Cum să îți ratezi mântuirea

Nu trebuie să te preocupe unde îți vei petrece veșnicia, este suficient să te crezi mântuit pe veci (fără susținere biblică a ereziei nimicitoare), numai că ai crezut pe moment și gata. Iar dacă nu citești ce scrie în Biblie despre cei mântuiți (numai teoretic) cu mântuirea pe moment (numai prin har, numai prin credință), de exemplu numiți de Ioan botezătorul ”pui de vipere” / vedeți articol / , în Iacov 2 scrie despre credința dracilor (fără roade vrednice) care nu mântuie, poți ajunge să fii în veșnicie cu lupii răpitori care dau mântuirea pe veci, nu cu Domnul!

Reclame

Cum să fii scăpat de mânia viitoare (mântuit în final)

Legea harului nu este relativă, ci are niște porunci care trebuie respectate: să nu faci lucruri rele și să faci cele bune. Doar intrarea pe calea mântuirii (adică în proces de mântuire) este numai prin har, numai prin credință (chiar și pentru aceasta trbuie să faci ceva, să alegi pe Domnul). Apoi trebuie să îți întorci preocupările minții de la lucrurile lumii spre cele ale Împărăției, cu ajutorul, călăuzirea, sprijinul și energizarea Duhului Sfânt, să le pui în practică – aceasta este mântuirea la timpul prezent – , să umbli practic cu Domnul până la mântuirea de la urmă (în viitor).

Am răspuns chemării lui Dumnezeu și am intrat prin credință în har, apoi umblăm cu Domnul în har până la harul viitor (1 Petru 1.9 veţi dobândi, ca sfârşit – nu ca început! al credinţei voastre – peste tot în Biblie, numai credința cu fapte este valabilă, mântuirea sufletelor voastre).

Există o siguranță a mântuirii, dar este strict condiționată. Știm că cei care vor să umble cu Domnul au ajutor de sus pentru aceasta și Dumnezeu nu îi lasă să se piardă. Dar cunoștem cu toții oameni care au intrat pe calea mântuirii, apoi au abandonat-o și s-au întors la lume, alții s-au prefăcut că umblă cu Domnul pe față, dar au umblat cu demonii în ascuns și strarea lor a ajuns mai rea decât la început. Ce mântuire este aceea fără Domnul? Tatăl din pilda fiului pierdut nu s-a murdărit la porci ca să îl mântuie pe veci pe fiul pierdut! Dumnezeu te ajută doar dacă vrei să umbli cu Domnul pe cale. Cei care au renunțat la umblarea cu Domnul, au făcut așa pentru că Dumnezeu nu i-a ales și nu i-a vrut mântuiți?!

Siguranța mântuirii finale viitoare este numai pentru cei care se silesc să umble cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt și plătesc prețul pentru aceasta!

Viața veșnică este dată de unirea cu Domnul

Ioan 17.3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Se știe că această cunoaștere este asemănătoare cu unirea dintr-o căsătorie, unde cei doi se cunosc bine și umblă împreună (în parteneriat, părtășie).

Umblarea în parteneriat cu Domnul se face până la capăt. Cunoașterea din versetul de mai sus nu este că numai L-ai întâlnit, așa numai în trecere, numai pe moment, pe Domnul (ca atunci când vezi un om și poate îl recunoști și data vitoare când îl vezi, sau poate nu).

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc … cum de la idoli (din lumea care zace în cel rău) v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat – cei cu teologia mântuirii pe veci relativizează totul: dacă slujești pe Domnul sau demonilor nu contează, pentru că ești mântuit pe veci, pe deplin asigurat în Cristos).
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare – mântuirea are timpurile trecut, prezent și viitor / vedeți aici timpurile mântuirii / , aici se referă la mântuirea finală viitoare, când vom fi scăpați de mânia viitoare. Dacă îți relativizezi mântuirea cu sola gratia, sola fide, vei fi cu Sola satana în focul veșnic (de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde).

Merită?

Lucrarea care a făcut posibilă mântuirea noastră! Mulțumim pentru Întrupare, pentru Jertfă, pentru Înviere, pentru Duhul Sfânt!

Matei 1
18 Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:
Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.
21 Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:
23 „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”

Isaia 53 – o prorocie care descria atunci lucrarea Domnului Isus în lume, ca și când ar fi avut loc, lucrare care a făcut posibilă mântuirea noastră:
1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea (cu Dumnezeu) a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecați (sufletește).

2 Petru 3.9 Domnul are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Cei care vorbesc despre sărbătoarea Crăciunului fără Sărbătorit, ar vrea să ne înșele (demonii prin ei) că există mântuire fără Mântuitor (fără umblarea, în har, cu Domnul până la capăt)!

