Căderea din starea de har: ”dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine” – dacă redevii firesc (la fel ca lumea)

Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – pe acest verset se bazează cei cu mântuirea pe veci ca să zică că ei sunt mântuiți deja pe veci și nici nu mai contează ce fac – nici nu mai vin la Judecată!
Evrei 13.4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari – li se spune fraților, epistolele au fost scrise pentru cei care umblau pe calea mântuirii, nu celor din lume. Și atunci cum nu vor fi ei judecați, nu știe Dumnezeu ce fac ei?!
Că cei care au trecut de la moarte la viață nu vor merge la Judecată se referă la faptul că, dacă umblă cu Domnul până la capăt (din bine în mai bine), nu vor merge ca să fie condamnați, nu că nu știe Dumnezeu ce fac ei!
Romani 11.22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Evrei 10
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? – nu este mântuire pe veci (că ești mântuit și nu mai scapi, nici să vrei). Ai trecut din moarte la viață, dar te poți întoarce la moartea veșnică!

Romani 11.21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine – dacă redevii firesc (la fel ca lumea).
Reclame

Nu vei ajunge să fii mântuit la sfârșit dacă nu umbli cu Domnul, până la capăt!

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui – nu se referă la mântuirea pe veci numai prin credință, ci ne spune că cei care cred primesc viața veșnică (se referă doar la intrarea pe calea mântuirii, cu toate beneficiile ei: iertarea trecutului, renașterea din nou de sus, primirea Duhului Sfânt), dar unii care au intrat pe calea mântuirii nu vor continua să umble cu Domnul în ascultare de El și nu vor ajunge la mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie!

Evrei 12
25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor.

Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte – li se spune celor intrați pe calea mântuirii (în proces de mântuire), fraților (nu celor din lume, nu este o chemare la pocăință a celor din lume), ca o avertizare că dacă nu vor mai asculta de Domnul (nu vor umbla cu Domnul) în continuare, vor ajunge la focul mistuitor din aceeași apistolă:

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc – nu este mântuit pe veci!

Evrei 10
26 Căci, dacă o ținem tot păcătuind cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului – după ce am intrat pe calea mântuirii, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi – cei mântuiți pe veci se cred pe deplin asigurați în Cristos orice ar face ei (că nu există cădere din har), și nici nu cred că vor merge la Judecată (ei ”au trecut din moarte la viață” și atât), dar i-a înșelat cel viclean!

Aceste avertizări au fost făcute (ca și altele, despre care am mai scris) ca creștinii care erau prigoniți să nu renunțe la Cristos. Prigoana nu era un motiv destul de bun pentru renunțare (Evrei 11-12). Dacă ieșeau din har (renunțau la umblarea cu Domnul) își pierdeau mântuirea!

Nu vom fi toți judecați de Dumnezeu? ”cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri”

Ereticii care se consideră deja mântuiți pe veci cred că ei nu vor mai fi judecați după faptele bune sau rele pe care le-au făcut aici pe pământ (ei au trecut din moarte la viață și se cred pe deplin asigurați în Cristos, orice ar face ei apoi).

După cunoscutele texte despre pierderea mântuirii din Evrei 6 și 10, după ce în capitolul 11 au fost lăudați eroii credinței care au umblat cu Domnul / vedeți articol / , să vedem și un text din Evrei 12:

1 Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte – nu se credea apostolul Pavel mântuit pe veci și atât
2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3 Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
12 Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul – ”mântuiții pe veci” cred că au fost mântuiți numai prin har, numai prin credință (fără fapte), pe veci, deci ei oricum vor vedea pe Domnul (nici nu mai merg pe la Judecata finală)
15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea – cum nu există cădere din har?!
16 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut – un drept pe care l-a avut, dar a renunțat la el – nu ieșiți din har (nu renunțați la umblarea cu Domnul) pentru plăcerile lumii!
17 Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe – umblând cu Domnul, mântuirea ți-o faci doar aici pe pământ (cu mare ajutor de sus), apoi nu mai schimbi nimic – nu degeaba se spune: Cui ai slujit, cu acela vei fi!
18 Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,
19 nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească,
20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”.
21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „sunt îngrozit şi tremur!”)
22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
23 de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
24 de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii (curățirii), care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina – noi, oamenii, ne putem clătina!, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor” – adio veșnicie fericită!

cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri – ce este aceasta, dacă nu pierderea mântuirii?

Pierderea mântuirii

Matei 3
10 orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

Matei 7.19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc

Ioan 15.6 Dacă nu rămâne cineva în Mine – era în Isus, deci era intrat pe calea mântuirii (în procesul mântuirii), este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.

În toate aceste texte este vorba despre pierderea mântuirii, datorită lipsei rodirii. Pomul fără roade, alt pom fără roade bune (vrednice), mlădița neroditoare, pleava (din primul text) vor fi aruncate în foc – în focul veșnic. Nu există mântuire ușuratică, fără fapte vrednice de pocăință, fără roade pentru Domnul!

Umblarea cu Domnul, în ascultare de Domnul, duce la mântuirea finală

2 Tesaloniceni 1
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui
11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Textul ne prezintă pe unii care vor fi găsiți vrednici de Împărăție (ca urmare a umblării lor cu Domnul) – să ajungă la mântuirea viitoare – și alții care vor ajunge la pierzarea veșnică, pentru că nu au ascultat de Evanghelie. Ascultarea este criteriul la Judecata finală (nu credința și atât). Degeaba ai intrat pe calea mântuirii prin credință, dacă nu asculți de Domnul; Biblia spune că degeaba ai mai crezut (1 Corinteni 15.1,2).

