La care lucruri să ne gândim?

Am văzut un comentariu la o predică (am pus un articol cu link) că predica nu s-a terminat cu o parte suficient de practică – adică respectivul nu știa de ce lucruri să fie preocupat.

Galateni 2
7   mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur
8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor

Dumnezeu a pus în fiecare om niște însușiri (talente) și lucrarea pe care o are pregătită pentru fiecare om este potrivită cu aceste însușiri (de exemplu, Dumnezeu nu are pretenția să cânte unul care nu are talent).

Efeseni 2.10   am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm cu Domnul până la capăt în ele.

Dacă vrei să știi ce fapte bune (roade vrednice de pocăință) a pregătit Dumnezeu pentru tine, roagă-te și întreabă-L pe Dumnezeu să ți le facă cunoscute. Știm că Dumnezeu îți arată în diferite moduri: te întâlnești cu cineva care a vrut să facă ceva dar nu i-a ieșit, alții îți pot da idei bune, îți pot spune ce fac ei etc. Poți avea călăuzire de sus în aceste lucruri.

Nu cere de la oameni să îți spună ce să faci, pentru că Dumnezeu ți-a dat niște însușiri și Dumnezeu știe ce să faci cu ele, cel mai bine. Unii au aflat că sunt buni cântăreți etc.

Ascultarea credinței; Evanghelia adevărată arministă în Epistola către Romani

Știm că Epistola către Romani a fost foarte mult folosită, prin extragerea versetelor din context, ca să pară reală erezia nimicitoare (am văzut practic cum ucide suflete intrate pe calea mântuirii) cu mântuirea pe veci, numai prin datul din gură cu credința teoretică, fără fapte (că ai crezut și ești mântuit pe veci). Dar, dacă vedem pentru ce a primit apostolul Pavel apostolia (la ce lucrare l-a pus Dumnezeu), vedem că nu a chemat pe cei din lume la credința teoretică (care este a dracilor și nu mântuie), ci la umblarea practică, cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTE, în ascultare de Domnul:

Romani 1.5 am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei – adică la trăirea practică, cu Domnul!

Deci, Epistola a fost scrisă și cu scopul de a chema oamenii la TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE, nu la datul din gură cu solele (sola fide a dracilor, sola gratia cu satana și jignirea solus Christus chiar dacă umbli cu demonii, de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde).

Chiar la încheierea Epistolei către Romani, în penultimul verset (26), ni se spune același lucru:

Romani 16
24 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
25 Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Cristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
26 dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului cel veșnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor popoarelor, spre ascultarea credinţei / ca să asculte de credință.

Epistola începe și se termină cu scopul Evangheliei adevărată (care se dovedește arministă): ca să aducă pe oamenii din lume la credința inițială și la ascultare de Domnul!

Domnul Isus le-a pretins FAPTE celor care se credeau urmașii (spirituali ai) lui Avraam, nu doar să dea din gură cu solele

Evrei 6
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite efortul vostru şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care i-aţi ajutat şi-i ajutaţi pe sfinţi.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi înflăcărare, ca să păstreze până la sfârşit o deplină speranţă,
12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor care prin credinţă şi răbdare moştenesc promisiunile.
13 Dumnezeu, când i-a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi
14 şi a zis: Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult urmaşii.
15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit promisiunea.

Cei cu mântuirea ușuratică, pe veci, pretind că Avraam avea credință și așa a fost apreciat de Dumnezeu, dar am arătat aici că Dumnezeu l-a binecuvântat pentru că a trăit PRIN FAPTE credința lui, în umblarea lui cu Domnul. Apare aici în Galeria eroilor FAPTELOR, a credinței TRĂITĂ PRACTIC, PRIN FAPTE tocmai datorită FAPTELOR lui. Că a așteptat cu răbdare înseamnă că a umblat practic cu Dumnezeu în continuare (așa cum știa Dumnezeu că va face, vedeți articolul din primul link).

Și, ca o confirmare a aprecierii lui Avraam de către Dumnezeu datărită FAPTELOR lui, scrie în Ioan 8.39 „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii (urmași demni) ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

Pierderea mântuirii (inițiale) versus umblarea cu Domnul până în veșnicia fericită

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc – au intrat pe calea pocăinței, au fost mântuiți cu mântuirea inițială, şi s-au făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu – binecuvântarea va fi pentru veșnicia fericită!
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini – FAPTE RELE în întoarcerea la lucrurile lumii, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.
9 Deşi vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite efortul vostru (FAPTELE) şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care i-aţi ajutat şi-i ajutaţi pe sfinţi.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi înflăcărare (trăirea practică în umblarea cu Domnul PRIN FAPTE), ca să păstreze până la sfârşit o deplină speranţă,
12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor care prin credinţă şi răbdare (să umble practic, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt) moştenesc promisiunile.

