La care lucruri de sus să ne gândim

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la (fiți preocupați de, năzuiți la, meditați la) lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

Vedeți cartea despre Matei (de pastor Beniamin Fărăgău), fericirile din Matei 5:
3 „Ferice de cei săraci în duh (smeriți), căci a lor este Împărăţia cerurilor!
4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire – doar neprihănirea (îndreptățirea) PRIN FAPTE și-o pot face oamenii (Iacov 2.24 etc), deci la aceasta se referă – căci ei vor fi săturaţi!
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
Fiecare fericire este un test pentru cea precedentă.

Galateni 5
Faptele firii pământeşti şi Duhul
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi ca urmare nu veți mai împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26 Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Filipeni 2
1 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,
2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.
3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.
4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:
6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7 ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,
11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. / vedeți articol /
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui (pentru împlinirea planului de mântuire), şi voinţa şi înfăptuirea (planului).
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
17 Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur, şi mă bucur cu voi toţi.
18 Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine.

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.

Romani 12
1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia să nu vă schimonosiți, să nu fiți urâți ca lumea, ci să vă prefaceţi transformați, să vă metamorfozați, prin înnoirea minţii voastre prin schimbarea preocupărilor spre lucrurile lui Dumnezeu, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
3 Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.
4 Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,
5 tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.
6 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
7 Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.
8 Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.
Dragostea să se arate în toate
9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.

Vedeți în aceste texte din Noul Testament (Noul Legământ) ce preocupări să avem.

PRACTIC: Întreabă-L pe Dumnezeu ce așteaptă de la Tine (ce să faci), potrivit cu însușirile pe care ți le-a pus Dumnezeu în tine (Dumnezeu știe cel mai bine ce ți se potrivește) și vei avea călăuzire și ajutor de sus!

Nesimțire agresivă

Continuarea articolului anterior. Datorită nesimțirii agresive a talibanilor fanatici împotriva arminiștilor (în general) și împotriva adventiștilor (în special), mă văd obligat să vă pun această întrebare, bazată pe învățătura Domnului Isus că oamenii se cunosc după roade:

Ce părere aveți, cine sunt cei care vor fi cu Dumnezeu în partea fericită a veșniciei, cei care umblă cu Domnul sau cei care își poartă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci cu satana (băutură, prostituate și altele asemenea, știm cum și pe unde bântuie (cu demonii) unii care se pretind mântuiți pe veci), crezându-se pe veci și pe deplin asigurați în Cristos?! Și pe ei, demonii îi pun să latre împotriva celor care sunt mult mai sfinți decât ei!

Prea multă nesimțire: Habacuc 1.13 cel rău mănâncă pe cel mai drept decât el

Un șarlatan de taliban logosist (din secta lupului răpitor Daniel Chiu) s-a folosit de o revistă (în prima parte a acestui an) ca să spurce sufletele oamenilor cu erezia nimicitoare a mântuirii care nu se poate pierde. A folosit o scriere a unui fanatic împotriva adventiștilor (așa cum știam, talibanii fanatici ar vrea să îi muște pe adventiști pentru că sunt arminiști, ca toți creștinii) și nu au primit învățăturile dracilor (ale harului fals).

Așa au apărut aici comentariile împotriva talibanilor, o demascare a lupilor răpitori care ar vrea să facă ce îi îndeamnă demonii (ale căror învățături le răspândesc): cel rău mănâncă pe cel mai drept decât el (ciudată treabă, nu am putut scrie nimic de trei zile iar astăzi este sâmbătă).

   În Numele Domnului Isus Cristos, să rupă Dumnezeu colții lupilor răpitori prin care demonii sfâșie turma Domnului (de oricare arminiști ar fi)!

Cât de mult au reușit demonii să îi coboare intelectual pe fanaticii mântuirii pe veci! (nu sunt baptiști!)