Cum să îți pierzi mântuirea – modalități practice scrise în Biblie

Am arătat în articolul anterior că acest text se referă la pierderea mântuirii.

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta (Pilda semănătorului): Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

Ești undeva la o Evanghelizare, auzi Cuvântul, dar te gândești că este ceva interesant pe internet, abia aștepți emisiunea de la televizor … Te iei cu altele, și sămânța pusă o ia vântul – de câteva ori faci așa și vei ajunge într-o împietrire din care nu vei mai ieși niciodată! (am auzit că cineva așa a pățit).

Auzi Cuvântul și intri pe calea mântuirii și începi să umbli cu Domnul, fără să te încrezi în Dumnezeu cu adevărat.

Auzi Cuvântul și îl primești, te miri de starea ta și Dumnezeu începe să lucreze; dar după un timp te preocupă tot mai mult cele ale lumii în care trăiești. Roadele tale nu ajung să se coacă (deși este o minune faptul că ai început să faci roade). Te întorci la preocupările pentru lucrurile de jos, pentru că nu ai dezvoltat pasiune, râvnă pentru lucrurile de sus (ale Împărăției în care ai intrat). Te gândești la cele de pe pământ, și acelea ajung să îți fure interesul pentru veșnicia fericită.

1 Corinteni 6.17 cel care se uneşte cu Domnul este un același singur Duh cu El. Dar dacă o ținem tot păcătuind, după ce am ajuns să ne unim cu Domnul, câte Jerfe mai rămân? Niciuna?

Renunțarea la umblarea cu Domnul duce la pierderea mântuirii!

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta (Pilda semănătorului): Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.

Vedem în text:

12 Nu este vorba despre evitarea credinței care îi mântuie pe veci, în acel moment și atât, sunt pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă ei umblă apoi cu demonii, ci Diavolul le ia Cuvântul semănat, ca nu cumva să intre pe calea mântuirii, să rodească și să ajungă să fie mântuiți în partea fericită a veșniciei – așa ne este prezentată credința care poate mântui în final:

13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad – este vorba despre cei intrați pe calea mântuirii (mântuiți inițial), dar care au căzut de la credință și și-au pierdut mântuirea.

În versetul 14: unii care au auzit Cuvântul, cred mai mult timp și încep să facă roade, dar nu suficient de mult timp ca roadele să se coacă – ei umblă cu Domnul, pe calea mântuirii, un timp mai îndelungat, dar nu până la capăt.

Este vorba de pierderea mântuirii (nu doar a roadelor, a răsplătirii în veșnicie), ne spune versetul 12 vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi – este clar vorba despre credința mântuitoare, trăită practic până la capăt cu Domnul pe cale, cu roade vrednice de pocăință, care a dus la mântuirea viitoare, în situația din versetul 15. Versetul 15 opune credința mântuitoare în care umbli practic cu Domnul, până la capăt, cu credința prezentată în versetele anterioare și care nu duce până la finalul alergării, Premiul veșniciei cu Domnul!

Tâlcuirea pildei neghinei
Matei 13
36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
38 Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului:
41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea (trăiesc în fărădelege) – se vede că Dumnezeu se uită la faptele, trăirea fiecăruia și nu poate fi înșelat nici măcar de cei care sunt în perimetrul Împărăției (se cred mântuiți pe moment numai prin credința fără fapte) – știm că Domnul cunoaște pe cei care sunt ai Lui (și după roadele lor)!
42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor – la dreapta judecată, Judecătorul va trimite pe fiecare om în partea de veșnicie cu cel pe care l-a slujit aici pe pământ.
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.

Cum se poate pierde mântuirea: stăruind în rău (până la capăt)

Epistola către Romani 2.9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul – este folosit verbul katergazomai = a lucra până la capăt, complet, până la obținerea roadelor. Deci versetul este:

Necaz și strâmtorare (veșnice) peste orice suflet omenesc care lucrează până la capăt răul.

Nu cred că mântuirea se poate pierde ușor și Dumnezeu dă tuturor oamenilor posibilitatea pocăinței (chiar și unora care au crezut învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde). Nu ți-ai lucrat răul până la capăt (în veșnicie), poate nu ești suficient de împietrit și te mai poți întoarce pe calea bună a lui Dumnezeu și să umbli până la capăt cu Dumnezeu! Apocalipsa 20.15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc – întoarce-te până mai poți (dacă mai poți)!

Ce fac oamenii care renunță la Adevărul biblic

Să vedem în continuare ce ni se spune în Tit 1.

Tit 1.14  şi să nu se ţină … de porunci date de oamenii care se întorc de la adevăr:

Tit 1.16  Ei se laudă că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl neagă, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.

Ei se laudă că Îl cunosc pe Dumnezeu = mântuirea lor este iluzorie, ușuratică numai prin harul în care nu umblă, numai prin credință (numite învățăturile harului)!

