dumnezeu. „Nu mai degrabă în întoarcerea lui de la calea lui, ca să trăiască? (altă traducere)
Nu știe Dumnezeu că în Biblie sunt scrise prostii, care nu sunt după punctele T.U.L.I.P.? Sau poate învățătura dracilor cu mântuirea pe veci o fi falsă? Că vedem un Dumnezeu bun, binevoitor, care vrea să renască pe TOȚI cei pierduți. Dar viața veșnică nu o pot obține decât cei care se întorc la Domnul!
Caracterul Persoanelor Sfintei Treimi este opus învățăturilor dracilor cu mântuirea pe veci, cu încercarea de justificare prin Doctrinele false ale dracilor (numite ale harului, dar fals). Dumnezeu este un Tată bun, care așteaptă ca păcătoșii să se întoarcă la El, mântuirea este ferită tuturor, Jertfa este bună pentru toți, harul adevărat (arminist) oferă tuturor mântuirea dar are pretenții mari de umblare cu Domnul!
Cine vrei să te mântuie în final? Un monstru pentru care ești doar nimic sau Dumnezeu care a fost răstignit pentru Tine? Dumnezeu era în Cristos împăcând păcătoșii cu Sine, pentru tine!

Dumnezeu ne-a născut din nou spre speranța mântuirii finale (viitoare)

1 Petru 1
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Dumnezeu ne-a născut din nou spre speranța mântuirii finale (viitoare), la care vor ajunge doar cei care continuă umblarea lor cu Domnul până la ajungerea la destinația fericită, nu că suntem deja mântuiți pe veci și atât!

De veșnicie are Dumnezeu grijă, dar și noi trebuie să ne facem fiecare partea lui, cu ajutor de sus (să umblăm cu Domnul) pentru că numai așa putem ajunge la împlinirea acestei speranțe!

9 veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre (credința mântuitoare este cea trăită practic, prin fapte, scrie în Iacov 2 și vezi lista cu lucruri de făcut ca să ajungi la destinația fericită), mântuirea sufletelor voastre.
12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
”Evanghelia” drăcească (învățăturile dracilor cu încercarea de justificare prin Doctrinele dracilor) îți oferă mântuirea falsă (iluzorie) prin datul din gură cu ”numai prin…” fără fapte. Evanghelia adevărată arministă a harului are cerințele umblării cu Domnul, în har, prin fapte, până la capăt!

O singură dată îți poți greși intrarea în Cetatea veșnică!

1 Petru 1
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, care L-a dat pe Singurul lui Fiu, ca cei care se cred mântuiți pe veci să poată sluji fără griji (de pierderea mântuirii) pe cel rău! După îndurarea sa cea mare, dracul suveran i-a ales (predestinat) individual, pe fiecare în parte, și i-a ”mântuit” cu o mântuire glorioasă așa de mare (numai prin credință), încât pot să umble cu demonii numai prin har (de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde), fiind pe deplin asigurați în Cristos cu solus Cristus.

O singură dată îți poți greși intrarea în Cetatea veșnică!

Merită?

%d blogeri au apreciat asta: