Mântuirea finală viitoare

1 Petru 1. 9 veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.

Vedem că mântuirea finală viitoare o vom obțin în finalul umblării PRIN FAPTE cu Domnul, nu la început, când am intrat în procesul de mântuire prin har, prin credință (fără fapte).

De unde știu la ce fel de credință se referea Petru? Din următoarele texte:

2 Petru 1
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte – nu seamănă cu mântuirea pe moment pentru veci, că poți face orice, numai să dai din gură cu solele
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta – să vă trăiți practic credința!; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea prietenească (amiciția) de fraţi; cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – umblarea cu Domnul PRIN FAPTE va avea ca rod ajungerea la mântuirea finală!

Petru, inspirat de Dumnezeu, ne spune că mântuirea este un proces, doar la sfârșitul lui vom ajunge să primim mântuirea (știm că o putem primi doar în urma Judecății finale, care va fi DUPĂ FAPTE, ni se spune în Apocalipsa 22.11-15, la fel ne spune chiar viitorul Judecător în Matei 25).

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință, nu prin fapte” este doar mântuirea inițială (intrarea în procesul de mântuire) – ai fost pus la Start ca să umbli cu Domnul, practic, PRIN FAPTE, până la FINIȘ!

Apostolul Pavel alerga spre țintă – mântuirea viitoare (finală)

Harul lui Dumnezeu nu te pune la Finiș, ci la Start (”prin har ați fost mântuiți, prin credință” se referă la mântuirea inițială, nu la cea finală!) și apoi te ajută să ajungi la mântuirea finală. După ce ai intrat pe calea mântuirii, TREBUIE să umbli cu Domnul practic, prin FAPTE, respectând regulile Lui.

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – apostolul Pavel aleargă (mântuirea la prezent – în procesul de mântuire) pentru Premiu (mântuirea finală viitoare) , întrucât a fost mântuit cu mântuirea inițială
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă (nu a ajuns încă la mântuirea finală); dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea (lumea și preocupările ei păcătoase) şi aruncându-mă spre ce este înainte (spre lucrurile Împărăției – vedeți și Coloseni 3 – gândirea creștină),
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus – mântuirea finală la care va ajunge în viitor, dacă va alerga împreună cu Domnul, respectând pretențiile harului, până la capăt!

Doar mântuirea inițială ai primit-o cadou

Unii spun că au fost mântuiți pe veci (așa spune Biblia) în momentul când au crezut, apoi pot face orice, fiind deja asigurați în Cristos chiar dacă ei umblă cu demonii.

Am arătat aici cum am înțeles eu ce este mântuirea: prin har am primit mântuirea inițială (mântuirea la timpul trecut) cadou, apoi trebuie să umblăm cu Domnul până la capăt (în procesul de mântuire), respectând regulile, doar așa putem ajunge la mântuirea finală (viitoare), care nu este cadou, ci este prin FAPTE (la Judecata viitoare doar FAPTELE vor conta, nu repetarea solelor, ca păgânii care cred că bolborosirea le poate fi de folos).

În momentul când am crezut am fost puși (cadou, prin har) la START, nu la FINIȘ, apoi primim ajutor de sus ca să umblăm cu Domnul, pentru că doar așa putem ajunge să fim mântuiți în final (în viitor), să fim (în urma Judecății viitoare) cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Prin har am fost puși la Startul umblării cu Domnul, pentru Premiul ceresc!

Doar intrarea în procesul de mântuire este cadou, prin har, prin credință

Evrei 10
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”,
17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”

Efeseni 2
1 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul (cadoul) lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

În textul din Evrei 10 ni se amintește o prorocie veche despre nașterea din nou de sus: iertarea trecutului (nu că poți face orice, că toate îți sunt deja iertate pe veci, orice ai face), trecerea preocupărilor minții (de la lume) la lucrurile de sus (în Coloseni 3 ni se spune să continuăm aceste preocupări și să le punem în practică, în trăirea cu Domnul), justificarea (îndreptățirea) inițială prin credință – la care trebuie să ne adăugăm fiecare justificarea prin fapte / vedeți articol cu text din Iacov 2 / (doar aceasta va conta înaintea Judecătorului la judecata finală – după fapte vom fi judecați).

În al doilea text, din Efeseni 2, în primele 3 versete ni se povestește despre cum eram în lume, apoi Dumnezeu ne-a născut din nou (versetele 4 și 5). În mod extrem de vizibil și evident, mântuirea inițială am primit-o în momentul când am crezut (numai prin har), nu am ajuns încă la mântuirea finală (premiul ceresc al alergării cu Domnul, respectându-i regulile).

Prin har ați fost mântuiți, în momentul când ați crezut se referă la justificarea (îndreptățirea) inițială prin credință, la minunea nașterii din nou cu schimbarea preocupărilor spre Împărăția lui Dumnezeu, primită fără fapte – cadou.

Doar intrarea în procesul de mântuire este fără fapte, apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (cu mare ajutor de la El)!

Pavel a prezentat mântuirea viitoare la care poți ajunge la sfârșitul alergării cu Domnul, după regulile Lui, altfel nu o vei avea

Scrierile apostolului Pavel sunt cele mai folosite ca, prin extragerea versetelor din context, să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică (numai să crezi și atât, numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE), pe veci.

Am arătat că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, de exemplu în textul din articolul anterior cere fraților să își producă propria mântuire viitoare.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă, chiar fobie / vedeți articol / ) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării/ vedeți articol despre ajungerea la Premiul ceresc/ ), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

De asemenea, am arătat că și pentru apostolul Pavel, mântuirea are trei timpuri (trecut – mântuirea inițială primită când ai crezut; prezent – procesul de mântuire – umblăm cu Domnul, cu mare ajutor (nu obligație) de sus; ca să ajungem la mântuirea viitoare finală – numită Premiul:

1 Corinteni 9.24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – este vorba despre mântuirea inițială
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu a ajuns încă la mântuirea finală, nu se credea mântuit pe veci!; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Pavel nu se credea mântuit pe veci (în momentul când a crezut; mântuit numai prin har, numai prin credință) și știa că încă nu a ajuns să fie mântuit cu mântuirea finală (era încă pe pământ și niciun om, cât a fost pe pământ, nu a fost mântuit cu mântuirea finală).

Coloseni 2.18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă  – aleși individual de Dumnezeu, prin gândurile firii lui pământeşti – va fi cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii, în firea pământească, deși Biblia spune invers:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – nu ajută solele pentru mântuire, nu există mântuire ușuratică pe veci!
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie harul în care nu umblă, nici credința dracilor!

