An nou fericit!

           An nou fericit și fără erezii!

Dumnezeu nu S-a schimbat, nici modul de a ajunge la mântuirea finală viitoare nu se schimbă (este tot prin umblare cu Domnul până la capăt), dar acum primim ajutor de sus (har)

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Poporul ”ales” din vechime (primul grup ales de Dumnezeu ca să Se reveleze lumii și să ofere mântuirea lumii) nu beneficia de statutul de ales decât atunci când umbla cu Dumnezeu!

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Dumnezeu nu Și-a schimbat deloc nici scopul, nici pretențiile: să Își facă un popor al Lui care să Îi îndeplinească pretențiile, pentru ca să ajungă la mântuirea finală (viitoare). Doar că acum avem ajutor să împlinim voia lui Dumnezeu. Cei de sub Legea lui Moise nu au avut ajutor de sus și nu au reușit, noi primim ajutor (acest ajutor est harul). Harul nu oferă mântuirea finală de la Judecata finală, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până acolo. Nu ne dă Premiul, ci ne ajută să umblăm cu Domnul, ca să ajungem să îl luăm!

Ce mântuire ne oferă Domnul Isus?

Luca 1
67 Zaharia, tatăl lui Ioan, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:
68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
69 Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, –
70 cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime –
71 mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72 Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74 că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75 trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui
77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;
78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
79 ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
80 Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Ce fel de mântuire a adus Domnul Isus? De-aia că după ce ești ”mântuit” numai pe moment (să crezi numai teoretic și atât) pentru veci, nu mai contează ce faci și pe care stăpân îl slujești, că tot cu Domnul vei fi, cum ar vrea să ne înșele (satana prin ei) cei cu erezia nimicitoare a mântuirii pe veci? Duhul Sfânt (versetul 67) ne-a vorbit prin Zaharia și aceste lucruri au fost scrise în Biblie: 74 să-I slujim 75 trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre – nu numai că ești mântuit pe veci în momentul când ai crezut!

Harul venirii Domnului Isus în lume!

Ioan 1.14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr – la ce har se referă, la cel care dă mântuirea ușuratică prin învățăturile numite fals ale harului, sau prin umblarea obligatorie cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul), până la capăt, la mântuirea finală (viitoare)?

Tit 2
11 Căci HARUL lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă PENTRU FAPTE BUNE.

Vedem de ce a venit Domnul Isus în lume, ca să-și curețe un popor care să fie al lui, plin de râvnă pentru umblarea cu El PRIN FAPTE!

Puii de vipere vechi (de atunci) și noi (din zilele noastre)

Luca 1
Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, tetrarhul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din gruparea lui Abia. Soţia lui era dintre fetele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi (neprihăniți) înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără abatere toate poruncile şi toate rânduielile Domnului – în Legea lui Moise.
7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupării lui,
9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12 Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut şi l-a apucat frica.
13 Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine un motiv de bucurie şi de veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.
16 El îi va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul şi în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor drepţi, ca să gătească Domnului un popor bine pregătit pentru El.
18 Zaharia i-a zis îngerului: Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în vârstă.
19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

Am putea crede că Nașterea Domnului Isus ne-a adus mântuirea în dar (așa ar vrea să credem cei cu erezia mântuirii pe veci). Dar vedem că înaintemergătorul Domnului Isus, apostolul și ucenicul Ioan, avea rolul să-i întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor drepți (neprihăniți) – deci să aibă înțelepciunea celor sfinți și să umble în ea! Apostolul iubirii, Ioan, nu a dat mântuirea ușuratică, pe veci (orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci, apoi), pentru că trebuia să întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, nu numai să dea din gură cu neprihănirea teoretică, numai prin credința teoretică (netrăită practic), care nu mântuie / vedeți Iacov 2 / !

Nu doar că Ioan nu a oferit mântuirea ușuratică, ci fiind un arminist convins (ca toți ucenicii Domnului și ca Domnul însuși), inspirat de Dumnezeu, i-a numit ”pui de vipere” pe fățarnici superficiali care au vrut să fie mântuiți, dar FĂRĂ FAPTE (roade vrednice de pocăința lor) / vedeți articol / .

Încă de dinainte de vestirea nașterii Domnului Isus, îngerul care a vestit nașterea apostolului Ioan, a arătat calea mântuirii ca fiind arministă.

Și o fi fost apostolul Ioan apostolul iubirii, dar dacă nu umbli cu Domnul PRIN FAPTE, respectând poruncile Domnului Isus și pretențiile Legii harului, oricât ai da din gură cu Solele (numai prin har, numai prin credință), tot pui de viperă ești înaintea lui Dumnezeu!

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care înseamnă „Dumnezeu este cu noi.”

 

Luca 1
30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31 Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

Luca 2
1 În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2 Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4 Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David –
5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
7 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Aceasta este punerea în practică a planului lui Dumnezeu de mântuire a noastră. Mulțumim Sfintei Treimi pentru ajutorul dat în umblarea cu Domnul, până la capăt, la mântuirea finală viitoare!

Evanghelia: mântuire ușuratică, pe veci sau umblare cu Domnul până la capăt, respectând poruncile Lui?

Romani 1.16  mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – oare ce mântuire ne vestește Evanghelia curată? Mântuirea pe veci (iluzionismul asemănător cu scoaterea unui iepure din pălărie) sau un proces, o umblare cu Domnul după reguli?

2 Timotei 1
8 Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.
9 El ne-a mântuit (este doar intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială) şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre – nu pentru ritualurile Legii (pe care le-au ținut până atunci, fiind obișnuiți cu ele de multe generații), ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat (la plural) în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie – este evident că se referă la planul lui Dumnezeu de creare a celui de-al doilea grup, creștinii (după falimentul primului) / vedeți articole / . Harul este ajutorul dat de Sfânta Treime pentru ca să facă posibilă (nu obligatorie) mântuirea noastră: Dumnezeu a făcut planul, Domnul Isus a venit în lume (la aceasta se referă textele despre nașterea Domnului) ca să pună în aplicare planul (după falimentul primului grup), am primit Duhul Sfânt ca să ne ajute, călăuzească, întărească, energizeze în umblarea noastră până la capăt, la mântuirea finală / vedeți Timpurile procesului de mântuire / .
11 Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor.
12 Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.
13 Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.

Învățătura sănătoasă a Evanghelie Domnului Isus este că avem posibilitatea (nu obligația) să fim mântuiți. Dar dacă, după ce am intrat în procesul de mântuire, îl abandonăm (chiar dacă unii fac pe sfinții în continuare), am intrat degeaba în acest proces, că nu vom ajunge să fim mântuiți în final (în viitor). Biblia în totaltatea ei ne poate fi de folos pentru alergarea pentru Premiu (2 Timotei 3.14-17), așa că să vedem / învățăturile sănătoase ale apostolului Pavel aici / și care nu au nimic ușuratic (ca mântuirea pe veci).

Alegerea individuală este pentru diferite funcții (slujiri) în lucrarea Domnului

Continuarea articolului precedent.

Asistăm la falsificarea sensului (învățăturii sănătoase a) Bibliei prin scoaterea din context a unor versete potrivite pentru erezia nimicitoare. Ni se prezintă alegerea individuală (personală, nominală) ca fiind pentru mântuire, dar ea este pentru diferite slujiri în lucrarea Domnului.

Galateni 1
15 Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale
16 să descopere în mine pe Fiul Său (ca urmare a râvnei trăită practic, PRIN FAPTE, pentru Dumnezeu, în Legea veche), ca să-L vestesc între Neamuri
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi

Galateni 2
7 Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur
8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor

Din nou, vedem clar că alegerea individuală a unor oameni a fost pentru lucrarea Domnului, fiecare corespunzător cu însușirile puse de Dumnezeu în el (de la naștere). În Galateni 2 nu ni se spune că cei doi apostoli au fost aleși de Dumnezeu pentru mântuire (iar cei mulți nu au fost aleși), ci a fost ales fiecare separat (individual) pentru părți ale lucrării, potrivite cu însușirile fiecăruia.

Același lucru (alegerea pentru lucrare) ni se prezintă și în Romani 1.1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu.
Deci în aceste două epistole (Romani și Galateni), folosite mult ca să pară reală învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică, pe moment și care nu se poate pierde (pe veci), nu ni se prezintă alegerea individuală pentru mântuire (care fiind întotdeauna la plural, se referă la al doilea grup, creștinii, nu la indivizi separați!), ci alegerea separată (personală, individuală) pentru diferite funcții potrivite cu însușirile puse de Dumnezeu în fiecare om, în lucrarea Domnului!

Alegerea individuală este pentru diferitele slujiri în lucrarea Domnului, nu pentru mântuire uninominală!

Galateni 1
15 Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale
16 să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi

Am putea crede că apostolul Pavel a fost ales ca să fie mântuit pe veci și atât (din versetul 15), dar vedem chiar de la începutul epistolei, din primul verset, că a fost ales pentru o funcție (o slijbă, o slujire), corespunzătoare aptitudinilor cu care s-a născut. Unul este bun pentru călătorii misionare (dacă Pavel ar fi suferit de rău de mare, ar fi fost nepotrivit pentru călătorii pe mare); altul nu pleacă în călătorii dar îi susține în rugăciuni sau material pe alții; unii sunt buni pentru cântat (pentru că au voce), iar alții nu (nu au însușirile necesare) etc. Dumnezeu îi dă fiecărui om slujba, însărcinarea potrivită cu însușirile puse în el (nimeni nu este bun la toate, iar altul pentru nimic).

Alegerea pentru o slujbă nu trebuie confundată cu alegerea pentru mântuire (cel care are voce muzical este ales pentru mântuire, ceilalți nu). În Biblie, alegerea individuală (a fiecărui om), la singular, este pentru lucrare (după însușirile puse în el); iar alegerea pentru mântuire este întotdeauna pusă la plural și nu se referă la fiecare om separat (individual), ci la existența celui de-al doilea grup ales de Dumnezeu (creștinii) – de exemplu din 1 Petru 1:

1 Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini (față de lumea care zace în cel rău), împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2 după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
Este evident că se referă la Biserica locală, nu că au fost aleși individual pentru mântuire. Totuși, versetul 2 pare să spună și că Dumnezeu a vrut să-i cheme la pocăință pe cei despre care știa că vor umbla cu El (/ vedeți articol / așa cum Avraam a fost binecuvântat pentru că a umblat cu Dumnezeu și Dumnezeu știa că și în viitor va face la fel, ba chiar își va învăța și urmașii lui să umble cu El). La fel a fost și cu Ninive, Dumnezeu a vrut neapărat ca Iona să meargă la Ninive (i-a asigurat și transportul) pentru că a știut dinainte că cei de acolo se vor pocăi (nu l-a trimis aiurea)!

