În Romani 3 și 4 este evident că se făcea trecerea de la Legea veche la Legea Harului

În Romani 3 și 4 (și la sfârșitul capitolului 2) se făcea trecerea de la Legea lui Moise (cu toate ritualurile ei) la Legea nouă, a credinței (trăită practic, pentru că numai aceasta mântuie). De aceea celor din acea vreme (obișnuiți de multe generații să țină ritualurile vechi) li se spunea despre iertarea prin credință – nu mai era nevoie să aducă jerfe (păsări și animale) pentru iertare, ci iertarea este obținută numai prin credința în Jertfa Domnului Isus. Dar această credință trebuia trăită practic, conform Iacov 2 (vedeți aici). Iertarea era fără fapte – se referă la trecerea de la jertfele animalelor (jertfe care trebuiau să fie repetate) la Jertfa Domnului Isus, valabilă pentru totdeauna pentru cei care umblă cu Domnul! Repetarea că îndreptățirea este prin credință, nu prin faptele legii înseamnă că nu mai era nevoie de faptele (ritualurile) Legii vechi (dată prin Moise), ci iertarea o ai în Legea nouă prin credința trăită practic.

De asemenea, se confundă în versetele care spun că am fost mântuiți prin har, prin credință, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni, procesul mântuirii cu o mântuire ușuratică, pe veci, că ești mântuit și atât. Ce mântuire poți să ai prin har dacă nu rămâi în har, cu Domnul?! Apostolul Pavel ne spune că aleargă pentru premiu, nu că l-a obținut deja! Prin credință am intrat în procesul mântuirii, la începutul alergării, nu am ajuns încă la finiș / vedeți articol / . Iar dacă umbli pe alte căi, ale lumii, cum mai crezi că vei ajunge la finiș? Nicicum!

Reclame

Cine vor fi cei fericiți?

Romani 4
7 Ferice  de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite! – dar la Judecată oamenii nu vor fi judecați după îndreptățirea inițială, ci după faptele lor!
8 Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul! – Ferice va fi de cei care umblă cu Domnul, până la capăt!
Evrei 10

35 Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi primi ce v-a fost promis.
37 Încă puţin, foarte puţin, timp şi Cel care vine va veni şi nu va întârzia.
38 Şi cel drept (îndreptățit, justificat) va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el – dacă renunță la credința trăită practic, își va pierde mântuirea:
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.

Cine sunt cei care vor fi fericiți în partea fericită a veșniciei? Cei care umblă cu Domnul până la capăt, rămân în îndreptățirea primită inițial și umblă pe cale până vor ajunge la mântuirea viitoare, finală.

Sola Fide + Sola Gratia nu mântuie!

(Protestanții au făcut o teologie cât mai diferită de a catolicilor, ca să nu le mai ceară bani pentru indulgențe, și au zis că ei sunt mântuiți deja pe veci; dar au adăugat o teologie practică: umblarea cu Domnul. Nu au intenționat să ofere oamenilor mântuirea ușuratică și atât. Unii au luat din aceasta numai mântuirea ușuratică și au zis că oricum ești mântuit pe veci, orice ai face apoi și cu oricare stăpân ai umbla!).

Romani 4
3 De fapt, ce spune Scriptura? Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare (îndreptățire). (traducerea VRC)
3 Căci ce zice Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a considerat ca dreptate. (aici și în rest traducerea Cornilescu modernizată VDCM)

Oare care credință i-a fost considerată lui Avraam ca îndreptățire? Cea numai teoretică? Sola Fide?

Iacov 2
17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi – ”Numai prin credință” este învățătura dracilor și nu mântuie!
18 Dar va zice cineva: Tu ai credinţa şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi demonii cred… şi se înfioară! – credința numai teoretică este a demonilor și nu mântuie! Vedem de unde provin Sola Fide, Sola Gratia!
20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? nu mântuie!
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el considerat drept (justificat, îndreptățit) prin fapte, când l-a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită – nu trebuie să faci fapte ca să îți plătești (cumperi) justificarea, ci după ce ai crezut și ți-au fost iertate toate prin Jertfa Domnului și ai fost considerat îndreptățit, trebuie ca pentru mântuirea ta să umbli cu Domnul până la capăt!
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Avraam L-a crezut pe Dumnezeu practic, cu faptele lui! şi i s-a considerat ca dreptate (îndreptățire); şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Vedeţi dar că omul este considerat drept prin fapte şi nu numai prin credinţă – Sola Fide este demonică.

Evrei 11
17 Prin credinţă l-a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise promisiunile cu bucurie, l-a adus jertfă pe singurul lui fiu;
18 el căruia i se spusese: În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!
19 căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.

Care credință i-a fost considerată lui Avraam ca justificare, îndreptățire? Cea pe care a trăit-o practic, cu faptele lui, indiferent de prețul plătit! Numai aceasta este credința mântuitoare!

Îndreptățirea care va duce la mântuirea viitoare este cea urmată de umblarea cu Domnul

Am arătat în alte articole cum îndreptățirea (prin credință) este o unealtă, un ajutor în umblarea noastră cu Domnul, până la capăt, pentru că îi permite lui Dumnezeu să ne dea Duhul Sfânt.

Filipeni 3
9 să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea dată lui Moise, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi

Nici aici nu există nimic care să dea o mântuire ușuratică (pe veci și atât).

După îndreptățirea prin credință din v.9, apostolul ne spune în v.10 că vrea să se facă partener cu Domnul, adică să umble foarte serios cu Domnul, prin pocăința lui, v11. pentru că numai așa va ajunge la mântuirea viitoare (finală).

