Cine nu umblă cu Domnul prin faptele lui, a fost mântuit inițial degeaba (numai prin credință)

2 Petru 1
2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
Umblarea cu Domnul: 5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta (umblarea trebuie să fie practică, prin fapte, nu să rămâneți la ”numai prin credință”); cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea (amiciția, prietenia) de fraţi; cu amiciția de fraţi, dragostea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca (cădea)  niciodată.
11 În adevăr, în acest fel vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – veți ajunge să primiți Premiul alergării voastre cu Domnul, veți fi mântuiți în final!

9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – a uitat prețul cu care a fost plătit, a uitat că a fost renăscutde sus, a uitat de viața nouă, a uitat de curățarea lui pentru că s-a întors la preocupările vechi, ale lumii. A intrat degeaba pe calea mântuirii, (a fost mântuit inițial degeaba) prin credință, dacă apoi nu a umblat pe cale prin faptele lui!

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul (după ce a intrat, prin credință, pe calea mântuirii, o ține păcătuind cu voia) nu va vedea viaţa veșnică (nu va fi mântuit în final), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

 

Harul este înmulțit prin apropierea de Dumnezeu, de schimbarea preocupărilor spre lucrurile de sus, prin umblarea practică cu Domnul, nu cu demonii, de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde!

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin aceleași lucruri, prin umblarea practică cu Dpmnul prin fapte!

El ne-a dat promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti – numai așa puteți ajunge la mântuirea finală promisă, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.

Numai dacă umblați cu Domnul veți ajunge să fiți mântuiți la urmă, în final. Aveți ajutor de sus pentru aceasta.

Reclame

Dacă din orice motive renunți la umblarea cu Domnul, îți pierzi mântuirea!

Evrei 10
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32 Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe:
33 pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi.
34 În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie.
35 Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.
37 „Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.

Textul se termină cu pierderea sufletului (a mântuirii), așa cum textul anterior s-a terminat cu versetul 31 cu veșnicia ratată.

Să vedem ce ni se spune după textul cu pierderea mântuirii.

Creștinii ereau îndemnați să nu renunțe la Cristos. Dacă nu au renunțat la umblarea cu Domnul în prigoane, să nu renunțe nici acum.

Apostolul Pavel ne scrie în Filipeni 3 că alerga pentru Premiu. Procesul mântuirii era alergarea practică cu Domnul până la mântuirea finală.

35 Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire – pentru că vă veți pierde răsplătirea!

36 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi primi ce v-a fost promisveți primi Premiul veșniciei fericite doar după ce ați făcut (practic, prin umblarea voastră cu Domnul, prin faptele voastre) voia lui Dumnezeu, nu doar că v-ați pretins mântuiți pe veci într-un moment și atât!

38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” – am putea crede că dacă dai înapoi, oricum rămâi mântuit (prin har chiar fără să umbli în har cu Domnul)
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului – credința care duce la mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie, este doar credința care produce umblare prin fapte cu Domnul, până la capăt, dacă dai înapoi îți vei pierde sufletul!

Au uitat că le-au fost iertate păcatele

2 Petru 1
1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte – este vorba despre cei intrați în procesul de mântuire, despre frați, nu despre cei din lume.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, amiciția de fraţi; cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Lista: să uniți cu credința faptele – adică să vă trăiți practic credința (vedem și celelalte lucruri din listă, când o termini, o iei de la început) se referă la umblarea practică cu Domnul, în procesul de mântuire (în care fiecare trebuie să-și facă partea lui, cu ajutor de sus). Versetul 10 este un îndemn la umblarea profundă și continuă cu Domnul, iar în versetul 11 avem o asigurare că cei care umblă cu Domnul (în propriul proces de mântuire) vor ajunge la destinația fericită.

Dacă nu umblă, vedem versetul 9: a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – oare o fi asta ceva lipsit de importanță? Poate fi, pentru cei care zic că mântuirea o primești ușuratic, doar într-un moment și apoi nu mai contează ce faci. Adică, dacă unii care au primit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, o iau razna și se întorc în lume (sigur că se cred sfinți, în continuare) până acolo că uită că au intrat pe calea mântuirii, contează? Vedem opoziția dintre conținutul listei (lucruri de făcut), versetele 10 și 11 și cei din versetul 9 care nu mai umblă cu Domnul. Umblarea cu Domnul va duce la rezultatul scris în versetul 11 în felul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, iar ieșirea din propriul proces de mântuire (renunțarea la umblarea cu Domnul) va duce la opusul acesteia, adică la lipsa intrării în Împărăția veșnică (ne-ajungerea la mântuirea viitoare finală).

Așa ai ajuns să fi fost mântuit degeaba!

Merită să renunți la Împărăția veșnică pentru niște lucruri care sunt trecătoare?

Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui, iar datul din gură cu mântuirea pe veci nu ajută

Galateni 4
6 Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!”
7 Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.

2 Corinteni 6.1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.

Romani 8
1 Acum, dar, nu este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a eliberat de Legea păcatului şi a morţii.
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a condamnat păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte (veșnică), pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

Știm că Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne ajute să umblăm cu Domnul și nu folosește scopurilor lumești, nici nu are cum. Vedem mai sus (ca și în alte texte) că mântuirea este condiționată. Ni se prezință clar pretențiile lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Sunt puse în contrast cele două umblări: umblarea cu Domnul și umblarea cu lumea, iar cei care se depărtează de Dumnezeu și astfel renunță la umblarea cu El, pierd Duhul Sfânt și nu Îi mai aparțin lui Cristos. Și atunci cine îi va mai putea mântui la urmă, pretențiile de mântuire pe veci numai cu datul din gură cu credința teoretică și cu harul în care nu umblă?

