Sfințirea prin Adevăr. Cuvântul este Adevărul

Evanghelia după Ioan
Capitolul 17
Rugăciunea lui Isus
1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.
8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.
9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: –
10 tot ce este al Meu este al Tău, şi ce este al Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei.
11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.
12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17 Sfinţeşte-i prin Adevărul Tău: Cuvântul Tău este Adevărul.
18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
19 Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor (de-a lungul secolelor).
21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –
23 Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
24 Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Neprihănitule (Dreptule) Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”

Sfințește-i prin Adevărul Tău, / vedeți articol / Cuvântul Tău este Adevărul – care nu ne zice că putem face orice (că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde), ci ne învață să o rupem cu păgânătatea / vedeți articol / (să nu fim ca lumea)!

Reclame

Odată venită Lumina în lume

Odată venită Lumina în lume, unii creștini au ales să asculte mai mult de Lumină.

Luther a dat oamenilor Biblia, și aceasta a fost marea realizare a Reformei (nu toate vrăjelile că mântuirea nu se poate pierde).

Citez dintr-o carte scrisă de C.S.Lewis (a făcut parte din biserica anglicană, aici despre aceasta) / vedeți articolul / . Nu seamănă cu mântuirea pe veci, orice ar face oamenii apoi.

Odată ce Biblia a fost dată creștinilor (și prin preoția universală legătura creștinilor cu Dumnezeu a fost făcută), mai ales prin Sola Scriptura, unii protestanți au ales să asculte de Biblie și să umble pe calea mântuirii până la capăt. Nici vorbă de mântuirea pe veci. Probabil că aceștia au fost majoritatea.

Luther și Luther

Unii l-au criticat pe Luther pentru fiecare lucru de care se puteau lega. A vrut să se separe de catolici prea eficient și fost foarte fricos, probabil de aceea a zis că mântuirea este doar prin har (ca să nu mai depindă de catolici și ca să fie sigur de mântuirea lui). Protestanții nu au avut finețea (teologică) să facă diferența dintre mântuirea PRIN fapte și mântuirea CU fapte, deși nu au propovăduit o religie ușuratică (cum nu au făcut nici puritanii, mai târziu). Religia lor era cu trăire practică, reală. Iar frica de pierderea mântuirii se alungă prin Adevăr: pe cine vrea să meargă până la capăt, nimeni nu îl mai poate smulge din mâna Domnului (dacă nu pleacă el de bunăvoie).

În vremea noastră, tot felul de tolomaci se leagă de Luther în sensul că acesta le dă mântuirea ușuratică pe veci. Tocmai pe aceștia, liderii protestanților i-ar fi ars pe rug pentru erezie.

Protestantul Luther a zis că mântuirea este doar prin har și credință, dar practic i-a judecat și condamnat pe unii după Legea veche (a lui Moise). Luther din imaginația mântuiților pe veci de astăzi le dă mântuirea ușuratică pe veci, fără să facă ei nimic și gata.

Calvin și Calvin

Protestanții știu că a existat un Calvin (de pe vremea Reformei Protestante) și care a avut o teologie foarte scurtă (era la început), dar a intenționat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Putem spune că nu a fost strălucit teolog, dar a vrut ca oamenii să umble pe calea mântuirii (nu există nici un indiciu că nu ar fi vrut asta, ca cei de acum care au pretenția că nu își mai pot pierde mântuirea, orice ar face ei). Nu există nici un indiciu că ar fi vrut să dea oamenilor mântuirea ușuratică. În viața lor (practică) nu exista vrăjeala că poți face orice. Dimpotivă!

Așa cum am mai scris (pe la începutul acestui blog), cei care au propovăduit erezia mântuirii pe veci între baptiști (și alții), au luat din calvinism ceea ce le-a plăcut (i-am numit semi-calviniști). Pentru trăznăile că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii apoi, ar fi fost arși pe rug (de către Calvin) și nu ar fi fost pierdere.

Se vede că există doi Calvini: unul care a inventat teologia slabă (dar avea o teologie practică, prin care a încercat să oblige cât mai mulți oameni să fie sfinți) și unul creat de lupii răpitori obsedați de mântuirea care nu se poate pierde.

