Sărbătoarea sola satana

Pentru cei care sărbătoriți reînvierea ereziei nimicitoare cu mântuirea pe veci (numai prin harul în care să nu umbli, numai prin credința teoretică – este a dracilor și nu mântuie, pe deplin asigurați în Cristos chiar umblând cu lumea):

Cei 3 au fost: unul a vrut să lupte împotriva vânzării iertării pe bani ( a indulgențelor), dar a exagerat și a scos cărți din Noul Testament, pentru că erau împotriva învățăturii dracilor; al doilea era un alcoolist drojdier care bea numai alcool până nu se mai putea ține pe picioare (propovăduia erezia sub influența băuturilor alcoolice, era băut cam tot timpul, numai mântuirea pe veci ar fi putut să-l mântuie), unul a făcut petrecere cu cârnați (în Vinerea patimilor) și a ajuns pe mâna celor care respectau acea zi și i-au făcut de petrecanie (oricum, el a falsificat înțelesul Noului Testament după cum au vrut oamenii, nu Dumnezeu).

Cu aceștia otrăviți sufletele celor intrați pe calea mântuirii, adică în procesul de mântuire, cu învățăturile lor demonice veți sta și voi în fața lui Dumnezeu, și cu sufletele pierdute cu aceste învățături!

Bunătatea lui Dumnezeu ne dă mântuirea inițială și ne ajută în umblarea cu Domnul, nu cu demonii (că mântuirea nu se poate pierde)

Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt – se referă doar la intrarea în procesul de mântuire (mântuirea inițială)
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Unii ar vrea să ne învețe că Dumnezeu este bun și deci oferă mântuirea pe veci și atât – dacă ar fi adevărat, Dumnezeu nu ar fi bun, ci fraier, sau ar fi satana!

Dacă Dumnezeu este bun, poți face orice (mai cu Dumnezeu, mai cu demonii) că mântuirea nu ți-o mai poți pierde, așa că ce mai contează ce faci?

Dumnezeu nu trebuie îmbunat prin fapte, că este deja bun.

În textul de mai sus, versetele 5 și 6:

5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;

se referă doar la mântuirea inițială (pe care poți să o pierzi dacă nu umbli cu Domnul): Dumnezeu, în bunătatea Lui, ne oferă ajutorul necesar ca să umblăm cu El până la capăt, pentru că doar așa vom putea ajunge să fim mântuiți în final – spune că mântuirea inițială (”ne-a mântuit” este la timpul trecut) constă în nașterea din nou (de sus), curățirea; după ce am primit îndreptățirea inițială prin credință, Dumnezeu a putut să ne dea și Duhul Sfânt, ca să ne ajute să umblăm cu El până la capăt, la destinația fericită.

Versetul 5, des folosit ca să pară reală falsitatea mântuirii ușuratice numai prin har, numai prin credință (este a dracilor și nu mântuie în final), se referă în mod clar la intrarea în procesul de mântuire, când oamenii primesc îndreptțirea prin credință, ca apoi să își facă îndreptățirea PRIN FAPTE (Iacov 2 / vedeți articol / ).

Versetul 7 se referă la procesul de mântuire, care este PRIN FAPTE cu ajutor de sus (nu putem fără): pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice – după ce am primit cadou mântuirea inițială (la timpul trecut) să îndeplinim pretențiile lui Dumnezeu / vedeți pretențiile harului, care nu este ușuratic! / , să ne lucrăm mântuirea PRIN FAPTE, în umblarea cu Domnul până la capăt (știm că am primit Duhul sfânt ca să ne ajute în umblarea noastră). Acesta este procesul de mântuire (mântuirea la timpul prezent), la sfârșitul acestui proces vom ajunge la Premiul ceresc, mântuirea finală (viitoare).

Bunătatea lui Dumnezeu ne oferă intrarea, în dar, în procesul de mântuire și ajutor permanent în umblarea noastră cu El, ca să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. Nu există mântuire fără fapte!

De mântuirea finală te apropii umblând cu Domnul prin faptele tale, nu dând din gură cu siguranța mântuirii (teoretice)

Aburelile fanaticului ”mântuit pe veci” continuă:

În privinţa siguranţei mântuirii, veriga salbă este credinţa noastră. Nu vom avea niciodată siguranţa mântuirii, dacă ne uităm la noi înşine, la credinţa noastră, ci la credincioşia lui Dumnezeu, cunoaştere lui Isus Hristos şi lucrarea făcută de El – ereticul ar vrea ză zică că dacă ai credință, poți umbla cu satana, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Biblia scrie că credința FĂRĂ FAPTE este moartă în ea însăși și NU MÂNTUIE, credința cu umblarea cu satana (de la care vine erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde) cu fapte rele nu te va mântui în final! Deci – după ce zice el – dacă ai numai credință (care este a dracilor și nu mântuie, ne spune Biblia / vedeți text și articol / ) ești mântuit pe veci; dar chiar pe cei care au vrut să fie mântuiți numai prin credință, Ioan Botezătorul i-a numit ”pui de vipere”! I-a mântuit credința lor FĂRĂ FAPTE? NU! / vedeți articol / . Biblia ne învață invers, că fără umblare cu Domnul în ascultare nu vei ajunge cu Domnul, vedeți / traducerea corectă Ioan 3.36 /. Iar spre mântuirea finală nu ne îndreaptă și apropie vorbele teoretice despre siguranța mântuirii, ci umblarea cu Domnul / vedeți ce ne spune Biblia despre aceasta / , vedeți lista din 2 Petru 1.5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta… – adică să vă trăiți practic, PRIN FAPTE credința … 11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – ca să ajungeți la destinația fericită! Vei ajunge cu Domnul ca sfârșit al alergării pentru Premiu, nu lăsându-te înșelat cu mântuirea ușuratică, numai că ai crezut pe moment, pentru veci!

Cei care nu cred, sau au doar eticheta de creştin nu vor beneficia de viaţă ci de Moartea a doua tocmai unii dintre cei care se pretind mântuiți pe veci (numai prin har, numai prin credință) au renunțat la umblarea cu Domnul PRIN FAPTE, dar nu au renunțat să se pretindă creștini, crezându-se pe veci și pe deplin asigurați în Cristos (indiferent ce ar face ei, umblând cu demonii)! Deci dacă ai crezut o dată și apoi ai eticheta de creștin, vei fi mântuit în final? NU!

Știm că Domnul te va cunoaște (la judecata finală, unde vei fi trimis cu cel pe care l-ai urmat) după FAPTE, roadele tale; după conținut, nu după vorbele meșteșugite cu mântuirea fără fapte, numai prin harul în care nu umbli, numai prin credința netrăită practic. Numai credința încă nu a mântuit pe nimeni (știm că dracii cred, se înfioară, se roagă – Luca 8.30, 31, dar degeaba, nu sunt mântuiți).

