Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Reclame

Vei fi cu cel pe care l-ai ales, l-ai urmat și l-ai slujit!

Acum harul încă îți mai poate fi de folos ca să umbli cu Domnul. Curând, harul se va termina, Mântuitorul va deveni Judecător și vei primi ceea ce ți-ai ales (nu ce ai avut pretenția că ești mântuit pe veci și atât):

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc – și oricine căruia i-a fost șters numele din Cartea Vieții, pentru că a părăsit calea dreaptă și îngustă a Domnului:

Romani 11
20 … tu stai în picioare prin credinţă (prin credința care este trăită practic, doar aceasta contează, vedeți Iacov 2 și alte texte, de exemplu eroii credinței din Evrei 11 și-au trăit practic credința lor): nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – Dumnezeu nu S-a schimbat față de cum era în vremea Legii vechi și îl va judeca pe fiecare după faptele lui, nu după vorbele cu mântuirea care este fără fapte și care nu se poate pierde! Atunci vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Mântuirea prin harul ieftin vs. mântuirea trăită până la capăt

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
27 Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!”
28 Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

Duhul necurat a ieșit pentru că a fost alungat de Duhul Sfânt la pocăința inițială (când fiecare a primit Duhul Sfânt), dar apoi omul nu a trăit cu Domnul și Duhul Sfânt a plecat. La întoarcere, duhurile rele nu L-au găsit pe Duhul Sfânt în om și au putut intra (primul duh rău, pentru că nu L-a găsit pe Duhul Sfânt în om, nu a pierdut ocazia să mai ia alte duhuri rele, ca să se asigure că apoi îl vor ține în înșelarea și în stăpânirea lor pe acel om, care a intrat pe calea mântuirii). După ce au primit învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică (numai să crezi și atât) pe veci, unii au făcut orice și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați etc. Au crezut (inițial) degeaba, ne spune Biblia.

Dar vedem că exact în versetele următoare, Domnul Isus spune ce să faci ca să ajungi la destinația fericită (la mântuirea finală): „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!Ce ne învață Cuvântul care trebuie ascultat și trăit practic, pentru fericirea veșnică (Ioan 3.36 cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el) am scris în articolul Cum să nu-ți pierzi mântuirea.

Umblă cu Domnul până la capăt, pentru că doar așa vei putea ajunge la țintă, în partea fericită a veșniciei!

Mântuirea prin har – ce a produs

”Mântuirea prin har” înseamnă de fapt mântuirea numai prin har (monergism), dar în cazul adepților teologiei false, harul dă mântuirea ușuratică (nu contează cui slujești), pe veci (harul a fost numai pe moment, apoi ești mântuit pe veci și atât, mântuirea nu ți-o poți pierde). Unii adaugă la aceasta și faptul că dacă nu umbli cu Domnul (după ce ai intrat pe calea mântuirii), este pentru că monstrul ăla rău ne te-a vrut mântuit – dar pe cei mântuiți pe veci, i-a mântuit așa de tare, încât nici umblarea lor cu demonii nu îi mai scapă de mântuirea lor ”numai prin har, numai prin credință”.

Unii care au primit erezia nimicitoare cu ”mântuirea prin har” au făcut orice și s-a întâmplat cum spune Biblia, au mers din rău în mai rău și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât la început – s-au stricat în biserica lor eretică și în timp ce făceau pe sfinții!

Monergism (mântuirea pe veci)

Opus parteneriatului între Dumnezeu și oameni în mântuirea lor (sinergismul), monergismul zice că numai de la Dumnezeu este mântuirea și aceasta nu se poate pierde. Ca orice erezie, este luată mai mult sau mai puțin în serios de proprii adepți. Cei mai fanatici zic că oamenii nu au nimic de ales și de făcut în mântuirea lor, că a mers harul ”suveran” și ”irezistibil” peste ei, i-a mântuit și nici nu mai contează pe cine slujesc, că mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde.

Mântuirea este numai prin credință, deși Iacov 2 descrie această credință ca a dracilor și care nu mântuie (la îndreptățirea inițială și noi trebuie să ne facem propria îndreptățire, prin faptele noastre, scrie în același capitol – căutați dacă nu credeți); mântuirea este numai prin harul ieftin, că ești mântuit și nu mai scapi, mai cu Dumnezeu, mai cu satana, că tot acolo ești (harul biblic este arminist și ne OBLIGĂ să o rupem cu căile lumii și să umblăm cu Domnul, vedeți articolul anterior) – oriunde este vorba despre mântuire prin har chiar dacă nu umbli în har, puteți înlocui termenul har cu termenul drac, fiind vorba despre ceea ce Biblia le numește că sunt învățăturile dracilor.

Cei și mai fanatici cred că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire și pe cei mulți i-a refuzat, în mod arbitrar – nu avem nevoie să ne mântuiască un monstru (vedeți articol).

Sinergism (arminist)

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16 Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

versetul 13: Dumnezeu a rânduit existența grupului eterogen (creștinii), după falimentul primului grup (întotdeauna când este vorba despre alegere, rânduire mai dinainte pentru mântuire, este la plural, pentru că se referă la existența grupului, nu la indivizi fiecare separat). Intrarea și menținerea în grup, până la mântuirea finală, este ”prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului” (nu a minciunii cu mântuirea ușuratică, pe veci și atât).

versetul 14 Iată la ce v-a chemat El – la umblarea cu Domnul, în har (cu ajutor de sus, nu se poate altfel) – aceasta este Evanghelia, până la destinația fericită, în slavă cu El

versetul 15 SINERGISM: oamenii intrați pe calea mântuirii umblă cu Domnul, cu ajutor de sus – ”Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit”, pentru că (versetul 16 și 17) Dumnezeu vă ajută, energizează, poartă, întărește, călăuzește, apără ”să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun”

Sinergismul ne spune că Dumnezeu colaborează cu oamenii, ca să le dea ajutor să facă ce nu au putut cei de sub vechea Lege, să umble cu Domnul (pentru că firea pământească nu i-a ajutat). Arminismul are învățătura acestui sinergism, care este umblarea oamenilor în parteneriat cu Dumnezeu.

Iată la ce v-a chemat El – la alergarea pentru Premiu

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16 Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

Dacă unii ar putea crede că Dumnezeu i-a chemat la mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci (și nu mai scapă, orice ar face apoi), Biblia inspirată de Dumnezeu ne spune altceva. Cum este harul adevărat (care ajută la mântuire):

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Iată la ce ne-a chemat Dumnezeu: la umblarea cu El până la capăt (ca pe cei din vechea Lege) în procesul de mântuire, dar acum avem ajutor de sus (acesta este harul – partea pe care o fac Persoanele Sfintei Treimi în mântuirea noastră). Nu Și-a schimbat Dumnezeu pretențiile, dar acum ne ajută, sfințește, energizează, călăuzește în alergarea până la Premiu, mântuirea finală!

Filipeni 3
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc

Am arătat aici că dacă nu Îl iei pe Dumnezeu în serios, ai intrat degeaba pe calea mântuirii! Umblă cu Domnul, până la mântuirea finală dorită, în partea fericită a veșniciei!

Mântuirea nu este numai prin credință

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16 Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

versetul 13: alegerea nu este individuală, ci se referă la alegerea, predestinarea, rânduirea, hotărârea dinainte a existenței grupului de creștini, după ce primul grup ales a dat faliment.

Tot în același verset, mântuirea este prin sfințirea Duhului (nu numai prin credință). Datul din gură cu credința nu mântuie, dacă aceasta nu este trăită practic.

Harul ajută la mântuire numai în sfințire și ascultare, până la mântuirea finală (viitoare)

2 Tesaloniceni 2.13 Noi Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi; pentru că El v-a ales [de la început] ca să fiţi salvaţi prin sfinţirea făcută de Spirit şi crezând adevărul. (trad. BVA – și alte traduceri au același sens)

Se pare că acest verset exprimă mântuirea pe veci prin alegerea lui Dumnezeu (orice ar face cei aleși apoi), dar v-am mai spus că alegerea pentru mântuire se referă la faptul că Dumnezeu a ales al doilea grup (creștinii) și oamenii separat (fiecare) au posibilitatea să intre în acest grup, apoi să rămână sau să plece.

să fiţi mântuiți prin sfinţirea făcută de Duhul – sfințirea nu este pe moment (că faci pe sfântul, pe moment, ca apoi să te poți pretinde mântuit pe veci) și apoi poți face orice: 1 Petru 1.1 Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii… 2 prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Nicăieri, Biblia nu separă mântuirea de umblarea cu Domnul, în ascultare; nicăieri nu ni se oferă o mântuire ușuratică (fără să Îl iei în serios pe Dumnezeu, cu toate cerințele Legii harului). Ca de obicei, și aici apostolul dă binecuvântarea harului pentru cei sfinți, care trăiesc în ascultare de Domnul.

În Noul Testament (Legea harului), nu este separată mântuirea de umblarea cu Domnul, în sfințenie și ascultare de El! Nu există mântuire fără acestea.

Mântuirea este în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului (trăită practic cu Domnul)

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El

de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire – așa cum am mai spus, este evident că se referă la alegerea existenței Bisericii (al doilea grup ales, creștinii dint NT, să existe după falimentul primului grup ales) în ansamblul ei, nu la alegerea individuală pentru mântuirea personală (tu ești bun, tu nu ești bun etc)

Iată la ce v-a chemat El: chiar și dacă ar fi alegere personală, a fiecăruia, mântuirea este condiționată: în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului nu există mântuire fără umblare practică cu Domnul!

