TESTul că te cunoaște Dumnezeu

1 Corinteni 8.3  Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

1 Ioan 5.3  Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.

Unii eretici cu învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci folosesc expresiile rostite de Domnul Isus că nu i-a cunoscut (la Judecata finală) ca dovadă că aceștia nici nu au fost vreodată mântuiți – DECI NU ÎȘI POT PIERDE MÂNTUIREA.

Am arătat că Domnul Isus a rostit o formulă folosită de rabini pentru a excomunica, în realitate era vorba despre oameni cunoscuți, dar care au renunțat să mai umble pe calea dreaptă (corectă), pentru mântuirea lor; nu că nu au fost vreodată mântuiți, ci că au renunțat la umblarea lor.

Există oameni care vor să pară religioși ca să primească aprecierile celorlalți, unii se pretind mântuiți pe veci și vor să fie ca lumea și să poată face orice – adică să trăiască ca înainte de a se converti, dar să nu își piardă mântuirea – nu mai au ce pierde! Sunt oameni care au intrat pe calea mântuirii, cum spunea Daniel (într-un comentariu), cei care i-au cunoscut au văzut schimbarea la ei, dar schimbarea nu i-a ținut până la capăt, cum spune Domnul Isus în Pilda semănătorului / aici / . Din diferite motive, nu au umblat cu Domnul până la capăt, la mântuirea viitoare din veșnicia cu Domnul (unii au renunțat la umblarea lor pentru că au aflat că pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea).

De ce nu îi va mai cunoaște Domnul Isus, la judecata finală, pe cei intrați pe calea mântuirii (care știm au fost cunoscuți de Domnul)? Pentru că mai are după ce să îi cunoască: DUPĂ FAPTE!

Dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui – aparține Noului Testament, deci Legii harului, care nu te mântuie dacă nu umbli cu Domnul până vei ajunge la destinația fericită! ”dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu” – este cunoscut DUPĂ PĂZIREA PORUNCILOR Domnului, adică DUPĂ TRĂIREA LUI cu Domnul, DUPĂ FAPTE!

Nu doar cei care au fost religioși (falși) pentru o vreme, nu vor fi cunoscuți de Domnul (care atunci va fi Judecător), ci și cei care au venit la pocăință, dar nu i-a ținut mult (din diverse motive), au intrat pe calea mântuirii, dar au renunțat la umblarea lor cu Domnul – unii au căzut tocmai din cauza ereziei nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde – celor care au fost cunoacuți le va spune Domnul Niciodată nu v-am cunoscut – din LIPSA FAPTELOR – nu mai are după ce să îi cunoască! Test: umbli cu Domnul, PRIN FAPTE? Respecți CERINȚELE LEGII HARULUI / scrise aici / ? Dacă nu te cunoaște Domnul acum, nu te va cunoaște nici când să-ți dea mântuirea finală, la Judecata viitoare! / vedeți categoria Timpurile mântuirii (ale procesului de mântuire) / .

Am arătat că harul nu mântuie, ci este ajutorul dat de Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul, să ajungem la mântuirea finală și ARE PRETENȚII. Degeaba ai intrat în har, dacă nu rămâi în har și nu te folosești de acest ajutor ca să umbli cu Domnul, până vei ajunge la destinația fericită!

Reclame

Mântuirea = sfințenie + FAPTE

Matei 25
1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui toate au fost sfinte și au dorit toate să fie mântuite (nu cei din lume așteaptă Mirele)
2 Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte – primele au vrut să fie mântuite, dar numai prin sola gratia, sola fide și au rămas afară; cele înțelepte au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE!
3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn – au intrat în procesul de mântuire, dar au crezut că vor ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE (uleiul simbolizează faptele bune ale celor intrați pe calea mântuirii);
4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase – mântuirea este PRIN FAPTE
5 Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.
6 La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele” – țeapă!
9 Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”
10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
11 Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”
12 Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!
13 Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului – este un îndemn pentru frați (nu pentru cei din lume să vegheze)!

Fraților, celor intrați în procesul de mântuire, li se va putea spune la urmă ”nu vă cunosc” – datorită LIPSEI FAPTELOR, după care vor fi judecați – doar faptele bune din umblarea practică cu Domnul le pot asigura celor intrați pe calea mântuirii (sfinților), mântuirea finală. Sigur că este vorba despre frați, cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (au fost cunoscuți de Domnul), dar s-au mulțumit să se creadă mântuiți pe veci numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE. Au avut mântuirea, dar au pierdut-o (au renunțat la ea) când s-au întors la lucrurile lumii. Nu se referă la cei care sunt printre frați, dar nu sunt mântuiți, ci la cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (mântuirea la timpul trecut), dar nu au umblat cu Domnul practic, PRIN FAPTELE LOR. Toate fecioarele erau sfinte (nu cei din lume care se cred frați sunt sfinți), dar unele nu au avut FAPTE, au crezut că pot ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE!

La MÂNTUIREA viitoare poți ajunge numai prin sfințenie + prin FAPTE!

Domnul Isus ne prezintă fecioarele înțelepte, care au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE și pe cele neînțelepte, care erau și ele sfinte, dar fără fapte.

În această pildă, Domnul Isus ne spune că numai prin sfințire nu vei ajunge să fii mântuit, în partea fericită a veșniciei!

Un eretic obsedat de mântuirea ușuratică pe veci delirează

Un eretic obsedat de mântuirea ușuratică pe veci delirează:

”Am vrea sa stiti ca nu pe Calvin il urmam noi, ci pe Domnul Isus, si oricate greseli s-ar gasi in omul care a fost Calvin, asta nu distruge ceea ce astazi este cunoscut sub numele de calvinism. Inainte de Calvin aceasta invatatura a apartinut lui Augustin, iar inainte de el o regasim in invatatura lui Pavel (efeseni, romani, timotei) si inainte de ei toti in cea a Domnului Isus (Ioan 6,8,10 – combat această minciună vicleană în articolele următoare, cu această ocazie vedem și cum este falsificat spiritul Scripturii, ca să pară adevărată erezia, prin luarea câtorva versete separate din text).” – poate ne spune fanaticul unde scrie în Biblie că poți face orice, că mântuirea primită numai pe moment, ține pentru veci, chiar dacă umbli cu demonii. Blasfemiază cu Domnul Isus, de parcă Și-ar fi învățat ucenicii (și urmașii) că pot merge băuți la curve, că nu își pierd mântuirea. S-au apucat să facă avorturi și ereticii ne învață pe noi ce să credem! Am arătat / în acest articol / cum ar fi fost ca erezia nimicitoare să fie adevărată, văzând ce a produs. Continui să expun cum ar fi trăit ucenicii Domnului dacă ar fi crezut în mântuirea pe veci:

După rugăciunea Domnului din grădina Ghețimani, Iuda ar fi fost așa beat, încât L-ar fi văzut dublu pe Domnul Isus, ar fi crezut că are un frate geamăn. Iar Domnul i-ar fi găsit pe ucenici aproape intrați în comă alcoolică (au prins o reducere la crâșma din sat, hăi lăi lăi hâc hâc lăi lăi lăi, soli Aghiuță gloria), căzuți împrăștiați unul peste altul.

