Trecerea de la preocupările lumii vechi la cele ale lumii noi

Așa cum în epistola către Romani s-a făcut trecerea de la primul grup la al doilea (chiar și prin versetele citate după scoaterea lor din context ca să pară adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci / vedeți un articol / și / aici mai multe din Romani 9 / ), în Coloseni 3 ni se explică trecerea de la omul vechi la omul nou.

Gândiți-vă la lucrurile lumii noi (în care ați intrat și de care aparțineți), renunțați la cele vechi; mutați-vă preocupările de la cele vechi la cele noi; omorâți mădularele voastre care aparțin lumii vechi (nu înviați mortul, nici măcar pe bucățele!); dezbrăcați-vă de lucrurile vechi ca să vă îmbrăcați cu cele noi; metamorfozați-vă prin înnoirea minții voastre spre voia lui Dumnezeu.

Această renaștere a minții se face prin schimbarea de la gândurile lumii acesteia la cele noi și vedem că învățăturile Bibliei contribuie mult la aceasta:

10 v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.

De aceea ni se spune:

2 Timotei 3
14. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15. din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus
16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire
17. pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Învățăturile Noului Testament pot duce (nu obligă) la mântuirea finală, dacă sunt urmate; dacă nu, nu te obligă nimeni, dar aceea nu mai este mântuire. Aceste învățături sunt obligatorii (nu doar facultative, că oricum ești mântuit pe veci și atât), pentru că sunt învățături ale Legii harului. Nu poți pretinde că ești în har, dacă nu umbli în har! Învățăturile de urmat le găsim în Noul Testament și în multele cărți și predici (audio) pe care le avem (din belșug) la dispoziție, de exemplu pe saitul predic.ro sau pe ebible.ro unde textele din Biblie sunt însoțite de trimiteri la predici din text.

Numai să nu ascultați propovăduiri eretice, de exemplu că orice ai face nu îți mai poți pierde mântuirea, dar dacă faci fapte rele, îți va fi rușine la Judecată (și nimic mai mult, că ești mântuit pe veci!). Nicidecum, dacă faci fapte rele (umbli cu satana) vei fi cu satana în focul veșnic!

În locul mizeriei lumii, pune zilnic înnvățăturile noi, ale lumii noi în care ai intrat!

Reclame

Înmormântare

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit (față de lume, care zace în cel rău), şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

După o înmormântare, câți se întorc de la cimitir?

Întotdeauna, cu unul mai puțin. Lasă mortul îngropat!

Dacă ai intrat în lumea nouă, renunță la preocupările vechi pentru cele noi!

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

1 Dacă, deci, ați înviat împreună cu Cristos, căutați, dați-vă interesul, străduiți-vă să găsiți lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
apoi 2 Gândiți-vă, preocupați-vă de lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Cercetați ca să găsiți lucrurile de sus, ca apoi să vă preocupe aceste lucruri – să vă gândiți profund la ele, ca să le puneți în practică. Aici Biblia (de folos să ne învețe) ne arată cum se face trecerea de la lumea veche (din care ai ieșit deja, prin deces) la lumea nouă, în care ai intrat, prin învierea cu Domnul. Lasă preocupările spre lume pentru preocupările care aparțin Împărăției, în care vrei să ajungi.

2 …, nu vă mai gândiți la cele de pe pământ.
3 Căci voi ați murit (față de lume).

1 Dacă, deci, ați înviat împreună cu Cristos, căutați, dați-vă interesul, străduiți-vă să găsiți lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiți-vă, preocupați-vă de lucrurile de sus
3 Căci viața voastră cea nouă, de sus, este ascunsă sus cu Cristos în Dumnezeu.

Dacă aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus

Știm că lumea zace în cel rău ( 1 Ioan 5.19 ).

De aceea ni se spune în Romani 2.12
Să nu vă potriviți cu, nu vă modelați după, nu fiți ca lumea păcătoasă, care zace în cel rău,
ci metamorfozați-vă prin înnoirea (renașterea) minții voastre (să gândiți gândurile de sus)
ca să recunoașteți (să puteți deosebi bine) voia lui Dumnezeu,
care este bună (folositoare), plăcută și desăvârșită.

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

De unde cunoaștem care sunt lucrurile de sus? Din Biblie.

2 Timotei 3
14. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15. din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus – peste tot în Biblie unde este vorba de credința care contează, este credința trăită practic
16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire
17. pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Biblia ne este de folos ca să ajungem la mântuirea finală, dîndu-ne învățăturile necesare, care trebuie ținute. Ce ne învață Biblia? Să umblăm cu Domnul continuu, practic (nu ca și când am fi mântuiți pe veci și atât), ca să ajungem la mântuirea finală!

Ce ne învață Biblia să facem:

2 Petru 1
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele – este opusă învățăturii dracilor (ale harului fals) că dacă vrei să faci ceva pentru mântuirea ta, aia nici nu este mântuire, de parcă sola gratie și sola fide ar duce la mântuirea finală, ca să uniţi cu credinţa voastră fapta – credința trăită practic este chiar la începutul umblării cu Domnul; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, amiciția; cu amiciția, iubirea jertfitoare. (traducerea Cornilescu este imprecisă)
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – a uitat de mântuirea lui și de umblarea cu Domnul!
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată – nu seamănă cu mântuirea numai prin alegerea de către Dumnezeu, că ești ales, mântuit și nu trebuie să faci nimic pentru propria ta mântuire.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

10 De aceea, cu atât mai mult, fraţilor, străduiţi-vă să întăriţi chemarea voastră şi alegerea voastră, pentru că, făcând acestea, nu veţi cădea niciodată (CV2001)

Biblia ne învață că trebuie să umblăm pe cale, până la capăt și că trebuie să ne străduim pe cale. Orice chemare sau alegere ai avea, trebuie să îți faci partea ta, ești responsabil în propria ta mântuire!

11. În adevăr, în felul acesta vi se garantează intrarea (vi se dă din belșug intrare) în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Biblia ne învață ce trebuie să facem ca ajungem la destinația fericită: să umblăm pe cale, până la capăt!

Romani 12.2 Metamorfoza se face prin renașterea (înoirea) gândirii

Romani 12.2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

în greacă: Nu vă asemănați, nu vă potriviți cu lumea acesta, ci să vă transformați (este folosit verbul metamorfo la imperativ – să vă metamorfozați) prin înoirea (renașterea) minții voastre (Biblia ne spune să ne gândim la lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu).

