Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de erezie nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos și umblăm cu El, până la capăt, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul, cu care cei cu învățăturile dracilor dau din gură).

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie/ , /canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Cei care merg din rău în mai rău nu vin la Domnul ca să îi vindece!

Atunci când unii dintre creștini aud învățătura dracilor cu mântuirea pe veci (care nu se poate pierde) și o cred și o și trăiesc, starea lor ajunge să fie mai rea decât era (merg din rău în mai rău), cum ne-a spus Domnul Isus în pildă:

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte. 44 Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’ Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. 45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.

Domnul Isus nu mai este pe pământ și lucrarea Lui a fost înlocuită de Duhul Sfânt cu lucrarea Lui. Ați observat că o caracteristică a celor orbiți de mântuirea sigură pe veci nu vor să vină la Domnul, pentru că nu îi lasă demonii din ei? Mai bine să continue în credința dracilor (că pot fi mântuiți FĂRĂ FAPTE – contrar învățăturii Bibliei din Iacov 2 etc.) care îi mântuie în mod ușuratic (superficial, că doar cred și atât – dacă au fapte o fi bine, dacă nu, tot acolo ajung), decât să se apropie de Domnul Isus (Duhul Sfânt) ca să primescă eliberarea de dracii lor:

Matei 8
28 Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci, care păşteau. 31 Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” 32 „Duceţi-vă”, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare şi a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu îndrăciţii. 34 Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.

Se zice că apostolul Pavel ar fi propovăduit mântuirea pe veci

Dar în Biblie scrie ce a cerut Pavel oamenilor: Faptele apostolilor 26.20 Ci am propovăduit … să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor – nu a propovăduit mântuirea ușuratică, nu prin fapte, ci numai prin credința dracilor (fără fapte), despre care și Iacov ne-a scris că nu mântuie!

Faptele apostolilor 17.30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum TUTUROR oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” – nu poruncește numai unora care cică ar fi fost aleși să fie mântuiți obligatoriu, ci TUTUROR – potrivit și cu Tit 2.11 harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă la) mântuire pentru TOȚI oamenii, a fost arătat (vedeți despre Tit 2 în categoria Harul și pretențiile lui pentru ajungerea la mântuirea finală)  12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea (lumea) şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, 13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos – nu că ești mântuit pe veci prin datul din gură cu credința moartă!

Ca și ceilalți care au scris cărți din Noul Testament, ca și Domnul Isus și Pavel a fost arminist, pentru că au cerut umblare cu Domnul practică, prin FAPTE, până la capăt în Noul Legământ cu Domnul, pentru ajungerea la mântuirea finală – mă mir că cel care a scos din Biblia lui falsificată Epistola lui Iacov nu a scos și Faptele apostolilor!

Observăm că această carte se numește Faptele apostolilor, nu Credința dracilor!

Cei cu mântuirea pe veci latră împotriva Duhului Sfânt

Iată de ce cei cu mântuirea pe veci nu suportă să audă că există manifestări ale Duhului Sfânt:

Marcu 5
1 Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. 2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. 4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. 5 Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre. 6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuieşti!” 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi din omul acesta!” 9 „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune, a răspuns el, pentru că suntem mulţi.” 10 Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela. 11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12 Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” 13 Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii şi s-au înecat în mare. 14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. 17 Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. 18 Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.” 20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

Îndrăciții eretici latră împotriva Duhului Sfânt pentru că le e frică că va scoate dracii din ei și vor pierde învățăturile dracilor – vedeți asemănarea cu pierderea porcilor (animale spurcate – așa erau considerați atunci, după Legea veche) – dacă chiar se vor întâlni cu Domnul, va pieri spurcăciunea învățăturilor dracilor din ei!

Ce ar trebui să facă ereticii care își vor binele:

Luca 18
35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. 36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” 38 Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” 42 Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.” 43 Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

… să roage pe Domnul să alunge dracii care le-au furat mințile cu învățăturile dracilor (dacă încă mai pot fi scăpați)!

În Noul Legământ, dar fără Duhul Sfânt

Proverbele 29.18 Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu – de la cine poate veni orice descoperire dumnezeiască? De la Duhul Sfânt!

După revoluție, unii au ajuns pe la școli demonice prin străinătate, de unde au adus învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci (orice ar face ei apoi). După ce acestea s-au răspândit și la noi, au produs o delăsare care a dus la leșinare și la moarte spirituală – unii au crezut că nu trebuie să facă nimic pentru mântuirea lor (fără să țină seama de ce ne învață Biblia: că numai răscumpărarea de la începutul intrării în Legământul cu Domnul a fost primită în dar, salvarea din starea de păcat, nu ajungerea la mântuirea finală, intrarea în veșnicia cu Domnul!) și au ajuns să fie sfinți statici, care nu umblă cu Domnul și nici nu vor ajunge să fie cu Domnul în veșnicie – adunările lor parcă sunt muzeul statuilor de ceară – arată bine, dar sunt morți. Alții au ajuns să facă orice, că nu își pot pierde mântuirea fără fapte, primită în dar (deși judecata finală va fi după FAPTE!, așa ni se spune în Biblie).

Ce le-a lipsit? Duhul Sfânt de viață darnic!

Cine sunt beneficiarii manifestărilor Duhului Sfânt?

La începutul cărții Faptele apostolilor ni se spune că Duhul Sfânt a coborât și a fost dat primilor creștini: cap. 2. erau toţi împreună în acelaşi loc. 2 Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3 Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. 4 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Ni s-a spus că aceasta a fost prima și singura dată când s-au produs asemenea manifestări ale Duhului și asta a fost tot. Oare? Că ni se amintește prorocia: 17 ‘În zilele de pe urmă’, zice Dumnezeu, ‘voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! 18 Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci. – aceaste lucruri se vor petrece până în ultimele zile: 20 înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Oare au continuat acele manifestări ale Duhului Sfânt primit atunci de primii creștini, sau ele au încetat (și vor apare, poate, doar în timpul sfârșitului)? În același capitol scrie 22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi, 23 pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. 24 Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. 25 Căci David zice despre El: ‘Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. 26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde, 27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. 28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii şi mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.’ 29 Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30 Fiindcă David era proroc şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, 31 despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea. 32 Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui. 33 Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. 34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea 35 până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.»’ 36 Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”
37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” 38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh – și nu este adevărat că darurile Duhului Sfânt încetează: 39 Căci promisiunea aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri (și pentru cei care vor urma, pentru generațiile viitoare) şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

Apoi Duhul Sfânt a fost dat și neamurilor (Faptele apostolilor 10).