Dacă Dumnezeu nu este luat în serios …

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi

Romani 6.4 Noi prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

1 Tesaloniceni 4
2 Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5 nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.
6 Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
Concluzie:
8 De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfântdegeaba ați mai crezut!

Pe Cristos L-am primit cu obligația de a umbla cu El, în har (cu ajutor de sus – harul nu oferă mântuirea pe moment pe veci, ci Dumnezeu ne dă ajutor de sus ca să umblăm cu El până la capăt!) – ca să nu fi crezut degeaba.

Umblarea cu Domnul, în ascultare de Domnul, duce la mântuirea finală

2 Tesaloniceni 1
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui
11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Textul ne prezintă pe unii care vor fi găsiți vrednici de Împărăție (ca urmare a umblării lor cu Domnul) – să ajungă la mântuirea viitoare – și alții care vor ajunge la pierzarea veșnică, pentru că nu au ascultat de Evanghelie. Ascultarea este criteriul la Judecata finală (nu credința și atât). Degeaba ai intrat pe calea mântuirii prin credință, dacă nu asculți de Domnul; Biblia spune că degeaba ai mai crezut (1 Corinteni 15.1,2).

Ca urmare a umblării voastre cu Domnul, cu seriozitate și statornicie, veți ajunge la mântuirea viitoare!

2 Tesaloniceni 1
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând (umblarea cu Domnul merge crescând, nu credința teoretică, nepusă în trăirea practică), şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.

Continui cu A doua Epistolă către Tesaloniceni (după ce am văzut texte din prima) – și aici, ca și în alte texte, harul merge împreună cu trăirea practică a credinței (umblarea cu Domnul).

veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu nu seamănă cu ”mântuirea” ușuratică (că poți face ce vrei, nu poți să o pierzi), ci că veți fi găsiți vrednici ca urmare a umblării voastre cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt!

1 Petru 1.5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă – prin credința trăită practic, pentru că doar aceea mântuie (Iacov 2), pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi – până la mântuirea viitoare (articol despre timpurile mântuirii).

Amândouă aceste versete se referă la mântuirea viitoare – la sfârșitul procesului mântuirii și nu seamănă cu vreo mântuire iluzionistă (pe moment, pentru veci, că dai din gură ca să te înșeli singur că mântuirea îți este sigură, orice ai face).

Dumnezeu nu și-a schimbat pretențiile, dar acum ne ajută să umblăm pe cale până la capăt!

Deuteronom 30 Porunca nu este departe
11 Porunca aceasta, pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.
12 Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
13 Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
14 Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.
Alegerea
15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
16 Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,
18 vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,
20 iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.”

Am văzut că Dumnezeu nu S-a schimbat, ne pune și nouă în față posibilitatea alegerii, dar acum Dumnezeu Și-a făcut și Își face partea Lui în umblarea noastră – acesta este harul. HARul mântuitor te învață să o rupi cu preocupările lumii și să te îndrepți spre lucrurile de sus, ale Împărăției, ca să umbli cu Domnul până la capăt, cu ajutor de sus, până vei sfârși alergarea în locul bun al veșniciei.

Harul nu este iluzionism ieftin (care să dea mântuirea ușuratică pe veci), ci este ajutorul pe care ni-l dă Dumnezeu ca să putem fi mântuiți.

Evanghelia falsă este ușuratică și nu mântuie!

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi
…..
10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.

Romani 6.4 Noi prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Continuarea acestui articol, în care am arătat care este Evanghelia adevărată mântuitoare – cea care te învață să umbli cu Domnul, până la capăt, la finiș. Evanghelia nemântuitoare te învață că odată mântuit ești pe veci mântuit și nu mai contează ce faci (dacă faci ceva sau nu) și cui slujești – se vede că este superficială, ușuratică, falsă. În textul de sus, apostolul Pavel ne prezintă harul adevărat, care l-a învățat să umble cu Domnul și să producă roade vrednice (până la coacerea lor). Harul adevărat ne învață să trăim o viață nouă – acestea sunt obligațiile impuse de harul biblic. Învățăturile harului fals ar avea pretenția că asigură mântuirea orice ar face cei mântuiți: mai cu satan, mai cu Domnul, că oricum nu mai scapi – așa este mântuirea ușuratică.

Dacă harul te învață să umbli cu Domnul până la capăt, este harul adevărat. Celălalt har (ieftin) dă iluzia mântuirii, oferă o mântuire falsă (”degeaba ați mai crezut”).

Cu cel pe care îl slujești aici vei fi în veșnicie!

Cum să nu-ți pierzi mântuirea

Continuarea articolelor anterioare, cu același text.

