Mântuirea este condiționată

1 Corinteni 15.1 și 2
traducerea GBV2001
1 Şi vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi (din altă traducere ferm),
2 prin care şi sunteţi mântuiţi (dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit), afară numai dacă n-aţi crezut în zadar (degeaba).

Mântuirea nu este doar pe moment (că te-ai mântuit și atât). Biblia condiționează mântuirea: dacă ținem cu tărie cuvântul vestit, care ne-a chemat la pocăință!

Cine sunt cei care au crezut în zadar (degeaba)? Cei numiți de Ioan Botezătorul pui de vipere / vedeți articolul / . Apostolul Ioan i-a chemat la pocăință, nu doar la mântuire pe moment și gata, că nu mai scapi nici să vrei. Nu i-a putut mântui credința doar teoretică (fără umblare permanentă pe calea pocăinței) .

Unii ar vrea să ne învețe (înșele) că mântuirea este extrem de simplificată: te-ai mântuit și atât. Opusă înșelăciunii lor, învățătura sănătoasă a Bibliei este că trebuie să ne lucrăm propria mântuire (cu ajutorul lui Dumnezeu) / vedeți și articolul anterior / și / categoria Timpurile mântuirii / , să rămânem în har și să producem roade vrednice de pocăință, până la mântuirea viitoare.

Reclame

Mântuirea la timpul prezent

Să vedem versetele din Filipeni 2.12-13 în diferite traduceri, la unele sunt și explicații:

Traducerea Cornilescu
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

BVA
12 Dragii mei, aşa cum totdeauna aţi practicat ascultarea, fiţi perseverenţi în legătură cu salvarea voastră având în vedere finalul (drumului) ei. Şi să faceţi acest lucru cu frică şi cutremurându-vă – nu numai când sunt prezent între voi, ci în mod special acum în lipsa mea.
13 Dumnezeu este Cel care vă va oferi atât dorinţa, cât şi posibilitatea să realizaţi faptele care corespund scopurilor Sale bune.

GBV2001
12 Aşadar, preaiubiţii mei, după cum întotdeauna aţi ascultat, nu numai ca în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi* cu teamă şi tremur mântuirea voastră.
13 Pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în voi şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere.
* v.12 Duceţi la bun sfârşit prin lucrare

NT-CLV
12 De aceea, iubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi-vă mîntuirea *, cu teamă şi tremur.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi ** atît voinţa, cît şi înfăptuirea, pentru buna Lui plăcere.
* v.12 gr. katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce, Rom.7:8,13,15,17,20.
** v.13 gr. energeo, lucrarea lăuntrică a puterii, deşi e văzută în rezultate, ca în Mt.14:2; l.Cor.12:11; Gal.2:8; Col.1:29. Nu este ca lucrarea din v.12.

Traducerea Romano-catolică:
12 De aceea, iubiţii mei, aşa cum aţi fost întotdeauna ascultători, nu numai în prezenţa mea, ci cu atât mai mult, în absenţa mea, lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur.
13 De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi şi să înfăptuiţi, după bunăvoinţa sa.
Lit: Dumnezeu lucrează în voi şi vrerea şi înfăptuirea, după bunăvoinţa sa. Expresia paradoxală din acest verset pune în lumină iniţiativa divină (verbul energein este folosit în NT numai pentru a indica acţiunea atotputernică a lui Dumnezeu), dar nu anulează libertatea şi riscul din partea omului de a refuza mântuirea. Dumnezeu dă energie voinţei şi acţiunii omului ca să împlinească „bunăvoinţa” sa, care este planul său de mântuire.

Prin HAR am intrat pe calea mântuirii, ne-a fost iertat trecutul, prin har avem iertarea, prin har suntem călăuziți, ajutați, ținuți pe calea pocăinței, dacă vrem să rămânem în har! Trebuie să ne lucrăm mântuirea noastră (prezentă), până la mântuirea viitoare. La voința noastră (slabă) de a-L urma, Dumnezeu adaugă mai multă voință. Dumnezeu energizează umblarea noastră.

În versetul 1 Corinteni 1:18 să vedem ce ni se spune despre mântuire:
traducerea Cornilescu
propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.

traducerea Cornilescu modernizată
predicarea crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem în curs de mântuire, este puterea lui Dumnezeu.

BVA
Cei care merg pe drumul distrugerii, consideră mesajul care vorbeşte despre cruce, ca fiind expresia unei nebunii. Dar pentru noi care suntem pe drumul salvării, crucea este forţa lui Dumnezeu.