Coloseni 2
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor – învățăturile dracilor cu solele din Evul mediu, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vei fi cu Domnul în veșnicie, chiar fără să umbli cu Domnul!
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

La mântuirea finală (cu Domnul în veșnicie) poți ajunge doar dacă umbli cu El, respectând regulile Lui, până la capăt, altfel îți pierzi mântuirea primită (inițială) și nu vei ajunge să fii mântuit în final (la Judecată, la trierea de la urmă). Chiar Pavel era convins că își poate pierde mântuirea și să fie lepădat (adokimos, termen folosit și în textul din Evrei 6 – dacă nu produce roade bune (mântuirea dusă până la capăt), va fi lepădat (adokimos) și aproape blestemat (cu blestemul Judecății din Matei 25: mergeți blestemaților în focul cel veșnic, niciodată nu v-am cunoscut!) și va sfârși în focul veșnic!

Chiar în textul de sus, Pavel îi îndeamnă pe cei intrați în procesul de mântuire (pe frați) să își rodească (producă) propria mântuire, până la coacerea roadelor (mântuirea finală) și scrie: să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii – adică TRĂIND PRACTIC, PRIN FAPTE; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar – dacă ei nu mai sunt fără pete, curați, fără vină, și dacă sunt fără FAPTE, își pier mântuirea și apostolul a alergat și s-a ostenit degeaba pentru ei, că ei nu au ajuns la Premiul ceresc, cu Domnul în veșnicie!

Siliți-vă să intrați pe calea mântuirii, apoi dați-vă toate silințele să umblați cu Domnul până la capăt, pentru că doar așa veți ajunge să fiți mântuiți în final!

Să vedem, este reală pretenția celor care se cred mântuiți pe veci că odată ce au fost mântuiți, ei rămân mântuiți pe veci (orice ar face ei, că nici nu contează ce fac, fiind mântuiți fără fapte, numai prin credința dracilor care nu mântuie)?

Luca 13.24Nevoiţi-vă (siliți-vă) să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre (când va fi prea târziu), şi nu vor putea – unii zic că Domnul Isus a făcut totul pentru mântuirea ta și tu nu trebuie să mai faci nimic (că nici nu ai ce face). Dar vedem că Domnul Isus ne spune întâi că noi (fiecare) trebuie să ne silim să intrăm în procesul de mântuire (pe calea mântuirii) și alții vor vrea să intre dar va fi prea târziu (vedeți versetul următor). Nici vorbă de mântuire în dar (că tu nu trebuie să faci nimic, că Dumnezeu te-a ales, te-a mântuit și nu mai scapi – în text se vede că oamenii au voința liberă să aleagă, dar unii vor vrea să aleagă corect prea târziu).

2 Petru 1.5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta (să vă trăiți practic credința, PRIN FAPTE, nu să vă opriți la credința teoretică); cu fapta, cunoştinţa vedeți articol despre lista cu lucrurile de făcut, ca să ajungi să fii mântuit în final (în viitor) de mânia viitoare (versetele 10 și 11).

După ce ai intrat pe calea mântuirii, renunță la preocupările lumii și gândește-te la lucrurile lumii noi, în care ai intrat (Coloseni 3, primele versete), dă-ți interesul, depune efort practic să umbli cu Domnul, prin fapte (roade vrednice de pocăință), pentru că doar așa vei ajunge să fii cu Domnul:

2 Petru 3. 14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri (să fiți cu Domnul în veșnicie, din versetul 13), siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

Vedem din nou că mântuirea este un proces, cu mântuirea inițială la timpul trecut, care a fost un moment; cu umblarea cu Domnul pe calea mântuirii (mântuirea la timpul prezent) pentru că doar așa vom ajunge la Premiul ceresc, să fim cu Domnul (mântuirea finală, la timpul viitor) și este extrem de clar că Biblia nu oferă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, ci pentru fiecare timp al procesului de mântuire, scrie ”siliți-vă!”, ”dați-vă toate silințele!”. Din punt de vedere juridic, Cristos nu a făcut nimic pentru tine dacă nu umbli cu El până la capăt, pe calea trasată de El (nu de satana, în Evul Mediu, cu solele).

După ce ai intrat pe calea mântuirii (în propriul tău proces de mântuire), umblă cu Domnul practic, prin FAPTE, cu râvnă și inteligență (cu mintea schimbată), depune efort să-i fii plăcut lui Dumnezeu și în final vei fi mântuit!

El ne-a mântuit (am intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire) pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice – ca să umblăm cu Domnul în har până vom fi mântuiți în final

Tit 3
4  când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
cu scopul: 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

A apărut răutatea enorm de mare a monstrului zeu-computer, care nu i-a vrut mântuiți pe cei mulți, așa că ei nici nu pot fi mântuiți?! El i-a mântuit pe cei puțini cu bagheta magică și le-a dat mântuirea șmecheroasă dar ușuratică, pe veci?! Cu scopul să umble cu dracii (de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde)?

În versetul 5 nu se referă la ajungerea la destinație (în partea fericită a veșniciei), ci doar la intrarea pe calea mântuirii (în procesul mântuirii): spălarea (curățirea), nașterea din nou de sus, îndreptățirea inițială ca să putem primi Duhul Sfânt care să ne ajute în umblarea cu Domnul, până la capăt (versetele 6 și 7). Nu scrie că am ajuns deja la destinația fericită, ci să continuăm să umblăm cu Domnul, prin faptele noastre (roadele vrednice), ca să ajungem să moștenim (în final) viața veșnică.

Prima jumătate a versetului 5 este folosită ca o dovadă falsă că mântuirea este numai pe moment, pentru veci și atât. Dacă citim textul (ca și alte texte folosite pentru aceasta) vedem că în realitate este vorba despre ceva opus, mântuirea ca proces și obligația de a merge cu Domnul până la capăt, pentru propria mântuire. Aici ne sunt prezentate chiar timpurile mântuirii. Am folosit culorile: timpul trecut – intrarea în procesul mântuirii, timpul prezent (umblarea cu Domnul) și timpul viitor (mântuirea de mânia veșnică a lui Dumnezeu, ajungerea la destinația fericită).

Tit 3
4  când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru – este intrarea pe cale
cu scopul: 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem – prin fapte, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşniceadică să umblăm cu Domnul, în har (cu ajutor de sus) practic, până la capăt, când vom ajunge la destinația fericită!