Domnul Isus ne promite că: Marcu 16. 17 Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede – în toată lumea: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, 18 vor lua în mână şerpi , dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Ni s-a spus că numai prin apostoli Duhul făcea minuni și numai ei au avut parte de manifestările Duhului Sfânt – dar ni se spune în Biblie că toți cei care vor crede (creștinii) vor beneficia de acestea!

Cu Duhul Sfânt în Noul Legământ

Am văzut în articolul precedent că cei din primul grup ales au trăit în răzvrătire continuă față de Dumnezeu (de exemplu și-au făcut un idol și au zis că ăla era dumnezeul lor care i-a scos din Egipt, în Exodul 32) pentru că nu au avut Duhul Sfânt care să îi facă să înțeleagă cu ce Dumnezeu au de-a face și să le mențină atenția spre Dumnezeu.

După ce i-am văzut cum nu au rămas de partea lui Dumnezeu nici cât să treacă prin pustie (unde erau doar în trecere, călători spre țara promisă, aparteneța lor nu era la pustie), să vedem ce au făcut cei din Noul Legământ (creștinii):

Apostolul Pavel, în călătoriile misionare, a rămas cu Domnul, călăuzit de Duhul Sfânt (a mers unde a fost trimis), indiferent prin ce greutăți a trecut (de exemplu când a fost dus la Roma, unde a fost trimis de Dumnezeu ca să vestească Evanghelia, scrisă în Fapte 27)! Au rămas cu Domnul și primii creștini în timpul primelor prigoane, au rămas cu Domnul și creștinii timp de 2000 de ani (unii sunt prigoniți și acum) – nu au strigat la Dumnezeu după oalele de carne ale Egiptului din care ieșiseră cu mare ajutor de la Dumnezeu!

Care este diferența mare și extrem de vizibilă între cei din Vechiul Legământ (poporul ales) și cei din Noul Legământ (grupul de creștini)? Duhul Sfânt!

Fără Duhul Sfânt – cum și-au ratat menirea cei din vechime

În Vechiul Testament nu a fost dat Duhul Sfânt. Cei din primul grup (popor) ales au fost scoși din Egipt și duși spre țara lor, dar au păstrat în mințile lor zeii păgâni ai Egiptului, pentru că nu au fost curățite de Duhul Sfânt, nici nu le-a fost menținută atenția permanent spre Dumnezeu:
– au văzut (nu le-au povestit alții, ci ei înșiși au văzut!) de mai multe ori că Dumnezeul lor a fost mult mai puternic decât zeii păgâni – degeaba (nu s-au întors spre Dumnezeu pe termen lung)
– au văzut cum s-au deschis apele mării și ei au scăpat – degeaba
– au văzut cum păgânii au rămas în apele mării – degeaba
– au văzut cum Dumnezeu a mers înaintea lor prin deșert, ziua și noaptea (aveau lumină) – degeaba
– au văzut cum au primit mâncare unde nu creștea nimic (în pustiu) – degeaba
– atunci când Moise s-a dus să primească tablele legii pe munte, au zis că a dispărut și și-au făcut un idol, despre care au zis că a ieșit singur din mare – deși nici un zeu păgân nu a ieșit din mare ca să-i salveze pe egipteni!
– au fost puși degeaba în legământul cu Dumnezeu, că nu au vrut să umble cu Dumnezeu, decât atunci când i-a obligat
În toată existența lor, nu L-au considerat pe Dumnezeu ca mai important, mai mare și mai tare decât zeii și idolii păgâni; nici nu au umblat cu El pe termen lung (nici după ce au ajuns în țara promisă).

Azi Duhul Sfânt e Roua dimineții

Azi Duhul Sfânt e Roua dimineţii
peste pământul cel răscumpărat,
e aurora, bucuria vieţii,
puterea Celui ce ne-a mângâiat.

Refren: / : Azi Duhul Sfânt e-o binecuvântare
a mângâierilor de la Rusali’;
e-o ploaie mai târzie pe ogoare
și-o bucurie la penticostali : /

Azi Duhul Sfânt aprinde-n noi lumina,
ne lămureşte scopul Jertfei Lui,
ne curăţeşte, să primim arvuna,
cununa slavei, haina cerului.

Azi Duhul Sfânt ne-nflăcărează dorul
să-L preamărim pe Răscumpărător;
ne umple de putere Creatorul,
putere din izvor strălucitor!

Cu 100 de ani în urmă

Ca răspuns la spurcăciunile de erezii nimicitoare cu mântuirea pe veci la care se adaugă blasfemia cesaționistă (că Dumnezeu a decedat), Dumnezeu a făcut să apară cei prin care a restaurat lucrarea Duhului Sfânt și astfel a restaurat și imaginea Sfintei Treimi.

O, Sfinte Duh de viaţă darnic
ce inimile le-ncălzeşti,
poporul Tău Te cheamă dornic
Lumina Ta s-o dăruieşti!

Refren: Noi Te rugăm revars-acuma
din stropii Tăi cei minunaţi
și Te-om slăvi pe Tine-ntruna
până la cer vom fi luaţi!

Coboară plin de roade sfinte,
cu haina Ta să ne îmbraci,
cu noi pe drum să mergi ‘nainte,
să miluieşti pe cei săraci!

