Întărește-ți chemarea spre veșnicia fericită!

2 Timotei 1.9  El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă

2 Petru 1.10
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
12 De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.

La ce ne-a chemat Dumnezeu: vedeți lista din 2 Petru 1 / vedeți aici / (am pus link la un articol cu lista în articolul anterior).

Cei cu mântuirea pe veci ar vrea să ne învețe (demonii prin ei) că mântuirea nu este și prin fapte (de parcă nu după fapte vom fi judecați) și se folosesc și de versetul de sus, care continuă cu ”nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii” – deci că mântuirea este numai pe moment și apoi nu mai scapi, nici să vrei, că a mers peste tine harul (pe moment, și acesta) și ești gata mântuit, orice ai face apoi (nu trebuie să umbli cu Domnul, în har). Dar versetul se referă numai la intrarea în procesul de mântuire.

Apoi trebuie să ne lucrăm în vederea rodirii mântuirea noastră, cu fobie (de pierderea mântuirii), până la capăt / vedeți text în articol / : chemarea și alegerea trebuie întărite, ni se spune în textul de mai sus. Dumnezeu nu S-a schimbat în Legea harului și ne cere ce a cerut și celor care erau sub Legea lui Moise, să umblăm cu El, dar acum ne dă ajutor. Acest ajutor este harul. Nu există nimic în Noul testament care să ofere mântuirea ușuratică, cu harul numai pe moment și să fi asigurat în Cristos pe veci, orice ai face! Biblia ne cere să umblăm cu Domnul, până la capăt (vedeți lista, să punem credința în practică etc), pentru că doar așa vom fi siguri că vom ajunge să avem din belșug intrare în partea fericită a veșniciei!

Reclame

Dacă ați înviat împreună cu Cristos

Coloseni 2
6 Astfel dar, aşa cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date şi crescând în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Vegheaţi ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor – au înlocuit obligația umblării cu Domnul până la capăt cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Cristos.
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi autorităţi.
12 fiind îngropaţi împreună cu El prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre morţi.
13 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească necircumcisă, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.
18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă printr-o minte firească (lumească, păgână) – cu învățăturile dracilor numite ”ale harului” prin care demonii ar vrea să vă înșele cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci,
19 şi neţinându-se strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.
20 Dacă aţi murit împreună cu Cristos faţă de învăţăturile elementare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi unor porunci ca acestea:
21 Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru?
22 Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
23 au, într-adevăr, un aspect de înţelepciune, într-o închinare autoimpusă, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu au nici o valoare împotriva satisfacerii firii pământeşti.
Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Galateni 5.16 16 Zic dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi ca urmare nu veți împlini poftele firii pământeşti.
Ce este de folos împotriva firii pământești? Umblarea cu Domnul, cu ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt / vedeți articol cu lista de făcut /.

Cristos a înviat!

Epistola către Romani, capitolul 6
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 Într-adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit de drept este eliberat de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, consideraţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi-I lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Evanghelia alergării și rodirii

Matei 27
45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
47 Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”
48 Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.
49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
50 Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51 Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52 mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
7 În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.
48 Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49 Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
54 Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
58 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

Care este Evanghelia mântuitoare, pe care am primit-o? Este Evanghelia alergării, în har, pentru Premiul de la final:

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

De-aş ajunge cea mai mare slavă pământească – poezie de Traian Dorz

De-aş ajunge cea mai mare slavă pământească,
în zadar, dacă-mi voi pierde slava mea cerească.
Ce folos, ce folos,
slavă fără de Hristos!

De-aş avea toţi banii lumii să-mi stea vraf arginţii,
în zadar, dacă-mi lipseşte aurul credinţii.
Ce folos, ce folos,
aur fără de Hristos!

De-aş şti toată-nţelepciunea câtă e sub soare,
în zadar, dacă-mi lipseşte cea mântuitoare.
Ce folos, ce folos,
minte fără de Hristos!

De-aş fi omul cel mai tare de pe lumea toată,
în zadar, dacă mă-nfrânge pofta desfrânată.
Ce folos, ce folos,
tânăr fără de Hristos!

De-aş cuprinde lumea-ntreagă, tot al meu să fie,
în zadar dacă-mi pierd viaţa cea din veşnicie.
Ce folos, ce folos,
dacă mor fără Hristos!