Odată ce ai intrat pe calea mântuirii, umblă cu Domnul și încrede-te în Dumnezeu! Avem ajutor de sus în această umblare și călăuzire și în ceea ce priveștre trăirea fizică din această lume și în lucrurile de sus. Am văzut în text că ispitele, grijile vieții i-au făcut pe unii veniți la pocăință, să cadă – diavolul le-a furat sămânța care a început să crească (chiar la unii a și făcut rod, dar nu s-a copt – nu au ajuns la destinația fericită). Cere călăuzirea lui Dumnezeu în orice lucru și ajutor de sus (Matei 7.7-11, Filipeni 4.6 și 7) și umblă cu Domnul. Dumnezeu adaugă credință la credința ta (Luca 17.5 Doamne, mărește-ne credința), voință la voința ta. Îți poate da ajutor doar dacă vrei să umbli cu El, nu făcând orice, că mântuirea nu se poate pierde!

Coloseni 2
1 Vreau, într-adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei care nu mi-au văzut faţa în trup,
2 pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să primească toate bogăţiile deplinei înţelegeri, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Cristos,
3 în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii.
4 Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin cuvinte amăgitoare – nu te mulțumi cu ”mântuirea” ușuratică numai prin credință, numai prin har!
5 Căci, deşi sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Cristos.
6 Astfel dar, aşa cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date şi crescând în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Vegheaţi ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii – învățăturile dracilor (ale harului fals) care dau mântuirea ușuratică, tradiția mântuirii pe veci că ești mântuit și nu mai scapi – şi nu după Cristos.
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi autorităţi.
11 În El aţi fost circumcişi, nu cu o circumcizie făcută de mână, ci cu circumcizia lui Cristos, prin dezbrăcarea de trupul firii pământeşti,
12 fiind îngropaţi împreună cu El prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre morţi.
13 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească necircumcisă, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.
14 A şters documentul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era adversar şi l-a anulat, pironindu-l pe cruce.
15 A dezarmat domniile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce – în har, Dumnezeu ne dă posibiltatea să fim mântuiți în final, să umblăm cu Domnul până la capăt (cei care au fost sub vechea Lege nu au putut, pentru că firea pământească nu le-a permis)

Coloseni 3
1 Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ – schimbați-vă gândirea, preocupați-vă de lucrurile Împărăției
3 căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în glorie.
5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

Cum să le omori:

Galateni 5.16 Umblați conduși (împreună cu, preocupați) de Duhul și (ca o consecință) nu veți mai împlini poftele firii pământești.

2 Petru 1
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta – trăiți-vă practic credința; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, amiciția de fraţi; cu amiciția, iubirea jertfitoare – umblă cu Domnul pas cu pas, apoi ia-o de la începutul listei
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – a uitat de mântuire, pentru că a uitat de pocăință!
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca (cădea) niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Filipeni 3.12-13 Continuați să vă lucrați (până la capăt, în vederea rodirii) mântuirea voastră – mântuirea la timpul prezent – cu groază (de ratarea țintei – mântuirea viitoare), pentru că Dumnezeu vă energizează (verbul este folosit în NT numai cu referire la acțiunea lui Dumnezeu) și vă dă și vrerea și înfăptuirea. Adică faceți-vă voi partea voastră în mântuirea voastră, cu pasiune și seriozitate (știți unde veți fi dacă vă pierdeți mântuirea!) și cu ajutor de sus.

Filipeni 4.8 tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Dumnezeu și-a făcut și își face partea Lui în mântuirea noastră, și noi trebuie să ne continuăm să ne facem partea noastră, cu frică și tremur de pierderea mântuirii, până la capăt, la Premiul alergării, locul din partea fericită a veșniciei!

Cum să fii sigur că vei ajunge cu Domnul? Umblă cu Domnul până la capăt!

Cum să îți pierzi mântuirea – modalități practice scrise în Biblie

Am arătat în articolul anterior că acest text se referă la pierderea mântuirii.

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta (Pilda semănătorului): Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

Ești undeva la o Evanghelizare, auzi Cuvântul, dar te gândești că este ceva interesant pe internet, abia aștepți emisiunea de la televizor … Te iei cu altele, și sămânța pusă o ia vântul – de câteva ori faci așa și vei ajunge într-o împietrire din care nu vei mai ieși niciodată! (am auzit că cineva așa a pățit).

Auzi Cuvântul și intri pe calea mântuirii și începi să umbli cu Domnul, fără să te încrezi în Dumnezeu cu adevărat.

Auzi Cuvântul și îl primești, te miri de starea ta și Dumnezeu începe să lucreze; dar după un timp te preocupă tot mai mult cele ale lumii în care trăiești. Roadele tale nu ajung să se coacă (deși este o minune faptul că ai început să faci roade). Te întorci la preocupările pentru lucrurile de jos, pentru că nu ai dezvoltat pasiune, râvnă pentru lucrurile de sus (ale Împărăției în care ai intrat). Te gândești la cele de pe pământ, și acelea ajung să îți fure interesul pentru veșnicia fericită.