Tâlharul ”mântuit pe veci” ar fi tulit-o de pe cruce, că este deja intrat în har și cum nu este cădere din har, poate pleca cu următorul transport, deocamdată s-a dus la curve, fiind pe deplin asigurat în Cristos – observați blasfemia!

Apostolul Pavel a renunțat la alergarea pentru Premiul ceresc și și-a făcut un birt și i-a pus numele Sola fide & gratia, iar apostolul Ioan și-a făcut un bordel numit ”Patmos”. Iar Timotei și-a făcut o biserică unde preotese lesbiene fac căsătorii între homosexuali, ca în Olanda cu punctele T.U.L.I.P.

Nu degeaba scrie în Biblie:

Proverbe 14
11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori.
12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte – incinerare plăcută tuturor lupilor răpitori cu mântuirea pe veci!

Olanda, ce a mai rămas din religia lor (teologia cu doctrinele false)

De pe o hartă wikipedia am văzut că în 1849, în Olanda erau aproape 60 % protestanți, din care cam 55 % cu religia reformată olandeză (probabil cei obsedați de punctele T.U.L.I.P., doctrinele false). În ultimul timp, Olanda a devenit una dintre cele mai atee/agnostice țări din lume, cu protestanții uniți 8,6 %. În 2015, 63 dintre olandezi credeau că religia face mai mult rău decât bine unei țări – unde i-au dus doctrinele false (drăcești) de la Dort.

Dacă nici măcar ei nu își mai cred teologia falsă, de ce să o primim și să o credem noi? Ca să ajungem așa ca aici?

Un corp viu elimină otrăvurile!

Cineva a spus că un corp viu nu este unul care nu este rănit, ci unul care se vindecă.

Religia poate fi otrăvită cu toxinele (înățăturile) dracilor. Vedeți aici semne că trebuie să eliminați toxinele din corp. Când corpul este intoxicat, funcționează prost. La fel, comunitățile afectate de toxinele satanei prezintă semne de intoxicare: unii o iau razna și fac orice, că nu își pot pierde mântuirea; interesul general pentru lucrurile de sus scade (sunt deja mântuiți pe veci, de ce să le mai pese?), umblarea cu Domnul este tot mai slabă și este treptat înlocuită cu o vopsea de religie ușuratică (mântuirea prin conținut devine mântuire falsă, ușuratică, iluzorie numai prin etichetă), există morți ciudate (lupii răpitori au trecut de partea întunericului, prin mântuirea pe veci și alții, cei care îi cred și trăiesc învățăturile dracilor, suportă consecințele).

Eliminați-vă toxinele (otrăvurile) satanei din religie și dintre voi, întoarceți-vă la creștinismul bazat pe învățăturile Bibliei că mântuirea trebuie trăită până la capăt, în vederea rodirii mântuirii viitoare.

Un corp viu este unul care își elimină otrăvurile. Eliminați-le, dacă mai vreți viață!

Vorbăriile goale (fără fapte, care nu mântuie) și lumești (care își apropie adepții de demoni, că nu își pierd mântuirea)

2 Timotei 2
15 Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.
16 Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti vorbării goale înseamnă fără conținut, care nu produc mântuirea finală, ca o etichetă care stă degeaba singură, pentru că nu este pusă pe un conținut, vorbării care nu produc roade vrednice de pocăință. Vorbăriile lumești îi unesc pe cei care le primesc, le cred și le trăiesc de satana, tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare.

Vorbăriile goale sunt sola fide (fără fapte, numai prin credința dracilor, care nu mântuie, ni se spune în Iacov 2), sola gratia – că poți fi mântuit prin har, chiar fără să umbli în har! Sunt ca poleiala de pe un celofan (ambalaj) pus pe ceva lipsit de conținut; ca niște baloane de săpun lucitoare! Mântuirea nu ți-o poți pierde, fiind pe deplin asigurat în Cristos, chiar dacă umbli cu demonii (oricum ești mântuit fără fapte bune, așa că poți face fapte rele, tot aia este, nu mai ai ce pierde).

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Am văzut cu toții oameni care au venit la Domnul, ca urmare a pocăinței lor cel rău și viclean a fugit, dar cum nu s-au ținut de pocăință, au ajuns mai răi decât au fost la început (ei pot să se pretindă mântuiți pe veci și să polueze bisericile care îi cred) – au făcut orice, că au crezut că nu își pot pierde mântuirea! Învățăturile dracilor i-au unit cu lumea!

19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!– dacă îți pierzi conținutul (prin renunțarea la umblarea cu Domnul), numai eticheta (vopseaua, văruiala, celofanul colorat) nu te va putea mântui în final!

Cuvântul Adevărului este că, după ce te-ai întors la Domnul, TREBUIE să umbli cu Domnul până la capăt, respectând regulile impuse în Legea harului, cu ajutor de sus (nu poți fără), pentru că doar așa vei ajunge să fii mântuit la urmă, în finalul umblării tale!

Combat învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci pentru că am văzut că produc victime

Liderii reformei protestante au fost mai degrabă prea serioși decât prea neserioși, încât să își învețe enoriașii că pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea. Ar fi vrut să îi oblige pe oameni să fie disciplinați și să meargă toți în aceeași direcție, corectă. Au folosit ideea de mântuire numai prin credință, numai prin har, ca să nu trebuiască să dea bani pentru iertarea păcatelor, prin cumpărarea indulgențelor – acum cine vă mai cere bani? Nu au renunțat la necesitatea umblării în har, cu Domnul, pentru mântuirea fiecăruia. La teologia teoretică au adăugat teologia practică. Nici alții care s-au crezut mântuiți pe veci nu credeau în mântuirea ușuratică, că te-ai mântuit (cu bagheta magică) pe moment pentru veci și gata, nu mai scapi apoi, nici să vrei. Ei cereau ajutorul lui Dumnezeu în umblarea lor permanentă, de fiecare zi, în fiecare clipă – mântuiți pe veci însemna că nu se vor lăsa de umblarea lor, de pocăința lor!