Căderea din har

Galateni 5.4 Voi, care vreţi să fiţi consideraţi drepţi prin Lege (se referă la Legea veche, dată prin Moise), v-aţi despărţit de Cristos, aţi căzut din har.

Și atunci cum zic ereticii cu mântuirea pe veci că nu există cădere din har? Că dacă ai ieșit de bunăvoie din har, nici măcar nu mai ai de unde cădea!

Problema care era cu cei din biserica din Galatia este că au vrut să se întoarcă și spre Legea veche și să țină părți din ea – de aici unii zic că nu trebuie roade vrednice de pocăință pentru mântuire (că dacă faci fapte bune înseamnă că vrei să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuiască și aia nu este mântuire), deși acestea sunt fapte care însoțesc umblarea cu Domnul (în Legea harului, care are și ea pretenții care trebuie respectate) – ei confundă faptele (ritualurile) Legii vechi cu cerințele Legii harului – și poruncile Domnului Isus trebuie respectate, împlinite, ca să ajungi să fii cu Domnul în veșnicie!

Deci galatenii au căzut din har, pentru că au vrut să țină și părți ale Legii vechi, iar Legea veche a fost dată ca oamenii să cunoască ce este păcatul. S-au supus de bunăvoie Legii care condamna păcatul și astfel au căzut din har. Și atunci cum nu este cădere din har?

Și dacă ieși din propriul tău proces de mântuire (uiți și de renașterea de sus, și de schimbarea minții și de faptele de pocăință) și te întorci în păcat (pretinzându-te mântuit pe veci), aceasta nu este tot cădere din har? Dacă faci orice, cu lumea, nu înseamnă că te-ai întors sub Legea veche, care condamnă păcatul? Dacă nu îți mai trebuie umblare cu Domnul (decât poate puțin, superficial, de ochii fraților), nu înseamnă că te-ai despărțit de Cristos? Numai dacă pretinzi umblarea în har, cu Domnul, pentru propria mântuire, ai căzut din har? Dar dacă devii mai rău ca unii din lume, mai jos decât ai fost atunci când ai intrat în proces de mântuire, aceasta nu este cădere din har?!

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” – aceasta nu este despărțire de Cristos?!

Galateni 6 Dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, vei ajunge să fii cu Domnul; nu și dacă renunți la umblarea până la capăt!

Să vedem din nou Epistola către Galateni, atât de mult folosită ca să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică și nu se poate pierde:

Galateni 6
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
9 Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

În versetul 8 ni se prezintă contrastul dintre cele două căi care duc fiecare la destinația ei și aceste destinații sunt opuse.

În versetul 9 nu ni se vorbește despre pierderea moștenirii (dacă mântuirea nu se poate pierde, îți poți pierde numai moștenirea în veșnicie), ci despre pierderea mântuirii. ”Vom secera” nu se referă la binecuvântările din veșnicie, ci este vorba despre secerișul din versetul 8, unde are sensul de ajungere la destinație, în veșnicie: ”cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică”. Deci ”vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” înseamnă că vom primi Premiul alergării dacă nu vom renunța la această alergare pentru Premiu! – adică la câștigarea mântuirii finale (în viitor) sau la pierderea ei.

Dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, vei ajunge să fii cu Domnul; nu și dacă renunți la umblarea până la capăt!

Dacă renunți la umblarea cu Domnul, în har, nu vei recolta cu Dumnezeu, ci cu satana

Galateni 2
1 O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
2 Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii (ritualurile Legii dată prin Moise) aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei?
3 Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
4 În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă în adevăr, e în zadar!
5 Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii (vechi) sau prin auzirea credinţei?
6 Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

Galateni 6 – li se spune fraților (celor intrați pe calea mântuirii)
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
9 Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Primul text este folosit de cei cu iluzia mântuirii superficiale ca să arate ca fiind adevărată mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin datul din gură cu credința dracilor (sola fide) și harul fals (sola gratia). Că cică dacă nu ai primit erezia lor, nu poți fi mântuit – din câți creștini au existat vreodată, doar ei pot fi mântuiți, că ceilalți nu sunt aleși (acest exclusivism demonic nu este creștin). Versetul 1 Cine ne-a fermecat pe noi? Biblia arministă, care nu oferă mântuirea în beții, curvării, avorturi și altele asemenea! 2 S-a făcut trecerea de la faptele Legii dată prin Moise (ritualuri) la Legea harului (în care creștinii trebuie să umble, ca să ajungă la destinația fericită)! 3-4 se referă la pierderea mântuirii, prin renunțarea la umblarea în har pentru ritualurile Legii vechi – și atunci cum nu există cădere din har?

Credința din versetele 5 și 6 este credința practică (nu mizeria de învățătură a dracilor că numai credința teoretică te mântuie, chiar dacă umbli cu satana). Ni se spune că numai umblarea practică cu Domnul mântuie, de exemplu în Iacov 2, chiar în galeria eroilor credinței din Evrei 11, toți au fost lăudați pentru trăirea practică. Credința numai teoretică este a dracilor și nu mântuie. Avraam a fost binecuvântat pentru că a umblat practic cu Dumnezeu și Dumnezeu a știut că va face la fel și în viitor – acesta este arminism! / vedeți articol despre Avraam / .

Al doilea text, tot din Galateni, trage apa definitiv pe orice tentativă de mântuire superficială prin învățăturile dracilor și prin doctrinele dracilor (numite ale harului, dar fals!): cui slujești, cu acela vei fi! Sunt căi diferite, care duc la destinații opuse! Încă mai sunt înșelați de satana (deveniți lupi răpitori) care cred că dacă umblă cu lumea vor fi cu Dumnezeu. Dacă renunți la umblarea cu Domnul, în har, nu vei recolta cu Dumnezeu, ci cu satana!