Nu există libertate în Cristos ca să umbli cu satana!

Galateni 2
4 … fraţi mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie – este vorba despre întoarcerea în robia (sub puterea și autoritatea) Legii vechi a celor care țineau și părți ale Legii vechi. Dar, am putea crede (așa cum vor unii eretici) că oadtă mântuit, mântuirea nu ți-o mai poți pierde, fiind mântuit pe veci orice ai face, la oricare stăpân ai sluji.

Libertatea în Cristos se referă la faptul că ai scăpat de robia păcatului, a firii tale vechi, a demonilor, nu că ești liber să faci orice – unii se cred liberi să facă orice și nu le mai pasă de nimic. Libertatea pe care o ai în Cristos este libertatea de a umbla cu Cristos, nu împotriva lui Cristos!

Nu există libertate, pentru că slujești unui stăpân sau celuilalt. Domnul Isus nu ne spune că putem fi liberi, ci că am scăpat de robia veche doar dacă intrăm în robia nouă:

Matei 11
28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30 Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.

Ai scăpat din robia veche ca să intri în robia Domnului Isus, altfel te întorci în robia veche. Robia satanei este distructivă, robia lui Cristos te poate duce în cer, cu Cristos. Nu vei fi vreodată în afara unei robii sau a celeilalte.

2 Petru 2
1 În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică – mântuire fără să umbli cu Domnul, numai prin harul (fals) sola gratia în care nu trebuie să umbli, prin credința teoretică sola fide, netrăită practic, fără fapte!
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor – orice ai face, de mântuire nu mai scapi! Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3 În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată …

17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă – nu pot da viață și întreține viața spirituală!, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – solele cu credința dracilor care știm că nu mântuie, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări – nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19 Le făgăduiesc libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos au intrat pe calea mântuirii, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele – se întorc la plăcerile și interesele păcătoase ale lumii (chiar dacă par sfinți, în aparență), starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi – ajung sub robia mai multor demoni, ni se spune în Luca 11.24-26
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată – în Evrei 10.26-31 explică de ce cei care nu mai umblă cu Domnul până la capăt vor avea mai aspră condamnare, în focul veșnic.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Îți alegi un stăpân, îl urmezi și îl slujești – cu acela vei fi și în veșnicie!

Apostolul Pavel ne spune că cei care s-au întors la ținerea unor părți ale Legii vechi au căzut din har. La fel cei care s-au întors la lume (chiar dacă vor să pară frați și sfinți)

Galateni 1
6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie.
7 Nu doar că este o altă evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos – iudaizatorii au încercat să îi convingă pe primii creștini să țină și Legea veche. Dacă nu credeau că în Isus găsesc tot ceea ce au nevoie ca să umble cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTELE LOR, înseamnă că au renunțat la creștinism și s-au întors la Legea veche. O altă evanghelie era cu mântuirea fără Cristos (sau Cristos doar de ornament, că zici de Cristos, dar nu umbli cu El, pentru că umbli în Legea lui Moise)
8 Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! – și evanghelia numită a harului, cu mântuirea fără umblarea cu Cristos până la capăt PRIN FAPTE, nu este o altă evanghelie? Este fals-numită a harului, pentru că HARUL adevărat este arminist și are mari pretenții de părăsire a intereselor lumești și umblare cu Domnul / vedeți categoria cu PRETENȚIILE HARULUI /  – de exemplu textul cu harul și învățătura sănătoasă din Tit 2.11-14. Învățătura dracilor numită evanghelia harului este a dracilor, pentru că numai ei încearcă să te înșele că poți fi mântuit numai prin har, numai prin credință (a dracilor și nu mântuie, vedeți Iacov 2), ca puii de viperă care au vrut mântuirea sola gratia, sola fide.
9 Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! – ereticii cu mântuirea pe veci ignoră mesajul apostolului Pavel, care a scris împotriva iudaizatorilor și încearcă să facă să pară adevărată mântuirea pe moment, pe veci (că numai ai crezut). Evanghelia iudaizatorilor era falsă, pentru că nega credința completă în Isus (care trebuia trăită practic). Și credința sola fide (a dracilor, fără FAPTE), nu este tot o negare a lui Cristos? Că poți fi mântuit numai prin datul din gură cu credința teoretică, FĂRĂ FAPTE, fără umblarea până la capăt cu Cristos!

Galateni 5
4 Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege – cei care s-au întors la Legea veche la Lege, au ieșit din creștinism (au revenit la religia veche), v-aţi despărţit de Hristos – au renunțat la creștinism; aţi căzut din har – există cădere din har a celor care renunță la creștinism (la umblarea pratică, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt).
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – cei care au ieșit din credința creștină (deși continuă să se pretindă sfinți) pentru că s-au întors la lumea cu păcatele și plăcerile ei, nu au căzut din har? Se vede că da.