De exemplu puritanii: au avut ei o religie ușuratică, în care fiecare să facă ce vrea? Unul dintre cei care se credeau mântuiți pe veci a fost și John Bunyan și care ne-a arătat ce a însemnat practic pocăința pentru ei, o umblare permanentă cu Domnul, în cartea Întâmplările Pelerinului în călătoria lui (Călătoria creștinului). O puteți găsi în librăriile creștine, poate și pe internet. Citez câteva din titlurile capitolelor, ca să vedeți ce a însemnat creștinismul pentru ei:

Nu au trăit erezia mântuirii fără fapte, ci au umblat cu Domnul!

În zilele noastre, unii care nu au vrut să cunoască spiritul reformei, ne zic că mântuirea pe veci înseamnă că poți umbla cu satana, că nu îți poți pierde mântuirea. Nu au vrut să cunoască cum au trăit înaintașii, că nu au făcut orice. Pentru ei mântuirea nu a fost ușuratică. Dintre cei care aud învățăturile dracilor că mântuirea este numai prin credință și nu se poate pierde, unii trag concluzia logică (și văd obsesiile cu doctrinele dracilor) că pot face orice. Chiar există lupi răpitori care zic aceasta în mod direct și murdăresc sufletele oamenilor cu aceste învățături.

La învățăturile dracilor ei adaugă și un exclusivism demonic, că dacă nu primești învățăturile lor, nu poți fi mântuit, că Dumnezeu nu te-a ales. Dacă nu crezi exact ca ei, nu ești mântuit.

Combat aceste învățături pentru că lupii răpitori fac victime cu ele. Unii deveniți lupi răpitori fără să vreți și chiar fără să știți. Pentru cei care devin lupi răpitori nu va fi loc în cer, cu Domnul!

Răspund fratelui Nelu

Faptele apostolilor 20
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor ridica din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să-i atragă pe ucenici de partea lor.

Mai demult fratele Nelu mi-a pus un video aici, unde era vorba despre un lup răpitor, cu o propovăduire a aceluia despre momentul de după Învierea Domnului, când primii ucenici au stat adunați laolaltă și încuiați de frica iudeilor și le-a apărut Domnul. (Vorbesc în general împotriva învățăturilor dracilor, prin care demonii încearcă să piardă suflete intrate pe calea pocăinței, indiferent de cine ar fi propovăduite ele).

Am așteptat ca să răspund după Paști, dar nu am mai vrut să murdăresc Sărbătoarea Învierii Domnului (și răscumpărarea noastră) cu mizeria de propovăduire a lupului răpitor, care pierde sufletele adepților cu învățătura mântuirii ușuratice, numai prin credința dracilor. Așa că răspund acum, dar nu pun videoclipul respectiv, ca să nu murdăresc sufletele oamenilor cu propovăduirea lupului satanei, care a venit de mai multe ori din America ca să orăvească sufletele celor intrați pe calea pocăinței cu erezia nimicitoare că ești deja mântuit pe veci numai prin datul din gură (cu Sola fide).

Am dat clic pe sărite și am ajuns chiar (pe la min.30) unde falsul profet își lăuda mântuirea ușuratică, fără fapte, pe veci. După roadele (produsele) lor îi veți cunoaște, ne spune Domnul Isus (viitorul Judecător, care va judeca după fapte). Așa că dacă este vorba despre erezie, să vedem ce a produs aceasta pe unde a ajuns (fiind răspândită și de acest lup răpitor, prin care satana nu cruță turma Domnului):

Cum ar fi fost dacă primii ucenici ai Domnului ar fi învățat, primit și trăit erezia nimicitoare, învățătura dracilor, cum L-ar fi întâmpinat pe Mirele (este important de știut că așa Îl așteaptă și acum unii care se cred pe deplin asigurați în Cristos):

  • pe doi ucenici ai satanei (de la care vine această erezie) i-a găsit Domnul în comă alcoolică, zăcând împrăștiați unul peste altul (dacă și când își vor reveni, vor da slavă Domnului cu Soli Deo gloria lăi lăi hâc)
  • alți doi s-au dus la curve (era o ieftinire și nu au fost proști să piardă ocazia, și cum nu există cădere din har, nu au avut ce pierde, pentru că și-au luat și harul după ei, Sola gratia) – / am pus aici articol despre aceasta /
  •   alții s-au făcut homosexuali, pentru că nu își pierd mântuirea, /  vedeți articol /
  • alții și-au dat seama că sunt femei și s-au făcut lesbiene / vedeți aici ce fac / și / aici / și s-au măritat între ei, pardon, ele.
  • unul s-a spânzurat la intrare, dar măcar nu și-a pierdut mântuirea (era nebun, i-a luat satana mințile cu doctrinele dracilor), ca un prieten al propovăduitorului satanei, care a făcut la fel (câți ca el …) / vedeți articolul din primul link de sus / .

Lupii răpitori care ucid sufletele intrate pe calea Domnului, trăiesc cu impresia că ei și adepții lor (care au luat-o razna și au ajuns mai răi decât au fost la început) au fost deja mântuiți pe veci și nu vor mai merge la Judecată, pentru că au trecut din moarte la viață (și nu se mai pot întoarce în moarte, orice ar face, oricât ar umbla cu demonii, cu care în realitate vor ajunge în veșnicia chinuitoare).

Și lupii răpitori care L-au răstignit pe Domnul a doua oară și i-au învățat și pe alții să Îl răstignească pentru ei, Îl vor vedea ca Judecător!

Cu cât mai aspră va fi pedeapsa veșnică … (V-o promite Împăratul, în Evrei 10.26-31)

Vei fi cu cel pe care l-ai ales, l-ai urmat și l-ai slujit!