Verbul metamorfo se referă și la metamorfoza fluturelui, când omida urâtă se transformă într-un fluture frumos.

Ce alegi să fii?

Mântuirea nu se poate pierde? Romani 11

Romani 11
13 V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea
14 şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei.
15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18 nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Și atunci cum nu se mai poate pierde mântuirea?

Biblia poate să dea înţelepciunea care duce la mântuire (la mântuirea finală)

Apostolul Pavel în a doua epistolă către Timotei (care era mântuit, adică intrat pe calea mântuirii):

2 Timotei 3
15 … Sfintele Scripturi care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

”Înţelepciunea care duce la mântuire” mă face să cred că mântuirea este un proces, o cale de urmat. Prin har am intrat pe cale, apoi în Biblie (cei care vor să găsească Adevărul) găsim înțelepciunea ca să participăm cu Dumnezeu la propriul proces, să ne facem partea fiecare în mântuirea lui (și în mântuirea comună).

”Înţelepciunea care duce la mântuire” este scris pentru unul venit deja la mântuire, înseamnă că se referă la umblarea cu Domnul, până la mântuirea finală! Nu este arătată o mântuire ușuratică, că doar ești mântuit pe veci și nu mai scapi (mai pe calea Domnului, mai cu lumea, că tot acolo vei ajunge). ”Înţelepciunea care duce la mântuire” înseamnă că învățăturile Noului Testament sunt obligatorii, nu sunt facultative, opționale, că nu mai contează ce faci, doar ești mântuit pe veci!

Sola fide este mântuirea iluzorie, falsă, fără învățăturile Bibliei aplicate practic, mântuirea ușuratică pe veci prin credința dracilor (care nu mântuie), vedeți / Iacov 2 / Om nechibzuit (mântuit pe veci), vrei să înţelegi că fără fapte, credinţa este inutilă? și / aici ce a spus Ioan Botezătorul / ”pui de vipere” celor care se credeau mântuiți pe moment și atât. Unii cred că este vorba despre îndreptățire, dar nici aceasta nu este prin credința numai teoretică: Iacov 2.24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit (drept) prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Sola gratie este datul din gură al celor cu harul mântuirii cu lumea, că poți face ce vrei, că nu mai scapi. Este o învățătură a dracilor, că poți fi mântuit prin har dacă nu umbli cu Domnul!

Sola Scriptura este minciuna folosită de cei care caută în Biblie versete ca să strâmbe spiritul Bibliei, că mântuirea trebuie dusă până la capăt!

Umblarea practică cu Domnul contra mistificării Adevărului biblic pentru mântuirea prin credința numai teoretică

2 Timotei 3
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa – au abandonat necesitatea umblării cu Domnul pentru învățăturile dracilor numai prin credința teoretică, numai prin harul ieftin, cu mântuirea pe veci care nu se mai poate pierde, orice ar face oamenii apoi.
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
10 Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea – trăită practic, nu numai teoretic, că e mântuit pe veci orice ar face apoi!, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
11 prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra – exemple ale umblării practice cu Domnul, pe calea mântuirii!. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.
12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

Aici apostolul Pavel pune în contrast (și se dă ca pildă, ca exemplu) umblarea practică cu Domnul cu amăgitorii amăgiți (înșelătorii înșelați ai satanei, prin care satana încearcă să îi înșele și pe alții). Așa L-am primit pe Domnul Isus, așa să și umblăm cu El!

Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi (înșelători înșelați) – încă un exemplu practic

Pe unde a ajuns învățătura dracilor cu mântuirea pe veci, a ruinat suflete care ar fi trebuit să umble cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt! De exemplu, după ce unul a propovăduit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, urmașul lui (care a făcut o universitatea demonică în străinătate) a coborât mai mult și a propovăduit că mântuirea și umblarea cu Domnul sunt lucruri diferite (că nu trebuie să umbli cu Domnul pentru mântuirea finală din veșnicie), că poți umbla cu satana și mântuirea nu ți-o mai poți pierde! Au ajuns ca cel din articolul anterior / vedeți articolul / , că au făcut priveghi (dublu, din câte îmi amintesc) la Crăciun.

După ce a ucis suflete cu învățătura dracilor, nu i-a dat afară din biserică și a adus astfel mânia lui Dumnezeu peste biserica pe care se presupune că ar fi trebuit să o păstorească (nu să o pângărească cu învățăturile dracilor).

Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi (înșelători înșelați) – exemplu practic

2 Timotei 3
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a Adevărului – pentru că nu vor să cunoască Adevărul!
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa a – au trecut de la credința trăită practic (cu fapte, roade vrednice) la o pocăință superficială, numai pe moment, care produce imediat mântuirea definitivă, pe veci și atât!
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

Aici vedeți un lider care, obsedat de învățătura dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde, a ucis suflete venite la mântuire, cu ea. A propovăduit învățătura dracilor cu mântuirea pe veci până a ucis suflete cu ea, apoi pe cei care au luat-o razna i-a ținut mai departe în biserica pe care ar fi trebuit să o păstorească, nu să o murdărească cu erezia nimicitoare. Nu i-a dat afară și astfel a atras mânia lui Dumnezeu din cer peste biserică și câțiva ani, la Crăciun sau la Paști aveau câte o înmormântare (dacă nu poate Dumnezeu să fie în biserică din cauza ereziior dracilor, le vorbește Dumnezeu în cimitir, că și acolo Dumnezeu tot Dumnezeu este)!

Nu degeaba se spune: Cui ai slujit, cu el vei fi.

Nu primiți tâmpenia de erezie, pentru că o veți lua razna și veți face orice!

2 Timotei 3
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a Adevărului – pentru că nu îi interesează Adevărul, ci potrivirea (falsificarea sensului) unor versete din Biblie ca să le iasă lor erezia nimicitoare cu mântuirea ușuratică, pe veci
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa – au trecut la o credință numai teoretică, că ești mântuit și gata (credință care nici vorbă să mântuie, aceia au fost numiți de Ioan Botezătorul pui de vipere / vedeți articol / )
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.

Cum va fi arătată nebunia lor tuturor: cu puțin timp în urmă am găsit o scriere fanatică care apără mântuirea pe veci și am scris despre ea (ereticii nu sunt prea inventivi și își copiază mizeriile unii după alii, ca să pară erezia reală). Vedeți articol aici, aici, aici, aici și aici.

„Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” „Aceşti îngeri şi oameni, astfel predestinați şi orânduiți, sunt în special şi neschimbător plănuiți; şi numărul lor este atât de sigur şi definit încât el nu poate fi nici crescut nici micșorat”
„Restul omenirii, Dumnezeu a fost mulțumit, potrivit cu sfatul misterios al voii sale, prin care el exinde şi refuză mila – satana refuză mila, nu Dumnezeu! lui după cum îi place lui, pentru slava puterii lui suverane peste creatura lui, de a nu băga în seamă, şi de a-i rândui spre dezonoare şi mânie pentru păcatul lor, spre slava dreptății lui glorioase” – adică Dumnezeu i-a condamnat pe cei mai mulți să trăiască în păcat și nu i-a putut suporta să fie mântuiți și aceasta este slava lui Dumnezeu.
La mijlocul scrierii zice că nu Dumnezeu este de vină că cei mai mulți nu se pocăiesc, după ce a zis clar la început că numărul lor nu poate fi crescut, pentru că nu i-a ales Dumnezeu.
Adică Dumnezeu nu i-a vrut pe cei mai mulți mântuiți și dacă ei nu se pocăiesc (pentru că Dumnezeu nu i-a vrut), nu Dumnezeu este de vină, ci ei!

   A vrut și a făcut Dumnezeu să găsesc această scriere și să o comentez, ca să ne arate nebunia ereticilor tuturor!

   Nu credeți și nu primiți învățătura dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde pentru că veți ajunge să credeți asemenea aberații (numite nebunii în Biblie), iar unii veți ajunge să faceți orice și aceea nici nu este mântuire!

O potrivire despre vremurile din urmă!

Despre vremurile din urmă:

2 Timotei 3
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.

Nu mai scriu mai mult aici, ci vă atrag atenția cât de multă dreptate a avut Biblia despre cei care se împotrivesc Adevărului (ca unii stricați la minte), cât de bine se potrivește despre cei care nu cred că dacă am avut harul să intrăm pe cale, mântuirea trebuie lucrată până la capăt, vedeți articolele publicate în luna august (și iulie parțial) despre strâmbarea spiritului Bibliei, ca să le iasă lor erezia, în special pe baza versetelor din Romani, că Dumnezeu se îndură de cine Îi place (și care se referă la intrarea în împietrire a primului grup ales și trecerea mântuirii la al doilea grup, creștinii dintre neamuri)!

   Este greu de crezut o asemenea potrivire în vremurile din urmă!

Cei care studiază Biblia ca să o falsifice nu ajung la cunoașterea Adevărului

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
6 Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului – cât de bine se potrivesc acestea cu vremurile de azi: unii care se pretind mântuiți pe veci studiază Biblia numai ca să aibă ce strâmba!
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.

7. învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului – pentru că nici nu îi interesează Adevărul (învățătura sănătoasă că mântuirea trebuie lucrată practic, până la capăt, ca să nu se piardă).

8. oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte – nu am văzut oameni inteligenți care, dacă studiază Biblia ca să afle Adevărul, să mai rămână în erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci. Iar cei mai găunoși la minte cred chiar și tâmpeniile cu Sola fide (credința dracilor, netrăită practic, nu mântuie), Sola gratie (ar vrea ca harul să îi teleporteze în veșnicia fericită, dar fără să umble practic în har), cei mai fanatici cred chiar și Doctrinele dracilor (ale harului, dar fără să umble în har, că atunci Îl ajută pe Dumnezeu să îi mântuie și aia nici nu e mântuire; probabil că pentru ei umblarea cu satana este mântuire) şi osândiţi în ce priveşte credinţa – Sola fide.

Despre vemurile din urmă – relativizarea religiei

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Acestea se potrivesc foarte bine cu ceea ce s-a întâmplat în societate (cu zeci de ani în urmă, într-un sat era un bețivan, care era rușinea satului) și în biserici pe unde a ajuns relativizarea produsă de erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, care nu se mai poate pierde. Așa degradare a produs teologia falsă a mântuirii ușuratice, că sunt mai răi unii care se cred sfinți decât mulți dintre cei din lume (care măcar nu murdăresc bisericile)!

   Așa s-a făcut cu cei care se pretind mântuiți pe veci (orice ar face ei apoi), că și-au diluat religia practică (trăirea) până acolo că mai au numai o etichetă (forma) de creștini, dar religia lor este fără puterea să îi transforme!

Trăirea practică: Cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El!

2 Timotei 3
12. De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi – așa cum au fost prigoniți unii care au îndrăznit să se opună învățăturii dracilor cu mântuirea pe veci
13. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – unii au ruinat suflete cu erezia nimicitoare
14. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15. din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus – peste tot în Biblie unde este vorba de credința care contează, este credința trăită practic (de exemplu în Iacov 2 / vedeți articolul / , unde ni se spune că credința numai teoretică nu mântuie și că îndreptățirea este și prin fapte, nu numai prin credință – vă las plăcerea să căutați)
16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire – de folos pentru trăirea practică (nu doar că ești mântuit și atât) în umblarea cu Domnul!
17. pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună – nu orice ar face cei care se cred mântuiți pe veci!

Biblia ne cere să fim mai buni și să facem binele (nu că suntem mântuiți cu mântuirea ușuratică, pe moment, pentru veci și nu mai contează nimic ce faci).

Cum ar fi Noul Testament dacă mântuirea pe veci ar fi reală? Ar scrie numai (eventual ar enumera și doctrinele harului-fals):


Evanghelia

Ești mântuit.

Sfârșit.


   Vi se pare că așa L-am primit pe Domnul Isus?

Relativizarea practică a religiei

Unii care au primit și trăit învățătura dracilor cu mântuirea care nu se poate pierde au făcut orice și au ajuns mai rău decât cei din lume, dar se credeau (în mod sincer) mântuiți pe veci! Chiar dacă până la urmă vor fi dați afară din biserici, ei rămân foarte convinși că nu-și pierd mântuirea, orice ar face ei.

Orice religie cere oamenilor să umble pe o anumită cale, să facă anumite lucruri și să nu facă altele, numai mântuirea pe veci asigură (dă împresia) intrarea în Împărăția cerurilor chiar și pentru cei care umblă cu satana. Oricum ai face, nu ai ce pierde: dacă Dumnezeu te-a mântuit pe veci, nu mai scapi nici să vrei.