Romani 3 Se făcea trecerea de la ritualurile vechii Legi la umblarea cu Domnul în noua Lege (care fiind și ea o Lege, trebuie respectată!)

Romani 3
21 Dar acum s-a arătat o dreptate pe care o dă Dumnezeu fără Lege – despre ea mărturisesc Legea şi Profeţii – în mod evident este vorba despre Legea veche (”Legea şi Profeţii”)
22 şi anume, dreptatea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa lui Isus Cristos pentru toţi şi peste toţi cei care cred în El. Nu este nici o deosebire.
23 Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu.
24 Şi sunt consideraţi drepţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus.
25 Pe El Dumnezeu L-a predestinat să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate dreptatea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în timpul îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,
26 pentru ca acum să-Şi arate dreptatea Lui în aşa fel încât să fie drept şi totuşi să considere drept pe cel care crede în Isus.
27 Unde este dar motivul de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
28 Pentru că noi credem că omul este considerat drept prin credinţă, fără faptele Legii.

Se făcea trecerea de la ritualurile Legii lui Moise la noua Lege și celor obișnuiți să țină (unii cu sfințenie) ritualurile vechi, le era greu să renunțe la cele vechi pentru noua Lege:

21 nu mai contează Legea veche, Dumnezeu dă îndreptățirea prin
22 credința în Isus Cristos
23 – 26 îndreptățirea este prin credința în Jertfa Domnului Isus
27 Legea veche (a ritualurilor) este înlocuită cu Legea nouă, a credinței (trăită practic)
28 Oamenii sunt îndreptățiți prin credința în Jertfă, nu prin ritualurile Legii vechi (se trecuse de la Legea veche la Legea nouă).

Nu există nimic nici în acest text care să ne facă să credem în mântuirea ușuratică, pe veci. Ni se spune clar că Legea veche a fost înlocuită cu Legea credinței. Termenul LEGE ne spune că și aceasta, ca și vechea Lege, are faptele ei (vedeți articolul din Iacov 2 Faceți roade vrednice de pocăință) și că trebuie luată în serios și trăită practic!

Am fost îndreptățiți numai prin credință ca să putem primi Duhul Sfânt ca să ne ajute pe cale. Această îndreptățire ajută la umblarea noastră, nu ține loc de umblare. Dacă ieși din har, rămâi pe dinafară de mântuire!

Care este credința mântuitoare

Romani 1
vă vorbesc despre Isus Cristos, Stăpânul nostru. 5 Prin El am primit harul şi slujba de apostol; pentru ca având în vedere numele Său, să aduc toate naţiunile la credinţa care produce ascultarea (de Dumnezeu). (traducerea BVA)

Isus Hristos, Domnul nostru, 5 prin care am primit har şi apostolie, în Numele Lui, spre ascultarea credinţei, între toate naţiunile, 6 printre care sunteţi şi voi, chemaţi ai lui Isus Hristos: 7 către toţi preaiubiţii lui Dumnezeu care sunt în Roma, sfinţi chemaţi: Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos. (GBV 2001)

Unii ne propovăduiesc o tentativă de mântuire ușuratică. Nici în acest text nu apare mântuirea ușuratică pe moment, pentru veci, că numai ești mântuit și nu mai scapi!

De ce a primit apostolul Pavel harul și apostolia: ca să aducă oamenii la credința care produce ascultare, pentru că doar aceasta este credința mântuitoare!

Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate – ca să propovăduiască învățăturile dracilor!

După revoluție, tot felul de reduși mintal au mers în străinătate și au studiat la universități curviniste (de-alea care se numesc Reformed), ba chiar satana i-a și adus înapoi ca să imprăștie și aici învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde (pe care unii ar vrea să le justifice prin Doctrinele harului fals). Asemenea demonizați (înșelați de satana) încearcă să ne mintă că odată ce te-ai mântuit, nu contează ce faci, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Ba chiar, dacă vrei să umbli cu Domnul, înseamnă că vrei să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuiască și (în concepția lor satanică) aia nici nu este mântuire. Pe ei ”harul suveran” îi poate purta băuți la curve, că sunt mântuiți pe veci. În realitate, învățăturile că mântuirea nu se poate pierde sunt de la satana. Harul ne învață să o rupem cu păgânătatea și să trăim cu Domnul, numai pe ei dracul suveran îi învață să umble cu satana, că nu își pot pierde mântuirea – aia nici nu este mântuire adevărată!

Biblia ne spune cum au ajuns așa: Romani 1.28 Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor (învățătura sănătoasă arministă că pocăința trebuie dusă până la capăt, altfel mântuirea se poate pierde), Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate blestemate de unirea lor cu demonii.

32 Şi, deşi ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte (veșnică), totuşi ei nu numai că le fac, dar îi şi găsesc buni pe cei care le fac– și alți înșelați de satana, orice ar face, nu își pierd mântuirea. Se zice în popor că cine se aseamănă se adună, adică alujesc la același stăpân, tatăl minciunilor și al învățăturilor dracilor.

Romani 1 – În voia minții lor blestemate

Cum de au ajuns unii să susțină că ei nu își mai pot pierde mântuirea orice ar face? Sau măcar să nu le facă pe cele rele în public, că dacă se află, vor fi dați afară din bisericile eretice de mântuiți pe veci, dar mântuirea nu și-o pot pierde! Ne spune Biblia cum: L-au părăsit pe Dumnezeu când au primit învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde și Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate.

