Un creștin s-a lepădat de Domnul și de învățătura sănătoasă pentru mântuirea ușuratică pe veci!

2 Timotei 4.3 Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 4. Îşi vor întoarce urechea de la Adevăr

http://www.monergism.ro/index.php/confession/cum-a-aparut-acest-site/

Individul care apără calvinismul a fost creștin, dar cu sufletul otrăvit de ereziile din SUA, după ce și-a ratat umblarea cu Domnul pe calea mântuirii (vedem din ceea ce scrie), a renunțat la Cristos ca să se facă mântuit pe veci (fără pocăință). Adică a trecut la credința într-un dumnezeu monstruos care a creat mulți oameni pentru pieire veșnică, dar peste calviniști (or fi ei mai de soi)  dumnezeu a coborât harul irezistibil și i-a pocăit cu de-a sila, nici ei nu știau ce este cu ei. Acest dumnezeu fals și monstruos este cel viclean, care îi înșeală pe oameni. Uitați-vă mai jos cum un fals-creștin (calvinist) neagă învățăturile crezute de alți creștini și pe care chiar el le crezuse, înainte să cadă din credința curată. Dumnezeu i-a lăsat să creadă o minciună (2 Tesaloniceni 2.11). În mod foarte evident, acest dumnezeu al calviniștilor este satana.

http://www.monergism.ro/index.php/2013/01/o-prezentare-a-calvinismului/

O prezentare a calvinismului

Jacobus Arminius şi remonstranţii
Problema a pornit de la un student olandez, Jacobus Arminius (1560 – 1609), care a fost instruit în vederea lucrării pastorale la academia din Geneva la vreo douăzeci de ani după moartea lui Calvin. Întorcându-se la Amsterdam, el a început să predea nişte învăţături destul de diferite de ceea ce învăţase Calvin.

Omul nu este niciodată atât de complet corupt de păcat, încât să nu fie în stare să creadă Evanghelia spre mântuire atunci când îi este prezentată. – Dumnezeu cheamă oamenii la mântuire, dar nu obligă pe nimeni. De asemenea, omul nu este niciodată atât de complet sub controlul lui Dumnezeu, încât să-i fie imposibil să respingă Evanghelia. – oamenii își aleg veșnicia
Motivaţia aflată în spatele alegerii de către Dumnezeu a celor care vor fi mântuiţi îşi are sursa în faptul că El a văzut dinainte că aceste persoane îşi vor exercita de bunăvoie credinţa. – povestea cu alegerea oamenilor de către Dumnezeu (unii pentru bine, alții pentru rău este satanică, nu aparține Bibliei ci lui Calvin).
Moartea lui Hristos nu garantează mântuirea nimănui, căci ea nu asigură pentru nimeni darul credinţei (un asemenea dar neexistând). Ea se mulţumeşte să creeze o posibilitate a mântuirii pentru toţi, cu condiţia ca fiecare să-şi exercite credinţa. – cum bine zicea pastorul baptist-creștin Chiu Mihai, posibilitatea mântuirii este ca un cec: doar unii ALEG să îl încaseze!
Credincioşii trebuie să se menţină într-o stare de har, păstrându-se în credinţă. Cei care eşuează în acest punct abandonează şi în final sunt pierduţi. – îl știu pe unul (autorul articolului despre care comentez) care a trecut de la creștinism la calvinism, propovăduiește și altora și trăiește învățătura dracilor. Nici el nu (mai) este mântuit, și prin el satana îi înșală și pe alții să își rateze mântuirea.

Astfel, arminianismul a făcut ca mântuirea omului să depindă în final de el însuşi, credinţa mântuitoare fiind văzută ca propria lucrare a omului şi nu ca lucrarea lui Dumnezeu în om.aceasta este o minciună calvinistă, se știe că Dumnezeu conlucrează cu credincioșii – Filipeni 2.12. … Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur. 13. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea – arminismul creștin vede umblarea cu Domnul pe calea mântuirii (până la capăt) ca conlucrarea Duhului Sfânt cu oamenii. Dumnezeu cheamă la pocăință, dar nu obligă!

IV. Formulările Sinodului de la Dort
Alegere şi reprobare (respingere)
În articolul 16 se dau sfaturi pastorale sensibile pentru cei care acceptă cu greu problema reprobării (respingerii). – când fraierilor li se prezintă teoria evoluției, li se spune că nu sunt dovezi, dar ele vor fi descoperite (teoria a rămas doar la stadiul de ipoteză, pentru că nu a dovedit-o nimeni). La fel și ăstora cărora le este greu să creadă o minciună, li se prezintă sfaturi (pastorale) sensibile.

Răscumpărare eficace
Cel de-al doilea punct major al dezbaterii doctrinare are legătură cu răscumpărarea eficace. După ce se afirmă necesitatea absolută a morţii lui Hristos ca ispăşire pentru păcat, articolul 3 declară: „Moartea Fiului lui Dumnezeu reprezintă singura jertfă şi satisfacere completă pentru păcate; ea are valoare şi eficienţă infinită, este mai mult decât suficientă pentru a ispăşi păcatele întregii lumi.” – de aici vrăjeala că Odată mântuit ești pe veci mântuit, nu îți poți pierde mântuirea orice ai face, de parcă ești prizonier în trenul mântuirii. Se bazează pe erezia că Cristos este așa de mare și Jertfa așa de acoperitoare, încât odată ce ești mântuit nu îți mai poți pierde mântuirea – să descopere Dumnezeu Adevărul!

Articolul 3 declară: „Moartea Fiului lui Dumnezeu reprezintă singura jertfă şi satisfacere completă pentru păcate; ea are valoare şi eficienţă infinită, este mai mult decât suficientă pentru a ispăşi păcatele întregii lumi.” – punctul 3 Tulip zice invers, că harul este doar pentru unii, Jertfa nu este bună pentru toți, deci Dumnezeu este un monstru care nu vrea să mântuiască decât puțini oameni! – se vede că mincinoșii (ereticii) se contrazic între ei.

Perseverarea
Cel de-al cincilea punct doctrinar important se ocupă de perseverarea sfinţilor. Se enumeră 15 articole. Articolul 4 se ocupă de pericolul căderii adevăraţilor credincioşi în păcate grave. Se subliniază vegherea constantă şi mereu sunt amintite exemplele lui David şi Petru. Articolul 5 analizează efectele păcatelor grave: „Prin astfel de păcate monstruoase ei îl necinstesc grav pe Dumnezeu, merită condamnarea la moarte, îl întristează pe Duhul Sfânt, suspendă exercitarea credinţei, îşi rănesc în mod sever conştiinţa şi uneori îşi pierd pentru o vreme sentimentul prezenţei harului în viaţa lor – până la vremea când, după ce s-au pocăit cu adevărat, Dumnezeu face ca faţa Lui să strălucească din nou peste ei.” astfel de păcate nu sunt așa de monstruoase.  Monstruoși sunt lupii în blană de oi care ucid sufletele cu erezii nimicitoare. 2 Timotei 4.10 Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit si a plecat la Tesalonic. – se vede că lui nu i-a mers cu ”perseverarea”, probabil că după calviniști nici nu și-a pierdut mântuirea. Și se mai vede încă o dată că ereziile sunt susținute prin favorizarea unor versete în dauna altora – Biblia este strâmbată, așa va fi și veșnicia lor! Apocalipsa 22.18. … oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. 19. Si, daca scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei prorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta.”
Cele „cinci teze ale calvinismului” decurg din principiul biblic că „mântuirea vine de la Domnul” (Iona 2:10) – tot calvinismul se bazează pe un singur verset, din Vechea Lege ?!, şi pot fi rezumate astfel:
1. Corupţia totală – în starea sa naturală, omul decăzut este la fel de incapabil să creadă Evanghelia cum este de incapabil să se supună cerinţelor lui Dumnezeu, în ciuda tuturor încurajărilor exterioare care i se pot aduce.
2. Alegerea necondiţionată – un act liber, necondiţionat şi suveran al lui Dumnezeu, prin care El alege nişte păcătoşi ca să-i răscumpere prin Hristos, să le dea credinţa şi să-i ducă la glorie.
3. Ispăşirea particulară – lucrarea de răscumpărare a lui Hristos are ca obiect şi scop mântuirea celor aleşi.
4. Harul irezistibil – lucrarea Duhului Sfânt, prin care El îi aduce pe oameni la credinţă, nu eşuează niciodată, ci îşi îndeplineşte fără greş obiectivul.
5. Perseverenţa sfinţilor – atotputerea divină îi păzeşte pe adevăraţii credincioşi în credinţă şi sub har până ce ajung în glorie.

Interpretarea calvinistă proclamă un Dumnezeu care mântuieşte – vedem cât sunt calviniștii de mincinoși: ei au un dumnezeu care NU îi mântuiește pe cei mai mulți, ci i-a creat pentru osândă veșnică degeaba, iar cea a lui Arminius prezintă un Dumnezeu care permite omului să se mântuiască prin sine însuşi – minciună calvinistă. Dumnezeu cheamă oamenii la mântuire. Intrarea pe calea mântuirii se face prin Jertfă, umblarea pe calea mântuirii se face practic, prin faptele fiecăruia (nu vrăjeală teoretică). Duhul Sfânt conlucrează cu oamenii care vor să umble pe calea mântuirii (am pus verset mai sus). Prima prezintă lucrarea trinitară angajată în vederea refacerii unei omeniri pierdute. Aceste trei mari acte ale lui Dumnezeu, şi anume alegerea făcută de Tatăl, răscumpărarea făcută de Fiul şi chemarea făcută de Duhul Sfânt, se aplică aceloraşi indivizi şi asigură fără greş mântuirea lor – și alegerea făcută de dumnezeu ca să piardă foarte multe suflete fără să îi întrebe măcar ne arată că dumnezeul calviniștilor este satana.

Cealaltă interpretare conferă fiecăruia dintre aceste acte un obiectiv diferit. Fiul a deschis posibilitatea răscumpărării întregii omeniri, chemarea făcută de Duhul Sfânt se adresează tuturor celor cărora le-a fost vestită Evanghelia, iar alegerea Tatălui îi priveşte pe acei ascultători care răspund afirmativ. Această interpretare refuză să acorde fiecăreia dintre aceste lucrări divine capacitatea de a asigura mântuirea cuiva.

Astfel, aceste două teologii concep într-un mod cu totul diferit planul de mântuire. Pentru una, mântuirea depinde de lucrarea lui Dumnezeu – dumnezeul calviniștilor este satana pentru că lucrarea lui a fost să creeze mulți oameni pentru osândă veșnică degeaba, în timp ce pentru cealaltă ea se sprijină pe o lucrare a omului – minciună calvinistă. Dumnezeu dă posibilitate oamenilor să aleagă să primească mântuirea și să umble cu Domnul pe calea mântuirii!. Una include credinţa în darul divin al mântuirii – pentru mulți în darul demonic al pierzării veșnice obligatorii, în timp ce cealaltă o concepe ca fiind contribuţia omului la mântuirea sa – această învățătură este după Biblie. Una îi dă lui Dumnezeu toată gloria pentru mântuirea credincioşilor – dumnezeul lor este satana pentru că a creat mulți oameni pentru pierzare veșnică fără să îi întrebe măcar, în timp ce, pentru cealaltă, Dumnezeu şi omul îşi împart lauda – minciună calvinistă. Dacă se poate spune astfel, Dumnezeu ar fi construit mecanismul mântuirii, iar omul, prin credinţa sa, face să funcţioneze maşina – mașina voastră nu funcționează și nu veți fi cu Domnul în veșnicie!

Doctrina lui Arminius poate fi urmărită în timp până în vremea lui Clement din Alexandria (chiar până în Iacov 2 !) şi se pare că a fost susţinută de mulţi dintre Părinţii Bisericii din secolul al IV-lea şi al V-lea, fiind propagată în biserică sub influenţa corupătoare a filozofiei păgâne – adică au venit păgânii și i-au învățat pe creștini că trebuie să meargă cu Domnul pe calea mântuirii ca să ajungă cu Domnul în veșnicie. Iacov 2 (și alte texte), tot pâgânii le-au scris?!

Calvinismul este o concepţie teocentrică despre viaţă care o plasează într-o dependenţă deplină de controlul lui Dumnezeu şi de călăuzirea Cuvântului Său. – doar că nu se bazează pe Biblie, este doar o vrăjeală inventată de oameni: nu trebuie să faci nimic și ești mântuit (dacă cumva ești printre cei aleși).
Calvinismul, ca atare, priveşte recunoaşterea mult mai importantă a suveranităţii Sale în toate domeniile – în domeniul că dumnezeu a creat oameni doar ca să îi ardă în focul veșnic – se vede că calvinismul este demonic, la fel ca dumnezeul calvinist / vedeți linkul / .

Spre deosebire de cele „cinci teze”, care prezintă doctrina mântuirii într-un context negativ şi polemic, calvinismul este didactic, pastoral şi constructiv în esenţa sa – învățătura dracilor că Odată mântuit ești pe veci mântuit ucide sufletele celor care ar trebui să fie pe calea mântuirii! El poate să-şi definească poziţia în termenii Scripturii fără vreo referire la arminianism – fără referire la Biblie pentru că nu se bazează pe Biblie, şi nu are nevoie să se lupte la nesfârşit cu nişte arminieni reali sau imaginari pentru a se menţine în viaţă – doar până la Judecată vor fi orice erezii în viată, inclusiv calvinismul! El nu are niciun interes să se exprime la modul negativ ca atare – ești mântuit (numai) prin har, poți face orice că nu îți pierzi mântuirea. Dacă trebuie să se bată, o face ca să apere valorile „evanghelice” pozitive. – că dumnezeu este un monstru care a creat mulți oameni pentru distrugere veșnică fără să îi întrebe.

De fapt, această terminologie încearcă să apere afirmaţia centrală a Evangheliei, şi anume că Isus Hristos este un Răscumpărător care răscumpără într-adevăr – răscumpără pe foarte puțini, harul vostru este răsuflat ca un balon spart.

Dumnezeu realizează, de la început până la sfârşit, tot ce este necesar pentru a aduce păcătosul de la moartea datorită păcatului la viaţa în glorie: El concepe, execută şi aplică răscumpărarea; El cheamă şi ocroteşte, îndreptăţeşte, sfinţeşte, glorifică. – adică în timp ce pe mulți dumnezeu i-a creat pentru veșnicia fără El, voi sunteți așa speciali încât pe voi dumnezeu v-a ales, v-a obligat să fiți mântuiți, nu puteți scăpa nici dacă vreți – harul vostru la fel de fals ca învățătura calvinistă, ca dumnezeul vostru (satana), ca MÂNTUIREA voastră. Dar aceasta vom vedea, cu toții, la Judecată!
Singurul aspect al doctrinei calviniste a mântuirii pe care „cele cinci teze” se străduiesc să-l exprime (şi pe care îl respinge arminianismul sub toate formele lui) se formulează astfel: Omul păcătos nu contribuie în niciun sens la propria lui mântuire. – așa l-a mântuit dumnezeu pe câte unul de parcă l-a călcat trenul, că nici el nu a știut ce a venit peste el. Aceasta, de la început până la sfârşit şi în totalitatea ei, a venit, vine şi va veni de la Domnul, Căruia să-I fie gloria pentru totdeauna. Ioan 8.44. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. 45. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.

Probabil că ceea ce a spus odată Charles Haddon Spurgeon poate exprima cel mai bine sentimentele mele împletite în această mică lucrare asupra calvinismului Spurgeon a folosit mântuirea pe veci ca să își acopere alcoolismul.

2 Tesaloniceni 2.11. Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună.

Reclame

Spurgeon, încă un calvinist clovn șmecheraș alcoolist drojdier – juca teatru ieftin pentru fraieri, cum ”har ieftin” era ceea ce predica

https://nadiacaisin.wordpress.com/2011/04/29/citeva-date-din-biografia-lui-charles-spurgeon/

In plus geamurile bisericii erau deschise si in afara mai stateau persoane setoase dupa Cuvint. La un moment dat Spurgeon nu mai avea cu ce respira in biserica. El rugase de mai multe ori diaconii bisericii sa sparga geamurile cu vitralii de la etaj, pentru a avea putin aer. Deoarece diaconii iezitau sa o faca, Spurgeon s-a ocupat el de aceasta (fara ca cineva sa stie), ca pe urma se se roage si sa zica:” Doamne binecuvinta persoana care a spart geamurile”.
Istoria spune ca acest pastor avea un simti al umorului deosebit, insa deseori acest aspect al caracterului sau era vazut negativ de anumiti lucratori din lumea religioasa. Unii ziceau ca el face teatru, si ca ar trebui sa-si schimbe locul de activitate. Cu toate aceste Dumnezeu lucra prin Spurgeon si oamenii veneau la El. – se vede că era circar, un șmecheraș nenorocit ca Pustan. Mergeau oamenii la el la entretainment, nu la Domnul. Vi se pare ca el avea Duhul Sfânt?  Se vede din comportamentul lui că avea alte duhuri. Dacă propovăduia vrăjeli, erezii calviniste (învățăturile dracilor) se vede că nu la Domnul veneau ei, ci la teatrul ieftin, la circul calvinist.

Un lucru de necrezut in legatura cu Charles Spurgeon, este ca el fuma si consuma bauturi alcoolice.. Nestiind ca fumatul este daunator pentru sanatate (trebuia să o întrebe pe E. G. White), chiar medicul sau este cel ce-i prescrie acesta. Intre timp cercetarile in domeniu scot in evidenta efectul daunator al fumatului si Spurgeon va renunta la acesta practica si chiar isi va incuraja membrii bisericii in aceasta privinta. (cred că fumau cei ”mântuiți prin har” ca locomotivele cu abur!)

Locomotiva cu abur_1 c p
Insa cosumul bauturilor alcoolice era o practica raspindita pe timpul sau, pentru ca cu ajutorul alcoolului ei dezinfectau apa, astfel evitind anumite boli. – se vede că nu degeaba au apărut adventiștii de ziua a șaptea (sâmbăta = Sabat). Nu cred că nu exista atunci apă proaspătă de fântână (or fi fost prea multe combinate chimice cu nitriți și nitrați?), sau putea să fiarbă apa și să o răcească!
Deci nu exista nici un motiv ca el și alți calviniști să fie alcooliști drojdieri nenorociți. Și-au acoperit alcoolul cu Calvin.

http://www.monergism.ro/index.php/2011/05/spurgeon_against_arminianism/

De ce Spurgeon s-a opus atât de categoric arminianismului? – pentru că nu era serios cu Domnul, era circar, oamenii veneau la el la entretainment (distracție), ca la Vacanța Mare.

Arminianismul se face vinovat de faptul că încurcă doctrinele și că acționează ca un obstacol în calea înțelegerii clare și lucide a Scripturii; deoarece el afirmă greșit sau ignoră scopul etern al lui Dumnezeu, el dislocă înțelesul întregului plan de răscumpărare. – dacă nu ești nebun ca ereticii nu ești bun. Calvin era un dictator nebun intolerant (ca musulmanii radicali cu Șaria, Statul Islamic) care mai ardea pe căte unul pe rug.
Vorbind în general, ei (arminienii) nu au nici cea mai mică idee despre niciun sistem teologic. – spune pe ce texte din Biblie (adevărate, adică nu răstălmăcite!) se bazează punctele TULIP ale calvinismului – pe nimic!

Un al doilea motiv pentru care Spurgeon s-a opus atât de vehement arminianismului a fost faptul că el a considerat că spiritul acestui sistem duce direct la legalism („Tendința arminianismului este spre legalism, la baza arminianismului nu există nimic altceva decât legalismul”). – pentru el ce scrie în Scriptură: Efeseni 5. 18. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Nu vă îmbătați cu vin …. era legalism – se vede bine că era calvinist.
Spurgeon despre spiritul predicării Evangheliei. „N-aș putea să predic ca un arminian” – hâc hâc lăi lăi lăi

Când omul zice: «Pot să mă rog, pot să cred, pot una și alta», pe fruntea lui există semnele mulțumirii de sine și ale aroganței”. – pot să mă las de alcool

betiv_infect_bere_pet mântuit numai prin har Calvin

În al treilea rând, Spurgeon s-a ridicat împotriva învățăturii care era deja actuală în anii 1850, deoarece el a susținut că ea conține erori care bagatelizează starea gravă a celor neconvertiți. Arminianismul nu face pe deplin cunoscută mărturia biblică despre starea păcătoșilor și nu prezintă corect amploarea teribilă a nevoilor lor. – încă o minciună. Se știe că o urmare a învățăturilor calviniste este faptul că Dumnezeu este un monstru (dați clic spre / link /), pentru că a creat foarte mulți oameni pentru osândă veșnică fără să le dea posibilitatea să aleagă. Se vede că dumnezeul calviniștilor este satana.

Arminianismul predică nașterea din nou, dar o prezintă ca pe o consecință sau un însoțitor al hotărârii omului; prezintă că omul este născut din nou prin pocăință și prin credință, ca și când aceste acte spirituale stau în puterea celor neconvertiți. – Știm că Dumnezeu cheamă oamenii – nu i-ar chema dacă nu le-ar fi dat posibilitatea să răspundă! Folosim numele lui Arminius ca al unuia care a luptat pentru credința creștină dată sfinților, odată pentru totdeauna. Această învățătură este posibilă numai datorită subestimării faptului că păcătosul este cu totul pierdut și lipsit de orice putere. Scriptura spune că omul firesc nu poate să primească lucrurile spirituale și din această cauză trezirea divină trebuie să preceadă răspunsul omului. – adică Dumnezeu a creat puțini oameni pentru pocăință, a venit ”harul irezistibil” peste ei etc.