1 Corinteni 6.17 cel care se uneşte cu Domnul este un același singur Duh cu El. Dar dacă o ținem tot păcătuind, după ce am ajuns să ne unim cu Domnul, câte Jerfe mai rămân? Niciuna?

Renunțarea la umblarea cu Domnul duce la pierderea mântuirii!

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta (Pilda semănătorului): Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.

Vedem în text:

12 Nu este vorba despre evitarea credinței care îi mântuie pe veci, în acel moment și atât, sunt pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă ei umblă apoi cu demonii, ci Diavolul le ia Cuvântul semănat, ca nu cumva să intre pe calea mântuirii, să rodească și să ajungă să fie mântuiți în partea fericită a veșniciei – așa ne este prezentată credința care poate mântui în final:

13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad – este vorba despre cei intrați pe calea mântuirii (mântuiți inițial), dar care au căzut de la credință și și-au pierdut mântuirea.

În versetul 14: unii care au auzit Cuvântul, cred mai mult timp și încep să facă roade, dar nu suficient de mult timp ca roadele să se coacă – ei umblă cu Domnul, pe calea mântuirii, un timp mai îndelungat, dar nu până la capăt.

Este vorba de pierderea mântuirii (nu doar a roadelor, a răsplătirii în veșnicie), ne spune versetul 12 vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi – este clar vorba despre credința mântuitoare, trăită practic până la capăt cu Domnul pe cale, cu roade vrednice de pocăință, care a dus la mântuirea viitoare, în situația din versetul 15. Versetul 15 opune credința mântuitoare în care umbli practic cu Domnul, până la capăt, cu credința prezentată în versetele anterioare și care nu duce până la finalul alergării, Premiul veșniciei cu Domnul!

Tâlcuirea pildei neghinei
Matei 13
36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
38 Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului:
41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea (trăiesc în fărădelege) – se vede că Dumnezeu se uită la faptele, trăirea fiecăruia și nu poate fi înșelat nici măcar de cei care sunt în perimetrul Împărăției (se cred mântuiți pe moment numai prin credința fără fapte) – știm că Domnul cunoaște pe cei care sunt ai Lui (și după roadele lor)!
42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor – la dreapta judecată, Judecătorul va trimite pe fiecare om în partea de veșnicie cu cel pe care l-a slujit aici pe pământ.
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.

Evanghelia prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi

Apostolul Pavel, inspirat de Dumnezeu, ne prezintă evanghelia care ne poate mântui, dacă o ținem așa cum ne-a propovăduit-o.

Cum este Evanghelia mântuitoare:

  • versetul 3, despre Jertfa Domnului, se potrivește cu Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune
  • versetul 4 despre îngroparea și Învierea Domnului cu Romani 6.4 Noi prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Jertfa Domnului nu oferă mântuirea ușuratică, pe veci (că ești mântuit și nu mai scapi). Dumnezeu (care a dat Legea prin Moise) nu Se schimbă și ne cere același lucru ca celor de atunci, să umblăm cu Domnul, dar acum avem ajutor de sus – acest ajutor este harul, în care trebuie să umblăm! Mântuirea este un proces, o alergare pentru Premiu, cu urmarea unor reguli, cu ajutor de sus. Diferența între Vechiul Legământ și Noul Legământ (contract, alianță) este că acum Dumnezeu face partea Lui în mântuirea noastră – acesta este harul – care are aceleași pretenții ca în cele din Legea veche: Tit 2.11-12 harul lui Dumnezeu ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Practic, și acum Dumnezeu are aceleași pretenții de renunțare la căile lumii și umblare cu El, de sfințire și rodire. Diferența este că jertfele animalelor au fost înlocuite cu Jertfa Domnului Isus (una singură pentru toți, pentru totdeauna), umblarea în firea pământească a fost înlocuită cu umblare cu ajutorul Duhului Dfânt; înainte am fost îndreptățiți prin credință, ca să putem primi Duhul Sfânt și să ne facem îndreptățirea prin fapte (roade vrednice) în această umblare. Dumnezeu ne-a făcut posibilă mântuirea, pentru că a făcut posibilă umblarea cu El până la capăt, la mântuirea finală, viitoare (vedeți categoria timpurile mântuirii).

Dumnezeu nu Și-a schimbat cerințele, dar acum face posibilă mântuirea noastră, umblarea cu Domnul până la capăt, la Premiul alergării, ne-a dat și continuă să ne dea ajutor de sus – acesta este harul adus de Evanghelia mântuitoare!

1 Corinteni 1.18 ne mântuim

1 Corinteni 1.18pentru noi, care suntem pe calea mântuirii – traducerea Cornilescu, care nu a tradus corect, fără greșeli, dar a încercat să surprindă corect sensul inițial.

Multe traduceri ale celor mântuiți pe veci sunt falsificate în privința mântuirii, de exemplu aici au scris ”suntem mântuiți” sau ”suntem salvați” (nu mai contează ce faci, cui slujești, că ești deja mântuit pe veci și nu mai scapi).

