Delirul fanaticului continuă împotriva Bibliei

În mai multe articole am comentat aberațiile și dereglările lui DC în scrisoarea deschisă.

Citez despre cursul de viata spirituala.
Cursul era plin de idei ale curentului eretic numit gandire pozitiva – se baza pe lucrarea Duhului Sfânt:
Galateni 5.16 Spun, aşadar: Umblaţi în Duhul şi nicidecum nu veţi împlini pofta cărnii (firii pământești) (traducerea BVA) – umblați prin Duhul și ca urmare nu veți împlini pofta firii. Această învățătură este după Biblie, nu după doctrinele harului fals, care asigură mântuirea orice ai face (mai cu satana, că ești deja mântuit pe veci).
Cursul era plin de idei ale curentului eretic numit gandire pozitiva pe care le-a adoptat fara discernamant din publicatiile vremii – Umblarea în Duhul este din Biblie, nu din publicațiile vremii. DC este așa de fanatic mântuit pe veci, încât au ajuns demonii să vorbească prin el, că nu îi pasă ce ne spune Biblia și ce am învățat și de la alți frați pastori (normali la cap și la religie):
Coloseni 3.1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ – și alți pastori ne-au învățat aceste lucruri: trebuie să îți schimbi gândirea, preocuparea ta să fie lucrurile de sus. Dacă ai ieșit din lume și ai renunțat la preocupările lumii, pune alte preocupări în locul lor! Aceasta este gândirea pozitivă creștină. Trecerea de la Vechiul Testament la Noul Legământ a însemnat și trecerea de la nu fă aia, nici aialaltă etc la preocupări pozitive.

Am scris de mai multe ori despre scrisoarea deschisă a lui Daniel Chiu ca să vedem cum poate satana să îi înșele pe oameni și să le întunece mintea, dacă nu au metanoia. DC reprezintă învățăturile demonice că dacă te-ai mântuit, nu mai scapi orice ai face apoi, așa ești de tare mântuit și îndreptățit (la rele).

Reclame

Scrisoarea deschisă a (liderului) Daniel Chiu exprimă fermentația demonică a ereziei nimicitoare

2 Corinteni 11.13 Vă vorbesc acum despre acei oameni care sunt nişte pseudo-apostoli. Ei îi înşală pe alţii, pretinzând că sunt apostoli ai lui Cristos (traducerea BVA)

Vă prezint un asemenea exemplu, de învățător fals (mincinos).

Citez un comentariu: … este unul care traieste in autoinselarea tipica celor care cred ca il detin pe Dumnezeu la degetul cel mic – e mântuit pe veci, se crede deja trecut de Judecată.
Atacul lui josnic nu este surprinzator pentru mine. De la astfel de oameni nu ne putem astepta decit la asemenea fapte. Nu poate iesi apa buna dintr-un izvor otravit – lupul răpitor rămâne tot lup răpitor, până la capăt!

Nu a fost vorba atât despre atacul unui om împotriva altui om, cât de fermentația demonică a învățăturii dracilor cu mântuirea ușuratică pe moment, pentru veci, împotriva învățăturilor biblice arministe că mântuirea trebuie trăită practic, până la capăt, ca să nu se piardă. În acele studii, pastorul baptist de atunci ne-a învățat ceea ce ne-au învățat toți pastorii arminiști și cei calvini (responsabili), că mântuirea trebuie trăită practic, că ai răspundere în mântuirea ta. Domnul Isus a spus în Matei 28.20 învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. În schimb, DC ar vrea să ne dea o mântuire ușoară (în sensul de ușuratică) de care nu mai scapi nici să vrei (poți și să te sinucizi, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde), o mântuire redusă numai la un moment.