VBRC
Într-adevăr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

Și în limba greacă, verbul a mântui este la prezent. Noi trebuie să contribuim la mântuirea noastră (cu ajutorul lui Dumnezeu, rămânând în har, că nici nu am putea altfel)!

Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora

Filipeni 2
1 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,
2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.
3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.
4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

Dacă un om vrea să umble cu Domnul, pe calea pocăinței, învățătura că odată mântuit este pe veci mântuit (mântuirea nu se mai poate pierde) poate să îl facă să o ia razna și până la urmă să se piardă cu totul. Și nu Dumnezeu este de vină (că nu l-a ales la facerea lumii)! ”Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi, fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” înseamnă și să nu abateți suflete (în special pe cei veniți la pocăință) de la calea dreaptă, zicându-le că nu își pot pierde mântuirea!

Alegere și alegere și har falsificat

Am văzut în articolul anterior că Ioan Botezătorul, cel trimis de Dumnezeu ca să mărturisească despre Lumină, a propovăduit necesitatea pocăinței, pentru mântuirea viitoare. A oferit această posibilitate alor lui, care în acest fel au fost favorizați.

Domnul Isus a venit la ai Săi, care nu L-au primit. I-a favorizat pe ai Săi, degeaba.

Ce folos de mântuire au avut cei care au fost favorizați? NICIUNUL, pentru că fără pocăință nu există mântuire. Au ales ei greșit, nu i-a obligat nimeni. Nici la pocăință nu au fost obligați!

Alegerea arministă ne spune că Dumnezeu a ales un grup (de creștini) prin care să ofere pocăința lumii. Această alegere trebuie dusă până la capăt: valorificată, trăită practic, crescută (întărită, vedeți articolul), altfel este fără folos. La fel alegerea calvină, care fără trăire practică nu mântuie (Iacov 2). Alții au falsificat spiritul Bibliei și ne zic că zeul-computer i-a ales pe veci, așa că sunt mântuiți pe moment și nu mai scapă.

Pui de vipere?

Ioan 1
1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el – este greu de crezut că încă mai există înșelați ai satanei, fanatici care propovăduiesc că numai pe unii i-a vrut Dumnezeu pentru pocăință, pe cei mai mulți nu i-a vrut! Adică dacă unii trăiesc în păcat, monstrul numit Dumnezeu / vedeți articolul /  este de vină, că nu i-a vrut la pocăință. Locul unei asemenea erezii este la ospiciu, nu în creștinism!
8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui și rămân în credința care se manifestă practic, cu roade de pocăință!, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu – dacă sunt născuți din Dumnezeu, să rămână în Dumnezeu!

Matei 3
7 Dar când Ioan Botezătorul a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.

De ce i-a numit Ioan Botezătorul pui de vipere pe cei care voiau un lucru bun, să scape de mânia viitoare, adică să fie mântuiți în veșnicie? În versetul 8 ni se spune ce le lipsea: pocăința. Ei ar fi vrut să fie mântuiți (de mânia viitoare, în veșnicie) dar fără să plătească prețul, fără pocăință, fără interes pentru lucrurile de sus, fără să producă roade. Voiau mântuirea ușuratică, credeau că pot obține mântuirea pe moment pentru veci și gata. Nu voiau să plătească prețul pentru mântuirea lor! (Deși Domnul Isus ne învață că sarcina Lui este ușoară.)

1 În vremea aceea a venit şi propovăduia în pustiul Iudeii.
2 Ioan Botezătorul, trimis de Dumnezeu să spună cuvintele lui Dumnezeu, să mărturisească despre Lumină zicea:Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ca și vechii baptiști (creștini arminiști), Ioan Botezătorul i-a chemat pe oameni la POCĂINȚĂ, nu la mântuire (știm că toți cei care umblă cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt, vor ajunge la destinația fericită, în partea fericită a veșniciei).

Ce vor păți cei care încearcă să Îl înșele pe Dumnezeu:
9 Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” (nu există mântuire prin apartenență). Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam, adică Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui și nu poate fi înșelat!
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – vedem unde duce mântuirea ușuratică, fără fapte.
11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” Ghinion.

Biblia ne învață că NU EXISTĂ mântuire viitoare, finală, în veșnicia fericită, fără pocăință dusă până la capăt!

Plantele care nu cresc pot fi vulnerabile

În Biblie ni se spune că Semănătorul seamănă sămânța. Unele semințe cad pe o cărare (pe pământ bătătorit), altele între spini etc și cresc doar până la o vreme. Această creștere (foarte înceată) poate să dureze destul de mult. Până la urmă spinii vor acoperi planta.