Vedem ce ne învață Biblia (insuflată de Dumnezeu) și cât de diferite sunt învățăturile arministe ale Bibliei (chiar sunt opuse) de minciunile lupilor răpitori vicleni (cu mântuirea pe veci):

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – apostolul nu se credea mântuit pe veci, numai prin harul în care să nu umble, numai prin credința teoretică a dracilor: sola gratia, sola fide!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Vei fi cu cel pe care îi urmezi!

Vicleanul continuă încercarea de înșelare a celor creduli

Ereticul cu mântuirea pe veci care a încercat să-i fraierească pe cei mai ușor de înșelat cu legămintele, continuă înșelarea:

Domnul reaminteşte faptul că a scos evreii din robia egipteană, dar nu au respectat legământul de vasalitate făcut între Dumnezeu şi poporul evreu la Sinai şi a urmat pedeapsa (Romani 1:31-32) – cât tupeu! După ce a zis bine (vedeți articolul precedent) că Dumnezeu nu se schimbă, acum zice că cei din vechime au pierdut pentru că nu au respectat Legea veche, și vrea să zică că acum mântuirea abracadabrantă este pe moment, pentru veci și atât – deci Dumnezeu s-a schimbat! Ce debusolat ar zice așa ceva?! Vedem că celor obsedați de erezia nimicitoare, demonii le-au luat mințile!

Din păcate mulţi aşa zişi credincioşi se joacă de biserica, sunt activi în formaţii muzicale, predau la şcoala duminicală, au o mulţime de activităţi şi doar îşi închipuie că îl slujesc pe Dumnezeu dar cu inima sunt departe de El – mai ales unii care au crezut numai pe moment și apoi se pretind mântuiți pe veci!

Răscumpărarea veşnică este oferită prin Isus Hristos. 1 Petru 1:18 „căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană”. Răscumpărarea este oferită de Hristos Evrei 10:19 „Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea Sfânt” – PRIN SÂNGELE JERTFEI DOMNULUI ISUS NU AVEM O INTRARE BĂUȚI LA CURVE; LA AVORTURI și altele asemenea, fiind mântuiți numai prin credință, pe veci!  Vedem în Biblie scopul venirii Domnului Isus în lume, pentru noi:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranță şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune – nu ca să umblăm cu satana, pe deplin asigurați în Cristos (mântuiți numai prin har, numai prin credință, pe veci)

În cartea Apocalipsa biruinţa a fost câştigată prin Sângele Mielului, nu prin altceva – după FAPTE vei fi judecat, nu după datul din gură cu credința dracilor, care nu mântuie (Iacov 2):

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc – și cei care au fost scriși, dar au fost șterși, ca urmare a neumblării lor cu Domnul, până la capăt: Exod 32.33 Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea. Aprecierea se face după conținut, nu după vrăjelile mântuirii false, ușuratice / vedeți articol / .

Cum poți fi mai aproape de mântuirea finală, viitoare, ni se spune / aici / , prin FAPTE în umblarea cu Domnul, pe calea mântuirii, până la capăt.

După fapte vei fi judecat, FAPTELE bune (ansamblul umblării cu Domnul) îți pot asigura intrarea în partea fericită a veșniciei!

Tupeul vicleanului nesimțit

Continuarea despre legăminte de aici (cum un adept viclean și mincinos al mântuirii pe veci ar vrea să ne înșele că erezia lui este reală):

”Pentru Biserica – Dumnezeu se angajează sa-i mântuiască, sa-i păstreze si sa-i prezinte in slava desăvarșiti pe toti cei care au crezut in Fiul Sau, Isus Christos: „Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Christos” (Fil. 1:6)”. Unul dintre atributele divine este Imuabilitatea, un Dumnezeu care nu se schimbă şi care îşi duce la îndeplinire planurile prin voia Sa hotărâtoare indiferent de voinţa oamenilor – ar vrea să ne zică că există un plan de mântuire numai a celor puțini, care este dus la îndeplinire chiar dacă ei umblă cu demonii (mântuirea ușuratică, numai prin credință, nu se poate pierde)

Luca 7
28 Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
29 Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui – vedem cum planul lui Dumnezeu a fost stricat de voința oamenilor!

Vedem că toți oamenii sunt cuprinși în planul lui Dumnezeu de mântuire (Tit 2.11), Jertfa Domnului este bună pentru TOȚI oamenii (1 Timotei 2.6), Dumnezeu oferă TUTUROR oamenilor posibilitatea mântuirii (același 1 Timotei 2.4), poruncește TUTUROR oamenilor să se pocăiască (Fapte 17.30), îi va judeca pe TOȚI după fapte (Apocalipsa 20.11-15).

În planul de mântuire, Dumnezeu i-a cuprins pe toți oamenii, dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei – și cum nu aveau voința liberă?!

Dumnezeu nu se angajează că îi va duce în partea bună a veșniciei pe toți cei care au crezut pe moment, ci că cei care vor să umble cu Domnul, au ajutor de sus cât timp sunt pe calea mântuirii.

Cât tupeu are vicleanul nesimțit că zice că ”Dumnezeu nu se schimbă” și știm bine că doar cei care au umblat cu Domnul au ajuns la Premiul ceresc!

Nu vă schimonosiți după cum este lumea, ci transformați-vă

Și aici un videoclip cu metamorfoza.

Romani 2.12 Să nu vă conformaţi modelului oferit de lumea trecătoare; ci să vă transformaţi prin înnoirea modului vostru de gândire, ca să puteţi avea abilitatea de a înţelege ce doreşte Dumnezeu de la voi. Iar dorinţa Sa este bună, plăcută şi perfectă. (trad. BVA)

Partea de trăire practică a creștinismului și metamorfoza

Nu știu cum se potrivesc unele lucruri, dar văd că există potriviri.

Știm că împărțirea Bibliei în pagini și a cărților Bibliei în capitole și versete și trimiterile au fost făcute de oameni, cum s-au priceput ei – de aceea dacă vreți să înțelegeți mesajul unui text, vedeți și ce scrie în capitolele precedente și în următoarele, pentru că împărțirea a fost făcută ca să găsim mai ușor un text, nu strict limitativ, adică nu citi mai mult; o idee nu este înglobată strict numai într-un capitol, ci se poate întinde mai mult.

Observ potrivirea versetului 2.12 și a versetului 12.2 din următoarele texte (mai ușor de ținut minte așa). Cele două texte conțin o mare parte a conținutului creștinismului (partea pe care oamenii intrați pe calea mântuirii trebuie să o facă pentru ca să ajungă la mântuirea lor finală, cu ajutor de sus – partea practică, de trăit cu Domnul):

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră lucrați-vă mântuirea voastră până la rodire și la coacerea roadelor, cu spaimă şi tremur de groază de pierderea mântuirii, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea – vă ajută în umblarea voastră pe calea mântuirii, până la capăt / vedeți articol despre umblarea cu Domnul, în parteneriat cu El /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii (nu mântuirea pe veci); aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

Romani 12
1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia (să nu fiți urâți ca lumea care știm că zace în cel rău), ci să vă prefaceţi – să vă transformați (metamorfozați), prin înnoirea minţii voastre (să vă gândiți la, să fiți preocupați de lucrurile Împărăției în care ați intrat), ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

În acest ultim verset este descrisă transformarea unei omizi (urâte) în fluturele frumos / vedeți articol / .