Intri pe calea mântuirii prin credință, dar apoi trebuie să umbli PRACTIC cu Domnul, PRIN FAPTE, până la capăt

Galateni 1
6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.
7 Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
8 Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
9 Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

În vremea aceea, iudaizatorii încercau să îi facă pe cei intrați pe calea mântuirii (pe creștini) să țină și părți ale vechii Legi, de parcă umblarea cu Cristos nu ar fi fost suficientă pentru ajungerea la Premiul alergării.

11 Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească;
12 pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
13 Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea;
14 şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
23 Bisericile auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.”

Era oarecum de înțeles că unora le-a venit foarte greu să renunțe la părți ale Legii vechi (numite ”faptele Legii”), fiind obișnuiți să țină Legea de multe generații; iar apostolul Pavel combate aceasta pentru că a urmat orbește vechea Lege până ce Domnul Isus i s-a arătat și l-a adus la creștinism și pentru că avea rude care țineau vechea Lege. Vedea cum rudele lui țineau ritualurile (numite faptele Legii) și nu renunțau la ele. S-o fi întâlnit cu ei când duceau jertfe la Templu.

Galateni 5
1 Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei – renunțați la toate ritualurile (faptele) vechii Legi, care aparține trecutului!
2 Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic – dacă vă întoarceți la ținerea Legii dată prin Moise, renunțați la credința în Isus (la creștinism, la umblarea cu Domnul până la capăt)
3 Şi mărturisesc iarăşi, încă o dată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea – pentru că se întoarce sub autoritatea și puterea Legii vechi
4 Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege – dacă vă întoarceți la Lege, intrați sub puterea ei, v-aţi despărţit de Hristos – renunțați la creștinism; aţi căzut din har – și cum nu există cădere din har?
5 Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.

Am auzit pe un eretic cum zicea că nu trebuie să faci fapte pentru mântuire, ca să nu cazi din har. Apostolul îi combătea pe iudaizatori, astăzi câți mai aduceți jertfe de animale la Templu? Cât de redus mintal de înșelarea demonilor să fii, ca să confunzi ritualurile (numite faptele) Legii cu faptele din umblarea cu Domnul, cu Duhul Sfânt?!

Apostolul Pavel le-a scris celor de atunci că dacă se întorc la Legea veche, ies din Legea nouă (din creștinism). Dacă ei nu cred că Cristos nu poate să-i mântuie (de aceea țineau și părți din Legea veche), atunci nici nu poate (pentru că nu Îl iau în serios pe Domnul). Acum pe cine mai vedeți că ține părți din Legea dată prin Moise? Cât de rupt de realitate să fii ca să confunzi ritualurile (numite faptele) Legii vechi cu alergarea pentru Premiu, PRIN FAPTE, respectând poruncile Domnului Isus?!

Apostolul Pavel încerca să îi convingă pe cei din vremea lui să renunțe să mai țină părți ale Legii vechi (numite faptele Legii) pentru umblarea cu Domnul, cu ajutorul Duhului sfânt:

16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi, ca consecință, nu veți mai împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – numai cei  mântuiți pe veci pot face orice
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – solele mântuirii ușuratice nu duc la mântuirea finală viitoare!

Galateni 5.5 Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihăniriinu așteaptă prin credința dracilor, sola fide, ieftinirea curvelor, băuturii, drogurilor, avorturilor, că sunt mântuiți pe veci și nu își mai pot pierde mântuirea (nu există cădere din har – doar din ”harul” fals nu există cădere).

Eretici mântuiți pe veci ar vrea să ne înșele (demonii prin ei) că numai dacă ții fapte (ritualuri) ale Legii vechi, ieși din har, dar dacă o ții tot cu satana și te pretinzi mântuit prin Cristos, nu ieși din har.

Apostolul Pavel le cere primilor creștini să nu se întoarcă spre ținerea ritualurilor vechii Legi (numite faptele Legii), ca să nu iasă din har (din creștinismul adevărat al umblării cu Domnul) și spune că credința în Isus mântuie – este credința trăită PRIN FAPTE, prin roade vrednice de pocăință, altfel se poate pierde – vezi Galateni 5.21 de mai sus.

Deci apostolul Pavel, ca și ucenicul Ioan, oferă mântuirea (inițială) prin credință, dar apoi credința în Isus trebuie TRĂITĂ practic, PRIN FAPTE, ținând PORUNCILE lui Isus, în umblarea cu Isus până la capăt, altfel NU vei ajunge cu Isus în veșnicie:

Galateni 6
7 Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.

Și Ioan, ucenicul Domnului, a fost arminist – a oferit mântuirea inițială, dar a pretins umblare cu Domnul în ascultare de Domnul, altfel ai intrat degeaba pe calea mântuirii

Așa cum apostolul Pavel a fost arminist, și ceilalți apostoli au fost arminiști.

În Evanghelia după Ioan, capitolul 3, Nicodim Îl întreabă pe Domnul Isus cum se poate naște cineva din nou și Domnul Isus îi spune:

Ioan 3
14 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21 Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.
36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu ascultă de Fiul (perseverează în neascultare) nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Versetele cu credința sunt folosite ca dovadă (falsă) că mântuirea este numai prin credință, de către cei cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Iar cei cu doctrinele dracilor (de la Dort) folosesc versetul 35 ca să arate că pe cei aleși (în suveranitate arbitrară, întâmplătoare – ce suveranitate o mai fi aia?!) de monstrul numit Dumnezeu / vedeți articol despre monstru / sunt mântuiți pe veci și atât (apoi pot face orice cu satana, că nu mai scapă de mântuire).

