Vei fi cu cel pe care l-ai ales, l-ai urmat și l-ai slujit!

Acum harul încă îți mai poate fi de folos ca să umbli cu Domnul. Curând, harul se va termina, Mântuitorul va deveni Judecător și vei primi ceea ce ți-ai ales (nu ce ai avut pretenția că ești mântuit pe veci și atât):

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc – și oricine căruia i-a fost șters numele din Cartea Vieții, pentru că a părăsit calea dreaptă și îngustă a Domnului:

Romani 11
20 … tu stai în picioare prin credinţă (prin credința care este trăită practic, doar aceasta contează, vedeți Iacov 2 și alte texte, de exemplu eroii credinței din Evrei 11 și-au trăit practic credința lor): nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – Dumnezeu nu S-a schimbat față de cum era în vremea Legii vechi și îl va judeca pe fiecare după faptele lui, nu după vorbele cu mântuirea care este fără fapte și care nu se poate pierde! Atunci vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Reclame

Mântuirea prin har – ce a produs

”Mântuirea prin har” înseamnă de fapt mântuirea numai prin har (monergism), dar în cazul adepților teologiei false, harul dă mântuirea ușuratică (nu contează cui slujești), pe veci (harul a fost numai pe moment, apoi ești mântuit pe veci și atât, mântuirea nu ți-o poți pierde). Unii adaugă la aceasta și faptul că dacă nu umbli cu Domnul (după ce ai intrat pe calea mântuirii), este pentru că monstrul ăla rău ne te-a vrut mântuit – dar pe cei mântuiți pe veci, i-a mântuit așa de tare, încât nici umblarea lor cu demonii nu îi mai scapă de mântuirea lor ”numai prin har, numai prin credință”.

Unii care au primit erezia nimicitoare cu ”mântuirea prin har” au făcut orice și s-a întâmplat cum spune Biblia, au mers din rău în mai rău și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât la început – s-au stricat în biserica lor eretică și în timp ce făceau pe sfinții!

Datul din gură cu mântuirea pe veci nu îl induce în eroare pe Dumnezeu (și deci nu mântuie)!

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită (Dumnezeu nu se schimbă), având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” (pentru că altfel dă din gură degeaba!)
Să vedem și altă traducere (BVA), ca să înțelegem ce vrea să ne spună versetul:
19 Totuşi, pe temelia solidă pusă de Dumnezeu şi care are totală stabilitate, există următoarea inscripţie: „Stăpânul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Săi.” Şi „oricine pretinde că aparţine Stăpânului, trebuie să se depărteze de nedreptate!”

Opusă învățăturii unora cu mântuirea pe veci (ușuratică), acest verset spune că Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui și că oricine pretinde că aparţine Stăpânului, trebuie să se depărteze de nedreptate! Domnul îi cunoaște pe ai Lui după fapte (roade), nu după datul din gură cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”. Este evident că pretenția fără acoperire în realitate nu mântuie (și Ioan Botezătorul i-a numit pe cei care credeau că pot fi mântuiți numai prin apartenență ”pui de vipere” / vedeți articolul / ). Dumnezeu nu poate fi înșelat (evident că nu contează datul din gură).

Dumnezeu nu se lasă înșelat, știe bine să îi deosebească pe cei care au crezut că pot fi mântuiți numai prin credința teoretică (fără roade vrednice de pocăința lor) de cei care vor fi mântuiți ca urmare a umblării lor cu Domnul, până la capăt, în har, pe calea mântuirii (vedeți categoria Timpurile mântuirii). Roadele vrednice de pocăință se văd, le vede Dumnezeu și la Judecată va face diferența!

Versete care descriu mântuirea pe veci și ce produce ea

Un text în care sunt descrise acțiunile unor lupi răpitori din zilele noastre:

2 Timotei 2
16 Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti – profunzimea procesului de mântuire a fost înlocuit de eretici cu mântuirea ca o vorbă goală, fără conținut: ești mântuit numai într-un moment, pentru veci. Se observă că orice învățătură opusă harului (Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat 12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie) este lumească, de la satana; de la satana sunt învățăturile dracilor numite ale harului – harul ușuratic oferă mântuirea iluzorie, de care nu mai scapi, nici să vrei; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu – unii au ajuns să facă orice (chiar mai rău decât unii din lume) și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi – pentru că nu au umblat în harul adevărat, dar dau din gură cu mântuirea este numai prin Cristos!
17 Şi cuvântul lor va roade ca cangrena – ucide sufletele unora veniți la mântuire, intrați pe calea mântuirii, pentru că promite mântuirea fără pocăință (sau doar cu pocăința de la început, dintr-un moment și atât). Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet,
18 care s-au abătut de la adevăr – puneți numele celor pe care Biblia îi numește lupi răpitori. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora – se potrivește și cu ce ceea ce fac lupii răpitori în zilele noastre, schimbă credința arministă cu roade vrednice de pocăință în credința dracilor (care nu mântuie)
19 Totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigilul acesta: Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui – după roade îi cunoaște acum Matei 7.16, după faptele lor vor fi judecați Apocalipsa 20.10-15 (nu după autoînșelarea cu mântuirea pe veci) şi: Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! – această învățătură este arministă și este opusă învățăturii cu mântuirea ușuratică (numai prin harul în care nu trebuie să umbli, numai prin credința teoretică, numai prin Cristos)
15 Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept (corect, sensul este: care zidește după dreptar, face făgașuri în care vor merge roțile) Cuvântul adevărului – opus minciunilor satanei (învățăturile dracilor fals numite ale harului) este Cuvântul care ne prezintă mântuirea ca un proces, alergarea pentru premiu! Opuși lupilor răpitori care propovăduiesc mântuirea ușuratică prin harul ieftin sunt învățătorii adevărați și toți vor sta înaintea lui Dumnezeu: unii pentru chin veșnic mai aprig, alții vor împărăți cu Domnul în veșnicie.