Degeaba spuneți oamenilor să facă fapte bune (roade vrednice de pocăință), dacă le-ați zis că nu își pot pierde mântuirea, pentru că așa ștergeți cu buretele orice învățătură bună. Oamenii sunt (au devenit) așa superficiali, încât dacă unii aud despre mântuirea pe veci, devin pierduți pe veci, și făcând orice ajung într-o stare de împietrire din care nu îi va mai scoate nimeni niciodată (și continuă să se creadă asigurați pe veci în Cristos, Sola … , știți povestea).

Dacă sunteți din grupa celor responsabili, renunțați să mai propovăduiți mântuirea pe veci (și numele de calvini), pentru că veți ucide suflete cu ea!

Relativizarea învățăturilor

Dacă un lider ”mântuit pe veci” își învață enoriașii despre lucrurile bune care trebuie să însoțească mântuirea, pe unii dintre ei îi învață degeaba, pentru că lor le răsună în urechi ”mântuirea pe veci” care nu se mai poate pierde. Și atunci, de ce să mai fie fraieri să mai respecte acele învățături bune, dacă au veșnicia asigurată deja? De ce să le mai pese? (Nu mai scriu despre înșelații satanei cu doctrinele harului-fals).

Dacă îi învățați pe oameni lucruri bune, nu le spuneți că mântuirea nu se poate pierde, pentru că pe unii îi veți pierde cu așa învățătură a dracilor (erezie nimicitoare)!

Relativizarea Bibliei

După ce ne-a prezentat trecerea de la primul grup ales la al doilea, Epistola către creștinii din Roma ne prezintă niște învățături pe care trebuie să le urmăm. Sau nu trebuie, că suntem mântuiți pe moment, pentru veci?!

    Efeseni 2.10 … am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. Ereticii mântuiți pe veci zic că nu trebuie să umble în aceste fapte (și chiar dacă umblă cu lumea este tot acolo), iar fanaticii zic clar că dacă vrei să faci fapte bune, să fii mai bun, Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie și aia nici nu este mântuire (probabil că pentru ei umblarea pe căile lumii este mântuire). Arminiștii cer umblare cu Domnul (cu ajutorul Duhului Sfânt) pe calea mântuirii, până la capăt.
Luca 11
23. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine risipeşte.
24. Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25. Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.
   Cei care se pretind mântuiți pe veci (și trăiesc erezia) au înlocuit seriozitatea umblării pe calea mântuirii, cerută de Biblie, cu o ușurătate religioasă cum nu s-a mai văzut între baptiști: că sunt mântuiți și atât! Dacă mântuirea nu ți-o mai poți pierde, ce rost mai are să respecți cerințele Noului Testament? Am văzut oameni intrați pe calea mântuirii care au crezut învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și au făcut orice, au decăzut până acolo încât au ajuns mai rău decât mulți oameni din lume. De la satana este erezia nimicitoare, la satana duce (vedem după roadele lor). De ce să respectați cerințele Bibliei? Ca să nu ajungeți cu demonii în veșnicie!

Ce ne învață harul

Romani 12
1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu
3 Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi

Am văzut în articolele anterioare că în Epistola către Romani se făcea trecerea de la primul grup ales (popor) la al doilea grup (eterogen), creștinii, fiecare grup cu o Lege (a lui Moise cu ritualurile și a Harului în care trebuie să umblăm practic).

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie

Putem să cunoaștem de la cine vine învățătura cu mântuirea pe veci care nu se poate pierde văzând la cine duce. Harul Adevărat ne cere umblare cu Domnul, harul-fals ușuratic și ieftin îți dă (teoretic, pentru că este numai o iluzie) dreptul să faci ce vrei (mântuirea nu ți-o mai poți pierde). Este opus Bibliei și produce decădere umană și spirituală, pentru că unii care au crezut că pot face orice chiar au făcut orice, că nu-și mai pot pierde mântuirea! De la satana vine, este opus Bibliei și la satana (în veșnicie) duce! Minciunile (ereziile) satanei cu mântuirea care nu se poate pierde produc roade (suflete) pentru chinul veșnic.

În capitolul 12 din Romani ni se vorbește despre Har, dar este Harul adevărat, în care trebuie să umbli practic, nu să te crezi mântuit numai prin har, pe veci, dar fără să umbli în har.

Chiar vreți să fiți mântuiți de un actor fals, pe veci?!

Teologia mântuirii pe veci nu are acoperire biblica, iar cei care încearcă să o justifice folosesc ideile pe care le-au primit (alții) de la cel viclean, tatăl minciunilor, vicleniilor și al învățăturilor dracilor.

Cei mai reduși intelectual au ajuns să creadă că Dumnezeu este arbitrar, că face lucruri la întâmplare, aiurea și nu îi pasă de nimeni: pe unii puțini i-a ales, pe cei mulți nu i-a vrut mântuiți și gata. Și așa de mare este degradarea lor, încât nu își dau seama că un dumnezeu rău nu îi vrea nici pe ei mântuiți, ci doar îi înșală. Nu poți avea încredere într-un dumnezeu (ce iluzie de dumnezeu o fi) dacă nu a vrut să fie mântuit (arbitrar, că nu a avut chef) un singur suflet!

Ce monstruozitate de dumnezeu fals! Știm că satana apare ca un înger de lumină și slujitorii lui se prefac că sunt apărători ai neprihănirii, cu învățăturile false cu mântuirea ușuratică pe veci. Când vei ajunge la judecată, Dumnezeu te va respinge pentru că nu a avut chef să te mântuiască? Jertfa ne arată un Dumnezeu cu o inimă de Tată bun, nu un monstru care i-a condamnat pe cei mulți la chin veșnic fără să îi întrebe măcar! Posibilitatea să fii mântuit de un asemenea monstru este atât de mică, încât este improbabilă!

   Satana s-a deghizat în Dumnezeu și vă înșală că el este Dumnezeu, dar este fals. Dacă nu vezi în el caracterul de Tată bun al lui Dumnezeu, este fals!

   Chiar vreți să fiți mântuiți (și încă pe veci, abracadabra) de un actor fals?!