Când vorbesc împotriva calvinismului, mă refer la mizeria asta de obsesie a fanaticilor că oamenii nu au responsabilitate în mântuirea lor, că nu mai contează ce fac (pot face fapte bune, nimic sau fapte rele că mântuirea nu și-o mai pierd).

Ce au luat lupii răpitori din calvinism: doar ceea ce le-a plăcut!

Nu scriu împotriva celor care fac parte din religiile oficiale protestante (reformați, luterani din cele două confesiuni etc) ci împotriva lupilor răpitori care au spurcat religia baptistă cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde.

Nu scriu împotriva protestanților, pentru că ei așa au primit credința de la înaintașii lor. Așa au fost strămoșii lor, așa sunt și ei.

Cei care au introdus erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, în religia baptistă, sunt în special de două feluri: ratații care nu au vrut să umble cu Domnul pe calea mântuirii și cei crescuți la coada vacii.

Cei care au vrut să își acopere ne-mântuirea cu mântuirea pe veci nu au ținut seama că liderii protestanți, prin teroarea instaurată, au vrut să îi oblige pe creștini să umble până la capăt pe calea mântuirii. Mântuirea protestantă nu a fost practic ușuratică (chiar dacă teologia teoretică a fost a mântuirii numai prin har). Lupii răpitori au luat din calvinism doar ceea ce le-a plăcut (partea că mântuirea nu se poate pierde) și s-a mai întâmplat după cum scrie Biblia, că își vor da învățături și învățători după poftele lor. Odată mântuit pe veci mântuit, deci orice bețivan curvar drogat scandalagiu etc nu își mai poate pierde mântuirea. Dacă ar putea, Luther, Calvin și alți protestanți ar arde pe rug asemenea specimene!

Cei reduși mintal au primit în totalitate imbecilitatea că pe ei Dumnezeu i-a ales înainte de facerea lumii, Jertfa este bună doar pentru ei, harul le dă doar lor mântuirea obligatorie care nu se poate pierde, pe veci, orice ar face ei. Calvin nu a intenționat să creeze asemenea erezie blasfemiatoare, ci să se separe de catolici. Luther (a fost mai inteligent) și-a dat seama de eroare (că duce la concluzia că Dumnezeu este un monstru, pentru că pe mulți oameni îi va chinui în focul veșnic fără să îi întrebe măcar). Dar urmașii lui Calvin nu au corectat-o. Între baptiștii-falși, doar fanaticii îndobitociți delirează cu mântuirea pe veci, că au fost aleși în suveranitate arbitrară, că oamenii nu au nicio responsabilitate în mântuirea lor și alte prostii.

Teologia aplicată practic a reformatorilor protestanți

Tot felul de oameni de nimic, disperați că nu vor fi mântuiți, au trecut la erezia mântuirii fără fapte, fără să facă nimic, pe veci. Au răspândit mizeria de erezie, vrând să îi înșele și pe alții cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Ca să aibă o anumită acoperire Biblică pentru învățătura dracilor, ei se bazează pe vrăjeala de tradiție reformată, care nu a fost luată în serios nici măcar de cei care au inventat-o.

Tot timpul am avut impresia că lucrurile nu se leagă. Am combătut erezia mântuirii pe veci pentru că ea a murdărit religia baptistă (unde a fost primită). Religiile își fac o teologie, pe care apoi o pun în practică. În realitate liderii protestanți, ca să combată catolicismul (mântuirea prin fapte) și ca să nu dea bani catolicilor, au înaintat teologic (cu teologia teoretică) în extrema cealaltă (2 Ioan (1).9)și așa au zis că mântuirea este numai prin har și gata. Dar dacă unii o luau razna, erau uciși prin ardere pe rug sau în alt fel. Teologia lor practică ducea rapid în lumea de dincolo. Nu se jucau de-a religia. Teologia lor teoretică a fost cu harul lui Dumnezeu, teologia practică era că puneau de câte un foc!