În Iacov 2 și în alte texte sunt cerute fapte (roade vrednice de pocăință) pentru mântuire. Ce fac cei care au primit și trăiesc erezia mântuirii iluzorii? Ne spune acest verset: dar cu faptele Îl neagă. Am văzut practic ce au ajuns unii, este adevărat ce ne spune Biblia, că dacă un om se pocăiește, dar nu se ține mai departe de pocăință (Ioan Botezătorul a cerut roade vrednice de pocăință celor care au vrut să fie siguri de mântuirea lor numai prin har, numai prin credință / vedeți articol / ), ajunge mai rău decât a fost la început!

Matei 3
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.
9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” (mântuirea prin apartenență, că ești ales de Dumnezeu, nu este adevărată!) Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam – adică pe urmașii celui care a umblat cu Dumnezeu și au umblat și ei (nu s-au crezut mântuit pe moment, pentru veci)
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – se referă la focul veșnic.

căci sunt o scârbă: nesupuşi – ce se poate spune despre mântuirea unora care au intrat pe calea mântuirii, dar nu umblă cu Domnul (dar se cred pe deplin asigurați în Cristos)? Că este falsă!

Ioan 3.36 (traduceri corecte TLRC, BVA, VDCM și altele) Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

(În acest singur verset 16, ni se prezintă mântuirea ratată: poți intra pe calea mântuirii prin har, prin credință, dar dacă nu umbli cu Domnul practic, nu vei ajunge la destinația fericită, în veșnicia cu Domnul! Iar pretențiile ușuratice de mântuire falsă nu te ajută la nimic).

Harul fals

Protestanții adevărați (originali) au adăugat umblarea cu Domnul la teologia teoretică, și această umblare i-a mântuit.

În zilele noastre, tot felul de fanatici au vrut să își ia și să ne ofere o mântuire ușuratică (au uitat de faptele protestanților pentru că nu i-a interesat spiritul reformei, ci și-au luat ce le-a plăcut, adică și-au dat învățături după poftele lor – pentru ei reformat (baptist etc) nu înseamnă decât că ești mântuit pe veci și atât).

Să vedem un astfel de individ, care ne prezintă harul fals (cu mântuirea pe veci):

Mărețul împotrivitor al Adevărului ne prezintă ceea ce numește ”har”, dar fiind vorba despre harul ușuratic (pretinde că oferă mântuirea pe moment pentru veci, că ești mântuit și atât), acest har este fals.

”Harul pune accent pe ceea ce face Dumnezeu, şi anume că El a pus în contul nostru ţinerea legii de către Hristos” – Sola fide, sola gratia, mântuirea numai prin har, numai prin credință este o iluzie: Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere pe cei care credeau că vor fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică. Iacov, inspirat de Dumnezeu a numit această credință a dracilor, care nu mântuie! Harul arminist constă în ceea ceea ce a făcut și face Dumnezeu ca să permită intrarea noastră pe calea mântuirii (nașterea de sus) și umblarea cu Domnul. Cristos nu ține Legea în locul nostru, ci Jertfa, Învierea, trimiterea Duhului Sfânt fac posibilă intrarea și umblarea în har (în Legea veche oamenii nu au putut umbla perfect cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat, acum avem ajutor și călăuzire de sus).

”Harul pune accent pe persoana lui Hristos, în ceea priveşte trăirea mântuirii” – după ce lupii răpitori au adus din America etc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii care erau intrați pe calea mântuirii au făcut ce au vrut (că nu-și pierd mântuirea) și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați scandalagii etc. Doar satana (sola satana) îi poate îndobitoci pe lupii răpitori să zică solus Cristus.

”Harul exclude orice merit al omului” – Harul biblic arminist oferă mântuirea tuturor și ne obligă să renunțăm la lume și să umblăm cu Domnul: Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

”Harul dă mântuirea în dar” – Harul obligă la umblarea cu Domnul până la mântuirea finală. Mântuirea arministă nu este o luare de prizonieri, că Dumnezeu te-a închis în trenul mântuirii (numai prin har, numai prin credință) și poți face orice. Dumnezeu, prin LEGEA harului (care are cerințe care trebuie respectate) face posibilă mântuirea noastră, nu obligă pe nimeni să fie mântuit.

”Harul îi face desăvârşiţi (maturi) pe cei ce îl primesc, deoarece transferă asupra lor sfinţenia lui Hristos, prin puterea Duhului Sfânt” – Harul adevărat Biblic este arminist și ne obligă să umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală viitoare. Duhul Sfânt îi călăuzește pe cei mântuiți pe veci prin birturi, la curve etc, că ei nu își mai pierd mântuirea – halal maturitate cu așa tentativă de ”mântuire”.

”Harul îl ridică pe păcătos din orice fel de stare” – de sub masă când e turmentat, drogat etc? Și îl caută când e băut la curve (că așa a făcut tatăl din pilda fiului pierdut?! / vedeți pilda / )

”Harul îl duce în cer pe cel mântuit” – mântuirea este un proces (vedeți sus în meniu articolele): am intrat în proces de mântuire, umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei!

”Harul îndreaptă spre îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu” – Dumnezeu nu îi va duce în cer pe cei ”mântuiți pe veci” care bântuie băuți la curve, fac avorturi etc că nu își pierd mântuirea, dacă aceștia nu vor să meargă cu Domnul!

Harul adevărat biblic (arminist) a făcut posibilă mântuirea noastră, numai prin umblarea noastră până la capăt, în HAR, cu Domnul!