Falsificarea Bibliei prin extragerea versetelor din context

Romani 9
Dumnezeu este stăpân să aleagă – titlu derutant (titlurile nu aparțin originalului, au fost adăugate mai târziu)
Dumnezeu se îndură de cine-I place – și acest titlu este derutant
18 Astfel, El are milă de cine vrea – de noul grup eterogen, şi împietreşte pe cine vrea – este vorba despre intrarea în impietrire de lungă durată a primului grup și apariția celui de-al doilea
22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere – se referă la primul grup care a fost ales și care a intrat în împietrire pentru aprox. 2000 de ani
23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? – despre noi, al doilea grup, creștinii!
24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri – se făcea trecerea de la primul grup la al doilea (după falimentul primului)
25 după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită Comnunitatea de creștini (Biserica)
26 Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă – prin credința trăită practic
Romani 10
9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.”
12 În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec – trecerea de la primul grup la al doilea; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru TOȚI cei ce-L cheamă.
13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

Versetele din Romani folosite ca erezia alegerii absolute și absolutiste să pară adevărată s-au referit la altceva: la trecerea de la primul grup ales (etnic) la al doilea, creștinii, prin care Dumnezeu cheamă oamenii din lume la mântuire. Cum se face că fanaticii (cam lipsiți de inteligență) nu au găsit și versetele care spun și pe cine cheamă Dumnezeu la mântuire prin creștini: pe toți, pe oricine, pe fiecare?! Cine poate fi mântuit? TOȚI oamenii.

Calviniștii ar vrea să ne prezinte un Dumnezeu arbitrar, ca un monstru care nu i-a vrut pe cei mai mulți mântuiți, Dumnezeul creștinilor îi cheamă pe toți la mântuire, harul care aduce (oferă) mântuirea pentru toți ne-a fost arătat și este opus harului ”suveran”, irezistibil dar fals (demonic) care te îndeamnă să faci orice, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde!

Talibanii fanatici cu mântuirea pe veci

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Romani 10
12 … toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

Talibanii mântuirii (iluzorii, ușuratice) pe veci bolborosesc învățăturile dracilor că Dumnezeu nu i-a vrut pe toți mântuiți, că în suveranitate arbitrară i-a vrut numai pe cei puțini, harul nu oferă tuturor mântuirea (ci dimpotrivă, numai celor foarte puțini) și ne dăm seama că acest dumnezeu este un fals, este satana deghizat în înger de lumină.

2 Corinteni 11
13 Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii – cei care ne spurcă creștinismul cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde! Sfârşitul lor va fi după faptele lor.

Nu vă luați după lupii răpitori prin care demonii vor să vă piardă sufletele cu erezia nimicitoare a mântuirii pe veci! Numai cine umblă cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, va ajunge cu Domnul, în veșnicia fericită.

Învățăturile harului

Am văzut în multe articole anterioare cum în Epistola către Romani s-a făcut trecerea de la primul grup (etnic, cu Legea lui Moise) la al doilea (eterogen, creștinii, Biserica, cu Legea Harului în care credincioșii TREBUIE să umble).

În Romani 10 ni se mai prezintă odată această trecere 20 .. „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.” – păgânilor (celor dintre păgâni, veniți la pocăință) care au format noul grup eterogen, creștinii
21 Pe când, despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.” – vechiul (primul) grup.

Mai departe, în Romani urmează învățăturile date noului grup, creștinii, ca să umble în HAR. Cei care dau din gură despre mântuirea NUMAI prin har nu și-au dat seama că și HARul a fost legiferat. Noul Testament nu a devenit facultativ (fiecare face ce vrea, că dacă te crezi mântuit pe veci nu mai ai ce pierde!), religia nu s-a relativizat (decât pentru fanatici), Dumnezeu nu Se schimbă și va duce în locul bun al veșniciei numai pe cei care umblă cu El! Odată ce ai venit în har, umblă în har până la capăt!

Odată făcută trecerea la noul grup, și aceștia au primit învățături pe care TREBUIE să le urmeze, să le trăiască practic. Legea harului nu este nici opțională, nici o vrăjeală relativă care nu merită luată în seamă. Prin har am intrat pe calea mântuirii (în proces de mântuire), în har ne lucrăm mântuirea până la capăt / vedeți articol /  (cei care vrem să ajungem la capătul bun al umblării).

Intrarea în procesul mântuirii

Am văzut (în articolele anterioare) că în Epistola către Romani, apostolul Pavel a prezentat trecerea de la primul grup ales etnic (popor) la cel de-al doilea, cu noua lui Lege (și Harul a fost legiferat).

În primele versete din capitolul 10, apostolul vorbește despre cei care au intrat în împietrire și despre trecerea de la Legea veche la Legea nouă (cea veche și-a încetat valabilitatea ca Lege, cea nouă a primit putere de Lege). Se făcea trecerea de la Legea ritualelor (de aceea a scris Biblia despre ”faptele legii”), la Legea harului (a harului în care trebuie să umbli, ca să ajungi, prin har, la mântuirea finală). Nu a existat nimic superficial în Legea veche (dată prin Moise) și nu este superficială nici mântuirea în Legea harului (că ești mântuit și atât). De data aceasta, creștinii au reușit să facă, cu ajutorul Duhului Sfânt, ce nu au reușit cei din vechea Lege, să umble cu Domnul! Bine ai venit pe calea mântuirii (în procesul mântuirii). Nașterea din nou de sus este o minune de la Dumnezeu, dar trebuie să umbli în această minune, până la minunea finală, veșnicia cu Domnul!

Romani 10
8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este Cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.”

10. Prin credință se primește justificarea, îndreptățirea, care nu este un scop în sine (poți face ce vrei, că ești neprihănit pe veci), ci un ajutor, îi permite lui Dumnezeu să îi privească pe creștini ca perfecți și să le dea acestora (imperfecți în realitate) Duhul Sfânt. Fiul întors la tatăl în pilda fiului pierdut a fost justificat cât timp a fost acasă la tatăl, întoarcerea lui la porcii păgânului (spurcați) i-ar fi anulat îndreptățirea. Duhul Sfânt ne ajută să facem ceea ce nu au reușit cei de sub vechea Lege: să umblăm cu Domnul (nu să găsim justificare pentru mântuire pe căile lumii). Justificarea înaintea lui Dumnezeu este prin credință, în vederea umblării cu Domnul (acestea NU pot fi separate). Nu sunt necesare fapte (jertfe) pentru justificare, dar odată primită este valabilă pentru cei care umblă cu Domnul. Nu trebuie fapte ca să te naști de sus, dar trebuie ca apoi să umbli cu Domnul! Credința dracilor este că ești justificat prin Jertfa Domnului Isus ca să umbli și dacă umbli cu satana! Ca Legea lui Moise, și Legea Harului este lipsită de superficialitate: doar dacă umbli cu Domnul, vei ajunge la destinația fericită.

9. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit – se referă doar la venirea la pocăință, la intrarea pe calea mântuirii. Dumnezeu și-a făcut partea Lui, și creștinii trebuie să își facă partea lor în mântuirea lor, altfel rămân pe dinafară. Ai intrat în har ca să rămâi în har și să umbli cu Domnul, până la capăt! Biblia ne prezintă mântuirea ca pe un proces, o alergare cu ajutorul lui Dumnezeu, nu ca pe un moment superficial și atât. / Vedeți despre timpurile mântuirii / .

Neprihănitul (îndreptățit, justificat) prin credință nu s-a crezut mântuit pe veci, ajuns deja la capătul alergării, de parcă ar fi primit deja premiul:

Filipeni 3
9 să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – se referă la credința trăită practic (vedeți Iacov 2)
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

   Umblați cu Domnul, pentru că numai așa veți ajunge la mântuirea finală, la capătul alergării voastre!

Despre ce este vorba în Romani 9

În traducerea Cornilescu ar putea să ne inducă în eroare titlurile (care nu aparțin originalului) și care ne-ar putea indica spre erezia mântuirii pe veci: Dumnezeu este stăpân să aleagă, Dumnezeu se îndură de cine îi place. Cei care vor neapărat să le iasă erezia ca fiind adevărată, se folosesc de aceste titluri și iau câteva versete din context și gata. Titlurile nu aparțin originalului și chiar am văzut mai multe traduceri care nu conțin aceste titluri, ele nefiind în original. Au fost adăugate mai târziu, acestea de aici fiind caracteristice ereziei. Cel care le-a scris nu a fost interesat să afle adevărul, este evident că se referă la trecerea mântuirii de la evrei (primul grup ales) la creștini (grup eterogen, dintre neamuri). Ultimul titlu a nimerit-o: Neamurile au căpătat mântuirea și este evident că la această trecere se referă, nu că mântuirea ar fi fost dată obligatoriu numai unor oameni (individual) și nu altor oameni, că monstrul numit Dumnezeu nu i-a vrut. Ca să fim siguri, citim și capitolul 8 și vedem că se referă la creștini, iar capitolele anterioare tot la trecerea de la primul grup ales (avea caracteristică Legea lui Moise) la al doilea grup ales (Biserica, are Legea harului în care trebuie ca cei intrați în har să umble în har). În capitolele următoare este vorba tot despre această trecere, la noul grup (în care indivizii intră numai prin credință și rămân prin ascultare de Domnul și umblare cu Domnul); vechiul grup a intrat în împietrire (numită orbire). Dacă vreți să înțelegeți ce a vrut Dumnezeu să ne spună, trebuie să citiți cu grijă, cu deschidere pentru Adevărul dat sfinților (nu celor ”mântuiți” ușuratic pe veci), odată pentru totdeauna. Capitolele următoare din epistola către Romani continuă cu învățături date celor din noul grup (al doilea), creștinii, pentru că s-a făcut trecerea la noul grup și lucrurile care trebuie respectate în noua Lege. Este vorba despre veghere și curăție, nu despre harul ieftin, că ești mântuit într-un moment pe veci și nu mai trebuie să umbli în acest har (primit degeaba). Nu există justificare nici în capitolul 9, nici în întreaga epistolă, pentru mântuirea ușuratică, pe moment, pentru veci.

Dimpotrivă, întreaga epistolă a apostolului Pavel către Romani este arministă (ca întreagă Biblia, profund arministă): s-a făcut trecerea de la Legea veche la Legea nouă, obligatoriu de respectat pentru mântuirea fiecăruia!

Cât de mult au reușit demonii să îi coboare intelectual pe fanaticii mântuirii pe veci! (nu sunt baptiști!)

Continui comentarea unui delir postat pe vox satana (cu tupeu, ei își zic voxdeibaptist). Era vorba despre alegere, într-un delir scris de un fanatic și pus pe blog de alt fanatic (ei își copiază delirul unul de la altul).

A început cu:Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” . În articolul trecut / vedeți articolul / a bolborosit că nu Dumnezeu este de vină că unii nu se pocăiesc, după ce el a scris că dumnezeul fanaticilor nu i-a vrut! Spre sfârșitul delirului, înșelatul satanei zice:

Şi acum să îndrăznească vre-un păcătos să preseze în mod impertinent întrebarea, de ce aceeaşi iubire şi putere alegătoare în Dumnezeu nu a ales de asemenea să mântuiască pe toţi păcătoșii pierduți? Acesta este suficientul şi groaznicul răspuns: Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?” (Romani 9:20)Este clar că înșelatul viclean nu are nici un argument valabil (logic), așa că încă o dată falsifică Biblia, prin extragearea versetului din context, am mai arătat că în acele texte din Romani (de prin luna august, / vedeți / ) se arăta cum s-a făcut trecerea de la primul grup ales (popor) la al doilea grup eterogen (creștinii, Biserica). Cât de groaznic de îndobitocit să fii ca să pui pe un sait numit vox dei baptist mizeria de erezie a unui înșelat care nici măcar nu aparține religiei baptiste!

Vedem cât de ratați intelectual sunt cei pe care i-a înșelat satana cu învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci: mântuirea trăită cu satana (adică ușuratică) le este dulce!

Continui articolul anterior cu delirul unui fanatic pus pe blog de un alt fanatic (au avut tupeul să numească mizeria voxdeibaptist).

Astfel noi vedem că obişnuitele denunțări aprinse ale acestei pretențiuni nu sunt nimic altceva decât nebunii şi falsități absurde pretențiile lor că pot face orice dar mântuirea nu și-o pot pierde, nu sunt nebune și false?! Că Dumnezeu nu știe ce fac ei? Aceşti vorbitori în zadar sunt bombastici ca şi când preorânduirea lui Dumnezeu este cea care îi face pe aceşti oameni să meargă spre pierzare – nu mai degrabă bombastice sunt spurcăciunile de erezii cu harul suveran care nu i-a vrut pe cei mulți mântuiți?! Dumnezeul fanaticilor i-a condamnat pe cei mai mulți oameni să fie păcătoși, fără să le dea șansa pocăinței.