Romani 1
22 S-au lăudat că sunt înţelepţi şi au înnebunit – cu erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde și, mai rău, cu doctrinele false ale harului care le garantează mântuire orice ar face ei
23 şi au schimbat gloria Dumnezeului nemuritor într-o imagine care seamănă cu omul muritor – cu liderii reformei, deși aceia nu au intenționat să le dea mântuirea ușuratică! , cu păsări, animale cu patru picioare şi reptile.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile – dar ei cred că nu pot să cadă din har!
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat creaţiei – s-au închinat celor care le-au re-adus mântuirea pe veci în locul Creatorului, care este binecuvântat etern! Amin.
28 Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri nepermise – mai întâi să vorbească lucrurile neîngăduite ale demonilor care dau mântuirea pe veci!
29 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30 bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă – și ce dacă, că mântuirea nu și-o pot pierde, cred ei! Este o descriere realistă a celor care fac orice.
32 Şi, deşi ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar îi şi găsesc buni pe cei care le fac– aceștia sunt cei care dovedesc că există mântuire fără pocăință! Sigur că îi găsesc de buni, pentru că slujesc la același stăpân, tatăl minciunilor și al învățăturilor dracilor.

Zicea un fanatic: “Nu am calvinism intr-un compartiment mic al vietii mele, (calvinismul) este viata mea.” – ce este aceasta dacă nu idolatrie? Sau altul că doctrinele dracilor (ale harului fals) sunt pe fiecare pagină din Biblie și blasfemiază în acest fel.

Epistola apostolului Pavel către Romani – capitolul 1

Mai mulți care se cred mântuiți pe veci se folosesc din plin de Romani ca justificare pentru învățătura dracilor că sunt mântuiți pe veci și atât, mântuirea nu se poate pierde!

Dar noi să vedem ce ne învață Biblia (de folos ca să ne dea înțelepciunea care să ducă la mântuirea finală) în epistola către Romani despre mântuirea adevărată (nu fictivă).

Romani 1
16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – vedem în Iacov 2 că numai credința trăită practic, cu fapte mântuie, și aici este vorba desprea această credință
17 deoarece în ea este revelată o dreptate pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: Cel drept va trăi prin credinţă. (VDCM)

Evrei 10
35 Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.
37 „Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului – credință trăită practic până la capăt!

În Evrei 10 ni se spune prin care credință va trăi cel drept v.38 prin credința trăită practic, până la capăt, cu Domnul.

Cine va ajunge la viața veșnică (mântuirea finală, viitoare)

Să vedem în mai multe traduceri:

Romani 2
Dumnezeu va judeca așa:
6 Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui; 7 Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie şi onoare şi nemurire, viaţă eternă (BTF)
6 El va recompensa pe fiecare om conform faptelor lui. 7 Astfel, va oferi viaţă eternă celor care în mod perseverent au făcut ce este bine urmărind gloria, onoarea şi nemurirea. (BVA)
6 El va răsplăti pe fiecare după faptele lui: 7 celor care prin perseverenţa lor de a face binele caută gloria, onoarea şi nemurirea, El le va da viaţa eternă (CV2013)
6 care va răsplăti fiecăruia după lucrările lui: 7 celor care, prin stăruinţă în lucrare bună, caută glorie şi onoare şi neputrezire (GBV 2001)
6 care va răsplăti fiecăruia potrivit faptelor lui: 7 celor care, prin stăruinţa în fapte bune, caută glorie şi cinste şi neputrezire: viaţă veşnică (NT-CLV)
6 El va da fiecăruia după faptă şi răsplată 7 Va da viaţă veşnică celor care, în răbdare, fac voia lui Dumnezeu, umblând după slava nevăzută, cinstea şi viaţa veşnică (NTIT)
6 El va răsplăti fiecăruia după faptele lui 7 celor care, prin perseverenţa de a face bine, urmăresc glorie, onoare şi nemurire, le va da viaţă veşnică (TLRC)
6 Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: 7 Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune (VBOR)
6 care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale. 7 Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea şi nemurirea le va da viaţă veşnică (VBRC)
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7 Şi anume, va da viaţa veșnicăcelor care, prin perseverenţa în bine, caută gloria, cinstea şi nemurirea (VDCM)

6 La Judecata finală, Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după modul în care a trăit (nu după mântuirea pe veci) și 7 vedem cine sunt cei care vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei, cei care au umblat cu Domnul până la capăt! Nu îi credeți pe cei prin care satana vrea să vă ucidă sufletele și care vă zic că mântuirea nu se mai poate pierde!

Romani 2.5-6 Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui

Romani 2
5 …  îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
13 Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.
16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Încă un text din care nu reiese mântuirea ușuratică pe moment (că ești mântuit pe veci și nici nu mai ajungi la dreapta Judecată).

Numai cei care stăruie în bine vor ajunge în locul bun în veșnicie!

Cu cine conlucrezi, cu acela vei ajunge să fii!

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea – vă dă ajutor dacă vreți să umblați pe cale, la puțina noastră voință Dumnezeu adaugă mai multă
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

versetul 13.Dumnezeu vă energizează – aceasta este conlucrarea (parteneriatul)  dintre Dumnezeu și oameni, prin Duhul Sfânt. Unii care se pretind mântuiți pe veci cred că sunt îndreptățiți pe moment pentru veci înaintea lui Dumnezeu orice ar face ei, ori la cine ar sluji (mai cu Dumnezeu, dar și cu satana, că nu mai pot cădea din har). Aceștia cred că au fost mântuiți și atât, sunt siguri că vor fi duși în partea bună a veșniciei (orice ar face ei) și combat conlucrarea dintre oameni și Dumnezeu ca obligatorie pentru mântuirea finală.

