Despre mântuirea adevărată

2 Tesaloniceni 2
13  Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului (în Biblie, numai credința trăită practic, PRIN FAPTE, contează)
14  Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15  Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.

Am arătat în articolul anterior că nici vorbă despre mântuirea că te-a ales Dumnezeu (individual); Dumnezeu a rânduit existența unor grupuri locale de creștini, în totalitatea grupului mare (și el rânduit să existe, după falimentul primului).

Cei prin care demonii ar vrea să ne înșele cu mântuirea pe veci, extrag versete separate din text, ca să le folosească să pară reală erezia nimicitoare, dar dacă vedem versetele în texte și în cărțile Bibliei (știm că întreaga Scriptură ne este de folos), ele spun altceva. Ciudat că ereticii nu au vrut să vadă versetul 13, care nu ne spune că mântuirea este ușuratică, pe moment pentru veci și atât, ci mântuirea este în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului – nu în ”sfințirea” alcoolului și credința curvelor și avorturilor (că nu îți pierzi mântuirea)!

Versetul 14 accentuează necesitatea umblării cu Domnul, iar versetul 15 rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră – vedeți învățăturile date prin apostolul Pavel (arminist convins, ca toți ceilalți de atunci).

Nici aici, nici altundeva în Biblie, nimeni nu zice fraților (celor intrați în procesul de mântuire) că pot face orice (bine că sunt mântuiți pe veci)!

Pavel a prezentat mântuirea viitoare la care poți ajunge la sfârșitul alergării cu Domnul, după regulile Lui, altfel nu o vei avea

Scrierile apostolului Pavel sunt cele mai folosite ca, prin extragerea versetelor din context, să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică (numai să crezi și atât, numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE), pe veci.

Am arătat că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, de exemplu în textul din articolul anterior cere fraților să își producă propria mântuire viitoare.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă, chiar fobie / vedeți articol / ) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării/ vedeți articol despre ajungerea la Premiul ceresc/ ), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

De asemenea, am arătat că și pentru apostolul Pavel, mântuirea are trei timpuri (trecut – mântuirea inițială primită când ai crezut; prezent – procesul de mântuire – umblăm cu Domnul, cu mare ajutor (nu obligație) de sus; ca să ajungem la mântuirea viitoare finală – numită Premiul:

1 Corinteni 9.24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – este vorba despre mântuirea inițială
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu a ajuns încă la mântuirea finală, nu se credea mântuit pe veci!; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Pavel nu se credea mântuit pe veci (în momentul când a crezut; mântuit numai prin har, numai prin credință) și știa că încă nu a ajuns să fie mântuit cu mântuirea finală (era încă pe pământ și niciun om, cât a fost pe pământ, nu a fost mântuit cu mântuirea finală).

Coloseni 2.18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă  – aleși individual de Dumnezeu, prin gândurile firii lui pământeşti – va fi cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii, în firea pământească, deși Biblia spune invers:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – nu ajută solele pentru mântuire, nu există mântuire ușuratică pe veci!
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie harul în care nu umblă, nici credința dracilor!

Coloseni 2
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor – învățăturile dracilor cu solele din Evul mediu, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vei fi cu Domnul în veșnicie, chiar fără să umbli cu Domnul!
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

La mântuirea finală (cu Domnul în veșnicie) poți ajunge doar dacă umbli cu El, respectând regulile Lui, până la capăt, altfel îți pierzi mântuirea primită (inițială) și nu vei ajunge să fii mântuit în final (la Judecată, la trierea de la urmă). Chiar Pavel era convins că își poate pierde mântuirea și să fie lepădat (adokimos, termen folosit și în textul din Evrei 6 – dacă nu produce roade bune (mântuirea dusă până la capăt), va fi lepădat (adokimos) și aproape blestemat (cu blestemul Judecății din Matei 25: mergeți blestemaților în focul cel veșnic, niciodată nu v-am cunoscut!) și va sfârși în focul veșnic!

Chiar în textul de sus, Pavel îi îndeamnă pe cei intrați în procesul de mântuire (pe frați) să își rodească (producă) propria mântuire, până la coacerea roadelor (mântuirea finală) și scrie: să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii – adică TRĂIND PRACTIC, PRIN FAPTE; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar – dacă ei nu mai sunt fără pete, curați, fără vină, și dacă sunt fără FAPTE, își pier mântuirea și apostolul a alergat și s-a ostenit degeaba pentru ei, că ei nu au ajuns la Premiul ceresc, cu Domnul în veșnicie!