Mântuirea o vei obține doar ca sfârșit al umblării prin faptele Legii harului, cu Domnul!

Evrei 1.14 Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea? – ni se prezintă mântuirea viitoare ( am prezentat aici timpurile mântuirii ), ca sfârșit al credinței trăită practic / vedeți 1 Petru 1 / , prin fapte (pentru că doar aceea va duce la mântuirea viitoare, ni se spune în / Iacov 2 / ).

Și în acest verset, ca și în alte texte, ni se prezintă mântuirea ca sfârșit al umblării cu Domnul, în credința pusă în practică, prin faptele noastre (roadele vrednice de pocăință).

Nu există în Noul Testament mântuirea ușuratică, pe moment și ești asigurat pe veci, că nu se mai poate pierde (nu este cădere din har). Ni se prezintă mântuirea ca în Vechiul Testament (sub vechea Lege), prin umblare cu Domnul, prin faptele noastre, dar cu diferența că acum avem mare ajutor de sus – Dumnezeu a făcut și face o parte importantă în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră, în acest proces de mântuire.

Mântuirea nu o obții ca început al credinței (aceea este numai intrarea în procesul de mântuire), ci ca sfârșit al umblării cu Domnul (dacă ajungi la capătul procesului, așa cum apostolul Pavel spera că va ajunge să primească Premiul veșniciei fericite).

Vom fi mântuiţi (în final) prin viaţa Lui – dacă umblăm cu El

Romani 5.21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Suntem socotiți neprihăniți prin sângele Jertfei Lui – se referă la faptul că am intrat pe calea pocăinței (în starea de har), ca să umblăm în har, până vom ajunge să fim mântuiți (în final, în viitor).
Suntem împăcați cu El – am fost îndreptățiți prin credința inițială (am intrat pe cale), ca să umblăm cu Domnul (am primit Duhul Sfânt care ne ajută), până la capăt – vom fi mântuiți prin viața Lui, adică dacă vom trăi practic cu Domnul, ca Domnul. 1 Ioan 2.6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus – dacă te mulțumești cu mântuirea iluzorie numai prin harul în care nu umbli (că ești mântuit pe moment, pentru veci), numai prin credința teoretică și nu trăiești cu Domnul, ca Domnul, rămâi pe dinafară de mântuirea viitoare. Știm că Domnul cunoaște pe cei care sunt ai Lui / vedeți articol / .
Stăpânirea harului se referă la respectarea pretențiilor harului, a învățăturilor Noului Testament. Am intrat pe calea Domnului ca să umblăm cu Domnul, pentru că numai așa vom ajunge la mântuirea finală viitoare!

Timpurile mântuirii într-un text din Romani 5

Romani 5
1 Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
5 Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.
7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui – prin trăirea cu El, ca El.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

În special Epistola către Romani este folosită ca să dea impresia că este adevărată erezia nimicitoare a mântuirii pe veci (că ești mântuit și atât), prin scoaterea unor versete din context.

Textul de mai sus descrie timpurile mântuirii (este prea clar ca să mai trebuiască să îl comentez). Vedeți Categoria Timpurile mântuirii.

Am folosit pentru timpurile procesului mântuirii culorile: timpul trecut (intrarea în procesul mântuirii, prin Jertfa Domnului Isus), trecut și prezent, timpul prezent (umblarea cu Domnul) și timpul viitor (mântuirea de mânia veșnică a lui Dumnezeu, ajungerea la destinația fericită).

Evanghelia mântuitoare și timpurile procesului mântuirii prezentate în Tit 3, 1 Petru 1

Să înțelegem mesajul Bibliei așa cum este el în adevăr (nu prin extragerea versetelor din context, ca să le iasă erezia mântuirii pe veci).

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Evanghelia adevărată, mântuitoare este aceasta:

Tit 3
4 Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui pentru oameni,
5 El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în dreptate, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru,
7 pentru ca, odată consideraţi neprihăniți / drepţi / justificați prin harul Lui, să ne facem în speranţă moştenitori ai vieţii eterne.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să porunceşti aceste lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

4 Dar a apărut bunătatea lui Dumnezeu – Salvatorul nostru – şi dragostea Lui pentru oameni.
5 Atunci, El ne-a salvat; şi a făcut acest lucru nu în baza faptelor bune făcute de noi, prin care am fi obţinut acest merit. Ci pentru că El a avut milă de noi, ne-a spălat făcându-ne curaţi atunci când Spiritul Sfânt ne-a înnoit prin regenerarea (spirituală) pe care ne-a făcut-o.
6 Şi Dumnezeu a turnat din abundenţă Spiritul Său peste noi prin Isus Cristos, Salvatorul nostru.
7 El a făcut acest lucru pentru ca acum, după ce am fost consideraţi corecţi (în relaţia cu Dumnezeu) prin harul Lui, să putem deveni nişte moştenitori care au speranţa că vor beneficia de viaţa eternă.
8 Ce spun eu sunt lucruri care merită să fie crezute ca fiind adevărate! Şi doresc să insist cu privire la ele; pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu, să fie motivaţi pentru (a face) fapte bune. Acestea sunt lucrurile benefice şi utile oamenilor! (traducerea BVA)

Versetul 5 luat separat ar vrea să dovedească cum Dumnezeu a făcut iluzionism: i-a ales numai pe cei puțini (”harul suveran” în Doctrinele dracilor) și i-a mântuit cu bagheta magică (”harul irezistibil”) pe veci – deci nu trebuie fapte (roade vrednice) pentru mântuire, ci doar să dai din gură cu Sola bagheta magică. Dar în versetul 8 ni se explică ce a vrut apostolul să ne spună, inspirat de Dumnezeu, de ce a scris acest text: ca să ne îndemne să umblăm cu Domnul, pentru că numai așa putem ajunge la mântuirea finală!

Iar dacă o luăm de la început, vrând să înțelegem corect acest text:

V 5. Aceasta este intrarea pe calea mântuirii (mântuirea la timpul trecut), care a fost numai prin credința inițială. 1 Ioan 1.7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină … sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat – am fost curățiți prin spălarea în Sângele Domnului Isus și vedem că această curățare nu funcționează decât pentru cei care umblă cu Domnul. Harul nu îi ajută decât pe cei care umblă cu Domnul, în această umblare.