Lupii răpitori care spurcă religia baptistă (și CdE) cu erezia nimicitoare protestantă că mântuirea nu se poate pierde se bazează pe invențiile liderilor reformei protestante și ale urmașilor lor (care și-au făcut teologia doar ca să se distanțeze de catolici). Dar conform teologiei practice din acea vreme, tocmai acești lupi răpitori care propovăduiesc mântuirea ușuratică, ar fi printre primii arși pe rug! (Nu că ar fi pagubă!).

Ce va face cu lupii răpitori Creatorul la Judecata viitoare? Șiș-kebab (cu demonii în focul veșnic, a cărui învățături le-au propovăduit).

Bucuria apostolului Ioan era dată de frații care umblau în Adevăr (nu în minciuna că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde)

3 Ioan (1)
3 A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios Adevărului şi că umbli în Adevăr.
4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în Adevăr.

Ucenicul Domnului Ioan (numit și apostolul iubirii) ar avea aceeași bucurie când ar ști că datorită lupilor răpitori care au propovăduit erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii mântuiți pe veci umblă băuți la curve, că își risipesc banii pe curve, jocuri de noroc, droguri (odată mântuiți pe veci mântuiți)?

Când europenii au ajuns în America de Sud, nativii de acolo le-au dat aurul lor pe cioburi colorate (nu mai văzuseră așa ceva). Nu vă dați mântuirea viitoare (în partea fericită a veșniciei) pentru niște abureli că mântuirea nu se poate pierde!

Ce ar face în prezent Calvin, Luther, Zwingli cu lupii răpitori baptiști-falși care propovăduiesc mântuirea pe veci la birt, curve, jocuri de noroc etc? I-ar arde pe rug!

3 Ioan (1)
8 Este datoria noastră, dar, să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul.
9 Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi.
10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească şi-i dă afară din biserică.

Nu scriu împotriva protestanților, reformaților, lutheranilor (din cele două confesiuni) care își văd de treaba lor și nu sunt obsedați de pretenția că numai ei au adevărul. Au învățat de la început că nu doar ei sunt pe lume, că mai există și alții. Este clar că dictatura protestantă de la început nu mai poate fi la fel, oamenii nu mai pot fi obligați să fie (sau măcar să se prefacă) creștini. Nici nu mai sunt obligați să își ia religia boierului care deținea locul respectiv. Nici nu îi mai arde nimeni pe rug pentru religia lor.

În opoziție cu ei, odată ce s-a răspândit otrava mântuirii pe veci în religia baptistă și unii au devenit ”odată mântuiți pe veci mântuiți” (bețivani, curvari etc că nu își mai pot pierde mântuirea orice ar face), cei care au propovăduit erezia (baptiștii-falși) au devenit niște fanatici demonizați. Au crezut că doar ei au Adevărul și că lumea începe și se termină cu ei! De exemplu Daniel Chiu, care a zis că a avut un prieten mântuit pe veci, care s-a sinucis dar nu și-a pierdut mântuirea! A mai zis că creștinii (arminiști) care cred că trebuie să facă fapte (vrednice de pocăință, în umblarea lor pe calea mântuirii) nu se bucură de mântuirea lor (poate că nici nu sunt mântuiți). Dar prietenul lui s-a bucurat?! Vedem că nu! Pastorii-baptiști-falși-îmbrăcați-în blană-de-oaie (și de miei, că se prefac în sfinți și în nevinovați) nu au suportat Adevărul creștin (că mântuirea trebuie dusă până la capăt) și nici pe cei care au predicat Adevărul (nu au mai putut suporta învățătura sănătoasă). Au vrut să aibă întâietate ei și învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde!

Nu scriu împotriva protestanților, pentru că ei nu mai sunt cum au fost cei de la începutul reformei (obligați în Evul Mediu), nici nu au încercat să îi convingă pe alții că doar ei au Adevărul. Dar lupii răpitori care se cred mântuiți pe veci în religia baptistă sunt fanatici obsedați.

Astăzi este ziua nașterii unui reformator. Trebuie să ne întrebăm ce ar face în prezent Calvin, Luther, Zwingli și alți reformatori cu lupii răpitori baptiști-falși care propovăduiesc mântuirea la birt, curve, jocuri de noroc etc (că Duhul Sfânt se mai întristează și pleacă, mai vine înapoi etc și tot mântuit rămâi, orice ai face odată ce ești mântuit)? I-ar arde pe rug, fără părere de rău!