   Care este conlucrarea creștină: să umbli în har cu Domnul până la capăt sau să conlucrezi cu demonii (care te înșală) că mântuirea oricum nu ți-o mai poți pierde?

Filipeni 12.2 Lucrați-vă până la capăt mântuirea voastră, cu spaimă și cu tremur de groază de pierderea mântuirii și de veșnicia rea! Nu seamănă cu mântuirea superficială

Continuarea acestui articol.

În Filipeni 12.2 ni se spune cum să ne lucrăm în continuare (până la capăt) mântuirea noastră. Sunt folosiți termenii:

φόβος (φέβομαι), înspăimântare; spaimă, teamă, provine din verbul phebomai (a speria) și cum mai mulți termeni au venit din limba greacă, acesta a dat cuvântul fobie.

τρόμος (τρέμω), tremurare, tremur; teamă, groază.

Nu seamănă cu erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, că nu există cădere din har (dacă ai ieșit din har, nici măcar nu mai ai de unde să mai cazi!) și mai ales cu doctrinele false ale harului (fals).

Filipeni 12.2 Lucrați-vă până la capăt mântuirea voastră, cu spaimă și cu tremur de groază (de pierderea mântuirii și de veșnicia rea)!

Ce înseamnă lucrarea în vederea rodirii

BELȘUG – de Tudor Arghezi

El, singuratic, duce către cer
Brazda pornită-n țară, de la vatră.
Cînd îi privești împiedicați în fier,
Par, el de bronz și vitele de piatră.

Grîu, popușoi, secară, mei și orz.
Nicio sămînță n-are să se piardă.
Săcurea plugului, cînd s-a întors,
Rămîne-o clipă-n soare ca să ardă.

Ager, oțelul rupe de la fund
Pămîntul greu, muncit cu dușmănie
Și cu nădejde, pînă ce, rotund,
Luna-și așează ciobul pe moșie.

Din plopul negru, rezemat în aer,
Noaptea, pe șesuri, se desface lină,
La nesfîrșit, ca dintr-un vîrf de caer,
Urzit cu fire de lumină.

E o tăcere de-nceput de leat.
Tu nu-ți întorci privirile-nnapoi.
Căci Dumnezeu, pășind apropiat,
Îi vezi lăsată umbra printre boi.

Am văzut în articolul anterior că trebuie să ne lucrăm mântuirea, iar verbul la imperativ se referă la lucrarea în vederea rodirii. Cum în antichitate (când a fost scrisă Biblia) una dintre preocupările lor importante era agricultura, am postat această poezie, ca să înțelegem mai bine cum este lucrarea în vederea rodirii (din Filipeni 2.12)

(poezia de aici)

”Lucrați-vă mântuirea voastră” până la capăt, la mântuirea viitoare, finală!

Filipeni 2.12 De aceea, iubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi-vă mântuirea, cu teamă şi tremur. (traducerea NTCLV)

Verbul la imperativ este katergazomai și înseamnă să lucrați ceva din care rezultă ceva, să produceți (mântuirea viitoare, finală)
1. a lucra, a săvârşi, a desăvârşi, a alcătui, a forma, a termina.
2. a pregăti; a birui, a ajunge deasupra.
Lucrați-vă mântuirea voastră.
Sensul versetului este: Continuați să vă lucrați mântuirea voastră în vederea producerii mântuirii viitoare, cu frică și tremur de frică (cu multă seriozitate, nu cu sola gratie – cei care au vrut mântuirea ușuratică au fost numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere” / vedeți articol / , sola fide – credința fără fapte este a dracilor și nu mântuie, scrie în Iacov 2 / vedeți articol / – nu doar să dați din gură cu mântuirea numai teoretică, pentru moment, pentru veci și atât)!

Odată ce ați intrat (numai prin credință – dar în vederea trăirii practice a credinței) pe calea mântuirii, continuați să conlucrați cu Dumnezeu până la capăt, la mântuirea finală, din veșnicia fericită!

Lipsa schimbării gândirii, a preocupărilor

Am scris de mai multe ori despre învățăturile Bibliei, vedeți articol despre schimbarea gândirii spre lucrurile de sus și articol despre cum putem fi mântuiți în viitor (în final).

Filipeni 3
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.

De ce unii care au intrat pe calea mântuirii o iau razna? Pentru că nu și-au schimbat preocupările, gândirea spre cele de sus.

Filipeni 3 Mântuirea este un proces

Filipeni 3
9 să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – înaintea lui Dumnezeu, numai credința trăită practic contează, pentru că numai aceasta mântuie!
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – nu spune că doar este mântuit pe veci și nu mai scapă!

Încă un text în care mântuirea nici nu seamănă cu ceva ușuratic, pe moment, pentru veci. În doar 3 versete ni se spun timpurile mântuirii:

versetul 9 – mântuirea la trecut – prin credință am intrat pe calea mântuirii

versetul 10 – mântuirea la prezent – umblarea în har cu Domnul, cunoașterea practică a Domnului Isus, părtășia practică cu Domnul

versetul 11 – mântuirea viitoare, finală, în partea fericită a veșniciei!

   Nu există mântuire finală (viitoare) fără să umbli cu Domnul până la capăt!

Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Învățătura falsă se cunoaște după roadele ei

Matei 7
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru – în sufletele lor! sunt nişte lupi răpitori.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc – în focul veșnic!
20 Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde ucide suflete (în loc să le păstreze la pocăință, spre mântuirea finală)!

