Să nu pot – poezie de Traian Dorz

Să nu pot Doamne să mă las
de Tine niciodată,
chiar de-aș lăsa la orice pas
o dragoste-ngropată.

Cu cât mă duc mereu și vin
mai singur de oriunde,
de-a Ta iubire mai deplin
doresc a mă pătrunde.

În orice loc de orice rând
cărarea-nsingurată,
să mi-o învăluie mai blând
lumina Ta curată.

Să n-am amar neîndulcit,
nici nopți neluminate,
nici orizont nestrălucit,
nici cereri zbuciumate.

Ci numai Tu să-mi fii mereu
Prieten pe-orice cale,
iar dorul sufletului meu
trăirea voii Tale.

Mai greu de-ar fi cu orice pas
să-mi ardă viața toată,
să pot orice, dar să Te las
să nu pot niciodată!

Pe calea îngustă e luptă

Un cântec creștin ne spune care cale ne este favorabilă, pentru că duce în locul bun al veșniciei:

Pe calea îngustă e luptă,
plăceri, deşertăciuni pe ea nu-s.
Nu-i împodobită, da’i dreaptă,
și e bună că duce în sus.

Refren /: Drept la Cer conduce,
a lupta este bine pe ea ! :/

Viaţa-aceasta nu ţine-aşa mult,
deci n-o pierde fără de folos.
Mergi pe calea-aceasta cu avânt,
căci ea te duce pân’ la Hristos.

Chin, dureri vei afla uneori,
piedici multe vei întâmpina;
dar vei fi însoţit de Isus,
și vei merge spre cer parcă-n zbor.