Și în Evrei 12, la fel ca în Evrei 10, ni se spune că neținerea Noului Legământ duce la pierderea mântuirii

Evrei 12
12 Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13 faceți (trasați) cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale (calea cea nouă deschisă de Domnul, calea umblării cu El prin har, calea mântuirii), ci mai degrabă să fie vindecat.
14 Urmăriţi (hăituiți) pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.

La ce se referă abaterea de la harul lui Dumnezeu ni se spune în versetul 16 – la întoarcerea spre preocupările lumii:

16 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut – așa cum spunea un pastor baptist, ca indigenii din America de Sud care și-au dat aurul pe cioburi colorate!
17 Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.

Îndepărtarea de Dumnezeu, de preocupările Împărăției, chiar dacă faci pe sfântul duce la îndepărtarea de binecuvântare – în versetele următoare ni se spune că este îndepărtarea de binecuvântarea Judecătorului, din viitor – deci duce la pierderea mântuirii:

18 Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,
19 nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească,
20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”.
21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „sunt îngrozit şi tremur!”)
22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
23 de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
24 de Isus, Mijlocitorul Legământului celui nou, şi de Sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute (create), este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină (veșnicia).
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică – fobie și chiar tremur de groază de pierderea mântuirii / vedeți articol cu text / .
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor” – în partea rea și nefericită a veșniciei!

Textul spune aceleași lucruri ca în Evrei 10 despre condamnarea neascultătorilor în vechea Lege, despre Sângele curățirii și al noului Legământ, despre necinstirea lui, despre mai mare condamnare în partea rea a veșniciei:

5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat (după Legea veche)
7 Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8 După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Legea dată prin Moise),
9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua (Legea harului în care TREBUIE să umbli prin FAPTE, CREȘTINISMUL).
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.

26 Căci, dacă păcătuim cu voia (o ținem păcătuind mereu cu voia), după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi – în veșnicie!

28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nu va lua în serios Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – în veșnicie!

Menționez că pierderea mântuirii este prin necinstirea Legământului (dacă nu îl mai ții) / vedeți articol / , nici nu trebuie păcate mari.

La ce se referă ”prin har ați fost mântuiți, prin credință, nu prin fapte”. Mântuirea inițială nu va conta la Judecata finală. Ai crezut degeaba dacă nu umbli cu Domnul PRIN FAPTE, respectându-i regulile, până la capăt!

Efeseni 2
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Versetele 8 și 9 sunte printre cele mai folosite ca să pară reală erezia nimicitoare (care ucide suflete) cu mântuirea pe veci: ai crezut pe moment și ești mântuit pe veci. Dar știm că TOATĂ Scriptura este de la Dumnezeu și de folos ca să ne învețe / vedeți articol cu text /, așa că să vedem și alte locuri unde scrie despre acest subiect – și nici nu trebuie să căutăm în alte texte – în goana lor după căutat versete de extras din context, bineînțeles că mântuiții pe veci au omis versetul 5 (nici nu era departe, ca să fie greu de găsit) în care scrie la care mântuire se referă ”numai prin har, prin credință, fără fapte”, la mântuirea inițială: Dumnezeu ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) – adică intrarea în procesul de mântuire (pe calea mântuirii) este un cadou, primit împreună cu iertarea trecutului (cadou), nașterea din nou (cadou), îndreptățirea (justificarea) inițială prin credință (nu va avea importanță la Judecata finală) ca să poată să ne dea (cadou) Duhul Sfânt, care să ne ajute, călăuzească, energizeze în umblarea noastră cu Domnul până la capăt, unde vom ajunge (unii, nu toți) la mântuirea finală viitoare.

Mântuirea inițială (cadou) este doar intrarea în procesul de mântuire, în umblarea cu Domnul, în Legământul cel nou și nu va avea importanță la Judecata viitoare, care va fi strict doar DUPĂ FAPTE / vedeți articol / ! Nu există nici un component al mântuirii inițiale care să conteze la Judecată: justificarea inițială prin credință am primit-o doar ca Dumnezeu să poată să ne trimită Duhul Sfânt, care să ne ajute să umblăm cu Domnul și practic să ne FACEM îndreptățirea PRIN FAPTE / vedeți articol cu text din Iacov 2 / – după care vom fi judecați, credința inițială te-a făcut să intri în procesul de mântuire, dar nu te va putea mântui în final (vedeți același articol din Iacov 2), iertarea inițială trebuie urmată de umblarea practică cu Domnul prin FAPTE, altfel a fost inutilă / vedeți articol din Evrei 10.26-31 /. Am arătat (este extrem de clar în Biblie) că în textele din / Matei 24 / și 25 / Pilda celor zece fecioare / și / articol / , / unii vor fi mântuiți prin fapte, cel fără fapte nu va fi mântuit / , / Judecătorul ne spune că ne va judeca după fapte – aveți și link despre cei numiți Pui de vipere / ni se spune că la mântuirea finală vom putea ajunge doar prin sfințire + fapte!

Necinstirea (neluarea în serios, neținerea) Noului Legământ duce la pierderea mântuirii

Am arătat în acest articol că Noul Legământ a fost, la fel ca vechiul Legământ, încheiat între Dumnezeu și oameni (cei din grupul creștinilor) și în care fiecare om TREBUIE să își facă partea lui în Legământ.

În traducerea Cornilescu, în Evrei 10 a fost pus un cuvânt dur: 29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? În original nu se referă la pângărire (nu te duci cu Sângele Legământului să te închini la satana), ci este folosit un termen mult mai moale: nu va lua în serios. Textul ne asigură de pierderea mântuirii inițiale (că la cea finală nu a ajuns niciun om cât timp este pe pământ) nu prin pângărirea Sângelui Noului Legământ (prin păcate mari), ci prin mult mai puțin: prin faptul că nu îți ții partea ta din înțelegere (contract, legământ). Dacă nu îți iei în serios și nu îți FACI partea ta (umblarea cu Domnul cu ajutor de la El, PRIN FAPTE, respectând / PRETENȚIILE harului adevărat / ), Legământul nu mai este valabil – și te întorci la Legea veche (care nu a mântuit pe nimeni) și vei fi judecat după ea. Mântuirea inițială ți-o pierzi (și nu vei ajunge la mântuirea finală, viitoare) dacă ești de partea lui Dumnezeu (ești sfințit) dar nu FACI FAPTE în umblarea cu El (am arătat același lucru și / aici, din Pilda celor zece fecioare / – toate erau sfinte, dar FAPTELE le-au mântuit pe cele 5 care au ajuns cu Domnul).

Ați intrat pe calea mântuirii ca să umblați cu Domnul până la mântuirea finală (viitoare)!

Romani 6
22 Dar acum, după ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică – doar la sfârșitul umblării cu Domnul vom primi viața veșnică, nu la început (că ești mântuit pe veci în momentul când ai crezut și nu mai scapi, orice ai face apoi).