O traducere falsificată, ușuratică a Bibliei. Nu trebuie să FACI FAPTE pentru mântuirea ta?

Un exemplu din Biblia falsificată:

În Biblie, inspirată de Dumnezeu, în Filipeni 2.12 este folosit verbul katergazomai (am arătat în articolul anterior că este mai mult decât ceva dus până la capăt, oricum; înseamnă rodire și coacerea roadelor) care înseamnă să vă faceți (produceți) mântuirea (în procesul de mântuire) până la mântuirea finală (roadele coapte). Dar, totuși, Dumnezeu nu Se pricepe la teologia ușuratică (re)făcută de niște păgâni din Evul Mediu și nu a scris corect.

Harul Biblic ne învață să umblăm practic cu Domnul, prin faptele noastre:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie comoara Lui (tezaurul Regelui), plin de râvnă pentru fapte bune – nu pentru curvăsăria cu demonii a religiei false, ușuratice, cu mântuirea pe veci, prin solele satanei!

În loc să se potrivească ei după Biblie, schimbă înțelesul Noului Testament ca să le pară reală mântuirea ușuratică numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința teoretică FĂRĂ FAPTE (este și a dracilor și nu mântuie, scrie în Iacov 2 – nici Iacov nu era mântuit ușuratic, pe veci).

Apocalipsa 22
12 „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.”
14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
15 Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! – și învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, prin harul fals și credința fără fapte!
16 „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” – acuzația este și condamnare veșnică, încă de pe pământ!
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin – doar harul care te învață să umbli cu Domnul contează / am pus aici Pretențiile harului pentru ajungerea la mântuirea finală / .

Legământul cu jurământ vechi și nou. Dumnezeu nu S-a schimbat deloc, nici nu și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală (viitoare)!

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea (tezaurul regal) dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES ca să fie comoara lui Dumnezeu:
16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi comoara Lui (tezaurul regal), cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.

Acestea au fost spuse cu ocazia încheierii legământului lui Dumnezeu cu primul grup (popor) ales. Un Legământ este un contract între cele două părți, iar nerespectarea de către popor a părții lui din legământ ducea la anularea legământului (ieșirea din contract) și pedepsirea lor.

Deuteronom 29
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.

Ai intrat în Legământ (contract) cu Dumnezeu și dacă vrei neapărat să umbli cu Domnul, ai ajutor de sus (harul), dar dacă nu umbli, ieși din Legământ și intri sub autoritatea de condamnare a Legii dată prin Moise, care nu a mântuit pe nimeni vreodată!

Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții:

Exodul 32
31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.
32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!”
33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

Evrei 10
14 Căci printr-o singură Jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – cât timp umblă cu Domnul și rămân sfințiți!
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” – nașterea din nou de sus, prin Duhul Sfânt
17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt – în Sfânta Sfintelor, din Legea veche
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată – curățirea ritualică din Legea lui Moise
26 dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Cu verde sunt lucruri din Legea veche care se împlinesc în Legea Nouă (a harului în care TREBUIE să trăiești practic). În Matei 5.17 Domnul Isus spune:  Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc – știm că nu se referea la litera Legii lui Moise (unele lucruri nici măcar nu mai puteau fi ținute, de exemplu jertfele animalelor pentru iertarea păcatelor, care fuseseră înlocuite cu Jertfa Domnului Isus), ci la pretențiile de sfințire și de umblare cu Domnul, scrise în Lege – vedem din nou că pretențiile lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră nu s-au schimbat, ci acum avem ajutor de sus ca să facem ceea ce nu au reușit cei de sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul! Harul este ajutorul ca să umblăm cu Domnul, nu cu demonii care încearcă să vă  înșele cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci!

Dacă nu îți respecți partea ta în noul contract cu Dumnezeu, ți se spune ce primești: mai mare pedeapsă veșnică (decât dacă doar ai fi încălcat Legea lui Moise), pentru că calci în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, necinstești Sângele Legământului, cu care ai fost sfințit (prin HAR, dar nu ai vrut să mai umbli cu Domnul, în HAR) și batjocorești pe Duhul Sfânt! – și vei fi judecat după Legea dată prin Moise pentru că nu există altă Lege – Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” – pe cei care dau degeaba din gură cu solele cu credința teoretică, care este a dracilor și nu mântuie, cu harul în care pretind că nu trebuie să umble PRIN FAPTE!
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – în veșnicie!

