Dumnezeu și alegerea – pentru existența grupului mare (creștinii) și pentru existența grupurilor locale (în ansamblul creștinismului)

Pe cei cu mântuirea pe veci acest verset îi îndeamnă să creadă că este reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci: că Dumnezeu te-a ales, te-a mântuit și nu mai scapi nici să vrei!

2 Tesaloniceni 2.13  Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.

Așa cum am mai arătat, apar probleme cu erezia, prima (și cea foarte vizibilă) este următoarea: pe cine a ales (rânduit, predestinat) pentru mântuire? Fiind la plural, se referă la întregul grup de creștini, nu la persoane separate alese individual. Știm că epistolele se adresează unor grupuri (vedeți primele versete), nu unor indivizi separați: Dumnezeu a ales, planificat, rânduit existența grupului eterogen de creștini, format din oameni care să Îl urmeze și prin care să ofere mântuirea lumii! Am arătat în acest articol și următorul și în categoria aceasta.

În mod clar, Dumnezeu a hotărât, predestinat, ales totalitatea grupului de creștini, iar aici este un grup mai mic de creștini, prezentat la începutul Epistolei:

2 Tesaloniceni 1
1  Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor – grupul local, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:
2  Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3  Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor – cei din grupul local
4  De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu – în celelalte grupuri

După ce știm că Dumnezeu a rânduit, ales, predestinat existența celui de-al doilea grup (după ce primul a dat faliment), vedem în epistolă și că Dumnezeu a rânduit, ales, predestinat existența grupului local, Biserica locală din Tesalonic (la fel și celelalte grupuri). Am citit în Biblie că apostolul Pavel a avut călăuzire de sus în călătoriile misionare (unde să meargă, nu unde a vrut), ca să ducă Evanghelia în locurile unde apoi s-au fomat biserici (grupuri locale). Astfel a împlinit planul lui Dumnezeu de creare a grupurilor locale, care fac parte din totalitatea creștinilor.

Nu există în Biblie alegere individuală (personală) pentru mântuire, nici în acest verset (text) nu există așa ceva. Dacă cercetăm Biblia ca să-i înțelegem mesajul pe care a vrut Dumnezeu să ni-l comunice (nu ca să facem erezia să pară reală), vedem că nu există nicio susținere biblică pentru învățătura dracilor cu mântuirea pe veci!

Alegerea individuală este pentru diferite funcții (slujiri) în lucrarea Domnului

Continuarea articolului precedent.

Asistăm la falsificarea sensului (învățăturii sănătoase a) Bibliei prin scoaterea din context a unor versete potrivite pentru erezia nimicitoare. Ni se prezintă alegerea individuală (personală, nominală) ca fiind pentru mântuire, dar ea este pentru diferite slujiri în lucrarea Domnului.

Galateni 1
15 Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale
16 să descopere în mine pe Fiul Său (ca urmare a râvnei trăită practic, PRIN FAPTE, pentru Dumnezeu, în Legea veche), ca să-L vestesc între Neamuri
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi

Galateni 2
7 Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur
8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor

Din nou, vedem clar că alegerea individuală a unor oameni a fost pentru lucrarea Domnului, fiecare corespunzător cu însușirile puse de Dumnezeu în el (de la naștere). În Galateni 2 nu ni se spune că cei doi apostoli au fost aleși de Dumnezeu pentru mântuire (iar cei mulți nu au fost aleși), ci a fost ales fiecare separat (individual) pentru părți ale lucrării, potrivite cu însușirile fiecăruia.

Același lucru (alegerea pentru lucrare) ni se prezintă și în Romani 1.1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu.
Deci în aceste două epistole (Romani și Galateni), folosite mult ca să pară reală învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică, pe moment și care nu se poate pierde (pe veci), nu ni se prezintă alegerea individuală pentru mântuire (care fiind întotdeauna la plural, se referă la al doilea grup, creștinii, nu la indivizi separați!), ci alegerea separată (personală, individuală) pentru diferite funcții potrivite cu însușirile puse de Dumnezeu în fiecare om, în lucrarea Domnului!