Să se fi schimbat mântuirea și nu am aflat noi?!

Ecleziastul 12
13 Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Credeți că la judecata după dreptate, se va aduce lista cu cei pe care i-a ales (obligat) Dumnezeu la mântuire și doar ei pot fi mântuiți (indiferent ce au făcut ei; nu după fapte, ci după cum au pretins că sunt mântuiți pe veci)?!

Un fanatic a zis că dacă încerci să faci fapte bune, aia nici nu este mântuire (pentru că încerci să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie) și că cei care nu cred învățăturile dracilor (și mai ales Doctrinele dracilor) nu au fost aleși de Dumnezeu! Poate că s-a sucit Dumnezeu și nu știm noi că a schimbat mântuirea (prezentată în Biblie ca un proces, pe care îl poți părăsi), iar apostolul Pavel (arminist convins) a fost cel mai mare fraier din Noul Testament, pentru că a alergat (degeaba) cu Domnul, pentru Premiul alergării?! / vedeți textul /  Dumnezeu îndreaptă telecomanda (”harul irezistibil”) doar spre cei aleși (”harul suveran”) și îi teleportează (harul drăcesc) în partea dorită a veșniciei doar pe ei? De la satana sunt învățăturile dracilor că vei fi cu Domnul, dacă numai ai dat din gură cu Domnul, dar cu faptele tale l-ai slujit pe cel viclean! Deci Dumnezeu este de vină că unii s-au întors la lume, că i-a condamnat să trăiască în păcat, prin ne-alegerea lor?! Pe cei care se cred mântuiți pe veci, Dumnezeu îi va introduce în veșnicie pe ușa din spate, pentru că ei sunt deja mântuiți pe veci (Ioan 5.24) și nu vor mai fi la judecată – judecata să fie doar pentru fraieri?!

Mântuirea este la fel pentru toți oamenii, Dumnezeu nu Se schimbă și îi va judeca pe toți după umblarea lor. Vedem încă o dată cum va judeca Dumnezeu pe toți (și pe fiecare), după roadele fiecăruia.

Cei care nu au vrut să plătească prețul pentru propria lor mântuire, nu au ajuns să fie mântuiți în final

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt, cari puneți o masă „Norocului”, și umpleți un pahar în cinstea „Soartei”
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați; căci Eu am chemat, și n’ați răspuns, am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea, și ați ales ce nu-Mi place – și atunci cum nu au oamenii voință liberă?

Este vorba despre cei din poporul ales (care erau în acest grup de la naștere, doar cei din grup puteau să părăsească pe Domnul și să uite de muntele Lui cel sfânt, adică să părăsească închinarea înaintea lui Dumnezeu). Chiar și lor, Dumnezeu le-a dat posibilitatea să aleagă ce au vrut (și de multe ori au ales greșit și au suportat consecințele). Și cum mai pot unii zice că oamenii au fost triați în filtrul cosmic la facerea lumii, și pe cei mai mulți, zeul cel rău nu i-a ales pentru mântuire, că nu i-a vrut?! Adevărul este că ei nu au vrut să plătească prețul pentru propria lor mântuire (umblarea cu Domnul), nu că Dumnezeu nu i-a ales pentru mântuirea iluzorie și ușuratică, pe veci!

Nu ieși din har, ca să nu rămâi pe dinafară!

Continuarea articolului anterior.

Psalmul 1.6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire – degeaba dau unii din gură cu mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin har (în care nu umblă practic), numai prin credință (teoretică, este a dracilor și nu mântuie). Iacov 2.19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! și cred degeaba 20 credinţa fără fapte este degeaba, inutilă, fără rost, nu duce la mântuirea finală

Psalmul 73.27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
Evrei 10
26 Căci, dacă continuăm să păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio Jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Am luat versete și din Vechiul Testament (Legea lui Moise) și din Noul Testament (Legea Harului în care trebuie să umbli practic), am luat mai multe versete și m-am uitat și în alte traduceri și sensul este același. Vedem că Dumnezeu nu Se schimbă, nici cerințele Lui pentru mântuire nu se modifică. Dacă pleci din har, nu vei ajunge la mântuirea finală viitoare. Numai cei care umblă cu Domnul, până la capăt, vor fi cu Domnul, în partea fericită a veșniciei!

”Cei care părăsesc pe Domnul vor pieri”

Isaia 1.28 Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei care părăsesc pe Domnul vor pieri – nu le este de folos datul din gură cu solele și mântuirea pe veci!

1 Împărați 12.25 Dar dacă veți face răul, veți pieri – odată mântuit nu ține pe veci, ci numai cât umbli cu Domnul!

1 Împărați 9
6 Dar dacă vă veți abate dela Mine, voi și fiii voștri, dacă nu veți păzi poruncile Mele și legile Mele pe cari vi le-am dat, și dacă vă veți duce să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor,
7 voi nimici pe Israel din țara pe care i-am dat-o, voi lepăda dela Mine casa pe care am sfințit-o Numelui Meu, și Israel va ajunge de rîs și de pomină printre toate popoarele.
8 Și oricît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămînea încremenit și va fluiera. Și va zice: „Pentruce a făcut Domnul așa țării acesteia și casei acesteia?”
9 Și i se va răspunde: „Pentrucă au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe părinții lor din țara Egiptului, pentrucă s’au alipit de alți dumnezei, s’au închinat înaintea lor și le-au slujit; de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.”

Țefania 1
4 Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei,
5 pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar care jură şi pe împăratul lor, Malcam,
6 pe cei ce s-au abătut de la Domnul şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.