Unii au uitat că au intrat pe calea mântuirii

2 Petru 1
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele – este opusă învățăturii dracilor că mântuirea ușuratică este pe veci, de parcă sola gratie și sola fide ar duce la mântuirea finală, să uniţi cu credinţa voastră fapta – credința trăită practic este chiar imediat după începerea umblării cu Domnul și se opune teologiei cu mântuirea pe veci Sola fide, sola gratia!; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea prietenească de frați (amiciția); cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.

Așa departe a ajuns de Domnul și de calea cu Domnul, încât a uitat că a mai fost mântuit (că a intrat pe cale – se referă la cei care au fost mântuiți, la frați, nu la cei din lume!).

Romani 11
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu

Nici aceste texte nu crează iluzia mântuirii ușuratice pe veci!

Mintea sănătoasă cu Adevărul

2 Petru 3 (traducerea mai nouă VDCM)
1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă doresc să vă produc o minte sănătoasă, prin înştiinţări,
2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri – mintea sănătoasă se face prin îndepărtarea concentrării de la lucrurile de jos și focalizarea spre cele de sus, cu ajutorul, călăuzirea și energizarea Duhului Sfânt (pe care fiecare creștin îl are, dacă este creștin) – lucrurile vestite le găsim în Sfânta Scriptură, care ne-a fost dată ca să o împlinim, să o trăim practic, nu ca să o falsificăm / vedeți despre falsificare / și apoi să zicem, cu tupeu de la demoni, sola Scriptura (falsificată) . După cum spune Biblia:

Coloseni 3
1 Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ,
3 căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în glorie. / vedeți articol (și următoarele, după acela) /

Cum putem câștiga împotriva firii (nici acest text nu seamănă cu mântuirea pe veci):
Galateni 5
16 Zic dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi ca urmare, nu veți mai împlini poftele firii pământeşti (traducere corectată) / vedeți articol /
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti; acestea sunt lucruri opuse unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce vreţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege (se referă la Legea veche, care nu a fost dată spre scăpare, ci pentru cunoașterea păcatului) – nu înseamnă că suntem în fărădelege
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, geloziile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 invidiile, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – minte Biblia sau mint cei cu mântuirea pe veci?!

9 Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă – versetul șterge pe jos cu spurcăciunea de erezie a talibanilor fanatici cu doctrinele harului – fals (ale dracilor sunt, pentru că sunt împotriva Bibliei), că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire (pocăință), pe cei mai mulți nu i-a vrut pocăiți și mântuiți!

10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, corpurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde (la început, de exemplu în versetul 5, acest text vorbește împotriva ereziei că materia este veșnică – o filozofie a vremii)
11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri se vor strica (distruge), ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi corpurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13 Dar noi, potrivit promisiunii Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea – se gândesc unii care s-au pretins mântuiți pe veci și au ajuns mai rău decât au fost la început, că  vor curvi (în stare de ebrietate) prin boscheți pe străzile de aur, la marea de cristal (poate vor prinde un înger la înghesuială?!)

14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără pată, fără vină şi în pace – la fel ca multe alte verbe la imperativ, este o poruncă (este o poruncă, nu este opțională!) a Legii HARului, ca să rămânem și să umblăm obligatoriu în HAR, până la capăt, în partea fericită a veșniciei!
15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire – mântuirea este un proces, care poate fi lung, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi celelalte Scripturi, spre pierzarea lor – mântuirea poate fi numai prin har, numai prin credința doar teoretică (fără fapte), care este a dracilor (de la care vine erezia nimicitoare a mântuirii pe veci)
17 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria,
18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos – această creștere în Domnul, prin Duhul Sfânt, Daniel Chiu și alții ca el (slujitori la cel viclean, tatăl învățăturilor dracilor că mântuirea nu se poate pierde) au numit-o ”idei ale curentului eretic numit gandire pozitiva” – înțeleg să fie cu mintea ne-sănătoasă, după ce i-au luat demonii mintea și sufletul (de când cu învățăturile dracilor), dar nici chiar așa! / vedeți articol / . A Lui să fie gloria acum şi în ziua veșniciei – gloria în ziua Judecății de la urmă o vor aduce Sfintei Treimi doar cei care și-au lucrat (în vederea rodirii, verbul este katergazomai), cu ajutorul Duhului Sfânt, propria mântuire / vedeți articol Filipeni 12.2-3 / . Amin.