Ce alegi? Cui ai slujit, cu acela vei fi.

Sola Scriptura dar falsificată (ca să le iasă erezia mântuirii pe veci) devine Manualul ateului

1 Timotei 2
3 … Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4 voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Minte Biblia? Cei care au încercat să facă să pară reale învățăturile harului-fals (ale dracilor) cu mântuirea pe veci și atât, au inventat Doctrinele dracilor (numite cu tupeu demonic ”ale harului”, pentru că dau o justificare falsă mântuirii fără să umbli cu Domnul, până la capăt). Doctrinele false ale dracilor ne zic că monstrul ăla rău (Dumnezeu) a vrut ca doar foarte puțini oameni să fie mântuiți (numai prin har, dar harul era extrem de slab și nu i-a putut mântui pe toți; numai prin credință – care știm că este a dracilor și nu mântuie). Biblia ne prezintă un Dumnezeu arminist, milos, care oferă mântuirea tuturor, fără să oblige pe cineva la mântuire. Dumnezeu Și-a făcut partea Lui în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră. Prin har, Dumnezeu a dat tuturor posibilitatea să intre pe calea mântuirii și să umble cu Domnul până la capăt. Harul arminist nu oferă mântuirea ușuratică (”ne învață să o rupem cu lumea”) și nu este limitat, anchilozat, sclerozat că a uitat de alți oameni!

Învățăturile dracilor prezintă un Dumnezeu monstruos dar slăbănog, cu un har ”suveran” dar leșinat, care oferă numai unora o mântuire iluzionistă dar pe veci. Cu o Biblie falsificată ca să le iasă erezia nimicitoare, dar numită Sola Scriptura, nu mai poți ajunge în partea fericită a veșniciei, judecat de Dumnezeu după fapte, dar faptele sunt lipsă!

Biblia falsificată devine manualul ateului!

Ar fi fost mai bine, pentru cei care au plecat din har, să nu fi intrat pe calea mântuirii

2 Petru 2
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Despre cine este vorba? Despre frații care au plecat din har:
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
Dacă ”au scăpat de întinăciunile lumii prin cunoașterea Domnului”, este în mod clar vorba despre cei care au intrat pe calea mântuirii. Versetul 21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată ne spune că mai bine n-ar fi venit la mântuire decât să plece apoi! De ce ar fi fost mai bine să nu fi fost născuți din nou de sus (regenerați), iertați de trecutul lor? Pentru că starea lor ajunge să fie mai rea decât la început și vor avea mai multă osândă (dacă nu se întorc pe cale, dacă mai pot, dacă nu sunt suficient de împietriți).

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc – veșnic!

Evrei 10
26 Căci, dacă continuăm să păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului (Sângele Legământului Harului adevărat, care nu este ușuratic!), cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” – va judeca după Legea veche pe cei care au plecat din Legea harului!
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – mai ales în veșnicie!

Harul fals poate aduce mai multă osândă în veșnicie!

2 Petru 2
Despre cei care propovăduiesc învățăturile dracilor (tupeul lor satanic îi face să le numească ”învățăturile harului”)
15  După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
17  Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18  Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – ”învățăturile harului” (har în care, dacă ai intrat pe moment, nu mai contează ce faci, pe care stăpân îl slujești), momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire (au scăpat din lume) – poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde, este pe veci, ești pe veci asigurat în Cristos, solus Christus

Despre cei care au trăit erezia nimicitoare:
19  Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20  În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21  Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese datăvedeți și Evrei 10 , unde scrie că și-au adăugat și mai multă osândă!
22  Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – ce face ”mântuirea pe veci” din cei care o cred și o trăiesc!

Cum să îți ratezi mântuirea

Nu trebuie să te preocupe unde îți vei petrece veșnicia, este suficient să te crezi mântuit pe veci (fără susținere biblică a ereziei nimicitoare), numai că ai crezut pe moment și gata. Iar dacă nu citești ce scrie în Biblie despre cei mântuiți (numai teoretic) cu mântuirea pe moment (numai prin har, numai prin credință), de exemplu numiți de Ioan botezătorul ”pui de vipere” / vedeți articol / , în Iacov 2 scrie despre credința dracilor (fără roade vrednice) care nu mântuie, poți ajunge să fii în veșnicie cu lupii răpitori care dau mântuirea pe veci, nu cu Domnul!

Viața veșnică este dată de unirea cu Domnul

Ioan 17.3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Se știe că această cunoaștere este asemănătoare cu unirea dintr-o căsătorie, unde cei doi se cunosc bine și umblă împreună (în parteneriat, părtășie).

Umblarea în parteneriat cu Domnul se face până la capăt. Cunoașterea din versetul de mai sus nu este că numai L-ai întâlnit, așa numai în trecere, numai pe moment, pe Domnul (ca atunci când vezi un om și poate îl recunoști și data vitoare când îl vezi, sau poate nu).