Ce să FACI ca să fii comoara lui Dumnezeu

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Traducerea este superficială în mai multe locuri, să vedem și altele. În versetul 5 ”ai mei” era în original o expresie pentru tezaurul regal, folosită și în Deuteronom 7.6, 14.2, 26.18. În primele două versete scrie același lucru: tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului” – în original ”ca să fii un popor de tezaur regal”, comoara Lui. În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES să fie tezaur:

16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.
În Noua Lege nu apare nimic superficial, solele care să dea mântuirea ușuratică, mai cu Domnul, mai cu lumea (care știm că zace în cel rău și viclean), că tot cu Dumnezeu vei fi:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Din nou, vedem cu în Noul Testament (Legea Harului în care TREBUIE să umbli) sunt împlinite scopurile lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Legea dată prin Moise): în versetul 14 ”al Lui” este în original adjectivul periusios, care este echivalentul unei expresii din limba ebraică ce descrie partea specială proprie pe care şi-o rezervă cuceritorul înainte de a împărţi prada (din trad. VRBC) – prima pradă, tezaurul regal. Ca să fii tezaur (comoara lui Dumnezeu), TREBUIE să renunți la interesele lumii și să umbli cu Domnul!

Dumnezeu nu Se schimbă și nu Și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală, să umblăm numai cu El. Diferența este că acum avem ajutor de la Dumnezeu ca să umblăm cu El, acest ajutor este harul.

Timpurile mântuirii – mântuirea ca proces în cărțile Bibliei scrise de apostolul Pavel

Reiau textele din Biblie din ultimul articol, ca să vedem și în ele că mântuirea este prezentată ca un proces, ca o umblare cu Domnul până la capăt, o alergare după reguli, pentru Premiul ceresc. Am arătat aici cum apostolul Petru a prezentat mântuirea ca pe un proces și pentru că scrierile apostolului Pavel sunt folosite în mod fals ca să pară adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, să vedem timpurile mântuirii și aici.

Folosesc scrisul colorat ca să fie cât mai vizibile timpurile mântuirii:
– mântuirea la trecut (am intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire)
– trecut și prezent,
– mântuirea la prezent (umblăm PRIN FAPTE cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, în text se vede sfințirea realizată prin Duhul Sfânt, suntem călăuziți, ajutați, energizați de Duhul Sfânt în această umblare!)
– mântuirea viitoare (vom fi izbăviți de mânia lui Dumnezeu!)

  • vedem și pierderea mântuirii.

Faptele apostolilor 20
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor – pentru că nu a fost lup răpitor, nu a propovăduit mântuirea pe veci!
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii, apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) PRIN FAPTE, până vei ajunge la mântuirea finală viitoare / vedeți Timpurile mântuirii / .
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor ridica din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor – mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, pe moment pentru veci, care nu se poate pierde (sola gratia, sola fide, asigurat în Cristos dacă ai crezut numai pe moment, dar nu umbli cu Domnul)!
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi – doar dacă umblați în Cuvânt, nu în învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru
1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o – Evanghelia arministă a OBLIGAȚIEI umblării cu Domnul, până la capăt, în har (nu cu lumea, că ești deja mântuit pe veci), pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut / vedeți articol cu pierderea mântuirii și text /

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – nu calcă pe urmele celor care fac avorturi, sunt bețivani, curvari, drogați, mântuiți pe veci FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință, fără să umble cu Domnul până la capăt!

Tit 1
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – nu cu credința dracilor
2 în speranța vieţii veşnice – în speranța că dacă umblă cu Domnul, în har, practic, PRIN FAPTE, va ajunge să fie mântuit în final, cu Domnul în locul bun pregătit, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – mântuirea ușuratică, pe veci, nu este învățătura sănătoasă, ci este a dracilor și nu mântuie! Vedem care este învățătura sănătoasă predicată de apostolul Pavel, în Biblie:
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.
Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, – este vorba despre intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială (la timpul trecut), nu întreg procesul de mântuire!
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi ca urmare nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege – care condamnă păcatul
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie numai harul, numai credința fără FAPTE, fără pocăință trăită până la capăt!
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt, în vederea rodirii și a coacerii roadelor, mântuirea voastră / articol cu text din originalul Bibliei / , cu frică (fobie, spaimă) şi tremur de groază de pierderea mântuirii / articol cu text din original /, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea / vedeți articol /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin credință poți intra pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, dar apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vei putea ajunge la mântuirea viitoare finală, în partea fericită a veșniciei (versetul 11):
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – aceasta nu este mântuirea ușuratică, pe moment și atât!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos – se cred mântuiți în Cristos dar fără să umble cu Cristos, ci numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința netrăită practic!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ – în opoziție cu Coloseni 3.primele versete
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Pentru că voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă – ce SĂ FACI ca să ajungi să fii mântuit în final:
5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului – nu este mântuire pe veci, numai prin credința netrăită prin fapte, numai prin har (fără să umbli în har)