Alegerea individuală este pentru diferitele slujiri în lucrarea Domnului, nu pentru mântuire uninominală!

Galateni 1
15 Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale
16 să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi

Am putea crede că apostolul Pavel a fost ales ca să fie mântuit pe veci și atât (din versetul 15), dar vedem chiar de la începutul epistolei, din primul verset, că a fost ales pentru o funcție (o slijbă, o slujire), corespunzătoare aptitudinilor cu care s-a născut. Unul este bun pentru călătorii misionare (dacă Pavel ar fi suferit de rău de mare, ar fi fost nepotrivit pentru călătorii pe mare); altul nu pleacă în călătorii dar îi susține în rugăciuni sau material pe alții; unii sunt buni pentru cântat (pentru că au voce), iar alții nu (nu au însușirile necesare) etc. Dumnezeu îi dă fiecărui om slujba, însărcinarea potrivită cu însușirile puse în el (nimeni nu este bun la toate, iar altul pentru nimic).

Alegerea pentru o slujbă nu trebuie confundată cu alegerea pentru mântuire (cel care are voce muzical este ales pentru mântuire, ceilalți nu). În Biblie, alegerea individuală (a fiecărui om), la singular, este pentru lucrare (după însușirile puse în el); iar alegerea pentru mântuire este întotdeauna pusă la plural și nu se referă la fiecare om separat (individual), ci la existența celui de-al doilea grup ales de Dumnezeu (creștinii) – de exemplu din 1 Petru 1:

1 Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini (față de lumea care zace în cel rău), împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2 după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
Este evident că se referă la Biserica locală, nu că au fost aleși individual pentru mântuire. Totuși, versetul 2 pare să spună și că Dumnezeu a vrut să-i cheme la pocăință pe cei despre care știa că vor umbla cu El (/ vedeți articol / așa cum Avraam a fost binecuvântat pentru că a umblat cu Dumnezeu și Dumnezeu știa că și în viitor va face la fel, ba chiar își va învăța și urmașii lui să umble cu El). La fel a fost și cu Ninive, Dumnezeu a vrut neapărat ca Iona să meargă la Ninive (i-a asigurat și transportul) pentru că a știut dinainte că cei de acolo se vor pocăi (nu l-a trimis aiurea)!

Romani 9 ”El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri” – trecerea de la primul grup etnic la al doilea, eterogen (răspândit în lume)

Romani 9
22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei (primul grup ales), făcute pentru piere;
23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? – creștinii (al doilea grup ales de Dumnezeu, predestinat să existe și să ducă Evanghelia celor din lume)
24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
25 după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită.
26 Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”

27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.

Este extrem de evident faptul că În Romani se face (se explică) trecerea de la primul grup ales de Dumnezeu la al doilea, Biserica, grupul de creștini, răspândiți în lume, toți care au trăit și vor mai trăi vreodată, nu la alegerea individuală a fiecărui om pentru ca să fie mântuit sau nu!

Versetul 23 la început, Dumnezeu a rânduit existența a două grupuri, în verset este vorba despre al doilea grup, creștinii (creștinătatea în totalitate).

Versetul 24 după chemarea primului grup (în vechime, și după falimentul lui), este la rând (se făcea trecerea la) al doilea grup eterogen (dintre neamuri, răspândiți ca străini și călători prin lume)

Versetul 25 se face trecerea la un nou popor (grup), la fel versetul 26 și este extrem de evident că se trecea de la primul grup la al doilea, creștinii.

Nici vorbă de alegerea (predestinarea) individuală pentru mântuire, este evident că s-a trecut de la un grup ales (predestinat) la altul. Înainte de facerea lumii, Dumnezeu a rânduit, hotărât, predestinat existența unui al doilea grup, după ce primul va fi dat faliment în umblarea lor cu Domnul (pentru că firea lor pămâtească nu i-a ajutat).

Biserica a fost PREDESTINATĂ de Dumnezeu (nu indivizi separați)!