”aveți ca rod sfințirea” se potrivește cu 1 Tesaloniceni 1.9 ... v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat și cu Evrei 9.14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

Vedem încă o dată că am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, nu cu demonii că suntem asigurați în Cristos orice am face apoi; pentru că doar la finalul umblării cu Domnul (respectând regulile Lui / vedeți categoria / ), vom primi mântuirea finală! Poți spera să ajungi la mântuirea finală în viitor, doar cât timp umbli cu Domnul! Se potrivește cu Evrei 12.14 Urmăriţi (hăituiți) sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul – nu va ajunge la mântuirea viitoare, finală!

Dacă vedem idea din text și căutăm și alte texte, ca să înțelegem mesajul Bibliei, nu găsim asigurare în Cristos orice ai face (chiar umblând cu demonii), ci asigurarea este că primim ajutor de sus ca să umblăm cu Domnul până la capăt (acest ajutor este harul), pentru că doar așa vom fi cu Domnul în veșnicie. Cealaltă asigurare este de pierdere a mântuirii, dacă renunți la umblarea cu Domnul sau dacă nu respecți pretențiile (regulile) Lui (vei fi descalificat – adokimos).

23 Fiindcă plata păcatului este moartea

Vei ajunge în veșnicie cu cel pe care l-ai slujit, ca urmare a judecății drepte, corecte!

Romani 6
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18 Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. –
19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20 Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de neprihănire.
21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Dacă mântuirea nu se mai poate pierde, să păcătuim mereu cu voia, fiind pe deplin asigurați în Cristos? Sigur că da, dacă nu aveți ce pierde.

Biblia ne învață să umblăm cu Domnul în har, până la capăt, respectând pretențiile harului (care fiind o Lege, trebuie respectată). Și în acest text ni se spune la fel, că TREBUIE să respectăm aceste pretenții (v.19)! Ca robi ai păcatului, făceam fapte care duceau la moartea veșnică (v.21). De ce să umbli cu Domnul până la capăt? Pentru că după ce ai intrat pe calea mântuirii, dacă nu umbli cu Domnul, respectându-I regulile, până la capăt, plata păcatului tot moartea (veșnică) este (v.23). Știm că toți trebuie să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu și că vom fi judecați după fapte (nu după datul din gură cu numai prin har, numai prin credință – a dracilor și nu mântuie, ni se dă asigurarea în Iacov 2 / vedeți articol / ). La Judecata finală nu vor exista mai multe măsuri: unul care nu a fost mântuit (inițial) va fi condamnat, dar altul care a fost mântuit inițial, dar nu a umblat până la capăt cu Domnul și chiar starea lui a ajuns mai rea decât atunci când era în lume, este mântuit pe veci și va fi cu Domnul, ca răsplată că a umblat cu lumea și cu demonii (care l-au înșelat prin lupii răpitori că mântuirea nu se poate pierde)?! Nici vorbă! Cui slujești cu FAPTELE tale, prin viața ta (și știm că Dumnezeu nu poate fi înșelat / vedeți articol / ), cu acela vei fi în veșnicie – ca urmare a unei judecăți drepte, corecte!

După ce ai intrat în procesul de mântuire, dacă te întorci în păcat, plata păcatului este tot moartea veșnică (în chinul veșnic)

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, considerați-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Să păcătuim mereu cu voia, ca să se înmulțească harul? Ereticii cu mântuirea pe veci găsesc motive să bolborosească că nu, că nu-i frumos să trăiești ca lumea (chiar adcă faci pe sfântul, ca să te vadă frații), zic povești cu harul etc, dar apoi zic că de mântuire oricum nu mai scapi și așa trag apa pe toate învățăturile bune pe care le-au zis. Învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde este așa distrugătoare, încât distruge toate învățăturile sănătoase ale Bibliei!

15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18 Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. –
19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20 Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Biblia este arministă (cum arminiști au fost Domnul Isus și apostolii) și ne învață că trebuie să ne lucrăm (producem) mântuirea noastră până la capăt, cu frică și tremur de groază / vedeți articol / de ceea ce ne spune în versetul 23: pentru că dacă umbli cu satana, nu ajungi la Premiul ceresc, ci la plata păcatului, care este moartea veșnică!

Continuarea trăirii în păcat înmulțește harul la nesfârșit? Plata păcatului este veșnicia fericită sau moartea în partea rea a veșniciei?

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

De ce nu putem să păcătuim mereu, cu voia, după ce am ajuns la cunoașterea Adevărului (știm că harul și Adevărul au venit prin Cristos, deci este vorba despre frați, despre cei intrați pe calea mântuirii)?

Fiindcă plata păcatului este moartea și știm că judecata finală se va face după fapte (păcate sau roadele vrednice de pocăință) / vedeți articol și linkurile de acolo / și / articol / . Ce preferi, cu cine vrei să fii în veșnicie?

De ce să nu păcătuim mereu cu voia

Romani 6
1  Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2  Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

Din nou, versete folosite de cei cu mântuirea pe veci ca să zică un lucru bun: creștinii să nu mai trăiască în păcat, și motivul este ”nicidecum”. Adică nu au un motiv real, crezând că nu e chiar bine să păcătuiești mereu, dar sângele Domnului Isus îi tot curăță de păcate, mereu și mereu, ca pe un porc curat care este atras de nămol sau ca pe un bețivan de care te miri dacă îl vezi treaz complet și care mereu zace prin șanțuri și noroaie – doar dacă i s-au terminat banii de băutură și nu mai primește pe datorie, așa că nu au ce pierde – Dumnezeu să îi mântuie și ei umblă cu satana.

Ne spune apostolul în Evrei de ce să nu o ținem tot păcătuind (să nu păcătuim mereu) – ca să nu ne pierdem mântuirea:

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim mereu (o ținem tot păcătuind) cu voia, după ce am primit cunoaşterea Adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care-i va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel care-L va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va necinsti sângele Legământului cu care a fost sfinţit şi-L va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel care a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! Şi în altă parte: Domnul va judeca poporul Său.
31 Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Nu seamănă cu teologia falsă a mântuirii pe veci!

Asigurarea pierderii mântuirii

Am arătat că unele versete sunt folosite de cei care se pretind mântuiți pe veci ca să pară reală erezia nimicitoare.

Să vedem un verset care ne spune că mântuirea se poate pierde:

Evrei 3.12 Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.

dar despre care eretici zic că se referă la altceva (la îndepărtarea de Dumnezeu) și nu duce la pierderea mântuirii.

Dar cum știm că 2 Timotei 3.16 Toată Scriptura (ÎNTREAGĂ) este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună, să vedem și alte versete, de exemplu chiar pe cele din textul de unde este versetul de sus:

Evrei 3
1 De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească – cei care ați intrat în procesul de mântuire (pe calea mântuirii, ați primit mântuirea inițială și umblați cu Domnul), aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
7 De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
8 nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!
11 Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”
12 Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.
13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.
14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început,
15 câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise?
17 Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu?
18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?