În aceste texte (sunt și altele) este vorba despre cei din poporul ales (au fost mult mai aleși – cu o alegere mult mai puternică decât a noastră, ei s-au născut incluși fiecare individual în poporul ales), dar care nu au avut folos de alegerea lor, pentru că nu au umblat cu Domnul!

Iacov 1.17 Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne cere același lucru ca celor din vechime, să umblăm cu El până la capăt, fără să ne îndepărtăm de El, ca să ajungem la mântuirea viitoare (finală). Acum noi avem și ajutor de sus în această umblare, acest ajutor este harul.

Căderea din starea de har: ”dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine” – dacă redevii firesc (la fel ca lumea)

Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – pe acest verset se bazează cei cu mântuirea pe veci ca să zică că ei sunt mântuiți deja pe veci și nici nu mai contează ce fac – nici nu mai vin la Judecată!
Evrei 13.4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari – li se spune fraților, epistolele au fost scrise pentru cei care umblau pe calea mântuirii, nu celor din lume. Și atunci cum nu vor fi ei judecați, nu știe Dumnezeu ce fac ei?!
Că cei care au trecut de la moarte la viață nu vor merge la Judecată se referă la faptul că, dacă umblă cu Domnul până la capăt (din bine în mai bine), nu vor merge ca să fie condamnați, nu că nu știe Dumnezeu ce fac ei!
Romani 11.22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Evrei 10
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? – nu este mântuire pe veci (că ești mântuit și nu mai scapi, nici să vrei). Ai trecut din moarte la viață, dar te poți întoarce la moartea veșnică!

Romani 11.21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine – dacă redevii firesc (la fel ca lumea).

Nu vei ajunge să fii mântuit la sfârșit dacă nu umbli cu Domnul, până la capăt!

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui – nu se referă la mântuirea pe veci numai prin credință, ci ne spune că cei care cred primesc viața veșnică (se referă doar la intrarea pe calea mântuirii, cu toate beneficiile ei: iertarea trecutului, renașterea din nou de sus, primirea Duhului Sfânt), dar unii care au intrat pe calea mântuirii nu vor continua să umble cu Domnul în ascultare de El și nu vor ajunge la mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie!

Evrei 12
25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor.

Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte – li se spune celor intrați pe calea mântuirii (în proces de mântuire), fraților (nu celor din lume, nu este o chemare la pocăință a celor din lume), ca o avertizare că dacă nu vor mai asculta de Domnul (nu vor umbla cu Domnul) în continuare, vor ajunge la focul mistuitor din aceeași apistolă:

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc – nu este mântuit pe veci!

Evrei 10
26 Căci, dacă o ținem tot păcătuind cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului – după ce am intrat pe calea mântuirii, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi – cei mântuiți pe veci se cred pe deplin asigurați în Cristos orice ar face ei (că nu există cădere din har), și nici nu cred că vor merge la Judecată (ei ”au trecut din moarte la viață” și atât), dar i-a înșelat cel viclean!

Aceste avertizări au fost făcute (ca și altele, despre care am mai scris) ca creștinii care erau prigoniți să nu renunțe la Cristos. Prigoana nu era un motiv destul de bun pentru renunțare (Evrei 11-12). Dacă ieșeau din har (renunțau la umblarea cu Domnul) își pierdeau mântuirea!

Nu vom fi toți judecați de Dumnezeu? ”cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri”

Ereticii care se consideră deja mântuiți pe veci cred că ei nu vor mai fi judecați după faptele bune sau rele pe care le-au făcut aici pe pământ (ei au trecut din moarte la viață și se cred pe deplin asigurați în Cristos, orice ar face ei apoi).

După cunoscutele texte despre pierderea mântuirii din Evrei 6 și 10, după ce în capitolul 11 au fost lăudați eroii credinței care au umblat cu Domnul / vedeți articol / , să vedem și un text din Evrei 12:

1 Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte – nu se credea apostolul Pavel mântuit pe veci și atât
2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3 Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
12 Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul – ”mântuiții pe veci” cred că au fost mântuiți numai prin har, numai prin credință (fără fapte), pe veci, deci ei oricum vor vedea pe Domnul (nici nu mai merg pe la Judecata finală)
15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea – cum nu există cădere din har?!
16 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut – un drept pe care l-a avut, dar a renunțat la el – nu ieșiți din har (nu renunțați la umblarea cu Domnul) pentru plăcerile lumii!
17 Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe – umblând cu Domnul, mântuirea ți-o faci doar aici pe pământ (cu mare ajutor de sus), apoi nu mai schimbi nimic – nu degeaba se spune: Cui ai slujit, cu acela vei fi!
18 Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,
19 nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească,
20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”.
21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „sunt îngrozit şi tremur!”)
22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
23 de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
24 de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii (curățirii), care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina – noi, oamenii, ne putem clătina!, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor” – adio veșnicie fericită!

cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri – ce este aceasta, dacă nu pierderea mântuirii?

Pierderea mântuirii

Matei 3
10 orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

Matei 7.19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc

Ioan 15.6 Dacă nu rămâne cineva în Mine – era în Isus, deci era intrat pe calea mântuirii (în procesul mântuirii), este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.

În toate aceste texte este vorba despre pierderea mântuirii, datorită lipsei rodirii. Pomul fără roade, alt pom fără roade bune (vrednice), mlădița neroditoare, pleava (din primul text) vor fi aruncate în foc – în focul veșnic. Nu există mântuire ușuratică, fără fapte vrednice de pocăință, fără roade pentru Domnul!