   Vedeți articolul anterior cu desenul cu grupurile.

   După revoluție. și la noi au apărut tot felul de indivizi care, datorită lipsei de inteligență, au primit și propovăduiesc mântuirea ușuratică, pe veci. Din lipsa unor preocupări intelectuale și a fricii de Domnul (care ar fi trebuit să fie și pentru eu, începutul înțelepțirii) bolborosesc și își copiază unii de la alții învățăturile dracilor, cu care ucid suflete. De exemplu se folosesc de Epistola către Romani și de cuvântul predestinare ca să indice o dublă predestinare a fiecărui om, pe veci, de parcă Dumnezeu este Jack Spintecătorul care nu a vrut să îi mântuiască pe cei mai mulți și i-a condamnat la chinuri veșnice degeaba (fără să îi întrebe măcar)!

Efeseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Cristos Isus:
2 Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos.
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Cristos.
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de crearea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a predestinat să fim înfiaţi prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda gloriei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,
11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind predestinaţi, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12 ca să slujim de laudă gloriei Sale, noi, care mai dinainte am sperat în Cristos.
13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost sigilaţi cu Duhul Sfânt care fusese promis,
14 şi care este o garanţie a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda gloriei Lui.
15 De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
16 nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă amintesc în rugăciunile mele.      (traducerea VDCM)

În mod clar nu este vorba că Dumnezeu l-a ales pe unul și nu pe altul (indivizi separați) pentru mântuire, ci despre faptul că Dumnezeu a rânduit, hotărât, predestinat existența grupului de creștini care să ofere mântuirea celorlalți.

1 Pavel către sfinţii – adică către Biserică
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de crearea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui Biserica
5 ne-a predestinat să fim înfiaţi prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale – înfiații formează Biserica
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său Biserica vie răscumpărată (grupul eterogen de creștini)
11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind predestinaţi, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12 ca să slujim de laudă gloriei Sale, noi, care mai dinainte am sperat în Cristos – se referă la Biserica răscumpărată, în ansamblu (nu la indivizi separați), creștinii (aparțin grupului) sunt făcuți și moștenitori, au fost predestinați să existe ca grup (eterogen), BISERICA
13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost sigilaţi cu Duhul Sfânt care fusese promis – credința vine prin auzire, nu prin harul irezistibil care obligă (creștinii nu sunt biete animale, cele mai multe rânduite de dumnezeul-fals pentru abatorul veșnic!)
14 şi care este o garanţie a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda gloriei Lui – cei câștigați de Dumnezeu sunt cei din grupul de creștini, BISERICA

În Romani 8 și 9 ni s-a arătat trecerea de la VT la NT, de la un popor ales (grup etnic) la un alt popor ales, creștinii (grup eterogen, răspândit prin toată lumea)

Continuarea acestui articol.

Romani 8
29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit – pe cei din vechime, acum la Domnul.
Romani 9
14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”
16 Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
17 Fiindcă Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.
19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”
20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?
21 Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
25 după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită.
26 Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”
27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.
28 Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui.”
29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”
Neamurile au căpătat mântuirea
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă – prin credința trăită practic!

Aceste texte ne arată trecerea de la Vechiul Legământ, bazat pe Legea dată prin Moise, la Noul Legământ, bazat pe harul în care trebuie să umbli practic. Se făcea trecerea de la un popor special, ales (pus deoparte pentru Dumnezeu), care am văzut în ultimele articole că și-a rata umblarea, la un grup eterogen, creștinii, prin care Dumnezeu vrea să Se reveleze și să ofere celor din lume mântuirea.

Vedem fără să scoatem din context Romani 9.18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea, 27. Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită – se referă la intrarea fiilor lui Israel în împietrire, pentru 2000 de ani (numai în zilele de la urmă, doar rămășița va fi mântuită). Apoi ni se spune că neamurile (păgânii) au ajuns să capete mântuirea.