1 Timotei 6.9 Poftele nesăbuite şi vătămătoare cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare

1 Timotei 6.9  Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. 

Și în acest verset apare pierderea mântuirii, dacă nu cumva obsedații de erezia mântuirii pe veci cred cumva că ”prăpăd și pierzare” o fi însemnând veșnicia în locul fericit, cu Domnul!

Pierderea mântuirii: să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă

1 Timotei 1.18  Porunca pe care ţi-o dau … este ca … să te lupţi lupta cea bună 19  şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. 

Dacă asta nu este pierderea mântuirii, ce este? Apostolul îi spune lui Timotei (unui intrat pe calea mântuirii) să nu facă ca alții, care au căzut din credință (pentru că nu i-a vrut monstrul cel rău pocăiți și mântuiți?! / vedeți articol despre Monstrul numit Dumnezeu/ ). Vedem că mântuirea nu este (și nici nu poate fi) numai prin credința pe moment. Mântuirea este un proces, din care unii au plecat. Poți să ieși dintr-o alergare pentru premiu (plictiseala, dezinteresul pentru țintă și interesul pentru lucrurile lumii, greutățile prin care treci și altele pot să te facă să părăsești calea Domnului), dar atunci renunți la premiu! Merită?

Ajuns-aţi la ţintă? – poezie

Filipeni 3.14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc

10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi?
Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi?
V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi?
Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemântuiţi?
Aţi câştigat cununa de nu vă mai luptaţi?
Şi sunteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi?
Cuvântul Sfânt de-acuma deplin l-aţi învăţat,
de azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat?
Sau inimile voastre de somn s-au molipsit,
de v-a legat păcatul şi pofta v-a robit?
Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins,
și duhul lumii râvna şi dragostea v-a stins?
Sau poate legământul cu Domnul l-aţi călcat,
și gândul că El vine curând voi l-aţi uitat?
Sau dragostea fierbinte atât vi s-a răcit,
de uitaţi ce-aveaţi odată atât de mult iubit?
Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa,
Aduceţi-vă-aminte: aşa eraţi cândva? – înainte să vină lupii răpitori să strice suflete cu erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde!

(poezia face parte din poeziile culese de fratele pastor Valentin Popovici în volumul Mărgăritare).

Unii au uitat că au intrat pe calea mântuirii

2 Petru 1
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele – este opusă învățăturii dracilor că mântuirea ușuratică este pe veci, de parcă sola gratie și sola fide ar duce la mântuirea finală, să uniţi cu credinţa voastră fapta – credința trăită practic este chiar imediat după începerea umblării cu Domnul și se opune teologiei cu mântuirea pe veci Sola fide, sola gratia!; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea prietenească de frați (amiciția); cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.

Așa departe a ajuns de Domnul și de calea cu Domnul, încât a uitat că a mai fost mântuit (că a intrat pe cale – se referă la cei care au fost mântuiți, la frați, nu la cei din lume!).

Romani 11
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu

Nici aceste texte nu crează iluzia mântuirii ușuratice pe veci!

Unii au intrat degeaba în har

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.

Am văzut pe unii care au crezut, primit și trăit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și au mers spre mai rău (nu spre mai bine), de exemplu unul a devenit bețivan, curvar, drogat, scandalagiu și toți cei din jurul lui, care au avut de-a face cu el, au pierdut. Bineînțeles, că lupul răpitor care l-a asigurat de mântuirea pe veci, care nu se mai poate pierde,  nu mai putea de grija lui.

Nu credeți și nu primiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci, ca să nu ajngeți cum scrie Biblia:

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, capitolul 2
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii – se referă la cei care au intrat pe calea mântuirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – nu seamănă cu mântuirea creștină care este arministă!

Harul inutil (primit în zadar)

A doua epistolă către Corinteni 6.1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.
Dacă ai primit învățăturile harului (inutil dacă nu rămâi în har) și chiar doctrinele harului (sunt ale dracilor, pentru că prin ele te înșală demonii cu mântuirea ușuratică, pe veci) și le trăiești, faci orice crezându-te pe deplin asigurat în Cristos chiar dacă de multe ori umbli cu lumea și starea ta ajunge mai rea decât cea dintâi (când erai în lume), la ce ți-a folosit harul? La nimic!

Halloween – cele 5 Sola ale mântuirii pe veci

Halloween este o sărbătoare păgână suprapusă peste creștinism și unii ar putea zice că poate fi considerată creștină.

2 Corinteni 11
13 Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor – Amin.

Cu câteva sute de ani în urmă, din diferite motive (frica patologică de pierderea mântuirii, motive politice și economice), niște indivizi au reîncălzit (au readus în prim-planul religiei lor, care astfel se bazează pe o teologie falsă) erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci; ei nu au trăit-o, ci au lăsat-o moștenire urmașilor.

Aceia au inventat sloganurile (teoretice, că nu le-au trăit) numite Cele 5 Sola. Să le vedem și să observăm falsitatea lor, ca să vedem de la cine au venit: de la Dumnezeu sau de la demoni.