Deplina nebunie şi răutate acestei critici sunt arătate clar de aceasta, că Biblia peste tot învață că nimeni decât cei aleşi şi eficient chemațiharul (dracul) suveran al dumnezeului ereticilor nu i-a vrut pe toți oamenii să fie mântuiți, de aceea nu i-a chemat la pocăință! mereu lucrează sau încearcă cu seriozitate să ajungă în cer; că cei pierduți niciodată nu doresc cu adevărat nici nu încearcă să fie sfinţi – dumnezeul mântuiților pe veci nu i-a vrut să fie sfinți! că întregul lor suflet se opun acesteia, şi ei preferă în mod liber să rămână ne-evlavioși, şi aceasta este singura cauză a pierzării lor – cum mint fanaticii: până acum au bolborosit cu harul suveran care îi obligă la mântuire pe unii care nu au voință liberă, apoi zic că ei preferă în mod liber – deci au voință liberă! Vedem cum înșelarea demonilor îi coboară spiritual și intelectual pe fanatici!

Dacă ei cu adevărat s-ar pocăi, ar crede şi ar asculta ei nu se pot pocăi pentru că dumnezeu nu i-a vrut mântuiți, nu le-a dat posibilitatea, tocmai înșelații satanei au zis că aceia nu pot fi mântuiți pentru că monstrul numit Dumnzeu / vedeți articolul / nu i-a vrut și deci ei nu pot fi mântuiți, orice ar face! , ei nu ar găsi nici un decret care să îi excludă de la har şi cer, Dumnezeu poate spune aceasta precum păstorul ar putea spune despre lupi: dacă ei vor alege să mănânce iarba mea în pace cu mieii mei, ei nu vor găsi nici un gard de-al meu care să îi împiedice de la iarba mea – cât de imbecil să fii ca să crezi așa ceva, dar să mai și pui pe vox satana! Dar păstorul cunoaşte că este totdeauna natura lupilor să aleagă să devoreze mieii în locul ierbii, iar aceşti lupi, propria lor natură – Harul (dracul) suveran nu i-a vrut la mântuire, nu natura lor este de vină; și mai știm că în înscenarea lui, dumnezeul fanaticilor nu i-a vrut pe cei mai mulți să fie mântuiți – evident că nu este vina lor!, şi nu gardul, cu siguranţă îi îndeamnă să facă aşa, până când puterea atotputernică îi creează din nou în miei. Motivul pentru care oamenii păcătoși obiectează atât de violent împotriva acestei părți din doctrină, şi o reprezintă atât de deplin în mod greșit, este acesta: că ei urăsc să recunoască față de ei înșiși că acea păcătoșenie liberă dar totuşi încăpățânată a sufletului – dar până acum au delirat împotriva oricărei voințe libere! care îi conduce voluntar să lucreze spre distrugerea lor proprie, şi astfel ei să încerce să arunce vina pe Dumnezeu – dumnezeul curviniștilor ”mântuiți pe veci” nu i-a vrut mântuiți! sau doctrina lui în loc asupra lor înșiși – ei nu pot fi mântuiți pentru că dumnezeul fals nu i-a vrut mântuiți!

În fine, oamenii necredincioși mereu se străduiesc să picteze doctrina alegerii ca fiind doctrina dură, exclusivă, îngrozitoare, ridicând o piedică între păcătoși şi mântuire – așa și este, ei zic că dumnezeu nu i-a vrut mântuiți! Dar privită în mod corespunzător – adică după ce i-a înșelat satana, ea este exact opusul – clar! Aceasta nu este o doctrină aspră, ci una dulce – curve dulci, băutură alcoolică dulce și altele asemenea, nu o doctrină exclusivistă, nu piedica spre mântuirea noastră, ci gura de intrare binecuvântată spre toată mântuirea găsită în acest univers – dumnezeul fanaticilor cu harul suveran nu i-a ales spre mântuire, nici măcar nu le-a dat posibilitatea să se pocăiască; nu i-a vrut mântuiți de la început!

Este păcatul, păcatul voluntar al omului, cel care îl exclude de la mântuire; şi în acest păcat Dumnezeu nu are nici o responsabilitate – cât de imbecil viclean și mincinos să fie să zică asta, când se știe despre delirul mântuiților-satanei că oamenii nu au responsabilitate în mântuirea lor, ci Suveranitatea arbitrară (dracul suveran) i-a ales sau nu pentru mântuire sau pierzare obligatorie, fără să îi întrebe măcar! Este numai harul lui Dumnezeu care îi convinge pe oameni deopotrivă să vină şi să rămână în regiunea mântuirii; şi tot acest har este roada alegerii – adică dumnezeu nu i-a ales pentru că este un monstru care nu i-a vrut mântuiți, de aceea nu pot fi mântuiți Eu repet, atunci, este păcatul nostru voluntar cel care este sursa a tot ceea ce este îngrozitor în soarta oamenilor şi îngerilor ruinați – alegerea dumnezeului păgânilor îi ține în păcat pe oameni!

Este alegerea de har a lui Dumnezeu este sursa dulce şi binecuvântată a tot ceea ce este îndreptător, încrezător, şi fericit pe pământ – damigeana și curvele i se par fanaticului dulci?! şi în cer – vor fi cu demonii în iad. Dumnezeu poate spune oricărui înger şi om răscumpărat din univers: „Te-am ales în iubire veşnică; de aceea în bunătatea iubitoare te-am atras.” – un monstru cu caracterul lui Jack Spintecătorul, care a refuzat în mod arbitrar mântuirea pentru cei mulți, nu este dragoste! Şi fiecare înger, şi sfânt de pe acest pământ şi în slavă răspunde, în acord cu imnul nostru:

Imnul celor care se pretind mântuiți pe veci: Mântuiți băuți la curve (că li se par dulci, dar veșnicia rea nu le va fi dulce!)

Faraon și-a împietrit inima de primele 6 ori, nu l-a împietrit Dumnezeu (decât ca urmare a împietririi lui)

Odată cu (re)apariția ereziei nimicitoare cu mântuirea ușuratică pe veci (numai prin harul cu care doar dai din gură), unii au încercat să facă o justificare pentru aceasta, dar cum Biblia cere umblare cu Domnul până la capăt pentru mântuire (este profund arministă), înșelații satanei o falsifică și dând exemple false. Să vedem cum procedează (am văzut în articolul precedent că ei zic că Dumnezeu l-a împietrit pe faraon fără să îi dea posibilitatea să se pocăiască, așa cum face cu cei mai mulți oameni). Dacă citim textul din Exod, Biblia ne spune că faraon și-a împietrit inima de 6 ori (de fiecare dată când a văzut puterea lui Dumnezeu și Dumezeu i-a dat posibilitatea să se pocăiască, fără să îl oblige la pocăință), abia apoi Dumnezeu i-a dat ce a căutat: împietrirea.