Blândul Păstor

Odată L-am văzut trecând
cu turma pe Păstorul blând,
mergea cu dânsa la izvor,
blândul Păstor, blândul Păstor.

Pe-o oaie ce căzuse jos
a ridicat-o El duios
şi-a dus-o-n braţe iubitor,
blândul Păstor, blândul Păstor.

Pe alta, care la pământ
zăcea cu picioruşul frânt,
El o lega mângâietor,
blândul Păstor, blândul Păstor.

El le-a iubit cu dor nespus
şi viaţa pentru oi Şi-a pus
şi pentru mântuirea lor,
blândul Păstor, blândul Păstor.

Dar mai târziu L-am întâlnit,
cu spini era împodobit,
într-o mulţime de popor,
blândul Păstor, blândul Păstor.

Când L-am văzut, L-am întrebat
cine sunt cei ce L-au scuipat.
A suspinat sfâşietor,
blândul Păstor, blândul Păstor.

Şi mi-a răspuns îndurerat:
– Acei ce M-au încununat
sunt oile ce le-am fost lor
blândul Păstor, blândul Păstor.

Iar cei ce Mă batjocoresc
şi cei ce crucea-Mi pregătesc
sunt cei la care iubitor
le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.

Tăcu… şi ochii Lui senini
de lacrimi limpezi erau plini,
plângea de mila oilor,
blândul Păstor, blândul Păstor.

Şi-atuncea oile-au venit,
pe cruce sus L-au răstignit.
El Se ruga de mila lor,
blândul Păstor, blândul Păstor.

scrisă de Traian Dorz

Pierderea mântuirii

Matei 3
10 orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

Matei 7.19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc

Ioan 15.6 Dacă nu rămâne cineva în Mine – era în Isus, deci era intrat pe calea mântuirii (în procesul mântuirii), este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.

În toate aceste texte este vorba despre pierderea mântuirii, datorită lipsei rodirii. Pomul fără roade, alt pom fără roade bune (vrednice), mlădița neroditoare, pleava (din primul text) vor fi aruncate în foc – în focul veșnic. Nu există mântuire ușuratică, fără fapte vrednice de pocăință, fără roade pentru Domnul!

Smochinul fără roade

Marcu 11 – Intrarea în Ierusalim
1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
3 Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce faceţi lucrul acesta?”, să răspundeţi: „Domnul are trebuinţă de el.” Şi îndată îl va trimite înapoi aici.”
4 Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.
5 Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?”
6 Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.
8 Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.
9 Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile preaînalte!”
11 Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

12 A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.
13 A zărit de departe un smochin care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
14 Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

Matei 21
18 Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
19 A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi îndată smochinul s-a uscat.
20 Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

Fără roade (vrednice de pocăința dusă până la capăt), nu vei ajunge în partea fericită a veșniciei!

Cum să faci ca să ajungi să fi cu ramuri de finic, în veșnicie

Apocalipsa (Revelații) 7.9 m-am uitat şi iată că era o mare mulțime pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini

Apocalipsa (Revelații) 22
1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
2 În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.
3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
4 Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
6 Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.” Şi Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. –
7 „Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”
8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
9 Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
10 Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.
11 Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!
12 „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.”
14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!

Doar dacă îți speli hainele în Sângele Mielului (1 Petru 1.2) și apoi ți le păstrezi curate, vei ajunge să ai ramuri de finic!

Cu ramuri de finic

Ioan 12
12 A doua zi, o mulțime mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13 a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
15 „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”

Unii se gândesc că ce mare minune ar fi fost să fie și ei acolo, să întâmpine pe Domnul cu ramuri de finic.

Vrei să ajungi la repetarea acestei întâmpinări, în veșnicie? Fă ce a făcut apostolul Pavel:

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă (nu se pretindea mântuit pe veci
); dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

Apocalipsa (Revelații) 7
9 După aceea m-am uitat şi iată că era o mare mulțime pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;
10 şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” – și va da mântuirea viitoare doar celor care au umblat cu Domnul, până la capăt!
11 Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu,
12 şi au zis: „Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.”

Vei fi cu cel pe care l-ai ales, l-ai urmat și l-ai slujit!