Traducerea Cornilescu modernizată (2003):pentru noi, care suntem în curs de mântuire”, adică în proces de mântuire

Dacă căutăm în limba greacă, găsim verbul la prezent, deci este corect ne mântuim (corespunzător cu alergarea apostolului Pavel pentru Premiu, vedeți articol) – opus traducerilor falsificate în mod intenționat, ca să le iasă lor mântuirea pe veci ca fiind reală. Nu au găsit dovezi în Biblie pentru erezia lor, așa că în loc să renunțe la erezie, au falsificat Biblia!

Nu vei ajunge la mântuirea finală fără să umbli cu Domnul!

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

1 Tesaloniceni 4
2  Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
3  Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4  fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5  nu în aprinderea poftei, ca Neamurile (cei din lume) care nu cunosc pe Dumnezeu.
6  Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7  Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
8  De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

Legea dată prin Moise avea multe pretenții, de exemplu: Levitic 19.11 Să nu furaţi, şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii. Dumnezeu nu S-a schimbat în Noua Lege (a harului în care TREBUIE să umbli, până la capăt, pentru mântuirea ta): 1 Corinteni 6.9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? (vedeți lista din text cu cei care nu vor fi cu Domnul).

Dumnezeu nu și-a schimbat pretențiile între cele două Legi: harul nu oferă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, ci ne oferă posibilitatea să fim mântuiți în final. Persoanele Sfintei Treimi și-au făcut și își fac în continuare partea în procesul nostru de mântuire, avem ajutorul, călăuzirea, energizarea necesare ca să umblăm cu Domnul. Îndreptățirea inițială Îi permite lui Dumnezeu să ne dea Duhul Sfânt ca să umblăm pe calea mântuirii, să ne producem îndreptățirea prin faptele noastre (așa ne spune Iacov 2), să ”ne mântuim”.

2 Tesaloniceni 1
Dumnezeu … 8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos – nu vei ajunge la mântuirea finală fără să umbli cu Domnul!
Unii ne zic că odată mântuit ești pe veci mântuit și orice pedeapsă este dată doar aici pe pământ (din textul de sus Domnul pedepseşte toate aceste lucruri – doar pe moment, aici pe pământ), dar 9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui asta nu este mântuirea pierdută?!

Numai cei care umblă cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt, vor ajunge la destinația fericită!

Jertfa Domnului Isus este folositoare celor care umblă cu Domnul până la capăt

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

un popor care să fie al Lui – sensul este de popor de primă-pradă

El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege – Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el; Evrei 12.14 Urmăriţi … sfinţirea, fără care nimeni nu-L va vedea pe Domnul – este evident că Jertfa Domnului nu este folositoare celor care doar dau din gură cu mântuirea (ușuratică, pe veci): Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Dumnezeu nu s-a schimbat față de Vechiul Testament și nu oferă o mântuire ușuratică și gata, ești pe deplin asigurat de mântuirea ta, chiar dacă nu umbli cu Domnul.

Jertfa Domnului Isus nu este folositoare celor care doar dau din gură cu mântuirea, ci celor care umblă cu Domnul până la capăt.

”Să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune”

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

v.14 ”Construcţia din limba greacă subliniază cu putere dreptul special de proprietate a lui Cristos asupra poporului. Adjectivul periusios (tradus„numai al său”) este echivalentul unei expresii din limba ebraică ce descrie partea specială proprie pe care şi-o rezervă cuceritorul înainte de a împărţi prada. Aplicat la poporul creştin, termenul descrie drepturile lui Cristos asupra acestui popor, pe care şi l-a dobândit ca un rege triumfător prin moartea sa. Creştinii sunt consacraţi, puşi deoparte, îi aparţin exclusiv, trup şi suflet, numai lui Cristos şi trebuie să fie plini de zel în slujirea lui” (explicație din traducerea VRBC)

să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui – pretenția Sfintei Treimi de curățire este asemănătoare cu pretențiile de curățire din Vechiul Legământ (ritualurile de curățare, inclusiv înainte ca cei care copiau cărțile Veciului Testament să scrie Numele Domnului), dar acum această curățare se face prin Jertfa Domnului Isus. Dumnezeu nu a renunțat la pretențiile din Vechiul Legământ, acum avem ajutor, călăuzire, energizare de sus ca să împlinim pretențiile lui Dumnezeu!

plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune – faptele bune din procesul mântuirii (care însoțesc mântuirea); nu că poți face orice, crezând că ești mântuit pe veci și atât!

”El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege” – doar în umblarea cu Domnul funcționează harul!

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

Cei din lume pot și știu face diferența dintre cele două căi (care sunt chiar opuse), cei cu mântuirea pe veci nu o fac (oricum nu mai scapi de mântuire).