Biblia ne spune cum învățătura dracilor cu mântuirea pe veci ucide suflete

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, cap. 2
1 În popor s-au ridicat şi profeţi mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare – odată mântuit poți să te crezi pe veci mântuit, negându-L pe Stăpânul care i-a răscumpărat – pretind că oferă o mântuire care nu necesită umblarea cu Domnul și zic solus Cristus!, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău – se știe (și știu și cei din lume) că ”mântuiții pe veci” pot face orice, că mântuirea nu și-o mai pot pierde

9 înseamnă că Domnul ştie să-i scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
10 mai ales pe cei care umblă după pofta lor necurată
12 …, vor muri în însăşi stricăciunea lor – nu seamănă a ”mântuire pe veci”, nu-i așa?
13 şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi pângăriţi, se pun pe chefuit la mesele de dragoste, când iau masa împreună cu voi – se referă la cei numiți ”frați”.
14 Le scapără ochii de adulter şi nu se satură de păcătuit. Ademenesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi.
15 După ce au părăsit calea cea dreaptă – au intrat pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire, dar au părăsit calea mântuirii!, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16 Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu voce omenească, a pus frâu nebuniei profetului.
17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună, lor le este păstrată bezna întunericului – nu le este de folos teologia falsă cu ”mântuirea pe veci”
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – învățăturile dracilor numite cu mult tupeu ale harului – de parcă în har pot face orice (și doctrinele dracilor – ale harului-fals), îi ademenesc cu poftele firii şi cu desfrânări pe cei care de abia au scăpat de cei care trăiesc în rătăcire – mântuirea ușuratică pe veci ucide suflete intrate de puțin timp pe calea pocăinței!
19 Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi – degeaba dau aceștia din gură cu lucruri de nimic (cele 5 sola, punctele T.U.L.I.P. ale mântuirii pe veci)
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune proverbul adevărat: Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.

Cei care cunosc neoprotestantismul din interior știu cât rău au făcut, ce degradare au produs învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde (poți fi mântuit chiar dacă Îl negi pe Domnul și umbli cu demonii, ca mântuirea este numai prin credința pe moment, numai cu datul din gură cu harul – fals), de aceea am pus acest text – nu există ceva mai potrivit ca textul – este o descriere perfectă a ceea ce a produs teologia mântuirii ușuratice și iluzorii (fantomatice) pe veci!

Unii au intrat degeaba în har

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.

Am văzut pe unii care au crezut, primit și trăit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și au mers spre mai rău (nu spre mai bine), de exemplu unul a devenit bețivan, curvar, drogat, scandalagiu și toți cei din jurul lui, care au avut de-a face cu el, au pierdut. Bineînțeles, că lupul răpitor care l-a asigurat de mântuirea pe veci, care nu se mai poate pierde,  nu mai putea de grija lui.

Nu credeți și nu primiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci, ca să nu ajngeți cum scrie Biblia:

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, capitolul 2
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii – se referă la cei care au intrat pe calea mântuirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – nu seamănă cu mântuirea creștină care este arministă!

Intrarea pe calea mântuirii

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință” – ne zic obsedații de mântuirea ușuratică, pe veci. ”Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”  ”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” – adică ei pot face orice, nu trebuie să umble cu Domnul! Unii zic că nici măcar nu ai voie să încerci să fii mai bun, să umbli cu Domnul, să te apropii de Dumnezeu cu ajutorul Duhului Sfânt, pentru că aia nici nu este mântuire. Bineînțeles că dacă fanaticii umblă băuți la curve, se droghează (soli Deo gloria), chiar fac avorturi (nu își pot pierde mântuirea cu sola gratia, sola fide), aia este mântuire (sunt pe deplin asigurați în Cristos, solus Cristus).

Efeseni 2.8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se referă la posibilitatea mântuirii, numai la intrarea pe calea mântuirii. Încă nu am ajuns la mântuirea finală (cu Domnul), așa că nici vorbă că am fost deja mântuiți la urmă (în viitor, vedeți timpurile mântuirii). Aceasta se referă doar la mântuirea inițială, la timpul trecut. Această mântuire se poate pierde, dacă cei intrați pe cale nu vor umbla până la capăt cu Domnul.
Dacă nu umbli cu Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt (mântuirea la prezent), cine te va teleporta în veșnicia fericită cu Domnul (mântuirea la timpul viitor)? Sola satana (cu mântuirea ușuratică) nu este un mod de mântuire.

Harul primit în zadar (degeaba)

Cei care au preluat erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci ar vrea să ne prezinte un har ușuratic, care oferă mântuirea finală (în partea fericită a veșniciei) chiar celor care umblă cu satana (mântuirea este prezentată ca având loc într-un moment și ține în veci, fără să conteze ce fac ”mântuiții pe veci” apoi). În mod evident, aceasta este o contrafacere a HARULUI adevărat, creștin (arminist), care ne oferă tuturor mântuirea și ne cere să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală. Harul real biblic nu este ușuratic. Dumnezeu nu îi va mântui la urmă pe cei care au umblat cu demonii, înșelați de lupii răpitori cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Am arătat aici că Dumnezeu nu îi favorizează pe cei care dau din gură cu Numai prin har, numai prin credință, dar fac orice. Doar pentru cei care umblă cu Domnul, pe calea mântuirii, cu ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt ”nu mai este osândire” (am pus textul în articolul din link).

Romani 8
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – dacă renunți la umblarea cu Domnul, pierzi Duhul Sfânt care ți-a fost dat.