Cobori cu daruri şi putere,
minuni şi semne din belşug,
înlătură orice durere
și să zdrobeşti al firii jug!

Mărire să-Ți cântăm pe cale,
să Te servim de sevă plini;
iar pentru ziua nunţii Tale
Ți-om pune la picioare crini!

O, Sfinte Duh de viaţă darnic,
în orice zi să ne-nsoţeşti,
să ne vedem curând în ceruri
acolo unde locuieşti!

În Legământ cu Domnul – DIFERENȚA dintre Noul Legământ și cel vechi

Luca 24
13 … doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus 15 Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

Există Vechiul Legământ (în Vechiul Testament) și Noul Legământ (în Noul Testament) – în ambele oamenii care au intrat în Legământul cu Domnul trebuie să umble cu Domnul până la capăt (la ajungerea cu Domnul) respectând regulile, altfel ieșeau din Legământ (care nu mai era valabil pentru ei) și nu le mai era de folos Legământul.

Cei din vechiul Legământ nu au reușit să îl țină pe termen lung, cât să conteze (decât pentru o vreme, când se întorceau la Dumnezeu, dar nu umblau mult timp cu Dumnezeu și iar se îndepărtau spre lumea care zace în cel rău). Este evident că ceea ce le lipsea era ajutorul de sus, nu aveau pe cineva care să fie cu ei permanent. În Noul Legământ, creștinii Îl au pe Domnul cu ei – dar Domnul Isus nu mai este pe pământ, fiind înlocuit de Duhul Sfânt.

 

Spre răsplată

Încotro aleargă sfinții

Unde aleargă, acolo vor fi!

A făcut Domnul Isus alcool din apă? (Ioan 2:10) | Texte și Semnificații

Văzând îndobitocirea unora care au fost afectați (și stricați) de învățătura dracilor cu mântuirea pe veci, care își poartă ”mântuirea” prin birturi, pe la curve etc, înțelegem necesitatea apariției adventiștilor.

Seriozitatea umblării prin fapte

Cu aproximativ 150 de ani în urmă au apărut adventiștii, care și-au luat foarte în serios religia, considerând că doar prin umblarea lor cu Domnul vor ajunge să fie în veșnicie cu Domnul (nu s-au mulțumit doar cu teologia teoretică). Au schimbat superficialitatea (teoretică) în seriozitatea umblării practice și au păstrat aceasta. Tocmai de aceea îi atacă teologic lupii răpitori cu mântuirea pe veci: pentru că cer umblare cu Domnul, nu teorii cu credința dracilor care nu mântuie!

Seriozitatea umblării lor cu Domnul prin fapte îi ridică mult deasupra celor care dau din gură cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde! Nici nu aveau cum să fie neserioși (superficiali) la Sabat – un timp de mântuit:

Duceți-vă la cei care sunt vii!

Am găsit o laudă a doctrinelor dracilor (forma cea mai fanatică a mântuirii pe veci) pe saitul unei așa-zise ”biserici” din Dobrogea – știți povestea: că ei (numai ei!) sunt aleși de Dumnezeu pentru mântuire și apoi nu își mai pot pierde mântuirea și că aceste doctrine nu sunt un motiv pentru întoarcere la stricăciune – știți de ce zic ei asta? Pentru că încă de la apariția lor, cu câteva sute de ani în urmă, contemporanii celor care le-au (re)inventat și-au dat seama că erau bune spre stricăciune, nu pentru creștere spirituală, în umblarea cu Domnul!

Și atunci, ce este de făcut? Mulțumesc fratelui pastor penticostal Moise Ardelean, care în video (la momentul 1h: 13min: 05sec) ne spune ce este de făcut (ce au făcut alții, chiar din acea zonă):

 

Dezrobirea (eliberarea) din starea de păcat este mântuirea inițială (la timpul trecut)

Dumnezeu nu ne-a ”mântuit” pe veci ca să umblăm cu satana pentru că nu ne pierdem ”mântuirea”, ci NE-A ELIBERAT din starea de păcătoșenie CU SCOPUL să umblăm practic cu El:

Tit 3
3 Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în invidie, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii – eram vrăjmași împotriva lui Dumnezeu, legați în păcat (robi ai păcatului)
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit = El ne-a ELIBERAT, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 CU SCOPUL CA, după ce am fost justificați (cadou) prin harul Lui – după ce am fost dezrobiți, eliberați din păcat
să ne facem, în nădejde (în viitor), moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

Noi eram legați în păcatele noastre (în starea de păcătoșenie)

dar Dumnezeu ne-a ELIBERAT (acesta este sensul cuvântului mântuit la timpul trecut)

CU SCOPUL să facem ceea ce nu au reușit cei din vechime, care erau sub Legea veche, pentru că nu au avut ajutor împotriva firii pământești, să umblăm practic, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt – FAPTELE sunt de folos pentru ajungerea la mântuirea finală, la Judecata dreaptă DUPĂ FAPTE!

Falsitatea ”mântuirii în dar”

Am arătat aici că salvarea, scăparea, eliberarea din starea de păcat am primit-o în dar, nu mântuirea finală (încă nu am ajuns la Judecată). Răscumpărarea inițială din starea de păcat ca să putem primi Duhul Sfânt, care ne-a născut de sus și ne asistă în umblarea noastră cu Domnul până la capăt este prin har, primită cadou, nu mântuirea finală care va fi obținută la Judecata după fapte, după umblarea fiecăruia!

Conform Bibliei, am intrat în Legământ cu Dumnezeu și acest Legământ este ca Legământul vechi (cu fapte noi, nu cu ritualurile vechii Legi), este un contract în care noi TREBUIE să ne facem practic partea noastră. Nu avea rost ca Dumnezeu să încheie al doilea Legământ, știind că oamenii nu l-au putut ține pe primul, pentru că i-a împiedicat firea pământească, de aceea, atunci când am intrat în al doilea Legământ, modificarea a fost că Dumnezeu a început să ne dea ajutor de sus CU SCOPUL să ne putem FACE partea noastră și în acest mod să ajungem să fim mântuiți în final.

