Halloween – cele 5 Sola ale mântuirii pe veci

Halloween este o sărbătoare păgână suprapusă peste creștinism și unii ar putea zice că poate fi considerată creștină.

2 Corinteni 11
13 Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor – Amin.

Cu câteva sute de ani în urmă, din diferite motive (frica patologică de pierderea mântuirii, motive politice și economice), niște indivizi au reîncălzit (au readus în prim-planul religiei lor, care astfel se bazează pe o teologie falsă) erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci; ei nu au trăit-o, ci au lăsat-o moștenire urmașilor.

Aceia au inventat sloganurile (teoretice, că nu le-au trăit) numite Cele 5 Sola. Să le vedem și să observăm falsitatea lor, ca să vedem de la cine au venit: de la Dumnezeu sau de la demoni.

Sola fide – justificarea numai prin credință – numai să crezi și te pretinzi mântuit pe veci.Mântuirea ușuratică se opune Bibliei, de exemplu epistolei lui Iacov, capitolul 2, în care Sola fide este credința dracilor, care nu mântuie! De asemenea, Biblia insuflată de Dumnezeu și care poate da învățătura care să ducă la mântuirea finală, ne spune că înaintea lui Dumnezeu, JUSTIFICAREA (ÎNDREPTĂȚIREA) este dată de credință + fapte. Justificarea inițială este numai prin credință, dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, a fost degeaba. Iacov 2.23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu și a umblat practic cu Dumnezeu! şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” 24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Sola gratia – mântuirea numai prin har – acolo unde harul vă învață că veți fi mântuiți fără să umblați cu Domnul, puteți înlocui cuvântul har cu cuvântul drac (mântuirea iluzorie prin învățăturile dracilor și, mai rău, prin Doctrinele dracilor). Pe arminiști harul îi învață:
Tit 2
1. Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – este arministă:
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – nu căutând, așteptând și prinzând ieftinirea băuturii, curvelor și a altor lucruri plăcute unora care se pretind mântuiți pe veci!

Este evident satanismul învățăturii cu mântuirea numai prin har, numai învățătură a dracilor poate fi aceea că poți fi mântuit prin har fără să umbli în har! Se opune cerințelor lui Dumnezeu ca oamenii să umble cu Domnul, până la mântuirea finală. Este ca un vaccin: ești protejat pe veci, orice ai face!

Sola scriptura – Numai Biblia, dar au înlocuit obligativitatea umblării cu Domnul, prin har și în har, până la mântuirea finală (procesul mântuirii) cu o mântuire ușuratică, pe moment, pentru veci!

Apocalipsa (Revelații) 22 – Decrete Prezidențiale de incinerare – practic, Sentința finală este dată deja:
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – au adăugat mântuirea numai prin credința teoretică
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta – au scos obligativitatea umblării cu Domnul, în har, pentru a ajunge la mântuirea viitoare finală. Încinerare plăcută în focul veșnic exagerat de chinuitor, că știm că Dumnezeu nu va pierde!

Tocmai cei care extrag versete din context ca să se potrivească cu mântuirea ușuratică și astfel falsifică învățătura sănătoasă zic Sola scriptura – după faptele lor, după care vor fi judecați și după falsificarea învățăturii despre mântuire li se potrivește mult mai bine sola învățăturile dracilor!

Solus Christus („Numai Cristos„; uneori sub forma Solo Christo, „numai prin Cristos”)

Matei 7
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele – teologia cu mântuirea pe veci a produs uciderea sufletelor, acolo unde a ajuns!

Tocmai lupii răpitori prin care demonii ar vrea să renunțați la mântuirea reală pentru niște iluzii (doar teoretice) au tupeul să zică Numai Cristos! Și atunci de ce îl iubesc și urmează pe satana, care nu cruță turma?

Soli Deo Gloria – Glorie numai lui Dumnezeu ne zic cei care îi învață pe oameni că pot face orice, dar mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde! De parcă Dumnezeu are nevoie de laudele celor care au părăsit învățătura sănătoasă (HARUL adevărat am văzut că este este arminist!) și unii chiar umblă cu lumea, pretinzându-se mântuiți pe veci!

