Evanghelia mântuitoare – Evanghelia prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi

Apostolul Pavel, inspirat de Dumnezeu, ne prezintă evanghelia care ne poate mântui, dacă o ținem așa cum ne-a propovăduit-o.

Cum este Evanghelia mântuitoare:

  • versetul 3, despre Jertfa Domnului, se potrivește cu Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune
  • versetul 4 despre îngroparea și Învierea Domnului cu Romani 6.4 Noi prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Jertfa Domnului nu oferă mântuirea ușuratică, pe veci (că ești mântuit și nu mai scapi). Dumnezeu (care a dat Legea prin Moise) nu Se schimbă și ne cere același lucru ca celor de atunci, să umblăm cu Domnul, dar acum avem ajutor de sus – acest ajutor este harul, în care trebuie să umblăm! Mântuirea este un proces, o alergare pentru Premiu, cu urmarea unor reguli, cu ajutor de sus. Diferența între Vechiul Legământ și Noul Legământ (contract, alianță) este că acum Dumnezeu face partea Lui în mântuirea noastră – acesta este harul – care are aceleași pretenții ca în cele din Legea veche: Tit 2.11-12 harul lui Dumnezeu ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Practic, și acum Dumnezeu are aceleași pretenții de renunțare la căile lumii și umblare cu El, de sfințire și rodire. Diferența este că jertfele animalelor au fost înlocuite cu Jertfa Domnului Isus (una singură pentru toți, pentru totdeauna), umblarea în firea pământească a fost înlocuită cu umblare cu ajutorul Duhului Sfânt; la mântuirea inițială am fost îndreptățiți prin credință, ca să putem primi Duhul Sfânt și să ne facem îndreptățirea prin fapte (roade vrednice) în această umblare (mântuirea la timpul prezent, în procesul de mântuire). Dumnezeu a făcut posibilă mântuirea noastră, pentru că a făcut posibilă umblarea cu El până la capăt, la mântuirea finală, viitoare (vedeți categoria timpurile mântuirii).

Dumnezeu nu Și-a schimbat cerințele, dar acum face posibilă mântuirea noastră, umblarea cu Domnul până la capăt, la Premiul alergării, prin faptul că ne-a dat și continuă să ne dea ajutor de sus – acesta este harul adus de Evanghelia mântuitoare, în care trebuie să umblăm și să aducem roade ca să ajungem să fim mântuiți în final!

Reclame

1 Corinteni 1.18 ne mântuim

1 Corinteni 1.18pentru noi, care suntem pe calea mântuirii – traducerea Cornilescu, care nu a tradus corect, fără greșeli, dar a încercat să surprindă corect sensul inițial.

Multe traduceri ale celor mântuiți pe veci sunt falsificate în privința mântuirii, de exemplu aici au scris ”suntem mântuiți” sau ”suntem salvați” (nu mai contează ce faci, cui slujești, că ești deja mântuit pe veci și nu mai scapi).

Traducerea Cornilescu modernizată (2003):pentru noi, care suntem în curs de mântuire”, adică în proces de mântuire

Dacă căutăm în limba greacă, găsim verbul la prezent, deci este corect ne mântuim (corespunzător cu alergarea apostolului Pavel pentru Premiu, vedeți articol) – opus traducerilor falsificate în mod intenționat, ca să le iasă lor mântuirea pe veci ca fiind reală. Nu au găsit dovezi în Biblie pentru erezia lor, așa că în loc să renunțe la erezie, au falsificat Biblia!

Nu vei ajunge la mântuirea finală fără să umbli cu Domnul!

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

1 Tesaloniceni 4
2  Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
3  Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4  fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5  nu în aprinderea poftei, ca Neamurile (cei din lume) care nu cunosc pe Dumnezeu.
6  Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7  Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
8  De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

Legea dată prin Moise avea multe pretenții, de exemplu: Levitic 19.11 Să nu furaţi, şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii. Dumnezeu nu S-a schimbat în Noua Lege (a harului în care TREBUIE să umbli, până la capăt, pentru mântuirea ta): 1 Corinteni 6.9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? (vedeți lista din text cu cei care nu vor fi cu Domnul).