Cui slujești, cu acela vei fi.

Ce alegi să fii?

La care lucruri de sus să ne gândim

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la (fiți preocupați de, năzuiți la, meditați la) lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

Vedeți cartea despre Matei (de pastor Beniamin Fărăgău), fericirile din Matei 5:
3 „Ferice de cei săraci în duh (smeriți), căci a lor este Împărăţia cerurilor!
4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire – doar neprihănirea (îndreptățirea) PRIN FAPTE și-o pot face oamenii (Iacov 2.24 etc), deci la aceasta se referă – căci ei vor fi săturaţi!
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
Fiecare fericire este un test pentru cea precedentă.

Galateni 5
Faptele firii pământeşti şi Duhul
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi ca urmare nu veți mai împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26 Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Filipeni 2
1 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,
2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.
3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.
4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:
6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7 ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,
11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. / vedeți articol /
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui (pentru împlinirea planului de mântuire), şi voinţa şi înfăptuirea (planului).
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
17 Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur, şi mă bucur cu voi toţi.
18 Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine.

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.

Romani 12
1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia să nu vă schimonosiți, să nu fiți urâți ca lumea, ci să vă prefaceţi transformați, să vă metamorfozați, prin înnoirea minţii voastre prin schimbarea preocupărilor spre lucrurile lui Dumnezeu, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
3 Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.
4 Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,
5 tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.
6 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
7 Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.
8 Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.
Dragostea să se arate în toate
9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.

Vedeți în aceste texte din Noul Testament (Noul Legământ) ce preocupări să avem.

PRACTIC: Întreabă-L pe Dumnezeu ce așteaptă de la Tine (ce să faci), potrivit cu însușirile pe care ți le-a pus Dumnezeu în tine (Dumnezeu știe cel mai bine ce ți se potrivește) și vei avea călăuzire și ajutor de sus!

La ce se referă versetele din Filipeni 2.12 și 13 – la conlucrarea cu Dumnezeu (parteneriatul, sinergia) în umblarea cu Domnul, până la capăt, la ajungerea la Premiu

Continui seria despre legăminte, scrisă (copiată sau tradusă?) de un adept al învățăturii dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Despre Noul Legământ:

a). ”Pentru Biserica – Dumnezeu se angajează sa-i mântuiască, sa-i păstreze si sa-i prezinte in slava desăvarșiti pe toti cei care au crezut in Fiul Sau, Isus Christos: „Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Christos” (Fil. 1:6)”. – în realitate, unii abandonează umblarea cu Domnul și în acest fel, renunță la Premiul alergării!

Ca de obicei, cei cu mântuirea pe veci extrag din Biblie doar versetele care le convin lor, în încercarea vicleană de a arăta că mântuirea nu se poate pierde – de exemplu a găsit versetul de mai sus, dar nu a găsit (în aceeași carte!):

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

versetul 12: Lucrați-vă în vederea rodirii (până la capăt) mântuirea voastrăîn contast cu cei care au intrat pe calea mântuirii (în procesul de mântuire) din / Pilda semănătorului / , dar au abandonat și nu au ajuns să producă roade până la coacerea lor – cu sensul de Continuați să vă lucrați în vederea rodirii și a coacerii roadelor (până la capăt) mântuirea voastră inițială (erau intrați pe calea mântuirii), cu fobie, spaimă, teamă și tremur de groază de renunțare și de ceea ce ar produce aceasta, de pierderea mântuirii / vedeți articol cu termenii din limba greacă / și / articol / .

Conlucrarea cu Dumnezeu, parteneriatul (sinergia) cu Dumnezeu: versetul 13 pentru că Dumnezeu continuă să vrea să vă ajute (acest ajutor este harul) în umblarea voastră: vă energizează / vedeți articol / și adaugă voință la voința voastră ca să înfăptuiți planul lui Dumnezeu cu voi, să umblați cu Domnul până veți ajunge la mântuirea voastră viitoare!

Dumnezeu ne-a ajutat să intrăm pe calea mântuirii (în procesul de mântuire), continuă să ne ajute în această umblare după regulile impuse de El (Dumnezeu nu Se schimbă și nu ne-a oferit mântuirea ușuratică), dacă și cât timp vrem să umblăm cu El! Harul, fiindcă este o Lege, are pretenții pentru ajungerea la mântuirea finală / vedeți aceste pretenții / .

Doar dacă vei continua să umbli cu Domnul, în har, cu ajutor de sus, vei ajunge la destinația fericită!

Vicleanul ”mântuit pe veci” prezintă credința teoretică, FĂRĂ FAPTE, ca fiind mântuitoare

Ce ne mai vrăjește mântuitul pe veci (despre aburelile lui am scris în articolele anterioare) despre cartea Evrei (în care ni se prezintă Galeria eroilor trăirii practice, prin fapte, a credinței / vedeți articol / și posibilitatea pierderii mântuirii celor care se îndepărtează de Dumnezeu, nu minciunile viclene ale demonilor că mântuirea este numai prin credință, numai prin har și nu se poate pierde):

În Vechiul Testament credinţa era legată de ascultare și în Noul Legământ (Legea harului) este la fel, Legea harului trebuie respectată pentru mântuire, am arătat că HARUL adevărat (nu cel imaginar, fals și ușuratic al mântuirii pe veci) are pretenții / vedeți pretențiile harului, din Biblie / . Și credința din Noul Testament TREBUIE să fie trăită practic, PRIN FAPTE, în ASCULTARE de Domnul, ni se spune în Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa veșnică (mântuirea finală viitoare), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. Vedem că și în Noul Legământ credința este legată de ascultare! Ni se spune în Iacov 2 că credința FĂRĂ FAPTE este a dracilor și nu mântuie; Ioan Botezătorul i-a numit ”pui de vipere” pe cei care au vrut să fie mântuiți numai prin credință, fără ascultare!

indica o posesie a omului, o calitate – o umblare cu Domnul! Cuvântul folosit înseamnă statornicie iar în Noul Testament cuvântul utilizat înseamnă a admite o realitate, existenţa ei şi faptul că te încrezi în ea – doar credința trăită practic PRIN FAPTE contează și în Noul Testament! Nu a mântuit pe nimeni credința dracilor, moartă în ea însăși / vedeți articol cu text din Iacov 2 /. Te încrezi degeaba în credința dracilor, pentru că nu a mântuit pe nimeni!

Credinţa este un lucru esenţial pentru că Evrei11:6 „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui Dumnezeu!.” Credinciosul abandonează forţele proprii – talibanul vrea să zică că nu trebuie să umbli cu Domnul pentru mântuirea ta iar credincioşia este un atribut al lui Dumnezeu de care nu se dezminte – chiar dacă umbli cu demonii (care te-au înșelat cu mântuirea ușuratică, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE) că mântuirea nu ți-o mai poți pierde, odată mântuit pe veci mântuit 1 Ioan 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.credincioșia lui Dumnezeu este folositoare doar pentru cei care umblă cu Domnul! HARUL sfânt funcționează doar pentru cei care umblă cu Domnul! Am mai arătat că harul nu mântuie, ci este ajutorul de sus ca să putem face ceea ce nu au reușit cei de sub Legea lui Moise, să umblăm cu Domnul, pentru că doar așa vom ajunge să fim cu Domnul în partea fericită a veșniciei! Harul nu funcționează pe calea lumii!