Traducerea Cornilescu are greșeli, acesta este un verset corectat:

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică – intră pe calea spre mântuirea finală, din veșnicia fericită; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa (veșnică), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el – mântuirea ușuratică numai pe moment, pe veci, cu sola fide, sola gratia nu ajută, cine nu ascultă pe Fiul după ce a crezut, a primit harul degeaba!

Câștigători și totuși pierzători

D-l Ioan C. în comentariul de la un articol anterior, a scris primul versetul chiar despre un lucru pe care am vrut să-l scriu:  „Dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.” (II Petru 2:20- 21).

Am vrut mai demult timp să scriu despre unii jucători care au câștigat bani mulți la LOTO. După un timp, când un reporter a fost curios să afle ce au făcut cu banii, este greu de crezut ce a găsit: majoritatea celor care au primit banii  nu s-au ales cu nimic la urmă (decât pentru un timp). În cazul unora, starea de la urmă a ajuns mai rea decât cea de dinaintea câștigării. Cum să se întâmple așa ceva?

Nu au fost pregătiți pentru câștig și nu au știut ce să facă cu banii. Nu au fost interesați decât de petreceri, achiziționarea de mașini scumpe și alte lucruri asemenea etc. Pentru că nu au prețuit câștigul primit, l-au risipit destul de repede și chiar unii au ajuns și în datorii. Au crezut că este infinit de mare și le va ajunge pe veci, dar nu a fost așa!

Așa este și cu mântuirea: Dumnezeu a făcut planul mântuirii, Jertfa și Învierea Domnului a fost prețul plătit pentru răscumpărarea noastră, pentru iertarea necesară, pentru nașterea din nou de sus (din apă și din Duh), dar dacă nu prețuim minunea comorii primite în har (numai prin credință) și nu trăim practic cu Domnul, cu ce mai rămânem? Cu nimic. De aceea scrie un poet creștin ”singura-mi avere, MÂNTUIREA mea” (aici aveți poezia).

Am cunoscut pe unii care s-au crezut mântuiți pe veci (pe deplin asigurați în Cristos) care s-au întors la trăirea cu lumea și în biserica de mântuiți pe veci, după cum spune Biblia, starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi! Au crezut că sunt mântuiți pe veci (și nu li se va termina mântuirea niciodată, chiar umblănd cu cel viclean) și au făcut orice au vrut și au fost înfrânți.

Harul adevărat nu ne poate da mântuirea ușuratică, numai pe moment pentru veci, umblând cu satana. Harul creștin nu spune ”numai prin har, numai prin credința teoretică”, ci ne învață:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Dacă umbli cu satana (chiar în biserică) îl aștepți pe satana, nu pe Domnul! Odată ce ai venit la mântuire, chiar dacă te pretinzi mântuit pe veci, cui slujești cu acela vei fi!

Cum este mântuirea creștină (arministă) prin creștinismul adevărat

Toți creștinii cred că trebuie să nu facă anumite lucruri (rele) și să facă anumite lucruri (bune), că trebuie să umble cu Domnul până la capăt, la veșnicia fericită. Religia vine de la cuvintele latinești re ligo care înseamnă a re-lega (pe oameni de Dumnezeu). Legătura a fost ruptă și poate fi refăcută. Creștinismul adevărat îl poți deosebi de cel fals (adus și răspândit de lupii răpitori cu mântuirea pe veci) prin roade, prin faptul că te leagă de Domnul, nu de dracii de la care vine învățătura dracilor că poți să fii cu Domnul chiar dacă slujești demonilor (pleacă de la o erezie păgână din Evul Mediu: cele 5 Sola, învățăturile dracilor dar numite fals ale harului și odioasele doctrine ale dracilor care dau iluzia că mântuirea ușuratică este reală).

Mântuirea arministă este un proces din care poți ieși (dar în acest caz să nu te aștepți să ajungi la destinația fericită, cu Domnul în veșnicie), o alergare pentru premiu. Dumnezeu a făcut partea grea, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră. Prin credință intri pe cale, ești doar la START, nu la FINIȘ. Pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat, ci doar modalitatea de a ajunge la țintă: acum ne dă ajutor de sus ca să reușim să facem ceea ce nu au reușit cei din vechime, să umblăm cu Domnul. Intrarea pe cale este numai prin har, renașterea (regenerarea) este numai prin credință, dar apoi procesul trebuie să continue până la capăt, în partea fericită a veșniciei. Credința numai teoretică nu mântuie (este a dracilor, de la care vin învățăturile harului  fals, scrie în Iacov 2, ne spune Ioan botezătorul / vedeți articol / când îi numește Pui de vipere pe cei care au vrut să fie mântuiți cu mântuirea cu Sola fide, Sola gratia etc). Eroii credinței care au fost lăudați în Biblie și-au trăit practic, prin fapte, credința lor / articol / . Intrăm pe calea mântuirii (adică în proces de mântuire) numai prin credință, dar apoi trebuie să continuăm să umblăm practic în har. Îndreptățirea inițială (numai prin credință) ne este dată ca Dumnezeu să ne considere neprihăniți și astfel să ne poată da Duhul Sfânt care ne ajută, călăuzește, energizează pe cale, ca să umblăm cu Domnul.