Dumnezeu nu și-a schimbat pretențiile între cele două Legi: harul nu oferă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, ci ne oferă posibilitatea să fim mântuiți în final. Persoanele Sfintei Treimi și-au făcut și își fac în continuare partea în procesul nostru de mântuire, avem ajutorul, călăuzirea, energizarea necesare ca să umblăm cu Domnul. Îndreptățirea inițială Îi permite lui Dumnezeu să ne dea Duhul Sfânt ca să umblăm pe calea mântuirii, să ne producem îndreptățirea prin faptele noastre (așa ne spune Iacov 2), să ”ne mântuim”.

2 Tesaloniceni 1
Dumnezeu … 8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos – nu vei ajunge la mântuirea finală fără să umbli cu Domnul!
Unii ne zic că odată mântuit ești pe veci mântuit și orice pedeapsă este dată doar aici pe pământ (din textul de sus Domnul pedepseşte toate aceste lucruri – doar pe moment, aici pe pământ), dar 9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui asta nu este mântuirea pierdută?!

Numai cei care umblă cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt, vor ajunge la destinația fericită!

Jertfa Domnului Isus este folositoare celor care umblă cu Domnul până la capăt

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

un popor care să fie al Lui – sensul este de popor de primă-pradă

El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege – Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el; Evrei 12.14 Urmăriţi … sfinţirea, fără care nimeni nu-L va vedea pe Domnul – este evident că Jertfa Domnului nu este folositoare celor care doar dau din gură cu mântuirea (ușuratică, pe veci): Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Dumnezeu nu s-a schimbat față de Vechiul Testament și nu oferă o mântuire ușuratică și gata, ești pe deplin asigurat de mântuirea ta, chiar dacă nu umbli cu Domnul.

Jertfa Domnului Isus nu este folositoare celor care doar dau din gură cu mântuirea, ci celor care umblă cu Domnul până la capăt.

”Să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune”

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

v.14 ”Construcţia din limba greacă subliniază cu putere dreptul special de proprietate a lui Cristos asupra poporului. Adjectivul periusios (tradus„numai al său”) este echivalentul unei expresii din limba ebraică ce descrie partea specială proprie pe care şi-o rezervă cuceritorul înainte de a împărţi prada. Aplicat la poporul creştin, termenul descrie drepturile lui Cristos asupra acestui popor, pe care şi l-a dobândit ca un rege triumfător prin moartea sa. Creştinii sunt consacraţi, puşi deoparte, îi aparţin exclusiv, trup şi suflet, numai lui Cristos şi trebuie să fie plini de zel în slujirea lui” (explicație din traducerea VRBC)

să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui – pretenția Sfintei Treimi de curățire este asemănătoare cu pretențiile de curățire din Vechiul Legământ (ritualurile de curățare, inclusiv înainte ca cei care copiau cărțile Veciului Testament să scrie Numele Domnului), dar acum această curățare se face prin Jertfa Domnului Isus. Dumnezeu nu a renunțat la pretențiile din Vechiul Legământ, acum avem ajutor, călăuzire, energizare de sus ca să împlinim pretențiile lui Dumnezeu!

plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune – faptele bune din procesul mântuirii (care însoțesc mântuirea); nu că poți face orice, crezând că ești mântuit pe veci și atât!

”El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege” – doar în umblarea cu Domnul funcționează harul!

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

Cei din lume pot și știu face diferența dintre cele două căi (care sunt chiar opuse), cei cu mântuirea pe veci nu o fac (oricum nu mai scapi de mântuire).

Să umbli cu lumea nu este același lucru cu ”El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege”. Oamenii vor fi judecați după faptele lor, nu după pretențiile cu datul din gură cu mântuirea pe veci.

Cui ai slujit, cu acela vei fi!

Harul adevărat funcționează numai pentru scopul scris în Biblie

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

Cei prin care demonii ar vrea să ne învețe învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, bolborosesc (ca păgânii) sola gratia, sola fide, solus Christus, adică ei pot face orice (avorturi, beții, curvării fac unii) că sunt pe deplin asigurați în Cristos – de parcă Cristos îi asigură chiar dacă ei umblă cu demonii. Datorită acestei falsificări a harului, învățăturile fals-numite ale harului pot fi numite ale dracilor.

Ce ne învață harul adevărat (vedeți și primele versete din text): trebuie să umblăm cu Domnul, până la capăt, pentru mântuirea noastră. În ce privește blasfemia celor cu mântuirea ușuratică, pe veci, cu Solus Christus, versetul 14 ne arată la ce ne este de folos Jertfa Domnului Isus, să umblăm cu El. Harul este dat cu dedicație, pentru ca să umblăm cu Domnul și nu funcționează cu satana!