V 5, 6 După ce am primit îndreptățirea inițială cadou (numai prin credință), putem primi Duhul Sfânt – a fost nevoie de îndreptățirea inițială ca să putem primi Duhul Sfânt, deoarece o Persoană a Sfintei Treimi nu poate veni decât la cei considerați sfinți, știm că tatăl din pilda fiului pierdut nu s-a murdărit în balega porcilor. Duhul Sfânt a produs nașterea din nou de sus (regenerarea, schimbarea preocupărilor gândirii spre lucrurile de sus)

V 7 și ne ajută, călăuzește, energizează în umblarea noastră cu faptele noastre, până la capăt, în partea fericită a veșniciei!

Deci în acest text, apostolul Pavel îi prezintă lui Tit, celor din vremea lui și nouă, cum este mântuirea în Noua Lege, a harului în care trebuie să umbli: Dumnezeu ne-a dat și continuă să ne dea ajutor (acest ajutor este harul) prin faptul că a făcut planul mântuirii, L-a trimis pe fiul Lui ca Jertfă de ispășire, am intrat în starea de har prin credința inițială, apoi umblăm cu Domnul (ne facem propria îndreptățire prin faptele noastre ni se spune în Iacov 2) prin ajutorul Duhului Sfânt (nici nu am putea altfel) ca să ajungem să fim mântuiți în viitor, cu Domnul în partea fericită a veșniciei. Acest proces al mântuirii este prezentat și în acest text:

1 Petru 1
1. Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii (la facerea lumii, Dumnezeu a știut că primul grup va da faliment, așa că a hotărât, ales, rânduit existența unui alt grup, creștinii / vedeți articol / , Dumnezeu nu a ales oameni individual pentru mântuire) care trăiesc ca străini (de lume), împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2. după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultare, şi stropirea (pentru curățire) cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! (sfințirea este progresivă spre ascultare și curățirea este permanentă, ele acționează și pentru mântuirea la trecut și la prezent).
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4. şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
5. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă (se referă la credința trăită practic, pentru că numai aceasta contează înaintea lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră), pentru mântuirea viitoare gata să fie descoperită în vremurile de apoi!

Vedeți și categoria despre timpurile mântuirii.

Am folosit pentru timpurile procesului mântuirii culorile: timpul trecut (intrarea în proces), trecut și prezent, timpul prezent (umblarea cu Domnul) și timpul viitor (mântuirea de mânia veșnică a lui Dumnezeu, ajungerea la destinație).

Harul NU dă mântuirea în dar; ci este ajutorul dat de Dumnezeu ca să umblăm cu El până vom ajunge la mântuirea finală (viitoare)

Cei de sub Legea dată prin Moise nu au putut fi mântuiți, deoarece firea pământească nu i-a ajutat să umble cu Domnul (de aceea, Legea veche a fost dată pentru cunoașterea păcatelor, nu pentru mântuire).

Legea harului este tot o lege, care trebuie respectată (am arătat că Domnul Isus are niște cerințe, pretenții). Harul nu dă mântuirea ușuratică, cadou, că ești mântuit și nu mai scapi. Cadou este intrarea prin credința inițială, pe calea mântuirii (mântuirea la timpul trecut, acordată prin răspunsul oamenilor la chemarea lui Dumnezeu). Apoi, odată intrat pe cale, primești ajutor de sus ca să umbli cu Domnul – acest ajutor este dat strict pentru această umblare și nu funcționează altfel. Doar după ce umbli cu Domnul, până la capăt, vei putea ajunge la destinația fericită, în Împărăția lui Dumnezeu! Harul nu dă mântuirea ușuratică, în dar, ci te ajută să umbli cu Domnul (mântuirea la timpul prezent), pentru că doar așa poți ajunge la Premiul fericit (mântuirea la viitor). Dumnezeu face o parte importantă în mântuirea noastră (acesta este HARul real, Biblic și nu este ușuratic, nici nu obligă la mântuire), și noi trebuie să apreciem harul (ajutorul) primit și să umblăm cu Domnul!

(Vedeți categoria despre timpurile mântuirii aici).

Ca urmare a umblării voastre cu Domnul, cu seriozitate și statornicie, veți ajunge la mântuirea viitoare!

2 Tesaloniceni 1
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând (umblarea cu Domnul merge crescând, nu credința teoretică, nepusă în trăirea practică), şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.

Continui cu A doua Epistolă către Tesaloniceni (după ce am văzut texte din prima) – și aici, ca și în alte texte, harul merge împreună cu trăirea practică a credinței (umblarea cu Domnul).

veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu nu seamănă cu ”mântuirea” ușuratică (că poți face ce vrei, nu poți să o pierzi), ci că veți fi găsiți vrednici ca urmare a umblării voastre cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt!

1 Petru 1.5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă – prin credința trăită practic, pentru că doar aceea mântuie (Iacov 2), pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi – până la mântuirea viitoare (articol despre timpurile mântuirii).

Amândouă aceste versete se referă la mântuirea viitoare – la sfârșitul procesului mântuirii și nu seamănă cu vreo mântuire iluzionistă (pe moment, pentru veci, că dai din gură ca să te înșeli singur că mântuirea îți este sigură, orice ai face).

Dreptarul (etalonul) învăţăturilor sănătoase: alergarea până la capăt

2 Timotei 1.13 Ţine dreptarul (etalonul) învăţăturilor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Isus – apostolul Pavel ne și spune care sunt aceste învățături sănătoase:

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, fără a avea dreptatea, justificarea mea proprie, care din Lege, ci pe aceea care vine din credinţa în Cristos, dreptatea, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazată pe credinţă. (traducerea VRBC)
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;

11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – învățătura sănătoasă este opusă învățăturii (dracilor) cu mântuirea pe moment, pentru veci
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

Învățătura sănătoasă este că, odată justificat prin credință (mântuirea la timpul trecut – se referă la intrarea pe calea mântuirii), trebuie să alerge (mântuirea la timpul prezent) până ajunge în partea bună și fericită a veșniciei, la premiul alergării (mântuirea la timpul viitor). / Vedeți și altele despre Timpurile mântuirii / .