Am arătat (de mai multe ori, în mai multe articole anterioare) că nu există ceva în Biblie care să dea mântuirea ușuratică, pe moment, pentru veci (că ești mântuit și nu mai scapi, chiar dacă faci orice). Biblia ne prezintă (în mai multe locuri) mântuirea ca fiind un proces, și ca din orice proces poți ieși, o umblare în pocăință cu Domnul, o alergare pentru premiu: veșnicia fericită! Și atunci de unde acea încăpățânare (disperată) că mântuirea nu se poate pierde? Textul de mai sus ne explică foarte bine de unde.

Păziţi-vă de prorocii mincinoşi!

Mântuirea este un proces din care poți ieși!

Mântuirea este un proces și are 3 timpuri: mântuirea la trecut (doar intrarea pe cale), la prezent (umblarea cu Domnul în har) și la viitor (mântuirea finală). Și în textele din Evrei 10 (din ultimele articole) am văzut că celor care au intrat pe calea mântuirii li se cere să nu renunțe la credința lor trăită practic, ca să nu își piardă mântuirea. Doar cei care umblă până la capăt cu Domnul vor ajunge să primească premiul.

Atunci când Biblia spune că am fost mântuiți prin har, numai prin credință, nu înseamnă că suntem mântuiți pe veci și gata, așteptăm (orice am face noi) să ajungem în cer, că poți face ce vrei și sluji pe satana, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Mântuirea la timpul trecut se referă la venirea la Domnul, la minunea nașterii din nou, la intrarea pe cale, la iertarea trecutului. Jerfele din vechime au fost înlocuite cu Jerfa Domnului Isus. Iertarea vine numai prin credință. Vedeți aici despre timpurile mântuirii.

Ca urmare a îndreptățirii înaintea lui Dumnezeu, primim Duhul Sfânt care să ne ajute, energizeze, călăuzească pe cale. Îndreptățirea folosește la umblarea în har, nu pe alte căi, străine. Fiul din pilda fiului pierdut a redevenit fiu când era întors la tatăl, îndreptățirea nu i-ar fi fost de folos dacă mergea înapoi la porcii lumii! Dumnezeu nu Se schimbă: așa cum le-a cerut celor din Legea veche să umble cu El, pentru mântuirea lor, așa ne cere și nouă. Umblăm cu Domnul ca să ajungem la mântuirea finală, din partea fericită a veșniciei.

Ca să nu vă pierdeți mântuirea, perseverați în umblarea voastră cu Domnul, până la capăt!

Am văzut în ultimele articole că apostolul Pavel îi îndeamnă pe cei care umblă cu Domnul pe calea mântuirii să nu se lase de umblarea lor, ca să nu își piardă mântuirea. În Evrei 10, începând cu versetul 26 ni se spune că pentru cei care continuă să păcătuiască cu voia, după ce au venit la mântuire, nu mai rămâne nicio Jertfă pentru păcate, ci doar un foc veșnic; apoi li se amintește de statornicia lor din trecut și sunt îndemnați să persevereze cu Domnul până la capăt, ca să ajungă la mântuirea finală. Nu li se spune că a mers mântuirea peste ei și acum pot face orice, că mântuirea nu și-o mai pot pierde. Nu îi obligă Dumnezeu să rămână statornici până la capăt, ci îi ajută dacă vor ei să rămână cu Domnul. În versetul 39 scrie că Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului (se referă la credința trăită practic). Li se spune că dacă renunță la credința lor (trăită practic), renunță la propria mântuire!

Iar în capitolul 11 (vedeți articolul) sunt enumerați oameni care și-au trăit credința practic, ca în capitolul 12 să fim îndemnați:

1 Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte numai prin credință am intrat pe calea mântuirii, apoi trebuie să alergăm până la capăt, cu Domnul, în har. Cu ajutorul lui Dumnezeu trebuie să ne facem partea noastră în propria mântuire. Nu scrie nicăieri că Dumnezeu ne-a luat prizonieri la mântuire!
2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3 Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre cum să nu cădeți – vedeți lista din acest articol.
  Uitați-vă spre Domnul și umblați cu Domnul, până la capăt, pentru că numai așa veți ajunge la mântuirea finală, din veșnicie!

Aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu să puteţi primi ce v-a promis El

Dacă revedem textul din articolul anterior din Evrei 10, apostolul ne spune în versetele 35 și 36 că încrederea (reală, practică) în Dumnezeu (până la capăt) va aduce în final recompensa. Nu seamănă cu mântuirea ușuratică pe moment, pentru veci, că ești mântuit și nu mai scapi (mai umbli cu satana în lume, dar mântuirea nu ți-o mai poți pierde, că și dacă ieși din har, totuși nu există cădere din har).

Evrei 10
35 Deci să nu abandonaţi acea încredere care vă va aduce o mare recompensă.
36 Aveţi nevoie de răbdare; pentru ca după ce aţi făcut ce doreşte Dumnezeu, să puteţi primi ce v-a promis El. (traducerea BVA)

36 Aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu să puteţi primi ce v-a promis El. (CV2013)

   Să umblăm cu Domnul cu răbdare și perseverență, pentru că numai așa vom ajunge în veșnicia fericită!

Noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credinţă spre mântuirea sufletului

Evrei 10
36 Fiindcă aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi primi promisiunea.
37 Deoarece încă puţin timp şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia.
38 Iar cel drept va trăi prin credinţă; dar dacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu îşi va găsi plăcerea în el.
39 Dar noi nu suntem dintre cei care dau înapoi spre pieire, ci dintre cei care cred pentru salvarea sufletului. (traducerea BTF)

35 Deci nu vă părăsiţi încrederea, care are o mare răsplată!
36 Aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu să puteţi primi ce a promis El.
37 Căci încă foarte puţin timp, şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia.
38 Cel drept al Meu va trăi prin credinţă, dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.
39 Noi însă nu suntem dintre cei care dau înapoi spre pierzare, ci dintre cei care au credinţă pentru salvarea sufletului. (CV2013)

36 Pentru că aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să primiţi promisiunea.
37 „Pentru că încă puţin, foarte puţin şi Cel care vine va veni şi nu va întârzia.
38 Şi cel drept va trăi prin credinţă; şi dacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el“.
39 Dar noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi spre pieire, ci ai credinţei, spre păstrarea sufletului. (GBV 2001)

36 Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voinţa lui Dumnezeu, să puteţi obţine promisiunea,
37 deoarece: încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni şi nu va întârzia;
38 iar cel drept al Meu va trăi prin credinţă, însă dacă se întoarce sufletul Meu nu-şi va găsi plăcerea în el.
39 Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credinţă spre mântuirea sufletului. (VRBC)

Este vorba despre credința trăită practic, ca a celor din Evrei 11 (capitolul următor celui care conține acest text). Cel drept va trăi prin credința lui care se vede prin faptele lui (vedeți Iacov 2).
În acest text (aflat în continuarea celor două texte din articolele anterioare), apostolul îi îndeamnă pe frați să nu dea înapoi, să nu renunțe la credință, ca să nu își piardă mântuirea. Și atunci cum nu se poate pierde mântuirea?!
Prin cei care propovăduiesc învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde, demonii ar vrea să vă piardă sufletele, făcându-vă să renunțați la credința trăită practic pentru o credință iluzorie (mântuirea NUMAI prin harul-fals, NUMAI prin credință), credință teoretică care nu mântuie!

Umblați cu Domnul până la capăt, ca să primiți răsplătirea din veșnicia fericită!

Continuarea articolului anterior.

Evrei 10
32 Amintiţi-vă de zilele de la început. Atunci, după ce aţi primit lumina, aţi trăit tensiunea multor lupte şi a adversităţilor pe care le-aţi suportat.
33 De multe ori aţi fost abuzaţi în mod public şi persecutaţi. Altă dată v-aţi identificat cu cei care suportau acelaşi tratament.
34 Aţi ajutat pe cei care sufereau detenţia şi aţi acceptat cu bucurie confiscarea bunurilor voastre (materiale), ştiind că aveţi în cer ceva mai bun care rămâne pentru eternitate.
35 Deci să nu abandonaţi acea încredere care vă va aduce o mare recompensă.  (trad. BVA)

32 Amintiţi-vă însă de acele zile de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o mare luptă cu suferinţa.
33 Uneori eraţi expuşi în public injuriilor şi persecuţiei, alteori vă arătaţi solidaritatea cu cei care se găseau în aceeaşi situaţie.
34 Într-adevăr, aţi avut compasiune pentru cei închişi şi aţi acceptat cu bucurie confiscarea bunurilor voastre, ştiind că aveţi [în cer] o avere mai bună şi durabilă.
35 Deci nu vă părăsiţi încrederea, care are o mare răsplată!   (CV2013)

32 Dar amintiţi-vă de zilele de la început, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat o mare luptă de suferinţe:
33 pe de o parte expuşi ca privelişte prin insulte şi necazuri şi, pe de alta, făcându-vă părtaşi acelora care treceau astfel prin ele.
34 Pentru că aţi şi suferit împreună cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, cunoscând că aveţi pentru voi înşivă o avere mai bună şi statornică.
35 Nu lepădaţi deci încrederea voastră care are mare răsplătire!  (GBV2001)

În continuarea textului din articolul anterior din Evrei 10, apostolul Pavel le amintește fraților (este clar vorba despre cei intrați pe calea mântuirii) cum au fost prigoniți pentru credința lor trăită practic (și pe vremea comunismului erau din aceia care ziceau că își poartă credința teoretică numai în suflet), cum au rămas statornici în Domnul și îi îndeamnă să nu renunțe la umblarea lor cu Domnul (după ce în versetele anterioare a scris că își pot pierde mântuirea). Umblați cu Domnul până la capăt, ca să primiți răsplătirea din veșnicia fericită! (Dacă vă așteaptă o răsplătire, numită și premiul alergării, înseamnă că trebuie să vă faceți partea voastră în mântuirea voastră, altfel pentru ce să existe răsplătirea?!).

Nu ucideți suflete venite la pocăință!

Evrei 10 (în v.26 este vorba despre o păcătuire continuă – dacă o ținem păcătuind cu voia, după ce ne-am unit cu Domnul)
26 Dacă după ce ni s-a prezentat Adevărul şi îl cunoaştem, noi păcătuim în mod intenţionat, nu mai există niciun (alt) sacrificiu pentru (acel) păcat;
27 ci urmează să aşteptăm plini de frică judecata şi focul care va arde (continuu) pe cei care I se opun lui Dumnezeu!
28 Oricine încalcă legea lui Moise, este omorât fără să i se acorde milă, în baza declaraţiei făcute de doi sau trei martori.
29 Dar pedeapsa pentru un om care desconsideră pe Fiul lui Dumnezeu, trebuie să fie mult mai severă; pentru că el profanează sângele Legământului care îl sfinţise. Astfel, acel om va fi vinovat şi de insultă la adresa Spiritului harului.
30 Noi ştim cine este Cel care a spus: „Răzbunarea Îmi aparţine. Eu voi oferi recompensa adecvată faptelor!” Apoi tot El a mai zis: „Iahve Îşi va judeca poporul!”
31 Deci este un lucru teribil să ajungi (într-o asemenea stare) în mâinile lui Dumnezeu! (traducerea BVA)

