Ca urmare a umblării voastre cu Domnul, cu seriozitate și statornicie, veți ajunge la mântuirea viitoare!

2 Tesaloniceni 1
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând (umblarea cu Domnul merge crescând, nu credința teoretică, nepusă în trăirea practică), şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.

Continui cu A doua Epistolă către Tesaloniceni (după ce am văzut texte din prima) – și aici, ca și în alte texte, harul merge împreună cu trăirea practică a credinței (umblarea cu Domnul).

veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu nu seamănă cu ”mântuirea” ușuratică (că poți face ce vrei, nu poți să o pierzi), ci că veți fi găsiți vrednici ca urmare a umblării voastre cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt!

1 Petru 1.5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă – prin credința trăită practic, pentru că doar aceea mântuie (Iacov 2), pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi – până la mântuirea viitoare (articol despre timpurile mântuirii).

Amândouă aceste versete se referă la mântuirea viitoare – la sfârșitul procesului mântuirii și nu seamănă cu vreo mântuire iluzionistă (pe moment, pentru veci, că dai din gură ca să te înșeli singur că mântuirea îți este sigură, orice ai face).

Reclame

Dreptarul (etalonul) învăţăturilor sănătoase: alergarea până la capăt

2 Timotei 1.13 Ţine dreptarul (etalonul) învăţăturilor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Isus – apostolul Pavel ne și spune care sunt aceste învățături sănătoase:

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, fără a avea dreptatea, justificarea mea proprie, care din Lege, ci pe aceea care vine din credinţa în Cristos, dreptatea, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazată pe credinţă. (traducerea VRBC)
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;

11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – învățătura sănătoasă este opusă învățăturii (dracilor) cu mântuirea pe moment, pentru veci
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

Învățătura sănătoasă este că, odată justificat prin credință (mântuirea la timpul trecut – se referă la intrarea pe calea mântuirii), trebuie să alerge (mântuirea la timpul prezent) până ajunge în partea bună și fericită a veșniciei, la premiul alergării (mântuirea la timpul viitor).

Harul ne-a fost dat în Cristos Isus ca să umblăm până la capăt cu Domnul, în har

2 Timotei 1
9 Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de începutul veacurilor,
10 dar care a fost revelat acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre – este vorba despre trecerea de la Legea dată prin Moise (a ritualurilor, faptelor și jertfelor de animale) la Legea nouă (care fiind Lege, are cerințe care trebuie respectate). Nu este necesar să-L îmbunezi pe Dumnezeu, nici să îți plătești iertarea necesară. Că Dumnezeu ne-a mântuit se referă la intrarea noastră pe calea mântuirii, la iertarea trecutului, nașterea din nou de sus, nu la mântuirea ușuratică, că ești mântuit și atât (așa au crezut cei numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere”, vedeți articolul ).

după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de începutul veacurilor – înainte de facerea lumii, Dumnezeu a rânduit, planificat, hotărât existența unui al doilea grup prin care să Se reveleze lumii și să ofere mântuirea – la aceasta se referă harul, la posibilitatea mântuirii, oferită tuturor oamenilor. Cristos a plătit prețul, Duhul Sfânt ne ajută să facem ce nu au reușit cei din vechime (pentru că firea pământească nu i-a ajutat), să umble cu Domnul.

harul … a fost revelat acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie – să poți face orice nu este viață și neputrezire! ”Mântuirea pe veci” orice ar face oamenii apoi este de la satana (o iluzie) și i-a convins pe unii să se întoarcă să-l slujească pe satana cel rău și viclean!

Aceasta este mântuirea la timpul trecut; vedem în text și mântuirea la timpul prezent:

5 Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută (reală, trăită practic, cu Domnul!), care s-a aflat întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine – nu am găsit nicăieri în Biblie să fie lăudată credința prefăcută, adică netrăită practic!
6 De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele – și să umbli cu Domnul.

1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voia lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii care este în Cristos Isus,
2 către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!
promisiunea vieţii se referă la mântuirea viitoare – în Biblie (arministă), mântuirea finală este un premiu pentru care TREBUIE să alergi, să lupți (nu să te crezi mântuit pe veci și gata)!

Intrarea pe calea mântuirii

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință” – ne zic obsedații de mântuirea ușuratică, pe veci. ”Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”  ”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” – adică ei pot face orice, nu trebuie să umble cu Domnul! Unii zic că nici măcar nu ai voie să încerci să fii mai bun, să umbli cu Domnul, să te apropii de Dumnezeu cu ajutorul Duhului Sfânt, pentru că aia nici nu este mântuire. Bineînțeles că dacă fanaticii umblă băuți la curve, se droghează (soli Deo gloria), chiar fac avorturi (nu își pot pierde mântuirea cu sola gratia, sola fide), aia este mântuire (sunt pe deplin asigurați în Cristos, solus Cristus).

Efeseni 2.8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se referă la posibilitatea mântuirii, numai la intrarea pe calea mântuirii. Încă nu am ajuns la mântuirea finală (cu Domnul), așa că nici vorbă că am fost deja mântuiți la urmă (în viitor, vedeți timpurile mântuirii). Aceasta se referă doar la mântuirea inițială, la timpul trecut. Această mântuire se poate pierde, dacă cei intrați pe cale nu vor umbla până la capăt cu Domnul.
Dacă nu umbli cu Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt (mântuirea la prezent), cine te va teleporta în veșnicia fericită cu Domnul (mântuirea la timpul viitor)? Sola satana (cu mântuirea ușuratică) nu este un mod de mântuire.

Halloween – Numai prin har?

Halloween este o sărbătoare care a fost cosmetizată, dar majoritatea creștinilor o consideră păgână.

Unele lucruri pot fi vopsite, ca să pară ceea ce nu sunt (că sunt altceva).

Aici (unde vorbim despre mântuirea falsă ”numai prin har”, dar fără să umbli cu Domnul în har) se potrivește foarte bine poezia fratelui pastor baptist Valentin Popovici:

Nu vopsiți peste rugină

Ce măreţ, ce sfânt e gândul, să îngropi al tău trecut,
Oamenilor să fii sincer, iar lui Dumnezeu plăcut.

A însufleţit de veacuri, pacea sfântă, mântuirea,
Milioane-n lungul vremii, și-au reînnoit trăirea.

Şi deşi trecuţi din lume, au rămas, căci ei nu pier,
Viața lor străluce încă, precum soarele pe cer.

Poate neînsemnați odată, astăzi pilda lor domină,
Căci nici unul din aceştia, n-a vopsit peste rugină.

Cu profund respect, cu stimă, cinstea lor o admirăm,
Şi în faţa curăţiei, noi, urmaşii, ne plecăm.

Ne-au făcut strămoșii fală, dar cum e trăirea ta?
Când vei trece din viaţă, oamenilor ce-i lăsa?

Poate de dorinţi, de gânduri mai măreţe eşti pătruns.
Gândurile mari sunt bune însă … nu sunt de ajuns.

Câți nu se hrănesc cu gândul că-s iertaţi, că-s mântuiți,
Că viaţa lor e bună, că-s curaţi, că-s pocăiţi.

Dar mai mult la ce-i în lume, cu smerenie se-nchină,
Credincioși? NU!… Vor să pară. Ei vopsesc peste rugină.

Vorbe mari, fapte măreţe, doar acolo-unde-i lumină.
Credincioși? Da!.. De paradă. Ei vopsesc peste rugină.

E-o povară pentru-aceştia, ruga către Dumnezeu.
„Pocăiţi” îşi zic fiindcă, vin adesea-n Cortul Său.

E o autoînșelare. E-o viaţă neloială.
E-o ruşine pentru Domnul. E o simplă mâzgăleală.

Poţi să te botezi în apă, fără naşterea divină
Mărturia ta-i minciună. Vopseşti doar peste rugină.

E o cinste deosebită, ca să te numeşti creștină.
Dar când moda-ţi este idol, mâzgălești peste rugină!

Chiar de unul se avântă în lucrarea Lui divină,
De urăşte, bietu-încearcă, a vopsi peste rugină.

Poţi ca să clădeşti palate, poţi vorbi limba divină.
Dacă fala ţi-e imboldul, vopseşti doar peste rugină.

E măreaţă, e sublimă, viaţa sfântă în Hristos.
A căutat-o’ntotdeauna, omul sincer, credincios.

Oamenilor! Este cerul ţinta căutării voastre ?
Nu cumva nădejdea sfântă, vi se-ndreaptă către astre?

Mai sunteţi în alergare? Semenii îi mai iubiţi?
Doriţi sincer fericirea celor mulţi, nemântuiți?

Nu încredinţaţi pe oameni că-s curaţi, dacă nu sunt
Căci recolta e furtună, dacă semănatu-i vânt!

Nu ucideţi conştiinţa, fiindcă nu vi se închină.
Nu acoperiţi păcatul. Nu vopsiţi peste rugină!

Nu admiteţi compromisuri, dacă vreţi să fiţi lumină.
Compromis, să ştiţi, înseamnă: a vopsi peste rugină!

Va veni odată vremea, când trăind clipa reală,
Şi-or vedea mulţi osteneala, doar o tristă mâzgăleală.

Oameni! În vâltoarea luptei vreţi victorie deplină?
Vreţi ca să intraţi în ceruri? Nu vopsiţi peste rugină!

Numai umblarea în HAR, pe calea mântuirii până la capăt, vă va asigura intrarea în Împărăția cerurilor!

Sursa volumelor de poezii.

Filipeni 3 Mântuirea este un proces

Filipeni 3
9 să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – înaintea lui Dumnezeu, numai credința trăită practic contează, pentru că numai aceasta mântuie!
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – nu spune că doar este mântuit pe veci și nu mai scapă!

Încă un text în care mântuirea nici nu seamănă cu ceva ușuratic, pe moment, pentru veci. În doar 3 versete ni se spun timpurile mântuirii:

versetul 9 – mântuirea la trecut – prin credință am intrat pe calea mântuirii

versetul 10 – mântuirea la prezent – umblarea în har cu Domnul, cunoașterea practică a Domnului Isus, părtășia practică cu Domnul

versetul 11 – mântuirea viitoare, finală, în partea fericită a veșniciei!

   Nu există mântuire finală (viitoare) fără să umbli cu Domnul până la capăt!

Mântuirea este un proces din care poți ieși!

Mântuirea este un proces și are 3 timpuri: mântuirea la trecut (doar intrarea pe cale), la prezent (umblarea cu Domnul în har) și la viitor (mântuirea finală). Și în textele din Evrei 10 (din ultimele articole) am văzut că celor care au intrat pe calea mântuirii li se cere să nu renunțe la credința lor trăită practic, ca să nu își piardă mântuirea. Doar cei care umblă până la capăt cu Domnul vor ajunge să primească premiul.

Atunci când Biblia spune că am fost mântuiți prin har, numai prin credință, nu înseamnă că suntem mântuiți pe veci și gata, așteptăm (orice am face noi) să ajungem în cer, că poți face ce vrei și sluji pe satana, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Mântuirea la timpul trecut se referă la venirea la Domnul, la minunea nașterii din nou, la intrarea pe cale, la iertarea trecutului. Jerfele din vechime au fost înlocuite cu Jerfa Domnului Isus. Iertarea vine numai prin credință. Vedeți aici despre timpurile mântuirii.

Ca urmare a îndreptățirii înaintea lui Dumnezeu, primim Duhul Sfânt care să ne ajute, energizeze, călăuzească pe cale. Îndreptățirea folosește la umblarea în har, nu pe alte căi, străine. Fiul din pilda fiului pierdut a redevenit fiu când era întors la tatăl, îndreptățirea nu i-ar fi fost de folos dacă mergea înapoi la porcii lumii! Dumnezeu nu Se schimbă: așa cum le-a cerut celor din Legea veche să umble cu El, pentru mântuirea lor, așa ne cere și nouă. Umblăm cu Domnul ca să ajungem la mântuirea finală, din partea fericită a veșniciei.

Mântuirea la timpul prezent

Apostolul Pavel nu credea că este mântuit pe veci și atât, ci alerga spre țintă, spre veșnicia fericită.

Filipeni 3
10  să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – nu seamănă cu mântuirea ușuratică, prin alegerea arbitrară și ”suverană”, că te-ai mântuit și gata, pentru veci
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

Credința mântuitoare

Filipeni 3
1 Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul.
Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos – unii se miră că repet aceleași lucruri
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea – nu seamănă cu mântuirea ușuratică, numai prin credință, pe moment, pentru veci!, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – am intrat pe calea mântuirii numai prin credință (mântuirea la trecut) ca să umblăm practic pe ea (mântuirea trăită la prezent), până la mântuirea finală viitoare. / Vedeți categoria Timpurile mântuirii / .
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu avea impresia că este mântuit pe veci (odată mântuit pe veci mântuit) fără roade vrednice de pocăință; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai Crucii (Jertfei) lui Hristos – lupii răpitori care propovăduiesc mântuirea pe veci și care ucid suflete intrate pe calea mântuirii, cu erezia lor nimicitoare!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ – odată mântuit poți face orice, că nu există cădere din har
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri – a celor care își duc mântuirea lor până la capăt, în veșnicia fericită, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.

versetul 9 … neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – vedem în Biblie, ca și în acest text, că se referă la credința trăită practic, aceasta este credința mântuitoare.