Ni se spune că neascultarea de Dumnezeu este la fel de rea ca răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, din vechime. Li se spune fraților sfinți că dacă nu umblă cu Domnul până la capăt, în ascultare de Dumnezeu (de poruncile Lui, de / pretențiile harului – vedeți /) nu vor ajunge să fie cu Dpmnul în partea fericită din veșnicie. Textul este extrem de clar, este un îndemn la umblarea cu Domnul până la capăt și o asigurare de sus că altfel își vor pierde mântuirea!

Pavel a prezentat mântuirea viitoare la care poți ajunge la sfârșitul alergării cu Domnul, după regulile Lui, altfel nu o vei avea

Scrierile apostolului Pavel sunt cele mai folosite ca, prin extragerea versetelor din context, să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică (numai să crezi și atât, numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE), pe veci.

Am arătat că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, de exemplu în textul din articolul anterior cere fraților să își producă propria mântuire viitoare.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă, chiar fobie / vedeți articol / ) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării/ vedeți articol despre ajungerea la Premiul ceresc/ ), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

De asemenea, am arătat că și pentru apostolul Pavel, mântuirea are trei timpuri (trecut – mântuirea inițială primită când ai crezut; prezent – procesul de mântuire – umblăm cu Domnul, cu mare ajutor (nu obligație) de sus; ca să ajungem la mântuirea viitoare finală – numită Premiul:

1 Corinteni 9.24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – este vorba despre mântuirea inițială
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu a ajuns încă la mântuirea finală, nu se credea mântuit pe veci!; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Pavel nu se credea mântuit pe veci (în momentul când a crezut; mântuit numai prin har, numai prin credință) și știa că încă nu a ajuns să fie mântuit cu mântuirea finală (era încă pe pământ și niciun om, cât a fost pe pământ, nu a fost mântuit cu mântuirea finală).

Coloseni 2.18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă  – aleși individual de Dumnezeu, prin gândurile firii lui pământeşti – va fi cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii, în firea pământească, deși Biblia spune invers:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – nu ajută solele pentru mântuire, nu există mântuire ușuratică pe veci!
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie harul în care nu umblă, nici credința dracilor!

Coloseni 2
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor – învățăturile dracilor cu solele din Evul mediu, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vei fi cu Domnul în veșnicie, chiar fără să umbli cu Domnul!
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

La mântuirea finală (cu Domnul în veșnicie) poți ajunge doar dacă umbli cu El, respectând regulile Lui, până la capăt, altfel îți pierzi mântuirea primită (inițială) și nu vei ajunge să fii mântuit în final (la Judecată, la trierea de la urmă). Chiar Pavel era convins că își poate pierde mântuirea și să fie lepădat (adokimos, termen folosit și în textul din Evrei 6 – dacă nu produce roade bune (mântuirea dusă până la capăt), va fi lepădat (adokimos) și aproape blestemat (cu blestemul Judecății din Matei 25: mergeți blestemaților în focul cel veșnic, niciodată nu v-am cunoscut!) și va sfârși în focul veșnic!

Chiar în textul de sus, Pavel îi îndeamnă pe cei intrați în procesul de mântuire (pe frați) să își rodească (producă) propria mântuire, până la coacerea roadelor (mântuirea finală) și scrie: să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii – adică TRĂIND PRACTIC, PRIN FAPTE; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar – dacă ei nu mai sunt fără pete, curați, fără vină, și dacă sunt fără FAPTE, își pier mântuirea și apostolul a alergat și s-a ostenit degeaba pentru ei, că ei nu au ajuns la Premiul ceresc, cu Domnul în veșnicie!

O traducere falsificată, ușuratică a Bibliei. Nu trebuie să FACI FAPTE pentru mântuirea ta?

Un exemplu din Biblia falsificată:

În Biblie, inspirată de Dumnezeu, în Filipeni 2.12 este folosit verbul katergazomai (am arătat în articolul anterior că este mai mult decât ceva dus până la capăt, oricum; înseamnă rodire și coacerea roadelor) care înseamnă să vă faceți (produceți) mântuirea (în procesul de mântuire) până la mântuirea finală (roadele coapte). Dar, totuși, Dumnezeu nu Se pricepe la teologia ușuratică (re)făcută de niște păgâni din Evul Mediu și nu a scris corect.

Harul Biblic ne învață să umblăm practic cu Domnul, prin faptele noastre:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie comoara Lui (tezaurul Regelui), plin de râvnă pentru fapte bune – nu pentru curvăsăria cu demonii a religiei false, ușuratice, cu mântuirea pe veci, prin solele satanei!

În loc să se potrivească ei după Biblie, schimbă înțelesul Noului Testament ca să le pară reală mântuirea ușuratică numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința teoretică FĂRĂ FAPTE (este și a dracilor și nu mântuie, scrie în Iacov 2 – nici Iacov nu era mântuit ușuratic, pe veci).

Apocalipsa 22
12 „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.”
14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
15 Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! – și învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, prin harul fals și credința fără fapte!
16 „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” – acuzația este și condamnare veșnică, încă de pe pământ!
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin – doar harul care te învață să umbli cu Domnul contează / am pus aici Pretențiile harului pentru ajungerea la mântuirea finală / .

Filipeni 2.12 și 13 După ce ai intrat în propriul proces de mântuire, lucrează-ți mântuirea până la mântuirea finală (la coacerea roadelor)!

În articolul anterior am pus un comentariu (și despre versete din Biblie), și cum propovăduitorul din videoclip a spus că într-o nouă traducere nu apare ”până la capăt”, deși în altele apare, să vedem realitatea.

Filipeni 2 (NT-CLV)
12 De aceea, iubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi-vă mântuirea, cu teamă şi tremur.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi atât voinţa, cât şi înfăptuirea, pentru buna Lui plăcere.
katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce
energeo, lucrarea lăuntrică a puterii, deşi e văzută în rezultate

Asemănător apare și în GBV 2001, VBOR, VRBC. În alte traduceri scrie ”duceți-vă până la capăt”. În traducerile falsificate de mântuiții pe veci apare cu sensul că deja ei sunt mântuiți deplin pe veci.

Știm din Biblie că mântuirea are 3 timpuri / vedeți Timpurile mântuirii / : mântuirea la timpul trecut (intrarea pe calea mântuirii, în procesul de mântuire – când ai răspuns chemării lui Dumnezeu), mântuirea inițială; mântuirea la timpul prezent – umblăm cu Domnul și ne facem propria mântuire prin faptele noastre, cu ajutor de sus (harul); mântuirea finală, viitoare, când vom ajunge să fim cu Domnul (la Judecata finală, Judecătorul va trimite pe fiecare om la cel pe care l-a slujit).

katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce – să umbli cu Domnul PRIN FAPTE, din care rezultă mântuirea viitoare – am văzut că fiecare om va fi judecat după faptele lui, nu după datul din gură cu mântuirea pe veci: articol și text:

Romani 2
5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască – sau renunți la umblarea cu Domnul, nu îți continui pocăința ta, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire – chiar dacă se pretind mântuiți pe veci!