Reclame

Istoria celor care au fost aleși, dar degeaba

Să vedem istoria poporului ales din vechime (au fost aleși cu o alegere mai puternică decât a noastră):

Nu L-au ascultat pe Dumnezeu și au rătăcit prin pustie.

 

Când nu au ascultat de Dumnezeu, orice lucru rău li s-a întâmplat: oricine mergea peste ei și au fost duși în robie între străini (păgâni), să se sature de păgânism!

Am văzut că neascultarea de Dumnezeu și apropierea de lume le-a adus răul, aici pe pământ. Nici vorbă să fie ei mântuiți, când nu au umblat cu Domnul. Nu au avut niciun folos din faptul că au fost aleși, decât atunci când au umblat cu Dumnezeu!

imaginile provin de aici.

Blestemul pentru veșnicie pe care ți l-ai ales singur (în înșelarea demonilor, prin erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci)

Continuarea articolului anterior.

Să revedem versetul 19 din Deuteronom 29:

Nu cumva să fie între voi cineva care atunci 19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pacea, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele»

19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pace, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele» (din mai multe traduceri)

20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții!
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel – dintre cei care trebuiau să umble cu Domnul şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.
Nu te poți binecuvânta singur, dacă umbli împotriva lui Dumnezeu (știm că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu! Iacov 4.4), crezâd că ești mântuit pe veci, așa că poți face orice. Binecuvântarea sau blestemul de veșnicie ți le faci singur (Dumnezeu nu te obligă la nimic). Dumnezeu nu Se schimbă, și este valabil ce scrie și despre cei intrați în Noul Legământ (al harului) care nu au vrut să umble în har, cu Domnul: Pe acela Domnul nu-l va ierta! Iertarea este bună și valabilă pentru tine numai când umbli cu Domnul.

”Pe acela Domnul nu-l va ierta”

Deuteronom 29
10 Astăzi staţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi toţi,
12 stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

Nu cumva să fie între voi cineva care atunci 19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pacea, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele»

19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pace, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele» (din mai multe traduceri)

În Deuteronom 28, celor din poporul ales Dumnezeu le-a pus înainte alegerea: binecuvântări produse de umblarea lor în ascultare de Domnul și blestemele produse de trăirea ca păgânii (lumea) din jurul lor. În capitolul 29 li se cere să își amintească de păgânii printre care au trecut și de obiceiurile lor păgâne:

16 Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor (păgânilor) pe care le-aţi străbătut.
17 Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, care erau la ele.
18 Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor (păgânilor) acelora. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă şi pelin.

Ce le-a promis Dumnezeu că vor primi dacă se vor întoarce la păgâni (ca să fie ca ei)? Mântuire pe veci, că pot face orice?!

20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții (scrie în Exod 32.33 Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.)
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel aceea nici măcar nu mai semănă a mântuire.
Unii care au primit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, au făcut orice, crezând (ca în versetul 19 de mai sus) în încrâncenarea lor (devenită împietrire la cei mai decăzuți) că nu au nimic de pierdut: erau aleși de Dumnezeu, erau în Legământ cu Dumnezeu, ce lucru rău ar fi putut să li se întâmple? Dar au uitat că Dumnezeu se uită la inimă și judecă după fapte!

Evanghelia mântuitoare ne oferă posibilitatea umblării în har, până la capăt!

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi primit-o în care aţi rămas,
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Dacă treci la o altă evanghelie, falsă, degeaba ai crezut.

Care este adevărata Evanghelie:

10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi; totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine – unii ar putea crede (cei care dau mult din gură cu ”numai prin har”) că este vorba despre harul ușuratic al mântuirii într-un moment, pe veci, apoi poți face orice. Oare acesta să fie harul mântuitor?

Tit 2. 11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă!) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti
şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.

Unii (puțini) ar vrea să ne învețe că odată ce ești mântuit, ești pe veci mântuit (poți face orice apoi), că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Biblia ne spune că HARUL adevărat, care vine de sus, nu oferă nimic ușuratic.

HARUL Bibliei ne dă posibilitatea să facem ce nu au putut face cei de sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul, ca să fim mântuiți în final.

La ce te duce datul din gură cu harul mântuirii pe veci? Care este HARUL adevărat

În vechime, oamenii au trebuit să țină Legea dată prin Moise, ca să poată fi mântuiți. Dar sângele animalelor jertfite nu a fost suficient de bun și firea pământească nu i-a ajutat să țină Legea.