Apoi îndreptățirea inițială primită numai prin credință trebuie continuată cu fapte ( / vedeți Iacov 2 / unde ni se spune că credința teoretică nu mântuie). Îndreptățirea inițială a fost doar un pas de la începutul umblării (care a permis să primim Duhul Sfânt, ca ajutor în umblarea noastră), nu un scop final (că doar ai crezut teoretic și ești mântuit pe veci și gata).

Judecata finală (pentru mântuirea finală) va fi după fapte, nu după ceva dat din gură (teoretic). Ni s-a spus în Biblie că oamenii vor sta cu faptele lor (cu umblarea lor) înaintea lui Dumnezeu și vor fi judecați după faptele lor (Apocalipsa 20 și alte texte).

Minunea inițială (intrarea numai prin credință în har, renașterea) trebuie să continue cu umblarea cu Domnul. Continuă cu schimbarea gândirii din Coloseni 3, cu trecerea de la preocupările lumii la preocupările Împărăției lui Dumnezeu, cu lista de lucruri pe care trebuie să le unim ca să ajungem la intrarea în Împărăția cerurilor (cine vrea, că nu este obligatorie intrarea în Împărăție) / vedeți articol / . Nu vă luați după fanaticii care cred că a mers mântuirea (ușuratică) pe moment peste ei și ei nu trebuie să mai facă nimic ca să ajungă la mântuirea viitoare!

Mântuirea arministă este opusă mântuirii ușuratice din teologia mântuirii ușuratice, pe veci, care ne spune că mai umbli cu Domnul (ca să te arăți cât ești de sfânt), mai cu demonii (că ești mântuit cu mântuirea ușuratică pe veci) că tot cu Domnul vei fi (dacă nu vei fi cu Domnul, înseamnă că Dumnezeu este un monstru care nu te-a vrut mântuit / vedeți articolul / ).

    Umblarea cu Domnul din Noul Legământ (Legea harului în care trebuie să umbli, pentru mântuirea ta), până la capăt, este obligatorie pentru mântuirea finală!

Cele 5 sola și mântuirea arministă (care trebuie trăită până la capăt)

Sola gratia – mântuirea nu este doar pe moment, pentru veci, ci este un proces în care oamenii pot intra (dacă vor, răspund chemării lui Dumnezeu) numai prin credință, dar apoi credința trebuie dusă mai departe practic. În vechea Lege, oamenii nu au putut fi mântuiți deoarece firea pământească nu i-a ajutat să țină perfect Legea. În Legea harului (este o Lege, cu cerințele ei care trebuie respectate), oamenii au ajutor de sus ca să umble cu Domnul, nu se poate altfel. Numai prin har nu ajungi nicăieri, ni se spune în Biblie că numai credința teoretică nu mântuie (am pus versetele într-un articol anterior). Harul este marea parte pe care a făcut-o Dumnezeu în mântuirea noastră, apoi cu ajutor de sus trebuie să ne facem și noi partea noastră, fiecare în propria mântuire. Avem ajutor să facem ceea ce nu au putut cei din vechime: să umblăm cu Domnul. Am intrat pe calea mântuirii bazați pe ceea ce a făcut Dumnezeu + numai prin credință din partea noastră în primul moment (aceasta este mântuirea la timpul trecut), rămânem în har și umblăm cu Domnul (în har, cu ajutor de sus) până la mântuirea finală, la ”harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1 – căutați versetul, pentru că tot textul ne vorbește despre timpurile mântuirii). Am pus aici mai multe articole despre mântuirea ca un proces (timpurile mântuirii).

Sola Scriptura fără Scriptura. Scriptura falsificată nu mântuie (vedeți aici cum a fost falsificată). Numai Scriptura ar trebui să spună numai cei cunosc Adevărul și știu la ce duce falsificarea Bibliei și a spiritului Bibliei (și prin extragerea versetelor din context): Revelații (Apocalipsa) 22.18,19. Slăvit să fie Dumnezeu că nu va pierde!

Numai Cristos pot spune numai cei care umblă în har cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală. La fel și Numai lui Dumnezeu să îi fie adusă slava (Îi va fi adusă gloria și când toți oamenii vor fi judecați după faptele lor, așa ni se spune în Apocalipsa 20 (versetele 12, 15 etc, pun așa textele ca să vedem versetele în context, să vedem întregul mesaj, așa cum este el, corect).

Ce a mai rămas din cele 5 vrăjeli dacă ne uităm în Biblie ca să îi cuprindem mesajul real, corect, pe care a vrut Dumnezeu să îl primim? Nimic! Lucrați-vă până la capăt mântuirea voastră, ca să ajungeți în veșnicia fericită, cu Domnul!