Vedeți și aici un articol despre Filipeni 2.12-13.

Deci după ce am primit mântuirea inițială (care a fost mare minune de la Dumnezeu), trebuie să continuăm să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală. La Judecată, Judecătorul va face judecata după fapte, ni se spune aici și aici.

La fel, despre mântuirea care trebuie lucrată până la capăt ni se vorbește și în Pilda Semănătorului:

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere – nu ajung la mântuirea finală (viitoare)

15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare – vor ajunge să fie cu Domnul în veșnicie!

Nu doar că TREBUIE să ne ducem până la capăt mântuirea noastră (cu ajutor de sus), ci (chiar mai mult) TREBUIE să NE LUCRĂM propria mântuire, PRIN FAPTE, prin umblarea cu Domnul, PÂNĂ LA RODIRE ȘI LA COACEREA ROADELOR – acesta este înțelesul verbului katergazomai!

Un comentariu despre învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

În același loc a fost pus un comentariu favorabil mântuirii pe veci:

INSFARSIT, daca MANTUIREA AM PRIMITO PRIN HAR numai pirn HAR o putem PATRA, si daca HARUL ESTE UN FAVOR NEMERITAT, unde ne sunt noua meritele sa zicemm oo vai o pot pierde, HARUL lUI ISUS este mult mare decat pacatul nostru, sa ne trezim odata din tampenia in NUMELE LUI ISUS , m-am plictisit de verse scoase din context, daca iti este clar ce se intampla intr-un anume pasaj nu baga in ceata si altul.

La mântuirea finală nu se poate ajunge numai prin har (harul nu mântuie, ci este ajutorul dat de Dumnezeu ca să umblăm cu El până la capăt, la mântuirea finală, Premiul). Doar mântuirea inițială (intrarea pe calea mântuirii) este prin har, apoi trebuie ca oamenii să umble cu Domnul PRIN FAPTELE LOR – vedeți Timpurile mântuirii aici.

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii – sau i-a fost șters numele / vedeți articol cu text / a fost aruncat în iazul de foc veșnic!

La judecata finală în vederea locului unde vei fi în veșnicie vei fi judecat DUPĂ FAPTE – vedeți articole despre FAPTE, nu după cum ai dat din gură cu sola gratia, sola fide (mântuirea falsă prin harul fals, dată de înșelarea dracilor și prin credința dracilor, care nu mântuie, vedeți Iacov 2).

Și în Noua Lege (a harului) trebuie ca oamenii să umble cu Domnul până la capăt, ca să ajungă la mântuirea finală, ca în Legea veche; diferența este că acum avem ajutor de la Sfânta Treime – acest ajutor este un favor, nu mântuirea finală – vedeți Matei 24 aici , unde v-am pus și linkuri către pildele din Matei 25 – fecioarele sfinte dar FĂRĂ FAPTE (mântuite numai prin har, numai prin credință) nu au ajuns să fie mântuite în final – vedeți articol și articol; unii care au fost mântuiți PRIN FAPTE și unul fără fapte nu a ajuns să fie mântuit – vedeți articol cu text; viitorul Judecător ne spune cum va judeca pe fiecare om: după FAPTELE LUI! – vedeți articol și articol .

Citez: ”HARUL lUI ISUS este mult mare decat pacatul nostru” – adică pe el harul îl mântuiește dacă umblă cu demonii, care l-au înșelat!

Biblia scrie despre harul adevărat:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor (creștinii, al doilea grup ales, rânduit să ofere mântuirea celor din lume) care să fie tezaurul Regal numai al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Vedeți mai multe articole cu texte despre harul adevărat și PRETENȚIILE lui pentru mântuirea finală.

Despre harul fals:
1 Timotei 4.1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă (doar credința trăită practic, PRIN FAPTE, contează pentru ajungerea la mântuirea finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor – mântuirea ușuratică, pe veci, FĂRĂ FAPTE, prin datul din gură cu numai prin har, numai prin credința teoretică – este a dracilor și nu mântuie!
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni – numiți de Biblie lupi răpitori, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

Am mai spus că unde apare harul în care poți face orice, înlocuiește termenul harul cu termenul dracul – ale dracilor sunt învățăturile cu mântuirea fără fapte, care nu se poate pierde!

”m-am plictisit de verse scoase din context” – chiar ei fac așa – vedeți aici (primele articole din josul paginii, cele vechi) unde am prezentat cum ereticii scot versete din context ca să le pară reală erezia nimicitoare a mântuirii pe veci.

”sa ne trezim odata din tampenia in NUMELE LUI ISUS” – dacă voi, cei mântuiți pe veci vă îmbătați și mergeți băuți la curve, nu vă pierdeți mântuirea; nici dacă faceți avorturi, vă drogați etc, după cum vă îndeamnă tatăl vostru – tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare. Dacă este vorba despre Numele lui Isus, Isus îi cunoaște pe ai Lui după FAPTE, după conținut / vedeți articol / , nu după bolboroselile cu solele din Evul Mediu!

Biblia ne scrie despre rostirea Numelui lui Isus: 2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!Cei care se mulțumesc să aibă doar o formă (etichetă) de evlavie (prin sola fide, sola gratia) nu vor ajunge să fie cu Domnul

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune – doar așa poți ajunge să fi mântuit în final!

Vedeți articole cu texte în care Biblia ne asigură că putem pierde mântuirea inițială și să nu ajungem să fim mântuiți în final.

Un comentariu despre pierderea mântuirii

Câinii, mântuirea, respectiv pierderea mântuirii.

Câinii nu au mântuire!!! (nu de patrupezi e vorba aici)

Apocalipsa 22:13-15 (VDC)
13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!
15 Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

Cine sunt câinii?

2 Petru 2:20-22 (VDC)
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Câinii sunt acei oameni care L-au cunoscut pe Domnul (au obținut mântuirea), dar se întorc înapoi la păcatele lor de dinainte.
Așa se poate pierde mântuirea.

Nicidecum nu îl pierzi precum portmoneul, telefonul cheile sau banii!

Starea lor e mai rea decât a acelora care nu L-au cunoscut deloc pe Domnul!!!

Mai au ei vreo șansă?

Iuda 1:22-25 (VDC)
22 Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
23 căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.
24 Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
25 singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.

Cineva poate să ne păzească de orice cădere!!!

(comentariul de aici)

Trebuie ca și oamenii să vegheze, să nu poată fi înșelați. Dacă vrei să nu cazi, trebuie să umbli cu Domnul, am pus aici lista cu lucruri de făcut pentru umblarea cu Domnul până la capăt.

În Apocalipsa suntem încurajați să umblăm cu Domnul, altfel ne pierdem mântuirea

Apocalipsa (Revelații) 1
1 Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan
2 care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut.
3 Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului!
A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos …

Dumnezeu vorbește celor șapte biserici:
10 În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,
11 care zicea: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”
17 … El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,
18 Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
19 Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici.

Apocalipsa 2
1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2 „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.
3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.
4 Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
5 Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.
7 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.