În Legea harului, Duhul Sfânt îi ajută pe oameni să umble cu Domnul, să facă ce nu au putut face în vechime. Dumnezeu nu Se schimbă și nici pretențiile Lui. Nici nu ai cum să fii mântuit fără să umbli cu Domnul! Prin har, Dumnezeu a făcut posibilă umblarea oamenilor, până la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut mult mai mult decât în VT, pentru mântuirea oamenilor. Toate lucrurile pe care le-am primit au un singur scop: umblarea cu Domnul până la capăt! Nu poate fi adevărată minciuna satanei că poți umbla cu demonii și totuși (fiind mântuit pe veci), vei fi cu Domnul, pentru că SE OPUNE HARULUI arminist (în care să umbli practic) și care ne obligă să o rupem cu păgânătatea și să umblăm cu Domnul. Harul mântuirii pe veci nu te ajută decât să umbli cu demonii (să fii ca lumea) și totuși, să crezi că nu mai ai ce pierde!

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne-a dat posibilitatea să umblăm cu Domnul, ca să fim mântuiți ca sfârșit al credinței (nu ca început, că te pretinzi mântuit pentru veci)! Harul constă în toate lucrurile pe care Sfânta Treime le-a făcut pentru noi, ca să putem să umblăm cu Domnul și să ajungem, în har, la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut partea Lui, trebuie să ne facem și noi partea noastră în mântuirea fiecăruia!

Ce pierzi dacă renunți la umblarea cu Domnul?

În vremea din urmă vor apare lupii răpitori ai satanei, care nu vor cruța turma Domnului, ne spune Biblia.

Ai primit îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu când ai crezut (numai prin credință) ca să umbli cu Domnul (îndreptățirea este un ajutor, nu un scop în sine). Dacă renunți la umblarea cu Domnul, nu doar că te întorci în robia demonilor, ci vei avea o mai mare osândă: Evrei 10.29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Dacă Îl părăsești pe Domnul (poți să te crezi în continuare mântuit pe veci – degeaba), vei fi printre cei care Evrei 6.6 ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.

Dacă reușești să Îl răstignești din nou, pentru tine, pe Domnul, nu doar că îți pierzi mântuirea bazată pe Jertfa Domnului Isus (1 Corinteni 15.2 degeaba ai mai crezut), ci chiar vei fi judecat după Legea veche, care știm că a fost dată pentru cunoașterea păcatelor, nu pentru scăpare! Dacă Îl răstignești din nou pe Domnul, Dumnezeu te va judeca după Legea dată prin Moise, pentru această a doua răstignire și pentru că L-ai dat încă o dată să fie batjocorit și pentru că ai pângărit Sîngele Legământului prin care ai fost sfințit și pentru că L-ai batjocorit pe Duhul harului! Osânda va fi mult mai mare decât dacă ai fi trăit în păcat și nu L-ai fi cunoscut pe Domnul, adică dacă nu ai fi fost mântuit (cu mântuirea inițială)!

Cei care separă mântuirea de umblarea cu Domnul ”vor fi chinuiți zi şi noapte în vecii vecilor”

Efeseni 5
3 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
Cei care se cred ”mântuiți pe veci” separă mântuirea de sfințire (în umblarea cu Domnul) și cred că dacă ești odată (pe moment) mântuit, nu trebuie să umbli cu Domnul, ca să ajungi la mântuirea finală (în locul bun al veșniciei fericite). Umblarea cu Domnul a devenit relativă: dacă umbli este bine, dacă nu umbli, oricum nu ai ce pierde. Deci dacă umbli cu satana, vei fi cu Domnul?!
5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
Dacă nu umbli cu Domnul nu ai moștenire, dar ești mântuit chiar dacă ești mai rău decât majoritatea celor din lume? (Așa cred unii).
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să vedem ce ne învață Biblia, ca să nu ne înșele înșelații satanei:

Romani 8
1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului – numai pentru ei nu mai este osândire, nu înseamnă că dacă te întorci și iar umbli pe căile lumii nu mai este osândire.
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii – numai dacă și cât timp rămâi sub legea Duhului (a harului trăit practic)!
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte (veșnică), pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă (veșnică) şi pace (cu Dumnezeu) – nu seamănă a mântuire pe veci (că te-ai mântuit pe moment și nu mai scapi)
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu – mântuirea ușuratică este falsă!, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – iar mântuirea pe veci s-a evaporat
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi – dacă da. Dacă nu umbli cu Dumnezeu până la capăt pe calea mântuirii, rămâi pe dinafară.