Prima parte a textului (cu roșu) vorbește despre pierderea mântuirii (inițiale, că la cea finală nu a ajuns nimeni, cât timp a trăit pe pământ) – dacă un pământ este udat de Dumnezeu (simbolizează pe cel intrat în procesul de mântuire), dar produce fapte rele, este aproape să fie blestemat – se referă la condamnarea de la Judecata finală, când nu va scăpa de mânia viitoare și sfârşeşte prin a i se pune foc – în veșnicie, după condamnarea finală!

A doua parte (cu albastru) ne spune cum să ajungem la mântuirea finală: PRIN FAPTE în efortul de a umbla cu Domnul!

Cei care au venit la pocăință și totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă – unii se cred pierduți pe veci pentru că, pentru un timp, au renunțat la umblarea lor cu Domnul. Nu știu cine este pierdut sau nu, dar vedem că dacă nu îți place unde te duce versetul 8, poți face ce scrie în versetul 7 – întoarce-te dacă mai poți! Dacă nu te-ai împietrit suficient de mult, vedem că încă nu ai ajuns la Judecată; ești pe calea spre blestem, dar încă nu ai ajuns acolo. Vei sfârși în chinul veșnic, dar încă nu ai ajuns acolo, încă nu ești judecat de Dumnezeu!

Apocalipsa 20
10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Dacă nu ești prea împietrit, întoarce-te!

Legământul cu jurământ vechi și nou. Dumnezeu nu S-a schimbat deloc, nici nu și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală (viitoare)!

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea (tezaurul regal) dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES ca să fie comoara lui Dumnezeu:
16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi comoara Lui (tezaurul regal), cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.

Acestea au fost spuse cu ocazia încheierii legământului lui Dumnezeu cu primul grup (popor) ales. Un Legământ este un contract între cele două părți, iar nerespectarea de către popor a părții lui din legământ ducea la anularea legământului (ieșirea din contract) și pedepsirea lor.

Deuteronom 29
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.

Ai intrat în Legământ (contract) cu Dumnezeu și dacă vrei neapărat să umbli cu Domnul, ai ajutor de sus (harul), dar dacă nu umbli, ieși din Legământ și intri sub autoritatea de condamnare a Legii dată prin Moise, care nu a mântuit pe nimeni vreodată!

Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții:

Exodul 32
31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.
32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!”
33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

Evrei 10
14 Căci printr-o singură Jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – cât timp umblă cu Domnul și rămân sfințiți!
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” – nașterea din nou de sus, prin Duhul Sfânt
17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt – în Sfânta Sfintelor, din Legea veche
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată – curățirea ritualică din Legea lui Moise
26 dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Cu verde sunt lucruri din Legea veche care se împlinesc în Legea Nouă (a harului în care TREBUIE să trăiești practic). În Matei 5.17 Domnul Isus spune:  Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc – știm că nu se referea la litera Legii lui Moise (unele lucruri nici măcar nu mai puteau fi ținute, de exemplu jertfele animalelor pentru iertarea păcatelor, care fuseseră înlocuite cu Jertfa Domnului Isus), ci la pretențiile de sfințire și de umblare cu Domnul, scrise în Lege – vedem din nou că pretențiile lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră nu s-au schimbat, ci acum avem ajutor de sus ca să facem ceea ce nu au reușit cei de sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul! Harul este ajutorul ca să umblăm cu Domnul, nu cu demonii care încearcă să vă  înșele cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci!

Dacă nu îți respecți partea ta în noul contract cu Dumnezeu, ți se spune ce primești: mai mare pedeapsă veșnică (decât dacă doar ai fi încălcat Legea lui Moise), pentru că calci în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, necinstești Sângele Legământului, cu care ai fost sfințit (prin HAR, dar nu ai vrut să mai umbli cu Domnul, în HAR) și batjocorești pe Duhul Sfânt! – și vei fi judecat după Legea dată prin Moise pentru că nu există altă Lege – Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” – pe cei care dau degeaba din gură cu solele cu credința teoretică, care este a dracilor și nu mântuie, cu harul în care pretind că nu trebuie să umble PRIN FAPTE!
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – în veșnicie!