Dumnezeu a rânduit, hotărât (predestinat) existența unor grupuri mari de oameni prin care să ofere mântuirea celorlalți, nu indivizi buni sau nu pentru mântuire

Romani 8
29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

Primul termen care mi-a atras atenția a fost chiar ultimul. Pe cine a proslăvit? Pe cei care sunt în slavă, adică pe cei din VT care au umblat cu Domnul. Este evident faptul că Dumnezeu a hotărât mai dinainte existența unui popor ales prin care să ofere cunoașterea de Sine și celorlalți și aceasta pornind de la umblarea lui Avraam cu Dumnezeu.

Este evident că Dumnezeu a hotătât mai dinainte (a predestinat) existența unui popor prin care să Se descopere și celorlalte popoare. Așa cum am mai scris, doar la acest lucru se referă predestinarea: Dumnezeu a hotărât mai dinainte (a predestinat) existența unor grupuri mari de oameni prin care să se descopere celorlalți, grupul etnic din VT și grupul eterogen de creștini din NT, dar nu a predestinat persoane individuale să aparțină sau nu grupului (să poată fi mântuiți sau nu)!

Despre confuzia ALEGERII (și a predestinării, a hotărârii lui Dumnezeu) am mai scris aici.

Alegerea ca grup (creștinii) și alegerea individuală de către Dumnezeu

Unii au vrut să arate că erezia că mântuirea nu se poate pierde și au zis că ei sunt aleși de Dumnezeu (vedeți articolele anterioare). Am mai spus / aici / și / aici / că au plecat de la o confuzie: în Biblie, unde scrie că Dumnezeu ne-a ales (la plural) la facerea lumii, se referă la alegerea (sau predestinarea) existenței unui nou grup (creștinii, în general), prin care Dumnezeu să ofere mântuirea oamenilor. Dumnezeu a știut că primul grup va da faliment (firea nu i-a ajutat să umble cu Domnul), așa că a rânduit, planificat, ales existența unui nou grup.

În Biblie scrie despre alegere și la singular – este vorba despre alegerea pentru lucrare, în funcție de talentele pe care Dumnezeu le-a pus în fiecare om.

Cum putem verifica dacă aceste lucruri sunt adevărate: gândiți-vă la alegerea grupului de creștini și unde este vorba că Dumnezeu ne-a ales la facerea lumii, citiți cu această idee în minte și veți vedea ce frumos se potrivește (mai puțin fanaticii, pentru care minciuna pare adevăr).

Unde scrie că Dumnezeu l-a ales din pântecele mamei lui, este vorba despre talentele care au fost puse în oameni în pântecele mamei / vedeți aici articol / . Aceste talente vor fi de folos în lucrarea fiecăruia. Fiecare creștin are talente care îl fac bun pentru o parte din lucrare.

Cei care au inventat abureala cu alegerea de către Dumnezeu a fiecărui om, pentru mântuire, au vrut să arate că învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde ar fi adevărată (poartă și numele demonic perseverența în sfințenie, păstrarea ”sfinților” în har). Dacă dovada este falsă, cu atât mai mult este falsă erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit!

Despre confuzia alegerii – apostolul Pavel a fost bun pentru o parte a lucrării

Pentru că erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde ucide suflete (unii au făcut orice, se credeau mântuiți pe veci), am combătut partea calvinistă cu alegerea. Adică dacă o cale este greșită (vedem că duce la moarte), mai bine nu mergem pe ea de la început.

Am arătat că învățătura cu alegerea pentru mântuire a pornit de la o confuzie, vedeți articole / aici / și / aici / .

Romani 1
1. Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2. pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.

Vedem că este clar că textele din Biblie despre faptul că am fost aleși se referă la grupul de creștini (în general), de aceea verbul este la plural. Dar ce facem cu textele unde verbul este la singular? M-ar putea face să cred erezia că Dumnezeu a ales pe unii pentru mântuire și pe alții pentru pierzare veșnică, fără să îi întrebe măcar, înseamnă că Dumnezeu este un monstru / vedeți articolul / .