Acum harul încă îți mai poate fi de folos ca să umbli cu Domnul. Curând, harul se va termina, Mântuitorul va deveni Judecător și vei primi ceea ce ți-ai ales (nu ce ai avut pretenția că ești mântuit pe veci și atât):

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc – și oricine căruia i-a fost șters numele din Cartea Vieții, pentru că a părăsit calea dreaptă și îngustă a Domnului:

Romani 11
20 … tu stai în picioare prin credinţă (prin credința care este trăită practic, doar aceasta contează, vedeți Iacov 2 și alte texte, de exemplu eroii credinței din Evrei 11 și-au trăit practic credința lor): nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – Dumnezeu nu S-a schimbat față de cum era în vremea Legii vechi și îl va judeca pe fiecare după faptele lui, nu după vorbele cu mântuirea care este fără fapte și care nu se poate pierde! Atunci vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Mântuirea prin har – ce a produs

”Mântuirea prin har” înseamnă de fapt mântuirea numai prin har (monergism), dar în cazul adepților teologiei false, harul dă mântuirea ușuratică (nu contează cui slujești), pe veci (harul a fost numai pe moment, apoi ești mântuit pe veci și atât, mântuirea nu ți-o poți pierde). Unii adaugă la aceasta și faptul că dacă nu umbli cu Domnul (după ce ai intrat pe calea mântuirii), este pentru că monstrul ăla rău ne te-a vrut mântuit – dar pe cei mântuiți pe veci, i-a mântuit așa de tare, încât nici umblarea lor cu demonii nu îi mai scapă de mântuirea lor ”numai prin har, numai prin credință”.

Unii care au primit erezia nimicitoare cu ”mântuirea prin har” au făcut orice și s-a întâmplat cum spune Biblia, au mers din rău în mai rău și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât la început – s-au stricat în biserica lor eretică și în timp ce făceau pe sfinții!

Datul din gură cu mântuirea pe veci nu îl induce în eroare pe Dumnezeu (și deci nu mântuie)!

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită (Dumnezeu nu se schimbă), având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” (pentru că altfel dă din gură degeaba!)
Să vedem și altă traducere (BVA), ca să înțelegem ce vrea să ne spună versetul:
19 Totuşi, pe temelia solidă pusă de Dumnezeu şi care are totală stabilitate, există următoarea inscripţie: „Stăpânul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Săi.” Şi „oricine pretinde că aparţine Stăpânului, trebuie să se depărteze de nedreptate!”

Opusă învățăturii unora cu mântuirea pe veci (ușuratică), acest verset spune că Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui și că oricine pretinde că aparţine Stăpânului, trebuie să se depărteze de nedreptate! Domnul îi cunoaște pe ai Lui după fapte (roade), nu după datul din gură cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”. Este evident că pretenția fără acoperire în realitate nu mântuie (și Ioan Botezătorul i-a numit pe cei care credeau că pot fi mântuiți numai prin apartenență ”pui de vipere” / vedeți articolul / ). Dumnezeu nu poate fi înșelat (evident că nu contează datul din gură).

Dumnezeu nu se lasă înșelat, știe bine să îi deosebească pe cei care au crezut că pot fi mântuiți numai prin credința teoretică (fără roade vrednice de pocăința lor) de cei care vor fi mântuiți ca urmare a umblării lor cu Domnul, până la capăt, în har, pe calea mântuirii (vedeți categoria Timpurile mântuirii). Roadele vrednice de pocăință se văd, le vede Dumnezeu și la Judecată va face diferența!

Versete care descriu mântuirea pe veci și ce produce ea

Un text în care sunt descrise acțiunile unor lupi răpitori din zilele noastre:

2 Timotei 2
16 Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti – profunzimea procesului de mântuire a fost înlocuit de eretici cu mântuirea ca o vorbă goală, fără conținut: ești mântuit numai într-un moment, pentru veci. Se observă că orice învățătură opusă harului (Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat 12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie) este lumească, de la satana; de la satana sunt învățăturile dracilor numite ale harului – harul ușuratic oferă mântuirea iluzorie, de care nu mai scapi, nici să vrei; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu – unii au ajuns să facă orice (chiar mai rău decât unii din lume) și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi – pentru că nu au umblat în harul adevărat, dar dau din gură cu mântuirea este numai prin Cristos!
17 Şi cuvântul lor va roade ca cangrena – ucide sufletele unora veniți la mântuire, intrați pe calea mântuirii, pentru că promite mântuirea fără pocăință (sau doar cu pocăința de la început, dintr-un moment și atât). Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet,
18 care s-au abătut de la adevăr – puneți numele celor pe care Biblia îi numește lupi răpitori. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora – se potrivește și cu ce ceea ce fac lupii răpitori în zilele noastre, schimbă credința arministă cu roade vrednice de pocăință în credința dracilor (care nu mântuie)
19 Totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigilul acesta: Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui – după roade îi cunoaște acum Matei 7.16, după faptele lor vor fi judecați Apocalipsa 20.10-15 (nu după autoînșelarea cu mântuirea pe veci) şi: Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! – această învățătură este arministă și este opusă învățăturii cu mântuirea ușuratică (numai prin harul în care nu trebuie să umbli, numai prin credința teoretică, numai prin Cristos)
15 Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept (corect, sensul este: care zidește după dreptar, face făgașuri în care vor merge roțile) Cuvântul adevărului – opus minciunilor satanei (învățăturile dracilor fals numite ale harului) este Cuvântul care ne prezintă mântuirea ca un proces, alergarea pentru premiu! Opuși lupilor răpitori care propovăduiesc mântuirea ușuratică prin harul ieftin sunt învățătorii adevărați și toți vor sta înaintea lui Dumnezeu: unii pentru chin veșnic mai aprig, alții vor împărăți cu Domnul în veșnicie.

Ce alegi? Cui ai slujit, cu acela vei fi.

Sola Scriptura dar falsificată (ca să le iasă erezia mântuirii pe veci) devine Manualul ateului

1 Timotei 2
3 … Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4 voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Minte Biblia? Cei care au încercat să facă să pară reale învățăturile harului-fals (ale dracilor) cu mântuirea pe veci și atât, au inventat Doctrinele dracilor (numite cu tupeu demonic ”ale harului”, pentru că dau o justificare falsă mântuirii fără să umbli cu Domnul, până la capăt). Doctrinele false ale dracilor ne zic că monstrul ăla rău (Dumnezeu) a vrut ca doar foarte puțini oameni să fie mântuiți (numai prin har, dar harul era extrem de slab și nu i-a putut mântui pe toți; numai prin credință – care știm că este a dracilor și nu mântuie). Biblia ne prezintă un Dumnezeu arminist, milos, care oferă mântuirea tuturor, fără să oblige pe cineva la mântuire. Dumnezeu Și-a făcut partea Lui în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră. Prin har, Dumnezeu a dat tuturor posibilitatea să intre pe calea mântuirii și să umble cu Domnul până la capăt. Harul arminist nu oferă mântuirea ușuratică (”ne învață să o rupem cu lumea”) și nu este limitat, anchilozat, sclerozat că a uitat de alți oameni!