Iacov 2
17 … credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! – sola gratia, sola fide
20 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? – inutilă, degeaba ai intrat în proces de mântuire, dacă nu rămâi și nu umbli PRIN FAPTE cu Domnul, până la capăt
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” – a crezut practic, a trăit credința PRIN FAPTE!
24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25 Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Merită să vă pierdeți locul pregătit de Domnul Isus în veșnicie pentru o iluzie cu mântuirea numai prin credință, numai prin har (FĂRĂ FAPTE) pe veci?

Bomboana otrăvită a dracilor

bomboane toxice

Să vedem în continuarea cum satana ar vrea să ne asigure că putem fi mântuiți FĂRĂ FAPTE, numai prin credința teoretică (care știm că este a dracilor și nu mântuie, de la care este sunt și învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică pe veci), prin faptul că povestește lucruri reale din Noul Testament (aceasta este dulceața bomboanei), dar mijlocul este toxic (poate face să pară învățătura dracilor ca fiind reală)! Diavolul nu ar fi diavol dacă nu ar încerca să ne otrăvească spiritual prin înșelare! Lupul răpitor cu mântuirea pe veci continuă (ce am prezentat în articolele anterioare) cu:

Cartea Evrei … etc – zice cine este autorul etc, ia niște lucruri adevărate și trage concluzia falsă că mântuirea nu se poate pierde, și asta chiar din cartea Evrei, care vorbește extrem de clar despre pierderea mântuirii și ne prezintă Galeria celor care au umblat cu Domnul PRIN FAPTELE LOR!

Ne prezintă contrastul dintre ritualurile Legii lui Moise și închinarea simplă în Legea harului – așa cum am arătat în mai multe articole, se făcea trecerea de la ritualurile (faptele) vechii Legi, la faptele (umblarea cu Domnul) Legii noi – în Noul Testament era vorba despre abandonarea ritualurilor vechi pentru umblarea cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul); nu s-a făcut trecerea de la ritualurile vechi la mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci și atât – ești mântuit și nu mai scapi nici să vrei – aceasta este numai minciuna demonilor!

Tema cărţii se axează pe cuvântul „mai bun”, şi apar îndemnuri de tipul „haideți, și haideți să” şi „perfect”haideți și haideți să (facem ce trebuie) nu este mântuirea iluzorie pe moment (numai prin credința teoretică) ci continuă, PRIN FAPTE! Nu există în această carte mântuire numai prin har, ci PRIN FAPTE, prin umblarea cu Domnul, în har, până la capăt, la mântuirea finală viitoare.

Epistola ne prezintă superioritatea lui Isus Hristos – cei care dau din gură cu Isus Cristos, întâi să umble cu Cristos:

1 Ioan 2.6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

Cei care au vrut să fie mântuiți numai prin har au fost numiți de Ioan Botezătorul, inspirat de Dumnezeu ”pui de vipere”, așa că pe Dumnezeu nu L-a înșelat nimeni cu datul din gură cu ”numai prin har, numai prin credință” – a dracilor care nu mântuie, ni se spune în Iacov 2 / vedeți articol / .

2 Timotei 2.19 Totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigilul acesta: Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui – după conținut, nu după etichetă / vedeți articol / (am văzut în articolele predecente că Saul și-a alterat conținutul, dar și-a păstrat credința teoretică – degeaba, că pe Dumnezeu nu L-a putut înșela nimeni, niciodată) şi: Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! – dacă nu îți trăiești practic până la capăt, PRIN FAPTE, credința ta, ajungi să fii lepădat de Dumnezeu!

Saul și David au fost aleși individual de Dumnezeu, dar Saul a renunțat să mai umble cu Dumnezeu (și-a păstrat degeaba aparența de sfințenie)

1 Samuel 10
1 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
6 Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om.
7 Când ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.

1 Cronici 10
1 Filistenii s-au luptat cu Israel, şi oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea filistenilor şi au căzut morţi pe muntele Ghilboa.
2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchi-Şua, fiii lui Saul.
3 Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit.
4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină aceşti netăiaţi împrejur să mă batjocorească.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci se temea. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea.
5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit.
6 Astfel a pierit Saul şi cei trei fii ai lui, şi toată casa lui a pierit în acelaşi timp.
7 Toţi bărbaţii lui Israel care erau în vale, văzând fuga şi văzând că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat acolo.
13 Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii
14 N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât – și în alte dăți nu L-a ascultat pe Dumnezeu, a renunțat să mai umble practic cu Dumnezeu (chiar dacă teoretic se pretindea sfânt), şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.

Saul a făcut parte din poporul ales și a fost ales de Dumnezeu să fie împărat. Când nu a mai umblat cu Dumnezeu, Dumnezeu l-a lepădat.

Cel cu mântuirea pe veci (despre minciunile căruia am scris în câteva articole anterioare), care minte ca să pară reală învățătura dracilor, zice că Legământul cu David este un legământ necondiționat – minciună, nu există legământ necondiționat, un legământ este un contract în care părțile se angajează să își facă partea proprie. Legământul cu David a fost exact ca legământul cu Saul; diferența a fost că David a umblat cu Domnul până la capăt (dacă a făcut greșeli, i-a părut rău și s-a pocăit de ele), dar Saul s-a îngâmfat și nu a mai ascultat de Dumnezeu, așa că Dumnezeu l-a lepădat (ni se spune în textul de mai sus). Saul și-a păstrat aspectul (eticheta, vopseaua) de sfânt, chiar după alterarea conținutului, dar Dumnezeu l-a apreciat după conținut.

Odată ce ai intrat în legământ cu Dumnezeu, doar umblarea cu Domnul până la capăt îți va asigura intrarea în Împărăția fericirii veșnice!

Saul a primit Duhul Sfânt, dar degeaba – a ales să nu umble cu Domnul până la capăt!

Învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde nu au nicio susținere biblică, așa că adepții lor încearcă să le justifice prin doctrinele dracilor, care zic că oamenii sunt complet decăzuți și nu au deloc voință liberă, Dumnezeu i-a ales numai pe cei foarte puțini pentru mântuire, pe ei îi sfințește (prin Duhul Sfânt) și ei nu mai pot cădea – sunt mântuiți pe veci.

Dar dacă ne uităm la istoria (scurtă) a lui Saul din Biblie, vedem că este invers.

1 Samuel 13
1 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani peste Israel – să vedem de ce numai 2 ani:
13 Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;
14 dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.”