Vedem în textele de mai sus că apostolul Pavel a fost ales (rânduit) să ducă Evanghelia oamenilor. Unii oameni au voce muzicală și sunt buni pentru cor, alții au talent să cânte la diferite instrumente. Unii sunt conducători. Dumnezeu ne-a dat talente diferite pentru diferitele părți ale lucrării! Apostolul Pavel a fost pus deoparte ca să ducă Evanghelia, era bun pentru așa ceva (vedeți călătoriile lui misionare).

Din nou despre confuzia alegerii

Am mai scris aici despre alegere și aici despre / confuzia privind alegerea – Dumnezeu a ales un nou grup (creștinii), nu indivizi / .

Combat erezia cu alegerea pentru că ea duce (pentru unii oameni) la erezia nimicitoare că odată mântuit ești pe veci mântuit, poți face orice că nu îți poți pierde mântuirea. Nu alegerea mă interesează, ci combaterea mântuirii pe veci (partea toxică a calvinismului).

Efeseni 1
1. Pavel (evreu), apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:
2. Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5. ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
6. spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său
8. pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9. căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
10. ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
11. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13. Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit
14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Vedem la începutul epistolei către Efeseni un text care pare că sugerează predestinarea (capitolul 1). Cine sunt cei care mulțumeau lui Dumnezeu că sunt aleși? Cei din vechiul popor ales, care tocmai au trecut la noua religie (creștinism). Din câte știu eu, aceștia erau mulțumitori lui Dumnezeu că au făcut parte din popor, că nu erau păgâni (să se închine la idoli etc). Era obiceiul lor să mulțumească lui Dumnezeu pentru apartenența lor la poporul ales și și-au dus acest obicei cu ei în noua religie creștină.

Vedem că Epistola către Efeseni începe cu binecuvântarea lui Dumnezeu pentru că ne-a ales, ne-a rânduit … În mod evident, așa cum evreii (în VT) mulțumeau lui Dumnezeu pentru apartenența la poporul ales, aici mulțumeau lui Dumnezeu pentru că a rânduit (ales, predestinat la facerea lumii) existența unui nou grup prin care să ofere mântuirea oamenilor. Din înșiruirea binecuvântărilor prin Domnul Isus, se vede clar că alegerea lui Dumnezeu se referea în general la grupul de creștini (nu la persoane individuale). Cei care au scris despre alegere s-au bucurat de existența acestui grup nou și, mai ales, de binecuvântările din acest grup! Având această idee, că Dumnezeu a ales existența grupului de creștini, citiți textul din nou și veți vedea că la creștini (în general) se referă! Cei care au scris Biblia inspirați de Duhul Sfânt nu s-au gândit că vor apare asemenea erezii (că Dumnezeu i-a ales doar pe cei puțini pentru mântuire, iar pe cei mulți nu i-a vrut, Dumnezeu nu este un monstru)!

Se vede clar că datorită lipsei de succes a poporului ales din VT, Dumnezeu a rânduit (ales, predestinat) existența unui grup nou prin care să ofere mântuirea oamenilor.

Apartenența la acest grup se face prin voință liberă, la fel și rămânerea în grup. Dacă chiar și celor din vechime, Dumnezeu le dădea voie să slujească satanei (idolilor deșerți), de ce să credem noi că Dumnezeu s-a schimbat și acum ne dă nouă mântuirea cu forța și ne obligă la mântuirea pe veci? O asemenea erezie este o blasfemie pentru Sfânta Treime! / vedeți link /.

Dumnezeu a rânduit existența unui nou grup. Oamenii aleg (individual) să intre sau nu în grup, și aleg continuu dacă rămân sau pleacă, Dumnezeu nu ia prizonieri pe calea mântuirii!

Confuzia calviniștilor – Dumnezeu A ALES existența unui nou grup (creștinii), nu persoane separate (indivizi)

Continuare (explicație) de aici:
/ canoanele-false-de-la-dort-dortrecht-un-raspuns dupa Biblie /

Pe saitul monergism un fost creștin ne spune cum a devenit (eretic) calvinist și prezintă aberațiile sinodului de la Dort.
Combat alegerea greșită a textelor din Biblie pe care s-au bazat (greșit) unele puncte.