Învățăturile dracilor prezintă un Dumnezeu monstruos dar slăbănog, cu un har ”suveran” dar leșinat, care oferă numai unora o mântuire iluzionistă dar pe veci. Cu o Biblie falsificată ca să le iasă erezia nimicitoare, dar numită Sola Scriptura, nu mai poți ajunge în partea fericită a veșniciei, judecat de Dumnezeu după fapte, dar faptele sunt lipsă!

Biblia falsificată devine manualul ateului!

Ar fi fost mai bine, pentru cei care au plecat din har, să nu fi intrat pe calea mântuirii

2 Petru 2
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Despre cine este vorba? Despre frații care au plecat din har:
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
Dacă ”au scăpat de întinăciunile lumii prin cunoașterea Domnului”, este în mod clar vorba despre cei care au intrat pe calea mântuirii. Versetul 21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată ne spune că mai bine n-ar fi venit la mântuire decât să plece apoi! De ce ar fi fost mai bine să nu fi fost născuți din nou de sus (regenerați), iertați de trecutul lor? Pentru că starea lor ajunge să fie mai rea decât la început și vor avea mai multă osândă (dacă nu se întorc pe cale, dacă mai pot, dacă nu sunt suficient de împietriți).

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc – veșnic!

Evrei 10
26 Căci, dacă continuăm să păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului (Sângele Legământului Harului adevărat, care nu este ușuratic!), cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” – va judeca după Legea veche pe cei care au plecat din Legea harului!
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – mai ales în veșnicie!

Harul fals poate aduce mai multă osândă în veșnicie!

2 Petru 2
Despre cei care propovăduiesc învățăturile dracilor (tupeul lor satanic îi face să le numească ”învățăturile harului”)
15  După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
17  Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18  Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – ”învățăturile harului” (har în care, dacă ai intrat pe moment, nu mai contează ce faci, pe care stăpân îl slujești), momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire (au scăpat din lume) – poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde, este pe veci, ești pe veci asigurat în Cristos, solus Christus

Despre cei care au trăit erezia nimicitoare:
19  Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20  În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21  Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese datăvedeți și Evrei 10 , unde scrie că și-au adăugat și mai multă osândă!
22  Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – ce face ”mântuirea pe veci” din cei care o cred și o trăiesc!

Cum să îți ratezi mântuirea

Nu trebuie să te preocupe unde îți vei petrece veșnicia, este suficient să te crezi mântuit pe veci (fără susținere biblică a ereziei nimicitoare), numai că ai crezut pe moment și gata. Iar dacă nu citești ce scrie în Biblie despre cei mântuiți (numai teoretic) cu mântuirea pe moment (numai prin har, numai prin credință), de exemplu numiți de Ioan botezătorul ”pui de vipere” / vedeți articol / , în Iacov 2 scrie despre credința dracilor (fără roade vrednice) care nu mântuie, poți ajunge să fii în veșnicie cu lupii răpitori care dau mântuirea pe veci, nu cu Domnul!

Viața veșnică este dată de unirea cu Domnul

Ioan 17.3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Se știe că această cunoaștere este asemănătoare cu unirea dintr-o căsătorie, unde cei doi se cunosc bine și umblă împreună (în parteneriat, părtășie).

Umblarea în parteneriat cu Domnul se face până la capăt. Cunoașterea din versetul de mai sus nu este că numai L-ai întâlnit, așa numai în trecere, numai pe moment, pe Domnul (ca atunci când vezi un om și poate îl recunoști și data vitoare când îl vezi, sau poate nu).

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc … cum de la idoli (din lumea care zace în cel rău) v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat – cei cu teologia mântuirii pe veci relativizează totul: dacă slujești pe Domnul sau demonilor nu contează, pentru că ești mântuit pe veci, pe deplin asigurat în Cristos).
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare – mântuirea are timpurile trecut, prezent și viitor / vedeți aici timpurile mântuirii / , aici se referă la mântuirea finală viitoare, când vom fi scăpați de mânia viitoare. Dacă îți relativizezi mântuirea cu sola gratia, sola fide, vei fi cu Sola satana în focul veșnic (de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde).

Merită?

Biblia ne spune cum învățătura dracilor cu mântuirea pe veci ucide suflete

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, cap. 2
1 În popor s-au ridicat şi profeţi mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare – odată mântuit poți să te crezi pe veci mântuit, negându-L pe Stăpânul care i-a răscumpărat – pretind că oferă o mântuire care nu necesită umblarea cu Domnul și zic solus Cristus!, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău – se știe (și știu și cei din lume) că ”mântuiții pe veci” pot face orice, că mântuirea nu și-o mai pot pierde

9 înseamnă că Domnul ştie să-i scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
10 mai ales pe cei care umblă după pofta lor necurată
12 …, vor muri în însăşi stricăciunea lor – nu seamănă a ”mântuire pe veci”, nu-i așa?
13 şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi pângăriţi, se pun pe chefuit la mesele de dragoste, când iau masa împreună cu voi – se referă la cei numiți ”frați”.
14 Le scapără ochii de adulter şi nu se satură de păcătuit. Ademenesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi.
15 După ce au părăsit calea cea dreaptă – au intrat pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire, dar au părăsit calea mântuirii!, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16 Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu voce omenească, a pus frâu nebuniei profetului.
17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună, lor le este păstrată bezna întunericului – nu le este de folos teologia falsă cu ”mântuirea pe veci”
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – învățăturile dracilor numite cu mult tupeu ale harului – de parcă în har pot face orice (și doctrinele dracilor – ale harului-fals), îi ademenesc cu poftele firii şi cu desfrânări pe cei care de abia au scăpat de cei care trăiesc în rătăcire – mântuirea ușuratică pe veci ucide suflete intrate de puțin timp pe calea pocăinței!
19 Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi – degeaba dau aceștia din gură cu lucruri de nimic (cele 5 sola, punctele T.U.L.I.P. ale mântuirii pe veci)
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune proverbul adevărat: Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.

Cei care cunosc neoprotestantismul din interior știu cât rău au făcut, ce degradare au produs învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde (poți fi mântuit chiar dacă Îl negi pe Domnul și umbli cu demonii, ca mântuirea este numai prin credința pe moment, numai cu datul din gură cu harul – fals), de aceea am pus acest text – nu există ceva mai potrivit ca textul – este o descriere perfectă a ceea ce a produs teologia mântuirii ușuratice și iluzorii (fantomatice) pe veci!