Este folosit cuvântul ”mântuire” la timpul trecut când se referă la scăparea, salvarea din starea de păcat, de vrăjmășie cu Dumnezeu, nu la mântuirea finală de la Judecată; sensul acestei ”mântuiri” este de scăpare, salvare, eliberare, răscumpărare din starea de robie în păcat, de vrăjmășie cu Dumnezeu (înlocuiți în texte și vedeți că există o potrivire perfectă; care nu există cu mântuirea finală în mântuirea la timpul trecut):

Tit 3
3 Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în invidie, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 CU SCOPUL CA, după ce am fost justificați (cadou) prin harul Lui,
să ne facem, în nădejde (în viitor, sperăm că vom ajunge să fim mântuiți, deci nu suntem deja mântuiți, cu atât mai puțin pe veci), moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

Efeseni 2
3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi (cadou), prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus CU SCOPUL să FACEM faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele și astfel să NE MÂNTUIM.

(Cei cu mântuirea pe veci zic că în Epistolele lui Pavel li se dă mântuirea ușuratică, numai prin credință, pe veci, dar se vede că nu este așa). În aceste texte ni se spune același lucru: că eram morți spiritual în starea de păcat, legați în firea pământească, dar Dumnezeu ne-a scăpat, salvat, eliberat, răscumpărat din starea aceasta CU SCOPUL să umblăm practic cu El până la capăt (să NE FACEM partea noastră în Contractul cu Dumnezeu).

Deci nu este adevărată teologia semi-arministă că cei care s-au întors la Dumnezeu sunt mântuiți deja și să aibă grijă să nu își piardă mântuirea, ci că au fost răscumpărați, eliberați, salvați, scăpați (cadou) din starea de păcat CU SCOPUL să umble PRACTIC cu Domnul PRIN FAPTE, până la capăt, pentru că doar așa vor ajunge să fie mântuiți în final, la Judecata dreaptă, DUPĂ FAPTE, după umblarea fiecăruia!

Cum împlinești practic SCOPUL lui Dumnezeu (sau nu-l împlinești PRIN FAPTE), așa vei ajunge (sau nu) să fii cu Dumnezeu în partea fericită a veșniciei!

”Mântuirea în dar”?!

Am primit un comentariu: ”Cred că omul primește mîntuirea în dar fără fapte dacă crede in Jertfa mîntuitoare a Domnului ISUS HRISTOS. Dar nu este scutit de a-și face partea sa.” – eu zic să nu credeți bazaconiile celor care nu și-au înțeles propria teologie (au otrăvit arminismul Bibliei cu influențe false și falsificatoare din Evul Mediu, care nu au fost decât refacerea unor erezii antice, de la începutul creștinismului).

Chiar și cei influențați de solele satanei cu ”mântuirea în dar”, numai prin har, numai prin credință, dar care sunt cinstiți, recunosc că acestea au contribuit la leșinarea bisericilor pe unde au fost propovăduite – oamenii sunt mai inteligenți decât erau, în Evul mediu, cei care le-au reîncălzit (ca pe o ciorbă stricată), și își dau seama ușor că dacă ești mântuit deja, de ce să fii tâmpit să mai umbli cu Domnul, să mai faci ceva pentru ajungerea la mântuirea finală?!

Răspund comentariului: mântuirea primită în dar (la timpul trecut) este doar începutul primirii ajutorului Sfintei Treimi ca să umblăm practic, prin fapte, cu Domnul până la capăt, ca să fim mântuiți la Judecata dreaptă după fapte. Mântuirea inițială (de la începutul procesului de mântuire) nu este Premiul ceresc, ci scăparea, salvarea, răscumpărarea, eliberarea din starea de păcat ca să putem primi Duhul Sfânt, care să ne ajute să implinim SCOPUL Sfintei Treimi. Mântuirea inițială (răscumpărarea) nu va duce direct la mântuirea finală, pentru că nu va apare la Judecată, ci faptele făcute în umblarea cu Domnul, prin care NE MÂNTUIM (în procesul de mântuire – scrisă ca mântuirea la timpul prezent), spune Biblia, ca să ajungem să fim mântuiți (mântuirea scrisă la timpul viitor), scăpați, salvați de mânia veșnică a lui Dumnezeu.

Nici un om nu a fost mântuit cât timp a fost aici pe pământ; dar cei care L-au urmat pe Domnul prin faptele lor, au ajuns să fie cu El – vedeți lista cu lucrurile DE FĂCUT.

Lucrați-vă (produceți-vă) mântuirea până la capăt!

2 Timotei 2
1 Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.
2 Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.
3 Suferă împreună cu mine, ca un bun soldat al lui Hristos.
4 Niciun soldat nu se încurcă cu treburile vieţii – (nu se întoarce la lucrurile lumii), dacă vrea să placă celui ce l-a înscris în armată.
5 Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după regulament.
6 Plugarul trebuie să muncească din greu înainte ca să strângă roadele.
7 Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.

După ce am văzut că Biblia nu ne dă mântuire ușuratică, prin harul-fals-și-ieftin, pe veci, ci ne CERE să umblăm PRIN FAPTE cu Domnul, respectând regulile harului, până la capăt, ca să ajungem la mântuirea finală, vedem că PRETENȚIILE acestea sunt accentuate în versetul 6 – se face o asemănare între procesul de mântuire și lucratul pământului, ca în Pilda Semănătorului: semințele TREBUIE semănate, plantele care răsar TREBUIE îngrijite (buruienile TREBUIE smulse și aruncate) până la creșterea lor, la formarea fructelor (roadelor), la coacerea și la recoltarea lor (nu numai că sunt semănate și atât!).