Ce să FACI ca să fii comoara lui Dumnezeu

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Traducerea este superficială în mai multe locuri, să vedem și altele. În versetul 5 ”ai mei” era în original o expresie pentru tezaurul regal, folosită și în Deuteronom 7.6, 14.2, 26.18. În primele două versete scrie același lucru: tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului” – în original ”ca să fii un popor de tezaur regal”, comoara Lui. În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES să fie tezaur:

16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.
În Noua Lege nu apare nimic superficial, solele care să dea mântuirea ușuratică, mai cu Domnul, mai cu lumea (care știm că zace în cel rău și viclean), că tot cu Dumnezeu vei fi:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Din nou, vedem cu în Noul Testament (Legea Harului în care TREBUIE să umbli) sunt împlinite scopurile lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Legea dată prin Moise): în versetul 14 ”al Lui” este în original adjectivul periusios, care este echivalentul unei expresii din limba ebraică ce descrie partea specială proprie pe care şi-o rezervă cuceritorul înainte de a împărţi prada (din trad. VRBC) – prima pradă, tezaurul regal. Ca să fii tezaur (comoara lui Dumnezeu), TREBUIE să renunți la interesele lumii și să umbli cu Domnul!

Dumnezeu nu Se schimbă și nu Și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală, să umblăm numai cu El. Diferența este că acum avem ajutor de la Dumnezeu ca să umblăm cu El, acest ajutor este harul.

Dumnezeu nu S-a schimbat, nici modul de a ajunge la mântuirea finală viitoare nu se schimbă (este tot prin umblare cu Domnul până la capăt), dar acum primim ajutor de sus (har)

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Poporul ”ales” din vechime (primul grup ales de Dumnezeu ca să Se reveleze lumii și să ofere mântuirea lumii) nu beneficia de statutul de ales decât atunci când umbla cu Dumnezeu!

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Dumnezeu nu Și-a schimbat deloc nici scopul, nici pretențiile: să Își facă un popor al Lui care să Îi îndeplinească pretențiile, pentru ca să ajungă la mântuirea finală (viitoare). Doar că acum avem ajutor să împlinim voia lui Dumnezeu. Cei de sub Legea lui Moise nu au avut ajutor de sus și nu au reușit, noi primim ajutor (acest ajutor est harul). Harul nu oferă mântuirea finală de la Judecata finală, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până acolo. Nu ne dă Premiul, ci ne ajută să umblăm cu Domnul, ca să ajungem să îl luăm!

Ce mântuire ne oferă Domnul Isus?

Luca 1
67 Zaharia, tatăl lui Ioan, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:
68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
69 Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, –
70 cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime –
71 mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72 Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74 că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75 trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui
77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;
78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
79 ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
80 Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Ce fel de mântuire a adus Domnul Isus? De-aia că după ce ești ”mântuit” numai pe moment (să crezi numai teoretic și atât) pentru veci, nu mai contează ce faci și pe care stăpân îl slujești, că tot cu Domnul vei fi, cum ar vrea să ne înșele (satana prin ei) cei cu erezia nimicitoare a mântuirii pe veci? Duhul Sfânt (versetul 67) ne-a vorbit prin Zaharia și aceste lucruri au fost scrise în Biblie: 74 să-I slujim 75 trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre – nu numai că ești mântuit pe veci în momentul când ai crezut!

Harul venirii Domnului Isus în lume!

Ioan 1.14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr – la ce har se referă, la cel care dă mântuirea ușuratică prin învățăturile numite fals ale harului, sau prin umblarea obligatorie cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul), până la capăt, la mântuirea finală (viitoare)?

Tit 2
11 Căci HARUL lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă PENTRU FAPTE BUNE.

Vedem de ce a venit Domnul Isus în lume, ca să-și curețe un popor care să fie al lui, plin de râvnă pentru umblarea cu El PRIN FAPTE!