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc … cum de la idoli (din lumea care zace în cel rău) v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat – cei cu teologia mântuirii pe veci relativizează totul: dacă slujești pe Domnul sau demonilor nu contează, pentru că ești mântuit pe veci, pe deplin asigurat în Cristos).
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare – mântuirea are timpurile trecut, prezent și viitor / vedeți aici timpurile mântuirii / , aici se referă la mântuirea finală viitoare, când vom fi scăpați de mânia viitoare. Dacă îți relativizezi mântuirea cu sola gratia, sola fide, vei fi cu Sola satana în focul veșnic (de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde).

Merită?

Biblia ne spune cum învățătura dracilor cu mântuirea pe veci ucide suflete

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, cap. 2
1 În popor s-au ridicat şi profeţi mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare – odată mântuit poți să te crezi pe veci mântuit, negându-L pe Stăpânul care i-a răscumpărat – pretind că oferă o mântuire care nu necesită umblarea cu Domnul și zic solus Cristus!, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău – se știe (și știu și cei din lume) că ”mântuiții pe veci” pot face orice, că mântuirea nu și-o mai pot pierde

9 înseamnă că Domnul ştie să-i scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
10 mai ales pe cei care umblă după pofta lor necurată
12 …, vor muri în însăşi stricăciunea lor – nu seamănă a ”mântuire pe veci”, nu-i așa?
13 şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi pângăriţi, se pun pe chefuit la mesele de dragoste, când iau masa împreună cu voi – se referă la cei numiți ”frați”.
14 Le scapără ochii de adulter şi nu se satură de păcătuit. Ademenesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi.
15 După ce au părăsit calea cea dreaptă – au intrat pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire, dar au părăsit calea mântuirii!, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16 Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu voce omenească, a pus frâu nebuniei profetului.
17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună, lor le este păstrată bezna întunericului – nu le este de folos teologia falsă cu ”mântuirea pe veci”
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – învățăturile dracilor numite cu mult tupeu ale harului – de parcă în har pot face orice (și doctrinele dracilor – ale harului-fals), îi ademenesc cu poftele firii şi cu desfrânări pe cei care de abia au scăpat de cei care trăiesc în rătăcire – mântuirea ușuratică pe veci ucide suflete intrate de puțin timp pe calea pocăinței!
19 Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi – degeaba dau aceștia din gură cu lucruri de nimic (cele 5 sola, punctele T.U.L.I.P. ale mântuirii pe veci)
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune proverbul adevărat: Câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.

Cei care cunosc neoprotestantismul din interior știu cât rău au făcut, ce degradare au produs învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde (poți fi mântuit chiar dacă Îl negi pe Domnul și umbli cu demonii, ca mântuirea este numai prin credința pe moment, numai cu datul din gură cu harul – fals), de aceea am pus acest text – nu există ceva mai potrivit ca textul – este o descriere perfectă a ceea ce a produs teologia mântuirii ușuratice și iluzorii (fantomatice) pe veci!

Unii au intrat degeaba în har

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.

Am văzut pe unii care au crezut, primit și trăit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și au mers spre mai rău (nu spre mai bine), de exemplu unul a devenit bețivan, curvar, drogat, scandalagiu și toți cei din jurul lui, care au avut de-a face cu el, au pierdut. Bineînțeles, că lupul răpitor care l-a asigurat de mântuirea pe veci, care nu se mai poate pierde,  nu mai putea de grija lui.

Nu credeți și nu primiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci, ca să nu ajngeți cum scrie Biblia:

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, capitolul 2
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii – se referă la cei care au intrat pe calea mântuirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – nu seamănă cu mântuirea creștină care este arministă!

Intrarea pe calea mântuirii

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință” – ne zic obsedații de mântuirea ușuratică, pe veci. ”Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”  ”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” – adică ei pot face orice, nu trebuie să umble cu Domnul! Unii zic că nici măcar nu ai voie să încerci să fii mai bun, să umbli cu Domnul, să te apropii de Dumnezeu cu ajutorul Duhului Sfânt, pentru că aia nici nu este mântuire. Bineînțeles că dacă fanaticii umblă băuți la curve, se droghează (soli Deo gloria), chiar fac avorturi (nu își pot pierde mântuirea cu sola gratia, sola fide), aia este mântuire (sunt pe deplin asigurați în Cristos, solus Cristus).

Efeseni 2.8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se referă la posibilitatea mântuirii, numai la intrarea pe calea mântuirii. Încă nu am ajuns la mântuirea finală (cu Domnul), așa că nici vorbă că am fost deja mântuiți la urmă (în viitor, vedeți timpurile mântuirii). Aceasta se referă doar la mântuirea inițială, la timpul trecut. Această mântuire se poate pierde, dacă cei intrați pe cale nu vor umbla până la capăt cu Domnul.
Dacă nu umbli cu Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt (mântuirea la prezent), cine te va teleporta în veșnicia fericită cu Domnul (mântuirea la timpul viitor)? Sola satana (cu mântuirea ușuratică) nu este un mod de mântuire.

Mântuirea poate fi numai prin harul fals?

Satana se preface că este înger de lumină, iar lupii răpitori că sunt de sus.

Multe secole la rând, creștinii au știut că trebuie să umble cu Domnul, până la capăt, pentru ca să ajungă la mântuirea finală, în veșnicie. Dar, cu câteva sute de ani în urmă, s-a găsit unul care să reînvie erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci (a vrut să lupte împotriva catolicilor, dar a mers prea departe și a ajuns la cealaltă extremă). Cei care au făcut asta nu și-au dat seama ce fac, nu au vrut să creeze mântuirea ușuratică. Practica lor era diferită de teologia lor (păgână).