Continui comentarea unui delir postat pe vox satana (cu tupeu, ei își zic voxdeibaptist). Era vorba despre alegere, într-un delir scris de un fanatic și pus pe blog de alt fanatic (ei își copiază delirul unul de la altul).

A început cu:Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” . În articolul trecut / vedeți articolul / a bolborosit că nu Dumnezeu este de vină că unii nu se pocăiesc, după ce el a scris că dumnezeul fanaticilor nu i-a vrut! Spre sfârșitul delirului, înșelatul satanei zice:

Şi acum să îndrăznească vre-un păcătos să preseze în mod impertinent întrebarea, de ce aceeaşi iubire şi putere alegătoare în Dumnezeu nu a ales de asemenea să mântuiască pe toţi păcătoșii pierduți? Acesta este suficientul şi groaznicul răspuns: Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?” (Romani 9:20)Este clar că înșelatul viclean nu are nici un argument valabil (logic), așa că încă o dată falsifică Biblia, prin extragearea versetului din context, am mai arătat că în acele texte din Romani (de prin luna august, / vedeți / ) se arăta cum s-a făcut trecerea de la primul grup ales (popor) la al doilea grup eterogen (creștinii, Biserica). Cât de groaznic de îndobitocit să fii ca să pui pe un sait numit vox dei baptist mizeria de erezie a unui înșelat care nici măcar nu aparține religiei baptiste!

Cum sunt fanaticii obsedați de mântuirea (ușuratică) pe veci (inclusiv cel cu scrisoarea deschisă)

Aceștia atacă pe toți cei care nu sunt ca ei: dacă nu ești mântuit cu mântuirea lor pe moment, fără fapte, pentru veci, nici nu ești mântuit (deși Ioan Botezătorul ne-a învățat că credința numai teoretică nu duce la mântuirea finală / vedeți articolul / , Iacov ne-a învățat la fel / vedeți articolul / – justificarea este prin credință + fapte!).

Acuzatorul care se acuză singur (în scrisoarea deschisă)

Vedem aici scrisoarea deschisă împotriva unui arminist (că dacă era mântuit pe veci, mai ales cu Doctrinele false, nu prea avea ce comenta, nu-i așa?). Încep în acest articol să comentez această mizerie, bună ca să vedem cum acuzatorul se acuză singur și astfel devine acuzat.

Cel care a pus scrisoarea pe sait scrie: Daniel Chiu, fiul …, … este cunoscut pentru opiniile sale ferme si pentru stilul taios, uneori apropiat de duritatea unui diamant – diamantul este transparent, curat, strălucitor, cu o curăție care ne duce cu gândul la puritatea sfinților din partea fericită a veșniciei, nu murdărit cu erezia nimicitoare de suflete că mântuirea nu se poate pierde! Opiniile sale ferme și stilul tăios înseamnă că este bun de gură, că se crede mântuit pe veci, așa că ce mai contează și conținutul?

Scrisoare deschisa a lui Daniel Chiu
Croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce schiopateaza sa nu se abata din cale, ci mai degraba sa fie vindecat. Evrei 12:13cărările strâmbe ale mântuiților pe veci duc la curvie, beții, jocuri de noroc, petreceri și altele asemenea, că dacă nu își pierd mântuirea, ce mai contează ce fac cei care se pretind mântuiți pe veci?

Au fost o pacoste pentru poporul Domnului in vechime si au ramas o pacoste pana in zilele noastre. Prorocii lui Baal. Au pretins ca sunt proroci autentici, au dezvoltat un sistem de inchinare foarte atractiv pentru cei manati de fire – poți face orice, dacă nu îți mai poți pierde mântuirea, nu-i așa?, dar pretentiile lor nu a schimbat realitatea. Ei au ramas aceeasi – Ioan botezătorul i-a numit pui de vipere! Au crezut că erau mântuiți pe moment spre veci / vedeți articolul / . Proroci falsi, inselandu-se pe ei insisi si inseland pe altii – nici pe ei nu îi putea mântui erezia nimicitoare a mântuirii ușuratice, și nici pe alții nu i-au lăsat să intre în Împărăție, pentru că le-au nenorocit sufletele cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde!