Puii de vipere vechi (de atunci) și noi (din zilele noastre)

Luca 1
Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, tetrarhul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din gruparea lui Abia. Soţia lui era dintre fetele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi (neprihăniți) înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără abatere toate poruncile şi toate rânduielile Domnului – în Legea lui Moise.
7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupării lui,
9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12 Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut şi l-a apucat frica.
13 Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine un motiv de bucurie şi de veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.
16 El îi va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul şi în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor drepţi, ca să gătească Domnului un popor bine pregătit pentru El.
18 Zaharia i-a zis îngerului: Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în vârstă.
19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

Am putea crede că Nașterea Domnului Isus ne-a adus mântuirea în dar (așa ar vrea să credem cei cu erezia mântuirii pe veci). Dar vedem că înaintemergătorul Domnului Isus, apostolul și ucenicul Ioan, avea rolul să-i întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor drepți (neprihăniți) – deci să aibă înțelepciunea celor sfinți și să umble în ea! Apostolul iubirii, Ioan, nu a dat mântuirea ușuratică, pe veci (orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci, apoi), pentru că trebuia să întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, nu numai să dea din gură cu neprihănirea teoretică, numai prin credința teoretică (netrăită practic), care nu mântuie / vedeți Iacov 2 / !

Nu doar că Ioan nu a oferit mântuirea ușuratică, ci fiind un arminist convins (ca toți ucenicii Domnului și ca Domnul însuși), inspirat de Dumnezeu, i-a numit ”pui de vipere” pe fățarnici superficiali care au vrut să fie mântuiți, dar FĂRĂ FAPTE (roade vrednice de pocăința lor) / vedeți articol / .

Încă de dinainte de vestirea nașterii Domnului Isus, îngerul care a vestit nașterea apostolului Ioan, a arătat calea mântuirii ca fiind arministă.

Și o fi fost apostolul Ioan apostolul iubirii, dar dacă nu umbli cu Domnul PRIN FAPTE, respectând poruncile Domnului Isus și pretențiile Legii harului, oricât ai da din gură cu Solele (numai prin har, numai prin credință), tot pui de viperă ești înaintea lui Dumnezeu!

Evanghelia: mântuire ușuratică, pe veci sau umblare cu Domnul până la capăt, respectând poruncile Lui?

Romani 1.16  mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – oare ce mântuire ne vestește Evanghelia curată? Mântuirea pe veci (iluzionismul asemănător cu scoaterea unui iepure din pălărie) sau un proces, o umblare cu Domnul după reguli?

2 Timotei 1
8 Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.
9 El ne-a mântuit (este doar intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială) şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre – nu pentru ritualurile Legii (pe care le-au ținut până atunci, fiind obișnuiți cu ele de multe generații), ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat (la plural) în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie – este evident că se referă la planul lui Dumnezeu de creare a celui de-al doilea grup, creștinii (după falimentul primului) / vedeți articole / . Harul este ajutorul dat de Sfânta Treime pentru ca să facă posibilă (nu obligatorie) mântuirea noastră: Dumnezeu a făcut planul, Domnul Isus a venit în lume (la aceasta se referă textele despre nașterea Domnului) ca să pună în aplicare planul (după falimentul primului grup), am primit Duhul Sfânt ca să ne ajute, călăuzească, întărească, energizeze în umblarea noastră până la capăt, la mântuirea finală / vedeți Timpurile procesului de mântuire / .
11 Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor.
12 Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.
13 Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.

Învățătura sănătoasă a Evanghelie Domnului Isus este că avem posibilitatea (nu obligația) să fim mântuiți. Dar dacă, după ce am intrat în procesul de mântuire, îl abandonăm (chiar dacă unii fac pe sfinții în continuare), am intrat degeaba în acest proces, că nu vom ajunge să fim mântuiți în final (în viitor). Biblia în totaltatea ei ne poate fi de folos pentru alergarea pentru Premiu (2 Timotei 3.14-17), așa că să vedem / învățăturile sănătoase ale apostolului Pavel aici / și care nu au nimic ușuratic (ca mântuirea pe veci).

Credința în Isus trebuie trăită practic!

Apostolul Pavel a predicat credința în Isus și această credință trebuia trăită practic, pentru că doar cine umblă cu Domnul până la capăt va putea ajunge la Premiul alergării / am pus aici texte scrise de apostolul Pavel / .