Șarpele a fost înălțat de Moise ca cei din poporul lui Dumnezeu, care au păcătuit și au fost pedepsiți de Dumnezeu, să poată fi vindecați, dacă se uitau la șarpe. Acest text este folosit de ereticii cu mântuirea pe veci ca să arate că mântuirea este pe moment, pentru veci și atât. Dar în continuare, în versetul 36 ni se spune că cine nu ascultă de Fiul (asemănător cu ”continuă să păcătuiască” din Evrei 10.26), degeaba a intrat pe calea mântuirii (prima parte a versetului 36) și a fost mântuit inițial. Dacă după ce a venit la pocăință și, ca urmare a credinței inițiale a fost mântuit inițial, a fost născut din nou de sus (despre aceasta era întrebarea lui Nicodim), a primit Duhul Sfânt (asemănător cu Evrei 6. 4 și 5) și viața veșnică, dacă nu umblă cu Domnul în ascultare de Domnul, nu va ajunge să primească viața veșnică la Judecata finală, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el și în partea rea și nefericită a veșniciei!

Asemănător cu apostolul Pavel, și Ioan oferă mântuirea inițială prin credința inițială, dar aceasta este doar mântuirea inițială (la timpul trecut) și care trebuie să fie urmată de umblarea cu Domnul (în procesul de mântuire este mântuirea la timpul prezent). Și Ioan precizează că fără umblarea în ascultare de Domnul, ai fost mântuit inițial degeaba și nu vei ajunge la mântuirea viitoare finală/ vedeți texte scrise de Ioan în care pretinde umblare cu Domnul până la capăt, altfel mântuire inițială se pierde / .

Mântuirea inițială se poate pierde – ”El ne-a mântuit” poate fi degeaba!

2 Timotei 1
1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus,
2 către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!
3 Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.
4 Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.
5 Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută – nu superficială (sola fide, sola gratia), ca vopseaua proaspătă dată peste rugina veche!, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.
9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

În versetul 9, El ne-a mântuit se referă la intrarea pe calea mântuirii; după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii – Dumnezeu a ales existența celui de-al doilea grup, creștinii (după ce primul grup va fi dat faliment). / vedeți despre predestinare / 

2 Timotei 3
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – cu învățăturile dracilor cu solele care dau mântuirea pe veci, FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință!
14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

Chiar în aceeași epistolă, Pavel îi spune lui Timotei (care era deja intrat în procesul de mântuire , El ne-a mântuit din textul de sus) că Biblia îl învață cum să ajungă la mântuirea finală viitoare și vedem din / textele scrise în Biblie de apostolul Pavel / cum se ajunge la mântuirea finală – doar prin umblarea continuă cu Domnul, până la capăt, altfel mântuirea inițială se poate pierde!

Dacă ar fi fost adevărat că El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii se referă la mântuirea pe moment, pentru veci, nu ar mai fi scris despre ajungerea la mântuirea finală și că mântuirea se poate pierde, de exemplu:

Romani 11
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – credința din versetul 20, dacă nu este trăită prin fapte, nu mântuie! Versetul 22 ne asigură că mântuirea inițială se pierde!

Dacă căutăm în Biblie adevărul, nu mai rămâne NIMIC din teologia cu mântuirea pe veci. Nu credeți minciunile diavolului cu mântuirea numai prin credință, numai prin har, fără FAPTE, pe veci, ca să nu vă pierdeți mântuirea!

Credința în Isus trebuie trăită practic!

Apostolul Pavel a predicat credința în Isus și această credință trebuia trăită practic, pentru că doar cine umblă cu Domnul până la capăt va putea ajunge la Premiul alergării / am pus aici texte scrise de apostolul Pavel / .

Și atunci, de ce a scris despre ”credința în Isus” ca fiind mântuitoare? Trebuie să vedem situația de atunci: unii credeau în Baal și își trăiau practic credința. Oamenii credeau în mulți zei și idoli și își puneau în practică acele credințe (nici ei nu erau superficiali ca unii dintre cei care se pretind mântuiți pe veci!): duceau jertfe zeilor la templele lor, se închinau, se rugau zeilor cu credința că vor fi ajutați de zei. Nici măcar păgânii nu erau așa superficiali, să zică că sunt mântuiți pe veci! Erau multe credințe trăite practic și Pavel a vrut să îi convingă pe oameni să renunțe la credința în Legea ritualurilor dată prin Moise și la credințele păgâne (trăite practic) pentru credința în Isus. A vorbit despre credința în Isus ca să o poată deosebi de celelalte credințe (care toate erau trăite practic, fiecare își trăia credința lui: aveau temple, erau aduse jertfe etc). Dar aceasta nu înseamnă că credința teoretică în Isus mântuie și gata, ci că trebuie trăită practic, prin FAPTE! A încercat să-i facă pe cei de atunci să renunțe la credințele lor pentru credința în Isus.