Același înțeles îl are verbul katergazomai din Filipeni 2:

12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători,
(duceţi până la capăt) – lucrați-vă complet, până la coacerea roadelor, produceți-vă! mântuirea voastră viitoare, cu fobie şi tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală, la JUDECATA DREAPTĂ, DUPĂ FAPTE, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Pentru că Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea – Dumnezeu ne ajută în umblarea noastră cu El, nu cu satana că nu ne pierdem mântuirea!

Este evident că învățătura Bibliei este arministă și ne PRETINDE să ne lucrăm mântuirea noastră viitoare în mod serios (pe cât de mult doriți să fiți cu Domnul); nu există ”mântuire” pe veci în Biblie.

Cei care umblă cu Domnul TREBUIE să respecte regulamentul, pentru ajungerea la mântuirea finală!

2 Timotei 2
1 Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.
2 Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.
3 Suferă împreună cu mine, ca un bun soldat al lui Hristos.
4 Niciun soldat nu se încurcă cu treburile vieţii – (nu se întoarce la lucrurile lumii), dacă vrea să placă celui ce l-a înscris în armată.
5 Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după regulament.
6 Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.
7 Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.

În versetul 1, apostolul Pavel ne spune tuturor să ne întărim în harul care este în Isus Cristos – nu zice nici aici despre mântuirea primită în momentul când ai crezut, pentru veci, ci cere creștere în har, ca Petru în 1 Petru 2. 2 ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire – nu suntem încă mântuiți, pentru că încă nu am fost la Judecata după fapte, ci prin umblarea noastră cu Domnul, prin fapte, creștem spre mântuire. ”Ne mântuim” ne spune Pavel.

v. 2. Învățătura sănătoasă că ne mântuim prin umblarea cu Domnul (cu ajutor de sus) a fost înlocuită cu învățătura dracilor (reinventată în Evul Mediu) că poți fi mântuit pe moment numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE, pe veci, de către lupii răpitori care au copiat-o de la șarlatanii satanei!

În versetele 3, 4 și 5 ni se spune același lucru: cine umblă PRACTIC cu Domnul nu numai că TREBUIE să trăiască PRACTIC cu Domnul, PRIN FAPTE BUNE rânduite, vrednice de pocăință (nu să fie bețivani, curvari, drogați etc crezându-se deja mântuiți pe veci, așa cum au făcut unii și starea lor a mers spre mai rău), ci TREBUIE să și respecte regulamentul, PRETENȚIILE HARULUI! Biblia este chiar foarte arministă, cu nimic care să ne conducă la mântuirea ușuratică, numai prin datul din gură cu harul-fals și cu credința numai teoretică, netrăită practic și nemântuitoare, a dracilor.

v. 6 Întâi depui efort spre SCOPUL dorit, apoi vei culege roadele (dacă nu renunți între timp).

v. 12 Dacă răbdăm (rămânem în El – în altă trad.), vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi – iar aceasta nu mai este mântuire!

Erorile mântuirii pe veci – ești deja mântuit (numai prin credință și prin har) și nu trebuie SĂ FACI nimic!

2 Timotei 2
1 Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.
2 Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.
3 Suferă împreună cu mine, ca un bun soldat al lui Hristos.
4 Niciun soldat nu se încurcă cu treburile vieţii – (nu se întoarce la lucrurile lumii), dacă vrea să placă celui ce l-a înscris în armată.
5 Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după regulament.
6 Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.
7 Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.

Cei cu mântuirea pe veci zic că NU TREBUIE să te faci iubit de Dumnezeu, NU TREBUIE să te faci plăcut, pentru că deja ești iubit și plăcut; că nici NU TREBUIE să Îl îmbunezi pe Dumnezeu, fiind deja bun – Biblia ne învață că atunci când s-a arătat dragostea lui Dumnezeu, ne-a scos, salvat, (”mântuit”), răscumpărat din starea de păcat ca SĂ UMBLĂM CU EL PÂNĂ LA CAPĂT (cum împlinești SCOPUL Sfintei Treimi, așa vei fi cu Sfânta Treime în veșnicie), adică dragostea lui Dumnezeu NU ne-a pus la sfârșitul alergării pentru Premiul ceresc (mântuirea finală viitoare), la FINIȘ, ci ne-a pus la START și a început să ne ajute în această alergare – bunătatea lui Dumnezeu nu ne mântuie în final ca urmare a umblării cu satana (neputând pierde mântuirea), ci bunătatea lui Dumnezeu ne dă putere și ajutor să împlinim PRETENȚIILE dreptății lui Dumnezeu (să fim perfect justificați la Judecata dreaptă care va fi DUPĂ FAPTE)!

Tit 3
3 Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a ”mântuit”, scăpat, salvat, scos, răscumpărat din starea de păcat, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt (ne-a justificat prin credință, ne-a scos din starea de vrăjmășie și ne-a împăcat cu Dumnezeu ca să putem primi Duhul Sfânt, care ne-a născut din nou),
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 CU SCOPUL ca, după ce am fost justificați (îndreptățiți cadou, gratuit) prin harul Lui, să ne facem, în speranță – în viitor, moştenitori ai vieţii veşnice – nici un om nu a fost mântuit aici pe pământ, pentru că încă nu a trecut pe la Judecată (dacă am fi avut deja mântuirea finală, Premiul, nu am mai fi avut ce spera, am fi fost deja mântuiți pe veci).

Suntem în război cu lucrurile Împărăției Întunericului – ce se întâmplă în război dacă un soldat doar nu își face treaba lui la postul unde a fost pus (nu dacă fuge la lume)?

Cum să nu ajungi la Premiul ceresc, mântuirea finală viitoare – nealergând pentru Premiu sau nerespectând Pretențiile Domnului Isus pentru mântuire!