Și atunci, de ce a scris despre ”credința în Isus” ca fiind mântuitoare? Trebuie să vedem situația de atunci: unii credeau în Baal și își trăiau practic credința. Oamenii credeau în mulți zei și idoli și își puneau în practică acele credințe (nici ei nu erau superficiali ca unii dintre cei care se pretind mântuiți pe veci!): duceau jertfe zeilor la templele lor, se închinau, se rugau zeilor cu credința că vor fi ajutați de zei. Nici măcar păgânii nu erau așa superficiali, să zică că sunt mântuiți pe veci! Erau multe credințe trăite practic și Pavel a vrut să îi convingă pe oameni să renunțe la credința în Legea ritualurilor dată prin Moise și la credințele păgâne (trăite practic) pentru credința în Isus. A vorbit despre credința în Isus ca să o poată deosebi de celelalte credințe (care toate erau trăite practic, fiecare își trăia credința lui: aveau temple, erau aduse jertfe etc). Dar aceasta nu înseamnă că credința teoretică în Isus mântuie și gata, ci că trebuie trăită practic, prin FAPTE! A încercat să-i facă pe cei de atunci să renunțe la credințele lor pentru credința în Isus.

Chiar Pavel scrie despre înțelepciunea dată de Biblie și care duce la mântuire, prin credința în Isus (nu în Baal, Astarteea, Moise etc), în 2 Timotei 3 se vede clar că pentru apostol, mântuirea este un proces care va duce la mântuirea finală viitoare; nu zice nicăieri că este mântuit pe veci și atât!
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – mântuirea numai prin har, numai prin credință, pe veci (aceasta este cea mai mare înșelare a demonilor)
14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos IsusPavel nu l-a considerat pe Timotei (care era intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire) ca fiind deja mântuit pe veci! Biblia ne învață să umblăm practic cu Domnul, prin FAPTE, această umblare duce la mântuirea viitoare, finală ( vedeți categoria / Timpurile mântuirii / ). Biblia ne dă înțelepciunea (ne învață) să umblăm cu Domnul, vedeți că nu scrie că ești mântuit pe veci, într-un moment când ai crezut, pe veci!

Este evident că scrierile apostolului Pavel oferă o credință în Isus care trebuie trăită practic, nici vorbă de ușurătatea spirituală a mântuirii pe veci, cum ar vrea ”mântuiții pe veci” să ne facă să credem!

Ce înseamnă mântuirea fără faptele Legii a apostolului Pavel

V-am pus (în articolele precedente) texte din Biblie în care am arătat că apostolul Pavel nu a intenționat să dea mântuirea ușuratică, numai prin credința netrăită practic, pe veci și gata, poți umbla cu satana, că de mântuire nu mai scapi.

Și atunci, de ce zice despre credința în Isus? Pentru că încă nu apăruse numele de creștin și creștinism (chiar dacă păgânii au dat numele de creștini ucenicilor, în Antiohia, încă nu se știa ce sens are, pentru ei Isus era un zeu ca toți ceilalți). Când a scris despre mântuirea fără fapte se referea la faptele (ritualurile Legii) vechi, cu care cei din poporul lui (primul popor ales) erau obișnuiți de multe generații. Probabil s-a întâlnit cu rude de sânge care duceau animale să fie sacrificate la templu, pentru iertarea păcatelor – de aceea vorbește despre iertarea prin Jerfa Domnului Isus; alții au avut aceeași râvnă pentru Dumnezeu, în vechea Lege, cum a avut chiar el înainte de convertirea lui, alții țineau cu strictețe părticele din Legea veche care credeau că le vor da mântuirea prin apartenență (dădeau zeciuială din fiecare fir de mărar, dar fără faptele profunde care să însoțească umblarea lor cu Domnul) etc. Pe toți aceștia și pe creștinii care au reînceput să țină părți ale vechii Legi (datorită influenței iudaizatorilor) și pe cei care poate nici nu au renunțat în totalitate la vechile ritualuri, Pavel a încercat să îi convingă să renunțe la ele (de aceea vorbește împotriva faptelor Legii vechi).

Aceasta se vede bine și aici (ca și în alte texte):

Romani 9
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt – după convertirea lui, îmi este martor,
2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! – țineau Legea veche, cu faptele (ritualurile ei) de mult timp, de multe generații, ei chiar aveau o istorie lungă (dar ratată) a umblării în Legea veche și le era greu să renunțe la măreața lor tradiție strămoșească. Pe aceia a încercat apostolul Pavel să îi convingă să renunțe la istoria lor, la Legea strămoșească (care i-a și făcut speciali, puși deoparte printre și dintre toate popoarele păgâne din jur, numai ei au avut lucrurile pomenite în versetul 4, dar era vremea să renunțe la ele ca să devină creștini. Vedem că în versetul 5 îi duce unde voia să ajungă și în alte texte, la Cristos!