Harul ne-a fost dat în Cristos Isus ca să umblăm până la capăt cu Domnul, în har

2 Timotei 1
9 Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de începutul veacurilor,
10 dar care a fost revelat acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre – este vorba despre trecerea de la Legea dată prin Moise (a ritualurilor, faptelor și jertfelor de animale) la Legea nouă (care fiind Lege, are cerințe care trebuie respectate). Nu este necesar să-L îmbunezi pe Dumnezeu, nici să îți plătești iertarea necesară. Că Dumnezeu ne-a mântuit se referă la intrarea noastră pe calea mântuirii, la iertarea trecutului, nașterea din nou de sus, nu la mântuirea ușuratică, că ești mântuit și atât (așa au crezut cei numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere”, vedeți articolul ).

după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de începutul veacurilor – înainte de facerea lumii, Dumnezeu a rânduit, planificat, hotărât existența unui al doilea grup prin care să Se reveleze lumii și să ofere mântuirea – la aceasta se referă harul, la posibilitatea mântuirii, oferită tuturor oamenilor. Cristos a plătit prețul, Duhul Sfânt ne ajută să facem ce nu au reușit cei din vechime (pentru că firea pământească nu i-a ajutat), să umble cu Domnul.

harul … a fost revelat acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie – să poți face orice nu este viață și neputrezire! ”Mântuirea pe veci” orice ar face oamenii apoi este de la satana (o iluzie) și i-a convins pe unii să se întoarcă să-l slujească pe satana cel rău și viclean!

Aceasta este mântuirea la timpul trecut; vedem în text și mântuirea la timpul prezent:

5 Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută (reală, trăită practic, cu Domnul!), care s-a aflat întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine – nu am găsit nicăieri în Biblie să fie lăudată credința prefăcută, adică netrăită practic!
6 De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele – și să umbli cu Domnul.

1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voia lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii care este în Cristos Isus,
2 către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!
promisiunea vieţii se referă la mântuirea viitoare – în Biblie (arministă), mântuirea finală este un premiu pentru care TREBUIE să alergi, să lupți (nu să te crezi mântuit pe veci și gata)!

Intrarea pe calea mântuirii

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință” – ne zic obsedații de mântuirea ușuratică, pe veci. ”Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”  ”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” – adică ei pot face orice, nu trebuie să umble cu Domnul! Unii zic că nici măcar nu ai voie să încerci să fii mai bun, să umbli cu Domnul, să te apropii de Dumnezeu cu ajutorul Duhului Sfânt, pentru că aia nici nu este mântuire. Bineînțeles că dacă fanaticii umblă băuți la curve, se droghează (soli Deo gloria), chiar fac avorturi (nu își pot pierde mântuirea cu sola gratia, sola fide), aia este mântuire (sunt pe deplin asigurați în Cristos, solus Cristus).

Efeseni 2.8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se referă la posibilitatea mântuirii, numai la intrarea pe calea mântuirii. Încă nu am ajuns la mântuirea finală (cu Domnul), așa că nici vorbă că am fost deja mântuiți la urmă (în viitor, vedeți timpurile mântuirii). Aceasta se referă doar la mântuirea inițială, la timpul trecut. Această mântuire se poate pierde, dacă cei intrați pe cale nu vor umbla până la capăt cu Domnul.
Dacă nu umbli cu Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt (mântuirea la prezent), cine te va teleporta în veșnicia fericită cu Domnul (mântuirea la timpul viitor)? Sola satana (cu mântuirea ușuratică) nu este un mod de mântuire.

Halloween – Numai prin har?

Halloween este o sărbătoare care a fost cosmetizată, dar majoritatea creștinilor o consideră păgână.

Unele lucruri pot fi vopsite, ca să pară ceea ce nu sunt (că sunt altceva).

Aici (unde vorbim despre mântuirea falsă ”numai prin har”, dar fără să umbli cu Domnul în har) se potrivește foarte bine poezia fratelui pastor baptist Valentin Popovici:

Nu vopsiți peste rugină

Ce măreţ, ce sfânt e gândul, să îngropi al tău trecut,
Oamenilor să fii sincer, iar lui Dumnezeu plăcut.

A însufleţit de veacuri, pacea sfântă, mântuirea,
Milioane-n lungul vremii, și-au reînnoit trăirea.

Şi deşi trecuţi din lume, au rămas, căci ei nu pier,
Viața lor străluce încă, precum soarele pe cer.

Poate neînsemnați odată, astăzi pilda lor domină,
Căci nici unul din aceştia, n-a vopsit peste rugină.

Cu profund respect, cu stimă, cinstea lor o admirăm,
Şi în faţa curăţiei, noi, urmaşii, ne plecăm.

Ne-au făcut strămoșii fală, dar cum e trăirea ta?
Când vei trece din viaţă, oamenilor ce-i lăsa?

Poate de dorinţi, de gânduri mai măreţe eşti pătruns.
Gândurile mari sunt bune însă … nu sunt de ajuns.

Câți nu se hrănesc cu gândul că-s iertaţi, că-s mântuiți,
Că viaţa lor e bună, că-s curaţi, că-s pocăiţi.

Dar mai mult la ce-i în lume, cu smerenie se-nchină,
Credincioși? NU!… Vor să pară. Ei vopsesc peste rugină.

Vorbe mari, fapte măreţe, doar acolo-unde-i lumină.
Credincioși? Da!.. De paradă. Ei vopsesc peste rugină.

E-o povară pentru-aceştia, ruga către Dumnezeu.
„Pocăiţi” îşi zic fiindcă, vin adesea-n Cortul Său.

E o autoînșelare. E-o viaţă neloială.
E-o ruşine pentru Domnul. E o simplă mâzgăleală.

Poţi să te botezi în apă, fără naşterea divină
Mărturia ta-i minciună. Vopseşti doar peste rugină.

E o cinste deosebită, ca să te numeşti creștină.
Dar când moda-ţi este idol, mâzgălești peste rugină!

Chiar de unul se avântă în lucrarea Lui divină,
De urăşte, bietu-încearcă, a vopsi peste rugină.

Poţi ca să clădeşti palate, poţi vorbi limba divină.
Dacă fala ţi-e imboldul, vopseşti doar peste rugină.

E măreaţă, e sublimă, viaţa sfântă în Hristos.
A căutat-o’ntotdeauna, omul sincer, credincios.

Oamenilor! Este cerul ţinta căutării voastre ?
Nu cumva nădejdea sfântă, vi se-ndreaptă către astre?

Mai sunteţi în alergare? Semenii îi mai iubiţi?
Doriţi sincer fericirea celor mulţi, nemântuiți?

Nu încredinţaţi pe oameni că-s curaţi, dacă nu sunt
Căci recolta e furtună, dacă semănatu-i vânt!

Nu ucideţi conştiinţa, fiindcă nu vi se închină.
Nu acoperiţi păcatul. Nu vopsiţi peste rugină!

Nu admiteţi compromisuri, dacă vreţi să fiţi lumină.
Compromis, să ştiţi, înseamnă: a vopsi peste rugină!

Va veni odată vremea, când trăind clipa reală,
Şi-or vedea mulţi osteneala, doar o tristă mâzgăleală.