Cele 5 sola – mit și realitate

Mântuirea ușuratică trăită de unii (care se pretind mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos chiar dacă umblă cu demonii) se bazează pe cele 5 sola:

Sola gratia este mântuirea ușuratică numai prin har (monergism). Te crezi mântuit și atât. Poți să umbli cu demonii, că vei fi cu Domnul.

Sola fide – ai crezut și deja ești pe deplin asigurat în Cristos, poți să ajungi chiar mai rău decât erai la început (sub influența mai multor demoni), poți să crezi că credința numai teoretică a dracilor deja te-a mântuit pe veci, poți să crezi că te minte Biblia când te numește pui de viperă.

Sola Scriptura – Biblia falsificată nu mântuie

Solus Cristus – nu Cristos te-a înșelat că poți fi mântuit chiar dacă umbli cu satana

Soli Deo Gloria – blasfemie! Dacă este vorba despre înșelarea demonilor spre uciderea sufletelor cu mântuirea ușuratică, nu are Dumnezeu nevoie de laudele celor numiți de Biblie ”lupii răpitori care nu vor cruța turma”.

Cele 5 sola – demitizare

Niște păgâni au reînviat (cu câteva sute de ani în urmă) învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Ca să facă o teologie opusă celei catolice, au falsificat Biblia că mântuirea este numai prin har, numai prin credință și nu mai scapi nici să vrei (vedeți aici cine a falsificat Biblia). Nu au vrut să îi învețe pe oameni că pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea, ci au exagerat mult vrând să se îndepărteze de catolici; nu au trăit mizeria de erezie (a fost mai mult teoretică). În zilele noastre, unii baptiști se pretind mântuiți pe veci (sunt baptiști-falși, cei adevărați sunt arminiști) și fac orice. Să vedem cât de mincinoase sunt cele 5 Sole, ca să nu le credem și să nu credem nici erezia nimicitoare a lor, cea cu mântuirea pe veci (mai cu satana, mai cu Dumnezeu, că tot acolo ajungi).

Sola gratia – mântuirea numai prin har – erezie obținută prin falsificarea Scripturii. Au creat erezia, s-au bazat pe falsificarea Bibliei și apoi au zis că aceea este Biblia adevărată, au pecetluit-o cu Sola Scriptura. Adică au dat oamenilor o Biblie falsificată cu mântuirea ușuratică numai prin datul din gură cu credința, cu ”harul” în care nu trebuie să umbli până la capăt, pentru mântuirea fiecăruia!

Sola fide este credința puilor de vipere (vedeți articolul), a dracilor care nu mântuie (vedeți articol), a lupilor răpitori, după cum spune Biblia:

1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă – peste tot în Biblie unde este vorba de credință se referă la credința arministă trăită practic (HARUL adevărat arminist ne învață să o rupem cu păgânătatea, nu să facem orice), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni – cele 5 sola, învățăturile dracilor (ale harului fals, ușuratic și irezistibil), doctrinele dracilor, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

Menționez că cei prin care demonii au trimis oamenilor învățăturile dracilor nu au vrut (intenționat) să ucidă suflete cu ele (nu au știut ce fac) dar nici nu i-a interesat ce spune Biblia cu adevărat (pentru falsificarea Bibliei nu există iertare).

Mizeriile ereziei nimicitoare sunt urmate (cu mult tupeu) de Solus Cristus (de parcă Cristos îi mântuie pe căile lumii!) și Soli Deo Gloria – hâc hâc lăi lăi lăi – cei care umblă cu demonii (înșelați de ei) să dea din gură despre demoni, că Dumnezeu nu a juns să trăiască în mizerie, ca să aibă nevoie de mizeriile lor eretice! Sola Satana este în realitate izvorul ereziei lor, numai demonii îi pot înșela pe frați că pot să umble cu demonii și totuși vor ajunge cu Domnul în veșnicie!

Nesimțire agresivă

Continuarea articolului anterior. Datorită nesimțirii agresive a talibanilor fanatici împotriva arminiștilor (în general) și împotriva adventiștilor (în special), mă văd obligat să vă pun această întrebare, bazată pe învățătura Domnului Isus că oamenii se cunosc după roade:

Ce părere aveți, cine sunt cei care vor fi cu Dumnezeu în partea fericită a veșniciei, cei care umblă cu Domnul sau cei care își poartă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci cu satana (băutură, prostituate și altele asemenea, știm cum și pe unde bântuie (cu demonii) unii care se pretind mântuiți pe veci), crezându-se pe veci și pe deplin asigurați în Cristos?! Și pe ei, demonii îi pun să latre împotriva celor care sunt mult mai sfinți decât ei!