Biblia ne învață cum putem ajunge să fim mântuiți în final – texte scrise de apostolul Pavel

Cei cu mântuirea pe veci (care nu se poate pierde) se folosesc în special de Epistola apostolului Pavel către Romani, ca să ne înșele (demonii prin ei) cu mântuirea lor falsă. Dar, cum toată Biblia este inspirată de Dumnezeu, să vedem și texte din alte cărți, în care apostolul Pavel ne spune cum este mântuirea ca un proces:

Faptele apostolilor 20
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii, apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) PRIN FAPTE, până vei ajunge la mântuirea finală viitoare – / vedeți Timpurile mântuirii / .
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor – mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, care nu se poate pierde (sola gratia, sola fide, asigurat în Cristos dacă ai crezut numai pe moment, dar nu umbli cu Domnul)!
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi – doar dacă umblați în Cuvânt, nu în învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru
1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o – Evanghelia arministă a OBLIGAȚIEI umblării cu Domnul, până la capăt, în har (nu cu lumea, că ești deja mântuit pe veci), pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut – / vedeți articol cu pierderea mântuirii și text /

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – nu calcă pe urmele celor care fac avorturi, sunt bețivani, curvari, drogați, mântuiți pe veci FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință, fără să umble cu Domnul până la capăt!

Tit 1
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu – cei care au intrat în al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii / vedeți articol / şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – nu cu credința dracilor
2 în speranța vieţii veşnice – în speranța că dacă umblă cu Domnul, în har, practic, PRIN FAPTE, va ajunge să fie mântuit în final, cu Domnul în locul bun pregătit, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – mântuirea ușuratică, pe veci, nu este învățătura sănătoasă, ci este a dracilor și nu mântuie! Vedem care este învățătura sănătoasă predicată de apostolul Pavel, în Biblie:
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.
Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, – este vorba despre intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială (la timpul trecut), nu întreg procesul de mântuire!
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt, în vederea rodirii și a coacerii roadelor, mântuirea voastră / articol cu text din originalul Bibliei / , cu frică (fobie, spaimă) şi tremur de groază de pierderea mântuirii / articol cu text din original /, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea / vedeți articol /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin credință poți intra pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, dar apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vei putea ajunge la mântuirea viitoare finală, în partea fericită a veșniciei (versetul 11):
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – aceasta nu este mântuirea ușuratică, pe moment și atât!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos – se cred mântuiți în Cristos dar fără să umble cu Cristos, ci numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința netrăită practic!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile – doar pe cei care vor ajune la mântuirea finală, prin FAPTELE lor în umblarea lor cu Domnul!

Unde vedeți mântuirea ușuratică, pe moment (că doar crezi), pentru veci?! Nicăieri aici, ca nicăieri în Biblie!

Partea de trăire practică a creștinismului și metamorfoza

Nu știu cum se potrivesc unele lucruri, dar văd că există potriviri.

Știm că împărțirea Bibliei în pagini și a cărților Bibliei în capitole și versete și trimiterile au fost făcute de oameni, cum s-au priceput ei – de aceea dacă vreți să înțelegeți mesajul unui text, vedeți și ce scrie în capitolele precedente și în următoarele, pentru că împărțirea a fost făcută ca să găsim mai ușor un text, nu strict limitativ, adică nu citi mai mult; o idee nu este înglobată strict numai într-un capitol, ci se poate întinde mai mult.

Observ potrivirea versetului 2.12 și a versetului 12.2 din următoarele texte (mai ușor de ținut minte așa). Cele două texte conțin o mare parte a conținutului creștinismului (partea pe care oamenii intrați pe calea mântuirii trebuie să o facă pentru ca să ajungă la mântuirea lor finală, cu ajutor de sus – partea practică, de trăit cu Domnul):

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră lucrați-vă mântuirea voastră până la rodire și la coacerea roadelor, cu spaimă şi tremur de groază de pierderea mântuirii, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea – vă ajută în umblarea voastră pe calea mântuirii, până la capăt / vedeți articol despre umblarea cu Domnul, în parteneriat cu El /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii (nu mântuirea pe veci); aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

Romani 12
1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia (să nu fiți urâți ca lumea care știm că zace în cel rău), ci să vă prefaceţi – să vă transformați (metamorfozați), prin înnoirea minţii voastre (să vă gândiți la, să fiți preocupați de lucrurile Împărăției în care ați intrat), ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

În acest ultim verset este descrisă transformarea unei omizi (urâte) în fluturele frumos / vedeți articol / .