Oameni! În vâltoarea luptei vreţi victorie deplină?
Vreţi ca să intraţi în ceruri? Nu vopsiţi peste rugină!

Numai umblarea în HAR, pe calea mântuirii până la capăt, vă va asigura intrarea în Împărăția cerurilor!

Sursa volumelor de poezii.

Filipeni 3 Mântuirea este un proces

Filipeni 3
9 să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – înaintea lui Dumnezeu, numai credința trăită practic, PRIN FAPTE, contează, pentru că numai aceasta mântuie (vedeți Iacov 2)!
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – nu spune că doar este mântuit pe veci și nu mai scapă!

Încă un text în care mântuirea nici nu seamănă cu ceva ușuratic, pe moment, pentru veci. În doar 3 versete ni se spun timpurile mântuirii:

versetul 9 – mântuirea la trecut – prin credință am intrat pe calea mântuirii

versetul 10 – mântuirea la prezent – umblarea în har cu Domnul, cunoașterea practică a Domnului Isus, părtășia practică cu Domnul

versetul 11 – mântuirea viitoare, finală, în partea fericită a veșniciei!

   Nu există mântuire finală (viitoare) fără să umbli cu Domnul până la capăt!

Mântuirea este un proces din care poți ieși!

Mântuirea este un proces și are 3 timpuri: mântuirea la trecut (doar intrarea pe cale), la prezent (umblarea cu Domnul în har) și la viitor (mântuirea finală). Și în textele din Evrei 10 (din ultimele articole) am văzut că celor care au intrat pe calea mântuirii li se cere să nu renunțe la credința lor trăită practic, ca să nu își piardă mântuirea. Doar cei care umblă până la capăt cu Domnul vor ajunge să primească premiul.

Atunci când Biblia spune că am fost mântuiți prin har, numai prin credință, nu înseamnă că suntem mântuiți pe veci și gata, așteptăm (orice am face noi) să ajungem în cer, că poți face ce vrei și sluji pe satana, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Mântuirea la timpul trecut se referă la venirea la Domnul, la minunea nașterii din nou, la intrarea pe cale, la iertarea trecutului. Jerfele din vechime au fost înlocuite cu Jerfa Domnului Isus. Iertarea vine numai prin credință. Vedeți aici despre timpurile mântuirii.

Ca urmare a îndreptățirii înaintea lui Dumnezeu, primim Duhul Sfânt care să ne ajute, energizeze, călăuzească pe cale. Îndreptățirea folosește la umblarea în har, nu pe alte căi, străine. Fiul din pilda fiului pierdut a redevenit fiu când era întors la tatăl, îndreptățirea nu i-ar fi fost de folos dacă mergea înapoi la porcii lumii! Dumnezeu nu Se schimbă: așa cum le-a cerut celor din Legea veche să umble cu El, pentru mântuirea lor, așa ne cere și nouă. Umblăm cu Domnul ca să ajungem la mântuirea finală, din partea fericită a veșniciei.

Mântuirea la timpul prezent

Apostolul Pavel nu credea că este mântuit pe veci și atât, ci alerga spre țintă, spre veșnicia fericită.

Filipeni 3
10  să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – nu seamănă cu mântuirea ușuratică, prin alegerea arbitrară și ”suverană”, că te-ai mântuit și gata, pentru veci
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

Credința mântuitoare

Filipeni 3
1 Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul.
Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos – unii se miră că repet aceleași lucruri
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea – nu seamănă cu mântuirea ușuratică, numai prin credință, pe moment, pentru veci!, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – am intrat pe calea mântuirii numai prin credință (mântuirea la trecut) ca să umblăm practic pe ea (mântuirea trăită la prezent), până la mântuirea finală viitoare. / Vedeți categoria Timpurile mântuirii / .
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu avea impresia că este mântuit pe veci (odată mântuit pe veci mântuit) fără roade vrednice de pocăință; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai Crucii (Jertfei) lui Hristos – lupii răpitori care propovăduiesc mântuirea pe veci și care ucid suflete intrate pe calea mântuirii, cu erezia lor nimicitoare!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ – odată mântuit poți face orice, că nu există cădere din har
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri – a celor care își duc mântuirea lor până la capăt, în veșnicia fericită, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.

versetul 9 … neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – vedem în Biblie, ca și în acest text, că se referă la credința trăită practic, aceasta este credința mântuitoare.

Mântuirea la timpul prezent – în procesul de mântuire, umblarea cu Dumnezeu pe calea mântuirii cu ajutorul de la Dumnezeu, alergarea pentru Premiul ceresc, sinergismul, conlucrarea în parteneriat cu Dumnezeu

Să vedem versetele din Filipeni 2.12-13 în diferite traduceri, la unele sunt și explicații:

Traducerea Cornilescu
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

BVA
12 Dragii mei, aşa cum totdeauna aţi practicat ascultarea, fiţi perseverenţi în legătură cu salvarea voastră având în vedere finalul (drumului) ei. Şi să faceţi acest lucru cu frică şi cutremurându-vă – nu numai când sunt prezent între voi, ci în mod special acum în lipsa mea.
13 Dumnezeu este Cel care vă va oferi atât dorinţa, cât şi posibilitatea să realizaţi faptele care corespund scopurilor Sale bune.

GBV2001
12 Aşadar, preaiubiţii mei, după cum întotdeauna aţi ascultat, nu numai ca în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi* cu teamă şi tremur mântuirea voastră.
13 Pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în voi şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere.
* v.12 Duceţi la bun sfârşit prin lucrare

NT-CLV
12 De aceea, iubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi-vă mîntuirea *, cu teamă şi tremur.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi ** atît voinţa, cît şi înfăptuirea, pentru buna Lui plăcere.
* v.12 gr. katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce, Rom.7:8,13,15,17,20.
** v.13 gr. energeo, lucrarea lăuntrică a puterii, deşi e văzută în rezultate, ca în Mt.14:2; l.Cor.12:11; Gal.2:8; Col.1:29.

Traducerea Romano-catolică:
12 De aceea, iubiţii mei, aşa cum aţi fost întotdeauna ascultători, nu numai în prezenţa mea, ci cu atât mai mult, în absenţa mea, lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur.
13 De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi şi să înfăptuiţi, după bunăvoinţa sa.
Lit: Dumnezeu lucrează în voi şi vrerea şi înfăptuirea, după bunăvoinţa sa. Expresia paradoxală din acest verset pune în lumină iniţiativa divină (verbul energein este folosit în NT numai pentru a indica acţiunea atotputernică a lui Dumnezeu), dar nu anulează libertatea şi riscul din partea omului de a refuza mântuirea. Dumnezeu dă energie voinţei şi acţiunii omului ca să împlinească „bunăvoinţa” sa, care este planul său de mântuire.