Adevărul glorios este că însăși disperarea păcătosului e cea care îi arată unde se află adevărata speranță. Prin urmare, a minimaliza această lipsă de speranță – așa cum face arminianismul – nu este modalitatea de a revela lumina speranței care strălucește în Evanghelie. – calviniștii spun că Dumnezeu a creat (foarte) puțini oameni pentru veșnicia cu El și foarte mulți ca să îi ardă degeaba în focul veșnic. Atunci de ce nu i-a creat doar pe cei pentru mântuire? Pentru că așa vor ei? Dacă mulți oameni vor fi în loc rău în veșnicia fără Domnul fără să fie întrebați, fără să aibe posibilitatea de pocăință ca urmare a alegerii făcute de ei (spre bine), unde mai este SPERANȚA voastră, calviniștilor? Dumnezeul calviniștilor este cel viclean și mincinos, șarpele cel vechi și satana. Acesta va trage și vouă o țeapă (cum trageți voi ucenicilor voștri când le predicați erezii nimicitoare, învățăturile dracilor) și nu vă va mântui (nici nu poate, chiar dacă ar vrea!).

Observăm ușor că învățăturile lui Arminius (sunt creștine pentru că a luptat pentru credință), sunt ceea ce spune Biblia și cred neo-protestanții. După Revoluție au fost aduse din America învățăturile dracilor că ești mântuit (numai) prin har, mântuirea nu se poate pierde, nu există cădere din har, Odată mântuit pe veci mântuit. Doar puțini din baptiști, cei care s-au lepădat de credința curată au ajuns să creadă o erezie (calvinismul cu mântuirea pe veci), fără susținere biblică!

Nu credeți minciunile satanei, care vrea să vă piardă sufletele!

Câteva lucruri despre Calvin

https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin

Citez:

Calvin a pus bazele unui guvernământ teocratic protestant intolerant – nu se juca de-a religia (că te-ai mântuit și atât)!, instituind o represiune severă a adversarilor reformei, mergând până la exil sau pedeapsa cu arderea pe rug (de ex. Miguel Servet, acuzat de erezie privind dogma Sfintei Treimi). Femeile erau obligate să se îmbrace în negru și nu aveau voie să se fardeze. – Nu semăna cu mântuirea superficială (și falsă) de azi, când unii se cred mântuiți pe veci prin harul ieftin și cred că pot face orice. Nimic nu era superficial la ei!

Sănătatea lui Calvin a început să se deterioreze, suferind de migrene, hemoragii pulmonare, gută și pietre la rinichi. Câteodată, trebuia să fie transportat până la amvon. El își petrecea viața privată pe Lacul Geneva, citind Sfintele Scripturi … Spre finalul vieții sale, le zicea amicilor săi care erau preocupați de regimul său zilnic de muncă, „Ce? Vreți ca Domnul să mă găsească lenevind când va veni?” – opuși lui, unii ”calviniști” din zilele noastre propovăduiesc mântuirea fără fapte, ușuratică, pe veci!

Indicatorul de pete

P1040561 p

În urma prelucrării, pe pielea tăbăcită apar defecte: zgîrîieturi, găuri etc. Acestea nu se repară. Muncitorul care le inspectează nu încearcă să le corecteze, ci le marchează (de exemplu cu o carioca foarte vizibilă). Apoi sunt așezate șabloanele după care urmează să se facă decuparea, astfel încât defectele să fie lăsate afară. Bucățelele cu defecte sunt aruncate afară.

Cred că Biserica trebuie să treacă prin necazul cel mare pentru că în vreamea rea a Anticristului se va întâmpla ceea ce a zis un cunoscut pastor baptist: Dumnezeu va curăța (dezinfecta) lumea și Biserica. În Biblie scrie ca Domnul Isus va prezenta Biserica înaintea Tatălui curățită. Nu ștampila (semnul) Anticristului va curăța, aceasta este un indicator de pete. Știți câte pete va mai avea rochia albă a Miresei după necazul cel mare? Petele vor fi în focul veșnic exagerat de fierbinte!

Efeseni 5
(25). … Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, (26). ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, (27). ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.

Necazul cel mare, vremea cea rea a Anticristului sunt prin voia lui Dumnezeu, pentru împlinirea planului lui Dumnezeu. Dumnezeu este Proprietar absolut și va da Anticristului putere și autoritate de ștampilare asupra tuturor celor care nu îi aparțin, adică asupra tuturor care sunt în lume. Dumnezeu NU va da putere și autoritate de ștampilare asupra alor Lui, pentru că nu are nici un interes. NU va da putere și autoritate de ștampilare asupra celor care au Duhul Sfânt și numele le sunt scrise în cartea vieții. Ei poartă deja Numele Domnului.

Apocalipsa 17
12. Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.
13. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.
16. Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc.
17. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.

Apocalipsa 13
1. Am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu zece coarne si sapte capete; pe coarne avea zece cununi imparatesti, si pe capete avea nume de hula.
4. Si au inceput sa se inchine balaurului, pentru ca daduse puterea lui fiarei. Si au inceput sa se inchine fiarei, zicand: „Cine se poate asemana cu fiara si cine se poate lupta cu ea?”
5. I s-a dat o gura care rostea vorbe mari si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni.
8. Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului care a fost junghiat.
15. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.
16. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Apocalipsa 20
4. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
5. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.
6. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

În mod neașteptat, Dumnezeu va despăgubi pe cei uciși pentru El în mileniul Sabatic, care va fi răzbunarea finală a Domnului în ceea ce privește această creație. Practic va fi o re-creere a Edenului, de data aceasta fără șarpe, ci cu Hristos ca Domn! Unii se tem că vor fi uciși, dar va merita din plin.

Răpirea Bisericii și vremea Anticristului

Nu putem ști sigur ce va fi, pentru că Biblia nu spune direct, clar, dar putem să analizăm și să ne dăm seama.

L-am auzit pe un pastor baptist (inteligent) spunând că Biserica trebuie să treacă prin vremea Anticristului ca să iasă curățită. Așa cred că va fi.

Dumnezeu va permite apariția și lucrarea Anticristului pentru ca veșnicia multora să fie mai cumplită, prin ștampilarea lor cu numărul 666 (trinitate de om, trinitate demonică):

Pentru oamenii de rând – cunoașterea despre Dumnezeu este peste tot, se poate spune că Dumnezeu este pe toate gardurile dar nimănui nu îi pasă. Pe internet, în reviste creștine, avem Biblii și încă mai multe traduceri. Aceasta neluare în seamă este o necinstire permanentă a lui Dumnezeu și va aduce mai multă osândă!