Cui slujești, cu acela vei fi.

Ce alegi să fii?

Biblia oferă mântuirea arministă. Punctele T.U.L.I.P. cad de la primele. Harul are cerințe care TREBUIE respectate – pretențiile Legii harului

Legea Harului în care TREBUIE să umbli până la capăt, ca să ajungi la mântuirea viitoare finală, are cerințe care TREBUIE respectate, le-am pus cu albastru (se zice de către eretici că apostolul Pavel a oferit mântuirea ușuratică, numai prin har dar chiar fără să rămâi și să umbli în har, fără fapte, numai prin credință, dar se vede că este invers):

Faptele (nu vorbăria cu numai prin har, numai prin credința netrăită practic PRIN FAPTE) apostolilor 17 – scrisă de apostolul Pavel
30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; – nu ar porunci dacă oamenii nu ar avea voință liberă!
31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

2 Corinteni 5.15 – scrisă de apostolul Pavel
14 dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit – Jertfa Domnului este valabilă pentru toți!
15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.

Romani 5 – scrisă de apostolul Pavel și care nu oferă mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credință!
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi – darul se referă la ajutorul de sus în umblarea noastră cu Domnul până vom ajunge la mântuirea viitoare; nu la mântuirea obligatorie, pe veci!
16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa – mizeria jignitoare cu harul fals și ratat (extrem de slab, numai pentru cei puțini) a căzut!
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea – pentru că doar dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt, vei ajunge la Premiul ceresc, mântuirea viitoare – ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Tit 2 – scrisă de apostolul Pavel
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Punctele TULIP cu alegerea individuală pentru mântuire (inclusiv că oamenii sunt așa decăzuți încât nu se mai pot întoarce la Dumnezeu) au căzut, și astfel a căzut și mântuirea pe veci (pe care voiau să o justifice) – punctele T.U.L.I.P. cad de la început, nici nu se apropie de ultimul, cu mântuirea pe veci (perseverența ereticilor cu satana, care i-a înșelat cu mântuirea ușuratică, care nu se poate pierde, pe veci). Prin punctele T.U.L.I.P., eretici au încercat să arate că mântuirea pe veci este reală, dar cum acestea au căzut încă de la primul, nici mizeria de învățătură a dracilor (mântuirea pe veci) nu este adevărată!

Jertfa Domnului nu este numai o înscenare pentru cei predestinați, ci este bună pentru toți! Harul (ajutorul de sus) este bun ca să ajute pe toți, dar doar în umblarea oamenilor cu Domnul, până la capăt, pentru că numai așa puteți ajunge la destinația fericită, în partea fericită a veșniciei, cu Domnul!

Harul care nu stăpânește, nu mântuie în final!

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!

Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui după roadele vrednice de pocăință, după umblarea lor cu Domnul, adică după conținut, nu după vopseaua de dinafară.

Și aceasta îmi amintește de poezia fratelui pastor Valentin Popovici, care se termină cu versurile:

Oameni! În vâltoarea luptei vreţi victorie deplină?
Vreţi ca să intraţi în ceruri? Nu vopsiţi peste rugină!

Romani 5
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Cei care falsifică conținutul (spiritul) Bibliei ca să le pară reală învățătura cu mântuirea pe veci (care nu se poate pierde), prin extragerea versetelor din text și chiar prin extragerea numai a unor propoziții (favorabile ereziei) din versete ar putea crede că harul există ca să acopere orice (și Dumnezeu se preface că nu știe ce fac cei care se pretind mântuiți fără să umble cu Domnul) – harul este un elastic de care poți să tragi oricât, că nu se rupe niciodată. Dar dacă vrem să înțelegem care este scopul harului, vedem că ni se spune clar: harul s-a înmulţit şi mai mult pentru ca harul să stăpânească ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru – numai umblând în har și respectând cerințele Domnului Isus vom putea ajunge să scăpăm la urmă de mânia viitoare (să ajungem la destinația fericită – să fim mântuiți în viitor).

Harul care nu stăpânește (”numai prin har”, ”numai prin credință” care este a dracilor) nu dă nimic.