Chiar Pavel scrie despre înțelepciunea dată de Biblie și care duce la mântuire, prin credința în Isus (nu în Baal, Astarteea, Moise etc), în 2 Timotei 3 se vede clar că pentru apostol, mântuirea este un proces care va duce la mântuirea finală viitoare; nu zice nicăieri că este mântuit pe veci și atât!
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – mântuirea numai prin har, numai prin credință, pe veci (aceasta este cea mai mare înșelare a demonilor)
14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos IsusPavel nu l-a considerat pe Timotei (care era intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire) ca fiind deja mântuit pe veci! Biblia ne învață să umblăm practic cu Domnul, prin FAPTE, această umblare duce la mântuirea viitoare, finală ( vedeți categoria / Timpurile mântuirii / ). Biblia ne dă înțelepciunea (ne învață) să umblăm cu Domnul, vedeți că nu scrie că ești mântuit pe veci, într-un moment când ai crezut, pe veci!

Este evident că scrierile apostolului Pavel oferă o credință în Isus care trebuie trăită practic, nici vorbă de ușurătatea spirituală a mântuirii pe veci, cum ar vrea ”mântuiții pe veci” să ne facă să credem!

Mântuirea ca un proces, prezentată de apostolul Pavel, care a fost martirizat pentru trăirea practică, PRIN FAPTE, nu pentru datul din gură cu ”numai credința”

Apostolul Pavel a combătut continuarea ținerii ritualurilor, în timpul când se făcea trecerea de la Legea veche (cu faptele Legii) la Legea nouă, bazată pe credința în Isus (creștinismul). Acum, care dintre noi mai ține ritualurile vechii Legi (dată prin Moise)?! A combătut lipsa credinței totale în Isus (a celor veniți la pocăință) și în iertarea prin Jertfa Domnului Isus, deoarece unii credeau că trebuie să facă ”faptele Legii” pentru iertare. Apostolului îi părea rău și că ai lui au rămas în împietrire față de Isus, continuau să aducă jertfe în Legea veche (de aceea scrie împotriva ”faptelor Legii”). A fost adept plin de râvnă al Legii, dar în urma unei descoperiri divine, s-a făcut creștin și a vrut să îi convingă pe cei din vremea lui, chiar pe rudele lui, să treacă la creștinismul deplin (să nu mai țină nimic din vechile ritualuri, combătute ca fiind ”faptele Legii”), nu că acum nu mai trebuia să facă fapte corespunzătoare noii religii, creștinismul, în care au intrat. Combătea continuarea ținerii (măcar parțiale) a vechii Legi, nu combătea umblarea cu Domnul în creștinism! Știm că în Epistola către Galateni îi combătea pe iudaizatori (care au vrut să-i convingă pe creștini să țină părți (ritualuri numite ”faptele Legii) ale Legii vechi, nu combătea umblarea cu Domnul PRIN FAPTE.

Chiar apostolul Pavel a combătut credința ușuratică, fără trăirea cu Domnul PRIN FAPTE, a scris să harul adevărat biblic are mari pretenții de la noi, pentru mântuirea noastră (Tit 2.11-14), chiar în Epistola către Romani (folosită pentru minciuna ereziei nimicitoare cu mântuirea pe veci) combate mântuirea ușuratică, pe veci, în mai multe texte, chiar a scris textele din Evrei 6 și 10 despre pierderea mântuirii – am pus aici articole cu texte scrise de Pavel, care a pretins umblare cu Domnul până la capăt, altfel mântuirea se poate pierde (vedeți de ce era arminist convins, ca Domnul Isus și ucenicii, care nu au dat oamenilor mântuirea ușuatică). Învățătura sănătoasă (Tit 2.1) a apostolului Pavel, inspirat de Dumnezeu, scrisă în Biblie, este arminismul – este blasfemiator și jignitor să zici că Domnul și ucenicii au oferit mântuirea ușuratică, pe veci, chiar dacă cei care se pretind mântuiți pe veci umblă cu demonii (prin sola satana)! Biblia trebuie citită toată, nu extrase versete din context. Despre pierderea mântuirii ne asigură apostolul Pavel și în Epistola către Romani:

Romani 11
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Nu îi credeți pe cei prin care demonii încearcă să vă înșele că mântuirea este numai prin credință, pe veci, vedeți că apostolul Pavel a combătut această învățătură a dracilor!

Saul din Tars a avut mare râvnă pentru Domnul, PRIN FAPTE, dar direcționată greșit (prin Legea veche) și datorită râvnei PRIN FAPTE (nu numai a credinței teoretice), Domnul Isus i s-a arătat (mare har!) și i-a spus să se facă creștin – adică i-a redirecționat râvna PRIN FAPTE spre creștinism, și a devenit apostolul Pavel. A fost martirizat pentru trăirea cu Domnul, prin FAPTELE LUI, nu pentru ”numai credința” dracilor sola fide, sola gratia!

”Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” nu justifică mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credința în care să nu umbli! (5)

În vremea când apostolul Pavel scria cărțile care apoi au devenit părți ale Noului Testament, încă nu era cunoscut termenul de creștin, nu se știa ce înțeles are: evreii nu au avut interes să facă reclamă bună creștinilor (ei au intrat în împietrire față de Domnul), iar pentru păgâni și agnostici, Isus era ca toți ceilalți zei păgâni. Nu i-a interesat să afle ce înseamnă acest nume, care se pare că a fost dat ucenicilor prima dată de păgâni.