Acum harul încă îți mai poate fi de folos ca să umbli cu Domnul. Curând, harul se va termina, Mântuitorul va deveni Judecător și vei primi ceea ce ți-ai ales (nu ce ai avut pretenția că ești mântuit pe veci și atât):

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc – și oricine căruia i-a fost șters numele din Cartea Vieții, pentru că a părăsit calea dreaptă și îngustă a Domnului:

Romani 11
20 … tu stai în picioare prin credinţă (prin credința care este trăită practic, doar aceasta contează, vedeți Iacov 2 și alte texte, de exemplu eroii credinței din Evrei 11 și-au trăit practic credința lor): nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – Dumnezeu nu S-a schimbat față de cum era în vremea Legii vechi și îl va judeca pe fiecare după faptele lui, nu după vorbele cu mântuirea care este fără fapte și care nu se poate pierde! Atunci vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Mântuirea prin harul ieftin vs. mântuirea trăită până la capăt

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
27 Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!”
28 Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

Duhul necurat a ieșit pentru că a fost alungat de Duhul Sfânt la pocăința inițială (când fiecare a primit Duhul Sfânt), dar apoi omul nu a trăit cu Domnul și Duhul Sfânt a plecat. La întoarcere, duhurile rele nu L-au găsit pe Duhul Sfânt în om și au putut intra (primul duh rău, pentru că nu L-a găsit pe Duhul Sfânt în om, nu a pierdut ocazia să mai ia alte duhuri rele, ca să se asigure că apoi îl vor ține în înșelarea și în stăpânirea lor pe acel om, care a intrat pe calea mântuirii). După ce au primit învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică (numai să crezi și atât) pe veci, unii au făcut orice și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați etc. Au crezut (inițial) degeaba, ne spune Biblia.

Dar vedem că exact în versetele următoare, Domnul Isus spune ce să faci ca să ajungi la destinația fericită (la mântuirea finală): „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!Ce ne învață Cuvântul care trebuie ascultat și trăit practic, pentru fericirea veșnică (Ioan 3.36 cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el) am scris în articolul Cum să nu-ți pierzi mântuirea.

Umblă cu Domnul până la capăt, pentru că doar așa vei putea ajunge la țintă, în partea fericită a veșniciei!

Mântuirea prin har – ce a produs

”Mântuirea prin har” înseamnă de fapt mântuirea numai prin har (monergism), dar în cazul adepților teologiei false, harul dă mântuirea ușuratică (nu contează cui slujești), pe veci (harul a fost numai pe moment, apoi ești mântuit pe veci și atât, mântuirea nu ți-o poți pierde). Unii adaugă la aceasta și faptul că dacă nu umbli cu Domnul (după ce ai intrat pe calea mântuirii), este pentru că monstrul ăla rău ne te-a vrut mântuit – dar pe cei mântuiți pe veci, i-a mântuit așa de tare, încât nici umblarea lor cu demonii nu îi mai scapă de mântuirea lor ”numai prin har, numai prin credință”.

Unii care au primit erezia nimicitoare cu ”mântuirea prin har” au făcut orice și s-a întâmplat cum spune Biblia, au mers din rău în mai rău și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât la început – s-au stricat în biserica lor eretică și în timp ce făceau pe sfinții!

Monergism (mântuirea pe veci)

Opus parteneriatului între Dumnezeu și oameni în mântuirea lor (sinergismul), monergismul zice că numai de la Dumnezeu este mântuirea și aceasta nu se poate pierde. Ca orice erezie, este luată mai mult sau mai puțin în serios de proprii adepți. Cei mai fanatici zic că oamenii nu au nimic de ales și de făcut în mântuirea lor, că a mers harul ”suveran” și ”irezistibil” peste ei, i-a mântuit și nici nu mai contează pe cine slujesc, că mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde.

Mântuirea este numai prin credință, deși Iacov 2 descrie această credință ca a dracilor și care nu mântuie (la îndreptățirea inițială și noi trebuie să ne facem propria îndreptățire, prin faptele noastre, scrie în același capitol – căutați dacă nu credeți); mântuirea este numai prin harul ieftin, că ești mântuit și nu mai scapi, mai cu Dumnezeu, mai cu satana, că tot acolo ești (harul biblic este arminist și ne OBLIGĂ să o rupem cu căile lumii și să umblăm cu Domnul, vedeți articolul anterior) – oriunde este vorba despre mântuire prin har chiar dacă nu umbli în har, puteți înlocui termenul har cu termenul drac, fiind vorba despre ceea ce Biblia le numește că sunt învățăturile dracilor.