Nu vă murdăriți cu ereticii care propovăduiesc învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (odată mântuit pe veci mântuit)

2 Ioan (1)
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta / vedeți aici învățătura curată a Bibliei / , această învățătură am primit-o de la înaintașii noștri!, să nu-l primiţi în casă şi să nu-l salutați.
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” (cine îl salută), se face părtaş faptelor lui rele – nu vă faceți părtași cu lupii răpitori care propovăduiesc mântuirea pe veci, ca să nu ajungeți să fiți cu ei în partea extrem de rea a veșniciei!

Vedeți categoria / Mânia lui Dumnezeu peste baptiștii-falși mântuiți pe veci / .

Cine iese din învățătura curată, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu!

2 Ioan (1)
9 Oricine o ia înainte (adică iese din învățătura curată), şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-l salutați.
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” (cine îl salută), se face părtaş faptelor lui rele. (Vedeți aici mai multe traduceri).

În Vechiul Testament, sub autoritatea Legii date lui Moise, cine aducea învățături străine era omorât cu pietre, și primii care trebuiau să dea erau cei mai apropiați lui, pentru că le fura și celorlați mântuirea, dacă îl credeau. Așa de dreaptă și fără milă a fost Legea veche.

Noi pretindem (credem) că nu mai suntem sub Lege, ci sub har (sub Legea nouă, a harului).

Nu ieșiți de sub Legea Harului, pentru că vă pierdeți mântuirea. Biblia ne spune că cine primește altă evanghelie, de exemplu a mântuirii fără fapte, pe veci, degeaba a mai crezut! Cei care ies din Har se întorc la Legea veche (care era fără milă).

Suntem sub Har numai atâta timp cât rămânem sub har (adică în credința curată dată celor sfinți, odată pentru totdeauna)! Credința mântuitoare ne învață să o rupem cu lumea (păgânătatea) și să trăim frumos, ca în timpul zilei! Nu ca lumea, ca cei care se cred mântuiți pe veci și că pot face orice. Nu merită să vă pierdeți mântuirea viitoare fericită pentru minciunile viclene ale satanei!

Nu ieșiți din învățătura curată a Evangheliei, ca să nu vă pierdeți mântuirea!

2 Ioan (1)
9 Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaş faptelor lui rele.

traducerea BVA
9 Cine nu rămâne fundamentat pe învăţătura lui Cristos ci trece dincolo de limitele ei, nu Îl are pe Dumnezeu. Dar cine rămâne în limitele acestei învăţături, Îl are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine la voi cineva care nu acceptă această învăţătură, să nu îl primiţi în casa voastră şi să nu îl salutați.
11 Pentru că cine îl salută, devine complice cu el la faptele lui rele.

traducerea CV2013
9 Oricine merge prea departe şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura [lui Cristos] Îi are atât pe Tată, cât şi pe Fiu.
10 Dacă vine la voi cineva care nu aduce această învăţătură, să nu-l luaţi la voi şi să nu-l salutaţi,
11 căci cine îl salută se asociază cu faptele lui rele.

traducerea NT-CLV
9 Oricine o ia înainte şi nu rămîne în învăţătura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătură, are atît pe Tatăl, cît şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”*
11 Căci, cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaş faptelor lui rele.
*lit. bucură-te. Este vorba de salutul obişnuit pe vremea Noului Testament.

traducerea (puțin parafrazată) NTÎT
9 Fiindcă dacă o luaţi de capul vostru dincolo de învăţătura lui Cristos, pe Dumnezeu îl veţi lăsa în urma voastră; însă dacă rămâneţi credincioşi învăţăturilor lui Cristos, îl veţi avea şi pe Dumnezeu. Atunci amândoi vor fi ai voştri, şi Tatăl, şi Fiul.
10 Dacă vine să vă înveţe unul care nu crede învăţătura lui Cristos, nici măcar să nu-l poftiţi în casă la voi. Să nu-l încurajaţi defel,
11 fiindcă dac-o faceţi, veţi fi şi voi părtaşi la răutatea lui.