8 Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:
„Iată ce zice Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel ce a murit şi a înviat:
9 „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.
10 Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.
11 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”

12 Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
13 „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
14 Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.
15 Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.
16 Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”
17 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.

18 Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:
„Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
19 „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
20 Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
21 I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
22 Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
24 Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.
25 Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!
26 Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.
27 Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.
28 Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.
29 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa 3
1 Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:
„Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
2 Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.
3 Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
4 Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

7 Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:
„Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:
8 „Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.
9 Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
10 Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.
11 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
12 Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”
13 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

14 Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
15 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! – mântuiți numai prin har (care nici nu mântuie, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală, viitoare), numai prin credința dracilor care nici ea nu mântuie (ni se spune în Iacov 2)
16 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
17 Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!
20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
22 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii (sau a fost șters) a fost aruncat în iazul de foc.

Dumnezeu îi asigură pe cei din Biserici că va fi corect la judecată, că doar cei care umblă cu Domnul vor aunge să fie cu Domnul și că merită să fie biruitori, pentru că le va da cununa vieții veșnice (râvnitul premiu al alergării); nu îi asigură că sunt mântuiți pe veci fără fapte bune (roade vrednice de pocăința lor) sau cu fapte rele!

Ce spune Dumnezeu celor din Biserică? Că sunt mântuiți pe veci cu mântuirea ușuratică (numai prin har, numai prin credință), orice ar face ei apoi? Că mântuirea nu se poate pierde? Că nu faptele mântuie? Cu ce vei sta în fața lui Dumnezeu la judecată, cu datul din gură cu solele?

Nu vei ajunge cu Domnul dacă nu umbli cu Domnul până la capăt pe calea Lui sau dacă nu respecți regulile! (2)

Continuarea acestui articol.

2 Timotei 2
4 Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.
5 Şi cine luptă (concurează) la jocuri sportive (atlet) nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.
6 Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.

Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei și nouă că soldații trebuie să uite de preocupările lor din viața civilă și să renunțe la ele, dacă vor să placă celui care strânge oaste – dacă nu, vor fi dați afară!

Atleții nu ajung să primească premiul (chiar dacă sunt câștigători), dacă nu respectă regulile. Am arătat în linkul de sus că Pavel putea să își piardă mântuirea!

Agricultorii trebuie să lucreze, apoi vor ajunge să obțină roade – despre neajungerea la roadele coapte ne vorbește Domnul Isus în Pilda Semănătorului (versetul 14 din textul din link) și ne scrie același apostol în Filipeni 2.12-13 Lucrați-vă în vederea coacerii și culegerii roadelor mântuirea voastră (până la capăt, la mântuirea finală viitoare), cu frică și tremur de spaimă de neajungerea la final (de pierderea mântuirii)! / vedeți articol / .

Mântuirea ne este prezentată ca un proces, după ce ai intrat în acest proces, trebuie să continui alergarea cu Domnul până la capăt, la Premiul ceresc (mântuirea viitoare finală), respectând regulile (vedeți pretențiile harului), altfel nu vei ajunge să o primești!

Sfințirea, umblarea cu Domnul prin FAPTE și ajungerea la mântuirea finală. Domnul Isus (viitorul Judecător) este arminist!

Revin la textul din articolul precedent:

Apocalipsa lui Ioan (Revelații) 3
4 Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” – nu duhurile de înșelare cu învățăturile dracilor (solele din Evul Mediu)!

Apocalipsa 1.1 Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan – este evident că acestea sunt scrise ca fiind de la Domnul Isus, prin Duhul Sfânt, se vede și din versetul 5b de mai sus (”Tatăl Meu”). Deci sunt descoperite chiar de viitorul Judecător, care ne descoperă cum va fi Judecata finală – după fapte, după umblarea fiecăruia! – pentru că vrem să vedem Adevărul Scripturii (nu numai sola scriptura falsificată ca să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci), vedem că se potrivește cu cele spuse tot de Domnul Isus în Matei 7 / vedeți articol cu text / , Matei 24.36… / vedeți articol / și 25 / vedeți articol / , / articol /  și / articol / .

Hainele albe (curăția) și biruința (finală) merg împreună – nici vorbă de mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci. Numai lor nu le va șterge numele din Cartea vieții, ci îi va mărturisi înaintea Tatălui, nu celor care și-au murdărit hainele, umblând cu demonii (crezând reală învățătura dracilor cu mântuirea pe veci).

Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui – înseamnă că numele pot fi șterse, dacă cei intrați în procesul de mântuire nu vor ajunge la final, nu vor umbla cu Domnul până la capăt! Se potrivește cu acest text (din Exod).

Nu are nicio importanță la Judecată bolborosirea cu sola fide, sola gratia, ci FAPTELE! După FAPTELE tale vei fi judecat și vei intra în locul corespunzător în veșnicie.

Nu vei ajunge cu Domnul dacă nu umbli cu Domnul până la capăt pe calea Lui sau dacă nu respecți regulile!

Unii se folosesc de epistole ale apostolului Pavel ca să falsifice Evanghelia (prin falsificarea sensului unor versete luate separat), astfel încât să pară reală obsesia falsă cu mântuirea pe veci. Să vedem cum ne prezintă Pavel mântuirea:

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul primeşte premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul!
25 Toţi cei care se luptă la jocurile olimpice se supun la tot felul de înfrânări (se înfrânează de la toate). Şi ei fac lucrul acesta ca să primească o coroană care se poate vesteji; noi să facem lucrul acesta pentru o coroană care nu se poate vesteji.
26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat – căzut la test, invalidat, respins, adokimos (vedeți aici că adokimos înseamnă pierderea mântuirii).

Nu seamănă cu mântuirea pe moment, pentru veci, ci mântuirea ne este prezentată ca un proces în care trebuie să respecți regulile, dacă nu, ești descalificat. ”Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul” îmi spune că poți să nu ajungi să primești premiul: dacă nu respecți regulile / vedeți pretențiile harului pentru mântuire / sau dacă nu ajungi la finalul alergării cu Domnul (dacă o iei pe căile lumii, chiar dacă vrei să te prefaci că ești sfânt ca să-i fraierești pe frați, Dumnezeu te cunoște după conținut, nu după etichetă / vezi articol cu text / ) – deci mântuirea o poți pierde.

Adokimos – îți pierzi mântuirea dacă nu umbli cu Domnul până la capăt!

2 Corinteni 1. 1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii

Este evident că apostolul pavel a scris epistolele sfinților (fraților, nu celor din lume), și lor le scrie:

2 Corinteni 13.5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi – adokimos – Pavel a cerut fraților să se verifice dacă sunt în credință (știm că se referea la credința trăită practic, PRIN FAPTE, vedeți articole), adică dacă se vede că sunt creștini și dacă umblă practic cu Domnul (Cristos în ei însemna că i-a transformat și continuă să îi transforme și ei umblă cu Cristos, cu ajutorul, călăuzirea, energizarea Duhului Sfânt și acestea trebuie să se vadă).
Iar dacă frații, cei intrați pe calea mântuirii (în procesul de mântuire) nu mai umblă cu Domnul practic, PRIN FAPTE (nu doar că dau din gură cu credința netrăită practic), sunt căzuți la verificare, adokimos am arătat aici că se referă la pierderea mântuirii inițiale!

