Îndreptățirea este și prin fapte vrednice de pocăință (prin ascultare)

Romani 6.16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire, dreptate (îndreptățire, justificare)? – din alte traduceri.

Mulți se folosesc de texte din Romani ca să arate că mântuirea este numai prin credință (fără fapte).

Unii ar vrea să ne învețe că mântuirea este primită pe moment, pentru totdeauna, că îndreptățirea (justificarea) înaintea lui Dumnezeu este numai prin credință, numai prin har și este definitivă (nu contează ce faci apoi). Acest verset ne spune două lucruri. Că slujirea determină stăpânul și cu cel pe care ți l-ai ales să îl slujești practic acum, vei fi în veșnicie (indiferent de vorbăria mântuirii pe veci). Și ne mai spune că fără ascultare (umblare cu Domnul pe calea pocăinței practic, prin FAPTE!) nu vei fi justificat în final, la judecată, înaintea lui Dumnezeu.