Să umbli cu lumea nu este același lucru cu ”El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege”. Oamenii vor fi judecați după faptele lor, nu după pretențiile cu datul din gură cu mântuirea pe veci.

Cui ai slujit, cu acela vei fi!

Harul adevărat funcționează numai pentru scopul scris în Biblie

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

Cei prin care demonii ar vrea să ne învețe învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, bolborosesc (ca păgânii) sola gratia, sola fide, solus Christus, adică ei pot face orice (avorturi, beții, curvării fac unii) că sunt pe deplin asigurați în Cristos – de parcă Cristos îi asigură chiar dacă ei umblă cu demonii. Datorită acestei falsificări a harului, învățăturile fals-numite ale harului pot fi numite ale dracilor.

Ce ne învață harul adevărat (vedeți și primele versete din text): trebuie să umblăm cu Domnul, până la capăt, pentru mântuirea noastră. În ce privește blasfemia celor cu mântuirea ușuratică, pe veci, cu Solus Christus, versetul 14 ne arată la ce ne este de folos Jertfa Domnului Isus, să umblăm cu El. Harul este dat cu dedicație, pentru ca să umblăm cu Domnul și nu funcționează cu satana!

Doar umblarea cu Domnul, în har, va duce la mântuirea viitoare finală

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici defăimătoare, nici dedate la vin, să-i înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să le înveţe pe soţiile mai tinere să-şi iubească soţii şi copiii,
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse soţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte-i, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi ca exemplu de fapte bune în toate privinţele, iar în învăţătură dă dovadă de curăţie, de demnitate,
8 de vorbire sănătoasă şi fără greşeală, ca adversarul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte-i pe sclavi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă întru totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

În versetele 11 și 12 ni se spune cum este harul adevărat: este arminist, pentru că pretinde umblare cu Domnul până la capăt! În text apar pretențiile umblării cu Domnul, căci așa cere harul real, mântuitor!

Harul adevărat, Biblic, nu este un cadou pe moment, care dă o mântuire de care nici nu mai scapi (și atât, apoi poți face orice, că ești deja mântuit pe veci), ci este un cadou care are pretenții: Dumnezeu, care nu se schimbă, pretinde ce a pretins și în Vechiul Legământ, umblare cu Domnul, dar oferă ajutorul necesar. Mântuirea nu este un moment și gata, este un proces în care putem umbla cu Domnul până la capăt, primind ajutor de sus. De exemplu în Iacov 2, îndreptățirea inițială este prin credință, apoi trebuie obținută îndreptățirea prin fapte, prin umblarea cu Domnul. Credința inițială dă intrarea pe calea mântuirii, dar dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, nu va duce la mântuirea finală viitoare, în partea fericită a veșniciei! ”Numai prin credință” nu mântuie, iar ”numai prin har” care pretinde că oferă mântuirea pe moment, pe veci, este înșelătoria satanei (învățăturile dracilor, care cred dar nu sunt mântuiți pe veci).

Exemplu practic: ”Sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori” – să vedem delirul unui ”mântuit pe veci”

Continuarea articolului anterior.

Am arătat aici cum un creștin nu a știut să umble cu Domnul (să își schimbe gândirea și preocupările, de la lucrurile lumii la cele ale Împărăției lui Dumnezeu. A vrut să fie sfânt, dar fără ajutor de sus și a dat faliment (nu și-a înțeles propria religie), așa că a trecut la mântuirea ușuratică, pe veci (acum se pretinde mântuit pe veci, poate să facă orice). A făcut un sait demonic (monergism), care înlocuiește necesitarea umblării cu Domnul cu mântuirea ușuratică și demonii i-au luat mințile și a văzut și altcineva cum a ajuns să delireze, aici.

Monergism = mântuire fără Cristos – harul adevărat arminist a fost înlocuit cu minciuna satanei că ”harul” lor te mântuie chiar fără să umbli cu Domnul; ei sunt exact așa cum i-a descris apostolul Pavel: Tit 1.16 Ei se laudă că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele (și cu învățăturile dracilor, numite fals ale harului) Îl neagă.

”Sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori” – dau din gură cu mântuirea pe veci

Tit 1
7 Căci episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav;
8 ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;
9 să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici.
În opoziție cu aceștia:
10 În adevăr … sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
11 cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig murdar, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe.
13 … mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă
14 şi să nu se ţină de basme şi de porunci date de oameni care se întorc de la Adevăr.
16 Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl neagă, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.

Episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă – opuși celor ai lui Dumnezeu sunt cei care se pretind ca fiind ai lui Dumnezeu, dar nu umblă (nu trăiesc) cu Dumnezeu: cu faptele Îl neagă – ce bine se potrivește această descriere cu cei care delirează cu mântuirea pe veci, fără fapte! Arminiștilor, care pretind umblarea cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală, li se opun cei care propovăduiesc mântuirea ușuratică, pe veci (ești mântuit și atât).