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea veche (prin ritualurile ei), dată prin Moise, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – se făcea teecerea de la Legea veche dată prin Moise, la Legea harului și apostolul Pavel scrie de mai multe ori împotriva iudaizatorilor (și în text în versetul 2), care i-au îndemnat pe creștini să revină la ținerea și a unor părți din Legea veche (cu ritualurile ei, numite faptele Legii vechi)
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – după ce a fost justificat prin credința inițială (de la începutul procesului de mântuire, când a venit la pocăință (NU la mântuire ușuratică, FĂRĂ FAPTE) și răscumpărat, scăpat (salvat, ”mântuit”) din starea de păcat, TREBUIE să alerge PRIN FAPTE pentru Premiul ceresc!
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă – doar dacă nu i-a împietrit satana cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (așa că nu contează ce faci).

1 Corinteni 9
23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări (pentru noi sunt Pretențiile Legii Harului, care este o Lege și are pretenții care TREBUIE respectate și împlinite!). Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (descalificat).

Șobolanii inutili – (repun articolul cu ocazia încheierii Jocurilor Olimpice de la Tokio)

Ordin de arestare pentru toți sportivii unei țări, după eșecul de la Jocurile Olimpice de la Rio (în 2016). ”Sunt niște șobolani inutili”

Foto: Agerpres (foto luată de aici, unde este știrea)

Robert Mugabe, dictatorul din Zimbabwe, a ordonat comandantului Poliției să aresteze întreaga delegație care a participat la Jocurile Olimpice de la Rio.

Mugabe s-a referit la ei ca fiind niște ”șobolani”, după ce cei 31 de atleți au avut performanțe dezamăgitoare, cea mai bună clasare fiind un loc 8.

”Am irosit banii țării pe acești șobolani pe care îi numim atleți. Dacă nu ești gata de sacrificiu și să iei măcar o medalie de cupru sau de alamă (pentru locurile 4 și 5 – n.r.), cum au reușit vecinii noștri din Botswana, atunci de ce te duci să irosești banii? Dacă mergi la olimpiadă pentru imnul țării și steagul națiunii, am fi trimis tinere și tineri frumoși de la Universitate. E ca și cum un impotent ar avea cinci neveste. Care e rostul? Sunt inutili” a spus dictatorul.

Unii obsedați de erezia mântuirii pe veci ar vrea să ne învețe că numai cei pe care Dumnezeu ( / vedeți articol cu monstrul cel rău / ) i-a ales dinainte pot fi mântuiți, iar ceilalți nu. Biblia ne învață că toți suntem buni pentru intrarea în procesul de mântuire, Jertfa este bună pentru toți, iertarea este oferită în dar tuturor. Ce s-ar fi ales de noi dacă monstrul numit Dumnezeu ne-ar fi considerat șobolani (inutili)? (Cu diferența că doar cei care termină umblarea cu Domnul și au respectat pretențiile harului, primesc Premiul ceresc, mântuirea finală viitoare).

Cum îți pierzi mântuirea – fiind sfânt dar stând pe loc și nefăcând partea ta în Legământul cu Domnul (neumblând PRIN FAPTE cu El) (3)

Pe baza Jertfei Domnului Isus am fost răscumpărați din starea de păcat și puși în starea de pace cu Dumnezeu (justificați prin credință) ca să primim Duhul Sfânt care ne-a născut din nou și ne ajută să facem ceea ce nu au reușit cei care erau sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul până la capăt, respectând pretențiile Legii harului.

Cadourile primite țin de lucrarea lui Dumnezeu în noi și nu vor duce la mântuirea finală, pentru că nu după ele vom fi judecați, ci DUPĂ FAPTE, după cum le-am folosit ca să umblăm cu Domnul practic, să ne facem justificarea prin fapte.

În Biblie ni se dă asigurarea că prin FAPTE ne mântuim:

• 1 Corinteni 1.18 Într-adevăr, cuvântul (propovăduirea) crucii (Jertfei Domnului Isus) este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu – (traducere BOR și RC)
• Evrei 6
  7 Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu;
  8 Dar dacă aduce spini şi ciulini, se face netrebnică şi blestemul îi stă aproape – bestemul de la Judecată iar la urmă focul o aşteaptă – focul veșnic.
  9 Despre voi, iubiţilor, deşi vorbim astfel, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi aducătoare de mântuire – (traducerea BOR)
•  Însuș viitorul Judecător, care știe cum ne va judeca, în Matei 25 ne asigură că FAPTELE vor face diferența între cei care vor fi cu Domnul în veșnicie și cei care nu vor fi; cei care, ca urmare a faptelor bune, vor primi binecuvântarea și cei care vor primi blestemul (bineuvântarea și blestemul scrise în textul de mai sus, din Evrei 6)
• înainte de descrierea Judecății viitoare, Domnul Isus ne-a spus despre unul care a vrut să fie mântuit fără fapte (era rob al Stăpânului, nu era din lume și nu a risipit cu lumea, dar nici nu a făcut nimic pentru Stăpân)
• La începutul capitolului, Domnul Isus ne prezintă Pilda celor zece fecioare, unele cu fapte și mântuite în final, celelalte tot sfinte, dar nefăcând nimic pentru Mirele, L-au așteptat degeaba (nu au fost mântuite, nu au ajuns să fie cu Mirele)
• înainte de acestea, în capitolul anterior, în Matei 24, Domnul Isus ne-a arătat că cei veniți la mântuire, dacă fac fapte rele nu vor ajunge să fie cu Domnul, apoi ne-a spus în Pilda celor zece fecioare (toate sfințite și în așteptarea Mirelui; nu erau din lume și cu lumea!) că numai sfințirea nu va duce la mântuirea finală, ci FAPTELE vor face diferența – diferențierea va fi DUPĂ FAPTE ni se spune în continuare, în Pilda talanților dați fiecăruia și această învățătură culminează în descrierea Judecății viitoare – deci așa cum cei veniți la Domnul (robi la Stăpân) nu vor fi mântuiți dacă fac fapte rele cu voia, nici cei sfințiți dar fără fapte nu vor fi mântuiți în final, la Judecata DUPĂ FAPTE!
• și în Iacov 2 (numită de eretic ”epistola de paie”) ni se spune că după ce am primit (cadou, gratuit) justificarea prin credință, trebuie să FACEM FAPTE bune, roade vrednice de pocăință (justificarea prin FAPTE), pentru că numai credința nu duce la mântuirea finală!
• Evrei 9
  11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta,
  12 şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.
  13 Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
  14 cu cât mai mult Sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, CU SCOPUL să slujiţi Dumnezeului celui Viu! – dacă nu împlinești scopul Sfintei Treimi, de umblare practică, PRIN FAPTE cu Domnul până la capăt, nu vei fi mântuit la Judecata dreaptă, DUPĂ FAPTE! – / vedeți SCOPUL cu texte din Biblie / .
  15 Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită – în Noul Legământ, dacă nu ÎȚI FACI partea ta, rămâi pe dinafară! / vedeți articole din categoria / .