Să vedem ce a produs mântuirea ușuratică în zilele noastre: trecerea de la arminism la mântuirea ușuratică, pe veci, i-a convins pe unii (care au primit învățătura dracilor) că pot face orice, dar mântuirea nu și-o mai pot pierde, iar (fiind în biserică) starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi.

Nu putea să aducă nimic bun învățătura dracilor cu alegerea prin harul suveran, care este de la satana, pentru că prezintă un dumnezeu monstruos, care îi înșiră pe oameni și dă în ei cu o bilă neagră (ca la popice) – unii zic că așa este un dumnezeu iubitor. Harul (dracul) suveran nu vrea să îi mântuie decât pe cei puțini, dar apoi ei pot să umble cu lumea, că nu își pot pierde mântuirea, nu este cădere din har. Ereticii spun că acest har superficial și pe moment nu a fost ieftin. Ba da, este ieftin: Jertfa este extrem de handicapată și nu îi poate mântui decât pe cei puțini, apoi harul nu îi obligă să umble cu Domnul, în har. Harul ieftin se înmulțește în neștire, ca un elastic de care poți trage cât vrei de mult, că nu se rupe. Opus acestuia, HARUL Biblic este arminist și are pretenții:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu (de-adevăratelea), care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie Dumnezeu și-a făcut partea și ne ajută să ne facem și noi partea noastră, mai mică. La MÂNTUIREA FINALĂ se ajunge dacă umbli în HAR cu FAPTE (ROADE)
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – pe Domnul nu îl aștepți cu răchie, că nu îți poți pierde mântuirea!
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui (creștinii sunt un popor de primă-pradă: cuceritorul își lua primul partea lui), plin de râvnă pentru fapte bune – nu ca să faci lucrurile lumii, că ești mântuit pe veci

Este evident că acolo unde ”harul” este opus Bibliei, puteți înlocui termenul har cu termenul drac (învățătura dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde).

La ce le-a folosit harul celor care au intrat pe calea mântuirii, dacă nu au rămas în har, să umble în har și prin har, cu Domnul? La nimic!

Nepăsători față de o mântuire așa de mare!

Evrei 2.3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.
Alegerea celor cu mântuirea pe veci: Monstrul ăla rău a creat pe cei mai mulți oameni pentru chinul veșnic, fără să le dea posibilitatea mântuirii. (vedeți articol despre un dumnezeu monstruos, și articol)
Alegerea arministă: TOȚI oamenii sunt buni pentru mântuire, mântuirea a fost oferită tuturor, dar nu sunt obligați să o primească. Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii. Este clar că fiecare om este ales de Dumnezeu pentru mântuire, harul este absolut suficient pentru toți oamenii! Dar Dumnezeu nu obligă pe oameni să fie mântuiți, vedeți versetul de sus, unde ni se spune să nu stăm nepăsători!
Dubla predestinare aparține unui dumnezeu monstruos, care a creat oamenii doar ca să aibă pe cine să chinuie în focul veșnic. Monstrul este lipsit de dragoste de oameni, se vede din ceea ce a produs: o omenire condamnată în mare parte, fără să aibă posibilitatea pocăinței! Chiar aveți nevoie să vă mântuie un monstru rău și viclean? Satana se preface că este un înger de lumină care oferă iluzia unei mântuiri opuse creștinismului (mântuire ușuratică prin ”harul” suveran pe veci și nu mai poți scăpa nici să vrei).

Halloween – cele 5 Sola ale mântuirii pe veci

Halloween este o sărbătoare păgână suprapusă peste creștinism și unii ar putea zice că poate fi considerată creștină.

2 Corinteni 11
13 Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor – Amin.

Cu câteva sute de ani în urmă, din diferite motive (frica patologică de pierderea mântuirii, motive politice și economice), niște indivizi au reîncălzit (au readus în prim-planul religiei lor, care astfel se bazează pe o teologie falsă) erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci; ei nu au trăit-o, ci au lăsat-o moștenire urmașilor.

Aceia au inventat sloganurile (teoretice, că nu le-au trăit) numite Cele 5 Sola. Să le vedem și să observăm falsitatea lor, ca să vedem de la cine au venit: de la Dumnezeu sau de la demoni.

Sola fide – justificarea numai prin credință – numai să crezi și te pretinzi mântuit pe veci.Mântuirea ușuratică se opune Bibliei, de exemplu epistolei lui Iacov, capitolul 2, în care Sola fide este credința dracilor, care nu mântuie! De asemenea, Biblia insuflată de Dumnezeu și care poate da învățătura care să ducă la mântuirea finală, ne spune că înaintea lui Dumnezeu, JUSTIFICAREA (ÎNDREPTĂȚIREA) este dată de credință + fapte. Justificarea inițială este numai prin credință, dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, a fost degeaba. Iacov 2.23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu și a umblat practic cu Dumnezeu! şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” 24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Sola gratia – mântuirea numai prin har – acolo unde harul vă învață că veți fi mântuiți fără să umblați cu Domnul, puteți înlocui cuvântul har cu cuvântul drac (mântuirea iluzorie prin învățăturile dracilor și, mai rău, prin Doctrinele dracilor). Pe arminiști harul îi învață:
Tit 2
1. Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – este arministă:
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – nu căutând, așteptând și prinzând ieftinirea băuturii, curvelor și a altor lucruri plăcute unora care se pretind mântuiți pe veci!

Este evident satanismul învățăturii cu mântuirea numai prin har, numai învățătură a dracilor poate fi aceea că poți fi mântuit prin har fără să umbli în har! Se opune cerințelor lui Dumnezeu ca oamenii să umble cu Domnul, până la mântuirea finală. Este ca un vaccin: ești protejat pe veci, orice ai face!

Sola scriptura – Numai Biblia, dar au înlocuit obligativitatea umblării cu Domnul, prin har și în har, până la mântuirea finală (procesul mântuirii) cu o mântuire ușuratică, pe moment, pentru veci!

Apocalipsa (Revelații) 22 – Decrete Prezidențiale de incinerare – practic, Sentința finală este dată deja:
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – au adăugat mântuirea numai prin credința teoretică
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta – au scos obligativitatea umblării cu Domnul, în har, pentru a ajunge la mântuirea viitoare finală. Încinerare plăcută în focul veșnic exagerat de chinuitor, că știm că Dumnezeu nu va pierde!

Tocmai cei care extrag versete din context ca să se potrivească cu mântuirea ușuratică și astfel falsifică învățătura sănătoasă zic Sola scriptura – după faptele lor, după care vor fi judecați și după falsificarea învățăturii despre mântuire li se potrivește mult mai bine sola învățăturile dracilor!

Solus Christus („Numai Cristos„; uneori sub forma Solo Christo, „numai prin Cristos”)

Matei 7
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele – teologia cu mântuirea pe veci a produs uciderea sufletelor, acolo unde a ajuns!

Tocmai lupii răpitori prin care demonii ar vrea să renunțați la mântuirea reală pentru niște iluzii (doar teoretice) au tupeul să zică Numai Cristos! Și atunci de ce îl iubesc și urmează pe satana, care nu cruță turma?

Soli Deo Gloria – Glorie numai lui Dumnezeu ne zic cei care îi învață pe oameni că pot face orice, dar mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde! De parcă Dumnezeu are nevoie de laudele celor care au părăsit învățătura sănătoasă (HARUL adevărat am văzut că este este arminist!) și unii chiar umblă cu lumea, pretinzându-se mântuiți pe veci!

La ce te duce datul din gură cu harul mântuirii pe veci? Care este HARUL adevărat

În vechime, oamenii au trebuit să țină Legea dată prin Moise, ca să poată fi mântuiți. Dar sângele animalelor jertfite nu a fost suficient de bun și firea pământească nu i-a ajutat să țină Legea.

În Legea harului, Duhul Sfânt îi ajută pe oameni să umble cu Domnul, să facă ce nu au putut face în vechime. Dumnezeu nu Se schimbă și nici pretențiile Lui. Nici nu ai cum să fii mântuit fără să umbli cu Domnul! Prin har, Dumnezeu a făcut posibilă umblarea oamenilor, până la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut mult mai mult decât în VT, pentru mântuirea oamenilor. Toate lucrurile pe care le-am primit au un singur scop: umblarea cu Domnul până la capăt! Nu poate fi adevărată minciuna satanei că poți umbla cu demonii și totuși (fiind mântuit pe veci), vei fi cu Domnul, pentru că SE OPUNE HARULUI arminist (în care să umbli practic) și care ne obligă să o rupem cu păgânătatea și să umblăm cu Domnul. Harul mântuirii pe veci nu te ajută decât să umbli cu demonii (să fii ca lumea) și totuși, să crezi că nu mai ai ce pierde!

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne-a dat posibilitatea să umblăm cu Domnul, ca să fim mântuiți ca sfârșit al credinței (nu ca început, că te pretinzi mântuit pentru veci)! Harul constă în toate lucrurile pe care Sfânta Treime le-a făcut pentru noi, ca să putem să umblăm cu Domnul și să ajungem, în har, la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut partea Lui, trebuie să ne facem și noi partea noastră în mântuirea fiecăruia!

Ce pierzi dacă renunți la umblarea cu Domnul?

În vremea din urmă vor apare lupii răpitori ai satanei, care nu vor cruța turma Domnului, ne spune Biblia.

Ai primit îndreptățirea înaintea lui Dumnezeu când ai crezut (numai prin credință) ca să umbli cu Domnul (îndreptățirea este un ajutor, nu un scop în sine). Dacă renunți la umblarea cu Domnul, nu doar că te întorci în robia demonilor, ci vei avea o mai mare osândă: Evrei 10.29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Dacă Îl părăsești pe Domnul (poți să te crezi în continuare mântuit pe veci – degeaba), vei fi printre cei care Evrei 6.6 ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.

Dacă reușești să Îl răstignești din nou, pentru tine, pe Domnul, nu doar că îți pierzi mântuirea bazată pe Jertfa Domnului Isus (1 Corinteni 15.2 degeaba ai mai crezut), ci chiar vei fi judecat după Legea veche, care știm că a fost dată pentru cunoașterea păcatelor, nu pentru scăpare! Dacă Îl răstignești din nou pe Domnul, Dumnezeu te va judeca după Legea dată prin Moise, pentru această a doua răstignire și pentru că L-ai dat încă o dată să fie batjocorit și pentru că ai pângărit Sîngele Legământului prin care ai fost sfințit și pentru că L-ai batjocorit pe Duhul harului! Osânda va fi mult mai mare decât dacă ai fi trăit în păcat și nu L-ai fi cunoscut pe Domnul, adică dacă nu ai fi fost mântuit (cu mântuirea inițială)!

Cei din poporul ales nu au vrut să umble cu Domnul; nu le refaceți greșeala!

Psalmul 95
8 „Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”
11 De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!

Acest ”Nu vă împietriți inima” se referă la cei intrați deja pe calea mântuirii (nu la cei dinafară).

Odată ce ai intrat pe calea mântuirii prin har, umblă cu Domnul în har. Și noi trebuie să ne facem partea noastră în mântuirea proprie, altfel nu vom ajunge la mântuirea finală!

Întoarce-te, dacă mai poți

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt – parteneri cu Duhul Sfânt pot fi numai cei care au venit la mântuire,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – cei care sunt pe calea mântuirii
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit – dacă invalidezi Jertfa, pentru tine, rămâi cu nimic!
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.

Există oameni hipercritici, cărora li se pare că dacă au greșit măcar câte ceva în fiecare zi, înseamnă că nici nu sunt și nici nu pot fi mântuiți (ei trăiesc cu impresia că imediat trebuie să devină perfecți, iar dacă nu sunt, dezamăgirea lor este totală). Alții sunt din aceia care cred că pot face orice, că nu mai contează ce fac, se cred pentru vecie asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu lumea. Fiecare se vede pe sine în mod diferit și apreciarea fiecăruia poate fi extrem de subiectivă. Numai umblarea cu Domnul te poate face să ajungi în veșnicia fericită. Dacă încă nu ai ajuns suficient de împietrit ca să nu te mai poți întoarce (Biblia ne spune despre cel care s-a curățit, dar starea lui de pe urmă a fost mai rea decât cea dintâi), întoarce-te la Dumnezeu, întoarce-te spre lucrurile de sus și umblă cu Domnul până la capăt.

Apostolul Petru s-a pocăit după ce a căzut, când a cântat cocoșul (nici vorbă de mântuire pierdută), dar Biblia ne spune să ne ferim și să îi îndepărtăm pe cei care stârnesc certuri între frați (degeaba se prefac că sunt sfinți, că spinii și mărăcinii nu produc roade bune).

Epistola lui Iuda
12 Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;
13 nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
19 Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul.

   Nu vă murdăriți cu asemenea păgâni și vameși, care vă murdăresc prin asocierea cu ei!

Ești în Legământul nou cu Dumnezeu! Harul care aduce minunea mântuirii, aduce și o mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!

Deuteronom 29
10 Astăzi staţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,
11 copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne, până la cel ce-ţi scoate apă;
12 stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

Cum se încheia un legământ cu jurământ: animalele erau tăiate în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând ca așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în jurământ.

Geneza 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Evrei 10
26 Căci dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea Adevărului – după ce ne-am unit cu Domnul (suntem intrați pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire, dar plecăm), nu mai rămâne nici o Jertfa pentru păcate – ieșirea din har invalidează Jertfa Domnului pentru respectivul
27 ci doar o aşteptare îngrozitoare a judecăţii şi furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiţi.
28 Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii.
29 Cu cât mai aspră, credeţi voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat Sângele Legământului în care a fost sfinţit şi îl va fi batjocorit pe Duhul harului?
30 Într-adevăr, îl cunoşteau pe Cel care a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Şi din nou: Domnul va judeca poporul său – după Legea veche!
31 Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! – mai ales în partea rea a veșniciei! (VRBC)

De ce scrie în versetul 28 despre Legea lui Moise? Pentru că cei care ies din Legea Harului trăit practic, intră sub Legea lui Moise. Nu există altă lege. Legea lui Moise nu a fost dată spre mântuire (nu a mântuit pe nimeni) ci pentru cunoașterea păcatelor. Dacă în Legea dată prin Moise, oamenii erau omorâți așa ușor, cu cât mai aspră va fi pedeapsa celor care calcă Legea Harului! Ești intrat în Legământ cu Domnul și harul aduce minunea mântuirii (fără să oblige la mântuire), dar și mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!

Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi (înșelători înșelați) – încă un exemplu practic

Pe unde a ajuns învățătura dracilor cu mântuirea pe veci, a ruinat suflete care ar fi trebuit să umble cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt! De exemplu, după ce unul a propovăduit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, urmașul lui (care a făcut o universitatea demonică în străinătate) a coborât mai mult și a propovăduit că mântuirea și umblarea cu Domnul sunt lucruri diferite (că nu trebuie să umbli cu Domnul pentru mântuirea finală din veșnicie), că poți umbla cu satana și mântuirea nu ți-o mai poți pierde! Au ajuns ca cel din articolul anterior / vedeți articolul / , că au făcut priveghi (dublu, din câte îmi amintesc) la Crăciun.

După ce a ucis suflete cu învățătura dracilor, nu i-a dat afară din biserică și a adus astfel mânia lui Dumnezeu peste biserica pe care se presupune că ar fi trebuit să o păstorească (nu să o pângărească cu învățăturile dracilor).

Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi (înșelători înșelați) – exemplu practic

2 Timotei 3
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a Adevărului – pentru că nu vor să cunoască Adevărul!
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa a – au trecut de la credința trăită practic (cu fapte, roade vrednice) la o pocăință superficială, numai pe moment, care produce imediat mântuirea definitivă, pe veci și atât!
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

Aici vedeți un lider care, obsedat de învățătura dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde, a ucis suflete venite la mântuire, cu ea. A propovăduit învățătura dracilor cu mântuirea pe veci până a ucis suflete cu ea, apoi pe cei care au luat-o razna i-a ținut mai departe în biserica pe care ar fi trebuit să o păstorească, nu să o murdărească cu erezia nimicitoare. Nu i-a dat afară și astfel a atras mânia lui Dumnezeu din cer peste biserică și câțiva ani, la Crăciun sau la Paști aveau câte o înmormântare (dacă nu poate Dumnezeu să fie în biserică din cauza ereziior dracilor, le vorbește Dumnezeu în cimitir, că și acolo Dumnezeu tot Dumnezeu este)!