Aiureau, crezand ca sunt inspirati de Dumnezeu – învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde este de la satana, chiar dacă propovăduitorii ei cred că vine din Biblie. Se rugau de dimineata pana seara – morminte văruite care se uită doar la etichetă, nu la conținut (că se cred mântuiți pe veci, deci ce mai contează conținutul?). Pe vremea lui Ilie poporul lui Dumnezeu era in mare confuzie. Unii sustineau ca Iehova nu are nimic de a face cu acesti proroci. Altii, dimpotriva, sustineau ca Baal este tot una cu Iehova, unul si acelasi Dumnezeu, numit de populatiile feniciene Baal – Domnul, iar de evrei Iehova. Cei mai multi erau inselati de ravna prorocilor lui Baal, de rugaciunile lor fierbinti, de inchinarea teatrala si de faptul ca Baal „raspundea” rugaciunilor, mai ales celor legate de fertilitate (poate se referă la frate-su?).

Cativa ani mai tarziu, la curtea lui Ahab stau adunati 400 de profeti cari se lauda in gura mare ca sunt ai lui Iehova, dar in realitate proroceau in functie de interesele zilei, magulind pe regele ucigas si pe regina idolatra cu mesajele lor inspirate de duhurile de ratacire, si incercand sa-l linisteasca pe Iosafat, care ceruse sa fie intrebat Iehova cu privire la razboiul la care fusese invitat de Ahab. Unul din acei proroci a luat niste coarne si cu abilitati de cabotin declara ca Iehova va da in mainile lui Ahab pe dusmanii sirieni cu ajutorul acelor coarne. Elucubratiile acestuia au fost crezute de toata curtea lui Ahab. Pana si suspiciosul Iosafat, care a intrebat daca nu mai este vreun profet al lui Iehova pe langa cei 400, a fost in cele din urma inselat – Faptele apostolilor 20.29 se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma. Citez de mai sus: magulind pe regele ucigas si pe regina idolatra cu mesajele lor inspirate de duhurile de ratacire – te-a ales Dumnezeu arbitrar (Dumnezeul arbitrar este un monstru, tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare / vedeți articolul /) , în harul suveran, te-a mântuit cu de-a sila prin harul ieftin pe veci; incercand sa-l linisteasca – odată mântuit, pe veci mântuit!

Doar un profet a avut curajul sa demaste falsitatea si sa arate auto-inselarea colegiului de proroci. Pentru aceasta a fost palmuit si pus in inchisoare pentru a fi hranit cu painea si apa intristarii – așa i-au prigonit unii lupi răpitori pe cei care au predicat Adevărul creștin (arminist). Trebuie sa adaugam ca increderea lui Ahab in prorocii sai l-a costat viata încrederea creștinilor în lupii răpitori care propovăduiesc harul ieftin care aduce (obligă la) mântuirea ușuratică pe veci le poate ruina sufletele! Nu îi credeți și nu îi urmați!

Cum mint lupii răpitori care se pretind mântuiți pe veci

Reiau din articolul anterior, preluat și comentat de aici https://chibzuieli.wordpress.com/2012/09/16/calvinistii-si-statu-drept-ca-sa-judece-stramb/

Dar cea mai tendențioasă și lipsită de un simț istoric elementar este întrebarea: „Poate fi pusă diminuarea interesului pentru misiune – evidentă după 1949 în cadrul multor biserici baptiste – și pe seama adoptării unei teologii arminiene? Acest articol nu își propune să răspundă la o astfel de întrebare, ci doar să semnaleze accentele calviniste….” Păi atunci de ce sugerezi? Cum ar fi dacă un om merge pe drum iar un altul care nu știe nimic despre el, doar pentru că nu îi place mutra lui, ar zice „oare nu este acest om un ucigaș (sau pervers…)? Nu îmi propun să răspund la această întrebare, ci doar să afirm că soarele e pe cer.”