Doar umblarea cu Domnul, în har, va duce la mântuirea viitoare finală

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici defăimătoare, nici dedate la vin, să-i înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să le înveţe pe soţiile mai tinere să-şi iubească soţii şi copiii,
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse soţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte-i, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi ca exemplu de fapte bune în toate privinţele, iar în învăţătură dă dovadă de curăţie, de demnitate,
8 de vorbire sănătoasă şi fără greşeală, ca adversarul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte-i pe sclavi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă întru totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

În versetele 11 și 12 ni se spune cum este harul adevărat: este arminist, pentru că pretinde umblare cu Domnul până la capăt! În text apar pretențiile umblării cu Domnul, căci așa cere harul real, mântuitor!

Harul adevărat, Biblic, nu este un cadou pe moment, care dă o mântuire de care nici nu mai scapi (și atât, apoi poți face orice, că ești deja mântuit pe veci), ci este un cadou care are pretenții: Dumnezeu, care nu se schimbă, pretinde ce a pretins și în Vechiul Legământ, umblare cu Domnul, dar oferă ajutorul necesar. Mântuirea nu este un moment și gata, este un proces în care putem umbla cu Domnul până la capăt, primind ajutor de sus. De exemplu în Iacov 2, îndreptățirea inițială este prin credință, apoi trebuie obținută îndreptățirea prin fapte, prin umblarea cu Domnul. Credința inițială dă intrarea pe calea mântuirii, dar dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, nu va duce la mântuirea finală viitoare, în partea fericită a veșniciei! ”Numai prin credință” nu mântuie, iar ”numai prin har” care pretinde că oferă mântuirea pe moment, pe veci, este înșelătoria satanei (învățăturile dracilor, care cred dar nu sunt mântuiți pe veci).

Exemplu practic: ”Sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori” – să vedem delirul unui ”mântuit pe veci”

Continuarea articolului anterior.

Am arătat aici cum un creștin nu a știut să umble cu Domnul (să își schimbe gândirea și preocupările, de la lucrurile lumii la cele ale Împărăției lui Dumnezeu. A vrut să fie sfânt, dar fără ajutor de sus și a dat faliment (nu și-a înțeles propria religie), așa că a trecut la mântuirea ușuratică, pe veci (acum se pretinde mântuit pe veci, poate să facă orice). A făcut un sait demonic (monergism), care înlocuiește necesitarea umblării cu Domnul cu mântuirea ușuratică și demonii i-au luat mințile și a văzut și altcineva cum a ajuns să delireze, aici.

Monergism = mântuire fără Cristos – harul adevărat arminist a fost înlocuit cu minciuna satanei că ”harul” lor te mântuie chiar fără să umbli cu Domnul; ei sunt exact așa cum i-a descris apostolul Pavel: Tit 1.16 Ei se laudă că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele (și cu învățăturile dracilor, numite fals ale harului) Îl neagă.

”Sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori” – dau din gură cu mântuirea pe veci

Tit 1
7 Căci episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav;
8 ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;
9 să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici.
În opoziție cu aceștia:
10 În adevăr … sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
11 cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig murdar, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe.
13 … mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă
14 şi să nu se ţină de basme şi de porunci date de oameni care se întorc de la Adevăr.
16 Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl neagă, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.

Episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă – opuși celor ai lui Dumnezeu sunt cei care se pretind ca fiind ai lui Dumnezeu, dar nu umblă (nu trăiesc) cu Dumnezeu: cu faptele Îl neagă – ce bine se potrivește această descriere cu cei care delirează cu mântuirea pe veci, fără fapte! Arminiștilor, care pretind umblarea cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală, li se opun cei care propovăduiesc mântuirea ușuratică, pe veci (ești mântuit și atât).

Celor care oferă oamenilor învățătura sănătoasă că doar cei care umblă  până la capăt cu Domnul vor fi mântuiți în final, li se opun cei cu datul din gură: ”sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori, cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig murdar, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe” – învățăturile dracilor, numite cu numele pompos, dar fals, ale harului! Aceia se întorc de la Adevăr la minciunile satanei cu sola gratia (au avut tupeul să numească învățăturile dracilor ale harului, dar ei pot umbla cu satana că ”harul” i-a mântuit pe veci – evident, este vorba despre dracul care îi înșală, nu despre harul adevărat care i-ar învăța să o rupă cu lumea și să umble cu Domnul), sola fide (credința fără fapte este a dracilor și nu mântuie).