Umblarea cu Domnul, în ascultare de Domnul, duce la mântuirea finală

2 Tesaloniceni 1
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui
11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Textul ne prezintă pe unii care vor fi găsiți vrednici de Împărăție (ca urmare a umblării lor cu Domnul) – să ajungă la mântuirea viitoare – și alții care vor ajunge la pierzarea veșnică, pentru că nu au ascultat de Evanghelie. Ascultarea este criteriul la Judecata finală (nu credința și atât). Degeaba ai intrat pe calea mântuirii prin credință, dacă nu asculți de Domnul; Biblia spune că degeaba ai mai crezut (1 Corinteni 15.1,2).

Cum să îți pierzi mântuirea – modalități practice scrise în Biblie

Am arătat în articolul anterior că acest text se referă la pierderea mântuirii.

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta (Pilda semănătorului): Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

Ești undeva la o Evanghelizare, auzi Cuvântul, dar te gândești că este ceva interesant pe internet, abia aștepți emisiunea de la televizor … Te iei cu altele, și sămânța pusă o ia vântul – de câteva ori faci așa și vei ajunge într-o împietrire din care nu vei mai ieși niciodată! (am auzit că cineva așa a pățit).

Auzi Cuvântul și intri pe calea mântuirii și începi să umbli cu Domnul, fără să te încrezi în Dumnezeu cu adevărat.

Auzi Cuvântul și îl primești, te miri de starea ta și Dumnezeu începe să lucreze; dar după un timp te preocupă tot mai mult cele ale lumii în care trăiești. Roadele tale nu ajung să se coacă (deși este o minune faptul că ai început să faci roade). Te întorci la preocupările pentru lucrurile de jos, pentru că nu ai dezvoltat pasiune, râvnă pentru lucrurile de sus (ale Împărăției în care ai intrat). Te gândești la cele de pe pământ, și acelea ajung să îți fure interesul pentru veșnicia fericită.

1 Corinteni 6.17 cel care se uneşte cu Domnul este un același singur Duh cu El. Dar dacă o ținem tot păcătuind, după ce am ajuns să ne unim cu Domnul, câte Jerfe mai rămân? Niciuna?

Renunțarea la umblarea cu Domnul duce la pierderea mântuirii!

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta (Pilda semănătorului): Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.

Vedem în text:

12 Nu este vorba despre evitarea credinței care îi mântuie pe veci, în acel moment și atât, sunt pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă ei umblă apoi cu demonii, ci Diavolul le ia Cuvântul semănat, ca nu cumva să intre pe calea mântuirii, să rodească și să ajungă să fie mântuiți în partea fericită a veșniciei – așa ne este prezentată credința care poate mântui în final:

13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad – este vorba despre cei intrați pe calea mântuirii (mântuiți inițial), dar care au căzut de la credință și și-au pierdut mântuirea.

În versetul 14: unii care au auzit Cuvântul, cred mai mult timp și încep să facă roade, dar nu suficient de mult timp ca roadele să se coacă – ei umblă cu Domnul, pe calea mântuirii, un timp mai îndelungat, dar nu până la capăt.

Este vorba de pierderea mântuirii (nu doar a roadelor, a răsplătirii în veșnicie), ne spune versetul 12 vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi – este clar vorba despre credința mântuitoare, trăită practic până la capăt cu Domnul pe cale, cu roade vrednice de pocăință, care a dus la mântuirea viitoare, în situația din versetul 15. Versetul 15 opune credința mântuitoare în care umbli practic cu Domnul, până la capăt, cu credința prezentată în versetele anterioare și care nu duce până la finalul alergării, Premiul veșniciei cu Domnul!

Tâlcuirea pildei neghinei
Matei 13
36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
38 Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului:
41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea (trăiesc în fărădelege) – se vede că Dumnezeu se uită la faptele, trăirea fiecăruia și nu poate fi înșelat nici măcar de cei care sunt în perimetrul Împărăției (se cred mântuiți pe moment numai prin credința fără fapte) – știm că Domnul cunoaște pe cei care sunt ai Lui (și după roadele lor)!
42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor – la dreapta judecată, Judecătorul va trimite pe fiecare om în partea de veșnicie cu cel pe care l-a slujit aici pe pământ.
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.

Cum se poate pierde mântuirea: stăruind în rău (până la capăt)

Epistola către Romani 2.9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul – este folosit verbul katergazomai = a lucra până la capăt, complet, până la obținerea roadelor. Deci versetul este:

Necaz și strâmtorare (veșnice) peste orice suflet omenesc care lucrează până la capăt răul.

Nu cred că mântuirea se poate pierde ușor și Dumnezeu dă tuturor oamenilor posibilitatea pocăinței (chiar și unora care au crezut învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde). Nu ți-ai lucrat răul până la capăt (în veșnicie), poate nu ești suficient de împietrit și te mai poți întoarce pe calea bună a lui Dumnezeu și să umbli până la capăt cu Dumnezeu! Apocalipsa 20.15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc – întoarce-te până mai poți (dacă mai poți)!

Ce fac oamenii care renunță la Adevărul biblic

Să vedem în continuare ce ni se spune în Tit 1.

Tit 1.14  şi să nu se ţină … de porunci date de oamenii care se întorc de la adevăr:

Tit 1.16  Ei se laudă că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl neagă, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.

Ei se laudă că Îl cunosc pe Dumnezeu = mântuirea lor este iluzorie, ușuratică numai prin harul în care nu umblă, numai prin credință (numite învățăturile harului)!

În Iacov 2 și în alte texte sunt cerute fapte (roade vrednice de pocăință) pentru mântuire. Ce fac cei care au primit și trăiesc erezia mântuirii iluzorii? Ne spune acest verset: dar cu faptele Îl neagă. Am văzut practic ce au ajuns unii, este adevărat ce ne spune Biblia, că dacă un om se pocăiește, dar nu se ține mai departe de pocăință (Ioan Botezătorul a cerut roade vrednice de pocăință celor care au vrut să fie siguri de mântuirea lor numai prin har, numai prin credință / vedeți articol / ), ajunge mai rău decât a fost la început!