Pentru capii Bisericii – cei care distrug sufletele oamenilor zicându-le erezii nimicitoare (toate felurile de învățături ale dracilor), de exemplu Odată mântuit ești pe veci mântuit, mântuirea nu se poate pierde, ești mântuit (numai) prin har. Ereticii ucigași de suflete oricum vor avea veșnicia mai cumplită, conform

Apoc. 22.18. Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. – cele 5 puncte ale calvinismului care sunt falsuri, Cristos este așa de mare și Jertfa așa de acoperitoare încât odată ce te-ai mântuit nu îți poți pierde mântuirea, nu este cădere din har

19. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” – mântuirea fără calea mântuirii este o aberație a dracilor (învățătura dracilor).

 

Învățătura falsă despre răpirea Bisericii

Mulțumim pentru cei care se obosesc să deosebească învățăturile și duhurile să vadă de la cine sunt. Să îi răsplătească Dumnezeu pe cei care cercetează pentru noi:

http://www.odaiadesus.ro/rapire.html – traducere
De ce este gresită învătătura despre „răpirea Bisericii”

http://www.resursecrestine.ro/studii/92900/de-ce-nu-exista-rapire-inainte-de-necazul-cel-mare
De ce nu există răpire înainte de necazul cel mare

După învățătura semi-calvinistă:
– Dacă ești un om de nimic odată mântuit pe veci mântuit, orice ai face nu îți poți pierde mântuirea, că a venit peste tine ”harul irezistibil” și te-a mântuit pe veci, nu mai scapi nici să vrei! Nu contează pe la câte curve mergi când pleci de la biserică, sau că pe drumul spre casă faci schimb de informații cu alt sfântoc ”mântuit prin har” despre curve (și adresele lor) – am văzut asta, Cristos te va căuta prin birturi și o să te răpească la cer (poate ca să faci și în cer ce ai făcut pe pământ). Așa cum am zis într-un articol anterior, unii cred sincer că odată ce zic că au fost mântuiți pot face orice și abia așteaptă să fie răpiți la cer, că Dumnezeu este obligat să îi ducă în cer.
https://amfostbaptist.wordpress.com/2015/09/14/dintre-doi-oameni-unul-va-fi-luat-si-altul-va-fi-lasat/
Repet, ei chiar cred în mod sincer și sunt siguri de asta!
– Și poți să fii un om de caracter, să ai frică de Domnul, să ajuți pe mulți, să vrei să mergi pe calea mântuirii, dar să nu fii primit pentru că Dumnezeu nu te-a ales la facerea lumii, Dumnezeu te-a creat pentru osândă veșnică fără să te întrebe ceva.

Această învățătură nu este după Biblie, așa erezie doar satana putea să inventeze. Satana se preface într-un înger de lumină şi slujitorii lui, ereticii, se prefac în slujitori ai neprihănirii și dau oamenilor o mântuire bazată pe învățături greșite, o mântuire falsă, falsificată, iluzorie! – Odată mântuit ești pe veci mîntuit.

2 Corinteni 11
13. Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. – calviniștii
14. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15. Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. – Amin.

 

Dintre doi oameni, unul va fi luat și altul va fi lăsat!

Unii care sunt în înșelarea satanei cred că din doi oameni care sunt la curve, unul va fi luat și unul va fi lăsat. Va fi luat cel care este Odată mântuit pe veci mântuit (nu este cădere din har, mântuirea nu se poate pierde orice ai face) iar curva respectivă va rămâne cu ochii în soare!

În același mod, dintre doi oameni care sunt la crâșmă, unul va fi luat (mântuit prin har) și celălalt va fi lăsat. Dacă răpirea o vor face îngerii, ăștia vor vomita cu vome alcoolice pe îngeri, și pe străzile de aur – vise!

Nu credeți minciunile satanei și a celor care vor să vă nenorocească sufletele! Doar cei care umblă cu Domnul până la capăt pe calea mântuirii vor ajunge cu Domnul în veșnicie!

Biblia ne învață să nu primim ereziile

Galateni 1
6. Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie. – mânture fără umblare cu Domnul pe calea mântuirii
7. Nu doar că este o altă evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
8. Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! – mântuirea (numai) prin har, nu se poate pierde, nu există cădere din har, Dumnezeu nu îi vrea pe toți ci în suveranitatea lui i-a ales doar pe unii, harul irezistibil (cum au putut să se strângă atâtea învățături drăcești?), Odată mântuit ești pe veci mântuit!, adică o evanghelie fără calea mântuirii, falsificată de satana.
9. Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

2 Corinteni 11
4. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă evanghelie pe care n-aţi primit-o, of, cum îl îngăduiţi de bine!
5. Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!” – falși și mincinoși!
13. Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15. Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.

Au fost eretici care spuneau erezii și în vremea Bisericii primare, sunt și acum. Evanghelia curată este umblarea cu Domnul pe calea mântuirii (practic, pășind cu fapte – nu teoretic, că zici că crezi și este de ajuns să fii cu Domnul în slavă!). Îndemnurile Bibliei de atunci, împotriva ereziilor, sunt valabile și astăzi. Nu credeți ereziile nimicitoare ale celor prin care satana vrea să vă piardă sufletele!

Cinstește pe frații – poezie de Costache Ioanid

https://vesteabuna.wordpress.com/2011/01/24/%E2%80%9Dcinsteste-pe-fratii-cei-fara-de-slava-cu-fruntea-brazdata/

Din volumul Porumbițe albe, de Costache Ioanid

Cinstește pe frații cu fruntea brăzdată,
Pe-aceia, ce-n vifor purtară efod,
Ei sunt printre noi ca o creangă bogată,
O creangă ce-ascunde sub floarea uscată,
Comoara măsurii de rod.

Cinsteste pe frații cu fețele supte,
Cu urme-adancite sub ochii fierbinți,
Ei sunt ca o navă ce vine din lupte,
Purtând pe frântura catargelor rupte,
Drapele de mari biruinți.

Cinstește pe frații cei fără de slavă,
Pe care uitarea să-i cearnă ar vrea,
Acolo, în veșnica vieții dumbravă,
Cânta-vei tu oare-n aceeași octavă,
Cum ei lui Isus vor cânta?

Urca-vor la Tatăl să-i binecuvânte
Și-acolo, în sclipet de-nalți heruvimi,
Sub nouri de îngeri veniți sa le cânte,
Vedea-vom în Slavă catargele frânte
Și crengile, sus, pe-nălțimi.

Baptiștii vechi și cei noi – Amintiri cu sfinți pentru veșnicia fericită

https://amintiricusfinti.wordpress.com/2008/03/14/mihai-chiu/

Pastorul baptist Daniel Branzai ne povestește despre pastorul baptist Chiu Mihai:

Un om in toamna vietii, care a venit in vizita la Los Angeles in primavara lui 1997, sa-si rastoarne printre noi cosul cu roade adunate in activitatea de-o viata. Venea dupa o foarte binecuvantata saptamana de studiu si evanghelizare petrecuta la Sacramento. A ales sa ne vorbeasca despre „intaietatea in fapte bune” asa cum este expusa ea in epistola lui Pavel catre Tit. L-am auzit atunci spunand ceva asa de clar, asa de profund si totusi asa de simplu cum nu mai auzisem la nici un alt predicator:

„In problema faptelor exista doua greseli insuflate de Diavol. El vine la noi sa ne amageasca si sa ne opreasca de la mantuirea frumoasa pe care ne-a pregatit-o Dumnezeu. Pentru cei ce se apropie de mantuire, diavolul zice: „Mai intai trebuie sa faceti fapte, multe si foarte grele”, cand de fapt Dumnezeu nu vrea sa facem nimic, ci doar sa credem. Pentru cei ce au primit mantuirea, diavolul are o alta inselatorie: „De-acum, voi nu mai trebuie sa faceti nimic! Ati fost mantuiti prin har si aceasta va este de ajuns pentru vesnicie.” Observati greseala: „Fapte inainte de mantuire” si „Nici un fel de fapte dupa mantuire”.