Mântuirea la timpul prezent

Să vedem versetele din Filipeni 2.12-13 în diferite traduceri, la unele sunt și explicații:

Traducerea Cornilescu
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

BVA
12 Dragii mei, aşa cum totdeauna aţi practicat ascultarea, fiţi perseverenţi în legătură cu salvarea voastră având în vedere finalul (drumului) ei. Şi să faceţi acest lucru cu frică şi cutremurându-vă – nu numai când sunt prezent între voi, ci în mod special acum în lipsa mea.
13 Dumnezeu este Cel care vă va oferi atât dorinţa, cât şi posibilitatea să realizaţi faptele care corespund scopurilor Sale bune.

GBV2001
12 Aşadar, preaiubiţii mei, după cum întotdeauna aţi ascultat, nu numai ca în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi* cu teamă şi tremur mântuirea voastră.
13 Pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în voi şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere.
* v.12 Duceţi la bun sfârşit prin lucrare

NT-CLV
12 De aceea, iubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi-vă mîntuirea *, cu teamă şi tremur.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi ** atît voinţa, cît şi înfăptuirea, pentru buna Lui plăcere.
* v.12 gr. katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce, Rom.7:8,13,15,17,20.
** v.13 gr. energeo, lucrarea lăuntrică a puterii, deşi e văzută în rezultate, ca în Mt.14:2; l.Cor.12:11; Gal.2:8; Col.1:29. Nu este ca lucrarea din v.12.

Traducerea Romano-catolică:
12 De aceea, iubiţii mei, aşa cum aţi fost întotdeauna ascultători, nu numai în prezenţa mea, ci cu atât mai mult, în absenţa mea, lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur.
13 De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi şi să înfăptuiţi, după bunăvoinţa sa.
Lit: Dumnezeu lucrează în voi şi vrerea şi înfăptuirea, după bunăvoinţa sa. Expresia paradoxală din acest verset pune în lumină iniţiativa divină (verbul energein este folosit în NT numai pentru a indica acţiunea atotputernică a lui Dumnezeu), dar nu anulează libertatea şi riscul din partea omului de a refuza mântuirea. Dumnezeu dă energie voinţei şi acţiunii omului ca să împlinească „bunăvoinţa” sa, care este planul său de mântuire.

Prin HAR am intrat pe calea mântuirii, ne-a fost iertat trecutul, prin har avem iertarea, prin har suntem călăuziți, ajutați, ținuți pe calea pocăinței, dacă vrem să rămânem în har! Trebuie să ne lucrăm mântuirea noastră (prezentă), până la mântuirea viitoare. La voința noastră (slabă) de a-L urma, Dumnezeu adaugă mai multă voință. Dumnezeu energizează umblarea noastră.

În versetul 1 Corinteni 1:18 să vedem ce ni se spune despre mântuire:
traducerea Cornilescu
propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.

traducerea Cornilescu modernizată
predicarea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem în curs de mântuire, este puterea lui Dumnezeu.

BVA
Cei care merg pe drumul distrugerii, consideră mesajul care vorbeşte despre cruce, ca fiind expresia unei nebunii. Dar pentru noi care suntem pe drumul salvării, crucea este forţa lui Dumnezeu.

VBRC
Într-adevăr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

Și în limba greacă, verbul a mântui este la prezent. Noi trebuie să contribuim la mântuirea noastră (cu ajutorul lui Dumnezeu, rămânând în har, că nici nu am putea altfel)!

Olimpiada

În articolele anterioare am arătat că mântuirea se aseamănă cu participarea la întrecerile sportive. Am prezentat niște dictatori care au fost nemulțumiți de rezultatele sportivilor în care au investit. Au fost nemulțumiți de rezultatele lor, pentru că au investit în ei.

Au plătit pentru antrenarea lor, pentru transportul, cazarea, participarea lor și toate astea nu i-au teleportat la finiș, ci doar la linia de start. Toată investiția a fost pentru participarea lor la întrecere (să ajungă la linia de start). Întrecerea și-o fac ei (ajutați și de echipamentele lor).