Prea multă nesimțire: Habacuc 1.13 cel rău mănâncă pe cel mai drept decât el

Un șarlatan de taliban logosist (din secta lupului răpitor Daniel Chiu) s-a folosit de o revistă (în prima parte a acestui an) ca să spurce sufletele oamenilor cu erezia nimicitoare a mântuirii care nu se poate pierde. A folosit o scriere a unui fanatic împotriva adventiștilor (așa cum știam, talibanii fanatici ar vrea să îi muște pe adventiști pentru că sunt arminiști, ca toți creștinii) și nu au primit învățăturile dracilor (ale harului fals).

Așa au apărut aici comentariile împotriva talibanilor, o demascare a lupilor răpitori care ar vrea să facă ce îi îndeamnă demonii (ale căror învățături le răspândesc): cel rău mănâncă pe cel mai drept decât el (ciudată treabă, nu am putut scrie nimic de trei zile iar astăzi este sâmbătă).

   În Numele Domnului Isus Cristos, să rupă Dumnezeu colții lupilor răpitori prin care demonii sfâșie turma Domnului (de oricare arminiști ar fi)!

Harul vs. dracul (suveran și irezistibil etc)

1 Corinteni 1.9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

După revoluție, unii au răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, bazată pe falsificarea Bibliei că mântuirea este numai prin har / vedeți cine a falsificat-o primul / , erezie cuprinsă în învățăturile dracilor (ereticii le numesc ale harului, dar harul lor este fals, pentru că nu îi obligă să umble cu Domnul până la capăt). Învățătura falsă cu mântuirea pe veci nu are suport biblic, de aceea ereticii au scos versete din context și le-au potrivit, ca să pară erezia adevărată și au creat Doctrinele dracilor (ei le numesc ale harului). Vedeți categoria despre falsificarea spiritului Bibliei.

Pe arminiști, Legea harului îi obligă să umble cu Domnul, călăuziți, ajutați, energizați, apărați de Duhul Sfânt, până la capăt, pentru mântuirea lor.

Calviniști mântuiți pe veci se cred mântuiți numai prin credință, numai prin har, pe moment pentru veci, orice ar face ei apoi (unii calviniști pretind umblare cu Domnul pentru mântuirea fiecăruia, acesta este arminism deghizat). Cei mai lipsiți de inteligență s-au făcut fanatici și în fanatismul lor demonic, propovăduiesc mântuirea chiar în umblarea cu demonii: ești mântuit și nu mai scapi, orice ai face apoi. Ei deosebesc total mântuirea (ușuratică) de umblarea arministă cu Domnul.

Știm că harul ne dă posibilitatea să umblăm cu Domnul, dar nu ne obligă – această neumblare duce la anularea mântuirii.

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă:
11 Căci harul (arminist) lui Dumnezeu (arminist), care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Harul curvinist te învață că mântuirea este pe moment și apoi ești asigurat cu satana în Cristos, mântuirea nu ți-o mai poți pierde chiar dacă umbli cu demonii (de ce să nu umbli, dacă nu ai ce pierde?!).
Să vedem cum ar fi textul acesta dacă mântuirea ar fi ușuratică (numai prin har, numai prin datul din gură cu credința):
1 Învățătura dracilor este opusă HARului biblic, în care trebuie să umblăm:
11 ”Harul” mântuirii pe veci (dracul suveran) dă mântuire obligatorie doar pentru cei puțini aleși (monstrul lor de dumnezeu fals – satana care apare ca un înger de lumină – nu i-a vrut pe cei mai mulți pocăiți și să umble în sfințenie)
12 și își învață adepții că pot să slujească satanei, pot fi ca lumea chiar dacă starea lor de la urmă va ajunge mai rea decât la intrarea pe cale, pot să trăiască în veacul de acum cu satana, în nelegiuire (că în Biblie nici nu scrie în 2 Corinteni 6.14 Căci ce legătură este între justificare şi nelegiuire? Sau ce comuniune este între lumină şi întuneric? 15 Ce acord poate fi între Cristos şi Beliar?).
13 așteptând ca Dumnezeu să îi mântuiască pe la băutură, curve și altele asemenea (Sola fide, Sola gratie, Sola Satana gloria și delirul lor continuă). Satana i-a înșelat spre părtășia cu demonii, că nu poate fi cădere din har, mântuirea nu se mai poate pierde.

Vi se pare că aceasta este mântuire?!

Umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu – degeaba dai din gură că ești mântuit pe veci!