Nu trebuie să te întorci la lume ca să nu ajungi să fii mântuit în final, ci doar să rămâi răscumpărat, sfințit prin Jertfa Domnului Isus, dar să nu faci FAPTE, să nu ajungi PRIN FAPTE la FINIȘ!

Cum îți pierzi mântuirea – nefăcând partea ta în Legământul cu Domnul (neumblând PRIN FAPTE cu El) (2)

Cum nu vei ajunge să fii mântuit la Judecata dreaptă DUPĂ FAPTE:

• făcând (cu voia) fapte rele – Evrei 10 Dacă o ținem tot păcătuind … și Ioan 3.36 (în traducerea corectă) Cine crede în Fiul are (primește cadou) viaţa veşnică; dar cine apoi nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viaţa (nu va fi în veșnicia cu Domnul), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el – și va fi în partea de veșnicie rea, unde vor ajunge cei din lume (fii neascultării). Dumnezeu se uită la conținut, așa că nu poate fi fraierit de cei care mai fac și fapte bune, ca să le acopere pe cele rele!
• nefăcând nimic, după ce ai fost pus la începutul umblării cu Domnul – dacă rămâi la START, nu vei ajunge la FINIȘ!

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire (justificare) a mea pe care mi-o dă Legea veche, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – după ce a fost pus în starea de har (împăcat cu Dumnezeu) pe baza credinței în Jerfa Domnului Isus, aleargă pentru Premiul ceresc, mântuirea finală viitoare! Adică după ce a primit cadou justificarea inițială prin credință, apostolul Pavel și-a făcut justificarea prin fapte (așa ca Iacov)!
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă – nu-i va lumina pe cei care preferă întunerecul, bolborosind învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci

Cum îți pierzi mântuirea inițială? Rămânând sfânt (justificat prin credința inițială), dar neumblând cu Domnul prin FAPTE, după ce ai fost răscumpărat din starea de păcat și sfințit prin Jertfa Domnului Isus!

Cum îți pierzi mântuirea – nefăcând partea ta în Legământul cu Domnul (neumblând PRIN FAPTE cu El)

Am arătat că mântuirea este un proces, o alergare pentru Premiul ceresc, mântuirea finală, primită la Judecata dreaptă DUPĂ FAPTE:

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Dacă ne facem partea noastră în Legământ, vom ajunge să fim cu Domnul. Premiul ceresc, mântuirea finală nu o avem încă.

După ce am intrat în Legământul cu Domnul, am început să primim ajutor de la Sfânta Treime pentru umblarea noastră cu Domnul (să ne putem face partea noastră în Leământ): am fost justificați prin credința inițială (iertați, răscumpărați, scoși din starea de păcat, care este vrăjmășie cu Dumnezeu și împăcați ci El) ca să putem primi Duhul Sfânt care să ne nască din nou, să ne țină atenția îndreptată spre lucrurile de sus, să ne călăuzească și să ne ajute în această umblare cu Domnul până la capăt.

După ce am intrat în starea de har, FAPTELE vor face diferența între cei care vor fi cu Domnul și cei care nu vor fi (dacă îți folosești binecuvântările primite cadou ca să umbli cu Domnul, vei ajunge să fii cu Domnul):

Matei 7
21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” – Viitorul Judecător rostește formula de excomunicare de la templu; este ca și când nu i-ar fi cunoscut niciodată (sigur că îi cunoscuse) – ei au făcut FAPTE cu Domnul, dar nu L-au urmat până la capăt.

24 De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
25 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

După ce ai intrat în Legământ cu Domnul, Dumnezeu nu te ține legat, ci îți dă ajutor ca să îți FACI partea ta, să Îl urmezi practic, PRIN FAPTE, până la capăt. Dacă nu îți faci partea ta (chiar dacă ai fost născut din nou și sfințit), lucrurile primite cadou nu te vor mântui la Judecată, ci UMBLAREA cu Domnul PRIN FAPTE!

Prin ce pierzi mântuirea? – întrebare la căutările pe blog

Niciun om nu a fost încă mântuit, cât timp a fost aici pe pământ – vor ajunge să fie mântuiți la Judecata viitoare, dreaptă DUPĂ FAPTE, doar cei care au umblat cu Domnul până la capăt!

Mântuirea scrisă la timpul trecut în Biblie (”am fost mântuiți”) se referă la faptul că am fost scăpați, salvați din starea de păcat (la aceasta se referă Biblia că am fost ”mântuiți”), răscumpărați, justificați prin credința inițială ca să ne putem apropia de Dumnezeu și să primim Duhul Sfânt. Cine se folosește de aceste binecuvântări ca să umble cu Domnul practic, va fi cu Domnul și în veșnicie. Alergăm cu Domnul pentru Premiul ceresc, respectând regulile Legii harului ca să nu fim descalificați la urmă. Cei care intră în Legământul cu Domnul trebuie să își facă partea lor, cu mare ajutor de sus.