Ne silim să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, ca să ajungem să fim cu Dumnezeu

2 Corinteni 5
5 Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna (garanția) Duhului.
6 Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, chiar dacă suntem acasă în trup (aici pe pământ), suntem departe de Domnul –
7 pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. –
8 Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim Acasă, la Domnul.
9 De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.
10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Și aici este un verset care poate să fie folosit ca să pară reală mântuirea numai prin credință (numai prin har), fără fapte, pe veci și atât: umblăm prin credință – dar știm că Biblia validează doar credința care produce roade, fiind trăită practic, PRIN FAPTE (Iacov 2 etc). Observăm că Biblia scrie UMBLĂM (trăim practic) cu Domnul (vedeți cerințele harului), nu numai dăm degeaba din gură cu solele cu credința dracilor, care nu mântuie! Cei care au scris Noul Testament nu puteau să se oprească de fiecare dată când au scris despre credință și să explice că este vorba despre credința trăită practic pe care să o și descrie și să repete de multe ori, să prezinte mereu și mereu tot creștinismul, în ansamblul lui.

Ereticii cu mântuirea pe veci se cred pe veci asigurați în Cristos (orice ar face ei) și chiar cred sincer că nu vor merge la Judecata finală, pentru că au trecut din moarte la viața veșnică – pe care o pot pierde! Versetul 10 ne spune că va fi invers decât sunt ei siguri.

Merită să fii plăcut lui Dumnezeu, pentru că doar așa vei ajunge în partea fericită a veșniciei, cu Domnul!

Tu singur îți faci raiul – poezie de Traian Dorz

Tu singur îți faci raiul și-ți pregătești cântarea
și tu-ți albești veșmântul sfințindu-ți ascultarea.

Tu singur, doar tu singur îți pregătești pe veci
odihna sau osânda în care-ai să petreci.

Tu singur îți faci iadul și-ți pregătești scrâșnirea
și tu-ți zdrobești nădejdea – urmând împotrivirea.

Tu singur judecata ți-o pregătești cu fapta
trăirea ta te-așează de-a stânga sau de-a dreapta.

Tu singur poți acuma să scapi de la pierzare
cât încă poți, – întoarce, să poți afla iertare.

Tu singur îți poți strânge în ceruri moștenire
cât poți mai face bine și poți umbla-n sfințire.

Ferice-n veci de tine de-alegi cărarea bună
lumina-ți va fi haină și soarele cunună!

Cine caută – poezie de Traian Dorz

Cine caută pe Domnul va ajunge să-L cunoască,
cine caută păcatul va ajunge să-l plătească,
cine caută-adevărul va ajunge-odată bine,
cine caută minciuna va ajunge de rușine.

Cine caută curăția va ajunge la lumină,
cine caută pofta lumii va ajunge-n praf și-n tină,
cine caută mântuirea va ajunge sfânta-i plată,
că oricine orice caută trebuie să afle-odată.

Cine umblă-n calea sfântă va ajunge-n cer cu bine,
cine umblă-n neascultare va ajunge de rușine,
cine umblă după Domnul va ajunge-n raiul dulce,
cine umblă fără Domnul vai de el unde se duce!

Răspunzi în fața lui Hristos, poezie de Traian Dorz

Răspunzi în fața lui Hristos
de tot ce faci – sau n-ai făcut,
de orice pas fără folos,
de orice timp și har pierdut.

Răspunzi în fața lui Hristos
de orice suflet nechemat,
de orice gând necredincios,
de orice drum către păcat.

Răspunzi în fața lui Hristos
de orice spin purtat ascuns,
de orice rău din duh nescos,
de orice bine nerăspuns.

Răspunzi în fața lui Hristos
de tot ce n-ai avut curat,
de tot ce n-ai crescut frumos,
de tot ce-ai dat – sau ce n-ai dat.

Răspunzi în fața lui Hristos,
acum și-n veci ai să răspunzi
– o, de-ai fi numai credincios
în tot ce-arați și-n tot ce-ascunzi!

Aici am pus și alte poezii creștine.

Îți pierzi mântuirea și nu vei ajunge la destinația fericită dacă nu umbli cu Domnul, PRIN FAPTE, până la capăt!

Vedem că și Domnul Isus și Matei erau arminiști!

Matei 24
45 Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
46 Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
47 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Aici am arătat că tăierea în două este urmarea nerespectării Legământului; este vorba despre cei care au intrat în Legământul nou (al harului), dar nu au umblat cu Domnul, în har, până la capăt (crezându-se mântuiți pe veci numai prin datul din gură cu solele – numai prin har, numai prin credință).

Vedem clar aceasta în capitolul următor, 25, unde Domnul Isus ne dă pildele cu cele zece fecioare (toate erau sfinte, dar unele NU AU AVUT FAPTE și nu au ajuns cu Domnul), / vedeți articol / ,că sfinții statici nu vor fi cu Domnul; pilda talanților în care ni se spune că robul (era intrat pe calea mântuirii) care nu a avut FAPTE a fost condamnat la veșnicia rea / vedeți articol / ; trierea la Judecată (în vederea veșniciei) în care ni se spune că FAPTELE vor conta la Judecată înaintea lui Dumnezeu / vedeți articol / !

Deci, așa cum am mai spus, la mântuirea finală (viitoare) din partea fericită a veșniciei ajungi prin sfințire și prin fapte, cu mare ajutor de sus (harul).

Dacă ieși din Noul Legământ (al harului care are pretenția să o rupi cu păgânătatea și să umbli cu Domnul, până la capăt)

Continuarea articolului precedent.

Cei cu erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci spun că Legământul cu Dumnezeu este necondiționat și veșnic (ești mântuit din momentul în care numai ai crezut și atât, pe veci).

Matei 24
45 Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
46 Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
47 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” – și nici nu știe ce fac mântuiții pe veci
49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Observăm că amândoi erau robi la același Stăpân – deci amândoi erau mântuiți cu mântuirea inițială (intrați pe calea mântuirii), Unul a umblat cu Domnul și a ajuns la țintă. Celălalt, robul rău, a crezut că nu știe Stăpânul ce face el sau chiar dacă știe, se pretindea mântuit pe veci numai prin har, numai prin credința teoretică, pe veci asigurat în Cristos chiar dacă umblă cu demonii (care l-au înșelat cu mântuirea pe veci). Dar, Biblia ne spune că Stăpânul nu l-a întrebat de mântuirea ușuratică cu solele, ci l-a cunoscut după fapte / vedeți articol / și l-a tăiat în două – este o trimitere la Legământul cu jurământ încheiat în vechime (vedeți articolul anterior).

Deci și aici se vede clar că Legământul harului (în care TREBUIE să umbli PRIN FAPTE) este încheiat ca vechiul Legământ, și din el se poate ieși, dar vei suporta consecințele de veșnicie!