14 să nu se ţină de basme şi de porunci date de oameni care se întorc de la Adevăr – mânuirea este numai prin datul din gură cu numai prin har, numai prin credință (vedeți articol).
16 Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl neagă – nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună – faptele bune ale umblării cu Domnul sunt făcute în Adevăr. Chiar dacă fac prozeliți, îi fac ucenici ai propriei erezii nimicitoare că mântuirea este pe moment, pentru veci, apoi mântuirea nu și-o mai pot pierde.

Umblați cu Domnul până la capăt, preocupați-vă de lucrurile de sus, nu de cele de jos și nu vă luați după cei despre care Biblia spune ”sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori” (dau din gură cu numai prin har, numai prin credință) ca să nu fiți cu ei în chinul veșnic!

Episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, să se ţină de Cuvântul adevărat, nu după mântuirea pe veci!

Tit 1
7 Căci episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav;
8 ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat,
9 să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă, pentru ca să fie capabil să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să-i înfrunte pe potrivnici.

Episcopii administratori ai satanei au răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, cunoscută ca odată mântuit pe veci mântuit. Ești pe deplin asigurat în Cristos (solus Cristus) chiar dacă umbli cu demonii. Dacă încerci să faci ceva pentru mântuirea ta, aceea nici nu mai este mântuire, pentru că încerci să îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie. Mântuirea este numai prin credință (știm că este credința dracilor, care nu mântuie, ne spune Iacov aici), numai prin harul în care nu trebuie să umbli. Și nu și-au dat seama că dacă umbli cu demonii (crezându-te pe deplin asigurat în Cristos), îi ajuți pe demoni să te mântuie (au mântuit până acum pe cineva?).

Episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă – am arătat că Biblia nu obligă pe nimeni la mântuire, ci doar dă înțelepciunea care poate să ducă la mântuirea finală (2 Timotei 3.14-17), iar învățătura sănătoasă creștină este că mântuirea este un proces, o alergare după reguli pentru Premiu, nu este o iluzie, că doar te-ai mântuit și nu mai scapi. Mântuirea adevărată nu are nimic ușuratic! Despre procesul de mântuire cu timpurile mântuirii vedeți aici.

Întâi umbli cu Domnul, apoi te poți aștepta să primești mai mult har!

Tit 1.1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – peste tot în Noul Testament, nu este făcută diferență între credința aleșilor și umblarea cu Domnul (cunoștința adevărului, potrivit cu evlavia, nu cu mântuirea ușuratică, pe veci, că te pretinzi mântuit și atât)

2 în speranța vieţii veşnice, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă – credința aleșilor din primul verset se referă la cei care fac parte din grupul rânduit de Dumnezeu să existe (vedeți articole despre confuzia alegerii). Aleșii nu sunt cei care au fost aleși individual pentru mântuire, ci cei care umblă cu Domnul! Lor le-a fost promisă viața veșnică, nu celor care nu umblă pe calea mântuirii, crezându-se mântuiți pe veci și gata.
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; – știm că în această predicare a Adevărului, mântuirea a fost o alergare după reguli, pentru premiu; nu o mântuire pe moment!
4 către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amândurora: Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru! – întâi vrei să umbli cu Domnul (cu ajutor de sus, nu se poate fără), depui efort pentru aceasta, apoi te poți aștepta ca să se vină mai mult ”har şi pace de la Dumnezeu”.

Chemarea adevărată este cea care vă poate mântui

1 Tesaloniceni 4
3  Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4  fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5  nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.
6  Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7  Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire – doar aceasta duce la mântuirea finală viitoare!
8  De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

Cei cu mântuirea pe moment pentru veci ar vrea să se folosească de versetul care zice că cei care au fost aleși (Dumnezeu a ales, rânduit, hotărât dinainte existența grupului de creștini, după falimentul primului grup, vedeți articol despre alegere), au fost chemați și mântuiți cu de-a sila, pe veci (orice ar face ei apoi și cu oricine ar umbla).

Cum este cu chemarea adevărată a lui Dumnezeu? Ne spune și în versetul 7. Doar această trăire cu Domnul, până la capăt, duce la mântuirea finală!

Iar minte Biblia?

2 Timotei 4.18 Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Conform învățăturii dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde, odată intrat pe calea mântuirii, poți face orice, că mântuirea îți este  asigurată în Cristos (chiar umblând cu demonii, solus Christus).