Este vorba despre Saul, care fusese apreciat și ales de Dumnezeu:

1 Samuel 9
1 Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare şi voinic.
2 El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus.
3 Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.”
4 Saul a trecut prin muntele lui Efraim şi a străbătut ţara Şalişa fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit.
5 Ajunseseră în ţara Ţuf, când Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.”
6 Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.”
7 Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci şi n-avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?”
8 Sluga a luat din nou cuvântul şi a zis lui Saul: „Uite, eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.” –
9 Odinioară în Israel, când se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem să mergem la văzător!” Căci acela care se numeşte azi proroc, se numea odinioară văzător. –
10 Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!” Şi s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
11 Pe când se suiau ei spre cetate, au întâlnit nişte fete care ieşiseră să scoată apă; şi le-au zis: „Aici este văzătorul?”
12 Ele le-au răspuns: „Da, iată-l înaintea ta; dar du-te repede, astăzi a venit în cetate, pentru că poporul aduce jertfă pe înălţime.
13 Când veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănânce; căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa; după aceea, mănâncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă, dar, căci acum îl veţi găsi.”
14 Şi s-au suit în cetate. Tocmai când intrau pe poarta cetăţii, au fost întâlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime.
15 Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel şi-i zisese:
16 „Mâine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu, Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.”
17 Când a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.”
18 Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porţii şi a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.”
19 Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime şi veţi mânca astăzi cu mine. Mâine te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.
20 Nu te nelinişti de măgăriţele pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?”
21 Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce, dar, îmi vorbeşti astfel?”
22 Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui i-a vârât în odaia de mâncare, le-a dat locul cei dintâi între cei poftiţi, care erau aproape treizeci de inşi.
23 Samuel a zis bucătarului: „Adu porţia pe care ţi-am dat-o, când ţi-am zis: „Pune-o deoparte.”
24 Bucătarul a dat spata şi ce era pe ea şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat, pune-o înainte şi mănâncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat când am poftit poporul.” Astfel Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea.
25 S-au coborât apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul casei.
26 Apoi s-au sculat dis-de-dimineaţă; şi în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş şi a zis: „Scoală-te, şi te voi însoţi.” Saul s-a sculat, şi au ieşit amândoi, el şi Samuel.
27 Când s-au coborât la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră.” Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum”, a zis iarăşi Samuel, „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.” :

1 Samuel 10
1 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
6 Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om.
7 Când ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.
8 Apoi să te cobori înaintea mea la Ghilgal; şi eu mă voi coborî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, până voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.”
9 De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s-au împlinit în aceeaşi zi.
10 Când au ajuns la Ghibeea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de proroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi el a prorocit în mijlocul lor.
11 Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte au văzut că prorocea împreună cu prorocii şi îşi ziceau unul altuia în popor: „Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între proroci?”
12 Cineva din Ghibeea a răspuns: „Şi cine este tatăl lor?” – De-acolo zicala: „Oare şi Saul este între proroci?” –
13 Când a sfârşit de prorocit, s-a dus pe înălţime.

15 Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi, dar, ce v-a spus Samuel.”
16 Şi Saul a răspuns unchiului său … Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.
Saul ales împărat prin sorţi
22 Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Şi Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.”
23 Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s-a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus.
24 Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul?
26 Şi Saul s-a dus acasă în Ghibeea, însoţit de o parte din ostaşi, a căror inimă o mişcase Dumnezeu.

În text ni se povestește că Dumnezeu l-a ales pe Saul să fie împărat și cum întâmplarea cu măgărițele pierdute a fost de la Dumnezeu, ca să-l ducă pe Saul la prorocul Samuel, cel prin care vorbea Dumnezeu și care știa că va veni.

Istoria s-a petrecut cu cei care erau sub Legea veche și era mare lucru ca Duhul Sfânt să coboare peste un om atunci (chiar dacă era din poporul ales). Câți au avut parte de așa ceva? Foarte puțini (prorocii), probabil 1 din 10.000, și doar rar și pentru foarte puțin timp, atunci când vorbea Dumnezeu prin ei. Duhul Sfânt a coborât peste Saul și i-a schimbat inima (și până atunci era smerit și umblase cu Domnul, de aceea l-a ales Dumnezeu).

Saul a beneficiat de faptul că a fost ales de Dumnezeu, dar nu a rămas mult timp cu Domnul. A luat-o razna, nu a mai ascultat de Dumnezeu:

1 Samuel 15
9 Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire, şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.
Neascultarea lui Saul
10 Domnul a vorbit lui Samuel şi i-a zis:
11 „Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele.

Saul nu a mai vrut să asculte de Domnul – și atunci nu avea voința liberă? Vedem că a avut-o și a făcut ce a vrut el, s-a îndepărtat de Dumnezeu și Dumnezeu l-a lepădat (au fost mai multe neascultări, cum scrie și în Evrei 10 Dacă o ținem păcătuind, după ce am ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu …).

Ca urmare a neascultării de Dumnezeu, Dumnezeu l-a lepădat pe Saul. Nu l-a mai ajutat faptul că a fost ales de Dumnezeu, după ce nu a mai umblat cu Dumnezeu.

1 Cronici 10
1 Filistenii s-au luptat cu Israel, şi oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea filistenilor şi au căzut morţi pe muntele Ghilboa.
2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchi-Şua, fiii lui Saul.
3 Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit.
4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină aceşti netăiaţi împrejur să mă batjocorească.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci se temea. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea – alesul lui Dumnezeu, care nu a avut folos de la alegere decât atâta timp cât a umblat cu Dumnezeu, practic, PRIN FAPTELE lui.
5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit.
6 Astfel a pierit Saul şi cei trei fii ai lui, şi toată casa lui a pierit în acelaşi timp.
7 Toţi bărbaţii lui Israel care erau în vale, văzând fuga şi văzând că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat acolo – au câștigat filistenii!
13 Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.
14 N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.

Pe Saul, cel care avusese Duhul Sfânt, l-a îndepărtat de Dumnezeu (chiar dacă continua să se pretindă sfânt și ales) mândria lui, care a produs neascultare. S-a întâmplat cum ne-a spus Domnul Isus în Pilda semănătorului, că pe unii care au intrat pe calea mântuirii (în proces de mântuire), preocupările lumii îi vor face să cadă și să fie pierduți.

Nu există nici o justificare biblică pentru mântuirea pe veci. Doar dacă umbli cu Domnul (cu ajutor de sus, prin Duhul Sfânt) până la capăt, vei ajunge cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

David a fost binecuvântat de Dumnezeu pentru că a umblat cu Dumnezeu până la capăt, așa a transmis binecuvântarea urmașilor lui

Știți vechea poveste, răsuflată din Evul Mediu, care ar vrea să ofere o umbră de credibilitate și de justificare învățăturii cu mântuirea pe veci, că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire, iar aceia pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea.

Am scris despre David, în artiolul precedent, unde am prezentat minciuna unui fanatic al mântuirii pe veci că Dumnezeu a făcut legământ necondiționat cu David – minciună! David a umblat cu Domnul, de aceea a ajuns să fie pus împărat, așa a primit binecuvântarea. Asemeni lui Avraam / vedeți articol / , Dumnezeu știa că David va umbla cu El practic, PRIN FAPTELE LUI, această umblare și în viitor a atras binecuvântarea lui Dumnezeu peste el și peste urmașii lui! Umblarea cu Domnul, nu alegerea!

De unde știm asta? Din Biblie, dacă ne uităm ce a pățit împăratul de dinaintea lui David, Saul, care a fost apreciat de Dumnezeu la început, când era smerit:

1 Samuel 13
1 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani peste Israel. …
11 Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt strânşi la Micmaş,
12 mi-am zis: „Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului!” Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot.”
13 Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel – și pentru alte neascultări (în noua lui îngâmfare) – s-a săturat Dumnezeu de el
14 dar acum, domnia ta nu va dăinui … pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.”

Dumnezeu nu l-a ales obligatoriu pe David, pentru că așa a avut chef pe moment, ci pentru că acesta a umblat cu Domnul. Și pe Saul l-a ales Dumnezeu, dar el a luat-o razna și a pierdut binecuvântarea. Saul fusese ales de Dumnezeu înaintea lui David, și dacă ar fi continuat să umble cu Domnul practic, prin faptele lui, în Biblie scrie că Domnul ar fi întărit pe vecie domnia lui peste Israel și deci ar fi fost el (nu David) un înaintaș al Domnului Isus. Nu i-a folosit alegerea de sus decât atâta timp cât a umblat cu Domnul.

Cei cu mântuirea pe veci (cei obsedați de alegerea de sus) ne-a spus că Dumnezeu a făcut lista cu cei care vor fi mântuiți, înainte de facerea lumii. De exemplu lista din Matei (din articolul anterior) cu înaintașii Domnului Isus era gata făcută. Din Biblie vedem că nu era, de exemplu în listă trebuia să fie Saul, dar el s-a lăsat de umblarea lui cu Domnul și așa a apărut acolo David, care a umblat cu Domnul până la capăt.

Nu vei ajunge la mântuirea finală din partea fericită a veșniciei decât dacă rămâi cu Domnul și umbli cu El până la capăt!

Despre David – Dumnezeu i-a apreciat doar pe cei care au umblat practic cu El

Continuarea articolelor despre falsificarea conținutului Bibliei ca să pară reală erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde – despre legăminte.

Citez: Legământul cu David. (2 Sam. 7:4-16; 1 Cr. 17:3-15), este un legământ necondiționat – un legământ este un contract între părți, nu există legământ necondiționat, am văzut în Biblie că nici măcar promisiunile lui Dumnezeu nu au fost necondiționate – Dumnezeu s-a căit de răul pe care a vrut să-l facă celor din poporul ales când ei s-au pocăit și i-a părut rău de binele pregătit pentru ei, când ei s-au îndepărtat de trăirea practică cu Dumnezeu (tot popor ales erau, dar degeaba).

Pe David, Dumnezeu l-a ales să fie viitorul împărat (după lepădarea de Saul) pe baza umblării lui cu Domnul de până atunci. Să vedem ce ne spune Biblia despre David:

1 Samuel 16
1 Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.”
11 Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.”
12 Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!”
13 Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare – mai ales în vechime, Duhul Sfânt venea peste sfinții care au trăit cu Domnul PRIN FAPTELE LOR! Nu l-a găsit pe David zăcând în fața ubui birt (a umblat practic cu Domnul, că nu se credea mântuit pe veci cu sola fide, sola gratia etc).

1 Samuel 17
34 David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,
35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.
36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu.”
37 David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!”

Descrierea lui David:

32 David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul tău va merge să se bată cu el.”
33 Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”

Dacă un copil (era și mai mic când a făcut așa) a învins și chiar a omorât leu și urs, este clar că a avut ajutor de la Dumnezeu și – mai ales sub Legea lui Moise – nu aveau pe Dumnezeu că ei decât cei care trăiau cu Dumnezeu, sfinții lui Dumnezeu!

Ereticul care folosește lucruri din Biblie ca să falsifice conținutul Bibliei ca să pară reală mântuirea pe veci nu s-a uitat la viața lui David de până atunci (ei falsifică conținutul Bibliei prin extragerea unor versete din context). Dacă ne uităm la viețile celor apreciați de Dumnezeu, vedem motivul acestei aprecieri, umblarea lor practică cu Domnul!

O păgână s-a întors la Dumnezeu și a intrat în Cartea neamului lui Isus Hristos PRIN FAPTELE EI

Continuarea articolului anterior, despre falsificarea spiritului Bibliei, ca să pară reală mântuirea pe veci (orice ar face cei mântuiți apoi).

Legământul cu David. (2 Sam. 7:4-16; 1 Cr. 17:3-15), este un legământ necondiționat – nu există așa ceva, legămintele sunt contracte în care fiecare participant trebuie să își facă partea lui. Știm că Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam ca urmare a faptelor lui, a umblării lui cu Domnul, la fel și pe David.

Rut 1
1 Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
2 Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
3 Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
4 Ei şi-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
5 Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.

14 Şi ele au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacra sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea.
15 Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta.”
16 Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
17 unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”
18 Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit.
19 Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem.

Rut 2
11 Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta, de la moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte.
12 Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului Dumnezeului lui Israel sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!”

Rut 4
12 Sămânţa pe care ţi-o va da Domnul, prin această tânără femeie, să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care s-a născut lui Iuda din Tamar!”
17 „Un fiu s-a născut Naomei!” Şi l-au numit Obed. Aceasta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David – care a existat pentru că o păgână s-a întors la Dumnezeu, a intrat prin alegere personală în poporul ales de Dumnezeu și a avut mai mare binecuvântare din umblarea ei cu Domnul decât cei din poporul ales când nu au urmat pe Domnul!

18 Iată sămânţa lui Pereţ: Pereţ a fost tatăl lui Heţron;
19 Heţron a fost tatăl lui Ram; Ram a fost tatăl lui Aminadab;
20 Aminadab a fost tatăl lui Nahşon; Nahşon a fost tatăl lui Salmon;
21 Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;
22 Obed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David.

Evanghelia după Matei, 1
1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam:
2 Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;
3 Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
4 Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
5 Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;
6 Iese a născut pe împăratul David.
….. 16 Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos.

Dacă nu a fost scrisă Rut în lista urmașilor lui Pereț (din Rut 4), a fost scrisă în Noul Testament, în cartea înaintașilor Domnului Isus, la începutul primei Evanghelii – Vestea Bună că Sfânta Treime ne-a oferit posibilitatea să fim mântuiți (nu obligația la mântuirea fără pocăință, fără umblarea cu Domnul, pe veci și atât)

Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu – ca urmare a alegerii ei personale și a umblării ei cu Dumnezeu, Rut a devenit o înaintașă a Domnului Isus.

Un fanatic minte, ca să facă să pară reală mântuirea pe veci și astfel falsifică înțelesul Legământului cu Domnul

Am arătat în articolul precedent că orice legământ este un contract, în care părțile care participă promit că fiecare își va face partea lui în contractul respectiv. Legământul cu Domnul este contractul în care oamenii vor umbla cu Domnul (în Noul Legământ au și ajutor de sus), iar Dumnezeu le garantează că dacă vor umbla până la capăt, vor ajunge la destinația fericită – aici Dumnezeu a făcut și face partea mai mare. Pentru fiecare om intrat în proces de mântuire (pe calea mântuirii), dar care nu își respectă până la capăt partea lui, obligația de a umbla cu Domnul, contractul (legământul) nu mai este valabil.