Apocalipsa (Revelații) 20
10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi chinuiți zi şi noapte în vecii vecilor – se știe că fiecare va fi cu cel pe care l-a slujit aici pe pământ!
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile aceleaa reușit cineva vreodată să-L înșele pe Dumnezeu?!
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui – nu după cum a dat din gură cu mântuirea pe veci (numai prin credință, fără fapte)
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Exod 32.33 Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea – din Cartea vieții poți fi șters dacă treci, din nou, de partea întunericului!

Biblia ne învață că numai cei care umblă cu Domnul, până la capăt, pe calea Domnului, vor ajunge la destinația fericită!

Ce ne învață Biblia: să trăim pentru neprihănire (dreptate)

1 Petru 2.24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire (dreptate); prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

Încă un verset care se opune mântuirii ușuratice, pe moment, pentru veci și atât. Unii ar vrea să ne învețe că orice ai face, nu îți poți pierde mântuirea (chiar am găsit zilele trecute un articol al unui eretic care pretindea asta), că mântuirea și sfințirea nu au nimic în comun. Ești mântuit numai prin har, numai prin credință și apoi nu mai contează ce faci: dacă ești sfânt sau nu, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Nu contează că umbli cu Dumnezeu sau cu satana, că tot acolo vei fi.

Dacă Biblia ne învață să trăim pentru dreptate, numai demonii ne pot învăța să facem invers, că tot acolo vom ajunge!

La ce duce încăpățânarea

Deuteronom 29
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele (din altă traducere: eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele) şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta.

Unii nu vor să se pocăiască (Romani 2.5 cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui), alții, odată ce au intrat pe calea mântuirii, nu vor să umble în har (mulți dintre cei care se cred ”mântuiți pe veci” numai prin har cred că nu trebuie să facă nimic pentru mântuirea lor, neținând seama de faptul că mântuirea este un proces). Nu a existat în vechime o alegere prin care oamenii să fie mântuiți, fără să umble cu Dumnezeu și nu există nici acum. Dumnezeu nu se schimbă, nici pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat: numai cei care umblă cu Domnul până la capăt, vor ajunge în partea fericită a veșniciei!

Le ce poate să ducă încăpățânarea de a nu umbla practic cu Domnul (că te crezi mântuit pe moment, pentru veci, orice ai face)? La ratarea țintei, veșnicia cu Domnul.

Ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos (dar nu oricum!)

Evrei 3
10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!
11 Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”
12 Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.
13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului – epistola este adresată fraților, și aici se referă la cei intrați pe calea mântuirii, la frați (”fraților sfinți”).
14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început – nu dacă ne pretindem mântuiți pe veci, orice am face
15 câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise? – cei care au umblat cu Dumnezeu, dar numai pentru un timp, nu până la capăt!
17 Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu?
18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
19 Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.

Alegerea celor din vechime (ca popor) a fost mai puternică decât a noastră (ca grup răspândit). Și ce folos au avut cei care se nășteau în interiorul grupului (ca aleși) atunci când nu au umblat cu Dumnezeu? Niciunul!

Ce folos au cei care au fost mântuiți (au intrat pe cale) dacă nu își trăiesc practic, până la capăt, pocăința lor? Niciunul!

Cei din poporul ales nu au vrut să umble cu Domnul; nu le refaceți greșeala!

Psalmul 95
8 „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”
11 De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!

Acest ”Nu vă împietriți inima” se referă la cei intrați deja pe calea mântuirii (nu la cei dinafară).

Odată ce ai intrat pe calea mântuirii prin har, umblă cu Domnul în har. Și noi trebuie să ne facem partea noastră în mântuirea proprie, altfel nu vom ajunge la mântuirea finală!

Nu vă faceți iluzii că mântuirea poate fi ușuratică!