Biblia spune exact invers! Mantuirea nu se obtine prin fapte, „ca sa nu se laude nimeni”. Dar am fost mantuiti pentru „faptele bune pregatite mai dinainte de Dumnezeu, ca sa umblam in ele”. Fara credinta, faptele sunt sterile si nu produc mantuirea; fara fapte, credinta este moarta. La intalnirea cu Christos trebuie sa ai credinta, in umblarea cu El trebuie sa dai dovada de ascultare!”

Traducere corectă Ioan 3.36 Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.”

Sfinții există pentru noi, ei ne arată drumul spre partea fericită a veșniciei. Mulțumim lui Dumnezeu pentru sfinți!

În opoziție cu sfinții ridicați de Dumnezeu, și satana își ridică slujitori, cu pretenții false de slujitori ai neprihănirii. Printre ei, cei mulți, apare și Popa Emanuel (care nu face cinste numelui pe care îl poartă), cel care predică mântuirea (numai) prin har, nu se poate pierde.

Emanuel Popa mântuirea ușuratică, numai prin har . mp3

În înregistrare:
minutul 1.10 secunde (Evrei 7.26-27, Romani 6.10) Odata pentru totdeauna
minutul 4.35 secunde Nu se gândesc la efectele învățăturilor lor? Unii îi pot crede și să păcătuiască. Sunt sub har, deci nu mai pot păcătui – or fi perfecți. Același argument semi-calvinist imbecil: ”Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum!”. Ba da, să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul, dacă este adevărat că Odată mântuit pe veci mântuit. 
Să păcătuim mereu….? Nicidecum, dacă mântuirea se poate pierde.

A încercat să explice că cine vrea să umble cu Domnul pe calea mântuirii, adică pășește cu Domnul practic, prin fapte (că nu poate să umble teoretic) este legalist, că face faptele Legii.
minutul 6.28 secunde Se gândește la efectele învățăturilor lui? Cine vrea sa faca prostii oricum le face, le face pe ascuns – doar nu ar vrea să le facă pe față (încă o minciună a satanei pe care o acoperă cu un argument imbecil).
Încetează să fii ca Isus prin a face sau a nu face anumite lucruri, prin a fi blocat într-un ritual.
În schimb iubește pe Isus – și când predică învățăturile dracilor îl iubește pe Isus?

Ca și la alți semi-calviniști, o argumentație imbecilă ar vrea să devedească minciuna satanei.
Să ne arate public ce părere are Dumnezeu despre asemenea proroci mincinoși, lupi răpitori în blană de oi care sfâșie turma. Cine se atinge de voi (cu erezii nimicitoare, învățăturile dracilor) se atinge de lumina ochilor Lui!

Zaharia 2.8 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă M-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.

Monstrul numit Dumnezeu

coroana de spini resLNu am înțeles de ce cineva își numea prietenul ”mântuit pe veci” ”robot” până ce aseară Dumnezeu m-a luminat citind explicațiile cuiva (pe internet). Zicea că după punctele calvinismului,  Dumnezeu ”în suveranitatea lui” îi lasă pe unii afară din Împărăție fără să îi întrebe, iar pe unii îi mântuiește cu de-a sila, chiar împotriva voinței lor (harul ”irezistibil”).

Ce cred ei? Că dacă la o evanghelizare se predă Domnului cineva, trebuie să aștepte e-mail din cer ca să afle dacă respectivul este pe lista albă sau pe cea neagră – adică e bun sau nu pentru mântuire?! Ereticii care se cred mântuiți pe veci sunt în înșelarea satanei dacă cred că Dumnezeu, la facerea lumii, a jucat oamenii la ruletă (sau alte jocuri de noroc) și pe unii (puțini) i-a câștigat, dar pe cei mai mulți i-a pierdut (ghinion)!

Deci Dumnezeu a creat pe unii oameni (puțini) spre mântuire obligatorie, fără să îi intrebe nimic. Dacă este adevărat, nu ar fi fost mai ușor să îi creeze doar pe de-ăștia? Nu, pentru că nu au vrut cei care au inventat punctele T.U.L.I.P.?

/ Vedeți aici un articol despre monstruozitatea dumnezeului mântuiților pe veci /

Problema mare este alta: Dumnezeu este un monstru, pentru că  a creat în mod intenționat foarte mulți oameni pentru pierzare veșnică, fără să îi întrebe ceva.

Nu avem nevoie de așa dumnezeu păgân (ca Baal) care este satana, nu Dumnezeu. Cel viclean și rău nu este Dumnezeu, este doar o prefăcătorie, uneori cu lumina lui falsă cu tot. ”Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul lui Fiu a venit de la inima lui Dumnezeu ca să ne arate ce inimă are Dumnezeu” – vedem că Dumnezeu are o inimă de Tată bun! Noi, creștinii, nu avem nevoie de dumnezeul ”mântuiților pe veci”, la fel de mincinos ca ei (el este tatăl minciunii), nu credem ereziile nimicitoare. Țineți-vă dracii și învățăturile dracilor pentru voi, nu îi mai înșelați pe oameni cu ele! Avem un Tată bun, nu satana care să ne fi creat doar pentru pieire!

Fanaticii ar vrea să ne învețe că Dumnezeu i-a vrut numai pe unii la pocăință, nu pe toți. Adică dacă unii oameni păcătuiesc (Dumnezeu nu i-a ales), este pentru că așa a ales Dumnezeu! Dumnezeu vrea ca oamenii aceștia să păcătuiască. Unii spun despre lucrurile înapoiate că sunt rămase de la Revoluția din 1907 (toamna). Ce ne mai interesează pe noi să resuscităm învățătura dracilor, veche de sute de ani? Mizeria aceasta de erezie este așa de infectă, încât este mai întâi erezie psihiatrică și apoi erezie religioasă!

Până la urmă vedem că s-a întâmplat ce a spus că a citit un cunoscut pastor arminist în revista Magazin prin anii ”80: ”Cine știe dacă nu cumva suntem cobaii de experiență ai unor ființe din alte lumi” – Nu, noi nu suntem. Voi, cei care vă pretindeți mântuiți pe veci, nu știu.

Vedeți / articol / și / articol / despre confuzia alegerii: Dumnezeu a ales (predestinat) existența grupului de creștini, nu persoane individuale pentru mântuire. Cei care răspund chemării lui Dumnezeu, întră în grup, iar cei care nu vor, pot să plece, că Dumnezeu nu ia ostatici în trenul mântuirii (fără pocăință). Mai multe despre alegerea voluntară (cei care nu știți engleza puteți încerca cu google translate): https://arminianperspectives.wordpress.com/

În Numele Domnului Isus, să vă împiedice Dumnezeu să îi mai înșelați pe fraierii care vă cred!