Romani 8
1 Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului – Doar pentru cei care umblă cu Domnul, pe calea mântuirii până la capăt, nu este osândire! nicăieri în Biblie nu ni se prezintă o mântuire ușuratică, pe veci (orice ar face apoi cei care se cred mântuiți pe veci). Nu ni se spune de erezia cu Sola fide, Sola gratie.
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii – ca să umbli cu Domnul, nu cu demonii!
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului – mântuirea și umblarea cu Domnul nu pot fi separate!
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului – ereticii cu mântuirea pe veci ar vrea să ne zică că umblarea în firea pământească se referă la cei din lume, nu la cei mântuiți (pe veci, asigurați în Cristos orice ar face ei apoi)
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii – așa să fie! Amin.
12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13 Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământești, veţi muri – vorbește fraților (nu celor din lume). Așa cum cei din lume nu vor ajunge cu Domnul în veșnicie, nici frații care nu umblă cu Domnul nu vor ajunge la premiul alergării! Biblia nu face o discriminare pozitivă pentru frați (cei intrați pe calea mântuirii) față de cei din lume; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi Trebuie să faceți și voi partea voastră în mântuirea voastră, mântuirea ușuratică pe veci, numai prin har, numai prin credință nu este valabilă! Doar dacă umblați cu Domnul veți ajunge la mântuirea finală
14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu – degeaba ar vrea să vă învețe lupii răpitori că veți fi cu Domnul, chiar dacă umblați cu demonii (cu lumea)!

Am intrat, prin har, pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul. Vedem bine că frații care se cred mântuiți pe veci, dar nu umblă cu Domnul, nu sunt favorizați față de cei din lume. Nu poți sfârși cu Domnul în partea fericită a veșniciei decât dacă umbli cu Domnul, călăuzit și ajutat de Duhul Sfânt. Iar Duhul Sfânt îl ai numai cât timp rămâi în har: umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu – degeaba dai din gură că ești mântuit pe veci!

Ai ostenit? – poezie de Costache Ioanid

Ai ostenit de truda
urcuşului curat?
Sau de-al ispitei umblet
ţi-e trupul ruinat?

De gânduri înţelepte
ai păru-ncărunţit?
Sau urma stricăciunii
pe chip ţi s-a lăţit?

Cu cei buni spre răsplată
îţi cheltui anii tăi?
Sau pierzi a ta viaţă
de-a valma cu cei răi?

De la o zi la alta
mai de Hristos te ţii?
Sau dintr-un ceas în altul
mai cu Satan devii?

Încearcă-te, încearcă-ţi
trăirea vieţii azi.
Mai tare creşti în Domnul,
sau tot mai tare scazi?

Cum să facem să nu alunecăm (cădem) ni se spune în Biblie, vedeți articolul (și lista din linkul de acolo de jos)

”O siguranţă sănătoasă, ştiind că trebuie să rămânem credincioşi până la capăt”

Duhul Sfânt ca arvună
Puţin despre arvună. In ce condiţii, cineva dă o arvună cuiva? Sunt cel puţin două, contextele în care se face un astfel de lucru. Un om începe o lucrare, şi beneficiarul îi dă un avans, o arvună. Omul începe lucrul şi ştie că atunci când îl termină primeşte toată suma. Aceasta este imaginea cu privire la Duhul Sfânt. Noi, deja de aici, din valea umbrei morţii, din valea plângerii experimentăm ceva ce urmează să fie din plin în veşnicii. Ni se spune: atât, aici, urmând ca restul să primiţi când intraţi în viaţă, când veţi fi aşezaţi la dreapta dreptului Judecător.
Dacă ai lucrurile acestea aşezate în viaţă, pecetea Lui, care mă pune în întregime pentru Dumnezeu, eu devin lăcaşul Lui, nu intră alţii în acel lăcaş, e sigilat, sunt proprietatea Lui, sunt însemnat pe frunte, de El, iar ce s-a întâmplat cu mine nu-i o poveste, nu e un basm, nu e o înşelare, e un lucru adevărat. Am fost mort şi acum sunt viu, am fost orb şi acum văd. Iar apoi, mi-a dat deja, am gustat puterile veacului viitor, le ştiu. Dacă aici e aşa, cum va fi acolo?!
Un om care are lucrurile acestea poate trece prin ce-a trecut apostolul Pavel în 2 Corinteni 11: se frânge corabia, se aruncă pietre, rabzi de foame, de sete, eşti în zdrenţe, dar rămâi acelaşi, şi poţi să încurajezi şi pe alţii, să duci povara bisericilor. Nu te cuprinde întristarea peste măsură, nu cazi de oboseală, semeni aici cu credinţa puternică, pentruca la sfârşit să poţi şi secera.
Aşa începe lucrarea Duhului în viaţa noastră. O lucrare fără de care am fi fost tot acolo unde am început această viaţă pământească: în veacul lui Adam, în Impărăţia întunericului. Mulţumim lui Dumnezeu pentru această lucrare în viaţa noastră. O lucrare posibilă, având în vedere lucrarea Mântuitorului, a Domnului nostru Isus Cristos.
Dacă acestea le avem, textul nostru spune aşa: Vă aşteaptă moştenirea la capăt. Aici e arvuna. Lucrul care vine şi anticipează ceea ce urmează să primiţi, garanţia pe care v-o dau înainte că urmează la capăt suma deplină.

Lucrurile acestea aşezate în viaţa noastră ne aduc o siguranţă sănătoasă, ştiind că trebuie să rămânem credincioşi până la capăt, pentru a putea avea din plin, ceea ce acum avem în parte.

sursa