Am arătat în acest articol cum se făceau legămintele încheiate cu jurământ și am scris din Deuteronom 29. Dar dacă citim capitolul în continuare, găsim:

19. Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” 20. Pe acela Domnul nu-l va ierta.

Nu vă faceți iluzii că puteți fi cu Domnul, chiar dacă umblați cu lumea!

Țineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu – nu faceți orice că mântuirea pe veci nu v-o mai puteți pierde!

Epistola sobornicească a lui Iuda (1)
17 Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos.
18 Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite – mântuiți pe veci numai prin har, numai prin credință
19 Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul – pretind că sunt pe deplin asigurați în Cristos, orice ar face ei!
20 Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,
21 ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică – nu seamănă cu mântuirea pe veci (și gata)
22 Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
23 căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.
24 Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
25 singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.

Nici acest text nu seamănă cu mântuirea ușuratică pe veci (că ești mântuit și atât).

Când se pierde mântuirea

Apocalipsa (Revelații) 20
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

2 Petru 2.4 n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată

La judecata finală, Dumnezeu îi va da fiecăruia ce și-a ales. Am crede că oamenii pot face orice, că apoi pot acoperi faptele rele cu fapte bune etc și să fie cu Domnul în veșnicie. Mai cu Domnul, mai cu lumea, tot în locul bun ajungi?

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

Când ți-ai pierdut mântuirea? Când te-ai împietrit atât de tare, încât nu te va mai întoarce nimeni niciodată pe calea mântuirii.

Mântuirea nu se poate pierde?

Unii, chiar și dintre cei care se cred mântuiți pe veci (orice ar face apoi), după ce au venit la pocăință au luat-o razna (de exemplu ni se spune în Biblie în 2 Timotei 4.10 Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat ….) din plictiseală (voiau să fie și cu lumea și se uitau după lume, în loc să fie preocupați de lucrurile de sus), din lipsă de interes pentru cele de sus, datorită necazurilor (oamenii o iau razna în special în vremuri prea bune – ca acum, sau prea rele) etc. Dumnezeu le pune piedici pe calea lor, ca să îi întoarcă pe calea mântuirii. Dar dacă stăruie, până la urmă Dumnezeu îi lasă în pace și ei fac ce vor (mulți crezându-se mântuiți, asigurați pe veci în Cristos, mântuiți numai prin credință, numai prin har – chiar dacă umblă cu lumea, lăsați în voia minții lor blestemate).

   I se pare cuiva (în afară de fanatici) că aceasta este mântuire?

Împietrire demonică

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

După ce ai venit la pocăință, ține-te până la capăt de pocăința ta, altfel riști ca starea ta să meargă spre mai rău, de mai multe ori, până ajungi într-o asemenea împietrire, că nu te va mai scăpa nimeni, niciodată!

Petru 2: Înșelații de satana vorbesc cu trufie lucruri de nimic – Sola fide, Sola gratie

A doua epistolă sobornicească a lui Petru, capitolul 2
1. În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.
2. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor – ei cred că pot face orice, că sunt pe deplin asigurați în Cristos! Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău – se numesc baptiști, dar sunt falși, ca îngerul-fals de lumină, care i-a înșelat!
3. În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi – salariile de lideri. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează – Amin, mai ales în partea rea și nefericită a veșniciei!
4. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
5. dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;
6. dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
7. şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;
8. (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite)
9. înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.
17. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit – și cui slujești, cu acela vei fi!

18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – Sola fide, Sola gratie – numai prin credința teoretică (care este a dracilor și nu mântuie, vedeți Iacov 2), numai prin har chiar dacă nu umbli în har, ci cu demonii pe căile largi ale lumii!

Știm că numai cei care umblă cu Domnul, în har, vor fi cu Domnul în veșnicie, așa că nu vă luați după cei prin care demonii încearcă să vă fure sufletele!

Întoarce-te, dacă mai poți

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt – parteneri cu Duhul Sfânt pot fi numai cei care au venit la mântuire,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – cei care sunt pe calea mântuirii
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit – dacă invalidezi Jertfa, pentru tine, rămâi cu nimic!
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.