Matei 3
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.
9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” (mântuirea prin apartenență, că ești ales de Dumnezeu, nu este adevărată!) Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam – adică pe urmașii celui care a umblat cu Dumnezeu și au umblat și ei (nu s-au crezut mântuit pe moment, pentru veci)
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – se referă la focul veșnic.

căci sunt o scârbă: nesupuşi – ce se poate spune despre mântuirea unora care au intrat pe calea mântuirii, dar nu umblă cu Domnul (dar se cred pe deplin asigurați în Cristos)? Că este falsă!

Ioan 3.36 (traduceri corecte TLRC, BVA, VDCM și altele) Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

(În acest singur verset 16, ni se prezintă mântuirea ratată: poți intra pe calea mântuirii prin har, prin credință, dar dacă nu umbli cu Domnul practic, nu vei ajunge la destinația fericită, în veșnicia cu Domnul! Iar pretențiile ușuratice de mântuire falsă nu te ajută la nimic).

Harul fals

Protestanții adevărați (originali) au adăugat umblarea cu Domnul la teologia teoretică, și această umblare i-a mântuit.

În zilele noastre, tot felul de fanatici au vrut să își ia și să ne ofere o mântuire ușuratică (au uitat de faptele protestanților pentru că nu i-a interesat spiritul reformei, ci și-au luat ce le-a plăcut, adică și-au dat învățături după poftele lor – pentru ei reformat (baptist etc) nu înseamnă decât că ești mântuit pe veci și atât).

Să vedem un astfel de individ, care ne prezintă harul fals (cu mântuirea pe veci):

Mărețul împotrivitor al Adevărului ne prezintă ceea ce numește ”har”, dar fiind vorba despre harul ușuratic (pretinde că oferă mântuirea pe moment pentru veci, că ești mântuit și atât), acest har este fals.

”Harul pune accent pe ceea ce face Dumnezeu, şi anume că El a pus în contul nostru ţinerea legii de către Hristos” – Sola fide, sola gratia, mântuirea numai prin har, numai prin credință este o iluzie: Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere pe cei care credeau că vor fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică. Iacov, inspirat de Dumnezeu a numit această credință a dracilor, care nu mântuie! Harul arminist constă în ceea ceea ce a făcut și face Dumnezeu ca să permită intrarea noastră pe calea mântuirii (nașterea de sus) și umblarea cu Domnul. Cristos nu ține Legea în locul nostru, ci Jertfa, Învierea, trimiterea Duhului Sfânt fac posibilă intrarea și umblarea în har (în Legea veche oamenii nu au putut umbla perfect cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat, acum avem ajutor și călăuzire de sus).

”Harul pune accent pe persoana lui Hristos, în ceea priveşte trăirea mântuirii” – după ce lupii răpitori au adus din America etc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii care erau intrați pe calea mântuirii au făcut ce au vrut (că nu-și pierd mântuirea) și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați scandalagii etc. Doar satana (sola satana) îi poate îndobitoci pe lupii răpitori să zică solus Cristus.

”Harul exclude orice merit al omului” – Harul biblic arminist oferă mântuirea tuturor și ne obligă să renunțăm la lume și să umblăm cu Domnul: Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

”Harul dă mântuirea în dar” – Harul obligă la umblarea cu Domnul până la mântuirea finală. Mântuirea arministă nu este o luare de prizonieri, că Dumnezeu te-a închis în trenul mântuirii (numai prin har, numai prin credință) și poți face orice. Dumnezeu, prin LEGEA harului (care are cerințe care trebuie respectate) face posibilă mântuirea noastră, nu obligă pe nimeni să fie mântuit.

”Harul îi face desăvârşiţi (maturi) pe cei ce îl primesc, deoarece transferă asupra lor sfinţenia lui Hristos, prin puterea Duhului Sfânt” – Harul adevărat Biblic este arminist și ne obligă să umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală viitoare. Duhul Sfânt îi călăuzește pe cei mântuiți pe veci prin birturi, la curve etc, că ei nu își mai pierd mântuirea – halal maturitate cu așa tentativă de ”mântuire”.

”Harul îl ridică pe păcătos din orice fel de stare” – de sub masă când e turmentat, drogat etc? Și îl caută când e băut la curve (că așa a făcut tatăl din pilda fiului pierdut?! / vedeți pilda / )

”Harul îl duce în cer pe cel mântuit” – mântuirea este un proces (vedeți sus în meniu articolele): am intrat în proces de mântuire, umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei!

”Harul îndreaptă spre îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu” – Dumnezeu nu îi va duce în cer pe cei ”mântuiți pe veci” care bântuie băuți la curve, fac avorturi etc că nu își pierd mântuirea, dacă aceștia nu vor să meargă cu Domnul!

Harul adevărat biblic (arminist) a făcut posibilă mântuirea noastră, numai prin umblarea noastră până la capăt, în HAR, cu Domnul!

1 Timotei 6.9 Poftele nesăbuite şi vătămătoare cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare

1 Timotei 6.9  Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. 

Și în acest verset apare pierderea mântuirii, dacă nu cumva obsedații de erezia mântuirii pe veci cred cumva că ”prăpăd și pierzare” o fi însemnând veșnicia în locul fericit, cu Domnul!

Pierderea mântuirii: să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă

1 Timotei 1.18  Porunca pe care ţi-o dau … este ca … să te lupţi lupta cea bună 19  şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. 