La aceasta se referă aici:

Romani 9
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă – unii au început să facă parte din al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii!
31 pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta – au intrat în împietrire față de Cristos.

Deci nici vorbă ca Pavel să ofere mântuirea ușuratică, fără fapte, ci le spunea că faptele (ritualurile) Legii vechi nu îi mai puteau mântui (puterea Legii vechi expirase pentru cei întorși la Cristos), dar fusese dată o altă posibilitate de mântuire – credința în Isus – era foarte vizibil că apostolul Pavel le oferea posibilitatea convertirii la creștinism (aceasta era ”credința în Isus”), nu convertirea la datul din gură cu solele, dar fără FAPTELE corespunzătoare umblării cu Domnul în creștinism. Apostolul Pavel a cerut umblare serioasă cu Domnul, în Legea harului / vedeți articol cu texte / și nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci, prin credința fără fapte! Vedeți categoria cu pretențiile apostolului Pavel pentru mântuire.

Trecerea de la ritualurile Legii vechi la noua Lege (bazată pe credința în Isus, în Jertfa Lui) în Evrei 10. Cu cât mai aspră va fi pedeapsa (condamnarea)!

Evrei 10
1 În adevăr, Legea veche, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
2 Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
3 Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
4 căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8 După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Legea veche),
9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
11 Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,
12 El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu
13 şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi doar cât timp umblă cu Domnul, dacă umblă!
18 Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat – se făcea trecerea de la Legea veche cu faptele (ritualurile) Legii, la Legea nouă, bazată pe credința în Isus dar care TREBUIE TRĂITĂ PRACTIC, PRIN FAPTE, că altfel nu vei ajunge la mântuirea finală viitoare / vedeți Timpurile mântuirii / . (versetele de mai jos, începând cu 26)
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt (Sfânta Sfintelor)
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El – calea mântuirii (umblarea cu Domnul în procesul de mântuire), prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.
23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc veșnic care va mistui în partea rea și cinuitoare a veșniciei pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă – dacă ieși din ascultarea de Domnul, de sub Legea harului, treci înapoi sub autoritatea de condamnare a Legii vechi (nu există altă Lege), pe mărturia a doi sau trei martori.

Jertfa Domnului Isus îți poate fi de folos doar ca să umbli și cât timp umbli cu Domnul!

29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit degeaba dacă nu umblă până la capăt cu Domnul, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis ÎN LEGEA VECHE: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu după Legea veche care nu a mântuit pe nimeni, la judecata finală (primești ce ai urmat).

Cu cât mai mare (aspră) condamnare spre veșnicia rea!

Apostolul Pavel nu știa de mântuirea numai prin har, numai prin credință, pe veci! Asigurarea pierderii mântuirii

Epistola către Romani, alături de cea către Galateni, sunt cele mai folosite pentru falsificarea sensului (înțelesului) Bibliei, ca să pară reală erezia nimicitoare cu solele și mântuirea pe veci. Dar am comentat în / categoria aceasta că apostolul Pavel nu a oferit mântuirea pe moment pentru veci / și găsiți și articole în care am comentat Epistola către Romani, vedeți acolo Romani 9, 10 și 11 și despre ce este vorba în realitate în versetele despre alegere, în care este clar că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci (ci dimpotrivă, era arminist! și dă învățătura că vei fi în veșnicie cu cel pe care l-ai urmat aici pe pământ) și versetele folosite pentru erezie sunt extrase din context și li se dă un alt înțeles.