Unii au intrat degeaba în har

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.

Am văzut pe unii care au crezut, primit și trăit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și au mers spre mai rău (nu spre mai bine), de exemplu unul a devenit bețivan, curvar, drogat, scandalagiu și toți cei din jurul lui, care au avut de-a face cu el, au pierdut. Bineînțeles, că lupul răpitor care l-a asigurat de mântuirea pe veci, care nu se mai poate pierde,  nu mai putea de grija lui.

Nu credeți și nu primiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci, ca să nu ajngeți cum scrie Biblia:

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, capitolul 2
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii – se referă la cei care au intrat pe calea mântuirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – nu seamănă cu mântuirea creștină care este arministă!

Intrarea pe calea mântuirii

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință” – ne zic obsedații de mântuirea ușuratică, pe veci. ”Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”  ”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” – adică ei pot face orice, nu trebuie să umble cu Domnul! Unii zic că nici măcar nu ai voie să încerci să fii mai bun, să umbli cu Domnul, să te apropii de Dumnezeu cu ajutorul Duhului Sfânt, pentru că aia nici nu este mântuire. Bineînțeles că dacă fanaticii umblă băuți la curve, se droghează (soli Deo gloria), chiar fac avorturi (nu își pot pierde mântuirea cu sola gratia, sola fide), aia este mântuire (sunt pe deplin asigurați în Cristos, solus Cristus).

Efeseni 2.8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se referă la posibilitatea mântuirii, numai la intrarea pe calea mântuirii. Încă nu am ajuns la mântuirea finală (cu Domnul), așa că nici vorbă că am fost deja mântuiți la urmă (în viitor, vedeți timpurile mântuirii). Aceasta se referă doar la mântuirea inițială, la timpul trecut. Această mântuire se poate pierde, dacă cei intrați pe cale nu vor umbla până la capăt cu Domnul.
Dacă nu umbli cu Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt (mântuirea la prezent), cine te va teleporta în veșnicia fericită cu Domnul (mântuirea la timpul viitor)? Sola satana (cu mântuirea ușuratică) nu este un mod de mântuire.

Mântuirea poate fi numai prin harul fals?

Satana se preface că este înger de lumină, iar lupii răpitori că sunt de sus.

Multe secole la rând, creștinii au știut că trebuie să umble cu Domnul, până la capăt, pentru ca să ajungă la mântuirea finală, în veșnicie. Dar, cu câteva sute de ani în urmă, s-a găsit unul care să reînvie erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci (a vrut să lupte împotriva catolicilor, dar a mers prea departe și a ajuns la cealaltă extremă). Cei care au făcut asta nu și-au dat seama ce fac, nu au vrut să creeze mântuirea ușuratică. Practica lor era diferită de teologia lor (păgână).

Să vedem ce a produs mântuirea ușuratică în zilele noastre: trecerea de la arminism la mântuirea ușuratică, pe veci, i-a convins pe unii (care au primit învățătura dracilor) că pot face orice, dar mântuirea nu și-o mai pot pierde, iar (fiind în biserică) starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi.

Nu putea să aducă nimic bun învățătura dracilor cu alegerea prin harul suveran, care este de la satana, pentru că prezintă un dumnezeu monstruos, care îi înșiră pe oameni și dă în ei cu o bilă neagră (ca la popice) – unii zic că așa este un dumnezeu iubitor. Harul (dracul) suveran nu vrea să îi mântuie decât pe cei puțini, dar apoi ei pot să umble cu lumea, că nu își pot pierde mântuirea, nu este cădere din har. Ereticii spun că acest har superficial și pe moment nu a fost ieftin. Ba da, este ieftin: Jertfa este extrem de handicapată și nu îi poate mântui decât pe cei puțini, apoi harul nu îi obligă să umble cu Domnul, în har. Harul ieftin se înmulțește în neștire, ca un elastic de care poți trage cât vrei de mult, că nu se rupe. Opus acestuia, HARUL Biblic este arminist și are pretenții:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu (de-adevăratelea), care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie Dumnezeu și-a făcut partea și ne ajută să ne facem și noi partea noastră, mai mică. La MÂNTUIREA FINALĂ se ajunge dacă umbli în HAR cu FAPTE (ROADE)
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – pe Domnul nu îl aștepți cu răchie, că nu îți poți pierde mântuirea!
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui (creștinii sunt un popor de primă-pradă: cuceritorul își lua primul partea lui), plin de râvnă pentru fapte bune – nu ca să faci lucrurile lumii, că ești mântuit pe veci

Este evident că acolo unde ”harul” este opus Bibliei, puteți înlocui termenul har cu termenul drac (învățătura dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde).

La ce le-a folosit harul celor care au intrat pe calea mântuirii, dacă nu au rămas în har, să umble în har și prin har, cu Domnul? La nimic!

Nepăsători față de o mântuire așa de mare!

Evrei 2.3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.
Alegerea celor cu mântuirea pe veci: Monstrul ăla rău a creat pe cei mai mulți oameni pentru chinul veșnic, fără să le dea posibilitatea mântuirii. (vedeți articol despre un dumnezeu monstruos, și articol)
Alegerea arministă: TOȚI oamenii sunt buni pentru mântuire, mântuirea a fost oferită tuturor, dar nu sunt obligați să o primească. Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii. Este clar că fiecare om este ales de Dumnezeu pentru mântuire, harul este absolut suficient pentru toți oamenii! Dar Dumnezeu nu obligă pe oameni să fie mântuiți, vedeți versetul de sus, unde ni se spune să nu stăm nepăsători!
Dubla predestinare aparține unui dumnezeu monstruos, care a creat oamenii doar ca să aibă pe cine să chinuie în focul veșnic. Monstrul este lipsit de dragoste de oameni, se vede din ceea ce a produs: o omenire condamnată în mare parte, fără să aibă posibilitatea pocăinței! Chiar aveți nevoie să vă mântuie un monstru rău și viclean? Satana se preface că este un înger de lumină care oferă iluzia unei mântuiri opuse creștinismului (mântuire ușuratică prin ”harul” suveran pe veci și nu mai poți scăpa nici să vrei).

Halloween – cele 5 Sola ale mântuirii pe veci

Halloween este o sărbătoare păgână suprapusă peste creștinism și unii ar putea zice că poate fi considerată creștină.

2 Corinteni 11
13 Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor – Amin.

Cu câteva sute de ani în urmă, din diferite motive (frica patologică de pierderea mântuirii, motive politice și economice), niște indivizi au reîncălzit (au readus în prim-planul religiei lor, care astfel se bazează pe o teologie falsă) erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci; ei nu au trăit-o, ci au lăsat-o moștenire urmașilor.