Nu degeaba se spune: Cui ai slujit, cu el vei fi.

Nu primiți tâmpenia de erezie, pentru că o veți lua razna și veți face orice!

2 Timotei 3
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a Adevărului – pentru că nu îi interesează Adevărul, ci potrivirea (falsificarea sensului) unor versete din Biblie ca să le iasă lor erezia nimicitoare cu mântuirea ușuratică, pe veci
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa – au trecut la o credință numai teoretică, că ești mântuit și gata (credință care nici vorbă să mântuie, aceia au fost numiți de Ioan Botezătorul pui de vipere / vedeți articol / )
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.

Cum va fi arătată nebunia lor tuturor: cu puțin timp în urmă am găsit o scriere fanatică care apără mântuirea pe veci și am scris despre ea (ereticii nu sunt prea inventivi și își copiază mizeriile unii după alii, ca să pară erezia reală). Vedeți articol aici, aici, aici, aici și aici.

„Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” „Aceşti îngeri şi oameni, astfel predestinați şi orânduiți, sunt în special şi neschimbător plănuiți; şi numărul lor este atât de sigur şi definit încât el nu poate fi nici crescut nici micșorat”
„Restul omenirii, Dumnezeu a fost mulțumit, potrivit cu sfatul misterios al voii sale, prin care el exinde şi refuză mila – satana refuză mila, nu Dumnezeu! lui după cum îi place lui, pentru slava puterii lui suverane peste creatura lui, de a nu băga în seamă, şi de a-i rândui spre dezonoare şi mânie pentru păcatul lor, spre slava dreptății lui glorioase” – adică Dumnezeu i-a condamnat pe cei mai mulți să trăiască în păcat și nu i-a putut suporta să fie mântuiți și aceasta este slava lui Dumnezeu.
La mijlocul scrierii zice că nu Dumnezeu este de vină că cei mai mulți nu se pocăiesc, după ce a zis clar la început că numărul lor nu poate fi crescut, pentru că nu i-a ales Dumnezeu.
Adică Dumnezeu nu i-a vrut pe cei mai mulți mântuiți și dacă ei nu se pocăiesc (pentru că Dumnezeu nu i-a vrut), nu Dumnezeu este de vină, ci ei!

   A vrut și a făcut Dumnezeu să găsesc această scriere și să o comentez, ca să ne arate nebunia ereticilor tuturor!

   Nu credeți și nu primiți învățătura dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde pentru că veți ajunge să credeți asemenea aberații (numite nebunii în Biblie), iar unii veți ajunge să faceți orice și aceea nici nu este mântuire!

Cei care studiază Biblia ca să o falsifice nu ajung la cunoașterea Adevărului

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
6 Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului – cât de bine se potrivesc acestea cu vremurile de azi: unii care se pretind mântuiți pe veci studiază Biblia numai ca să aibă ce strâmba!
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.

7. învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului – pentru că nici nu îi interesează Adevărul (învățătura sănătoasă că mântuirea trebuie lucrată practic, până la capăt, ca să nu se piardă).

8. oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte – nu am văzut oameni inteligenți care, dacă studiază Biblia ca să afle Adevărul, să mai rămână în erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci. Iar cei mai găunoși la minte cred chiar și tâmpeniile cu Sola fide (credința dracilor, netrăită practic, nu mântuie), Sola gratie (ar vrea ca harul să îi teleporteze în veșnicia fericită, dar fără să umble practic în har), cei mai fanatici cred chiar și Doctrinele dracilor (ale harului, dar fără să umble în har, că atunci Îl ajută pe Dumnezeu să îi mântuie și aia nici nu e mântuire; probabil că pentru ei umblarea cu satana este mântuire) şi osândiţi în ce priveşte credinţa – Sola fide.

Despre vemurile din urmă – relativizarea religiei

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Acestea se potrivesc foarte bine cu ceea ce s-a întâmplat în societate (cu zeci de ani în urmă, într-un sat era un bețivan, care era rușinea satului) și în biserici pe unde a ajuns relativizarea produsă de erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, care nu se mai poate pierde. Așa degradare a produs teologia falsă a mântuirii ușuratice, că sunt mai răi unii care se cred sfinți decât mulți dintre cei din lume (care măcar nu murdăresc bisericile)!

   Așa s-a făcut cu cei care se pretind mântuiți pe veci (orice ar face ei apoi), că și-au diluat religia practică (trăirea) până acolo că mai au numai o etichetă (forma) de creștini, dar religia lor este fără puterea să îi transforme!

Relativizarea învățăturilor

Dacă un lider ”mântuit pe veci” își învață enoriașii despre lucrurile bune care trebuie să însoțească mântuirea, pe unii dintre ei îi învață degeaba, pentru că lor le răsună în urechi ”mântuirea pe veci” care nu se mai poate pierde. Și atunci, de ce să mai fie fraieri să mai respecte acele învățături bune, dacă au veșnicia asigurată deja? De ce să le mai pese? (Nu mai scriu despre înșelații satanei cu doctrinele harului-fals).

Dacă îi învățați pe oameni lucruri bune, nu le spuneți că mântuirea nu se poate pierde, pentru că pe unii îi veți pierde cu așa învățătură a dracilor (erezie nimicitoare)!