  1. Depravarea totală
    Am arătat aici (există și alte texte din Biblie care arată acest lucru) că decăderea totală nu implică pierderea voinței libere:
    / pilda-fiului-pierdut tatal-nu-era-calvinist /
  2. Alegerea necondiționată – o confuzie a calviniștilor
    Credem că Biblia a fost scrisă sub inspirația Duhului Sfânt. Dar trebuie să avem discernământ ca să putem face deosebiri:
    a. Cele care vin direct de la Dumnezeu sau au ieșit din gura Domnului Isus (de exemplu poruncile date lui Moise și toate cele spuse și lucrările Domnului Isus).
    b. Unii oameni spun lucruri trăznite, care vin de la oameni și nu sunt inspirate de Duhul Sfănt (de exemplu salutul ”Veșnic să trăiești împărate” – A trăit veșnic?).  Daniel 6.6 și 21
    c. Lucrurile rele făcute de oameni pentru că diavolul cel viclean i-a înșelat. Aceste lucruri vin de la satana. Sub inspirația Duhului Sfânt aceste lucruri satanice ne sunt povestite în Sfânta Scriptură, ca să cunoaștem că ele sunt urmate de rău (de blestem). De exemplu închinarea la idoli și murdărirea cu mizeria altora a adus, în mod repetat, mânia lui Dumnezeu peste poporul Său. La punctul b este un salut folosit în locul și vremea de atunci, nu este poruncit de sus.

Și acum să vedem pe ce se text din Biblie se bazează ”Alegerea necondiționată” calvinistă:
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. (Efeseni 1) – este mai mult un salut. Se observă că este la începutul Epistolei, fiind o formă de salut. Textul acesta l-au observat calviniștii, dar textele despre pierderea mânturii (căderea din har) din Evrei 6 și 10 nu le-au observat. Dacă trăiau cu băuturi alcoolice lângă ei (precum Calvin, Spurgeon și alți semi-calviniști ”mântuiți pe veci” din vremea noatră) înseamnă că nu au găsit textele mai de la urmă pentru că erau matoliți până au ajuns să le citească și vedeau dublu (mântuți numai prin har).

Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. (2 Tesaloniceni 2:13) Este evident faptul că Dumnezeu i-a ales pe creștini (ca grup) pentru mântuire. Dumnezeu ne-a ales ca grup nou, fiecare persoană poate decide să aparțină grupului sau nu. Trebuie făcută diferența: Dumnezeu a ales noul grup (în ansamblul lui), dar fiecare om alege individual.

Știm că în vechime Dumnezeu a ales un popor care să contribuie la chemarea la mântuire a celorlalte nații. Acest popor a dat faliment.
Așa că în Noul Testament, Dumnezeu a făcut altă alegere, a ales un grup de oameni (nu o etnie) care se numesc creștini. Ei se deosebesc de alții prin faptul că îl urmează pe Domnul și păzesc (practic) poruncile Lui.
Adică din VT (Legea veche) în NT (Legea nouă) s-a făcut trecerea de la un popor (grup etnic) la un grup așezat teologic pe Domnul Isus, Matei 16.18 Isus i-a zis: tu eşti Petru (piatră), şi pe această Stâncă voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Cei care vor să aparțină acestui grup aleg singuri (ca persoane individuale). Ei aleg să răspundă chemării lui Dumnezeu și să Îl urmeze pe Domnul Isus, astfel ei se aleg singuri să fie creștini.
În vechime Dumnezeu a ales un popor și fiecare individ care era născut în acel popor era ales datorită apartenenței). Acum Dumnezeu a ales un grup (creștini) și permite oricui om să aleagă personal (individual) să aparțină lui Cristos.