Este adevărat că plăntuțele tinere sunt cele mai vulnerabile, dar și plantele care nu cresc pot fi la fel.

După mulți ani de ”pocăință” cam fără roade, câte unul este nemulțumit de toate: că lui nimic nu îi iese, că nu îi merge bine, că ce bine o duc cei din lume etc. Pentru că nu și-a găsit plăcerea în lucrurile de sus, nu prea are nicio plăcere. Nimic nu îi este bun. Nici cu Domnul, nici cu lumea, și până la urmă ajunge iar în lume (că mântuirea nu și-o mai pierde), chiar dacă își mai păstrează parțial religiozitatea inutilă.

Vă rog să nu ziceți nici celor care ar trebui să fie maturi în credință că mântuirea nu se poate pierde, pentru că unii poate par maturi, dar nu sunt. Și ei sunt foarte ușor de pierdut: nu au nicio plăcere în umblarea searbădă cu Domnul. În vremuri prea bune sau prea rele o pot lua razna ușor. Ce mai contează ce fac, că poți face orice (dacă nu se mai poate pierde mântuirea)!

Creșterea și rămânerea ÎN HAR

Continui articolul precedent: Unul intrat în biserică a așteptat viața nouă și care nu mai venea (apoi a plecat la alții). Se pare că nimeni nu i-a spus:

2 Petru 1
1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi
cu credinţa voastră fapta (virtutea); adică credința teoretică trebuie trăită practic
cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea;
cu înfrânarea, răbdarea (perseverența);
cu răbdarea, evlavia (frica de Domnul);
7 cu evlavia, amiciția (prietenia, dragostea tovărășască: îmi dai tu, își dau și eu sau te ajut eu, mă ajuți și tu);
cu amiciția, dragostea jertfitoare (am căutat în mai multe traduceri ale NT, aici traducerea Cornilescu a fost imprecisă).
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă (deplina unire cu Domnul) a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – Iacov 2 credința fără roade (vrednice de pocăință) este moartă în ea însăși și nu mântuie!
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca (nu vă veți poticni) niciodată.
11 (din traducerea BVA) În adevăr, în felul acesta vă va fi asigurată din belșug intrarea în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
12 De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari (stabili) în Adevărul pe care-l aveţi.
13 Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte

versetul 5 în traducerea NT-CLV: să aveți în credința voastră … , acest în arată că fiecare virtute o produce pe următoarea, asemănător cu ceea ce spunea fratele pastor Beniamin Fărăgău, că fiecare fericire este un test pentru precedenta, fiecare o generează pe următoarea. Și cum prima și ultima dau intrarea în Împărăția cerurilor, acestea formează o compoziție rotundă: când ai terminat cu toate (așa cum poți, măcar câte puțin din fiecare), ia-le de la început! La fel și cu virtuțile din acest text, trăiește-le pe fiecare căt reușești (te ajută Dumnezeu), apoi ia-le de la început, apoi din nou. Nu aștepta să ai credința deplină, că nu vei trece niciodată la punerea ei în practică!

Cum puteți să nu alunecați? Versetul 10. întăriţi chemarea şi alegerea voastră
Coloseni 3 Preocupați-vă de lucrurile de sus (ale lumii noi în care ați intrat, obiceiuri plăcute Stăpânului, lucrurile harului, nu ale lumii). Unele din aceste lucruri sunt enumerate în lista de mai sus (vedeți și roadele Duhului).

versetul 10: căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
străduiţi-vă cu atât mai mult să vă faceţi sigure chemarea şi alegerea, căci dacă faceţi aceasta nu vă veţi poticni niciodată! (traducerea CV2013)
cu atât mai mult, fraţilor, străduiţi-vă să întăriţi chemarea voastră şi alegerea voastră, pentru că, făcând acestea, nu veţi cădea niciodată; 11 pentru că astfel vi se va da din belşug intrarea în Împărăţia eternă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. (GBV2001)
siliţi-vă cu atît mai mult să vă faceţi chemarea şi alegerea sigură, căci, făcînd acestea, nu vă veţi poticni niciodată. (NT-CLV)

Arminiștii cred că am fost aleși (doar la plural, în Biblie) ca grup eterogen care să ofere mântuirea celor din lume.
Calvinii responsabili (nu cei fanatici, care delirează că nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, dar aceea nu este mântuire) cred că Dumnezeu i-a ales și pretind că fiecare om trebuie să rămână în har și să își ducă pocăința până la capăt (credința fără fapte vrednice de pocăință nu mântuie). Dacă aceasta ar fi alegerea, Biblia ne spune să ne silim să întărim aceasta. Nu seamănă cu mântuirea pe moment pentru veci și atât!
Biblia ne învață că (indiferent care variantă am crede-o despre alegere) acestă alegere trebuie întărită, până la capăt. Nici vorbă să existe mântuire fără pocăință! Biblia ne cere roade (fapte) vrednice de pocăință (nu de mântuire, de mântuire nu trebuie să purtăm noi de grijă).