Îngâmfarea demonică (2)

Coloseni 2.18 Există unii oameni care practică o falsă umilinţă şi care se închină îngerilor – sau unor iluzii. Să nu permiteţi niciunuia dintre ei să vă priveze de premiul cu care veţi fi recompensaţi la finalul cursei (în care alergaţi). Aceşti oameni au o gândire strict omenească şi se consideră competenţi să vorbească despre lucruri pe care nu le cunosc – ei vorbesc împotriva Bibliei!        (traducerea BVA)

Îl vezi pe câte un apostol mincinos (2 Corinteni 11.13-15) cât de smerit și de umil ar vrea să pară că este el, că el își vedea de treburile lui (ale lumii) dar deodată a mers ”mântuirea” peste el, și el nici nu știe ce a pățit, iar acum este mântuit pe veci. Dar imediat, din cuvintele lui următoare, vedeți că are doar o îngâmfare luciferică: mântuire glorioasă (că nu trebuie să facă nimic pentru ea), harul suveran (că monstrul numit Dumnezeu îi condamnă pe cei mai mulți la chin veșnic fără măcar să îi fi întrebat ceva), harul irezistibil și altele asemenea. Știm că credința fără fapte este decedată și nu poate mântui (vedeți articol din Iacov 2), așa că ne dăm seama că acea smerenie falsă tot de la Lucifer a venit. Smerenia adevărată te învață să umbli cu Domnul, nu erezii nimicitoare! M-am întrebat de unde o asemenea umilire exagerată: că mântuirea este numai prin har, numai prin credință, fără ca oamenii să trebuiască să facă nimic și deja se cred în veșnicia fericită. Apoi ei îți zic că dacă umbli cu satana, nu îți mai poți pierde mântuirea. În mod evident, satana încearcă să îi înșele pe oameni, chiar și prin umilința exagerată a celor cu învățăturile dracilor!

Diavolul cel îngâmfat apare ca smerit, chiar umil, ca să îi înșele pe frați. Dar îngâmfarea luciferică răzbate din erezia lui și îl dă de gol.

Ce ar vrea să vă învețe apostolii falși

2 Corinteni 11.13 Vă vorbesc acum despre acei oameni care sunt nişte pseudo-apostoli – apostoli falși. Ei îi înşală pe alţii, pretinzând că sunt apostoli ai lui Cristos – Cristosul adevărat le-a cerut apostolilor Lui să își învețe ucenicii să păzească poruncile Lui (Matei 28.20 învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit), nu că pot face orice, odată ce sunt mântuiți, că mântuirea oricum nu și-o mai pot pierde!    (traducerea BVA)

Pentru scurt timp, unii au primit erezia mântuirii pe veci, dar au renunțat la ea sau măcar nu o mai propovăduiesc și altora, ca să nu piardă suflete venite la pocăință cu ea. Talibanii fanatici care dau asigurarea (falsă, la fel de falsă ca ei) că orice ai face, mântuirea nu ți-o mai poți pierde sunt cei numiți în Biblie lupi răpitori pentru că ucid suflete cu ea și cristoși mincinoși.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi ei dau o mântuire care nu este reală sau care duce la pierzarea celor care au intrat deja pe calea mântuirii! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori – după roadele lor de lupi ucigași de suflete îi cunoaștem!

Smerenia falsă acoperă îngâmfarea demonică

Știți ce m-a mirat la cei care zic că nu trebuie să facă nimic pentru mântuirea lor? Îngâmfarea. Aceștia se cred aleșii și minunile lui Dumnezeu pe pământ, că numai pe ei i-a vrut Dumnezeu (vedeți articol despre monstruozitatea acestui zeu), dar numai pe ei Dumnezeu i-a mântuit așa de tare, că nu mai scapă nici să vrea, apoi pot face orice. Nici nu au știut ce mântuire (falsă) a dat peste ei, nici nu trebuie să facă nimic, pentru că Cristos a făcut totul; dacă ei fac ceva pentru mântuirea lor, aceea nici nu este mântuire și altele asemenea.

2 Corinteni 11 (traducerea BVA)
14 Chiar şi Satan se deghizează într-un înger al luminii.
15 Deci nu este nimic anormal dacă servitorii lui se prezintă ca slujitori ai dreptăţii. Dar sfârşitul acestor oameni va fi adecvat faptelor lor.

Câtă umilință pare că duc în ei apostolii mincinoși (cei cu mântuirea ușuratică, că doar te-ai mântuit pe veci)! În realitate, sub vopseaua de smerenie umflată de religia falsă se ascunde îngâmfare demonică. Vai, cât de mici și de umili par ei, dar se pretind că sunt singurii oameni mântuiți de pe pământ; marii ”norocoși”, aleși dintre toți și peste toți etc. Care este problema cu mântuirea numai prin har, numai prin credință? Este falsă, conform Iacov 2, vedeți articol.

Puteți pierde premiul pentru care alergați!