Învățătura arministă a Biblei ne spune că mântuirea este un proces (și din orice proces se poate ieși): am intrat numai prin credință și prin har pe cale, umblarea cu Domnul este asemănată cu o alergare sportivă, până la mântuirea viitoare, cu Domnul în veșnicie – această mântuire la timpul viitor este în versetul de sus (vedeți aici despre timpurile mântuirii – mântuirea este un proces).

Și în acest verset, apostolul Pavel (cel care a alergat conform regulilor pentru premiu) speră că Dumnezeu îl va mântui – nu se credea mântuit pe veci numai prin datul din gură cu credința teoretică, numai prin harul în care nu umblă.

Filipeni 3
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi

O fi mințit Biblia și apostolul Pavel nu o fi aflat de mântuirea pe veci?

Umblarea cu Domnul începe cu schimbarea gândirii, a preocupărilor, spre lucrurile Împărăției

Evrei 9
12 şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.
13 Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!
15 Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.

Am scris într-un articol anterior versetul 2 Corinteni 7.1 Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Cum să umblăm cu Domnul până la capăt? Unii nu știu nici măcar cum să înceapă procesul de mântuire, așa că le este mai ușor să zică că sunt mântuiți pe veci și atât. Ne spune Biblia (2 Timotei 3.14-17 care poate să ne dea înțelepciunea ca să umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală viitoare), în câteva locuri, și în textul de sus: cu ajutorui lui Dumnezeu să lăsăm în urmă preocupările lumii (care zace în cel viclean și rău) și să începem să punem pasiune în lucrurile Împărăției, în care am intrat, așa cum am arătat în acest articol (și următoarele) despre textul:

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după, căutați lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, preocupați-vă de ele, nu la cele de pe pământ.

Un proverb spune că și drumul de 1000 de km începe cu un pas, primul. Schimbă-ți preocupările de la lucrurile de jos spre cele de sus, ca să mergi cu Domnul pe cale, până la capăt. Nu mântuirea pe veci te va duce în partea fericită a veșniciei, ci umblarea cu Domnul până la capăt.

Ce gând voia apostolul Pavel să ne însuflețească

2 Timotei 4
5 Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.
6 Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.
7 M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa.
8 De acum mă aşteaptă coroana dreptăţii, pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui.

Acest text arată de ce apostolul Pavel aștepta să primească coroana: pentru că a umblat cu Domnul, a alergat astfel pentru premiu.

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi

Învățătura sănătoasă a umblării cu Domnul este opusă învățăturii dracilor (numită fals a harului) cu mântuirea ușuratică, pe veci!

2 Timotei 4
1 Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Cristos Isus, care va judeca viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
2 predică Cuvântul, insistă asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.
3 Căci va veni timpul când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor pune învăţători după poftele lor – cât de bine se potrivește aceasta cu ceea ce s-a întâmplat după reînvierea învățăturii dracilor că mântuirea nu se poate pierde!
4 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre basme – de la adevărul arminist că mântuirea trebuie trăită practic până la capăt, unii au trecut la învățăturile dracilor, pe care au nesimțirea și obrăznicia să le numească ale harului – deși harul lor ar presupune că le dă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, chiar fără să necesite umblarea cu Domnul (că nu există cădere din har)
5 Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba – în mod evident, în acest verset apostolul Pavel face opoziție față de învățăturile lumești, ușuratice, prin faptul că îl îndeamnă pe Timotei și pe noi toți, să umblăm cu Domnul practic, în fiecare zi!
6 Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.
7 M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa.
8 De acum mă aşteaptă coroana dreptăţii, pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui – numai cei care își trăiesc practic credința lor, vor ajunge la mântuirea finală viitoare!

Vei fi cu cel pe care l-ai urmat (l-ai slujit)

Matei 3
2 Ioan Botezătorul zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”.
5 Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el
6 şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
7 Dar când a văzut că mulţi farisei şi saduchei vin să primească botezul lui, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? – au vrut să fie mântuiți pe moment, pentru veci, numai prin har, numai prin credința dracilor (care știm că nu mântuie)
8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam – apartenența la poporul ales nu mântuie!
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc.
11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

Cei care ar vrea să ne impună mântuirea pe veci zic că odată mântuit ești pe veci mântuit și nu prea mai contează ce faci, că nu există cădere din har (mântuirea nu se poate pierde). Cei mai fanatici zic chiar că dacă încerci să faci fapte bune, aia nici nu este mântuire, pentru că îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie.

Am văzut în articolul precedent că am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul (Dumnezeu nu separă credința de fapte, vedeți și Iacov 2), și în acest text vedem același lucru:
versetul 2 pocăința pentru ajungerea în Împărăția lui Dumnezeu v 8 constă în umblarea cu Domnul, practic, cu fapte (roade vrednice de pocăință)
versetele 9, 10 și 12 ne arată că cei care nu umblă cu Domnul vor ajunge în partea rea (necâștigătoare) a veșniciei (cu cel rău, pe care l-au slujit). Învățătura Bibliei este opusă mântuirii ușuratice, pe veci, numai prin har dacă nu umbli în har. Nu este reală erezia că poți fi mântuit fără să umbli cu Domnul.

La ce duce credința numai teoretică (nepusă în trăirea zilnică):
orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc – este vorba despre focul veșnic:
pleava o va arde într-un foc care nu se stinge

Merită?

Am intrat pe poartă ca să umblăm pe cale!

Numai prin har au fost mântuiți, numai prin credință (care nu mântuie) zic cei care ar vrea să ne ofere mântuirea iluzorie, pe veci. Intrarea pe calea mântuirii este prin har, prin credință, dar apoi trebuie urmată de umblarea cu Domnul, în har, până la mântuirea viitoare, finală:

Matei 7
13 Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea – intrăm pe cale ca să umblăm cu Domnul, în har, până la capăt! Poarta este numai începutul mântuirii, nu sfârșitul (suntem la START, nu la FINIȘ, nu încă), nu putem fi mântuiți numai prin har, fără să umblăm în har. Dumnezeu nu separă intrarea pe calea de mântuirii de umblarea cu Domnul, așa cum Iacov nu separă credința de fapte (vedeți articol).
14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o găsesc – deci nu este adevărată erezia că Dumnezeu i-a găsit (numai pe cei aleși) pe unii pentru mântuire (nu i-a vrut pe toți).

Am intrat pe poartă ca să umblăm pe cale. Umblarea cu Domnul mântuie, nu umblarea pe calea lumii!

Domnul Isus ne asigură: ”va intra în Împărăţia cerurilor (numai) cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”

Matei 7
21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri – credința numai prin datul din gură nu mântuie (ni se spune și în Iacov 2, / vedeți articol / )
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! (solus Christus) N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
24 De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
25 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

Versetele 21 și 22: textul se referă la frați, la cei intrați pe calea mântuirii, pentru că numai ei au interes spre lucrurile spirituale și numai ei zic ”Doamne, Doamne” (cum am văzut în alt text, numai cei intrați pe calea mântuirii au interesul să pară evlavioși), nu cei din lume!

Degeaba dai din gură cu mântuirea ușuratică (Doamne Doamne = sola gratia, sola fide, solus Christus etc); doar cei care umblă cu Domnul (”va intra în Împărăţia cerurilor cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”). Ce alegi: mântuirea reală prin umblarea cu Domnul, pe calea mântuirii, până la capăt, sau doar să dai din gură ”Doamne, Doamne etc”? Mântuirea o vei primi doar dacă umbli cu Domnul, până la capăt, la mântuirea finală!

Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea – au numai etichetă, dar fără conținut corespunzător. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Am văzut un om care a cumpărat multe lădițe cu borcane cu tocană de legume expirată (ținea animale și le dădea în fiecare zi).

Unele s-au împuțit. Etichetele erau la fel pe toate, dar conținutul era diferit.

Cu faptele noastre vom sta înaintea lui Dumnezeu, la Judecata finală. Încă de aici, este valabil ceea ce ne spune Biblia:

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” Cei care se mulțumesc să aibă doar o formă de evlavie (prin sola fide, sola gratia) nu vor ajunge să fie cu Domnul!

Dacă Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui după roade vrednice de pocăință, după umblarea lor cu Domnul, adică după conținut, nu după vopsea, etichetă, văruială (Matei 7.20), ce folos vor avea cei care înlocuiesc umblarea cu Domnul cu numele (eticheta)? Poate credința dracilor (fără fapte) să îi mântuiască? NU, ni se spune în Iacov 2.

Eticheta nu mântuie și Dumnezeu nu poate fi înșelat!

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele – și vedem cât de bine se potrivesc cele scrise cu vremea noastră:
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă (etichetă) de evlavie, dar negându-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Este clar că se referă la frați, la cei veniți la mântuire, care au intrat numai prin har pe calea mântuirii, dar care nu umblă cu Domnul, în har; nu la cei din lume (pe ei nu îi intereseză evlavia). Deci între frați există oameni care au doar un aspect de evlavie, ca o etichetă strălucitoare pe o conservă stricată! Apostolul nu îi felicită pe cei care au aceste trăsături (că sunt mântuiți pe veci și nu își pierd mântuirea), ci îl îndeamnă (îi poruncește) să se îndepărteze de acești frați (să nu aibă nimic de-a face cu ei).

1 Corinteni 5
9 V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii (cu cei care trăiesc ca cei din lume)
10 Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
11 Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este ca cei din lume …. – pe care nu îi felicită pentru că sunt odată mântuiți, pe veci mântuiți (odată în Cristos, pe veci în Cristos – chiar umblând cu demonii)

După apariția și răspândirea ereziei nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii au luat-o razna, crezând că pot face orice și au făcut orice și starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi – este clar vorba și despre aceștia în textul de sus. Aceia trebuie îndepărtați din comunitățile lor, nu felicitați pentru că se cred mântuiți pe veci! Altfel, ei otrăvesc comunitățile!

Ce preferi să fii?

2 Timotei 2
19 Totuşi, pe temelia solidă pusă de Dumnezeu şi care are totală stabilitate, există următoarea inscripţie: „Stăpânul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Săi.” Şi „oricine pretinde că aparţine Stăpânului, trebuie să se depărteze de nedreptate (traducerea BVA)
20 Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.
21 Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.

Ce preferi să fii? Am scris și acest articol despre preferință.

Cui slujești …

Numai dacă umblăm cu Domnul până la capăt, vom ajunge să primim răsplata

2 Corinteni 7.1 Deci, fiindcă avem astfel de promisiuni, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Încă un verset care este opus învățăturii cu mântuirea pe veci (că te pretinzi mântuit pe moment și nu mai scapi, nici să vrei). De ce să ne ducem mântuirea, sfințirea până la capăt? Ca să ajungem să primim ce ne-a fost promis! Am arătat aici că pentru ucenicul Domnului Pavel, mântuirea era un proces, o alergare cu Domnul, în timp ce se supunea unor reguli; pentru că doar așa putea să ajungă să primească premiul promis (răsplata alergării).

Nu putem ajunge să primim împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, decât dacă umblăm cu Dumnezeu până la capăt!

Datul din gură cu mântuirea pe veci nu îl induce în eroare pe Dumnezeu (și deci nu mântuie)!

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită (Dumnezeu nu se schimbă), având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” (pentru că altfel dă din gură degeaba!)
Să vedem și altă traducere (BVA), ca să înțelegem ce vrea să ne spună versetul:
19 Totuşi, pe temelia solidă pusă de Dumnezeu şi care are totală stabilitate, există următoarea inscripţie: „Stăpânul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Săi.” Şi „oricine pretinde că aparţine Stăpânului, trebuie să se depărteze de nedreptate!”

Opusă învățăturii unora cu mântuirea pe veci (ușuratică), acest verset spune că Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui și că oricine pretinde că aparţine Stăpânului, trebuie să se depărteze de nedreptate! Domnul îi cunoaște pe ai Lui după fapte (roade), nu după datul din gură cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”. Este evident că pretenția fără acoperire în realitate nu mântuie (și Ioan Botezătorul i-a numit pe cei care credeau că pot fi mântuiți numai prin apartenență ”pui de vipere” / vedeți articolul / ). Dumnezeu nu poate fi înșelat (evident că nu contează datul din gură).

Dumnezeu nu se lasă înșelat, știe bine să îi deosebească pe cei care au crezut că pot fi mântuiți numai prin credința teoretică (fără roade vrednice de pocăința lor) de cei care vor fi mântuiți ca urmare a umblării lor cu Domnul, până la capăt, în har, pe calea mântuirii (vedeți categoria Timpurile mântuirii). Roadele vrednice de pocăință se văd, le vede Dumnezeu și la Judecată va face diferența!