Sola fide – justificarea numai prin credință – numai să crezi și te pretinzi mântuit pe veci.Mântuirea ușuratică se opune Bibliei, de exemplu epistolei lui Iacov, capitolul 2, în care Sola fide este credința dracilor, care nu mântuie! De asemenea, Biblia insuflată de Dumnezeu și care poate da învățătura care să ducă la mântuirea finală, ne spune că înaintea lui Dumnezeu, JUSTIFICAREA (ÎNDREPTĂȚIREA) este dată de credință + fapte. Justificarea inițială este numai prin credință, dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, a fost degeaba. Iacov 2.23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu și a umblat practic cu Dumnezeu! şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” 24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Sola gratia – mântuirea numai prin har – acolo unde harul vă învață că veți fi mântuiți fără să umblați cu Domnul, puteți înlocui cuvântul har cu cuvântul drac (mântuirea iluzorie prin învățăturile dracilor și, mai rău, prin Doctrinele dracilor). Pe arminiști harul îi învață:
Tit 2
1. Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – este arministă:
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – nu căutând, așteptând și prinzând ieftinirea băuturii, curvelor și a altor lucruri plăcute unora care se pretind mântuiți pe veci!

Este evident satanismul învățăturii cu mântuirea numai prin har, numai învățătură a dracilor poate fi aceea că poți fi mântuit prin har fără să umbli în har! Se opune cerințelor lui Dumnezeu ca oamenii să umble cu Domnul, până la mântuirea finală. Este ca un vaccin: ești protejat pe veci, orice ai face!

Sola scriptura – Numai Biblia, dar au înlocuit obligativitatea umblării cu Domnul, prin har și în har, până la mântuirea finală (procesul mântuirii) cu o mântuire ușuratică, pe moment, pentru veci!

Apocalipsa (Revelații) 22 – Decrete Prezidențiale de incinerare – practic, Sentința finală este dată deja:
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – au adăugat mântuirea numai prin credința teoretică
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta – au scos obligativitatea umblării cu Domnul, în har, pentru a ajunge la mântuirea viitoare finală. Încinerare plăcută în focul veșnic exagerat de chinuitor, că știm că Dumnezeu nu va pierde!

Tocmai cei care extrag versete din context ca să se potrivească cu mântuirea ușuratică și astfel falsifică învățătura sănătoasă zic Sola scriptura – după faptele lor, după care vor fi judecați și după falsificarea învățăturii despre mântuire li se potrivește mult mai bine sola învățăturile dracilor!

Solus Christus („Numai Cristos„; uneori sub forma Solo Christo, „numai prin Cristos”)

Matei 7
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele – teologia cu mântuirea pe veci a produs uciderea sufletelor, acolo unde a ajuns!

Tocmai lupii răpitori prin care demonii ar vrea să renunțați la mântuirea reală pentru niște iluzii (doar teoretice) au tupeul să zică Numai Cristos! Și atunci de ce îl iubesc și urmează pe satana, care nu cruță turma?

Soli Deo Gloria – Glorie numai lui Dumnezeu ne zic cei care îi învață pe oameni că pot face orice, dar mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde! De parcă Dumnezeu are nevoie de laudele celor care au părăsit învățătura sănătoasă (HARUL adevărat am văzut că este este arminist!) și unii chiar umblă cu lumea, pretinzându-se mântuiți pe veci!

La ce te duce datul din gură cu harul mântuirii pe veci? Care este HARUL adevărat

În vechime, oamenii au trebuit să țină Legea dată prin Moise, ca să poată fi mântuiți. Dar sângele animalelor jertfite nu a fost suficient de bun și firea pământească nu i-a ajutat să țină Legea.

În Legea harului, Duhul Sfânt îi ajută pe oameni să umble cu Domnul, să facă ce nu au putut face în vechime. Dumnezeu nu Se schimbă și nici pretențiile Lui. Nici nu ai cum să fii mântuit fără să umbli cu Domnul! Prin har, Dumnezeu a făcut posibilă umblarea oamenilor, până la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut mult mai mult decât în VT, pentru mântuirea oamenilor. Toate lucrurile pe care le-am primit au un singur scop: umblarea cu Domnul până la capăt! Nu poate fi adevărată minciuna satanei că poți umbla cu demonii și totuși (fiind mântuit pe veci), vei fi cu Domnul, pentru că SE OPUNE HARULUI arminist (în care să umbli practic) și care ne obligă să o rupem cu păgânătatea și să umblăm cu Domnul. Harul mântuirii pe veci nu te ajută decât să umbli cu demonii (să fii ca lumea) și totuși, să crezi că nu mai ai ce pierde!

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne-a dat posibilitatea să umblăm cu Domnul, ca să fim mântuiți ca sfârșit al credinței (nu ca început, că te pretinzi mântuit pentru veci)! Harul constă în toate lucrurile pe care Sfânta Treime le-a făcut pentru noi, ca să putem să umblăm cu Domnul și să ajungem, în har, la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut partea Lui, trebuie să ne facem și noi partea noastră în mântuirea fiecăruia!

Ești în Legământul nou cu Dumnezeu! Harul care aduce minunea mântuirii, aduce și o mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!

Deuteronom 29
10 Astăzi staţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,
11 copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne, până la cel ce-ţi scoate apă;
12 stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

Cum se încheia un legământ cu jurământ: animalele erau tăiate în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând ca așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în jurământ.