26 Într-adevăr, dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea Adevărului, nu mai rămâne niciun sacrificiu pentru păcat,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi furia unui foc gata să-i mistuie pe adversari.
28 Cine a încălcat Legea lui Moise este dat la moarte fără milă, pe depoziţia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că merită să primească un om care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care a privit ca necurat Sângele Legământului prin care a fost sfinţit şi care L-a insultat pe Spiritul graţiei?
30 Noi Îl cunoaştem într-adevăr pe Cel care a zis: Răzbunarea este a Mea, Eu voi da fiecăruia ce merită! Şi încă: Domnul Îşi va judeca poporul.
31 Da, e ceva îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu! (CV2013)

26 Pentru că, dacă noi păcătuim voit, după primirea cunoştinţei depline a Adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate,
27 ci o înfricoşătoare aşteptare sigură a judecăţii şi văpaie de foc care-i va mistui pe cei împotrivitori.
28 Cine a dispreţuit legea lui Moise moare fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori;
29 de cât mai rea pedeapsă gândiţi că va fi socotit vrednic cel care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi a socotit necurat Sângele Legământului prin care a fost sfinţit şi L-a insultat pe Duhul harului?
30 Pentru că-L ştim pe Cel care a spus: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti», zice Domnul!“, şi din nou: „Domnul va judeca pe poporul Său“.
31 Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! (GBV2001)

Traducerea Cornilescu: în v.29 ni se spune despre pângărirea Sângelui Legământului.

Pentru mine (și pentru alții) este greu de crezut că există indivizi (numiți de Biblie lupi răpitori care nu cruță turma) care mai cred și propovăduiesc mântuirea pe veci (că nu se poate pierde). Nu ucideți sufletele venite la pocăință, pentru că veți fi cu cei uciși, în partea rea a veșniciei!

Harul înlocuit cu dracul

Iuda (1).4 Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi (lipsiți de frica de Dumnezeu), care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos

1 Timotei 4
1 Iar Duhul spune în mod clar că, în timpurile din urmă, unii se vor depărta (lepăda) de credinţă, dând atenţie duhurilor înşelătoare şi doctrinelor dracilor, 2 Vorbind minciuni în făţărnicie, având propria lor conştiinţă însemnată cu fierul înroşit (traducerea BTF)

1 Spiritul spune clar că în ultima perioadă de existenţă a omenirii, unii se vor dezice de credinţă. Ei vor accepta să creadă spirite înşelătoare care le vor prezenta doctrine de provenienţă demonică. 2 Aceste învăţături greşite vor fi lansate prin metodele ipocriziei unor oameni mincinoşi, a căror conştiinţă a fost însemnată cu fierul înroşit în foc… (traducerea BVA)

1 De altfel, Duhul spune clar că în timpurile de pe urmă unii îşi vor renega credinţa, luându-se după duhuri înşelătoare şi învăţături diabolice, 2 seduşi de ipocrizia discursurilor false ale celor însemnaţi cu fierul roşu în cugetul lor (VBRC)

Am scris mai demult că ”harul” trebuie înlocuit cu ”dracul”, dacă acel har (fals) te asigură că poți face orice (te asigură chiar și indirect) și mântuirea nu ți-o mai poți pierde, chiar dacă umbli cu satana! Fără să văd textele din traducerile de mai sus, am numit și doctrinele harului-fals (care dau mântuirea chiar umblând cu satana și care ar fi vrut să justifice că mântuirea nu se mai poate pierde), doctrinele dracilor. Se vede că am avut dreptate.

În Biblie scrie că HARul creștin ne învață să o rupem cu păgânătatea. Nu îi credeți pe cei fără frică de Dumnezeu, care zic că nu există cădere din har (deci puteți face orice), că mântuirea (numai prin har, numai prin credință) nu se poate pierde. Biblia nu ne învață că HARul poate fi întins la nesfârșit (ca un elastic) și nu se rupe, ci din contră, Biblia ne spune că acești lupi răpitori (prin care demonii ar vrea să vă piardă sufletele) SCHIMBĂ harul în desfrâu. Dacă umbli cu Domnul în har până la capăt, vei ajunge la destinația fericită, în veșnicia cu Domnul, dar DESFRÂUL NU MÂNTUIE (oricât de greu de crezut ar părea aceasta pentru înșelații satanei).

Pe acela Domnul nu-l va ierta

Deuteronom 29
16. Ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-aţi străbătut.
17. Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, care erau la ele.
18. Să nu fie între voi nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă şi pelin – adică să nu vă mai întoarceți în lume și să nu otrăviți sufletele altora!
19. Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” (deşi umblu în imaginaţia inimii mele, ca să adaug beţia la sete – traducerea BVA) – pentru cei care își imaginează că sunt mântuiți pe veci și mântuirea nu și-o mai pot pierde, deci că pot face orice
20. Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.
21. Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.

Nu vă luați după înșelații satanei care vă mint că mântuirea nu v-o mai puteți pierde. Dumnezeu nu se lasă batjocorit la nesfârșit, chiar dacă acum are răbdare îndelungă! Veți rămâne afară din veșnicia fericită din cauza unor înșelați ai satanei prin care demonii încearcă să vă înșele și pe voi.