Unii dintre cei ”mântuiți pe veci” au făcut o confuzie: au confundat alegerea (apariția și existența) grupului de creștini de către Dumnezeu cu alegerea personală (individuală) a oricărui om care vrea să fie creștin (să aparțină grupului).
Deci alegerea din text 4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, 5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale (Efeseni 1) se referă la faptul că Dumnezeu a ales existența grupului de creștini în ansamblul lui, nu că Dumnezeu, la facerea lumii, i-a ales numai pe unii (pe ceilalți nu a avut chef, vedeți în link la ce duce această credință). Dumnezeu a rânduit mai dinainte existența acestui grup nou (creștinii) după buna plăcere a voii Sale, oamenii aleg fiecare individual apartenența la acest grup.

Vedeți aici / un articol / despre alegerea de către Dumnezeu a existenței grupului de creștini (în general) și despre talentele, însușirile puse de Dumnezeu în fiecare creștin, în vederea lucrării fiecăruia.

Explicația calviniștilor de la Dort este greșită pentru că se bazează pe o confuzie:
”Alegerea veşnică se referă la hotărârea fermă a lui Dumnezeu prin care, după libera şi buna plăcere a voii Sale, pe temeiul exclusiv al harul Său, a ales, în Isus Hristos, pentru mântuire, înainte de întemeierea lumii – din întreg neamul omenesc care a alunecat, prin propria lui greşeală, din starea iniţială de integritate, în păcat şi pierzare – un anumit număr de oameni, nici mai buni, nici mai vrednici decât ceilalţi, dar care zăceau, împreună cu aceştia, în aceeaşi stare nenorocită.” – Dumnezeu a ales un grup nou, nu indivizi. Oamenii au voință liberă să devină creștini. Harul irezistibil nu ține loc de voință liberă și Dumnezeu nu este un monstru!
Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a si chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. (Rom. 8.30) Dumnezeu știa că primul grup (popor) ales, bazat pe Legea dată lui Moise, va da faliment așa că încă de la întemeierea lumii a ales un nou grup (creștinii) bazat pe umblarea prin călăuzirea Duhului Sfânt și care este câștigător aici și în veșnicie. Galateni 5.16 Umblaţi cârmuiţi (călăuziți, conduși) de Duhul şi ca urmare nu veți mai împlini poftele firii pământeşti. (traducere greșită Cornilescu).
Romani 8.30 Pe noul grup hotărât (ales) mai dinainte, i-a și chemat – a și creat deja acest grup nou (creștinii). Nici vorbă de predestinare individuală, a fost doar o confuzie (care a devenit erezie!).

Restul punctelor de la Dort nu merită comentate. Dacă măcar unul este fals, cad toate, pentru că se susțin unul pe altul. Nu se bazează pe Biblie, ci se susțin unul pe altul.

Matei 16.18. Si Eu iti spun: tu esti Petru [Petros] si pe aceasta Stâncă [petra] voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.

Am găsit comentariul: ”Confuzia porneşte de cele mai multe ori de la jocul de cuvinte folosit de Isus: petra-Petros. Petros este numele apostolului Petru şi înseamnă „pietricică”, iar petra înseamnă stâncă, piatră stabilă – aceasta fiind Stânca Veacurilor (Hristos) pe care este întemeiată Biserica.”

Teologic suntem așezați pe Cristos, nu pe Calvin, care nici măcar nu ne interesează. Jertfa este bună pentru toți oamenii, Dumnezeu îi cheamă pe toți la mântuire dar doar unii răspund chemării și nu toți rămân până la capăt pe calea mântuirii. Doar cei care rămân vor fi cu Domnul în veșnicie!

Încă o confuzie: Dumnezeu a rânduit (ales) existența poporului în VT și a grupului de creștini în NT. Această ALEGERE a fost obligatorie și a fost pusă în practică! Să nu facem confuzia cu faptul că am fost chemați pe nume: suntem chemați când este vestită Evanghelia, prin Cuvânt, dar această chemare individuală (personală) nu este obligatorie. Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat. De unde știu că nu obligă: Luca 7.29 Tot poporul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; 30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui – Dumnezeu a avut un plan pentru ei, dar ei l-au respins.