Cum poți să fii sigur că nu aluneci? Crescând! Biserica trebuie să fie și o răsadniță pentru cei noi veniți la pocăință. Plantele care nu cresc, mor.

Secrete pentru răsaduri sănătoase

Biserica trebuie să fie și un spital pentru cei bolnavi, și o fortăreață unde să nu pătrundă cel viclean. Dar am uitat că trebuie să fie o pepinieră (răsadniță) pentru cei veniți la pocăință (nu la mântuire). Prozeliții (într-o sectă oarecare) sunt chemați la mântuire (conform cu propovăduirea de acolo), creștinii sunt chemați la pocăință (la a fi ucenici ai Domnului). Noi să ne vedem fiecare de pocăința lui, că Domnul poartă de grijă mântuirii finale, în veșnicia fericită!

https://www.paradisverde.ro/gradina-de-legume/secrete-pentru-rasaduri-sanatoase

Cei care acum, primăvara, facem răsaduri și apoi le plantăm în grădină, facem așa ca plăntuțele slabe să fie protejate. Biblia ne spune că unele semințe se vor pierde, altele vor începe să crească până la o vreme apoi se vor usca (este vorba despre cei veniți la mântuire, deci această mântuire se poate pierde), dar să nu se piardă în Biserică! Răsadurile trebuie protejate de învățătura dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde.

Este greu de crezut că unele biserici au devenit așa de superficiale, încât vor să facă doar prozeliți (că sunt mântuiți pe veci și atât), nu ucenici. Unul venit la mântuire și-a dat seama că acolo ceva este putred, pentru că viața nouă nu venea și nimeni nu i-a spus ce să facă! Doar că a fost mântuit și dacă face vreo prostie, să își ceară iertare și Dumnezeu îl iartă.

Mântuirea pentru plantele tinere

Odată cu răspândirea ereziei nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, mântuirea propovăduită oamenilor a devenit tot mai superficială: că ești mântuit pe veci și gata!

S-a văzut foarte clar că pe unii (care erau mai începători în umblarea lor cu Domnul), erezia aceasta i-a împins în prăpastie. Mai ales pentru cei care au avut tendința să o ia razna, aceasta i-a făcut să o ia razna mai repede și mai eficient. Odată întorși la apucăturile lumii din care au ieșit, starea lor a mers din rău în mai rău. Chiar dacă unii au rămas prin biserici (în clădiri), au devenit mai împietriți și mai răi decât cei din lume! De aceea v-am rugat (mai demult, într-un articol mai vechi) să nu ziceți că mântuirea nu se poate pierde celor abia (de curând) intrați pe calea pocăinței, pentru că unii cred că pot face orice și au făcut orice. Este normal să fie așa, plăntuțele care ies din pământ și aproape că încă nu au rădăcini sunt cele mai fragile și pot fi rupte și chiar smulse cu totul. Un copac (care a fost plăntuță la început) crescut mare este mai greu de smuls, pentru că este gros și are rădăcinile înfipte adânc.

Acest articol va continua cu Secrete pentru răsaduri sănătoase.

Cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi (nu mântuiți pe veci și atât), şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:
3 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.
5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
6 În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;
7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos (în așteptarea mântuirii finale).
8 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Nici vorbă că mântuirea este doar pe moment, pentru veci. În acest text ne sunt prezentați ucenici ai Domnului Isus care rămân pe calea pocăinței! Aceștia merg (dpdv spiritual) din bine în mai bine. Doar pe cei care depun efort pentru pocăința lor, Dumnezeu se angajează să îi păstreze până la sfărșit, la mântuirea viitoare (pentru că nu are interesul să îi piardă).

Dumnezeu v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său

1 Corinteni 1.9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Dumnezeu ne-a chemat la PĂRTĂȘIA (în alte traduceri la comuniunea, parteneriatul) cu Fiul Său. Credincios este Dumnezeu (să îi întărească până la capăt) doar față de cei care rămân în această comuniune (părtășie, parteneriat) cu Domnul Isus. Nici vorbă de mântuirea pe veci, orice ar face oamenii apoi.