Nu schimbați harul în desfrânare, pentru că nu veți fi cu Domnul în veșnicie! Rolul Duhului Sfânt

Iuda 1 (fiind foarte scurtă, epistola scrisă de Iuda nu este împărțită în capitole, doar în varianta electronică apare capitolul 1)
1 Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Hristos: – sunt păstrați până pleacă singuri din HAR!
2 Îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite.
3 Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte (comună), m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.
4 Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi (lipsiți de frica de Dumnezeu), care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos – poți să umbli cu satana, că dacă te pretinzi mântuit pe veci, mântuirea nu ți-o mai poți pierde, adică chiar dacă umbli cu lumea, vei fi cu Domnul. Nu vei fi cu Domnul, ci cu lumea!

Galateni 5.16 Umblaţi cârmuiţi (călăuziți, conduși) de Duhul şi ca urmare nu veți mai împlini poftele firii pământeşti. (acesta este sensul corect; traducere greșită Cornilescu).

Galateni 5
16 Spun, aşadar: Umblaţi în Duhul şi (ca urmare) nicidecum nu veţi împlini pofta cărnii.
17 Căci carnea pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva cărnii; şi acestea sunt potrivnice unele altora, aşa încât nu puteţi face cele ce voiţi – versetul este profund arminist.
18 Dar dacă sunteţi conduşi de Duhul, nu sunteţi sub lege.
19 Iar faptele cărnii sunt cunoscute; acestea sunt: adulter, curvie, necurăţie, desfrânare,
20 Idolatrie, vrăjitorie, ură, lupte, gelozii, furii, certuri, dezbinări, erezii,
21 Invidii, ucideri, beţii, îmbuibări şi cele asemănătoare acestora; despre care vă spun dinainte, aşa cum v-am spus odinioară, că toţi cei care lucrează astfel de lucruri nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu – pot să tot dea degeaba din gură că se cred mântuiți pe veci!
22 Dar rodul Duhului este dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credinţă,
23 Blândeţe, înfrânare; împotriva acestora nu este lege.
24 Şi cei ai lui Cristos au crucificat carnea cu pasiunile şi poftele ei.
25 Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm în Duhul. (traducerea BTF)

16 Eu vă spun să umblaţi conduşi de Duhul Sfânt; şi astfel nu veţi mai satisface dorinţele (rele ale) naturii voastre (umane) păcătoase.
17 Această natură umană existentă în viaţa trăită pe pământ, are aspiraţii contrare Duhului Sfânt; iar aspiraţiile Duhului sunt opuse celor pe care le manifestă această natură păcătoasă a omului. Deci ele reprezintă două tendinţe rivale, astfel încât nu puteţi face tot ce doriţi.
18 Iar dacă trăiţi conduşi de Duhul Sfânt, nu sunteţi subordonaţi (principiului) legii (mozaice).
19 Este evident că faptele naturii umane păcătoase sunt, de exemplu: imoralitatea sexuală, impuritatea, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, gelozia, mânia, egoismul, neînţelegerile, dezbinările şi formarea de partide;
21 invidia, beţiile, orgiile şi alte fapte asemănătoare cu acestea. Vă avertizez aşa cum v-am mai spus, că cei care fac aceste lucruri, nu vor fi moştenitori ai Regatului lui Dumnezeu!
22 Dar „fructul” Duhului Sfânt este: dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, generozitate, credinţă,
23 blândeţe, autocontrol. Nu există lege împotriva acestor lucruri!
24 Cei care sunt ai lui Cristos, şi-au crucificat natura umană păcătoasă împreună cu pasiunile şi dorinţele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul Sfânt, să facem fapte care sunt în acord cu natura Lui. (BVA)

Îndemn la umblare în Duhul Sfânt
16 Vă spun deci: umblaţi prin Duhul Sfânt şi nu veţi împlini dorinţele naturii voastre păcătoase.
17 Într-adevăr, natura păcătoasă are dorinţe contrare Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt are dorinţe contrare celor ale naturii păcătoase. Acestea sunt opuse între ele, astfel încât nu puteţi face ceea ce aţi vrea.
18 Totuşi, dacă sunteţi conduşi de Duhul Sfânt, nu sunteţi sub Lege.
19 Lucrările naturii păcătoase sunt evidente: [adulterul], imoralitatea sexuală, impuritatea, indecenţa,
20 idolatria, magia, certurile, rivalitatea, gelozia, izbucnirile de mânie, ambiţia egoistă, dezbinările, partidele,
21 invidia, [omorurile], beţia, orgiile şi alte lucruri ca acestea. Vă avertizez, cum am făcut deja: cei care practică asemenea lucruri nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu – unii cred că sunt mântuiți pe veci și nu li se mai pot șterge numele din Cartea Vieții și nici nu vor mai merge la Judecată!
22 Dar rodul Duhului Sfânt este iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, amabilitatea, fidelitatea,
23 blândeţea, stăpânirea de sine. Împotriva unor asemenea atitudini nu există Lege. (CV2013)

Nu îi credeți și nu îi asculatați pe cei care ar vrea să vă învețe că mântuirea nu v-o puteți pierde (și implicit puteți face orice), mai ales pe sataniștii care vă asigură că ați fost așa de tare mântuiți, încât nici nu veți mai merge la Judecată (puteți face orice)! Dacă schimbați HARul în desfrâu, nu va exista nimic care să vă scape de veșnicia rea!

În textul din Galateni 5 ni se spune să umblăm în Duhul. Rolul Duhului Sfânt este să ne ajute (nu ne obligă) să facem ce nu au reușit cei care erau sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul, până la capăt, în partea fericită a veșniciei. Nu îi ascultați pe cei prin care vorbesc demonii (învățătura dracilor) că Duhul Sfânt este o șmecherie doar pe moment, că ești mântuit și nu mai scapi. Lăsați-i să meargă doar ei în focul veșnic (pentru că ucid suflete), nu îi urmați pentru că nu vreți să fiți cu ei!