Cei și mai fanatici cred că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire și pe cei mulți i-a refuzat, în mod arbitrar – nu avem nevoie să ne mântuiască un monstru (vedeți articol).

Sinergism (arminist)

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16 Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

versetul 13: Dumnezeu a rânduit existența grupului eterogen (creștinii), după falimentul primului grup (întotdeauna când este vorba despre alegere, rânduire mai dinainte pentru mântuire, este la plural, pentru că se referă la existența grupului, nu la indivizi fiecare separat). Intrarea și menținerea în grup, până la mântuirea finală, este ”prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului” (nu a minciunii cu mântuirea ușuratică, pe veci și atât).

versetul 14 Iată la ce v-a chemat El – la umblarea cu Domnul, în har (cu ajutor de sus, nu se poate altfel) – aceasta este Evanghelia, până la destinația fericită, în slavă cu El

versetul 15 SINERGISM: oamenii intrați pe calea mântuirii umblă cu Domnul, cu ajutor de sus – ”Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit”, pentru că (versetul 16 și 17) Dumnezeu vă ajută, energizează, poartă, întărește, călăuzește, apără ”să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun”

Sinergismul ne spune că Dumnezeu colaborează cu oamenii, ca să le dea ajutor să facă ce nu au putut cei de sub vechea Lege, să umble cu Domnul (pentru că firea pământească nu i-a ajutat). Arminismul are învățătura acestui sinergism, care este umblarea oamenilor în parteneriat cu Dumnezeu.

Iată la ce v-a chemat El – la alergarea pentru Premiu

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16 Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

Dacă unii ar putea crede că Dumnezeu i-a chemat la mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci (și nu mai scapă, orice ar face apoi), Biblia inspirată de Dumnezeu ne spune altceva. Cum este harul adevărat (care ajută la mântuire):

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Iată la ce ne-a chemat Dumnezeu: la umblarea cu El până la capăt (ca pe cei din vechea Lege) în procesul de mântuire, dar acum avem ajutor de sus (acesta este harul – partea pe care o fac Persoanele Sfintei Treimi în mântuirea noastră). Nu Și-a schimbat Dumnezeu pretențiile, dar acum ne ajută, sfințește, energizează, călăuzește în alergarea până la Premiu, mântuirea finală!

Filipeni 3
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc

Am arătat aici că dacă nu Îl iei pe Dumnezeu în serios, ai intrat degeaba pe calea mântuirii! Umblă cu Domnul, până la mântuirea finală dorită, în partea fericită a veșniciei!

Mântuirea nu este numai prin credință

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16 Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

versetul 13: alegerea nu este individuală, ci se referă la alegerea, predestinarea, rânduirea, hotărârea dinainte a existenței grupului de creștini, după ce primul grup ales a dat faliment.

Tot în același verset, mântuirea este prin sfințirea Duhului (nu numai prin credință). Datul din gură cu credința nu mântuie, dacă aceasta nu este trăită practic.

Harul ajută la mântuire numai în sfințire și ascultare, până la mântuirea finală (viitoare)

2 Tesaloniceni 2.13 Noi Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi; pentru că El v-a ales [de la început] ca să fiţi salvaţi prin sfinţirea făcută de Spirit şi crezând adevărul. (trad. BVA – și alte traduceri au același sens)

Se pare că acest verset exprimă mântuirea pe veci prin alegerea lui Dumnezeu (orice ar face cei aleși apoi), dar v-am mai spus că alegerea pentru mântuire se referă la faptul că Dumnezeu a ales al doilea grup (creștinii) și oamenii separat (fiecare) au posibilitatea să intre în acest grup, apoi să rămână sau să plece.

să fiţi mântuiți prin sfinţirea făcută de Duhul – sfințirea nu este pe moment (că faci pe sfântul, pe moment, ca apoi să te poți pretinde mântuit pe veci) și apoi poți face orice: 1 Petru 1.1 Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii… 2 prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Nicăieri, Biblia nu separă mântuirea de umblarea cu Domnul, în ascultare; nicăieri nu ni se oferă o mântuire ușuratică (fără să Îl iei în serios pe Dumnezeu, cu toate cerințele Legii harului). Ca de obicei, și aici apostolul dă binecuvântarea harului pentru cei sfinți, care trăiesc în ascultare de Domnul.