Ce se întâmplă dacă ieși din Legământ – Dumnezeu nu Se schimbă!

Am arătat aici că Dumnezeu nu S-a schimbat deloc și nu Și-a schimbat nici pretențiile de a umbla cu El până vei ajunge la mântuirea viitoare, finală. Acum să vedem că Dumnezeu nu Se schimbă nici în privința celor care nu țin Legământul nou (al harului în care TREBUIE să umbli, pentru că numai așa poți ajunge să fii mântuit în final).

După potop, în Facerea 9 scrie că Dumnezeu a făcut un legământ cu Noe că nu va mai trimite alt potop. Patriarhul Noe îi dă lui Sem binecuvântarea patriarhală ca Dumnezeu să locuiască în corturile lui, adică să formeze poporul ales de Dumnezeu (primul grup, etnic). După turnul Babel și răspândirea oamenilor pe pământ, în Facerea 11 un urmaș al lui Sem, Terah, la porunca lui Dumnezeu, iese din Ur din Haldeea împreună cu ai lui și merge spre Canaan, până în Haran. Dumnezeu îi poruncește lui Avraam să plece în Canaan și Avraam ajunge acolo. Ca urmare a ascultării de Dumnezeu a lui Noe (care a făcut o corabie de scăpare), a ascultării lui Terah (care a plecat spre Canaan), a ascultării lui Avraam (care a ajuns în Canaan), după ce Avraam a ajuns în Canaan, deci după ce aceștia toți au umblat cu Domnul în ascultare de El, Dumnezeu încheie legământul cu Avraam de constituire a primului grup ales (au fost aleși ca urmare a ascultării și umblării cu Dumnezeu):

Geneza 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
11 Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avram le-a izgonit.
12 La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: Seminţei tale dau ţara aceasta – acest legământ putea fi invalidat prin neascultarea celor din poporul ales (primul grup) – de exemplu în Ieremia 34 (versetul 18, vedeți tot capitolul). Dumnezeu a ținut în continuare legământul cu Avraam datorită umblării lui Avraam cu Dumnezeu (vedeți articol).

Legământul cu jurământ se făcea prin tăierea unor animale în două, iar părțile care făceau legământul cu jurământ treceau printre cele două jumătăți, prin sângele vărsat – acesta era sângele legământului! și spuneau: Cum s-a făcut acestui animal să se facă celui care va călca acest legământ.

Ieremia 34
13 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei, şi le-am zis:
14 „După şapte ani, fiecare din voi să lase liber pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi liber de la tine. Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine.
15 Voi v-aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea vestind fiecare libertatea pentru aproapele său şi aţi făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
16 Dar pe urmă v-aţi luat vorba înapoi – au călcat o parte a legământului şi Mi-aţi pângărit Numele luând iarăşi înapoi fiecare pe robii şi roabele pe care-i eliberaserăți şi-i lăsaserăţi în voia lor şi i-aţi silit să vă fie iarăşi robi şi roabe.”
17 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Nu M-aţi ascultat ca să vestiţi libertatea fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, libertatea sabiei, ciumei şi foametei şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pământului.
18 Şi pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecând printre cele două jumătăţi ale lui,
19 şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului,
20 îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.
21 Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului care a plecat de la voi!
22 Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.”

Deși ereticii cu învățăturile nimicitoare ale dracilor ar vrea să ne fraierească că mântuirea nu se poate pierde, vedem că în Noul Legământ nu s-a schimbat nimic (în pivința Legământului):

Evrei 10
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – dacă și cât timp rămân sfințiți
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată Legământul (harului) pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” – prin nașterea din nou făcută de Duhul Sfânt
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt – Sfânta Sfintelor,
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntrul Templului, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.

26  dacă păcătuim cu voia (dacă continuăm să păcătuim), după ce am primit cunoştinţa adevărului după ce am intrat în Noul Legământ, invalidezi Legământul în care erai intrat nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc nu poate fi decât veșnic! care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

În Legământul vechi (pentru primul grup), jurământul era încheiat cum am arătat mai sus. În Noul Legământ (al harului în care TREBUIE să umbli practic, până la capăt), nu s-a schimbat nimic: în VT: nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate – era Dumnezeu, care a făcut un legământ pentru constituirea primului grup. În NT: când ai crezut în Isus, ai primit Duhul Sfânt și ai intrat în Legământul nou cu Dumnezeu. Este evidentă asemănarea flăcărilor din vechime cu flăcările de la Rusalii. Este același Dumnezeu care face Legământ cu oamenii.

În VT, în Ieremia 34.16 (textul de mai sus) v-aţi luat vorba înapoi – au călcat primul Legământ şi Mi-aţi pângărit (necinstit) Numele. În NT: Evrei 6.29 apare pângărirea (necinstirea) Sângelui Domnului Isus, prin care a fost încheiat al doilea Legământ (pentru creștini, al doilea grup) și prin care au fost sfințiți.

În VT: sângele animalelor tăiate pentru jurământ a fost înlocuit în Noul Legământ cu Sângele Legământului. Nu există nicio schimbare nici în modul de încheiere a legământului cu jurământ, nici a posibilității ieșirii din legământ prin neținerea lui, doar condamnarea veșnică va fi mai mare:

Cu cât mai aspră pedeapsă veșnică (conform primei Legi, nu există alta!) credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu – Jertfa Legământului, va pângări sângele încheierii legământului, în plus cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Ești în Legământ cu Dumnezeu, prin Prețul cu care ai fost plătit, ca să umbli pe calea cea nouă. Dar decât să te întorci la lume, mai bine nu ai fi fost mântuit cu mântuirea inițială!

Legământul cu jurământ vechi și nou. Dumnezeu nu S-a schimbat deloc, nici nu și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală (viitoare)!

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea (tezaurul regal) dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES ca să fie comoara lui Dumnezeu:
16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi comoara Lui (tezaurul regal), cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.

Acestea au fost spuse cu ocazia încheierii legământului lui Dumnezeu cu primul grup (popor) ales. Un Legământ este un contract între cele două părți, iar nerespectarea de către popor a părții lui din legământ ducea la anularea legământului (ieșirea din contract) și pedepsirea lor.

Deuteronom 29
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.

Ai intrat în Legământ (contract) cu Dumnezeu și dacă vrei neapărat să umbli cu Domnul, ai ajutor de sus (harul), dar dacă nu umbli, ieși din Legământ și intri sub autoritatea de condamnare a Legii dată prin Moise, care nu a mântuit pe nimeni vreodată!

Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții:

Exodul 32
31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.
32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!”
33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

Evrei 10
14 Căci printr-o singură Jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – cât timp umblă cu Domnul și rămân sfințiți!
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” – nașterea din nou de sus, prin Duhul Sfânt
17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt – în Sfânta Sfintelor, din Legea veche
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată – curățirea ritualică din Legea lui Moise
26 dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Cu verde sunt lucruri din Legea veche care se împlinesc în Legea Nouă (a harului în care TREBUIE să trăiești practic). În Matei 5.17 Domnul Isus spune:  Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc – știm că nu se referea la litera Legii lui Moise (unele lucruri nici măcar nu mai puteau fi ținute, de exemplu jertfele animalelor pentru iertarea păcatelor, care fuseseră înlocuite cu Jertfa Domnului Isus), ci la pretențiile de sfințire și de umblare cu Domnul, scrise în Lege – vedem din nou că pretențiile lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră nu s-au schimbat, ci acum avem ajutor de sus ca să facem ceea ce nu au reușit cei de sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul! Harul este ajutorul ca să umblăm cu Domnul, nu cu demonii care încearcă să vă  înșele cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci!

Dacă nu îți respecți partea ta în noul contract cu Dumnezeu, ți se spune ce primești: mai mare pedeapsă veșnică (decât dacă doar ai fi încălcat Legea lui Moise), pentru că calci în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, necinstești Sângele Legământului, cu care ai fost sfințit (prin HAR, dar nu ai vrut să mai umbli cu Domnul, în HAR) și batjocorești pe Duhul Sfânt! – și vei fi judecat după Legea dată prin Moise pentru că nu există altă Lege – Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” – pe cei care dau degeaba din gură cu solele cu credința teoretică, care este a dracilor și nu mântuie, cu harul în care pretind că nu trebuie să umble PRIN FAPTE!
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – în veșnicie!

Undeva – poezie de Traian Dorz despre pierderea mântuirii

Undeva-ntr-o odăiță lacrimile nu mai curg,
undeva-ntr-o odăiță cineva nu se mai roagă,
nu mai stă-n genunchi și-n taină, nu mai cântă în amurg,
dragostea cândva fierbinte, nu-i curată, nici întreagă.

Undeva nu se mai cântă astăzi psalmii minunați,
undeva sub praf uitată zace Biblia iubită,
împrejurul unei mese nu se mai adună frați,
la o ușă încuiată stă iubirea neprimită.

Cândva cum curgea aicea caldul lacrimii izvor,
cândva cum veghea iubirea la fereastra luminată,
cum sunau de cald și dulce psalmii sfântului fior,
cum era această carte de cu drag și mult căutată.

Niciodată n-am crezut c-această ușă va avea zăvor,
nicicând n-am crezut c-această casă va ajunge mută,
c-o s-ajungă sec de lacrimi al iubirii cald izvor,
focul stins, calea pustie, vatra rece și tăcută.

O, cum a putut fi harul și de-aicea alungat,
alungați iubiții oaspeți, dragostea îndepărtată,
curăția pângărită, Legământul sfânt călcat?
– Vinovată odăiță, cum vei arde tu odată!

(Robi și fii – o altă poezie despre pierderea mântuirii, scrisă de Costache Ioanid, aici)

Apostolul Pavel ne spune că cei care s-au întors la ținerea unor părți ale Legii vechi au căzut din har. La fel cei care s-au întors la lume (chiar dacă vor să pară frați și sfinți)

Galateni 1
6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie.
7 Nu doar că este o altă evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos – iudaizatorii au încercat să îi convingă pe primii creștini să țină și Legea veche. Dacă nu credeau că în Isus găsesc tot ceea ce au nevoie ca să umble cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTELE LOR, înseamnă că au renunțat la creștinism și s-au întors la Legea veche. O altă evanghelie era cu mântuirea fără Cristos (sau Cristos doar de ornament, că zici de Cristos, dar nu umbli cu El, pentru că umbli în Legea lui Moise)
8 Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! – și evanghelia numită a harului, cu mântuirea fără umblarea cu Cristos până la capăt PRIN FAPTE, nu este o altă evanghelie? Este fals-numită a harului, pentru că HARUL adevărat este arminist și are mari pretenții de părăsire a intereselor lumești și umblare cu Domnul / vedeți categoria cu PRETENȚIILE HARULUI /  – de exemplu textul cu harul și învățătura sănătoasă din Tit 2.11-14. Învățătura dracilor numită evanghelia harului este a dracilor, pentru că numai ei încearcă să te înșele că poți fi mântuit numai prin har, numai prin credință (a dracilor și nu mântuie, vedeți Iacov 2), ca puii de viperă care au vrut mântuirea sola gratia, sola fide.
9 Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! – ereticii cu mântuirea pe veci ignoră mesajul apostolului Pavel, care a scris împotriva iudaizatorilor și încearcă să facă să pară adevărată mântuirea pe moment, pe veci (că numai ai crezut). Evanghelia iudaizatorilor era falsă, pentru că nega credința completă în Isus (care trebuia trăită practic). Și credința sola fide (a dracilor, fără FAPTE), nu este tot o negare a lui Cristos? Că poți fi mântuit numai prin datul din gură cu credința teoretică, FĂRĂ FAPTE, fără umblarea până la capăt cu Cristos!

Galateni 5
4 Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege – cei care s-au întors la Legea veche la Lege, au ieșit din creștinism (au revenit la religia veche), v-aţi despărţit de Hristos – au renunțat la creștinism; aţi căzut din har – există cădere din har a celor care renunță la creștinism (la umblarea pratică, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt).
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – cei care au ieșit din credința creștină (deși continuă să se pretindă sfinți) pentru că s-au întors la lumea cu păcatele și plăcerile ei, nu au căzut din har? Se vede că da.

Trecerea de la ritualurile Legii vechi la noua Lege (bazată pe credința în Isus, în Jertfa Lui) în Evrei 10. Cu cât mai aspră va fi pedeapsa (condamnarea)!

Evrei 10
1 În adevăr, Legea veche, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
2 Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
3 Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
4 căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8 După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Legea veche),
9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
11 Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,
12 El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu
13 şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi doar cât timp umblă cu Domnul, dacă umblă!
18 Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat – se făcea trecerea de la Legea veche cu faptele (ritualurile) Legii, la Legea nouă, bazată pe credința în Isus dar care TREBUIE TRĂITĂ PRACTIC, PRIN FAPTE, că altfel nu vei ajunge la mântuirea finală viitoare / vedeți Timpurile mântuirii / . (versetele de mai jos, începând cu 26)
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt (Sfânta Sfintelor)
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El – calea mântuirii (umblarea cu Domnul în procesul de mântuire), prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.
23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc veșnic care va mistui în partea rea și cinuitoare a veșniciei pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă – dacă ieși din ascultarea de Domnul, de sub Legea harului, treci înapoi sub autoritatea de condamnare a Legii vechi (nu există altă Lege), pe mărturia a doi sau trei martori.

Jertfa Domnului Isus îți poate fi de folos doar ca să umbli și cât timp umbli cu Domnul!

29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit degeaba dacă nu umblă până la capăt cu Domnul, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis ÎN LEGEA VECHE: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu după Legea veche care nu a mântuit pe nimeni, la judecata finală (primești ce ai urmat).

Cu cât mai mare (aspră) condamnare spre veșnicia rea!