De ce întrebarea este lipsită de simț istoric? Pentru că tocmai anumiți calviniști, inclusiv în Romania, s-au împotrivit misiunii. Și anume calviniștii din zona Aradului care s-au unit cu prima uniune recunoscută – aceea a maghiarilor, în care germanii și cei mai mulți români din Transilvania nu erau incluși (legal, dar au continuat părtășia), și care erau probabil mai calviniști în orientare – am ști dacă am avea mărturisirea ungurească din 1905. În plus, toată lumea pe pământul acesta știe că arminienii au fost „în charge” cu misiunea și evanghelizarea iar cei mai mulți care s-au opus au fost calviniști! Chestia asta e așa de răsuflată că nu merită decât vorba unuia… „sancta simplicitas!”

Până la revoluție, în România baptiștii au fost creștini (arminiști). Apoi au venit tot felul de oameni de nimic, lupi răpitori care au adus erezia că mântuirea nu se poate pierde (cunoscută ca odată mântuit pe veci mântuit). Am văzut baptiști care au crezut-o și au ajuns curvari bețivi drogați etc că au crezut că pot face orice și au făcut orice! Și din cele discutate în articolul de mai sus se vede că calviniștii sunt slujitorii satanei. Nu numai că nu le pasă de umblarea pe calea mântuirii și de chemarea altor oameni la pocăință, dar chiar dau vina pe creștini (arminiști) pentru propriile lor fapte păgâne! Erezia mântuirii pe veci a ruinat bisericile baptiste pe unde a fost primită, de au ajuns unele ca niște cavouri cu decedați! Mai mult, un asemenea păgân (un baptist ratat care s-a făcut calvinist pentru că nu a fost bun de altceva, vedeți articolul anterior) laudă mizeria calvinistă și dă vina pe creștini! Să îi mustre Dumnezeu pe el și pe alți mincinoși și eretici ca el și să nu îi mai lase să propovăduiască învățătura dracilor!

lup rapitor in blana de oaie

Calvinistul Daniel Chiu vorbește prostii despre mântuire

L-am auzit pe calvinistul convins Daniel Chiu (care nu face cinste numelui pe care îl poartă) plângându-i pe cei care cred în mântuirea cu fapte, poate că ei nici nu sunt mântuiți. Adică dacă nu ești un dobitoc de calvinist care crede că poate face orice și nu își pierde mântuirea, nu ești bun. Mântuirea nu începe și nu se termină cu ereziile lui Calvin ( am văzut cine a fost: un dezaxat sadic, dictator nebun care ardea pe rug, de exemplu pe un prieten care i-a cerut ajutorul, drojdier nenorocit care citea și interpreta Biblia sub influența alcoolului, vedeți link cine a fost ). Du-te la doctor să-ți dea tratament la cap, că ai mare nevoie! Creștinii care umblă cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt nu au nevoie nici de aprobările calviniștilor, cu atât mai puțin de părerile lor. Nu scheletul lui Calvin (Tradiția reformată calvină) ne mântuiește, ci Jertfa Domnului Isus! / vedeți linkul /.

Până la Revoluție, în România baptiștii au fost arminiști (apropiați de celelelte religii neo-protestante), adică credeau că mântuirea trebuie dusă până la capăt, practic (cu fapte), pe calea mântuirii. După Revoluție, au venit tot felul de eretici din America care au răspândit erezia calvinistă ( care este o blasfemie, vedeți linkul ), printre care și obsedatul Daniel Chiu, care bolborosește (repetă) aceleași lucruri eretice, ca păgânii care nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Să vedem ce au produs / vedeți linkul /, în biserica baptistă unde chiar Daniel Chiu și-a răspândit mizeria. Am văzut baptiști-falși care au primit erezia și au ajuns bețivani (l-am văzut pe unul beat și la biserică) care merg băuți la curve că nu își pierd mântuirea, am auzit că fac avorturi și așteaptă ca Dumnezeu să îi răpească la cer (poate o să îi răpească Daniel Chiu)! Însuși ereticul calvinist Daniel Chiu, cel care răspândește ereziile nimicitoare ale satanei, a povestit că un calvinist s-a sinucis, dar nu și-a pierdut mântuirea (vedem la Judecată) / vedeți linkul /!