În Noul Testament (Legea harului), nu este separată mântuirea de umblarea cu Domnul, în sfințenie și ascultare de El! Nu există mântuire fără acestea.

Mântuirea este în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului (trăită practic cu Domnul)

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El

de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire – așa cum am mai spus, este evident că se referă la alegerea existenței Bisericii (al doilea grup ales, creștinii dint NT, să existe după falimentul primului grup ales) în ansamblul ei, nu la alegerea individuală pentru mântuirea personală (tu ești bun, tu nu ești bun etc)

Iată la ce v-a chemat El: chiar și dacă ar fi alegere personală, a fiecăruia, mântuirea este condiționată: în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului nu există mântuire fără umblare practică cu Domnul!

Dacă Dumnezeu nu este luat în serios …

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi

Romani 6.4 Noi prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

1 Tesaloniceni 4
2 Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5 nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.
6 Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
Concluzie:
8 De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfântdegeaba ați mai crezut!

Pe Cristos L-am primit cu obligația de a umbla cu El, în har (cu ajutor de sus – harul nu oferă mântuirea pe moment pe veci, ci Dumnezeu ne dă ajutor de sus ca să umblăm cu El până la capăt!) – ca să nu fi crezut degeaba.

Umblarea cu Domnul, în ascultare de Domnul, duce la mântuirea finală

2 Tesaloniceni 1
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui
11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Textul ne prezintă pe unii care vor fi găsiți vrednici de Împărăție (ca urmare a umblării lor cu Domnul) – să ajungă la mântuirea viitoare – și alții care vor ajunge la pierzarea veșnică, pentru că nu au ascultat de Evanghelie. Ascultarea este criteriul la Judecata finală (nu credința și atât). Degeaba ai intrat pe calea mântuirii prin credință, dacă nu asculți de Domnul; Biblia spune că degeaba ai mai crezut (1 Corinteni 15.1,2).

Ca urmare a umblării voastre cu Domnul, cu seriozitate și statornicie, veți ajunge la mântuirea viitoare!

2 Tesaloniceni 1
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând (umblarea cu Domnul merge crescând, nu credința teoretică, nepusă în trăirea practică), şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.

Continui cu A doua Epistolă către Tesaloniceni (după ce am văzut texte din prima) – și aici, ca și în alte texte, harul merge împreună cu trăirea practică a credinței (umblarea cu Domnul).

veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu nu seamănă cu ”mântuirea” ușuratică (că poți face ce vrei, nu poți să o pierzi), ci că veți fi găsiți vrednici ca urmare a umblării voastre cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt!

1 Petru 1.5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă – prin credința trăită practic, pentru că doar aceea mântuie (Iacov 2), pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi – până la mântuirea viitoare (articol despre timpurile mântuirii).

Amândouă aceste versete se referă la mântuirea viitoare – la sfârșitul procesului mântuirii și nu seamănă cu vreo mântuire iluzionistă (pe moment, pentru veci, că dai din gură ca să te înșeli singur că mântuirea îți este sigură, orice ai face).

Dumnezeu nu și-a schimbat pretențiile, dar acum ne ajută să umblăm pe cale până la capăt!

Deuteronom 30 Porunca nu este departe
11 Porunca aceasta, pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.
12 Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
13 Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
14 Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.
Alegerea
15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
16 Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,
18 vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,
20 iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.”

Am văzut că Dumnezeu nu S-a schimbat, ne pune și nouă în față posibilitatea alegerii, dar acum Dumnezeu Și-a făcut și Își face partea Lui în umblarea noastră – acesta este harul. HARul mântuitor te învață să o rupi cu preocupările lumii și să te îndrepți spre lucrurile de sus, ale Împărăției, ca să umbli cu Domnul până la capăt, cu ajutor de sus, până vei sfârși alergarea în locul bun al veșniciei.

Harul nu este iluzionism ieftin (care să dea mântuirea ușuratică pe veci), ci este ajutorul pe care ni-l dă Dumnezeu ca să putem fi mântuiți.

Evanghelia falsă este ușuratică și nu mântuie!

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi
…..
10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.

