Iona – Mântuirea (scăparea) vine de la Domnul

   Mântuire înseamnă salvare, scăpare dintr-o anumită situație rea; nu se referă doar la mântuirea finală, când vom ajunge să fim cu Domnul în partea fericită a veșniciei! Vedem în Biblie că acest cuvânt este folosit pentru mai multe tipuri de salvări (scăpări), din diverse situații, iar confuzia este produsă de folosirea doar a acestui termen pentru situațiile diferite, fără să fie specificate și aceste situații!

Citim în Cartea lui Iona cum a fost înghițit de pește, că a stat în pântecele lui 3 zile și 3 nopți, iar în capitolul 2 este cuvântarea (cântarea) lui Iona, despre care se explică în trad. VRBC:

”Cântarea care urmează este un mozaic de texte luate din psalmi diferiţi şi are structura obişnuită a psalmilor de mulţumire: menţionarea nenorocirilor trecute şi relatarea eliberării. Psalmiştii compară pericolele mari cu moartea şi eliberarea, cu învierea. Tot aici (cf. Iona 2,6.7.8), marea, la început duşman al lui Dumnezeu (cf. Iov 7,129, este considerată împărăţie a morţii sau cel puţin o cale ce conduce la ea. Astfel se înţeleg expresiile atât de dure ale acestei cântări şi faptul că aventura lui Iona a fost prezentată de Isus (Mt 12,40; Lc 11,30) ca figură a locuirii sale „în inima pământului” (Şeolul, mai degrabă decât mormântul: cf. Gen 2,2-3). Împărăţia morţii apare ca un monstru care devorează, dar care nu poate să-l reţină pe Isus şi-l „varsă” în momentul învierii. Analogia între botezul creştin şi învierea lui Isus a condus la folosirea tipologiei lui Iona în acelaşi sens.”

   Este evident că termenul mântuire folosit de Iona se referă la salvarea, scăparea din pântecul peștelui (din situația în care era atunci), pentru că aceea era problema lui.

   ”Prin har ați fost mântuiți, prin credință” se referă la scăparea din starea de păcat, CU SCOPUL să slujim Dumnezeului cel viu (intrarea în procesul de mântuire).

1 Corinteni 1.18 Într-adevăr, cuvântul (predicarea) crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu – se referă la umblarea practică cu Domnul, în procesul de mântuire

Romani 5
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem justificați (îndreptățiți), prin Sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu – de mânia viitoare
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui – am fost împăcați cu Dumnezeu ca să trăim viața Domnului Isus, pentru că doar așa vom putea fi mântuiți de mânia viitoare (la terminarea procesului de mântuire), când Dumnezeu va trimite în partea rea pe cei care nu L-au urmat!

Se face confuzia între diverse salvări din situații rele și mântuirea finală viitoare (desăvârșită), când cei L-au slujit pe Domnul până la capăt, vor fi cu El! Vedem clar că termenul mântuire se referă la diferite scăpări din diferite situații rele (scăparea din păcat, scăparea de mânia viitoare), nu este vorba despre scăparea în momentul când ai crezut, pe veci, de mânia viitoare, apoi poți face orice (sau nimic pentru Domnul), că ești mântuit pe veci și nu mai scapi!

Ajungerea la FINIȘ – Premiul ceresc, MÂNTUIREA finală o vei primi prin fapte!

Am arătat în articolele anterioare că atunci când în Noul Testament ni se spune că am fost mântuiți prin har, fără fapte, se referă la faptul că am fost puși la STARTul alergării PRIN FAPTE pentru Premiul ceresc, am fost justificați (îndreptățiți) prin credință ca să putem primi Duhul Sfânt care să ne ajute în umblarea cu Domnul (ca să putem umbla cum nu au reușit cei care erau sub Legea lui Moise) și care a început buna lucrare prin faptul că ne-a născut din nou CU SCOPUL să slujim Dumnezeului cel viu! Aceasta nu este mântuirea finală (din viitor), ci mântuirea (SCĂPAREA, scoaterea) din starea de păcat! Dar dacă te întorci în păcat, ai fost scos (salvat, mântuit cu mântuirea inițială) degeaba!

Doar cei care umblă cu Domnul practic, până la capăt, vor primi Premiul ceresc,  mântuirea finală de mânia viitoare a lui Dumnezeu. Această mântuire se va obține la Judecata finală, care va fi după FAPTE, nu spune viitorul Judecător / vedeți texte din Biblie / . Trebuie să ai fapte, când vei fi dus înaintea Judecătorului! Dumnezeu, în mila Lui, a rânduit existența celui de-al doilea grup (creștinii) după falimentul primului, L-a trimis pe Fiul Lui în lume ca să ne dea posibilitatea (nu obligația) să fim mântuiți în final, ne-a dat și Duhul Sfânt, a făcut și face cea mai mare și grea parte în mântuirea fiecăruia, dar la urmă, la Judecată, va trebui să ai fapte, ca să te poată trece în partea fericită a veșniciei! Bunătatea lui Dumnezeu te ajută doar dacă împlinești planul lui Dumnezeu, doar dacă vrei să umbli cu Domnul, nu cu satana că mântuirea nu se poate pierde! Dumnezeu nu te va putea mântui fără să fi umblat cu Domnul, prin FAPTE, până la capăt, pentru că Dreptatea lui nu îi permite. Să treci de Judecată și să fii cu Domnul nu va fi ”numai prin har”, ”numai prin credință”, ci după cum ai făcut FAPTE în umblarea prin har (cu mare ajutor de sus), cum ți-ai pus în trăire credința (pe care TREBUIE să o trăiești PRACTIC)!

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii (sau i-a fost șters numele Exod 32.32-33 Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea) a fost aruncat în iazul de foc.

Dacă vei fi umblat cu Domnul până la capăt, prin faptele tale vei fi mântuit!

Am fost puși la STARTUL alergării pentru Premiul ceresc viitor, fără fapte, ca apoi să FACEM FAPTE!

Știm cum conținutul (mesajul) Bibliei poate fi falsificat prin extragerea unor versete din context, iar următoarele versete sunt foarte mult folosite ca să pară reală mântuirea pe moment pentru veci:

Efeseni 2
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se pare că în momentul când ai cezut ai fost mântuit pe veci și atât – dacă vrei să umbli cu Domnul sau nu, este la fel, tot acolo ajungi (nu te poți dezmântui nici să vrei). Cine o mai fi fraier să umble cu Domnul?! Dar acum știm că ”ați fost mântuiți” se referă la faptul că am fost puși la STARTul alergării practice pentru PREMIU (fără merite personale, dar ca urmare a răspunsului fiecăruia la chemarea lui Dumnezeu). Aceasta este doar intrarea în procesul de mântuire, nu ajungerea la FINIȘ!

Tot Cuvântul ne este de folos să învățăm cum putem ajunge să fim mântuiți în final, deci să vedem și alte versete din text, de exemplu:

4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) – este extrem de evident că se referă la nașterea din nou, la momentul când am fost scoși din starea de păcătoșenie, nu la mântuirea finală viitoare (de la Judecată)!

6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus

Dar ereticii cu mântuirea pe veci uită de umblarea cu Domnul, care este obligatorie pentru mântuirea finală:

10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – ca să facen FAPTELE BUNE, nu ca să umblăm cu demonii, care i-au înșelat prin învățăturile dracilor, pe cei cu mântuirea pe veci!

19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii – nu cu cei care umblă cu satana, în lume (care zace în cel rău)!

Până la urmă, ce s-a ales de mântuirea ușuratică, FĂRĂ FAPTE, fără să umbli cu Domnul, pe veci? Praful! Nu credeți, nu primiți învățăturile dracilor cu mântuirea fără fapte, pe veci, pentru că prin ele vă puteți pierde Premiul ceresc viitor!

Confuzia dintre intrarea în procesul de mântuire și intrarea în Împărăția cerurilor

Cele mai folosite scrieri ca să pară reală erezia cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci sunt ale apostolului Pavel. Dar, dacă înțelegem conținutul (mesajul) lor, vedem că apostolul a oferit o mântuire ca un proces: am intrat fără merite în proces (în Legământul nou cu Domnul); ne facem partea în proces, cu ajutor de sus; ca să ajungem să fim mântuiți în final de mânia viitoare:

2 Timotei 4. 18 Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin

La fel, Petru scrie despre mântuirea finală viitoare:

1 Petru 1
7 … la arătarea lui Isus Hristos,
8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9 pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre – doar dacă umbli cu Domnul practic, PRIN FAPTE, până la capăt, vei ajunge să fii mântuit de mânia viitoare a lui Dumnezeu! / Vedeți articole cu texte scrise de Petru, în care mântuirea este un proces în care fiecare om trebuie să își facă partea cu seriozitate /  , vedeți și / lista cu lucruri de făcut /, dacă vrei să ajungi să fii mântuit în final!

Mântuirea prezentată de Pavel ca fiind prin har, prin credință este doar începutul umblării cu Domnul (scăparea din starea de păcat, mântuirea inițială fără merite, intrarea în Contractul cu Dumnezeu când am fost puși la START), intrarea în procesul de mântuire; mântuirea din versetul de sus este mântuirea finală, în urma judecății, când cei care vor fi umblat practic cu Domnul, până la capăt (la FINIȘ), vor fi mântuiți de mânia viitoare (această mântuire este PRIN FAPTE!) – vedem că această mântuire este intrarea în Împărăția cerurilor.

Mântuirea (inițială) o poți pierde și dacă nu umbli suficient de bine (practic, după regulile harului) cu Domnul!

Scrierile apostolului Pavel sunt folosite ca să se arate că mântuirea ușuratică, pe veci, este reală.

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (adokimos).

În acest text, apostolul Pavel ne spune (după texte în care a scris despre pierderea mântuirii inițiale prin neumblarea cu Domnul) că degeaba ajungi la Finiș dacă nu ai respectat regulile, că vei fi descalificat! Deci ne spune că unii care umblă cu Domnul până la capăt, dar nu țin practic PRETENȚIILE LEGII HARULUI (care fiind Lege, are pretenții care trebuie respectate), vor fi descalificați!

Mântuirea (inițială) o poți pierde și dacă nu umbli suficient de bine cu Domnul!

Dumnezeu va da cununa vieții veșnice celor care L-au iubit până la capăt!

Iacov 1. 12 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii veșnice pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Parcă Iacov și Pavel (vedeți articolul anterior) s-au înțeles să scrie despre cununa pe care o vor primi cei care-L iubesc pe Domnul – se referă la umblarea practică cu Domnul, nu cu satana, că poți face orice, că de mântuire nu mai scapi! Nu există ceva superficial în Biblie, care să dea mântuirea ușuratică, în momentul care ai crezut și să fie pe veci și atât! Nu este oferită mântuirea ușuratică celor care au intrat în procesul de mântuire, dar nu umblă cu Domnul și starea lor merge spre mai rău, de exemplu bețivilor (nici măcar celor care merg băuți la curve), drogaților, celor care fac avorturi etc – nu zice că vor primi cununa cei care îl iubesc pe Aghiuță! Satana nu a mântuit pe nimeni, de ce nu mai puteți de grija învățăturilor dracilor cu mântuirea pe veci?!

Cununa vieții veșnice o vor primi doar cei care au umblat practic, prin FAPTE, cu Domnul, până la capăt!

2 Timotei 4
7 M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa – și-a trăit PRACTIC, PRIN FAPTE religia!
8 De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept – la Judecată, care știm că va fi după fapte (vedeți 2 Corinteni 5. 10, Apocalipsa 20. 11-15). Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Am arătat că mântuirea fără fapte (prin har, prin credință) este doar intrarea pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, și anume salvarea din starea de păcat, ca să putem sluji lui Dumnezeu.

Apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, pe calea Lui, respectându-i regulile / vedeți pretențiile harului / ca să nu fi declarat adokimos (descalificat) / articol / chiar dacă vei ajunge la finiș. În versetele de mai sus ni se spune că religia creștină este o luptă pentru o cauză bună, o alergare (pentru Premiul ceresc, vedeți și Filipeni 3. 7 – 14), trăirea practică, PRIN FAPTE, a credinței / vedeți articole / . La urmă, la Judecata finală în vederea scăpării de mânia viitoare sau a condamnării veșnice, vei primi cununa (de câștigător) doar dacă ai umblat practic cu Domnul, până la capăt! Că iubești pe Domnul nu înseamnă că ești mântuit pe veci și că poți face orice (că de mântuirea inițială nu mai scapi)!

„Cununi pentru sfinți”

1. Cununa bucuriei
„Căci cine este în adevăr nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră? Nu sunteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteți slava și bucuria noastră!” (I Tesaloniceni 2:19-20).
Cununa aceasta reprezintă simbolic pe cei pe care i-am câștigat la mântuire prin viața noastră, prin mărturia cuvântului nostru. Fiecare din noi avem o mulțumire de adus cuiva fiindcă ne-a îndreptat pașii pe calea mântuirii. Și toate mulțumirile acestea până la urmă se adună în fața Mântuitorului care ne-a adus spălarea de păcate.
2. Cununa slavei
„Și când se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa care nu se poate vesteji, a slavei” (I Petru 5:4). Apostolul Petru scria aceste cuvinte presbiterilor, adică păstorilor care păstoresc turma lui Dumnezeu.
Ce cuvinte alese folosește el: păstoriți de bună voie, adică plini de bucurie, nu pentru câștig mârșav, cu lepădare de sine, cu o dragoste jertfitoare, fiind pildă față de turmă, cu patos înflăcărat.
3. Cununa neprihănirii
„De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept; și nu numai mie, ci și tuturor celorce vor fi iubit venirea Lui” (II Tim. 4:8). Așteptarea Domnului ne face să fim gata pentru venirea Lui, să ne păstrăm curați pentru El, să rămânem în sfințenia în care ne-a îmbrăcat El. De aceea, cununa aceasta se numește a neprihănirii.
4. Cununa vieții
„Ferice de cel ce rabdă ispita, căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc” (Iacov1:12). Cununa aceasta ne va da capacitatea să simțim din plin prezența lui Dumnezeu în veșnicie și frumusețea vieții veșnice. Cununa aceasta o vor avea cei care din dragostea lor pentru Domnul au răbdat ispita, au biruit greutățile, nu și-au prețuit chiar viața lor pe pământ în schimbul vieții cu Domnul Isus. Același lucru îl spune Domnul în Apocalipsa 2:10.
5. Cununa nevestejită
„Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate vesteji. Noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji!” (I Cor. 9:25). Stăpânirea firii, înfrânarea de la pofte, renunțarea la dorințele care ne-ar îndepărta de Domnul, ne aduce cununa aceasta de cinste pe care ne-o dă Domnul, în stăpânirea domeniilor de glorie ale veșniciei. Aici ai stăpânit un trup legat de firea trecătoare; dincolo vei avea stăpânirea cetăților Împărăției veșnice.
6. Cununa de aur
„Și pe capete aveau cununi de aur…” (Apoc. 4:4). Aceasta e cununa martirilor: are tot ce este mai scump în întreaga veșnicie, e păstrată celor ce au dat tot ce aveau mai scump în viața aceasta vremelnică.
Să alergăm spre țintă, pentru premiul chemării cerești!

de Valentin Popovici

Așa era credința baptistă veche: să umbli cu Dumnezeu, nu cu satana că nu îți poți pierde mântuirea!

Binecuvântare – poezie

Să vă dea Slăvitul Tată, binecuvântări alese,
Din grădina bucuriei, așa după cum spusese.
Să vă dea bucate bune, la o masă-mbelșugată,
Și pe buze o cântare dintr-o inimă curată.

Să-aveți dragoste fierbinte și nădejde și credință;
La-ncercările din viață, har bogat și biruință;
Dumnezeu să-Și toarne mila, îndurarea Lui cea mare,
În familiile voastre, ploi de binecuvântare.

Din ogorul cu sudoare, și din brazda de corvoadă,
Dumnezeu să vă dea-n case, minunata sfântă roadă.
Pline, carele din holdă, să vă-aducă în grânare,
Tot ce are mai cu soare Dumnezeu cu-ndestulare.

Domnul să vă fie scutul, El – lumină și tărie;
El – răsplata cea mai mare, Stâncă tare-n vijelie!
Când vă vor lovi dușmanii cu mânie într-o noapte,
Vor veni pe-un drum, mișeii, însă vor fugi pe șapte.

Dumnezeu să Se îndure, cerul Lui să vă dea ploaie,
Și pustia să devină, o livadă cu pâraie.
Să vedeți cum se desface bobul sec în mii de spice,
Și din omul fără vlagă, să ridice fii și fiice.

Domnul slavei să-Și deschidă, cu toți îngerii-mpreună,
Darurile prețioase din comoara Lui cea bună.
Din înaltul preamăririi, bucuros, să vă privească,
Și cu brațul Lui puternic El să vă călăuzească.

Numai… să păstrați în inimi Numele Lui sfânt și mare,
Să-L cinstiți ca Domn și Rege, să-I aduceți închinare!
Nicidecum să nu v-abateți, nici la stânga nici la dreapta,
Să-I slujiți cu bucurie și cu gândul și cu fapta.

Căci blestemul vine sigur, și rușinea vine-ndată,
Peste cei ce nu țin calea strâmtă, dreaptă și curată.
Vreți s-aveți parte într-una de belșug și de putere?
Mergeți cu Isus în viață, ascultați-L ce vă cere!

Voi ați fost chemați de Duhul, o aleasă seminție,
Un popor spălat în sânge, pentru-a Lui Împărăție!
Deci rămâneți lângă Domnul, îmbrăcați-vă-n iubire,
Și umblați în harul slavei, demni de sfânta mântuire!

de Valentin Popovici

Ce pățești dacă nu ții învățăturile Legii harului: invalidezi CONTRACTUL cu Sfânta Treime

Unii zic că mântuirea primită pe moment (când ai crezut) este pe veci și atât (nu o mai poți pierde orice ai face apoi, chiar dacă îi urmezi pe satana). Dar, poate să îți meargă rău (atât, că mântuirea nu o poți pierde).

1 Tesaloniceni 4. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
8 De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

Am arătat aici cum se făcea un legământ în VT și corespondența în NT. Am arătat / în acest articol / că un legământ nu este o făgăduință, doar o PROMISIUNE, ci este UN CONTRACT între două părți! Dacă nu ții partea ta din CONTRACTUL cu Dumnezeu, contractul nu va mai fi valabil, ca să te mântuiască de mânia viitoare, ni se spune și în Evrei 10:

26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va nesocoti (nu va lua în serios) sângele legământului CONTRACTULUI, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu – în veșnicie!

 

Învățăturile harului sunt OBLIGATORII pentru ajungerea la mântuirea finală viitoare!

1 Tesaloniceni 4
1 Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm, în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta.
2 Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5 nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.
6 Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
8 De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

Cei cu mântuirea pe veci zic că nu mai contează ce faci, că de mântuire nu mai scapi nici să vrei, deci TOATE învățăturile din Noul Testament: ale Domnului Isus, ale harului, ale apostolilor sunt inutile pentru mântuire (dacă vrei să le ții, e bine și frumos; dacă nu le ții nu contează). / vedeți pretențiile harului pentru ajungerea la mântuirea finală / .

În acest text ni se spune altceva: că dacă NU ții aceste învățături, nu pe oamenii (care ni le-au scris în Biblie) îi nesocotești, ci pe Dumnezeu și este ca în Vechea Lege: dacă nu îți faci partea ta din Legământ (care este un contract), Legământul nu mai este valabil! / vedeți articol / :

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim cu voia (o ținem păcătuind mereu cu voia), după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi – în veșnicie!
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nu va lua în serios Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – în veșnicie!

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră – NU umblarea cu satana, că mântuirea nu se poate pierde!

1 Tesaloniceni 3. 13 să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.

1 Tesaloniceni 4
1 Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm, în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta – nu că poți face ce vrei, după ce ai fost mântuit ”numai prin har”, ”numai prin credință”, despre care Iacov a scris că este a dracilor și nu mântuie / vedeți articol cu text / .
2 Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus:
3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5 nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.
6 Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
8 De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

Este evident, din nou, că planul lui Dumnezeu este să aibă un popor care să umble cu Domnul până la capăt, nu cu satana, dacă mântuirea nu se poate pierde!

Credincios este Dumnezeu că dacă umbli cu El, prin sfințire + fapte, vei ajunge să fii cu El în veșnicie!

2 Corinteni 7. 1 Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu – niciun om nu a fost ales individual pentru mântuire sau nu, ci pentru diferite părți ale lucrării Domnului, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru – pentru toți creștinii (cei din al doilea grup ales):
3 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.
5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
6 În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru – PRACTIC, PRIN FAPTELE LOR, PRIN UMBLAREA LOR CU DOMNUL;
7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
8 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos – pentru că dacă veți fi găsiți cu vină, nu veți fi cu Domnul în veșnicie! – vedeți / Judecata după FAPTE! /
9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Harul lui Dumnezeu este legat de sfințire! Vedem și în aceste texte că nu există nicio justificare pentru mântuirea iluzorie și ușuratică, pe moment pentru veci și nu mai contează ce faci, că mântuirea primită pe moment nu se mai poate pierde! Chemarea lui Dumnezeu pentru oameni este la sfințire, nu că poți face orice, că ești mântuit pe veci; și această sfințire trebuie trăită până la capăt, în frica de Dumnezeu!

La fel ni se spune și despre umblarea cu Domnul PRACTIC, PRIN FAPTE, până la capăt / vedeți articol cu text / .

9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru – nu cu demonii de la care vine învățătura cu mântuirea pe veci! – am mai arătat că celor cu mântuirea pe veci nu le pasă de scopul lui Dumnezeu, de existența celui de-al doilea grup, creștinii, prin care să fie prezentat celor din lume și care să umble cu El până la capăt! Dumnezeu NU este credincios că vei ajunge cu El chiar dacă umbli cu demonii (care te-au înșelat cu învățătura lor că mântuirea nu se poate pierde), ci că dacă umbli cu El, vei fi cu El în partea fericită a veșniciei – la aceasta am fost chemați!

Credincios este Dumnezeu, că dacă vei umbla cu El până la capăt, în parteneriat (părtășie) cu Fiul Său Isus Cristos, vei ajunge să fii cu El în partea fericită a veșniciei! Merită!

Cum poți să fi intrat degeaba în har. La mântuirea finală viitoare poți ajunge prin SFINȚIRE, FAPTE și inteligență duse până la capăt!

2 Corinteni 6. 1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.

După ce am arătat că unii au zădărnicit planul de mântuire pentru ei, neprimind botezul lui Ioan (Luca 7. 30 cu voință liberă fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui Ioan), iar alții care au vrut să primească botezul și au crezut că pot fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică (credința FĂRĂ FAPTE a fost numită de Iacov credința dracilor, care nu duce la mântuirea viitoare, nu duce în veșnicia cu Domnul) și au fost numiți de Ioan botezătorul ”pui de vipere” / vedeți articol / , aici ni se spune să FACEM așa încât să nu fi primit harul în zadar (degeaba) – este evident că a scris fraților, celor care intraseră deja în har (Epistola a fost scrisă fraților, nu celor din lume) și lor li se spune că poate AU PRIMIT HARUL DEGEABA! Și atunci cum nu există pierderea mântuirii inițiale?

Ce să facem ca să nu fi intrat degeaba (inutil pentru ajungerea la mântuirea finală viitoare)? Ni se spune chiar în prima parte a versetului: Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu – îndemnul venea de la cei care umblau cu Domnul, practic, PRIN FAPTE și se înțelege că poți primi degeaba harul dacă nu faci ceea ce a făcut apostolul Pavel: ”Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” și

1 Tesaloniceni 1
6 Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
8 În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte (ne va mântui) de mânia viitoare a lui Dumnezeu.

Unii zic că Pavel i-a îndemnat pe oameni la credința pe moment, care mântuie pe veci, dar vedem și din aceste texte scrise de el, și / din cele de aici / că apostolul Pavel a predicat credința TRĂITĂ PRACTIC, PRIN FAPTE!

2 Corinteni 7. 1 Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

/ Am arătat aici / , pe baza celor spuse chiar de viitorul Judecător, că la mântuirea finală viitoare ajungem prin SFINȚENIE + FAPTE (și + cu inteligență, ca să nu ne înșele cineva Coloseni 2 .8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă – de exemplu lupii răpitori cu mântuirea pe veci)! Apostolul Pavel, inspirat de Dumnezeu, ne arată cum să nu fi primit degeaba harul: trăind practic credința, PRIN FAPTE, în umblarea cu Domnul, până la capăt!

Doar crezând nu vei ajunge să fii cu Domnul în veșnicie!

Am auzit pe un fanatic cu mântuirea pe veci zicând că nu TREBUIE să faci nimic ca să fii mântuit, că nu trebuie să se vadă că umbli cu Domnul (deși pastorii și învățătorii noștri ne-au învățat că TREBUIE)!

În Biblie scrie că TOȚI vom fi judecați după fapte (bune sau rele) / vedeți articole / cu texte din Biblie, unele spuse chiar de viitorul Judecător – care se vede că nu a auzit de mântuirea pe veci, ci de ajungerea în veșnicie cu cel pe care l-ai slujit aici, în urma judecății drepte, după FAPTE!

Din acele texte este clar că doar dând din gură nu vei fi cu Domnul!

Minunea primirii Duhului Sfânt!

Modul de a ajunge la mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie, nu s-a schimbat în Legea harului față de Legea veche, dată prin Moise: este prin umblare cu Domnul practic, prin fapte, până la capăt, la destinația fericită, Premiul (răsplata) ceresc.

Diferențele sunt că s-a trecut de la ritualurile, obiceiurile și interdicțiile vechii Legi (unele nici nu erau în Lege, fiind impuse de farisei) la faptele (roadele) vrednice de pocăință din umblarea în har și ajutorului de sus în umblarea noastră (acest ajutor este harul).

Cei care erau sub vechea Lege nu au fost mântuiți prin ea pentru că nu au ținut-o perfect până la capăt, pentru că firea lor pământească nu i-a ajutat. Unii reușeau să țină bine Legea veche: preoții care intrau în Sfânta Sfintelor, Maria, apostolul Pavel (care a scris despre justificarea pe care o primea prin ținerea Legii), dar, ca popor intrat în Legământul cu Domnul, nu au ținut mult timp Legea – după un timp renunțau la ea. Am citit în Vechiul Testament că nu îi ținea pocăința prea mult, că după ce Dumnezeu îi lovea și se pocăiau, când o duceau bine se închianau la zeitățile popoarelor păgâne din jur – nu au avut ajutorul Duhului Sfânt, care încă nu fusese dat. După înălțarea Domnului Isus, s-a împlinit promisiunea de a trimite Duhul Sfânt, o altă Persoană a Sfintei Treimi, care să ne ajute să Îl urmăm pe Domnul Isus (Ioan cap. 16). Dar Duhul Sfânt nu ne obligă la umblarea cu Domnul (poate să se întristeze și să plece și cine nu are Duhul Sfânt nu este al Lui), ci ne ajută să păzim (să ținem) poruncile Domnului:

Ioan 16. 13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul – în Adevărul revelat deja, și pentru aceasta trebuie să citim, să studiem, să memorăm Cuvântul și practic ne călăuzește în umblarea cu Domnul și în lucrarea Domnului!

Ezechiel 36
26 Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un Duh Nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.
27 Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele – este vorba despre primul grup (popor) ales, în vremea din urmă; dar această lucrare a Duhului Sfânt este valabilă și pentru noi – ne întoarce și ne ține gândirea spre lucrurile Domnului Isus și ne ajută împotriva firii, în creșterea spirituală, în umblarea cu Domnul până la capăt / vedeți articol /

Filipeni 2. 12 Continuați să vă lucrați mântuirea voastră până la capăt, în vederea rodirii, a producerii mântuirii viitoare, cu frică (spaimă) și tremur de groază de pierderea mântuirii viitoare 13 pentru că Dumnezeu (o Persoană a Sfintei Treimi, Duhul Sfânt) lucrează în voi (vă îndrumă, vă energizează) atât voinţa, cât şi înfăptuirea, pentru buna Lui plăcere – pentru împlinirea planului Lui de ajungere la mântuirea finală, plan pe care unii l-au respins (Luca 7.30), alții au primit harul degeaba: 2 Corinteni 6. 1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. 4 Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu.

Secretul de a umbla cu Domnul este Duhul Sfânt / vedeți articol / : Galateni 5.16 Umblați conduși (călăuziți, cârmuiți) de Duhul Sfânt și, ca urmare (ca și consecință) nu veți mai împlini poftele firii pământești.

Vedem minunea primirii Duhului Sfânt: ne ajută să facem ceea ce nu au putut face cei care au fost sub vechea Lege – să umblăm practic, prin fapte, cu Domnul până la capăt!

Apostolul Pavel a făcut trecerea de la justificarea prin ritualurile Legii vechi la alergarea PRIN FAPTE, respectând regulile, până la capăt, pentru Premiul ceresc!

Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit (ne-a scăpat, izbăvit, salvat din starea de păcat și ne-a introdus pe calea mântuirii, ne-a pus la STARTul procesului de mântuire), nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost justificați (îndreptățiți) prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

Filipeni 3
1 Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul.
Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos.
2 Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia!
3 Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti.
4 Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult;
5 eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu;
6 în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea – ținerea ritualurilor, regulilor, interdicțiilor Legii vechi, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos – prin creștinism, în general, nu doar că ai crezut pe moment și ești mântuit pe veci!, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – după justificarea inițială, Pavel și-a făcut justificarea PRIN FAPTE, în umblarea cu Domnul:
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.

Este clar că Pavel a scris împotriva ținerii ritualurilor, regulilor, obiceiurilor, interdicțiilor (numite ”faptele Legii”) Legii date prin Moise, pentru că atunci se făcea trecerea de la primul grup (cu Legea veche) la al doilea grup (cu Legea nouă, a harului). Pavel nu a trecut de la ”faptele Legii” vechi la credința numai teoretică, la datul din gură cu harul în care nu trebuie să umble, ci la UMBLAREA PRACTICĂ CU DOMNUL, ÎN HAR, PRIN FAPTE! / vedeți articole despre faptele predicate de apostolul Pavel / .