Epistola către Coloseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
2 către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos – epistola este scrisă sfinților, fraților, nu celor din afară. Este vorba despre cei care umblă pe calea mântuirii.

Coloseni 2
4 nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare – și sfinții puteau fi înșelați!
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă

18 Să nu permiteţi niciunuia dintre ei să vă priveze de premiul cu care veţi fi recompensaţi la finalul cursei (în care alergaţi)  (traducerea BVA)
18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării  (traducerea Cornilescu)

Biblia ne spune și în acest verset că PREMIUL pe care sperați să îl primiți la sfârșitul alergării cu Domnul (pe care nu l-ați primit încă), îl puteți pierde! Și atunci cum să nu se poată pierde mântuirea, dacă umbli pe căile lumii?!

Pirații de suflete

Nu am înțeles de ce este așa mare diferență între protestanți și cei care, nemulțumiți de viața lor, trec la calviniști ca să poată face orice, că mântuirea nu și-o mai pot pierde, până am găsit un comentariu, că cei care nu au înțeles reforma (spiritul ei) doar o piratează.

Și piratează sufletele celor care ar trebui să umble cu Domnul, cu mizeria de erezie că mântuirea nu se poate pierde.

Despre cei cu mântuirea superficială

I-am numit pe cei care cred că pot face orice (și fac orice) ”curviniști” pentru că aceia nu au înțeles spiritul reformei protestante, ci doar și-au dat învățături după poftele lor, din reformă, după cum spune Biblia în 2 Timotei 4:3. Nu am găsit în creștinism o asemenea superficialitate, că nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta.

Calvinismul (protestantismul adevărat) nu mai trebuia inclus în religia baptistă, pentru că ceea ce a fost bun, a fost inclus deja (inclusiv de la Luther, care numai religie superficială nu a vrut să dea oamenilor). Iar baptiștii au fost suficient de inteligenți și cu frică de Dumnezeu și au renunțat la ideea mântuirii pe veci (pe care reformații originali au zis-o, dar nu au trăit-o, ci doar au încercat să se distanțeze de catolici cu ea).

Nu am văzut nici un individ inteligent care să creadă că este mântuit pe veci, orice ar face apoi. Este o teorie mult prea îndepărtată de creștinism. Doar unii fanatici care nu prea își folosesc inteligența (dacă o au) trăiesc cu impresia că Dumnezeu îi mântuie pe oameni chiar dacă ei ies din har și trăiesc cu ale lumii. Se vede și din exclusivismul lor că slujesc celui viclean cu ereziile lor (doctrinele dracilor, ale harului-falsificat), ei cred că dacă nu ești mântuit cu erezia lor, nici nu ești mântuit deloc, parcă ar fi având ei monopolul mântuirii (superficiale, pe veci).

   2 Timotei 4:3 va veni vremea când oamenii nu vor putea sã sufere învãtãtura sãnãtoasã, ci îi vor gâdila urechile sã audã lucruri plãcute, si îsi vor da învãtãtori (și învățături) dupã poftele lor – cei care strâmbă Biblia nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Ce ne învață HARul adevărat și cum putem face deosebirea între harul adevărat și cel fals

Tit 2
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

După Biblie este învățătura din aceste versete. Harul ne cere să nu facem anumite lucruri, dar să facem altele. Unii su răspândit tot felul de învățături păgâne care ar vrea să vă asigure că mântuirea nu se mai poate pierde (orice ați face apoi). Învățătura adevărată a harului vă obligă să o rupeți cu păgânătatea … , acesta este HARul adevărat.

Este de la satana orice formă de învățătură care ar vrea să ne învețe că mântuirea poate fi dusă cu ale lumii și oricum nu se poate pierde, că îndreptățirea prin credința numai teoretică este pe veci și poate acoperi orice, oricât ai umbla cu satana cel rău și viclean. Aceste învățături sunt ale dracului, nu ale harului, pentru că harul te obligă să umbli cu Domnul, pe cale, până la capăt, ca să fii mântuit în final! O parte a teologiei baptiste a fost otrăvită cu doctrinele dracilor că dacă Dumnezeu te-a ales, te mântuie cu de-a sila (nici nu știi ce ai pățit) și poți să trăiești ca un păgân, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Puteți schimba termenul har cu termenul drac în orice învățătură care nu este după Biblie, adică nu vă obligă să umblați cu Domnul, după ce ați rupt-o cu păgânătatea (după ce ați ieșit din lume)!