Dacă asta nu este pierderea mântuirii, ce este? Apostolul îi spune lui Timotei (unui intrat pe calea mântuirii) să nu facă ca alții, care au căzut din credință (pentru că nu i-a vrut monstrul cel rău pocăiți și mântuiți?! / vedeți articol despre Monstrul numit Dumnezeu/ ). Vedem că mântuirea nu este (și nici nu poate fi) numai prin credința pe moment. Mântuirea este un proces, din care unii au plecat. Poți să ieși dintr-o alergare pentru premiu (plictiseala, dezinteresul pentru țintă și interesul pentru lucrurile lumii, greutățile prin care treci și altele pot să te facă să părăsești calea Domnului), dar atunci renunți la premiu! Merită?

Ajuns-aţi la ţintă? – poezie

Filipeni 3.14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc

10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi?
Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi?
V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi?
Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemântuiţi?
Aţi câştigat cununa de nu vă mai luptaţi?
Şi sunteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi?
Cuvântul Sfânt de-acuma deplin l-aţi învăţat,
de azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat?
Sau inimile voastre de somn s-au molipsit,
de v-a legat păcatul şi pofta v-a robit?
Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins,
și duhul lumii râvna şi dragostea v-a stins?
Sau poate legământul cu Domnul l-aţi călcat,
și gândul că El vine curând voi l-aţi uitat?
Sau dragostea fierbinte atât vi s-a răcit,
de uitaţi ce-aveaţi odată atât de mult iubit?
Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa,
Aduceţi-vă-aminte: aşa eraţi cândva? – înainte să vină lupii răpitori să strice suflete cu erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde!

(poezia face parte din poeziile culese de fratele pastor Valentin Popovici în volumul Mărgăritare).

Unii au uitat că au intrat pe calea mântuirii

2 Petru 1
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele – este opusă învățăturii dracilor că mântuirea ușuratică este pe veci, de parcă sola gratie și sola fide ar duce la mântuirea finală, să uniţi cu credinţa voastră fapta – credința trăită practic este chiar imediat după începerea umblării cu Domnul și se opune teologiei cu mântuirea pe veci Sola fide, sola gratia!; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea prietenească de frați (amiciția); cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.

Așa departe a ajuns de Domnul și de calea cu Domnul, încât a uitat că a mai fost mântuit (că a intrat pe cale – se referă la cei care au fost mântuiți, la frați, nu la cei din lume!).

Romani 11
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu

Nici aceste texte nu crează iluzia mântuirii ușuratice pe veci!

Unii au intrat degeaba în har

Matei 12
43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.

Am văzut pe unii care au crezut, primit și trăit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și au mers spre mai rău (nu spre mai bine), de exemplu unul a devenit bețivan, curvar, drogat, scandalagiu și toți cei din jurul lui, care au avut de-a face cu el, au pierdut. Bineînțeles, că lupul răpitor care l-a asigurat de mântuirea pe veci, care nu se mai poate pierde,  nu mai putea de grija lui.

Nu credeți și nu primiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci, ca să nu ajngeți cum scrie Biblia:

A doua epistolă sobornicească a apostolului Petru, capitolul 2
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii – se referă la cei care au intrat pe calea mântuirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – nu seamănă cu mântuirea creștină care este arministă!

Harul inutil (primit în zadar)

A doua epistolă către Corinteni 6.1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.
Dacă ai primit învățăturile harului (inutil dacă nu rămâi în har) și chiar doctrinele harului (sunt ale dracilor, pentru că prin ele te înșală demonii cu mântuirea ușuratică, pe veci) și le trăiești, faci orice crezându-te pe deplin asigurat în Cristos chiar dacă de multe ori umbli cu lumea și starea ta ajunge mai rea decât cea dintâi (când erai în lume), la ce ți-a folosit harul? La nimic!

Halloween – cele 5 Sola ale mântuirii pe veci

Halloween este o sărbătoare păgână suprapusă peste creștinism și unii ar putea zice că poate fi considerată creștină.

2 Corinteni 11
13 Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor – Amin.

Cu câteva sute de ani în urmă, din diferite motive (frica patologică de pierderea mântuirii, motive politice și economice), niște indivizi au reîncălzit (au readus în prim-planul religiei lor, care astfel se bazează pe o teologie falsă) erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci; ei nu au trăit-o, ci au lăsat-o moștenire urmașilor.

Aceia au inventat sloganurile (teoretice, că nu le-au trăit) numite Cele 5 Sola. Să le vedem și să observăm falsitatea lor, ca să vedem de la cine au venit: de la Dumnezeu sau de la demoni.

Sola fide – justificarea numai prin credință – numai să crezi și te pretinzi mântuit pe veci.Mântuirea ușuratică se opune Bibliei, de exemplu epistolei lui Iacov, capitolul 2, în care Sola fide este credința dracilor, care nu mântuie! De asemenea, Biblia insuflată de Dumnezeu și care poate da învățătura care să ducă la mântuirea finală, ne spune că înaintea lui Dumnezeu, JUSTIFICAREA (ÎNDREPTĂȚIREA) este dată de credință + fapte. Justificarea inițială este numai prin credință, dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, a fost degeaba. Iacov 2.23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu și a umblat practic cu Dumnezeu! şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” 24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Sola gratia – mântuirea numai prin har – acolo unde harul vă învață că veți fi mântuiți fără să umblați cu Domnul, puteți înlocui cuvântul har cu cuvântul drac (mântuirea iluzorie prin învățăturile dracilor și, mai rău, prin Doctrinele dracilor). Pe arminiști harul îi învață:
Tit 2
1. Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – este arministă:
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – nu căutând, așteptând și prinzând ieftinirea băuturii, curvelor și a altor lucruri plăcute unora care se pretind mântuiți pe veci!