Există oameni hipercritici, cărora li se pare că dacă au greșit măcar câte ceva în fiecare zi, înseamnă că nici nu sunt și nici nu pot fi mântuiți (ei trăiesc cu impresia că imediat trebuie să devină perfecți, iar dacă nu sunt, dezamăgirea lor este totală). Alții sunt din aceia care cred că pot face orice, că nu mai contează ce fac, se cred pentru vecie asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu lumea. Fiecare se vede pe sine în mod diferit și apreciarea fiecăruia poate fi extrem de subiectivă. Numai umblarea cu Domnul te poate face să ajungi în veșnicia fericită. Dacă încă nu ai ajuns suficient de împietrit ca să nu te mai poți întoarce (Biblia ne spune despre cel care s-a curățit, dar starea lui de pe urmă a fost mai rea decât cea dintâi), întoarce-te la Dumnezeu, întoarce-te spre lucrurile de sus și umblă cu Domnul până la capăt.

Apostolul Petru s-a pocăit după ce a căzut, când a cântat cocoșul (nici vorbă de mântuire pierdută), dar Biblia ne spune să ne ferim și să îi îndepărtăm pe cei care stârnesc certuri între frați (degeaba se prefac că sunt sfinți, că spinii și mărăcinii nu produc roade bune).

Epistola lui Iuda
12 Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;
13 nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
19 Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.

   Nu vă murdăriți cu asemenea păgâni și vameși, care vă murdăresc prin asocierea cu ei!

Ești în Legământul nou cu Dumnezeu! Harul care aduce minunea mântuirii, aduce și o mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!

Deuteronom 29
10 Astăzi staţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,
11 copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne, până la cel ce-ţi scoate apă;
12 stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

Cum se încheia un legământ cu jurământ: animalele erau tăiate în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând ca așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în jurământ.

Geneza 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Evrei 10
26 Căci dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea Adevărului – după ce ne-am unit cu Domnul (suntem intrați pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire, dar plecăm), nu mai rămâne nici o Jertfa pentru păcate – ieșirea din har invalidează Jertfa Domnului pentru respectivul
27 ci doar o aşteptare îngrozitoare a judecăţii şi furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiţi.
28 Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii.
29 Cu cât mai aspră, credeţi voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat Sângele Legământului în care a fost sfinţit şi îl va fi batjocorit pe Duhul harului?
30 Într-adevăr, îl cunoşteau pe Cel care a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Şi din nou: Domnul va judeca poporul său – după Legea veche!
31 Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! – mai ales în partea rea a veșniciei! (VRBC)

De ce scrie în versetul 28 despre Legea lui Moise? Pentru că cei care ies din Legea Harului trăit practic, intră sub Legea lui Moise. Nu există altă lege. Legea lui Moise nu a fost dată spre mântuire (nu a mântuit pe nimeni) ci pentru cunoașterea păcatelor. Dacă în Legea dată prin Moise, oamenii erau omorâți așa ușor, cu cât mai aspră va fi pedeapsa celor care calcă Legea Harului! Ești intrat în Legământ cu Domnul și harul aduce minunea mântuirii (fără să oblige la mântuire), dar și mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!

Cum treci de la binecuvântarea pentru veșnicia fericită la blestemul veșnic

Am văzut cum în Deuteronom 28, celor din poporul ales (primul grup, etnic) li s-a pus în față posibilitatea alegerii celui pe care vor să îl slujească și consecințele slujirii. Li se promite binecuvântarea dacă: 13 … dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini 14 şi nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi – nu seamănă a mântuire ușuratică și știm că Dumnezeu nu Se schimbă. La fel, li se promite blestemul dacă: 15 Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte.

Apoi li se reamintesc acestea:

Deuteronom 29
10 Astăzi staţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi toţi …
12 stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceastainteresați-vă cum erau legămintele încheiate cu jurământ (în acea vreme) și veți înțelege că nu era nimic ușuratic, dimpotrivă, ar fi fost  mai bine să nu-l fi încheiat, decât să nu îl ții!

Știți ce nu găsesc aici? Povestea (erezia) cu alegerea suverană. Nu primeau binele sau răul ca urmare a apartenenței la poporul ales, ci ca urmare a slujirii lor față de unul sau altul. Nu le-a fost de folos alegerea lor ca grup, de către Dumnezeu, când au umblat cu satana!