Biblia spune că am fost mântuiți numai prin har, numai prin credință și aceasta este mântuirea la timpul trecut (intrarea pe calea mântuirii). Vedeți / categoria Timpurile mântuirii / . Umblarea (mântuirea la prezent) ne-o facem noi cu ajutorul Duhului Sfânt, dacă rămânem în har. Prin Jertfa Domnului Isus am ajuns la startul umblării noastre cu Domnul, nu la finiș. Dumnezeu nu ne teleportează pe podiumul premianților. Umblăm până la capăt cu Domnul ca să ajungem să primim premiul. Numai cei care rămân pe calea mântuirii vor fi mântuiți în final de mânia lui Dumnezeu (mântuirea viitoare)!

Iacov 1 ne pune în față, din nou, posibilitatea alegerii vieții sau a morții veșnice

Iacov 1
12. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. – se referă la mântuirea viitoare, în final!
13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
15. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. – în Biblie nu ni se spun vrăjeli, minciunile satanei că Dumnezeu i-a ales doar pe unii pentru mântuire și pe ceilalți nu i-a vrut (aceasta implică faptul că Dumnezeu este un monstru, / vedeți articolul / ), iar cei puțini aleși pentru mântuire, apoi pot face orice, că mântuirea nu se mai poate pierde, odată mântuit pe veci mântuit.

Vedem și în acest text o reluare a posibilității alegerii de fiecare om în parte (fiecare alege pentru sine), alegere oferită oamenilor și în Vechiul Testament. În Noul Testament nu ni se oferă harul ieftin care să ne dea o mântuire ușoară, ci harul care ne ajută să umblăm cu Domnul (dacă vrem noi să rămânem în har!), prin Duhul Sfânt, pe calea mântuirii până la capăt.

Trecerea de la Legea dată lui Moise (cele 10 porunci) la Legea harului a însemnat trecerea de la falimentul umblării în firea pământească la harul umblării cu Duhul Sfânt, Persoana Sfintei Treimi care coboară în fiecare om când intră pe calea mântuirii (când am crezut). Nici vorbă să fi însemnat că putem face orice, că mântuirea nu se poate pierde, că nu există cădere din har. Noi trebuie să umblăm cu Duhul Sfânt (care ne călăuzește, ne dă putere de sus, voință, ne ajută în slăbiciunile noastre și mijlocește pentru noi) până la capăt, pentru că doar așa vom ajunge la destinație, în partea fericită a veșniciei!

Timpurile Harului

Arminismul se bazează pe harul lui Dumnezeu. Să vedem cum apare harul în /timpurile mântuirii/:

  • intrarea pe calea mântuirii este doar prin har – aceasta este mântuirea la trecut
  • umblarea practică, cu faptele noastre, pe calea mântuirii (mântuirea la  prezent), cu călăuzirea Duhului Sfânt este tot prin har. Filipeni 2.12. Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 13. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Calviniștii ne învață că nu trebuie să facem nimic pentru mântuire, ca nu cumva să avem merite. Biblia spune altceva (duceți, faceți, siliți-vă etc): / vedeți link la categoria mântuirea cu fapte /. Aici trebuie precizat că cei care fac fapte bune (roade vrednice de pocăință) nu pot să se laude cu ele în fața lui Dumnezeu!
  • mântuirea dusă până la capăt (mântuirea viitoare) este tot prin har. 1 Petru 1.5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! (Sunteți păziți pe cale, nu obligați să rămâneți pe calea mântuirii!)

Deci umblarea creștină (arministă) pe calea mântuirii este prin har, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră (fără să ne punem tot felul de întrebări nebune și nefolositoare, de exemplu că ale cui sunt meritele)!

Înaintașii noștri (baptiști arminiști) ne-au învățat, după Biblie, că pentru mântuire oamenii conlucrează cu Dumnezeu, adică fiecare trebuie să își facă partea lui! Duceți pănă la capăt mântuirea voastră, căci Dumnezeu lucrează, Duhul Sfânt călăuzește, Mijlocitorul mijlocește la Tatăl pentru noi – toate sunt prin har, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră (umblarea noastră cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt)!