Este evident satanismul învățăturii cu mântuirea numai prin har, numai învățătură a dracilor poate fi aceea că poți fi mântuit prin har fără să umbli în har! Se opune cerințelor lui Dumnezeu ca oamenii să umble cu Domnul, până la mântuirea finală. Este ca un vaccin: ești protejat pe veci, orice ai face!

Sola scriptura – Numai Biblia, dar au înlocuit obligativitatea umblării cu Domnul, prin har și în har, până la mântuirea finală (procesul mântuirii) cu o mântuire ușuratică, pe moment, pentru veci!

Apocalipsa (Revelații) 22 – Decrete Prezidențiale de incinerare – practic, Sentința finală este dată deja:
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – au adăugat mântuirea numai prin credința teoretică
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta – au scos obligativitatea umblării cu Domnul, în har, pentru a ajunge la mântuirea viitoare finală. Încinerare plăcută în focul veșnic exagerat de chinuitor, că știm că Dumnezeu nu va pierde!

Tocmai cei care extrag versete din context ca să se potrivească cu mântuirea ușuratică și astfel falsifică învățătura sănătoasă zic Sola scriptura – după faptele lor, după care vor fi judecați și după falsificarea învățăturii despre mântuire li se potrivește mult mai bine sola învățăturile dracilor!

Solus Christus („Numai Cristos„; uneori sub forma Solo Christo, „numai prin Cristos”)

Matei 7
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele – teologia cu mântuirea pe veci a produs uciderea sufletelor, acolo unde a ajuns!

Tocmai lupii răpitori prin care demonii ar vrea să renunțați la mântuirea reală pentru niște iluzii (doar teoretice) au tupeul să zică Numai Cristos! Și atunci de ce îl iubesc și urmează pe satana, care nu cruță turma?

Soli Deo Gloria – Glorie numai lui Dumnezeu ne zic cei care îi învață pe oameni că pot face orice, dar mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde! De parcă Dumnezeu are nevoie de laudele celor care au părăsit învățătura sănătoasă (HARUL adevărat am văzut că este este arminist!) și unii chiar umblă cu lumea, pretinzându-se mântuiți pe veci!

La ce te duce datul din gură cu harul mântuirii pe veci? Care este HARUL adevărat

În vechime, oamenii au trebuit să țină Legea dată prin Moise, ca să poată fi mântuiți. Dar sângele animalelor jertfite nu a fost suficient de bun și firea pământească nu i-a ajutat să țină Legea.

În Legea harului, Duhul Sfânt îi ajută pe oameni să umble cu Domnul, să facă ce nu au putut face în vechime. Dumnezeu nu Se schimbă și nici pretențiile Lui. Nici nu ai cum să fii mântuit fără să umbli cu Domnul! Prin har, Dumnezeu a făcut posibilă umblarea oamenilor, până la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut mult mai mult decât în VT, pentru mântuirea oamenilor. Toate lucrurile pe care le-am primit au un singur scop: umblarea cu Domnul până la capăt! Nu poate fi adevărată minciuna satanei că poți umbla cu demonii și totuși (fiind mântuit pe veci), vei fi cu Domnul, pentru că SE OPUNE HARULUI arminist (în care să umbli practic) și care ne obligă să o rupem cu păgânătatea și să umblăm cu Domnul. Harul mântuirii pe veci nu te ajută decât să umbli cu demonii (să fii ca lumea) și totuși, să crezi că nu mai ai ce pierde!

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne-a dat posibilitatea să umblăm cu Domnul, ca să fim mântuiți ca sfârșit al credinței (nu ca început, că te pretinzi mântuit pentru veci)! Harul constă în toate lucrurile pe care Sfânta Treime le-a făcut pentru noi, ca să putem să umblăm cu Domnul și să ajungem, în har, la mântuirea finală. Dumnezeu a făcut partea Lui, trebuie să ne facem și noi partea noastră în mântuirea fiecăruia!

Ești în Legământul nou cu Dumnezeu! Harul care aduce minunea mântuirii, aduce și o mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!

Deuteronom 29
10 Astăzi staţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,
11 copiii voştri, nevestele voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne, până la cel ce-ţi scoate apă;
12 stai ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

Cum se încheia un legământ cu jurământ: animalele erau tăiate în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând ca așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în jurământ.

Geneza 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Evrei 10
26 Căci dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea Adevărului – după ce ne-am unit cu Domnul (suntem intrați pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire, dar plecăm), nu mai rămâne nici o Jertfa pentru păcate – ieșirea din har invalidează Jertfa Domnului pentru respectivul
27 ci doar o aşteptare îngrozitoare a judecăţii şi furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiţi.
28 Dacă cineva calcă Legea lui Moise, este ucis pe baza a două sau trei mărturii.
29 Cu cât mai aspră, credeţi voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi profanat Sângele Legământului în care a fost sfinţit şi îl va fi batjocorit pe Duhul harului?
30 Într-adevăr, îl cunoşteau pe Cel care a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Şi din nou: Domnul va judeca poporul său – după Legea veche!
31 Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! – mai ales în partea rea a veșniciei! (VRBC)

De ce scrie în versetul 28 despre Legea lui Moise? Pentru că cei care ies din Legea Harului trăit practic, intră sub Legea lui Moise. Nu există altă lege. Legea lui Moise nu a fost dată spre mântuire (nu a mântuit pe nimeni) ci pentru cunoașterea păcatelor. Dacă în Legea dată prin Moise, oamenii erau omorâți așa ușor, cu cât mai aspră va fi pedeapsa celor care calcă Legea Harului! Ești intrat în Legământ cu Domnul și harul aduce minunea mântuirii (fără să oblige la mântuire), dar și mai mare pedeapsă veșnică pentru cei care îl calcă!