Și Viorel A. răspândește învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Să vedem cum falsifcă acesta noțiunea de Legământ cu Domnul. Citez:

Legământul Edenic (Gen. 1:26-31; 2:16-17), a fost primul legământ pe care Dumnezeu îl face cu omul, este un legământ condiționat – vicleanul ar vrea să ne înșele cu vorbe mincinoase, în realitate orice legământ este condiționat, că altfel nu ar mai fi legământ!, în care ascultarea sau neascultarea însemna viață și binecuvântarea sau blestem și moarte fizică și spirituală – corect, și știm că Dumnezeu nu S-a schimbat (Iacov 1.17, vedem aceasta și din poruncile Domnului Isus și din cerințele harului) și ne cere același lucru pentru ajungerea la mântuirea viitoare finală: umblarea practică cu Domnul, PRIN FAPTELE noastre!

Legământul cu Avraam este o promisiune divină, irevocabilă, o revelație a lui Dumnezeu în istorie, prin alegerea unui om, a unui popor, care îl va aduce pe scena istoriei pe Mesia – minciună, un legământ este un contract. Am arătat că Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam pentru că Avraam a umblat cu Domnul până atunci și Dumnezeu a știut că va face la fel și de atunci înainte, ba mai mult, își va învăța și urmașii să umble cu Domnul / vedeți articol / lupul răpitor a pus numai textele din (Gen. 12:1-4; …. 17:1-8), dar în articol vedeți textul și din Facerea 18 – nu l-a scris și pe acela, pentru că dacă este împotriva mântuirii ușuratice pe veci, înseamnă că nu există – vedem cum falsifică înșelații satanei conținutul (spiritul) Bibliei, prin faptul că extrag doar ceea ce le place din Biblie ! Iar dacă este vorba și despre Mesia, vedem din Biblie că Iosif nu a fost un alcoolist drojdier curvar și drogat și nici Maria nu făcea avorturi, cum fac astăzi unii dintre cei care se consideră mântuiți pe veci. De mai multe ori în Biblie ni se spune că Dumnezeu s-a răzgândit: uneori a vrut să facă bine celor din poporul ales, dar dacă ei au făcut rău și lui Dumnezeu i-a părut rău de binele pe care a vrut să li-l facă și au rămas fără binecuvântare și invers. Dumnezeu a urmărit ce făceau ei și le-a dat DUPĂ FAPTELE LOR, așa cum a promis Dumnezeu că va face, atunci când le-a pus în față alegerea din Deuteronom 28, vedeți și capitolele 29 și 30 – nu Dumnezeu a ales în locul lor, ci au suportat consecințele FAPTELOR LOR!

Deuteronomul 29
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” – pentru cei care se pretind mântuiți pe veci!
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – unde poți ajunge cu mântuirea numai prin har, numai prin credința dracilor, care ni se spune în Iacov 2 că nu mântuie.
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.
22 Vârsta (generațiile) de oameni care va veni, copiii voştri care se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată – la vederea urgiilor şi bolilor cu care va lovi Domnul ţara aceasta,
23 la vederea pucioasei, sării şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămânţă, nici rod, nicio iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a nimicit Domnul, în mânia şi urgia Lui –
24 toate neamurile vor zice: „Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?
25 Şi li se va răspunde: „Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul Dumnezeul părinţilor lor când i-a scos din ţara Egiptului;
26 pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i dăduse Domnul.
27 De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei ţări şi a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta.
28 Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuţeală, şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede azi.” este vorba chiar despre cei din poporul ales, care atunci când nu au mai vrut să umble cu Domnul nu au avut folos de faptul că au fost aleși, ci au suportat și încă mai suportă consecințele rele!

Oricât ar vrea falsificatorii religiei să găsească motive (false), învățătura sănătoasă nu seamănă cu mântuirea pe veci!

În Legământ cu Domnul: dacă continui să umbli cu Domnul ajungi la destinația fericită; dacă renunți, nu ajungi

Cum se încheiau legămintele cu jurământ în vechime (așa făceau cei care erau sub Legea veche):

Deuteronom 29
12 stai înaintea Domnului Dumnezeu ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău

Vedem că legământul a fost un contract între oameni și Dumnezeu, inițiat la porunca lui Dumnezeu cu cei care atunci făceau parte din poporul ales (dar care nu au beneficiat de această alegere decât atunci când au umblat cu Dumnezeu!).

Facerea 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” am arătat în acest articolDumnezeu a binecuvântat pe Avraam ca urmare a umblării lui cu Domnul PRIN FAPTELE LUI de până atunci și pentru că Dumnezeu a știut că Avraam va umbla și în continuare cu Domnul și își va învăța și urmașii să facă la fel – binecuvântarea urmașilor este prin învățătura sănătoasă cu mântuirea PRIN FAPTE în har, nu prin ușurătatea mântuirii pe veci
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Cum se încheia un legământ cu jurământ: un animal (de exemplu o vită) era tăiat în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând că așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în legământul acela.


Că nu mai suntem sub Lege, ci sub har, înseamnă că am ieșit de sub osânda (condamnarea) Legii vechi și am intrat sub autoritatea Legii noi, a harului, care știm că este o Lege dată de Dumnezeu și are pretenții – / vedeți aici / .

Harul este ajutorul dat de Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul până la capăt și este dat cu dedicație, strict pentru acest scop. Jertfa Domnului Isus folosește doar celor care umblă cu Domnul; nu este de folos celor care pretind că pot să umble cu demonii, că nu există cădere din har, că mântuirea nu se poate pierde.

Dacă nu îndeplinești scopul harului:

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă veșnică credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Dacă nu mai umbli cu Domnul (și nu vei ajunge la Premiul alergării), ai ieșit din har (nici nu mai ai din ce har cădea) și pentru că ai ieșit de sub autoritatea Legii harului (care poate să te ajute să umbli cu Domnul, altfel nu te mântuie), astfel ai intrat iar sub puterea de condamnare a Legii vechi, dată lui Moise (nu există altă lege) și care știm că nu a fost dată spre mântuire, ci pentru cunoașterea păcatelor. Vei fi judecat după Legea dată lui Moise, care nu a scăpat pe nimeni (de aceea scrie în versetul 28 de mai sus despre Legea lui Moise).