Prin HAR am intrat pe calea mântuirii, ne-a fost iertat trecutul, prin har avem iertarea, prin har suntem călăuziți, ajutați, ținuți pe calea pocăinței, dacă vrem să rămânem în har! Trebuie să ne lucrăm mântuirea noastră (prezentă), până la mântuirea viitoare. La voința noastră (slabă) de a-L urma, Dumnezeu adaugă mai multă voință. Dumnezeu energizează umblarea noastră.

În versetul 1 Corinteni 1:18 să vedem ce ni se spune despre mântuire:
traducerea Cornilescu
propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.

traducerea Cornilescu modernizată
predicarea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem în curs de mântuire, este puterea lui Dumnezeu.

BVA
Cei care merg pe drumul distrugerii, consideră mesajul care vorbeşte despre cruce, ca fiind expresia unei nebunii. Dar pentru noi care suntem pe drumul salvării, crucea este forţa lui Dumnezeu.

VBRC
Într-adevăr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

Și în limba greacă, verbul a mântui este la prezent. Noi trebuie să contribuim la mântuirea noastră (cu ajutorul lui Dumnezeu, rămânând în har, că nici nu am putea altfel)!

Olimpiada

În articolele anterioare am arătat că mântuirea se aseamănă cu participarea la întrecerile sportive. Am prezentat niște dictatori care au fost nemulțumiți de rezultatele sportivilor în care au investit. Au fost nemulțumiți de rezultatele lor, pentru că au investit în ei.

Au plătit pentru antrenarea lor, pentru transportul, cazarea, participarea lor și toate astea nu i-au teleportat la finiș, ci doar la linia de start. Toată investiția a fost pentru participarea lor la întrecere (să ajungă la linia de start). Întrecerea și-o fac ei (ajutați și de echipamentele lor).

Biblia spune că am fost mântuiți numai prin har, numai prin credință și aceasta este mântuirea la timpul trecut (intrarea pe calea mântuirii). Vedeți / categoria Timpurile mântuirii / . Umblarea (mântuirea la prezent) ne-o facem noi cu ajutorul Duhului Sfânt, dacă rămânem în har. Prin Jertfa Domnului Isus am ajuns la startul umblării noastre cu Domnul, nu la finiș. Dumnezeu nu ne teleportează pe podiumul premianților. Umblăm până la capăt cu Domnul ca să ajungem să primim premiul. Numai cei care rămân pe calea mântuirii vor fi mântuiți în final de mânia lui Dumnezeu (mântuirea viitoare)!

Iacov 1 ne pune în față, din nou, posibilitatea alegerii vieții sau a morții veșnice

Iacov 1
12. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. – se referă la mântuirea viitoare, în final!
13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
15. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. – în Biblie nu ni se spun vrăjeli, minciunile satanei că Dumnezeu i-a ales doar pe unii pentru mântuire și pe ceilalți nu i-a vrut (aceasta implică faptul că Dumnezeu este un monstru, / vedeți articolul / ), iar cei puțini aleși pentru mântuire, apoi pot face orice, că mântuirea nu se mai poate pierde, odată mântuit pe veci mântuit.

Vedem și în acest text o reluare a posibilității alegerii de fiecare om în parte (fiecare alege pentru sine), alegere oferită oamenilor și în Vechiul Testament. În Noul Testament nu ni se oferă harul ieftin care să ne dea o mântuire ușoară, ci harul care ne ajută să umblăm cu Domnul (dacă vrem noi să rămânem în har!), prin Duhul Sfânt, pe calea mântuirii până la capăt.

Trecerea de la Legea dată lui Moise (cele 10 porunci) la Legea harului a însemnat trecerea de la falimentul umblării în firea pământească la harul umblării cu Duhul Sfânt, Persoana Sfintei Treimi care coboară în fiecare om când intră pe calea mântuirii (când am crezut). Nici vorbă să fi însemnat că putem face orice, că mântuirea nu se poate pierde, că nu există cădere din har. Noi trebuie să umblăm cu Duhul Sfânt (care ne călăuzește, ne dă putere de sus, voință, ne ajută în slăbiciunile noastre și mijlocește pentru noi) până la capăt, pentru că doar așa vom ajunge la destinație, în partea fericită a veșniciei!

Timpurile Harului

Arminismul se bazează pe harul lui Dumnezeu. Să vedem cum apare harul în /timpurile mântuirii/:

  • intrarea pe calea mântuirii este doar prin har – aceasta este mântuirea la trecut
  • umblarea practică, cu faptele noastre, pe calea mântuirii (mântuirea la  prezent), cu călăuzirea Duhului Sfânt este tot prin har. Filipeni 2.12. Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 13. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Calviniștii ne învață că nu trebuie să facem nimic pentru mântuire, ca nu cumva să avem merite. Biblia spune altceva (duceți, faceți, siliți-vă etc): / vedeți link la categoria mântuirea cu fapte /. Aici trebuie precizat că cei care fac fapte bune (roade vrednice de pocăință) nu pot să se laude cu ele în fața lui Dumnezeu!
  • mântuirea dusă până la capăt (mântuirea viitoare) este tot prin har. 1 Petru 1.5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! (Sunteți păziți pe cale, nu obligați să rămâneți pe calea mântuirii!)

Deci umblarea creștină (arministă) pe calea mântuirii este prin har, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră (fără să ne punem tot felul de întrebări nebune și nefolositoare, de exemplu că ale cui sunt meritele)!

Înaintașii noștri (baptiști arminiști) ne-au învățat, după Biblie, că pentru mântuire oamenii conlucrează cu Dumnezeu, adică fiecare trebuie să își facă partea lui! Duceți pănă la capăt mântuirea voastră, căci Dumnezeu lucrează, Duhul Sfânt călăuzește, Mijlocitorul mijlocește la Tatăl pentru noi – toate sunt prin har, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră (umblarea noastră cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt)!