Am arătat că învățătura curată a Bibliei este să umblăm cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, pentru că doar așa vom putea ajunge cu Domnul în veșnicie! Iacov 2 combate credința doar teoretică (fără să faci nimic) care nu mântuie, iar Ioan botezătorul a combătut pe ereticii care se credeau mântuiți pe veci, doar prin apartenență la poporul ales / vedeți articolul / .

Demonii ar vrea să ne înșele, prin lupii răpitori care propovăduiesc erezia nimicitoare a mântuirii pe veci (odată mântuit pe veci mântuit) că cei pe care Dumnezeu i-a ales și i-a obligat la mântuire, nu își mai pot pierde mântuirea. Nu ieșiți din învățătura curată a Evangheliei, ca să nu vă pierdeți mântuirea! Biblia ne învață în textul acesta că nici măcar nu trebuie să avem de-a face (religios) cu cei care propovăduiesc asemenea erezie!

Asemenea oameni sunt împotriva adevărului (înșelători) şi împotriva lui Cristos

2 Ioan (1)
7 … Asemenea oameni sunt împotriva adevărului (înșelători) şi împotriva lui Cristos.
8 Feriţi-vă să nu fiţi ca ei şi să pierdeţi răsplata pentru care şi eu, şi voi am muncit atât de mult. Faceţi totul ca să câştigaţi de la Domnul întreaga voastră răsplată.
(traducerea puțin parafrazată Noul Testament pe Înţelesul Tuturor)

Aici Biblia ne spune că unii oameni (creștini falși) sunt înșelători și antiCriști (fiind ei înșiși în înșelarea demonilor, a căror învățături le propovăduiesc). ”Feriţi-vă să nu fiţi ca ei şi să pierdeţi răsplata pentru care şi eu, şi voi am muncit atât de mult” – nu vă luați după înșelătorii care vor să vă înșele (că Cristos a venit doar pentru cei puțini aleși și ei nu își mai pot pierde mântuirea). Dacă treceți la altă evanghelie (cea care oferă mântuirea iluzorie și ușuratică, fără să mai trebuiască să faci ceva, nici să depui efort, nici să umbli cu Domnul pe calea mântuirii), degeaba ați mai crezut! ”Faceţi totul ca să câştigaţi de la Domnul întreaga voastră răsplată” nu seamănă cu aberația că ești mântuit pe veci și nu trebuie să mai faci nimic (și chiar poți face orice, dacă mântuirea nu ți-o mai poți pierde).

”M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând (practic) în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl”

2 Ioan (1*)
4 M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.
5 Şi acum, te rog, Doamnă (Biserica), nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii!
6 Şi dragostea stă în vieţuirea (umblarea cu Domnul, trăirea) după poruncile Lui – nu seamănă cu învățătura protestantă (reformată) că Dumnezeu i-a ales numai pe puțini pentru mântuire, că pe ceilalți nu i-a vrut / vedeți articolul / . Cei aleși se cred (pretind) mântuiți pe veci și orice ar face ei, nu își mai pot pierde mântuirea! Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început ”porunca în care trebuie să umblați” este arminism.

Învățătura sănătoasă (curată) pe care am primit-o în Biblie / vedeți versete / și de la înaintașii noștri / vedeți articolul / este că odată ce am intrat (numai prin har, prin credință) pe calea mântuirii, trebuie să rămânem în har și să umblăm practic cu Domnul până la mântuirea finală! Învățătura dracilor că mântuirea ușuratică (teoretică) dintr-un moment este pe veci, orice ar face cei care se cred mântuiți, este opusă Bibliei, creștinismului și religiei baptiste a înaintașilor noștri! Iuda (1).3 Credința curată a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna și nu mai poate fi negată (schimbată) de câte ori un eretic nu vrea să umble cu Domnul pe calea mântuirii, așa că își face propria erezie (cu mântuirea ușuratică, pe veci).

*(Fiind o epistola scurtă, în versiunea tipărită este împărțită doar în versete, fără capitole. Am pus 2 Ioan (1) pentru că în traducerile electronice ale Bibliei apare Capitolul 1.)