Legământul cu Dumnezeu este un contract, în care fiecare parte trebuie să își facă partea în mântuire. Dumnezeu a făcut și face partea mai grea, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră, să împlinim pretențiile Legii harului. Dacă nu, ajungi să fii condamnat pe veci de Legea lui Moise – am arătat în articolele anterioare, după pildele Domnului Isus, că cei intrați pe calea mântuirii, dar care nu au produs roade vrednice de pocăința lor, pentru că au vrut să fie mântuiți FĂRĂ FAPTE, nu au ajuns să fie mântuiți în final:

Matei 24
48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii – se crede mântuit pe veci
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două – ca urmare a nerespectării Legământului harului, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. – Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Ai intrat în legământ cu Dumnezeu. Umblă cu Dumnezeu, în harul Lui, PRIN FAPTELE TALE vrednice de pocăința ta, până la capăt! Pentru că merită efortul alergării pentru Premiul ceresc și pentru că altfel vei avea o mai mare pedeapsă în veșnicia rea!

Ce înseamnă să veghem

Matei 24
Îndemn la veghere
36 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
38 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39 şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
40 Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.
41 Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
42 Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
43 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
44 De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
45 Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
46 Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
47 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

La ce veghere ne îndeamnă Domnul Isus, doar să fim sfinți și statici, adică să nu ne murdărim, dar să nu facem nimic pentru Împărăție? Mântuiți și atât? Ne spune chiar Domnul Isus ce așteaptă de la noi, ce pretenții are pentru mântuirea fiecăruia, în capitolul următor 25 din Evanghelia după Matei, am arătat începând cu acest articol că după intrarea pe calea mântuirii, pentru propria mântuire, fiecare trebuie să umble practic cu Domnul, PRIN FAPTELE LUI, cu mare ajutor de sus (doar așa putem, nu singuri).

Să veghem înseamnă să ne vedem mai departe de umblarea noastră cu Domnul, prin faptele noastre, până la capăt, să nu renunțăm la umblarea cu Domnul! Sfinții statici vor rămâne pe dinafară de Împărăție!

Unii se folosesc de extragerea versetelor din context ca să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, dar în tot capitolul 25 ni se prezintă prea clar ce cere Dumnezeu de la noi pentru ca să ajungem la mântuirea finală: umblarea cu Domnul practic, PRIN FAPTE, până la capăt! Avem ajutor de sus (numit har) pentru aceasta, știm că Dumnezeu Și-a făcut și își face partea Lui mai mare în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră.

În pilda fecioarelor sfinte, au ajuns să fie mântuite în final doar cele care aveau FAPTE, la fel în pilda talanților / vedeți articolul anterior / , la fel în prezentarea Judecății viitoare care va fi după fapte, când doar cei CU FAPTE vor ajunge să fie cu Domnul! Toți erau sfințiți (mântuiți inițial), au vrut să fie mântuiți și au crezut că vor fi, dar au fost mântuiți în final doar cei care au umblat cu Domnul, PRIN FAPTELE LOR, până la capăt!

49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii – sola fide, sola gratia, hâc hâc soli satana gloria
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor – a celor care vor mântuirea dar fără să umble cu Domnul PRIN FAPTELE LOR; am arătat aici că Domnul Îi cunoaște pe cei care sunt ai Lui după conținut, după FAPTELE lor, nu după datul din gură (cu mântuirea pe veci); acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Cui slujești, cu acela vei fi (indiferent de datul din gură cu mântuirea pe veci cu solele, nu vor exista suficiente învățături ale dracilor ca să te scape de mânia viitoare)!

Domnul Isus ne spune despre cei care au ajuns să fie mântuiți în final PRIN FAPTE și despre unul care a vrut să fie mântuit FĂRĂ FAPTE

Asemenea celor numiți de Ioan botezătorul ”pui de vipere” / vedeți articol cu text / , și aici Domnul Isus ne prezintă un mântuit pe veci FĂRĂ FAPTE și unde ajunge el în veșnicie.

Domnul Isus a spus ucenicilor o pildă:

Matei 25
14 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care atunci când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21 Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!
22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23 Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!

Cei care au intrat în bucuria Stăpânului lor sunt cei care erau intrați în procesul de mântuire și au umblat cu Domnul PRIN FAPTELE LOR, până la capăt (când au stat față în față cu Domnul, la Judecata finală, care știm că este DUPĂ FAPTE – Apocalipsa 20.11-15). După ce au intrat pe calea mântuirii, AU AJUNS SĂ FIE MÂNTUIȚI PRIN FAPTELE LOR, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul).

24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: – se observă vrăjelile cu vorbe umflate de religiozitate superficială, falsă, numai prin credință (care este a dracilor și nu mântuie, scrie în Iacov 2): harul suveran, harul irezistibil, pe veci asigurat în Cristos cu solus Christus etc.
25 mi-a fost teamă – minte, adevărul este că a vrut să fie mântuit în veșnicie, dar fără fapte! şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ – nu a vrut să lucreze pentru Domnul, nici măcar cu puținul talant primit! iată-ţi ce este al tău!”
26 Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş (nu era temător, ci se pretindea mântuit pe veci fără fapte) – nu i-a mers cu sola fide! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28 Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29 Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!
30 Iar pe robul acela netrebnic (și el era robul Stăpânului, și el era intrat pe calea mântuirii, ca ceilalți, dar și-a pierdut mântuirea inițială), aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” – cu sola gratia (mântuirea ușuratică, numai prin har, pe veci) a ajuns în partea rea și nefericită a veșniciei.

Cel care era rob (era intrat în procesul de mântuire, fusese deja mântuit cu mântuirea inițială) și nu a vrut să facă nimic, a vrut să fie mântuit în final FĂRĂ FAPTE, dar a ajuns în chinul veșnic!

Cei care propovăduiți învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, renunțați la acestea, pentru că veți avea mai multă osândă în partea rea și nefericită a veșniciei!

2 Petru 2
17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă (credința numai teoretică, FĂRĂ FAPTE, nu mântuie, este ca o fântână fără apă – care există degeaba, fără folos!), nişte nori alungaţi de furtună – propovăduiesc mântuirea ușuratică și iluzorie (falsă) pe veci cu sola fide, sola gratia etc; lor le este păstrată negura întunericului – sola satana și în veșnicie!
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire (momesc indirect): ești mântuit numai prin credință, FĂRĂ FAPTE vrednice de pocăință, numai prin har, pe veci; nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, Cristos a făcut totul (poți merge băut la curve), nu poți cădea din har, ești asigurat pe veci în Cristos chiar dacă umbli cu demonii care te-au înșelat cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde!
19 Le făgăduiesc libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii – stricăciunea învățăturilor dracilor. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit – chiar dacă sunt sfinți în rest, cei care propovăduiesc învățăturile dracilor au devenit astfel lupi răpitori

Despre cei care primesc și trăiesc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci:
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o – au intrat pe calea mântuirii (au fost mântuiți inițial), să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată – aceasta este pierderea mântuirii! Evrei 10.26-31, v.29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – cei care s-au întors la lucrurile lumii au ieșit din har – și atunci cine îi va mai mântui? Că altă jertfă nu există! S-au întors la judecata vechii Legi (nu este altă lege) pentru mai mare condamnare în veșnicie, dacă nu se întorc prin pocăință la Dumnezeu!

Renunțați la învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde, pentru că ucideți sufletele celor intrați pe calea mântuirii cu acestea și veți avea mai multă osândă veșnică!