Timpurile mântuirii din 1 Petru 1

Am scris colorat (ca să fie cât mai vizibil) timpurile mântuirii:
– mântuirea la trecut (noi am fost mântuiți)
– mântuirea la prezent (umblăm cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, în text se vede sfințirea realizată prin Duhul Sfânt, suntem călăuziți de Duhul Sfânt!)
– mântuirea viitoare (vom fi izbăviți de mânia lui Dumnezeu!)
Cu precizarea că ”ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl” este planul lui Dumnezeu ca, după falimentul grupului ales în VT, să creeze în NT un nou grup prin care mântuirea să fie dusă tuturor oamenilor. Nici vorbă să fie reală erezia calvinistă că Dumnezeu a ales persoane (indivizi) pe nume, și pe cei mai mulți nu i-a ales, adică i-a creat pentru pierdere veșnică, fără să îi întrebe măcar!

1 Petru 1
1. Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii (la facerea lumii, Dumnezeu a știut că primul grup va da faliment, așa că a predestinat, hotărât, ales, rânduit existența unui alt grup, creștinii / vedeți articol / , Dumnezeu nu a ales oameni individual pentru mântuire) care trăiesc ca străini (de lume), împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2. după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultare, şi stropirea (pentru curățire) cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! (sfințirea este progresivă spre ascultare și curățirea este permanentă, ele acționează și pentru mântuirea la trecut și la prezent).
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4. şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
5. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea – viitoare! gata să fie descoperită în vremurile de apoi!

6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
7. pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
8. pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9. pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre – mântuirea viitoare

  1. Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
  2. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
  3. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească. (nu prin confuzia lui Calvin).
  4. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. și harul este și la viitor.
    14. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
    15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
    16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
    17. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
    18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
    19. ci cu Sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
  5. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi
  6. care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

22. Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţat sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;
23. fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.
24. Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă, şi floarea cade jos,
25. dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

Ce motive de bucurie avem noi, creștinii – 1 Petru 1 – Mântuirea la timpul prezent, umblăm cu Domnul pe calea mântuirii

1 Petru 1
10. Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
11. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. – și harul este și la timpul viitor – înșelătorii satanei vor să ne învețe că a venit ”harul irezistibil” și ne-a mântuit cu de-a sila, odată pentru totdeauna, dar Biblia spune invers: am intrat pe calea mântuirii numai prin har, umblăm practic (cu fapte) pe calea mântuirii prin har, harul viitor.
14. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
20. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi
21. care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

În acest text din Biblie, Duhul Sfânt ne îndeamnă să umblăm pe calea mântuirii: aceasta este mântuirea la timpul prezent  (textul este prea clar ca să îl mai comentez!). Umblăm practic pe calea mântuirii nefăcând unele lucruri (negative) și făcând faptele bune rânduite mai dinainte. Umblăm cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt pentru că doar așa vom ajunge în veșnicia frumoasă cu Domnul!

Ce motive de bucurie avem noi, creștinii – 1 Petru 1 – Păziți pentru mântuirea viitoare

1 Petru 1
5. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea – viitoare! gata să fie descoperită în vremurile de apoi!
6. În ea voi vă bucuraţi mult,măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
7. pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
8. pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9. pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre – mântuirea finală, la timpul viitor.

Sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea – viitoare! gata să fie descoperită în vremurile de apoi! cât timp rămâneți pe calea mântuirii cu Domnul. Puteți pleca.
Doar dacă umblați pe calea mântuirii până la capăt, veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre (nu ca început!), mântuirea sufletelor voastre! – nici vorbă de mizeria de tentativă de mântuire (ușoară ca harul ieftin) calvinistă: odată ce te-ai mântuit ești pe veci mântuit!

Ce motive de bucurie avem noi, creștinii – 1 Petru 1 – Nașterea din nou, mântuirea la timpul trecut

1 Petru 1
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin Învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4. şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Dumnezeu cheamă pe toți oamenii (am arătat în alte articole că harul  aduce mântuirea pentru toți oamenii), dar doar unii răspund chemării (Luca 7.30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei). Dacă noi am răspuns chemării este datorită înaintașilor care au adus credința creștină curată până la noi (erau creștini, nu erau calviniști, că nu își duceau mântuirea prin birturi și pe la curve, odată mântuiți pe veci mântuiți). Și a celor care s-au rugat pentru noi. Și noi suntem datori să ducem mântuirea și altora (mântuirea adevărată, nu mizeriile de erezii care dau harul ieftin, ușuratic).