Niște degenerați religioși au ascultat de satana și au inventat ereziile numite Doctrinele harului (fals). Harul adevărat, biblic, ne învață să umblăm cu Domnul pentru mântuirea finală viitoare, până la capăt; iar acele doctrine drăcești dau mântuirea pe veci, chiar dacă ei umblă cu lumea. Sunt ale dracilor, nu ale harului adevărat!

Mântuirea care nu se poate pierde ține de învățătura dracilor, pentru că ar vrea să asigure o mântuire cu lumea. Nu există așa ceva!

Tit 2
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

În textul de sus: Tit 2, versetul 12 Harul adevărat, în care ajungem la mântuirea finală, ne învață că trebuie să nu facem unele lucruri și să facem altele. Nu există alt har!

Argumente amăgitoare (înșelătoare) prin vorbe dulci pentru mântuirea pe veci

Coloseni 2 (am luat cuvintele folosite în diferite traduceri)
4 nimeni să nu vă înşele cu vorbire înduplecătoare, argumente înşelătoare, cuvinte amăgitoare, argumente false, cuvinte atrăgătoare, vorbe dulci – asta fac cei care răspândesc învățătura dracilor că mântuirea este pe veci (orice ar face oamenii apoi) și nu se mai poate pierde, vă repetă aceleași bolboroseli până ajungeți să le credeți: îndreptățirea prin credință este pe veci chiar dacă te întorci la porcii lumii acesteia, a mers harul irezistibil peste ei, harul suveran (care le dă mântuirea chiar dacă ei au orice preocupări lumești); cât este meritul lui Dumnezeu și cât al tău în mântuirea ta – ca să arate cu vorbe goale că nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, deși Biblia ne învață că credința fără fapte nu mântuie; că voi v-ați ales singuri – Biblia spune că Dumnezeu îi cheamă pe oameni la pocăință, dar nu îi obligă.

Este înșelătoare aiureala că Dumnezeu suportă orice, la nesfârșit; că îndreptățirea inițială îți va acoperi orice mizerie chiar și dacă te întorci în lume; că poți face orice dar mântuirea nu ți-o mai poți pierde; că dacă umbli cu lumea, oricum ești și vei fi mântuit la urmă; Cristos a făcut totul pentru mântuirea ta și tu nu mai trebuie să faci nimic, doar că vei sta în fața lui Dumnezeu cu faptele tale rele și poate îți va fi rușine (poate nu) etc.

Unii propovăduitori ai mântuirii pe veci cred că îi păstrează în credință pe cei care o iau razna, zicându-le (cu vorbe dulci) că mântuirea nu se poate pierde. În credința teoretică , fără fapte, care nu mântuie, nu merită păstrați.

Să nu lase Dumnezeu pe nimeni să vă înșele!

 

Coloseni 2.4 Vă prezint aceste lucruri, pentru ca nimeni să nu poată să vă înşele cu idei greşite

Coloseni 2
4 Vă prezint aceste lucruri, pentru ca nimeni să nu poată să vă înşele cu idei greşite (înșelătoare)
5 Chiar dacă nu sunt fizic împreună cu voi, sunt acolo în spiritul meu şi mă bucur constatând ordinea care este între voi şi stabilitatea credinţei voastre în Cristos.
6 Să continuaţi să trăiţi în El exact ca atunci când L-aţi primit pe Cristos Isus, (care este) Stăpânul (nostru).
7 Astfel, voi să fiţi înrădăcinaţi şi zidiţi în El. Consolidaţi-vă credinţa aşa cum aţi fost învăţaţi; şi să mulţumiţi mereu lui Dumnezeu.
8 Fiţi atenţi să nu vă deruteze cineva cu idei filosofice inutile – mântuirea ușuratică iluzorie pe veci, care vinde dintr-o credință numai teoretică, moartă (vedeți aici ce ne învață Ioan Botezătorul despre credința care nu mântuie). Acestea nu provin de la Cristos, ci au ca bază tradiţiile omeneşti şi concepţiile elementare al acestei lumi.
9 În Cristos locuieşte, practic, toată esenţa divinităţii.      (traducerea BVA)

Cum puteți face ca nimeni să nu vă înșele cu idei greșite (în altă traducere argumente înșelătoare)? Avem răspunsul în versetul 6 Să continuaţi să trăiţi în El exact ca atunci când L-aţi primit pe Cristos Isus, (care este) Stăpânul (nostru)adică să rămâneți și să umblați în har cu Domnul pe cale!

L-am primit pe Domnul ca să umblăm cu El!

Coloseni 2
6 De aceea, aşa cum l-aţi primit pe Cristos Isus Domnul, umblaţi în el, ați văzut aici (și în versurile acelei cântări) cum L-am primit pe Domnul
7 Fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El şi întemeiaţi în credinţă, aşa cum aţi fost învăţaţi, abundând în ea cu mulţumiri – se referă numai la credința care produce roade vrednice de pocăință, pentru că doar ea mântuie (la urmă)
8 Păziţi-vă ca nu cumva cineva să vă ia ca pradă prin filozofie şi înşelătorie deşartă, conform tradiţiei oamenilor – lupii răpitori ar vrea să strâmbe adevărul Bibliei cu filozofii lipsite de inteligență, dar viclene și să le iasă că este adevărată erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, ajutați și de tradiția păgână de la Dort, conform principiilor elementare ale lumii şi nu conform lui Cristos.
9 Căci în el locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Şi voi sunteţi compleţi în el, care este capul a toată stăpânirea şi puterea.         (traducerea BTF)

   Păziți-vă, și să vă păzească Dumnezeu în Domnul, să nu îi lase pe lupii răpitori să vă prăduiască sufletele cu învățăturile păgâne demonice că mântuirea nu se poate pierde, mai ales prin doctrinele harului-fals-ușuratic, că doar te-ai mântuit și nu mai scapi!

Tocmai cei care zic că au renunțat la tradiție și îi critică pe alții pentru că țin tradițiile lor, țin și ei o tradiție, dar bazată pe strâmbarea Adevărului (că dacă ești mântuit, nu mai scapi nici să vrei). Harul biblic te învață să o rupi cu păgânătatea, nu că poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai pierzi.

Despre alergarea până la capăt, pe calea mântuirii

Filipeni 3
Pentru cei care nu au înțeles cum este alergarea spre țintă, să vedem ce spun diferite traduceri ale NT (să înțelegem mesajul):

10 Ca eu să îl cunosc pe El şi puterea învierii lui şi părtăşia suferinţelor lui, fiind făcut conform cu moartea lui,
11 Dacă ar fi posibil, cumva, să ajung la învierea morţilor.
12 Nu că am obţinut deja, sau că am fost făcut deja desăvârşit; dar urmăresc, că poate prind aceea pentru care şi eu am fost prins de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu mă socotesc pe mine însumi că am prins; dar fac un singur lucru, uitând acele lucruri care sunt în urmă şi întinzându-mă spre cele care sunt înainte,
14 Alerg spre ţintă pentru premiul chemării înalte a lui Dumnezeu în Cristos Isus.        (traducerea BTF)

10 Doresc să Îl cunosc pe El şi să beneficiez de forţa prin care a fost înviat. Vreau să fiu partener cu El la suferinţe şi să mă identific cu moartea Lui.
11 Sper ca astfel să beneficiez (şi) de înviere.
12 Nu spun că deja mi-am atins acest obiectiv sau că am ajuns la perfecţiune. Dar continui să îmi urmăresc scopul, ca să ajung să obţin premiul. De fapt, acest lucru îl doreşte şi Cristos de la mine; şi acesta este motivul pentru care a devenit Stăpânul meu.
13 Fraţilor, eu nu consider că deja am obţinut acel premiu. Dar mă concentrez să urmăresc un singur lucru: în timp ce ignor ce este în urma mea, merg spre ce este înainte.
14 Alerg spre punctul final al cursei în care sunt angajat, ca să pot obţine premiul chemării cereşti oferit de Dumnezeu în Cristos Isus.
15 Acesta este modelul de gândire pe care trebuie să o avem noi toţi care suntem maturi (spiritual). Şi dacă cineva dintre voi gândeşte diferit despre vreun (alt) concept, Dumnezeu i-l va clarifica.
16 Dar acele lucruri care formează baza noastră doctrinară comună, (trebuie) să producă în noi acelaşi mod de viaţă.           (traducerea BVA)