Ioan 1
8. … Ioan a venit ca să mărturisească despre Lumină.
14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului Născut din Tatăl.
18. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut cunoscut.

O întoarcere la origini

Ca să putem face o clarificare a calvinismului și a punctelor lui (TULIP) trebuie să ne întoarcem în timp și în spațiu, cu sute de ani în urmă, la Europa catolică de atunci.
Religia catolică era oficială, chiar era impusă oamenilor. O parte importantă a fiecărei religii este mântuirea, unul din motivele principale pentru care oamenii aderă (sau nu) la acea religie.
Mulțumesc celui care s-a ostenit să prezinte aceste lucruri aici (din perspectiva unui catolic):
https://mihaisarbu.wordpress.com/2011/01/02/sola-gratia-numai-prin-har/

”Gratie: O substanta sau putere separata de Dumnezeu care este pusa in credincios pentru a-i da posibilitatea de a face fapte meritorii si de a-si castiga “dreptul” la cer.”

Ceea ce au spus cei care au făcut punctele calvinismului a fost: Noi nu vrem să facem nimic ca să fim mântuiți. Biblia ne spune că intrăm pe calea mântuirii doar prin har (grație cu sensul de grațiere, iertare). De mii de ani până astăzi în țările unde se mai practică pedeapsa cu moartea, stăpânul locului, împăratul, regele sau președintele putea să grațieze un condamnat. Uneori chiar în ultimul moment: condamnatul mergea la moarte mai mult mort și venea înapoi viu! Prin Adam, ca urmare a faptelor firii noastre am fost condamnați la moarte veșnică, dar Stăpânul ne-a grațiat și noi îi mulțumim pentru aceasta.

Efeseni 2
1. Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre
2. in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii.
3. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti.
4. Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5. macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti). – sensul de grațiați, iertați
6. El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus,
7. ca sa arate in veacurile viitoare nemarginita bogatie a harului Sau, in bunatatea Lui fata de noi in Hristos Isus.
8. Caci prin har ati fost mantuiti – iertați, grațiați, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni – am fost grațiați, ni s-a iertat trecutul și am intrat pe calea mântuirii. Dar trebuie să continuăm să umblăm practic, cu faptele noastre, pentru că altfel credința ne este zadarnică!

Ca urmare a Jertfei, bună pentru toți oamenii, avem posibilitatea să primim iertarea (oferită tuturor).
Teoretic, iertarea poate fi bună pentru toți. Practic, doar unii primesc această iertare pentru ei, ca urmare a alegerii lor. Cum zicea pastorul baptist-creștin Chiu Mihai (vedeți articolul / Amintiri cu sfinți / ), mântuirea este ca un cec care este oferit fiecărui om – dar numai unii aleg să îl încaseze, pentu ei. În potențial, toți am fost grațiați, dar doar unii vor să intre în acestă grațiere.

În Europa de atunci, după apariția protestanților, s-au format zone catolice sau protestante. În aceste zone, stăpânul local dădea tonul religios, adică religia locului era cea a stăpânului. Erau exclusiviști, cei cu altă religie nu erau doriți. Probabil calviniștii au inventat punctele calvinismului ca să zică că pe ei Dumnezeu i-a ales, i-a separat de lume, fiecare să își vadă de religia lui. Adică catolicii pot să zică ce vor ei, că lor, calviniștilor, nu le pasă decât de religia lor – adică punctele calvinismului indicau o separare totală de catolici, care erau fraieri, că pe ei Dumnezeu nu i-a ales! Această separare însemna că ei au religia bună, doar pe ei i-a ales Dumnezeu, i-a obligat să se pocăiască, și doar ei vor fi mântuiți.
Au făcut punctele calvinismului după inteligența lor, dar nu prea au nimerit-o. Luther le-a indicat să nu susțină ispășirea limitată împotriva chemării tuturor la mântuire. Dar nici un reformator protestant nu a susținut o tentativă de mântuire fără calea mântuirii, așa cum susțin astăzi semi-calviniștii. Aceștia au luat de la calvinism doar jumătatea care le-a convenit, mântuirea prin har, dar au omis obligația umblării cu Domnul pe calea mântuirii. Au zis că nu există cădere din har, orice ai face. Sub influența demonilor, nu au suportat învățătura sănătoasă ci și-au dat învățături și învățători după faptele lor, să îi mustre Dumnezeu pentru ceea ce fac!

Tot pastorul baptist-creștin Chiu Mihai spunea că odată mântuit pe veci mântuit însemna că odată ce ai intrat pe calea mântuirii, ține-te de mântuire până la capăt, în veșnicie!

https://amfostbaptist.wordpress.com/2015/09/09/amintiri-cu-sfinti/

Sola Harababura

De când a apărut și s-a răspândit și la noi mizeria că odată mântuit ești pe veci mântuit situația în bisericile baptiste s-a complicat:

  • în unele biserici pastorul chiar dacă este calvinist, zice că învățătura Odată mîntuit ești pe veci mântuit trebuie lăsată deoparte pentru că ucide sufletele. Dar există alții în biserică care susțin și trăiesc erezia și o spun și altora și atfel distrug sufletele, mai ales cele aflate la început pe calea mântuirii.
  • în alte biserici pastorul propovăduiește erezia nimicitoare cu efecte distrugătoare, chiar dacă alții se opun.
  • nici nu vreau să mă gândesc că există biserici unde cam toți din conducere sunt la fel de eretici

În acest mod, pentru că au strâmbat adevărul și își dau învățători după poftele lor, nu care să predice doar Cuvântul, ei înlocuiesc Sola Scriptura cu Sola harababura!

Unii care raspandesc erezia nimicitoare (invatatura dracilor) ca nu iti poti pierde mantuirea, zic ca daca unii o iau razna, nu este din cauza lor si a mizeriiilor de erezii pe care le propaga. De parca ereziile fac bine oamenilor!
Si atunci de ce luptati impotriva altor erezii? Haideti sa inventam si sa spunem altora fiecare cate o erezie (tampenie) ca sa se inmulteasca harul, daca oricum ereziile nu strica. Si inventati tot felul de erezii, dupa cum va da satana invataturi. Si ziceti ca este spre slava Domnului, poate va trimite mai repede in partea de vesnicie unde meritati sa fiti!

 

Apostolul Pavel – mântuit la urmă

2 Timotei 1
1. Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus,
2. către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!
3. Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.

2 Timotei 4
1. Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
2. propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.
3. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
4. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
5. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.
6. Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape.
7. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.
8. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
18. Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui (la urmă!), ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Mântuirea este obținută la urmă, ca sfârșit al umblării cu Domnul!

 

Robi și fii – de Costache Ioanid – din volumul de poezii Taine

Costache Ioanid – din volumul de poezii Taine

Robi și Fii

Un împărat a vrut să-nalţe-odată
un templu tainic pentru fiul său.
Şi, alegându-şi dintre robi o ceată,
îi aşeză la trudă necurmată,
la daltă, la cuptoare, la ilău.

Cu ei în rând, din zori şi până seara,
cioplea şi prinţul albe flori de lunci.
Dar numai ei vedeau în stânci comoara.
Căci robii nu simţeau decât povara
de meşteşuguri grele şi porunci.