Geneza 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Evrei 10
26 Căci dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea Adevărului – după ce ne-am unit cu Domnul (suntem intrați pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire, dar plecăm), nu mai rămâne nici o Jertfa pentru păcate – ieșirea din har invalidează Jertfa Domnului pentru respectivul
27 ci doar o aşteptare îngrozitoare a judecăţii şi furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiţi.
28 Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii.
29 Cu cât mai aspră, credeţi voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat Sângele Legământului în care a fost sfinţit şi îl va fi batjocorit pe Duhul harului?
30 Într-adevăr, îl cunoşteau pe Cel care a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Şi din nou: Domnul va judeca poporul său – după Legea veche!
31 Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! – mai ales în partea rea a veșniciei! (VRBC)

De ce scrie în versetul 28 despre Legea lui Moise? Pentru că cei care ies din Legea Harului trăit practic, intră sub Legea lui Moise. Nu există altă lege. Legea lui Moise nu a fost dată spre mântuire (nu a mântuit pe nimeni) ci pentru cunoașterea păcatelor. Dacă în Legea dată prin Moise, oamenii erau omorâți așa ușor, cu cât mai aspră va fi pedeapsa celor care calcă Legea Harului! Ești intrat în Legământ cu Domnul și harul aduce minunea mântuirii (fără să oblige la mântuire), dar și mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!

Relativizarea practică a religiei

Unii care au primit și trăit învățătura dracilor cu mântuirea care nu se poate pierde au făcut orice și au ajuns mai rău decât cei din lume, dar se credeau (în mod sincer) mântuiți pe veci! Chiar dacă până la urmă vor fi dați afară din biserici, ei rămân foarte convinși că nu-și pierd mântuirea, orice ar face ei.

Orice religie cere oamenilor să umble pe o anumită cale, să facă anumite lucruri și să nu facă altele, numai mântuirea pe veci asigură (dă împresia) intrarea în Împărăția cerurilor chiar și pentru cei care umblă cu satana. Oricum ai face, nu ai ce pierde: dacă Dumnezeu te-a mântuit pe veci, nu mai scapi nici să vrei.

Degeaba spuneți oamenilor să facă fapte bune (roade vrednice de pocăință), dacă le-ați zis că nu își pot pierde mântuirea, pentru că așa ștergeți cu buretele orice învățătură bună. Oamenii sunt (au devenit) așa superficiali, încât dacă unii aud despre mântuirea pe veci, devin pierduți pe veci, și făcând orice ajung într-o stare de împietrire din care nu îi va mai scoate nimeni niciodată (și continuă să se creadă asigurați pe veci în Cristos, Sola … , știți povestea).

Dacă sunteți din grupa celor responsabili, renunțați să mai propovăduiți mântuirea pe veci (și numele de calvini), pentru că veți ucide suflete cu ea!

Harul curvinist al mântuiților pe veci (punctele TULIP)

Harul arminist ne învață să facem ceva:

Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

În contrast cu acesta, ”harul” fanatic și curvinist îi învață pe cei care se pretind mântuiți pe veci că satana i-a ales la facerea lumii (în suveranitate arbitrară), i-a mântuit cu de-a sila (a mers harul irezistibil peste ei) și ei nu își mai pot pierde mântuirea orice ar face (pentru că au fost aleși). Este evident că dumnezeul lor este satana / vedeți articolul / , pentru că numai satana îi poate înșela pe oamenii naivi că există mântuire fără pocăință!

Harul fanaticilor. Unii mai reduși mintal, inculți (crescuți la coada vacii) au auzit de punctele TULIP și le-au crezut și le păzesc, în fanatismul lor. Nu am văzut decât dereglați mintal care să propovăduiască așa ceva. Arminius a combătut învățăturile acestea cu câteva sute de ani în urmă, pentru că a văzut că sunt blasfemiatoare (implică existența unui Dumnezeu monstruos, care i-a ales doar pe unii, pe ceilalți nu i-a vrut). Au mai fost baptiști care le-au crezut (li s-au părut inteligente la început), dar după ce le-au gândit au văzut că sunt minciuni și blasfemii (Dumnezeu este un monstru, pentru că îi va arde în focul veșnic pe cei mai mulți, fără să îi întrebe măcar și pe care El nu i-a vrut la mântuire). Iar când au aflat că unii care se cred mântuiți pe veci au făcut orice, au renunțat și la mântuirea pe veci. Punctele TULIP sunt ușor de combătut și pentru că încep cu o minciună: Dumnezeu îi vrea mântuiți numai pe unii – se opune versetului de mai sus.

Harul curvinist. Am cunoscut din cei care se credeau mântuiți pe veci (odată mântuiți pe veci mântuiți) și care au făcut orice (credeau că mântuirea nu se poate pierde) și starea lor a ajuns mai rea decât cea dintâi (vedeți în linkul de mai sus, am pus la comentariile acelui articol). Cei care trăiesc Doctrinele harului (ale dracilor sunt, că ale dracilor învățături le propovăduiesc) ajung mai răi decât cei din lume. Ei trăiesc mântuirea numai prin credință, fără fapte și nu știu (nu îi interesează ce spune Biblia) că pe înaintașii lor, Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere (și aceia au vrut să fie mântuiți, dar fără pocăință). Iar de la mântuirea fără fapte, unii ajung la mântuirea cu fapte vrednice de satana, tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare. Dacă poți face orice (că nu îți mai poți pierde mântuirea), de ce să nu faci orice? Și unii fac orice!