Timpurile mântuirii din 1 Petru 1

Am scris colorat (ca să fie cât mai vizibil) timpurile mântuirii:
– mântuirea la trecut (noi am intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire)
– mântuirea la prezent (umblăm cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, în text se vede sfințirea realizată prin Duhul Sfânt, suntem călăuziți, ajutați, energizați de Duhul Sfânt în această umblare!)
– mântuirea viitoare (vom fi izbăviți de mânia lui Dumnezeu!)
Cu precizarea că ”ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl” este planul lui Dumnezeu ca, după falimentul grupului ales în VT, să creeze în NT un nou grup prin care mântuirea să fie dusă tuturor oamenilor. Nici vorbă să fie reală erezia calvinistă că Dumnezeu a ales persoane (indivizi) pe nume, și pe cei mai mulți nu i-a ales, adică i-a creat pentru pierdere veșnică, fără să îi întrebe măcar!

1 Petru 1
1. Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii (la facerea lumii, Dumnezeu a știut că primul grup va da faliment, așa că a predestinat, hotărât, ales, rânduit existența unui alt grup, creștinii / vedeți articol / , Dumnezeu nu a ales oameni individual pentru mântuire) care trăiesc ca străini (de lume), împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2. după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultare, şi stropirea (pentru curățire) cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! (sfințirea este progresivă spre ascultare și curățirea este permanentă, ele acționează și pentru mântuirea la trecut și la prezent).
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4. şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
5. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea – viitoare! gata să fie descoperită în vremurile de apoi!

6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
7. pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
8. pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9. pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre – mântuirea viitoare

  1. Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
  2. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
  3. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească. (nu prin confuzia lui Calvin).
  4. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. și harul este și la viitor.
    14. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
    15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
    16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
    17. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
    18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
    19. ci cu Sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
  5. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi
  6. care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

22. Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţat sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;
23. fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.
24. Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos,
25. dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

Ce motive de bucurie avem noi, creștinii – 1 Petru 1 – Mântuirea la timpul prezent, umblăm cu Domnul pe calea mântuirii

1 Petru 1
10. Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
11. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. – și harul este și la timpul viitor – înșelătorii satanei vor să ne învețe că a venit ”harul irezistibil” și ne-a mântuit cu de-a sila, odată pentru totdeauna, dar Biblia spune invers: am intrat pe calea mântuirii numai prin har, umblăm practic (cu fapte) pe calea mântuirii prin har, harul viitor.
14. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
20. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi
21. care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

În acest text din Biblie, Duhul Sfânt ne îndeamnă să umblăm pe calea mântuirii: aceasta este mântuirea la timpul prezent  (textul este prea clar ca să îl mai comentez!). Umblăm practic pe calea mântuirii nefăcând unele lucruri (negative) și făcând faptele bune rânduite mai dinainte. Umblăm cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt pentru că doar așa vom ajunge în veșnicia frumoasă cu Domnul!

Ce motive de bucurie avem noi, creștinii – 1 Petru 1 – Păziți pentru mântuirea viitoare

1 Petru 1
5. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea – viitoare! gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
6. În ea voi vă bucuraţi mult,măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
7. pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
8. pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9. pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre – mântuirea finală, la timpul viitor.

Sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea – viitoare! gata să fie descoperită în vremurile de apoi! cât timp rămâneți pe calea mântuirii cu Domnul. Puteți pleca.
Doar dacă umblați pe calea mântuirii până la capăt, veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre (nu ca început!), mântuirea sufletelor voastre! – nici vorbă de mizeria de tentativă de mântuire (ușoară ca harul ieftin) calvinistă: odată ce te-ai mântuit ești pe veci mântuit!

Ce motive de bucurie avem noi, creștinii – 1 Petru 1 – Nașterea din nou, mântuirea la timpul trecut

1 Petru 1
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin Învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4. şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Dumnezeu cheamă pe toți oamenii (am arătat în alte articole că harul  aduce mântuirea pentru toți oamenii), dar doar unii răspund chemării (Luca 7.30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei). Dacă noi am răspuns chemării este datorită înaintașilor care au adus credința creștină curată până la noi (erau creștini, nu erau calviniști, că nu își duceau mântuirea prin birturi și pe la curve, odată mântuiți pe veci mântuiți). Și a celor care s-au rugat pentru noi. Și noi suntem datori să ducem mântuirea și altora (mântuirea adevărată, nu mizeriile de erezii care dau harul ieftin, ușuratic).

Dacă ați gustat darul ceresc, şi v-ați făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt, dacă vreți să ajungeți să aveți moştenirea nestricăcioasă şi neîntinată, păstrată în ceruri pentru voi, renunțați la ereziile calviniste ale satanei (erezii nimicitoare) că odată mântuiți sunteți pe veci mântuiți. Prin aceste erezii, demonii vor să vă ruineze sufletele și să vă fure mântuirea. Odată ce ați gustat Evanghelia, să vă întoarceți la ereziile satanei face ca credința să vă fie inutilă, și atunci degeaba ați mai crezut! Am văzut suflete ruinate de aceste erezii. Lupii răpitori le-au spus de la amvoane ereziile și ei au făcut orice, că nu își pot pierde mântuirea.

Timpurile mântuirii

Mântuirea are 3 timpuri: trecut, prezent și viitor. Am pus aici unele texte / umblarea pe calea mantuirii nu se poate face decat impreuna cu faptele noastre bune/

  •  Mântuirea la trecut: prin har am fost mântuiți, iertarea trecutului și intrarea pe calea mântuirii se bazează pe Jertfă, prin har, prin credință, nu prin fapte ca să nu se laude nimeni. Cei care spun că mântuirea este numai prin har, numai prin credință, fără fapte și că odată ce te-ai mântuit ești pe veci mântuit fac confuzie: intrarea este prin har, prin credință.
  • Mântuirea la prezent: noi, prin lupta cu ispitele suntem pe calea mântuirii. Umblarea practică cu Domnul pe calea mântuirii se face pășind prin faptele noastre bune. Această mântuire se realizează cu ajutorul Mijlocitorului și sub călăuzirea Duhului Sfânt. Iertarea necesară este tot prin Jertfă. Credința de la început trebuie să se manifeste prin faptele noastre bune, nu se poate altfel: Credința fără fapte este moartă în ea însăși (Iacov 2 vorbește despre obligativitatea umblării cu Domnul pe calea mântuirii prin faptele noastre bune). Credința doar teoretică, dacă nu produce roade (fapte vrednice de pocăință) este ca și când ai merge în alt oraș numai cu degetul pe hartă, nu practic, în mod real.
  • Mântuirea la viitor: Doar cine va umbla cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt va fi mântuit de mânia viitoare. Cine nu va cădea de oboseală, plictiseală, erezii nimicitoare etc. Nici vorbă de odată mântuit pe veci mântuit!