Mântuirea este un proces, mântuirea la timpul trecut se referă la scăparea din starea de păcătoșenie, de la începutul procesului, nu că am și fost deja mântuiți la Judecată! Doar această mântuire inițială o pot pierde cei care nu umblă cu Domnul până la capăt (renunță la binecuvântările primite, care sunt de folos doar pentru umblarea prin FAPTE cu Domnul, nu ca să ne dea mântuirea pe veci) sau cei care se întorc spre lume (în ascuns, crezând că Dumnezeu nu-i cunoaște).

Deci este foarte corectă învățătura că la Judecată, Judecătorul va trage linie și îl va trimite pe fiecare om la cel pe care l-a slujit aici pe pământ! Prin ce îți poți pierde mântuirea inițială? Prin întoarcerea spre lume și chiar numai prin lipsa faptelor, ne spune viitorul Judecător în Pilda celor zece fecioare, în prezentarea Judecății după FAPTE etc.

Din Geneza până în Apocalipsa, învățătura Bibliei este că vei fi în veșnicie cu cel pe care l-ai slujit aici pe pământ

Geneza 4
3 După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncarea din roadele pământului.
4 Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;
5 dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa.
6 Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?
7 Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”
8 Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.
9 Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”
10 Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.
11 Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!
12 Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.”

Vedem chiar de la începutul Bibliei că Dumnezeu dă oamenilor răsplată după binele sau răul pe care l-au FĂCUT – nu există șmecheria cu alegerea unora pentru bine (și ei vor fi mântuiți obligatoriu) și a celor mulți pentru rău.

Am arătat aici că oamenii au în continuare voința liberă și recoltează ceea ce au semănat, după cum scrie și în Noul Testament:

2 Corinteni 5
9 De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.
10 Pentru că toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Până în Apocalipsa:

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

De la începutul până la sfărșitul Bibliei, nu există alegere individuală pentru bine sau pentru rău, pentru mântuire sau imposibilitatea mântuirii (de parcă ar ajunge să fie prea mulți fraieri mântuiți în partea fericită a veșniciei), ci fiecare om își alege un stăpân și va fi în veșnicie cu cel pe care l-a urmat și l-a slujit! Nu există mântuire fără responsabilitatea oamenilor pentru FAPTELE lor!

Umblarea cu Domnul (nu alegerea individuală pentru mântuire) atrage binecuvântarea veșnică!

Am citit în Biblie cum cei din primul grup ales făceau răul, Dumnezeu i-a răsplătit cu rău și atunci când făceau binele, primeau bine mai mult. Nicăieri nu scrie că au făcut bine și au fost răsplătiți cu rău și invers!

Unii, mai fanatici cu mântuirea pe veci ar vrea să ne convingă (satana prin ei) că este adevărată mântuirea pe veci pentru că Dumnezeu i-a ales numai pe cei puțini pentru mântuire și nu pe ceilalți fraieri (care nici nu pot fi mântuiți) – opus acestei învățături drăcești, Biblia ne spune cum cei care au făcut răul au atras mânia lui Dumnezeu, dar uneori au potolit această mânie (și răul nu a mai venit peste ei) prin pocăința lor, prin întoarcerea lor la ascultarea de Dumnezeu!

Chiar și păgânii (nu numai cei din primul grup) au întors mânia lui Dumnezeu prin pocăința lor:

Iona 3
1 Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel:
2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”
3 Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.
4 Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”
5 Oamenii din Ninive PRIN VOINȚA LOR LIBERĂ au crezut în Dumnezeu și au început să își TRĂIASCĂ PRACTIC, PRIN FAPTE credința lor, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.
6 Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă.
7 Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc!
8 Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!
9 Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”
10 Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.

Nicăieri în Biblie nu scrie că Dumnezeu a făcut vrăji de pocăință sau de mântuire obligatorie, ci că cei din poporul ales (numiți aleși) au primit ceea ce au ales. Chiar au schimbat voința lui Dumnezeu prin binele sau răul pe care l-au făcut, spre bine sau rău!

Despre voința liberă. Promisiunea lui Dumnezeu că vei primi ceea ce ți-ai ales!

Unii mai fanatici cu mântuirea pe veci zic că oamenii nu au voință liberă, ci pot fi mântuiți doar cei aleși de un monstru, o divinitate falsă (numită și zeul-computer), care nu i-a vrut mântuiți pe toți și faptul că Dumnezeu era suveran în vechime arată că și acum ”harul-suveran” nu îi vrea pe toți oamenii mântuiți, ci i-a respins pe cei mai mulți. Dar, dacă citim în Vechiul Testament ce s-a întâmplat, VEDEM CLAR CĂ întotdeauna VOINȚA LUI DUMNEZEU A URMAT VOINȚA OAMENILOR! Când cei aleși (făceau parte din poporul ales) L-au ascultat și urmat pe Dumnezeu, și Dumnezeu le-a trimis binele; când nu L-au ascultat, ci s-au răzvrătit, au primit răul. Binele făcut de ei a fost urmat de binele făcut lor de Dumnezeu, la fel și răul. Și atunci, cum nu au oamenii voința liberă?!

Și la ce alegere pentru mântuirea individuală ne putem aștepta acum, dacă nu a existat niciodată în Biblie?!

Exemple (pe lângă cele multe de prin Împărați și Cronici): Avraam a atras binecuvântarea lui Dumnezeu și peste alții și peste urmașii lui prin FAPTELE lui, răsplătirea binelui cu bine de către Dumnezeu și a răului cu rău a fost legiferată în Deuteronom 27, 28, 29 Contractul cu jurământ (Legământul) cu Dumnezeu a fost făcut cu binecuvântare și blestem care urmează faptele lor bune sau rele (căile lor), 30 posibilitatea întoarcerii la Dumnezeu și porunca pentru ascultarea de Dumnezeu și umblarea cu El:

15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
16 Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui – au fost înlocuite cu PRETENȚIILE LEGII HARULUI, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,
18 vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,
20 iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov – în partea fericită a veșniciei (pentru noi).

 

Dumnezeu a pus înaintea celor din poporul ales binele și răul și promisiunea că vor primi ceea ce au ales – și atunci cum nu au voința liberă?!