Aveți grijă cei care, de bună credință, ați primit și crezut învățătura că mântuirea nu se poate pierde, că unii fac orice (mântuiți pe veci) și tocmai învățătura că mântuirea nu se poate pierde îi face să își piardă mântuirea. Ați primit și propovăduit și altora aceste învățături pentru că nu ați știut ce produc.

Veți sta în fața lui Dumnezeu la Judecată împreună cu sufletele pe care le-ați ucis propovăduind învățături care vi s-au părut (pe moment) corecte. Aceasta nu este mântuire! Nu veți fi cu Domnul în veșnicie, ci cu sufletele ucise de această învățătură!

Ce ne învață HARUL

Prin har am fost mântuiți și cunoaștem PREȚUL cu care am fost plătiți!

Tit 2. 11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (în sensul de oferă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti
şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Unii (puțini) ar vrea să ne învețe că odată ce ești mântuit, ești pe veci mântuit (poți face orice apoi), că mântuirea nu ți-o mai poți pierde.

Ce ne învață HARUL prin care am fost mântuiți? Vedeți în textul de mai sus. Ce ne spune Biblia despre cei care trăiesc ca lumea, dar se cred mântuiți? Că aia nu este mântuire, ci o batjocorire (din nou) a Prețului cu care am fost plătiți. Nu există mântuire ușuratică, că te-ai mântuit și atât!

Nu ucideți sufletele venite la pocăință!

Am văzut într-un articol anterior textul din Luca 8, unde ni se arată cum semințele Cuvântului au căzut în diferite locuri. De asemenea, în Biblie ni se povestește cum un om și-a curățat cămăruța, dar totuși starea lui de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi. În mod evident, este vorba despre cei care vin la pocăință (și intră pe calea mântuirii). Se vede clar că aceștia sunt cei mai afectați!

Nu povestiți celor veniți la pocăință că mântuirea nu se poate pierde, pentru că unii vor crede că pot face orice și vor renunța la rămânerea în har (fiind mântuiți pe veci)!

2 Petru 2.20-21 Nu mai există cădere din har?

Citez din traducerea GBV 2001, cu notele de subsol:

2 Petru 2
18 Pentru că, rostind cuvinte mari, umflate de deşertăciune (religie falsă: mântuirea este numai prin har, numai prin credință, odată mântuit pe veci mântuit, nu există cădere din har), ademenesc prin pofte ale cărnii, prin destrăbălări, pe cei care tocmai au scăpat (fugind) de cei care umblă în rătăcire – așa cum am mai scris aici, învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde nu prea îi afectează pe cei maturi în credință, dar poate ucide sufletele intrate de curând pe calea mântuirii (care o iau razna ușor)
19 promiţându-le libertate, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; pentru că oricine îi este rob aceluia de care este învins.
20 Pentru că, dacă, după ce au scăpat de necurăţiile lumii, prin cunoştinţa deplină a Domnului şi Mântuitoruluit Isus Hristos, încurcându-se din nou, sunt învinşi de acestea, starea lor din urmă este mai rea decât cea dintâi.
21 Pentru că ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut bine calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o bine, să se întoarcă de la porunca sfântă dată lor.
22 Dar li s-a întâmplat după proverbul adevărat: „Câinele s-a întors la vărsătura lui, iar scroafa spălată, la tăvălirea în noroi“.

Folosind cuvinte umflate de religie falsă (punctele TULIP), lupii răpitori ucid suflete (în special pe cei noi veniți la pocăință).

Cei care ”au scăpat de necurăţiile lumii, prin cunoașterea deplină a Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos”, ”au cunoscut bine calea dreptăţii” sunt cei care au fost mântuiți (prin har, prin credință). Apoi ei s-au întors de la porunca sfântă dată lor – se referă la cei mântuiți care s-au întors în lume. Au fost mântuiți degeaba, ba chiar ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi fost mântuiți, decât să își piardă mântuirea.

Mântuirea ușoară este iluzorie (falsă), pentru că este fără Duhul Sfânt!

1 Ioan 2.29 Dacă ştiţi că El este drept, să ştiţi şi că oricine trăieşte în dreptate este născut din El.
1 Ioan 3.24 Cine împlineşte poruncile Lui rămâne în Cristos şi Cristos în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.

Cei care ne zic erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, pot pretinde că bețivanii, curvarii, scandalagii etc (chiar fac avorturi) care se cred mântuiți pe veci, au Duhul Sfânt? De acea trăiesc în păcat (adică o țin tot păcătuind)? Nu este acesta o blasfemie?

Dacă ei nu (mai) au Duhul Sfânt, cum (mai) sunt aceștia mântuiți (și încă pe veci)?

Apostolul Ioan ne cere să rămânem în Domnul Isus, ca să nu ne pierdem mântuirea

1 Ioan 2
28 Şi acum, copilaşilor – sunt cei intrați pe calea mântuirii (dar la începutul umblării cu Domnul pe calea mântuirii, care pot fi înșelați mai ușor cu învățături false), rămâneţi în El – este clar că se referă la cei care au venit la mântuire (pentru că doar cei care sunt în Domnul pot să rămână în El), pentru ca, atunci când Se va arăta El:
– să avem îndrăzneală şi,
la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El – cei mântuiți (iertați de trecutul lor și intrați pe calea mântuirii) pot ajunge să fie depărtați de Domnul, să își rateaze mântuirea în veșnicia fericită, adică să își piardă mântuirea.

Cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El!

Coloseni 2
6. Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7. fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
Am primit de la înaintașii noștri învățătura sănătoasă a mântuirii care trebuie dusă până la capăt, altfel se poate pierde (creștinism arminist). Această învățătură este din Biblie. Așa L-am primit pe Domnul, așa să și rămânem în El!

Semnul fiarei – cine îl va primi

Apocalipsa 13
7. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.
8. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.
11. Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.
12. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.
14. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia.
15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
16. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,
17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.

A doua fiară va lucra pentru folosul primei fiare, prin aceleași duhuri, deci cred că și semnul va fi pentru Apoc13.8 toți aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în Cartea vieţii Mielului care a fost junghiat. Nu vă faceți iluzii ieftine (ca harul irezistibil și mântuirea ușoară) că Dumnezeu este obligat să vă răpească la cer înainte de necaz (dacă nu aveți numele scris în Cartea vieții, oricum nu vă va răpi deloc!). Dacă nu aveți numele scris în Cartea vieții Mielului, nu cred că puteți scăpa de semn!

Filipeni 2
12. Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur,
13. căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

Pentru cei care își vor fi pierdut mântuirea, cum va fi la Judecată

Din nou spun pentru cei care își vor fi pierdut mântuirea pentru că vom vedea la Judecată.

Am scris zilele trecute despre un om care a jucat la loto, au ieșit numerele jucate (câștigul ar fi uriaș), dar și-a aruncat (sau pierdut) biletul pe care a jucat. Deci nu are câștig.

Dacă acel om, care a știut că a câștigat, s-ar fi împrumutat la bancă ca să își cumpere casă etc (în așteptarea câștigului), s-ar fi folosit de ceea ce a cumpărat? Nu, pentru că ar fi pierdut totul!

Un om care vine la pocăință, este iertat de toate? Da, dar doar în vederea umblării cu Domnul până la capăt pe calea mântuirii, adică doar dacă rămâne la pocăință! Dacă pleacă: Evrei 10.26 nu mai rămâne nicio Jertfă pentru păcate. Dar Coloseni 1.14 în Cristos avem răscumpărarea, prin Sângele Lui, iertarea păcatelor. Dacă nu a mai rămas nicio Jertfă (bună și valabilă), nu a mai rămas nici efectul Jerfei: Sângele Jertfei nu a existat (pentru cei care își pierd mântuirea) și nici nu a iertat niciun păcat. Retragerea valabilității Jertfei Domnului Isus (la pierderea mântuirii) duce la inactivarea iertării. Nu (mai) există Jertă (valabilă), nu mai există nicio iertare (nici măcar a celor care fuseseră iertate la început)! Inactivarea devine deplină, nu doar pe jumătate.

Pierderea mântuirii (ieșirea din valabilitatea Jertfei) duce la inactivarea iertării. Fără Sângele Jertfei, nimic nu mai este iertat! Toate păcatele, toate de care ați crezut că ați scăpat, că le-ați lăsat în urmă, sunt la locul lor și neșterse și veți merge cu acestea la Judecată și în veșnicie!

Filipeni 2.12 Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremurpentru că doar așa veți fi cu Domnul în veșnicie!

Cum va fi veșnicia fără Domnul pentru lupii răpitori (cei care fură mântuirea altora)

Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre – prin propovăduirea învățăturilor dracilor, ereziile nimicitoare calviniste că poți face orice că mântuirea nu se poate pierde, odată mântuit ești pe veci mântuit!

Cum va fi la Judecată și în veșnicie: Cei care au propovăduit învățăturile dracilor vor avea mai multă osândă, chiar fără să poarte ștampila Anticristului: Apocalipsa 22.18,19 Dumnezeu îi va scoate de la veșnicia fericită și le va da mai multă osândă!

Cum îi putem cunoaște pe cei care (chiar fără voia lor) au devenit lupi răpitori: Dumnezeu îi ține în împietrirea care vine de sus, pentru osândă sigură!
2 Tesaloniceni 1
11. Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună (îi ține în împietrire),
12. pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
și
2 Petru 2
1. În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare – erezia calvinistă este una dintre cele mai rafinate erezii care poluează creștinismul!
2. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
4. Dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc,
9. înseamnă că Domnul ştie să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua Judecăţii!

Deci dacă mai puteți ieși din împietrire, poate că vă mai dă Dumnezeu o șansă la pocăință, dar și voi va trebui să spuneți oamenilor Adevărul, ca să nu îi piardă ereziile nimicitoare! Unii ați zis doar partea cu alegerea (mai puțin partea că mântuirea nu se poate pierde). Și pe marele evanghelist Mihai Cornea alții l-au convins să se întoarcă la Adevăr (nici nu era departe).

Cei care ați devenit (chiar fără să vreți) lupii răpitori ai satanei: la Judecată veți fi împreună cu cei cărora le-ați pierdut sufletele prin tâmpeniile voastre de erezii cu perseverența în sfințenie (voi de ce nu ați rămas să perseverați în Adevăr, de ce ați trecut la ereziile nimicitoare?). Veți fi în veșnicie cu cei cărora le-ați pierdut sufletele, cu fetușii avortați din cauza mizeriilor predicate de voi, și veți plăti pentru toate!