Dar într-o zi, chemându-i împreună,
voievodul ce trudea în rând cu ei
se înălţă cu lacrimi să le spună:
”Iubiţii mei, vă dau o veste bună:
de azi încolo sunteţi fraţii mei!

Căci pentru voi am dat moşii bogate
şi m-am vândut pe mine însumi rob.
Iar tatăl meu mi le-a întors pe toate.
Acum oricine vrea să-mi fie frate
să-şi lepede trecutul ca pe-un ciob!”

Luară-aminte robii cu sfială
la tot ce-a spus feciorul de-mpărat.
Dar au rămas răpuşi de îndoială,
şi reci ca fierul stins pe nicovală.
Deodată… un vătaf… s-a-mbărbătat.

Înaintând spre prinţ să i se-nchine,
acesta iute-n braţe l-a cuprins.
Apoi luându-l dintre robi cu sine,
i-a dat veşmânt de aur şi rubine
şi-un foişor de diamante nins.

Iar împăratul vru ca să-l cunoască.
Şi-i spuse de pe tronul azuriu:
”De azi nu mai sunt legi să te silească.
Dar nu uita de haina-mpărătească.
Eşti fiul meu. Trăieşte dar ca fiu!”

Iar noul prinţ, între ostaşi de pază,
în foişorul său intră măreţ.
Şi-a doua zi abia către amiază
veni la trudă, dar ca prinţ cu vază.
Şi se purtă cu fală şi dispreţ.

Ca starea sa de prinţ să şi-o arate,
el răsturnă tiparele de lut,
sfărâmă pe nicovală nestemate,
lovi pe robi, aprins de răutate,
şi se-apucă apoi de petrecut.

Dar împăratul şi-a aprins mânia
văzându-l cum se poartă. Şi-ntr-o zi,
i-a zis: „Ţi-ai lepădat numai robia.
Dar ţi-ai păstrat întreagă viclenia.
Nu-mi eşti nici fiu, nici rob!” Şi-l izgoni.

*

A doua zi, cu vorbe-nlăcrimate,
vorbi voivodul iar: „Popor sărman,
Nu-i nimeni printre voi să-mi fie frate?”
Şi-atunci veni, cu genele plecate,
un rob cu mâini zdrelite de ciocan.

Şi, îmbrăcat cu scumpă-mbrăcăminte,
El fu adus, cum cronicile scriu,
s-asculte-aceleaşi tainice cuvinte:
”Tu nu mai eşti sub legi de azi-nainte!
Eşti fiul meu! Trăieşte dar ca fiu!”

Iar noul prinţ porni cu voievodul.
Şi-acesta-l duse pe-un înalt liman
şi-i arătă într-un palat isvodul,
cununa de lumină şi efodul…
Şi s-au întors la daltă şi ciocan.

Atunci, cu ochi de altă plămădeală,
privi în jurul său cel înfiat.
Lovi apoi cu drag pe nicovală.
Şi-n piept un cântec nou dădu năvală,
Un cântec sfânt, măreţ, înfiorat:

”Loviţi ciocane! Dălţile să sune!
Să crească templul sfânt din zi în zi!
Să sufle aprig foalele-n cărbune!
Noi înălţăm o veşnică minune
în care toţi nemuritori vom fi!”

Şi cântecul şi bucuria nouă
dădură-n mâna lui belşug de rod.
Lovea-n ilău cu mâinile-amândouă.
Sudoarea lui părea pe frunte rouă.
Şi-n adevăr… era un voievod!

Atunci alţi robi au îndrăznit, şi roabe,
să fie fiice de-mpărat şi fii.
Nu doar de dragul sfintelor podoabe,
ci spre-a simţi în piepturile slabe
fioru-acelei sfinte bucurii.

De-atunci, dând unul altuia povaţă,
veniră mulţi, în fiecare zi.
Nu toţi râvnind nemuritoarea viaţă,
ci, cei ascunşi ca să se dea pe faţă,
iar cei adevăraţi pentru-a iubi.

*

Şi-acum, tu, frate, care, prin credinţă,
porţi haine albe cu sclipiri de nea,
Isus te vrea cu El de o fiinţă!
Pârâşul vechi e-nvins de neputinţă,
căci n-are lege împotriva ta!

Eşti liber azi. Și îmbrăcat ca rege.
Şi ai în cer un sceptru şi-un palat.
Nici un păcat oprit de vechea Lege
nu poate sub osândă să te lege.
Dar cum te porţi ca fiu de împărat?

Eşti liber azi de-orice porunci morale.
Hristos a frânt pe cruce jugul greu.
Te-a aşezat pe culmi spirituale.
Puteri și Rai sunt toate ale tale.
Dar cum trăieşti ca fiu de Dumnezeu?

Eşti liber azi. Ce faci din libertate?
Eşti tu smerit pe-atât cât eşti de sus?
Simţi inima lui Dumnezeu cum bate?
Cuprinzi tu oare-n dragostea de frate
tot idealul sfânt al lui Isus?

Eşti liber azi. Dar totuşi ţine minte
că dacă iar te-alături lui Satan,
tu nu eşti fiu, tu n-ai în cer Părinte,
dar nu mai eşti nici rob ca înainte.
Şi soarta ta va fi cu cel viclean.

Căci dacă Legea, ca un leu la pândă,
a frânt pe cei chemaţi în veacul trist,
cu cât mai mult vor suferi osândă
toţi cei ce trec cu faţa surâzândă
peste ofranda Sângelui lui Crist?

Ia seama dar – şi-n inima ta scrie! –
că pe pământ, în cer şi-n Empireu
nu-i nimenea mai bun în veşnicie,
mai iertător, mai plin de duioşie, –
dar nici mai aspru decât Dumnezeu!

Ia seama dar… că nimeni nu se frânge
mai mult ca El spre-a te feri de rău.
Dar nu uita că eşti plătit cu Sânge,
că nimenea de mii de ani nu plânge
mai mult ca Dumnezeu… de dragul tău…

Vai de cei prin care vin prilejuri de păcătuire!

Unii răspândesc învățătura dracilor că odată mântuit ești pe veci mântuit, că nu există cădere din har, că odată ce te-ai mântuit nu te mai poți dezmântui orice ai face, ești îndreptățit pe veci și nu mai scapi. Am cunoscut creștini botezați și membri în biserici de mântuiți pe veci care au crezut erezia și au luat-o razna / vedeți în acest articol de ce combat învățătura aceasta / , au crezut că pot face orice că odată mântuiți sunt mântuiți pe veci și au făcut orice: au ajuns bețivani curvari scandalagii (am auzit și că fac avorturi, pentru că trăiesc în erezia nimicitoare că mântuirea nu și-o mai pot pierde). Lupii răpitori care răspândesc învățătura dracilor duc oamenii în ispită și în cădere, deci fac lucrarea demonilor de înșelare. Nu intră ei în Împărăție (datorită faptului că răspândesc erezia nimicitoare) și nu îi lasă să intre nici pe alții (adică pe unii dintre cei care îi cred). Va fi VAI de ei și de cei care îi ajută, încă de aici de pe pamânt. Judecătorul își va ține promisiunea, la judecata finală:

Matei 18
6. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

Merită să ucideți suflete venite la pocăință, cu erezia mântuirii pe veci?