Exodul (ieșirea din Egipt), Capitolul 5
2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”
Capitolul 6
Izbăvirea făgăduită
1 Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.”
2 Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul.
3 Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul.” aceasta este binecuvântarea lăsată în urmă de Avraam, pentru că a umblat cu Domnul practic (nu doar a dat din gură cu credința ușuratică). / Vedeți articolul /
4 De asemenea, Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
5 Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.
6 De aceea, spune copiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
8 Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam – binecuvântarea lăsată în urmă de Avraam, pentru că a umblat cu Domnul (nu s-a crezut mântuit pe veci), lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.
Capitolul 7
3 Eu voi împietri inima lui faraon – abia în partea a doua a împietririlor, după ce faraon și-a împietrit inima de 6 ori – să vedem șirul:
13 #1 Inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron
22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. #2 Inima lui faraon s-a împietrit
Capitolul 8
15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, #3 şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul – Dumnezeu știa că faraon își va împietri inima, nu că l-a împietrit de la început!
19 Dar #4 inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat
32 Dar faraon, şi de data aceasta, #5 şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece – nu l-a împietrit Dumnezeu nici de data asta
Capitolul 9
7 Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase: şi iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar #6 inima lui faraon s-a împietrit şi n-a lăsat pe popor să plece.

12 Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron – era prea târziu – pocăiți-vă cât timp se mai poate!

Vox satana a postat un text care conține ce am combătut până acum: falsificarea Bibliei ca să le iasă lor erezia nimicitoare!

”Acum, este în zadar pentru cei care obiectează că voia lui Dumnezeu nu poate avea nimic de a face cu rezultate păcătoase, chiar în acest sens permisiv, fără a-l face pe Dumnezeu un autor al păcatului … Căci Biblia este plină de afirmaţii că Dumnezeu astfel a predestinat păcatul fără a fi autorul păcatului – poate Biblia falsificată de fanatici, prin scoaterea unor versete din context (și în acest text ei au făcut cum am scris în articolele despre Romani, au zis că Dumnezeu se îndură de cine Îi place, deși era vorba despre trecerea de la primul grup etnic (un popor) la al doilea grup, eterogen (creștinii). El a predestinat tirania şi răzvrătirea lui Faraon, şi apoi l-a pedepsit pentru aceasta ca peste tot în Biblie, Dumnezeu a dat fiecăruia ce a căutat acela (scrie că ce seamănă omul, aceea va și secera, numai ereticii cred că dacă seamănă cu demonii, vor recolta viața veșnică cu Dumnezeu, pretinzându-se mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu satana!). Faraon și-a împietrit inima de câteva ori, abia după aceea și Dumnezeu i-a dat ce a semănat: i-a împietrit inima! Căutați în text și numărați de câte ori scrie una după alta că inima lui Faraon s-a împietrit, Faraon și-a împietrit inima etc / vedeți articol / . În Isaia 10 el predestinează pustiirea lui Nebucadnețar a Ierusalimului – pentru păcatele celor din poporul ales, v-am mai scris că nu le-a fost de folos alegerea lor (MULT mai puternică decât cea din zilele noastre), decât atunci când AU UMBLAT CU DUMNEZEUL LOR!, şi apoi îl pedepsește pe el pentru aceasta și-au meritat-o! În Fapte 2:23 răul Iuda îl trădează pe Domnul său prin scopul şi preștiința precisă a lui Dumnezeu – Domnul Isus l-a ales pe Iuda vânzătorul nu pentru mântuire sau ne-mântuire, ci pentru o slujbă, a avut nevoie de cineva care să Îl vândă. Există multe alegeri pentru o slujbă, lucrare, dar nu există alegere a lui Dumnezeu pentru mântuire individuală (Dumnezeu a ales un grup care a dat faliment, apoi a făcut trecerea la al doilea grup de mântuiți și prin care să ofere mântuirea lumii)! În Romani 9:18, „Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea,” aşa este în multe alte locuri – fanaticii falsifică Biblia prin scoaterea versetelor din text, aici este vorba că după ce primul grup ales a falimentat, intră în împietrire pentru 2000 de ani și Dumnezeu se îndură și crează al doilea grup, creștinii, Biserica – citiți textul.

Dar cei ne-aleși sunt ocoliți şi predestinați la distrugere „pentru păcatele lor, şi pentru slava dreptății lui Dumnezeu.” – nu avem nevoie să ne mântuiască dumnezeul fals al fanaticilor mântuiți numai prin har (chiar dacă nu umblă în har), numai prin credință (credința fără fapte este a dracilor și nu mântuie, vedeți Iacov 2), un monstru care nu a vrut ca cei mai mulți oameni să poată fi mântuiți. Acest dumnezeu este opus Dumnezeului creștinilor.

Creștinii arminiști sunt mântuiți prin har și prin asculare de Domnul și numai dacă umblă până la capăt, cu Domnul în har (mântuirea este un proces din care cine vrea poate ieși, dar nu va ajunge la mântuirea viitoare finală)!

Vox satana îl confundă pe satana cu Dumnezeu

Citez din vox satana (ei își spun voxdeibaptist):

„Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” „Aceşti îngeri şi oameni, astfel predestinați şi orânduiți, sunt în special şi neschimbător plănuiți; şi numărul lor este atât de sigur şi definit încât el nu poate fi nici crescut nici micșorat– Voi chiar credeți că vă va mântui dumnezeul vostru care are caracterul lui Jack Spintecătorul? Satana nu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți, nu Dumnezeul adevărat al creștinilor! În Biblie scrie că Dumnezeu vrea ca toți oamenii să vină la pocăință.

„Restul omenirii, Dumnezeu a fost mulțumit, potrivit cu sfatul misterios al voii sale, prin care el exinde şi refuză mila – satana refuză mila, nu Dumnezeu! lui după cum îi place lui, pentru slava puterii lui suverane peste creatura lui, de a nu băga în seamă, şi de a-i rândui spre dezonoare şi mânie pentru păcatul lor, spre slava dreptății lui glorioase” – adică Dumnezeu i-a condamnat pe cei mai mulți să trăiască în păcat și nu i-a putut suporta să fie mântuiți și aceasta este slava lui Dumnezeu (poate al dumnezeului înșelatului satanei, devenit lup răpitor ucigaș de suflete cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, și alții ca el). Nu, aceasta este slava satanei, tatăl minciunilor și al ereziei nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde.