Relativizarea religiei creștine

Domnul Isus ne-a cerut să Îi împlinim poruncile.

Au apărut cei care ar vrea să ne învețe că mântuirea nu se poate pierde. Sunt de la satana orice învățături care spun că indiferent pe cine slujești, vei fi cu Domnul în veșnicie! Acești lupi răpitori relativizează religia: dacă Dumnezeu te-a ales, nici nu mai contează ce faci sau nu, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde! Poruncile Domnului (în Legea Harului) au devenit opționale. Ce rost are să umbli cu Domnul, dacă oricum ești mântuit pe veci?

Noii liberali-religioși sunt lupii răpitori care ne-au relativizat religia. Ei nu sunt (așa cum se pretind) baptiști conservatori, ci păgâni neo-liberali: monstrul cel rău i-a ales și mântuit numai pe ei (alții nu au fost buni), Jertfa Domnului a fost numai o înscenare (poate produce efect doar pentru cei puțini aleși), harul suveran irezistibil este extrem de redus și nu este bun pentru toți, Duhul Sfânt este o himeră care îi perseverează pe sfântoci în sfințenie pe la curve, prin birturi, pe la jocurile de noroc, droguri, avorturi etc. Pentru că ei se pretind mântuiți pe veci, toate poruncile Domnului Isus (în Legea Harului) devin opționale: o fi bine să Îl asculți și să Îl urmezi pe Domnul Isus, dar nu are importanță pentru mântuirea ta; ce mai contează ce faci și ce nu faci, dacă oricum ești mântuit numai prin har, numai prin credință, pe veci. Ba chiar zic că nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta. Odată ce te crezi mântuit pe veci, Biblia devine doar o colecție de povești (pentru copii).

Reclame

Cei care propovăduiesc mântuirea pe veci devin proroci și preoți ai lui Baal și ai Astarteei

Niciodată baptiștii nu au fost perfecți, nici chiar primii ucenici ai Domnului Isus nu au fost. Dar nici o asemenea stricăciune ca între cei care au primit (și trăiesc practic) învățătura nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde (cunoscută și ca odată mântuit pe veci mântuit) nu a fost vreodată. În Biblie ni se spune cum un drac care a ieșit dintr-un om (venit la mântuire), caută alți draci și apoi intră înapoi în cel din care a ieșit și starea lui ajunge mai rea decât la început. Am cunoscut oameni care după ce au venit la mântuire, au crezut că sunt mântuiți pe veci și au făcut orice și starea lor a mers spre mai rău: au ajuns bețivani, curvari etc etc, chiar mai răi decât cei din lume, și aceasta nu este mântuirea creștină prin Jertfa Domnului.

Cei care au adus din America și au răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se (mai) poate pierde, au devenit proroci și preoți ai demonilor, pentru că au propovăduit ereziile nimicitoare (au vorbit cuvintele demonilor, vrăjelile cu mântuirea-falsă numai prin har, numai prin credință, pe veci) și au adus sufletele celor veniți la mântuire ca jertfe demonilor! Locul lor nu va fi cu martirii și sfinții lui Dumnezeu, ci cu demonii ale căror învățături le-au propovăduit și au ruinat suflete cu ele!

   Nu ascultați mizeriile de erezii nimicitoare prin care dracii vor să vă ucidă sufletele, nu le primiți și să nu le trăiți, ca să nu fiți cu ei în focul veșnic. Iubiți pe Domnul și păziți-i poruncile (nu sunt opționale), umblați cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, pentru că doar așa puteți ajunge (și veți ajunge sigur, dacă nu vă lăsați de cale) până la mântuirea finală, din veșnicia fericită!

Revelație la Revelație?

Revelația (Sfânta Scriptură) a fost terminată și nu mai poate fi adăugată, corectată (în conținutul ei), schimbată. Putem să căutăm prin diferite traduceri ca să vedem sensul inițial și să găsim cuvintele cele mai potrivite, dar nu să modificăm conținutul.

Apocalipsa (revelații) 22.18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. 19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Iuda (1).3 … credinţa a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

Unii ar vrea să primească mai multă revelație. Să o trăiască pe cea existentă și nu vor mai avea nevoie de alta!

Să fi decedat Dumnezeu și arminiștii încă nu au aflat?

În scrisoarea deschisă, DC a dat de înțeles că crede că minunile făcute de Dumnezeu au încetat (mă refer strict la religia baptistă, nu mă interesează carismaticii).

Și asta ce a fost? În vremea comunismului ateu, înaintea apariției carismaticilor aici. (Nu este o reclamă la carismatici, pentru că acest om nu a trecut la învățăturile lor).

Ateismul cesaționist (că Dumnezeu nu mai lucrează, o fi în călătorie sau poate că doarme? Să răspundă Dumnezeu la aceasta!) a fost răspândit în religia baptistă de cei care se pretind mântuiți pe veci.

Știm că pe ei nu îi interesează un Dumnezeu minunat, ci că unii dintre ei vor păsărică (prospături). După roadele lor îi veți cunoaște, ne-a spus Domnul Isus.

Preluat de aici.

Cum sunt fanaticii obsedați de mântuirea (ușuratică) pe veci (inclusiv cel cu scrisoarea deschisă)

Aceștia atacă pe toți cei care nu sunt ca ei: dacă nu ești mântuit cu mântuirea lor pe moment, fără fapte, pentru veci, nici nu ești mântuit (deși Ioan Botezătorul ne-a învățat că credința numai teoretică nu duce la mântuirea finală / vedeți articolul / , Iacov ne-a învățat la fel / vedeți articolul / – justificarea este prin credință + fapte!).

Poate scrie încă o scrisoare deschisă

Talibanul fanatic care a vomitat veninul din sufletul lui / vedeți articolul / mai bine s-ar uita la fratele lui (sau ce era, așa știu, că era o rudă apropiată), care era însurat și care a plecat să trăiască cu altă femeie.

Fanaticul Daniel Chiu mai bine ar scrie împotriva lui. Sau dacă acela este mântuit pe veci, poate face orice, că mântuirea oricum nu și-o mai poate pierde?!

La cine duce, în veșnicie, învățătura că mântuirea nu se poate pierde

Să vedem de la cine vine învățătura că mântuirea nu se poate pierde, ca să vedem la cine duce (cu cine vor fi în veșnicie cei care se pretind mântuiți pe veci). Domnul Isus ne spune că după roade îi vom cunoaște.

Niciodată creștinii (nici măcar ucenicii Domnului) nu au fost perfecți, dar nici așa multă mizerie ca între mântuiții pe veci, nu a fost între ei. După răspândirea teologiei mântuirii pe veci, unii care au primit-o au luat-o razna și starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi, chiar au ajuns să facă avorturi, că nu își pot pierde mântuirea. Ce mai contează ce faci, dacă mântuirea nu se poate pierde?

Ca să justifice faptul că mântuirea nu se poate pierde, unii au inventat punctele TULIP, doctrinele harului: că doar pe unii, Dumnezeu i-a ales pentru mântuire, i-a mântuit cu forța și ei nu își mai pot pierde mântuirea. Pe lângă faptul că această învățătură este blasfemiatoare ( / vedeți articolul / ), produce victime. Unii mulțumesc lui Dumnezeu pentru mântuirea lor și o trăiesc, dar alții ajung la concluzia că dacă fac orice vor ei, mântuirea nu și-o mai pot pierde, și chiar fac orice și îi înșală și pe alții să facă la fel.

De la cine vine această învățătură? Ne spune Domnul Isus, în Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. 16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

De la cine vine învățătura prin care demonii ucid sufletele care ar trebui să umble cu Domnul, pe calea mântuirii? Numai de la tatăl minciunii poate să vină și la tatăl minciunilor îi duce pe cei care o trăiesc.