Aceia au inventat sloganurile (teoretice, că nu le-au trăit) numite Cele 5 Sola. Să le vedem și să observăm falsitatea lor, ca să vedem de la cine au venit: de la Dumnezeu sau de la demoni.

Sola fide – justificarea numai prin credință – numai să crezi și te pretinzi mântuit pe veci.Mântuirea ușuratică se opune Bibliei, de exemplu epistolei lui Iacov, capitolul 2, în care Sola fide este credința dracilor, care nu mântuie! De asemenea, Biblia insuflată de Dumnezeu și care poate da învățătura care să ducă la mântuirea finală, ne spune că înaintea lui Dumnezeu, JUSTIFICAREA (ÎNDREPTĂȚIREA) este dată de credință + fapte. Justificarea inițială este numai prin credință, dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, a fost degeaba. Iacov 2.23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu și a umblat practic cu Dumnezeu! şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” 24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Sola gratia – mântuirea numai prin har – acolo unde harul vă învață că veți fi mântuiți fără să umblați cu Domnul, puteți înlocui cuvântul har cu cuvântul drac (mântuirea iluzorie prin învățăturile dracilor și, mai rău, prin Doctrinele dracilor). Pe arminiști harul îi învață:
Tit 2
1. Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – este arministă:
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – nu căutând, așteptând și prinzând ieftinirea băuturii, curvelor și a altor lucruri plăcute unora care se pretind mântuiți pe veci!

Este evident satanismul învățăturii cu mântuirea numai prin har, numai învățătură a dracilor poate fi aceea că poți fi mântuit prin har fără să umbli în har! Se opune cerințelor lui Dumnezeu ca oamenii să umble cu Domnul, până la mântuirea finală. Este ca un vaccin: ești protejat pe veci, orice ai face!

Sola scriptura – Numai Biblia, dar au înlocuit obligativitatea umblării cu Domnul, prin har și în har, până la mântuirea finală (procesul mântuirii) cu o mântuire ușuratică, pe moment, pentru veci!

Apocalipsa (Revelații) 22 – Decrete Prezidențiale de incinerare – practic, Sentința finală este dată deja:
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – au adăugat mântuirea numai prin credința teoretică
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta – au scos obligativitatea umblării cu Domnul, în har, pentru a ajunge la mântuirea viitoare finală. Încinerare plăcută în focul veșnic exagerat de chinuitor, că știm că Dumnezeu nu va pierde!

Tocmai cei care extrag versete din context ca să se potrivească cu mântuirea ușuratică și astfel falsifică învățătura sănătoasă zic Sola scriptura – după faptele lor, după care vor fi judecați și după falsificarea învățăturii despre mântuire li se potrivește mult mai bine sola învățăturile dracilor!

Solus Christus („Numai Cristos„; uneori sub forma Solo Christo, „numai prin Cristos”)

Matei 7
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele – teologia cu mântuirea pe veci a produs uciderea sufletelor, acolo unde a ajuns!

Tocmai lupii răpitori prin care demonii ar vrea să renunțați la mântuirea reală pentru niște iluzii (doar teoretice) au tupeul să zică Numai Cristos! Și atunci de ce îl iubesc și urmează pe satana, care nu cruță turma?

Soli Deo Gloria – Glorie numai lui Dumnezeu ne zic cei care îi învață pe oameni că pot face orice, dar mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde! De parcă Dumnezeu are nevoie de laudele celor care au părăsit învățătura sănătoasă (HARUL adevărat am văzut că este este arminist!) și unii chiar umblă cu lumea, pretinzându-se mântuiți pe veci!

La ce te duce datul din gură cu harul mântuirii pe veci? Care este HARUL adevărat

În vechime, oamenii au trebuit să țină Legea dată prin Moise, ca să poată fi mântuiți. Dar sângele animalelor jertfite nu a fost suficient de bun și firea pământească nu i-a ajutat să țină Legea.

În Legea harului, Duhul Sfânt îi ajută pe oameni să umble cu Domnul, să facă ce nu au putut face în vechime. Dumnezeu nu Se schimbă și nici pretențiile Lui. Nici nu ai cum să fii mântuit fără să umbli cu Domnul! Prin har, Dumnezeu a făcut posibilă umblarea oamenilor, până la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut mult mai mult decât în VT, pentru mântuirea oamenilor. Toate lucrurile pe care le-am primit au un singur scop: umblarea cu Domnul până la capăt! Nu poate fi adevărată minciuna satanei că poți umbla cu demonii și totuși (fiind mântuit pe veci), vei fi cu Domnul, pentru că SE OPUNE HARULUI arminist (în care să umbli practic) și care ne obligă să o rupem cu păgânătatea și să umblăm cu Domnul. Harul mântuirii pe veci nu te ajută decât să umbli cu demonii (să fii ca lumea) și totuși, să crezi că nu mai ai ce pierde!

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne-a dat posibilitatea să umblăm cu Domnul, ca să fim mântuiți ca sfârșit al credinței (nu ca început, că te pretinzi mântuit pentru veci)! Harul constă în toate lucrurile pe care Sfânta Treime le-a făcut pentru noi, ca să putem să umblăm cu Domnul și să ajungem, în har, la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut partea Lui, trebuie să ne facem și noi partea noastră în mântuirea fiecăruia!

Ce pierzi dacă renunți la umblarea cu Domnul?

În vremea din urmă vor apare lupii răpitori ai satanei, care nu vor cruța turma Domnului, ne spune Biblia.

Ai primit îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu când ai crezut (numai prin credință) ca să umbli cu Domnul (îndreptățirea este un ajutor, nu un scop în sine). Dacă renunți la umblarea cu Domnul, nu doar că te întorci în robia demonilor, ci vei avea o mai mare osândă: Evrei 10.29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Dacă Îl părăsești pe Domnul (poți să te crezi în continuare mântuit pe veci – degeaba), vei fi printre cei care Evrei 6.6 ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.