Nu mai degrabă sunt de plâns calviniștii care cred că nu își pot pierde mântuirea (că Dumnezeu i-a ales în suveranitate arbitrară, i-a mântuit fără să vrea ei cu harul irezistibil, îi ține să persevereze în sfințenie prin birturi, pe la curve, pe la jocuri de noroc și altele asemenea), nu mai degrabă ei sunt de plâns? Lăsați-ne, Daniel Chiu și alți calviniști, cu aburelile voastre, că voi sunteți de plâns, nu sfinții lui Dumnezeu!

”Unii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor”

Am găsit pe internet mai multe cazuri de baptiști care au renunțat la credința curată și chiar adventiști (ei de obicei sunt mai greu de înșelat) care au renunțat la ”sectă” ca să se mute la altă religie. Dar nu ni se spune adevărul: au renunțat la credința în umblarea pe calea mântuirii (practic, cu fapte, nu doar teoretic și dusă până la capăt!) pentru o tentativă de credință falsă: mântuirea (numai) prin har, nu se poate pierde orice ai face, nu există cădere din har nici dacă vrei, odată mântuit ești pe veci mântuit. Se observă că ei au trecut de la o religie care îi obligă pe credincioși să umble pe calea mântuirii până la capăt (merită!) la o erezie nimicitoare, împotriva Bibliei. Degeaba au mai crezut. Am scris mai multe articole pe blog pentru combaterea acestei erezii.

Aceștia, în loc să își ducă mântuirea până la capăt (cu frică și cutremur), au ales ”harul ieftin” care le oferă o mântuire ușuratică numai prin har, numai prin credință, fără fapte (Iacov 2 – credința fără fapte este o iluzie, adică este moartă în ea însăși). Așa este credința dracilor (și dracii cred, și se înfioară, și degeaba). Apoi au vorbit împotriva fostei lor religii. Vor avea o surpriză veșnică neplăcută la Judecată! Dumnezeu nu va pierde la nesfârșit în fața lupilor răpitori eretici calviniști care sfâșie turma Domnului.

Ceva care seamănă cu ”evanghelia” prosperității

Calvinismul – Jean Calvin
Calvin a insistat pe ideea grației divine necesară pentru mântuirea personală (și arminiștii spun că mântuirea este oferită prin har, dar că trebuie dusă până la capăt). Omul nu putea să știe dacă va fi pedepsit sau mântuit, dar era dator să aibă credință, să se comporte ca și cum ar fi sigur de mântuirea sa – nu seamănă cu ceea ce astăzi se numește mântuirea pe veci care nu se poate pierde, orice ar face oamenii apoi! Ideea (falsă) de predestinare i-a determinat pe credincioși să creadă că succesul dobândit pe pământ era un semn al faptului că se aflau printre cei „aleși” – aceasta seamănă ca ”evanghelia” prosperității.  Protestanții de atunci au vrut ca oamenii să fie mai buni. Se vede că oamenii care se țin de creștinismul lor ajung să aibă o oarecare prosperitate (aceasta este statistică), dar să o legi de mântuire este totuși greșit.

Dacă niște creștini au câțiva copii crescuți pentru Împărăție, sau sunt bolnavi etc și nu au succes (material) pe pământ, ei nu sunt mântuiți? Poate că ei sunt singurii mântuiți, dintre cei din jurul lor.