Romani 6 Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? – da, dacă mântuirea nu se poate pierde!

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? – da, dacă mântuirea nu se mai poate pierde!
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? – nu seamănă cu mântuirea superficială, de moment pentru veci și apoi nu mai scapi, orice ai face!
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui – cei care s-au făcut asemănători cu demonii și propovăduiesc mântuirea pe veci, că poți face orice, vor fi cu demonii în locul rău în veșnicie! Nu îi credeți și nu îi urmați!

Faptele (nu vrăjelile cu Sola … ) apostolilor 20
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

De ce o iau pe alte căi (greșite) unii care se cred mântuiți pe veci

De ce fratele unuia care propovăduiește mântuirea pe veci (în forma ei cea mai toxică, doctrinele harului-fals) și care era însurat s-a curvălit cu una? De ce unii o iau razna ușor? Pentru că nu umblă cu Domnul (în mod serios) pe calea pocăinței, pentru că nu și-au schimbat gândirea și preocupările spre lucrurile lumii noi în care au intrat.

Întâi schimbarea minții și apoi metamorfoza.

Citez din mizerabila scrisoare deschisă:

A pregatit si promovat un curs de viata spirituala …. a ignorat in acele prelegeri rolul Duhului Sfant in sfintire si a promovat ideea ca noi, prin efortul nostru eliminam pacatele din viata noastra – fanaticul ”mântuit pe veci„ DC minte ca un fanatic. Pastorii arminiști (adevărații pastori) ne-au învățat că Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne ajute să umblăm cu Domnul, nu să perseverăm cu satana! Pe unii care se cred mantuiți pe veci ”Duhul Sfânt” îi ”perseverează în sfințenie” pe la curve, birturi, jocuri de noroc și altele asemenea, pe unde îi ”îndreptățește” satana fără roade vrednice de pocăință.

Ca si prorocii de odinioara ai lui Baal, care antrenau masele in prostitutie sacra, acesti proroci „traiesc in placeri ziua namiaza mare. Ca niste intinati si spurcati, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste… Le scapara ochii de preacurvie si nu se satura de pacatuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsa la lacomie, sunt niste blestemati!” – acestea se potrivesc cu unii dintre cei care se pretind mântuiți pe veci, că a mers harul irezistibil și i-a mântuit cu de-a sila, pe veci etc. Mai bine s-ar uita  la ce familie are. Cei care propovăduiesc mântuirea pe veci devin preoți ai lui Baal și ai Astarteei, aducând sufletele unora dintre celor intrați pe calea mântuirii ca jertfă demonilor!

De ce o iau razna unii care se cred mântuiți pe veci? Pentru că ascultă de asemenea înșelători înșelați și li se pare că mântuirea este numai pe moment, pentru veci. De parcă Dumnezeu i-a pus pe o bandă rulantă și ei vor ajunge sigur în veșnicia fericită (orice ar face ei, la oricare stăpân ar sluji). Nu s-au obișnuit să fie interesați de lucrurile de sus!

Mântuirea trebuie să v-o duceți până la capăt, ca să nu rămâneți fără ea!

Cei care propovăduiesc mântuirea pe veci devin proroci și preoți ai lui Baal și ai Astarteei

Niciodată baptiștii nu au fost perfecți, nici chiar primii ucenici ai Domnului Isus nu au fost. Dar nici o asemenea stricăciune ca între cei care au primit (și trăiesc practic) învățătura nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde (cunoscută și ca odată mântuit pe veci mântuit) nu a fost vreodată. În Biblie ni se spune cum un drac care a ieșit dintr-un om (venit la mântuire), caută alți draci și apoi intră înapoi în cel din care a ieșit și starea lui ajunge mai rea decât la început. Am cunoscut oameni care după ce au venit la mântuire, au crezut că sunt mântuiți pe veci și au făcut orice și starea lor a mers spre mai rău: au ajuns bețivani, curvari etc etc, chiar mai răi decât cei din lume, și aceasta nu este mântuirea creștină prin Jertfa Domnului.

Cei care au adus din America și au răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se (mai) poate pierde, au devenit proroci și preoți ai demonilor, pentru că au propovăduit ereziile nimicitoare (au vorbit cuvintele demonilor, vrăjelile cu mântuirea-falsă numai prin har, numai prin credință, pe veci) și au adus sufletele celor veniți la mântuire ca jertfe demonilor! Locul lor nu va fi cu martirii și sfinții lui Dumnezeu, ci cu demonii ale căror învățături le-au propovăduit și au ruinat suflete cu ele!

   Nu ascultați mizeriile de erezii nimicitoare prin care dracii vor să vă ucidă sufletele, nu le primiți și să nu le trăiți, ca să nu fiți cu ei în focul veșnic. Iubiți pe Domnul și păziți-i poruncile (nu sunt opționale), umblați cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, pentru că doar așa puteți ajunge (și veți ajunge sigur, dacă nu vă lăsați de cale) până la mântuirea finală, din veșnicia fericită!

Poate scrie încă o scrisoare deschisă

Talibanul fanatic care a vomitat veninul din sufletul lui / vedeți articolul / mai bine s-ar uita la fratele lui (sau ce era, așa știu, că era o rudă apropiată), care era însurat și care a plecat să trăiască cu altă femeie.

Fanaticul Daniel Chiu mai bine ar scrie împotriva lui. Sau dacă acela este mântuit pe veci, poate face orice, că mântuirea oricum nu și-o mai poate pierde?!