Pentru evrei, ca fost ținător plin de râvnă al Legii vechi (cu ritualurile ei) și pentru că îi părea rău de ei, printre care erau și rudele lui, Pavel le spune să nu mai țină vechile ritualuri (numite faptele Legii) și să se facă creștini. Cristos oferă tot ce este necesar pentru umblarea cu El, prin Duhul Sfânt trimis de sus.

Pentru păgâni și atei (din celelalte neamuri, Pavel devenise apostol al celorlalte popoare), mesajul era același, să se facă creștini.

Pentru cei care, sub influența iudaizatorilor, au început să țină ritualuri ale Legii vechi (numite faptele Legii), apostolul Pavel le spune să renunțe la ele (la aceasta se referă apostolul în Galateni, nu că nu trebuie fapte pentru mântuirea ta!). Și în Vechea Lege, oamenii au trebuit să facă FAPTE (ritualurile) ca să ajungă la mântuirea finală (viitoare), și în Noua Lege trebuie FAPTE, dar acum avem ajutor de sus.

Deci, indiferent din care categorie făcea parte temnicerul din Filipi, mesajul apostolului Pavel a fost să devină creștin, el și ai lui! Iar creștinismul lui Pavel (arminist, ca ceilalți apostoli) era să trăiască practic credința în Isus, prin FAPTE, în umblarea lui cu Domnul până la capăt, / vedeți aceasta din texte scrise de apostolul Pavel / .

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea – trecutul lui şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor:

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – apostolul Pavel nu se pretindea mântuit pe veci, așa că nu călca pe drumul la birt, nu pe urmele curvelor, nu la desfrâul lumii, sola satana gloria!

Nu primiți și nu trăiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Ce înseamnă mântuirea prin credința în Isus a apostolului Pavel

Nu apăruse încă termenul de creștinism (ucenici Domnului încă nu se numeau creștini) și apostolul Pavel a folosit ”credința în Isus în loc de creștinism, ca să-i cheme pe evrei și chiar pe rudele lui, la creștinism. Dar acest creștinism nu avea nimic fals, ușuratic, că ești mântuit numai într-un moment, pentru veci – vedeți ultimele linkuri din articolul precedent aici.

Ce înseamnă mântuirea fără faptele Legii a apostolului Pavel

V-am pus (în articolele precedente) texte din Biblie în care am arătat că apostolul Pavel nu a intenționat să dea mântuirea ușuratică, numai prin credința netrăită practic, pe veci și gata, poți umbla cu satana, că de mântuire nu mai scapi.

Și atunci, de ce zice despre credința în Isus? Pentru că încă nu apăruse numele de creștin și creștinism (chiar dacă păgânii au dat numele de creștini ucenicilor, în Antiohia, încă nu se știa ce sens are, pentru ei Isus era un zeu ca toți ceilalți). Când a scris despre mântuirea fără fapte se referea la faptele (ritualurile Legii) vechi, cu care cei din poporul lui (primul popor ales) erau obișnuiți de multe generații. Probabil s-a întâlnit cu rude de sânge care duceau animale să fie sacrificate la templu, pentru iertarea păcatelor – de aceea vorbește despre iertarea prin Jerfa Domnului Isus; alții au avut aceeași râvnă pentru Dumnezeu, în vechea Lege, cum a avut chiar el înainte de convertirea lui, alții țineau cu strictețe părticele din Legea veche care credeau că le vor da mântuirea prin apartenență (dădeau zeciuială din fiecare fir de mărar, dar fără faptele profunde care să însoțească umblarea lor cu Domnul) etc. Pe toți aceștia și pe creștinii care au reînceput să țină părți ale vechii Legi (datorită influenței iudaizatorilor) și pe cei care poate nici nu au renunțat în totalitate la vechile ritualuri, Pavel a încercat să îi convingă să renunțe la ele (de aceea vorbește împotriva faptelor Legii vechi).

Aceasta se vede bine și aici (ca și în alte texte):

Romani 9
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt – după convertirea lui, îmi este martor,
2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! – țineau Legea veche, cu faptele (ritualurile ei) de mult timp, de multe generații, ei chiar aveau o istorie lungă (dar ratată) a umblării în Legea veche și le era greu să renunțe la măreața lor tradiție strămoșească. Pe aceia a încercat apostolul Pavel să îi convingă să renunțe la istoria lor, la Legea strămoșească (care i-a și făcut speciali, puși deoparte printre și dintre toate popoarele păgâne din jur, numai ei au avut lucrurile pomenite în versetul 4, dar era vremea să renunțe la ele ca să devină creștini. Vedem că în versetul 5 îi duce unde voia să ajungă și în alte texte, la Cristos!

La aceasta se referă aici:

Romani 9
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă – unii au început să facă parte din al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii!
31 pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta – au intrat în împietrire față de Cristos.