Romani 6.4 Noi prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Continuarea acestui articol, în care am arătat care este Evanghelia adevărată mântuitoare – cea care te învață să umbli cu Domnul, până la capăt, la finiș. Evanghelia nemântuitoare te învață că odată mântuit ești pe veci mântuit și nu mai contează ce faci (dacă faci ceva sau nu) și cui slujești – se vede că este superficială, ușuratică, falsă. În textul de sus, apostolul Pavel ne prezintă harul adevărat, care l-a învățat să umble cu Domnul și să producă roade vrednice (până la coacerea lor). Harul adevărat ne învață să trăim o viață nouă – acestea sunt obligațiile impuse de harul biblic. Învățăturile harului fals ar avea pretenția că asigură mântuirea orice ar face cei mântuiți: mai cu satan, mai cu Domnul, că oricum nu mai scapi – așa este mântuirea ușuratică.

Dacă harul te învață să umbli cu Domnul până la capăt, este harul adevărat. Celălalt har (ieftin) dă iluzia mântuirii, oferă o mântuire falsă (”degeaba ați mai crezut”).

Cu cel pe care îl slujești aici vei fi în veșnicie!

Cum să nu-ți pierzi mântuirea

Continuarea articolelor anterioare, cu același text.

Odată ce ai intrat pe calea mântuirii, umblă cu Domnul și încrede-te în Dumnezeu! Avem ajutor de sus în această umblare și călăuzire și în ceea ce priveștre trăirea fizică din această lume și în lucrurile de sus. Am văzut în text că ispitele, grijile vieții i-au făcut pe unii veniți la pocăință, să cadă – diavolul le-a furat sămânța care a început să crească (chiar la unii a și făcut rod, dar nu s-a copt – nu au ajuns la destinația fericită). Cere călăuzirea lui Dumnezeu în orice lucru și ajutor de sus (Matei 7.7-11, Filipeni 4.6 și 7) și umblă cu Domnul. Dumnezeu adaugă credință la credința ta (Luca 17.5 Doamne, mărește-ne credința), voință la voința ta. Îți poate da ajutor doar dacă vrei să umbli cu El, nu făcând orice, că mântuirea nu se poate pierde!

Coloseni 2
1 Vreau, într-adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei care nu mi-au văzut faţa în trup,
2 pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să primească toate bogăţiile deplinei înţelegeri, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Cristos,
3 în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii.
4 Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin cuvinte amăgitoare – nu te mulțumi cu ”mântuirea” ușuratică numai prin credință, numai prin har!
5 Căci, deşi sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Cristos.
6 Astfel dar, aşa cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date şi crescând în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Vegheaţi ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii – învățăturile dracilor (ale harului fals) care dau mântuirea ușuratică, tradiția mântuirii pe veci că ești mântuit și nu mai scapi – şi nu după Cristos.
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi autorităţi.
11 În El aţi fost circumcişi, nu cu o circumcizie făcută de mână, ci cu circumcizia lui Cristos, prin dezbrăcarea de trupul firii pământeşti,
12 fiind îngropaţi împreună cu El prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre morţi.
13 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească necircumcisă, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.
14 A şters documentul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era adversar şi l-a anulat, pironindu-l pe cruce.
15 A dezarmat domniile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce – în har, Dumnezeu ne dă posibiltatea să fim mântuiți în final, să umblăm cu Domnul până la capăt (cei care au fost sub vechea Lege nu au putut, pentru că firea pământească nu le-a permis)

Coloseni 3
1 Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ – schimbați-vă gândirea, preocupați-vă de lucrurile Împărăției
3 căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în glorie.
5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

Cum să le omori:

Galateni 5.16 Umblați conduși (împreună cu, preocupați) de Duhul și (ca o consecință) nu veți mai împlini poftele firii pământești.

2 Petru 1
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta – trăiți-vă practic credința; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, amiciția de fraţi; cu amiciția, iubirea jertfitoare – umblă cu Domnul pas cu pas, apoi ia-o de la începutul listei
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – a uitat de mântuire, pentru că a uitat de pocăință!
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca (cădea) niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Filipeni 3.12-13 Continuați să vă lucrați (până la capăt, în vederea rodirii) mântuirea voastră – mântuirea la timpul prezent – cu groază (de ratarea țintei – mântuirea viitoare), pentru că Dumnezeu vă energizează (verbul este folosit în NT numai cu referire la acțiunea lui Dumnezeu) și vă dă și vrerea și înfăptuirea. Adică faceți-vă voi partea voastră în mântuirea voastră, cu pasiune și seriozitate (știți unde veți fi dacă vă pierdeți mântuirea!) și cu ajutor de sus.