Și în Noul Legământ este la fel:

Evrei 10
26 Căci dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea Adevărului, nu mai rămâne nici o Jertfa pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare îngrozitoare a judecăţii şi furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiţi.
28 Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii.
29 Cu cât mai aspră, credeţi voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat Sângele Legământului în care a fost sfinţit şi îl va fi batjocorit pe Duhul harului?
30 Într-adevăr, îl cunoşteau pe Cel care a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti.
Şi din nou: Domnul va judeca poporul său.
31 Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! (VRBC)

Cu cel pe care îl slujești aici, vei fi în veșnicie.

Harul adevărat nu este ușuratic

Deuteronom 30
15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
16 Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti – dacă umbli cu cel viclean (că poți face orice și mântuirea nu o poți pierde)
18 vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,
20 iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.”

Alege viaţa, ca să trăieşti se referă la o umblare continuă cu Domnul, nu numai la o întoarcere pe moment care să ducă la o mântuire pe veci și atât. În Legea veche, oamenii trebuiau să umble cu Domnul, pentru mântuirea lor.

De ce să credem că Dumnezeu s-a schimbat? Și acum, pretenția umblării cu Domnul este valabilă, dar acum avem ajutor de sus și reușim să facem ceea ce nu au reușit cei de sub vechea Lege.

Și Legea harului este tot o Lege și pretențiile ei trebuie respectate. Nu poți ajunge la destinația fericită decât dacă umbli cu Domnul în har. Harul adevărat nu promite o mântuire ușuratică (pe veci), ci ne ajută să umblăm cu Domnul practic.

Deuteronom 30 – Întoarcerea cu pocăință la Dumnezeu

După ce în capitolele 28 și 29 celor din poporul ales (degeaba ales, când nu au umblat cu Domnul) li s-a pus înainte binecuvântarea și blestemul, apoi li s-a amintit cum au umblat cu Domnul și li s-a pus din nou înainte posibilitatea alegerii: binecuvântare sau blestem, în capitolul 30 sunt îndrumați cum să se întoarcă la Dumnezeu și nu vedem nimic ușuratic:

Deuteronom 30
1 Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul Dumnezeul tău,
2 dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,
3 atunci Domnul Dumnezeul tău va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău.
4 Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău şi acolo Se va duce să te caute.
5 Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.
6 Domnul Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.
9 Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău; căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum Se bucura de fericirea părinţilor tăi,
10 dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile şi rânduielile Lui scrise în cartea aceasta a Legii, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

Acestea sunt pretențiile lui Dumnezeu, care a cerut alor Lui întoarcere profundă, completă și umblarea cu Domnul în ascultare. Să se mulțumească Dumnezeu acum cu o tentativă de întoarcere (pe moment), apoi orice ai face nu contează, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde? De ce să credem că Dumnezeu S-a schimbat?

Iacov 1.17 în Tatăl luminilor .. nu este nici schimbare, nici umbră de mutare (de transformare).

Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea

  Coloseni 3.16 Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.

Învățăturile care îți arată cum să umbli cu Domnul le găsești în Biblie, în multele predici pe care le avem la dispoziție și scrise în cărți, de exemplu / aici am prezentat câteva / .

Aici avem mai multe cărți puse la dispoziție de fratele pastor Daniel Brânzei (o primă recomandare este Grija de frați de aici).

Există cărți tipărite care merită cumpărate și citite.

”Cartea aceasta să nu se depărteze de tine”

Odată intrați pe calea mântuirii, Biblia ne poate da înțelepciunea care să ducă la mântuirea finală. Învățăturile umblării cu Domnul le găsim în Biblie. Aveți aici mai multe resurse, Biblii în pdf și alte formate etc. Există Biblia pe telefoane și tablete, în computer, pe saituri.

   Iosua 1.8 Să nu se coboare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci călăuzeşte-te de ea ziua şi noaptea, ca să împlineşti întocmai tot ce este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale şi vei păşi cu spor.

Deuteronomul 30
9 … Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta
10 dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile şi rânduielile Lui scrise în cartea aceasta a Legii, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău – nu seamănă cu mântuirea superficială, pe veci (prin credința numai teoretică)!
Porunca nu este departe
11 Porunca aceasta, pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.
12 Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
13 Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
14 Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti – acum este mai aproape ca niciodată!