Dacă ați gustat darul ceresc, şi v-ați făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt, dacă vreți să ajungeți să aveți moştenirea nestricăcioasă şi neîntinată, păstrată în ceruri pentru voi, renunțați la ereziile calviniste ale satanei (erezii nimicitoare) că odată mântuiți sunteți pe veci mântuiți. Prin aceste erezii, demonii vor să vă ruineze sufletele și să vă fure mântuirea. Odată ce ați gustat Evanghelia, să vă întoarceți la ereziile satanei face ca credința să vă fie inutilă, și atunci degeaba ați mai crezut! Am văzut suflete ruinate de aceste erezii. Lupii răpitori le-au spus de la amvoane ereziile și ei au făcut orice, că nu își pot pierde mântuirea.

Timpurile mântuirii

Mântuirea are 3 timpuri: trecut, prezent și viitor. Am pus aici unele texte / umblarea pe calea mantuirii nu se poate face decat impreuna cu faptele noastre bune/

  •  Mântuirea la trecut: prin har am fost mântuiți, iertarea trecutului și intrarea pe calea mântuirii se bazează pe Jertfă, prin har, prin credință, nu prin fapte ca să nu se laude nimeni. Cei care spun că mântuirea este numai prin har, numai prin credință, fără fapte și că odată ce te-ai mântuit ești pe veci mântuit fac confuzie: intrarea este prin har, prin credință.
  • Mântuirea la prezent: noi, prin lupta cu ispitele suntem pe calea mântuirii. Umblarea practică cu Domnul pe calea mântuirii se face pășind prin faptele noastre bune. Această mântuire se realizează cu ajutorul Mijlocitorului și sub călăuzirea Duhului Sfânt. Iertarea necesară este tot prin Jertfă. Credința de la început trebuie să se manifeste prin faptele noastre bune, nu se poate altfel: Credința fără fapte este moartă în ea însăși (Iacov 2 vorbește despre obligativitatea umblării cu Domnul pe calea mântuirii prin faptele noastre bune). Credința doar teoretică, dacă nu produce roade (fapte vrednice de pocăință) este ca și când ai merge în alt oraș numai cu degetul pe hartă, nu practic, în mod real.
  • Mântuirea la viitor: Doar cine va umbla cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt va fi mântuit de mânia viitoare. Cine nu va cădea de oboseală, plictiseală, erezii nimicitoare etc. Nici vorbă de odată mântuit pe veci mântuit!

Umblarea pe calea mantuirii nu se poate face decat prin fapte – timpurile mantuirii

Multumim lui Dumnezeu pentru Nastere, Jerfa si Inviere! Multumim ca Domnul Isus ne-a deschis intrarea libera la Tatal!

Intrarea pe calea mantuirii se face doar prin Jertfa, prin credinta:
Evrei 10
17. adauga: „Si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor.”
19. prin sangele lui Isus avem o intrare libera in Locul Preasfant
Efeseni 2.8. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.

Umblarea pe calea mantuirii se face prin fapte:
Iacov 2
14. Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca? Nu!
17. Tot asa si credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi.Odata mantuit esti pe veci mantuit este învățătura dracilor care vor sa va insele ca sa va piarda sufletele!
18. Dar va zice cineva: „Tu ai credinta, si eu am faptele. Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele.”
19. Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara! – si ce folos? Nu sunt mantuiti! (au credinta calvinista care este degeaba, poveștile cu harul irezistibil, predestinare obligatorie, suveranitate arbitrara si alte erezii demonice)
20. Vrei, dar, sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica? – Trebuie sa umbli (practic) cu Domnul pe calea mantuirii!
21. Avraam, parintele nostru, n-a fost el socotit neprihanit prin fapte, cand a adus pe fiul sau Isaac jertfa pe altar?
22. Vezi ca credinta lucra impreuna cu faptele lui, si, prin fapte, credinta a ajuns desavarsita.
23. Astfel s-a implinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, si i s-a socotit ca neprihanire”; si el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
24. Vedeti, dar, ca omul este socotit neprihanit si prin fapte, si nu numai prin credinta.
25. Tot asa, curva Rahav: n-a fost socotita si ea neprihanita prin fapte, cand a gazduit pe soli si i-a scos afara pe alta cale?
26. Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta.

Umblarea cu Domnul pe calea mantuirii până la capăt duce la mântuirea viitoare:
Matei 10.22 cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.
Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).
Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
1 Tesaloniceni 1.9. v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat 10. şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.
Doar daca umbli cu Domnul pe calea mantuirii practic PANA LA CAPAT vei fi mantuit in vesnicie!