Celor care oferă oamenilor învățătura sănătoasă că doar cei care umblă  până la capăt cu Domnul vor fi mântuiți în final, li se opun cei cu datul din gură: ”sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori, cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig murdar, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe” – învățăturile dracilor, numite cu numele pompos, dar fals, ale harului! Aceia se întorc de la Adevăr la minciunile satanei cu sola gratia (au avut tupeul să numească învățăturile dracilor ale harului, dar ei pot umbla cu satana că ”harul” i-a mântuit pe veci – evident, este vorba despre dracul care îi înșală, nu despre harul adevărat care i-ar învăța să o rupă cu lumea și să umble cu Domnul), sola fide (credința fără fapte este a dracilor și nu mântuie).

14 să nu se ţină de basme şi de porunci date de oameni care se întorc de la Adevăr – mânuirea este numai prin datul din gură cu numai prin har, numai prin credință (vedeți articol).
16 Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl neagă – nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună – faptele bune ale umblării cu Domnul sunt făcute în Adevăr. Chiar dacă fac prozeliți, îi fac ucenici ai propriei erezii nimicitoare că mântuirea este pe moment, pentru veci, apoi mântuirea nu și-o mai pot pierde.

Umblați cu Domnul până la capăt, preocupați-vă de lucrurile de sus, nu de cele de jos și nu vă luați după cei despre care Biblia spune ”sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori” (dau din gură cu numai prin har, numai prin credință) ca să nu fiți cu ei în chinul veșnic!

Episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, să se ţină de Cuvântul adevărat, nu după mântuirea pe veci!

Tit 1
7 Căci episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav;
8 ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat,
9 să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă, pentru ca să fie capabil să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să-i înfrunte pe potrivnici.

Episcopii administratori ai satanei au răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, cunoscută ca odată mântuit pe veci mântuit. Ești pe deplin asigurat în Cristos (solus Cristus) chiar dacă umbli cu demonii. Dacă încerci să faci ceva pentru mântuirea ta, aceea nici nu mai este mântuire, pentru că încerci să îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie. Mântuirea este numai prin credință (știm că este credința dracilor, care nu mântuie, ne spune Iacov aici), numai prin harul în care nu trebuie să umbli. Și nu și-au dat seama că dacă umbli cu demonii (crezându-te pe deplin asigurat în Cristos), îi ajuți pe demoni să te mântuie (au mântuit până acum pe cineva?).

Episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă – am arătat că Biblia nu obligă pe nimeni la mântuire, ci doar dă înțelepciunea care poate să ducă la mântuirea finală (2 Timotei 3.14-17), iar învățătura sănătoasă creștină este că mântuirea este un proces, o alergare după reguli pentru Premiu, nu este o iluzie, că doar te-ai mântuit și nu mai scapi. Mântuirea adevărată nu are nimic ușuratic! Despre procesul de mântuire cu timpurile mântuirii vedeți aici.

Întâi umbli cu Domnul, apoi te poți aștepta să primești mai mult har!

Tit 1.1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – peste tot în Noul Testament, nu este făcută diferență între credința aleșilor și umblarea cu Domnul (cunoștința adevărului, potrivit cu evlavia, nu cu mântuirea ușuratică, pe veci, că te pretinzi mântuit și atât)

2 în speranța vieţii veşnice, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă – credința aleșilor din primul verset se referă la cei care fac parte din grupul rânduit de Dumnezeu să existe (vedeți articole despre confuzia alegerii). Aleșii nu sunt cei care au fost aleși individual pentru mântuire, ci cei care umblă cu Domnul! Lor le-a fost promisă viața veșnică, nu celor care nu umblă pe calea mântuirii, crezându-se mântuiți pe veci și gata.
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; – știm că în această predicare a Adevărului, mântuirea a fost o alergare după reguli, pentru premiu; nu o mântuire pe moment!
4 către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amândurora: Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru! – întâi vrei să umbli cu Domnul (cu ajutor de sus, nu se poate fără), depui efort pentru aceasta, apoi te poți aștepta ca să se vină mai mult ”har şi pace de la Dumnezeu”.

Chemarea adevărată este cea care vă poate mântui

1 Tesaloniceni 4
3  Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4  fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5  nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.
6  Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7  Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire – doar aceasta duce la mântuirea finală viitoare!
8  De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

Cei cu mântuirea pe moment pentru veci ar vrea să se folosească de versetul care zice că cei care au fost aleși (Dumnezeu a ales, rânduit, hotărât dinainte existența grupului de creștini, după falimentul primului grup, vedeți articol despre alegere), au fost chemați și mântuiți cu de-a sila, pe veci (orice ar face ei apoi și cu oricine ar umbla).

Cum este cu chemarea adevărată a lui Dumnezeu? Ne spune și în versetul 7. Doar această trăire cu Domnul, până la capăt, duce la mântuirea finală!