Dacă reușești să Îl răstignești din nou, pentru tine, pe Domnul, nu doar că îți pierzi mântuirea bazată pe Jertfa Domnului Isus (1 Corinteni 15.2 degeaba ai mai crezut), ci chiar vei fi judecat după Legea veche, care știm că a fost dată pentru cunoașterea păcatelor, nu pentru scăpare! Dacă Îl răstignești din nou pe Domnul, Dumnezeu te va judeca după Legea dată prin Moise, pentru această a doua răstignire și pentru că L-ai dat încă o dată să fie batjocorit și pentru că ai pângărit Sîngele Legământului prin care ai fost sfințit și pentru că L-ai batjocorit pe Duhul harului! Osânda va fi mult mai mare decât dacă ai fi trăit în păcat și nu L-ai fi cunoscut pe Domnul, adică dacă nu ai fi fost mântuit (cu mântuirea inițială)!

Cei din poporul ales nu au vrut să umble cu Domnul; nu le refaceți greșeala!

Psalmul 95
8 „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”
11 De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!

Acest ”Nu vă împietriți inima” se referă la cei intrați deja pe calea mântuirii (nu la cei dinafară).

Odată ce ai intrat pe calea mântuirii prin har, umblă cu Domnul în har. Și noi trebuie să ne facem partea noastră în mântuirea proprie, altfel nu vom ajunge la mântuirea finală!

Întoarce-te, dacă mai poți

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt – parteneri cu Duhul Sfânt pot fi numai cei care au venit la mântuire,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – cei care sunt pe calea mântuirii
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit – dacă invalidezi Jertfa, pentru tine, rămâi cu nimic!
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.

Există oameni hipercritici, cărora li se pare că dacă au greșit măcar câte ceva în fiecare zi, înseamnă că nici nu sunt și nici nu pot fi mântuiți (ei trăiesc cu impresia că imediat trebuie să devină perfecți, iar dacă nu sunt, dezamăgirea lor este totală). Alții sunt din aceia care cred că pot face orice, că nu mai contează ce fac, se cred pentru vecie asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu lumea. Fiecare se vede pe sine în mod diferit și apreciarea fiecăruia poate fi extrem de subiectivă. Numai umblarea cu Domnul te poate face să ajungi în veșnicia fericită. Dacă încă nu ai ajuns suficient de împietrit ca să nu te mai poți întoarce (Biblia ne spune despre cel care s-a curățit, dar starea lui de pe urmă a fost mai rea decât cea dintâi), întoarce-te la Dumnezeu, întoarce-te spre lucrurile de sus și umblă cu Domnul până la capăt.

Apostolul Petru s-a pocăit după ce a căzut, când a cântat cocoșul (nici vorbă de mântuire pierdută), dar Biblia ne spune să ne ferim și să îi îndepărtăm pe cei care stârnesc certuri între frați (degeaba se prefac că sunt sfinți, că spinii și mărăcinii nu produc roade bune).

Epistola lui Iuda
12 Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;
13 nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
19 Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.

   Nu vă murdăriți cu asemenea păgâni și vameși, care vă murdăresc prin asocierea cu ei!

Ești în Legământul nou cu Dumnezeu! Harul care aduce minunea mântuirii, aduce și o mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!

Deuteronom 29
10 Astăzi staţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,
11 copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne, până la cel ce-ţi scoate apă;
12 stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

Cum se încheia un legământ cu jurământ: animalele erau tăiate în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând ca așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în jurământ.

Geneza 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Evrei 10
26 Căci dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea Adevărului – după ce ne-am unit cu Domnul (suntem intrați pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire, dar plecăm), nu mai rămâne nici o Jertfa pentru păcate – ieșirea din har invalidează Jertfa Domnului pentru respectivul
27 ci doar o aşteptare îngrozitoare a judecăţii şi furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiţi.
28 Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii.
29 Cu cât mai aspră, credeţi voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat Sângele Legământului în care a fost sfinţit şi îl va fi batjocorit pe Duhul harului?
30 Într-adevăr, îl cunoşteau pe Cel care a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Şi din nou: Domnul va judeca poporul său – după Legea veche!
31 Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! – mai ales în partea rea a veșniciei! (VRBC)

De ce scrie în versetul 28 despre Legea lui Moise? Pentru că cei care ies din Legea Harului trăit practic, intră sub Legea lui Moise. Nu există altă lege. Legea lui Moise nu a fost dată spre mântuire (nu a mântuit pe nimeni) ci pentru cunoașterea păcatelor. Dacă în Legea dată prin Moise, oamenii erau omorâți așa ușor, cu cât mai aspră va fi pedeapsa celor care calcă Legea Harului! Ești intrat în Legământ cu Domnul și harul aduce minunea mântuirii (fără să oblige la mântuire), dar și mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!

Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi (înșelători înșelați) – încă un exemplu practic

Pe unde a ajuns învățătura dracilor cu mântuirea pe veci, a ruinat suflete care ar fi trebuit să umble cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt! De exemplu, după ce unul a propovăduit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, urmașul lui (care a făcut o universitatea demonică în străinătate) a coborât mai mult și a propovăduit că mântuirea și umblarea cu Domnul sunt lucruri diferite (că nu trebuie să umbli cu Domnul pentru mântuirea finală din veșnicie), că poți umbla cu satana și mântuirea nu ți-o mai poți pierde! Au ajuns ca cel din articolul anterior / vedeți articolul / , că au făcut priveghi (dublu, din câte îmi amintesc) la Crăciun.

După ce a ucis suflete cu învățătura dracilor, nu i-a dat afară din biserică și a adus astfel mânia lui Dumnezeu peste biserica pe care se presupune că ar fi trebuit să o păstorească (nu să o pângărească cu învățăturile dracilor).

Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi (înșelători înșelați) – exemplu practic

2 Timotei 3
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a Adevărului – pentru că nu vor să cunoască Adevărul!
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa a – au trecut de la credința trăită practic (cu fapte, roade vrednice) la o pocăință superficială, numai pe moment, care produce imediat mântuirea definitivă, pe veci și atât!
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

Aici vedeți un lider care, obsedat de învățătura dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde, a ucis suflete venite la mântuire, cu ea. A propovăduit învățătura dracilor cu mântuirea pe veci până a ucis suflete cu ea, apoi pe cei care au luat-o razna i-a ținut mai departe în biserica pe care ar fi trebuit să o păstorească, nu să o murdărească cu erezia nimicitoare. Nu i-a dat afară și astfel a atras mânia lui Dumnezeu din cer peste biserică și câțiva ani, la Crăciun sau la Paști aveau câte o înmormântare (dacă nu poate Dumnezeu să fie în biserică din cauza ereziior dracilor, le vorbește Dumnezeu în cimitir, că și acolo Dumnezeu tot Dumnezeu este)!

Nu degeaba se spune: Cui ai slujit, cu el vei fi.