Deci nici vorbă ca Pavel să ofere mântuirea ușuratică, fără fapte, ci le spunea că faptele (ritualurile) Legii vechi nu îi mai puteau mântui (puterea Legii vechi expirase pentru cei întorși la Cristos), dar fusese dată o altă posibilitate de mântuire – credința în Isus – era foarte vizibil că apostolul Pavel le oferea posibilitatea convertirii la creștinism (aceasta era ”credința în Isus”), nu convertirea la datul din gură cu solele, dar fără FAPTELE corespunzătoare umblării cu Domnul în creștinism. Apostolul Pavel a cerut umblare serioasă cu Domnul, în Legea harului / vedeți articol cu texte / și nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci, prin credința fără fapte! Vedeți categoria cu pretențiile apostolului Pavel pentru mântuire.

Apostolul Pavel a încercat să îi convingă pe ai lui să treacă la creștinism! (nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci)

Romani 11
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Romani 9
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,
2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Apostolul Pavel, după ce a trecut la creștinism, a înțeles că mântuirea nu (mai) putea fi obținută prin ținerea ritualurilor (faptele Legii) vechi, ci prin umblarea cu Domnul în creștinism, practic, PRIN FAPTE, de aceea scrie despre credința în Isus. ”Fără fapte” se referă la încetarea ținerii faptelor (ritualurilor) Legii vechi, nu că creștinismul oferă mântuirea ușuratică, pe veci, orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci.

Versetele din textul de sus din Romani 11 (vedeți și acest articol), am arătat că era vorba despre trecerea mântuirii de la primul popor ales la al doilea:

5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă a evreilor, cei din primul grup ales (rânduit, predestinat) de Dumnezeu datorită unei alegeri prin har – Dumnezeu a ales existența celui de-al doilea grup, prin harul Lui (care ne ajută să ne mântuim, nu dă mântuirea obligatorie), rămășița sunt evreii care s-au făcut creștini (în timp ce marea majoritate au intrat în împietrire față de Isus)

6 Şi dacă este prin har – pentru cei trecuți la creștinismul trăit practic, atunci nu mai este prin fapte (ritualurile vechi ale Legii) – el, Pavel, care ținuse cu multă râvnă faptele (ritualurile) Legii vechi, încearcă să îi convingă să treacă la creștinism – de la ținerea Legii vechi cu ritualurile ei (numite faptele Legii), la creștinismul bazat pe credința în Isus – știm că se referea la întreagă necesitatea umblării cu Domnul până la capăt / vedeți articol cu texte scrise de Pavel /, nu la mântuirea ușuratică și superficială cu sola fide, sola gratia, pe moment pentru veci; altminteri, harul n-ar mai fi har – în Legea harului, oamenii primesc complet ajutor de sus în umblarea lor cu Domnul. Dacă continuă să țină ritualurile vechi (Legea veche), harul (Legea nouă) nu îi poate ajuta la mântuirea lor. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă – încerca să îi convingă pe evrei să nu mai țină vechea Lege, că nu mai au nevoie să țină nici măcar părți ale ritualurilor vechi, pentru că în creștinism (noua Lege, a harului) au tot ce au nevoie! De aceea a scris despre iertarea prin Jertfa Domnului Isus, o dată pentru totdeauna, ca să înțeleagă cei din acea vreme, obișnuiți cu ritualurile Legii vechi, că acum pot avea iertarea prin Jertfa Domnului Isus și să renunțe definitiv la aducerea jertfelor de animale.

7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat – cei puțini care au trecut la creștinism; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” – chiar până în zilele noastre, ca urmare a împietririi lor

Apostolului îi părea foarte rău pentru cei din poporul ales, mai ales pentru rudele lui, care nu au trecut la creștinism, ca să poată fi mântuiți (ca urmare a umblării lor, în har, cu Domnul până la capăt), așa cum scrie în al doilea text de sus, din Romani 9. Știa că doar trecerea la noua religie (creștinismul) îi poate mântui, de aceea scrie despre credința în Isus (înțelegea prin aceasta întreg creștinismul, obligația umblării cu Domnul până la Premiul ceresc!).

Vedea cum evreii (poate chiar rude ale lui) continuau să aducă jertfe la templu, cei mai cu râvnă țineau cu disperare ritualurile (faptele Legii) vechi, aproape toți încăpățânându-se să nu Îl cunoască pe Domnul și puterea Învierii Lui și știa că doar întoarcerea lor la Cristos îi făcea să intre în procesul de mântuire. Dar nu putea să facă o oprire, de câte ori a scris despre credința în Isus și să prezinte de fiecare dată creștinismul (întreg ansamblul umblării cu Domnul, prin FAPTE), am scris aici de ce. ”Credința în Isus” era credința care produce fapte (trăită practic, prin FAPTE), vedem și din alte texte scrise de apostolul Pavel (din linkul de mai sus). Cei care falsifică înțelesul Bibliei scoțînd versete din context, vor avea mai multă condamnare în partea rea și chinuitoare a veșniciei, scrie în Apocalipsa 22.18-19. Dar noi, care vrem să vedem învățătura completă și adevărată a Bibliei, vedem versetele în context și împreună cu toată învățătura creștină, în ansamblul ei. Dacă facem asta, vedem că apostolul Pavel făcea trecerea de la primul popor ales de Dumnezeu la al doilea, după falimentul primului; deci de la credința în ritualurile (numite faptele Legii) vechi la credința în Isus, trăită practic, PRIN FAPTE!