Filipeni 4.8 tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Dumnezeu și-a făcut și își face partea Lui în mântuirea noastră, și noi trebuie să ne continuăm să ne facem partea noastră, cu frică și tremur de pierderea mântuirii, până la capăt, la Premiul alergării, locul din partea fericită a veșniciei!

Cum să fii sigur că vei ajunge cu Domnul? Umblă cu Domnul până la capăt!

Cum să îți pierzi mântuirea – modalități practice scrise în Biblie

Am arătat în articolul anterior că acest text se referă la pierderea mântuirii.

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta (Pilda semănătorului): Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

Ești undeva la o Evanghelizare, auzi Cuvântul, dar te gândești că este ceva interesant pe internet, abia aștepți emisiunea de la televizor … Te iei cu altele, și sămânța pusă o ia vântul – de câteva ori faci așa și vei ajunge într-o împietrire din care nu vei mai ieși niciodată! (am auzit că cineva așa a pățit).

Auzi Cuvântul și intri pe calea mântuirii și începi să umbli cu Domnul, fără să te încrezi în Dumnezeu cu adevărat.

Auzi Cuvântul și îl primești, te miri de starea ta și Dumnezeu începe să lucreze; dar după un timp te preocupă tot mai mult cele ale lumii în care trăiești. Roadele tale nu ajung să se coacă (deși este o minune faptul că ai început să faci roade). Te întorci la preocupările pentru lucrurile de jos, pentru că nu ai dezvoltat pasiune, râvnă pentru lucrurile de sus (ale Împărăției în care ai intrat). Te gândești la cele de pe pământ, și acelea ajung să îți fure interesul pentru veșnicia fericită.

1 Corinteni 6.17 cel care se uneşte cu Domnul este un același singur Duh cu El. Dar dacă o ținem tot păcătuind, după ce am ajuns să ne unim cu Domnul, câte Jerfe mai rămân? Niciuna?

Renunțarea la umblarea cu Domnul duce la pierderea mântuirii!

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta (Pilda semănătorului): Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.

Vedem în text:

12 Nu este vorba despre evitarea credinței care îi mântuie pe veci, în acel moment și atât, sunt pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă ei umblă apoi cu demonii, ci Diavolul le ia Cuvântul semănat, ca nu cumva să intre pe calea mântuirii, să rodească și să ajungă să fie mântuiți în partea fericită a veșniciei – așa ne este prezentată credința care poate mântui în final:

13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad – este vorba despre cei intrați pe calea mântuirii (mântuiți inițial), dar care au căzut de la credință și și-au pierdut mântuirea.

În versetul 14: unii care au auzit Cuvântul, cred mai mult timp și încep să facă roade, dar nu suficient de mult timp ca roadele să se coacă – ei umblă cu Domnul, pe calea mântuirii, un timp mai îndelungat, dar nu până la capăt.

Este vorba de pierderea mântuirii (nu doar a roadelor, a răsplătirii în veșnicie), ne spune versetul 12 vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi – este clar vorba despre credința mântuitoare, trăită practic până la capăt cu Domnul pe cale, cu roade vrednice de pocăință, care a dus la mântuirea viitoare, în situația din versetul 15. Versetul 15 opune credința mântuitoare în care umbli practic cu Domnul, până la capăt, cu credința prezentată în versetele anterioare și care nu duce până la finalul alergării, Premiul veșniciei cu Domnul!

Tâlcuirea pildei neghinei
Matei 13
36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
38 Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului:
41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea (trăiesc în fărădelege) – se vede că Dumnezeu se uită la faptele, trăirea fiecăruia și nu poate fi înșelat nici măcar de cei care sunt în perimetrul Împărăției (se cred mântuiți pe moment numai prin credința fără fapte) – știm că Domnul cunoaște pe cei care sunt ai Lui (și după roadele lor)!
42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor – la dreapta judecată, Judecătorul va trimite pe fiecare om în partea de veșnicie cu cel pe care l-a slujit aici pe pământ.
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.