10 ca să-L cunosc pe Cristos, puterea învierii Sale şi comuniunea cu suferinţele Sale, devenind asemenea Lui în moartea Sa,
11 pentru a ajunge la învierea dintre cei morţi.
12 Nu că deja am şi obţinut toate acestea sau că am atins deja perfecţiunea, ci continui s-o urmăresc în speranţa că voi pune stăpânire pe aceste lucruri, pentru care şi Cristos Isus a pus stăpânire pe mine.
13 Fraţilor, eu însumi nu consider că am pus stăpânire pe acestea, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi întinzându-mă spre ce e înainte,
14 înaintez cu hotărâre spre ţintă ca să câştig premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Cristos Iesus.
15 Noi toţi deci, care suntem maturi, să gândim în felul acesta; şi dacă în vreo chestiune gândiţi altfel, Dumnezeu vă va lumina şi în aceasta.
16 Numai, să trăim conform cu treapta pe care am atins-o deja! (traducerea CV2013)

10 ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi comuniunea suferinţelor Lui, fiind făcut asemenea cu moartea Lui,
11 dacă voi ajunge cumva la învierea dintre morţij.
12 Nu că am obţinut deja premiul sau că am ajuns deja desăvârşit; însă urmăresc, dacă aş putea să-l şi apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu însumi nu consider că l-am apucat; dar una fac: uitându-le pe cele din urmă şi întinzându-mă spre cele dinainte,
14 alerg drept spre ţintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Deci câţi suntem desăvârşiţi să gândim aceasta; şi, dacă gândiţi ceva altfel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceasta.
16 Dar la ceea ce am ajuns, să umblăm pe aceleaşi urme. (traducerea GBV 2001)

10 Pe El [vreau] să-l cunosc şi puterea învierii lui şi să fiu făcut părtaş al pătimirilor sale devenind asemenea lui în moarte,
11 doar voi ajunge cumva la învierea din morţi.
12 Nu că aş fi dobândit deja aceasta (justificarea) sau aş fi ajuns la desăvârşire, dar mă străduiesc s-o cuceresc, aşa cum am fost şi eu cucerit de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu consider că l-aş fi cucerit, dar un singur lucru fac: uit cele din urma mea şi mă avânt către cele dinainte.
14 Alerg spre scop, spre răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.
15 Aşadar, toţi câţi suntem desăvârşiţi să avem acest gând şi dacă gândiţi ceva altfel, Dumnezeu vă va revela şi aceasta.
16 Totuşi, de acolo de unde am ajuns, să continuăm în acelaşi mod. (traducerea VRBC)

Mântuirea inițială se referă doar la intrarea pe calea mântuirii. Trebuie să continui să mergi, în har, cu Domnul pe cale, până la capăt!

   În aceste versete nu este nimic care măcar să dea impresia că există mântuire ușuratică pe veci.

Încotro alergi, acolo vei ajunge

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – se vede bine că nu există o alegere a lui Dumnezeu definitivă și puternică, că poți face orice și mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Ai venit la pocăință, nu la mântuire superficială!
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu există, în Biblie, nici un om cu frică de Dumnezeu care să se pretindă mântuit pe veci (și gata); dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus – premiul nu l-ai obținut încă.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă – unii vor fi luminați mult prea târziu (în veșnicia rea)
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel să respectăm imperativele (poruncile) pe care ni le-a dat Domnul Isus,
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi – urmați-i pe sfinți, nu pe cei care fac orice, crezând că mântuirea nu și-o pot pierde.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos – se referă numai la cei care aleargă spre țintă și care cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă rămân și umblă în har, vor și ajunge la finalul drumului drept, nu la cei care merg (aleargă) pe căi străine.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile – se referă numai la cei care fac ca în versetul 14: alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

  Încotro alergi și cu cel pe care-l slujești, acolo vei ajunge și cu el vei fi.

Cetățenia nouă

1 Petru 2.11 Preaiubiţilor, vă îndemn (vă cer) cu insistență, ca străini şi călători*, să vă feriţi de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului (traducerea GBV 2001)
*călător: locuitor temporar, fără drept de cetăţenie; ca oaspete; străin care stă pentru un scurt timp într-un loc străin, doar în trecere; locuitori străini, rezidenți numai pentru o vreme, nu cetățeni de-ai locului

Când ne-am pierdut noi dreptul de cetățenie?

Efeseni 2.19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu

Filipeni 3.20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.

Când am ales să avem altă cetățenie.

Dacă ai renunțat la cetățenia veche pentru cea nouă, umblă cu Dumnezeu până la capăt! Nu te întoarce de unde ai plecat (la vechea cetățenie). Umblă cu Dumnezeu înainte!

Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare

Geneza 19.26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare. I-a părut rău pentru ce a lăsat în urmă.

Când te scapă Dumnezeu din lume, du-te cu Dumnezeu mai departe. Iar cu Dumnezeu poți merge numai înainte.

Străini și doar călători

1 Petru 2.11 Preaiubiţilor, vă îndemn (vă cer) cu insistență, ca străini şi călători, să vă feriţi de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului (traducerea GBV 2001)

călător: locuitor temporar, fără drept de cetăţenie; ca oaspete; străin care stă pentru un scurt timp într-un loc străin, doar în trecere; locuitori străini, rezidenți numai pentru o vreme, nu de-ai locului

Hristos a înviat!

1 Petru 1
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi – mântuirea finală (viitoare)
6 În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9 pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre – ca sfârșit al umblării cu Domnul, nu ca început, că doar ești mântuit și gata
10 Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
11 Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

Cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El

Coloseni 2
1. Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi …
2. pentru ca să vi se îmbărbăteze inimile, să fiți uniţi în dragoste şi să căpătați toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3. în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
4. Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoaremântuirea pe veci care nu se poate pierde
5. Căci, măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
6. Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7. fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor – harul fals care dă mântuirea ușuratică (poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde), după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
9. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

Așa L-am primit pe Domnul.

Judecata viitoare

În capitolele din Evanghelia scrisă de Matei de după intrarea Domnului Isus în Ierusalim, ni se descrie cum va fi Judecata finală, cum vor fi judecați oamenii. După fapte, nu după vorbe. Trăirea practică contează, nu teoria mântuirii ușuratice pentru veci.

Matei 25 – Judecata viitoare va fi după fapte
31 Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35 Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
36 am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”
37 Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” – ați umblat pe calea mântuirii (v-ați lucrat mântuirea) și, ca urmare, veți ajunge la destinația fericită, la care duce calea pe care ați umblat!

41 Apoi Împăratul va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” – se credeau mântuiți pe veci și atât.
44 Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
45 Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” – pentru că nu ați umblat pe calea mântuirii (nu v-ați lucrat mântuirea) nu veți ajunge la destinația fericită, ci la sfârșitul rău la care duce calea pe care ați umblat! Lipsa slujirii practice a lui Dumnezeu nu duce la mântuirea finală, oricâte pretenții de mântuire pe moment, pentru veci ar avea cei numiți de apostolul Ioan ”pui de vipere”, / vedeți articolul / .
46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” – cui îți alegi să slujești, cu acela vei fi.

După intrarea în Ierusalim, Domnul Isus a avut grijă să explice clar urmașilor Lui (ucenicilor de atunci și tuturor ucenicilor, de-a lungul celor două milenii de creștinism) că mântuirea trebuie trăită practic, nu doar rostită teoretic! Judecat vei fi după cum ai umblat: în har sau pe alte căi.

Îndreptățirea finală (la Judecată). Fără haina de nuntă vei rămâne afară

Matei 22
1 Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:
2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină (nu au vrut să vină, nu că n-ar fi fost aleși!) …
10 Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
11 Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12 „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit.
13 Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Vei vrea degeaba să fii la nuntă, dacă nu îți faci, în har, haina de nuntă!

Intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim și harul care poate fi primit degeaba

Cunoaștem toți descrierea intrării triumfale a Domnului Isus în Ierusalim:

Matei 21
1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici
2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
3 Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.”
4 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:
5 „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”
6 Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus.
7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.
8 Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.
9 Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”

Nu peste mult timp, unii dintre cei care L-au întâmpinat pe Domnul, L-au răstignit. La ce le-a folosit participarea la această întâmpinare? La nimic.

La ce îți folosește venirea la mântuire, dacă nu umbli până la capăt cu Domnul? La nimic!

2 Corinteni 5
17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
18 Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării;
19 că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.
20 Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21 Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Tit 2
11 harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

2 Corinteni 6
1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.