Versete care descriu mântuirea pe veci și ce produce ea

Un text în care sunt descrise acțiunile unor lupi răpitori din zilele noastre:

2 Timotei 2
16 Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti – profunzimea procesului de mântuire a fost înlocuit de eretici cu mântuirea ca o vorbă goală, fără conținut: ești mântuit numai într-un moment, pentru veci. Se observă că orice învățătură opusă harului (Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat 12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie) este lumească, de la satana; de la satana sunt învățăturile dracilor numite ale harului – harul ușuratic oferă mântuirea iluzorie, de care nu mai scapi, nici să vrei; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu – unii au ajuns să facă orice (chiar mai rău decât unii din lume) și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi – pentru că nu au umblat în harul adevărat, dar dau din gură cu mântuirea este numai prin Cristos!
17 Şi cuvântul lor va roade ca cangrena – ucide sufletele unora veniți la mântuire, intrați pe calea mântuirii, pentru că promite mântuirea fără pocăință (sau doar cu pocăința de la început, dintr-un moment și atât). Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet,
18 care s-au abătut de la adevăr – puneți numele celor pe care Biblia îi numește lupi răpitori. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora – se potrivește și cu ce ceea ce fac lupii răpitori în zilele noastre, schimbă credința arministă cu roade vrednice de pocăință în credința dracilor (care nu mântuie)
19 Totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigilul acesta: Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui – după roade îi cunoaște acum Matei 7.16, după faptele lor vor fi judecați Apocalipsa 20.10-15 (nu după autoînșelarea cu mântuirea pe veci) şi: Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! – această învățătură este arministă și este opusă învățăturii cu mântuirea ușuratică (numai prin harul în care nu trebuie să umbli, numai prin credința teoretică, numai prin Cristos)
15 Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept (corect, sensul este: care zidește după dreptar, face făgașuri în care vor merge roțile) Cuvântul adevărului – opus minciunilor satanei (învățăturile dracilor fals numite ale harului) este Cuvântul care ne prezintă mântuirea ca un proces, alergarea pentru premiu! Opuși lupilor răpitori care propovăduiesc mântuirea ușuratică prin harul ieftin sunt învățătorii adevărați și toți vor sta înaintea lui Dumnezeu: unii pentru chin veșnic mai aprig, alții vor împărăți cu Domnul în veșnicie.

Ce alegi? Cui ai slujit, cu acela vei fi.

Duhul Sfânt nu produce erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci

2 Timotei 2
13 Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus – am arătat că dreptarul (etalonul) învățăturilor sănătoase se referă la umblarea celor intrați pe calea mântuirii, cu Domnul până la capăt – așa cum întreaga Biblie există ca să ne învețe să umblăm cu Domnul (nu să ne pretindem mântuiți pe veci, numai prin harul din care poți ieși, că oricum nu ai ce pierde; numai prin credința fără fapte): vedeți capitolul următor, versetele 14-17, în versetul 15 ni se spune despre înțelepciunea care duce la mântuirea viitoare finală
14 Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi – în unii care s-au crezut mântuiți pe veci și au făcut orice (și au ajuns mai răi decât la începutul umblării lor cu Domnul, pe calea mântuirii), locuiește cel rău și viclean, tatăl minciunilor viclene și al ereziilor nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde! Dacă învățătura dracilor cu mântuirea pe veci ar fi fost de sus, și-ar fi făcut adepții mai sfinți, nu mai răi, așa cum i-a nenorocit pe unii!

Duhul Sfânt nu îi călăuzește pe creștini prin birturi, la curve, la jocuri de noroc etc, că nu își mai pierd mântuirea!

Cum se pierde mântuirea (răsplata alergării cu Domnul)

2 Timotei 1
1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus, 2 către Timotei, copilul meu preaiubit – epistola este adresată lui Timotei (care era intrat pe calea mântuirii) și, fiind în Noul Testament, tuturor fraților, nu lumii

2 Timotei 2
1 Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus – Timotei era deja intrat în har
11 Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.
12 Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Opoziția: Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi – numai cei intrați în har, pe calea mântuirii, se pot lepăda de Domnul; nu se pot lepăda cei din lume (care nu Îl au pe Dumnezeu)!

12 Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El – este evident că se referă la cei care umblă pe calea mântuirii (adică sunt în proces de mântuire, cu Domnul) și care, dacă vor umbla până la capăt cu Domnul, vor ajunge să fie cu Domnul în veșnicie. Iar partea a doua a acestui verset face opoziția: Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi – este vorba despre cei intrați pe calea mântuirii și care nu vor ajunge să împărățească cu Domnul; deci ne arată cum putem să părăsim alergarea pentru premiu (răsplată), să ieșim din procesul mântuirii, adică să ne pierdem mântuirea (dacă renunțăm la umblarea cu Domnul).

Și atunci cum nu există cădere din har?!