Romani 8
1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului – doar pentru cei care umblă cu Domnul nu este osândire (condamnare), nu pentru cei care se cred mântuiți pe veci numai prin credință, numai prin har și care au fost numiți în Biblie (inspirată de Dumnezeu) ”pui de vipere”, ”morminte văruite” zugrăvite pe dinafară dar FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință = morți spiritual în conținut, cu credința dracilor care nu mântuie (ni se spune în Iacov 2).
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii dacă și cât timp umbli în această Lege, cu Duhul Sfânt care te ajută, până la capăt!
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă veșnică şi pace cu Dumnezeu.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună – degeaba dau unii din gură cu mântuirea pe veci numai prin har, numai prin credință (este a dracilor și nu mântuie!)
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – dacă și-a alungat Duhul Sfânt primit, prin întoarcerea spre preocupările lumii!
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi – textul nu oferă mântuirea numai prin credință, ci mântuirea la timpul prezent prin FAPTE (în procesul de mântuire), extrem de condiționată de umblarea PRIN FAPTE cu Domnul, călăuziți, încurajați, ajutați, energizați de Duhul Sfânt (acest ajutor este harul, care nu ne mântuie în final, ci ne ajută să umblăm cu Domnul, ca să ajungem să fim mântuiți în viitor, în partea fericită a veșniciei). De asemenea, Romani 6.16 / vedeți articol / spune că vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Și atunci, cum de unii trăiesc cu impresia că apostolul arminist Pavel oferă mântuirea pe veci? De exemplu, Romani 11.6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Am arătat că chiar și copiii de clasa a treia sunt învățați să extragă ideile principale din text / vedeți articol / , să vadă despre ce este vorba, să facem și noi la fel: în Romani 9 este vorba despre Avraam și primul grup (popor) ales de Dumnezeu (apostolului Pavel îi părea rău de cei din poporul lui), aceeași părere de rău o găsim și în Romani 10, apoi face trecerea de la Legea veche (care nu i-a mântuit pe ai lui) la Legea nouă, bazată pe credința în Isus (împreună cu alte texte, vedem că apostolul Pavel nu a oferit mântuirea numai prin credință, vedeți textul de mai sus). Întreagă Legea harului trebuie trăită practic / vedeți câteva din pretențiile Legii harului / , nu poți fi mântuit numai prin credința inițială (prin care ai primit mântuirea inițială, la timpul trecut / Vedeți categoria Timpurile mântuirii / ). În Romani 11, în versetele 5 și 6 vedeți articolul următor  / ni se spune că o rămășiță a evreilor (de atunci) sunt mântuiți prin har, nu prin fapte – se referă la faptele Legii evreiești (ritualurile Legii vechi). Câțiva evrei (care făceau parte din primul grup ales de Dumnezeu), care nu au fost mântuiți prin Legea veche, datorită râvnei lor pentru Dumnezeu (Pavel a avut foarte multă râvnă), au ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu și să intre în noul grul ales (creștinii). Tot despre evrei este vorba și începând cu versetul 25, și anume despre o altă rămășiță, cei care vor fi mântuiți la sfârșitul vremurilor. Deci despre ei a scris aici apostolul Pavel, pentru că voia ca și ei să fie mântuiți (dar mântuiți nu puteau fi decât prin Legea harului, bazată pe credința în Isus – de aceea vorbește despre mântuirea prin credința în Isus – nu ar fi putut să povestească în fiecare loc despre întraga învățătură despre mântuire, din lipsă de spațiu în Noul Testament / vedeți articol / ).

Ca să nu credem în mântuirea ușuratică, numai prin credință, pe veci, tot în capitolul 11 din Epistola către Romani, apostolul Pavel ne prezintă pierderea mântuirii / vedeți articol / :

Romani 11
13 V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea
14 şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei.
15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate (primul popor ales, care a falimentat în umblarea lor cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat), şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic (neamurile = păgânii), ai fost altoit în locul lor (al doilea grup ales, creștinii) şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18 nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – mântuirea se poate pierde!

Doar ereticii au găsit în scrierile apostolului Pavel mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, apoi poți umbla cu demonii, fiind mântuit pe veci, orice ai face. Sola satana nu mântuie! Asigurarea dată / ca și aici / este de PIERDERE A MÂNTUIRII!

”Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” nu justifică mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credința în care să nu umbli! (4)

Am scris aici, aici și aici despre falsificarea sensului (conținutului, învățăturii adevărate, sănătoase și arministe) Bibliei prin extragerea unor versete din context (nici nu se poate combate Adevărul în alt fel) ca să facă să pară erezia mântuirii pe veci reală.

Apostolul Pavel i-a spus teminicerului cuvintele din versetul din titlu, dar știm că apostolul ne-a prezentat întreg planul mântuirii Faptele apostolilor 20.27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces / vedeți Timpurile mântuirii / . Ce învățătură ne-a vestit apostolul Pavel vedem / în acest articol cu text din Biblie/ , și / în alte articole cu texte din Biblie / : că harul ne învață să o rupem cu lumea și să trăim cu Domnul, că mântuirea se poate pierde, că procesul de mântuire este o alergare după reguli pentru Premiul ceresc, mântuirea viitoare, cu Domnul în veșnicie! Vedeți aceste articole, sunt bazate pe texte scrise de apostolul Pavel, care tocmai mântuire ușoară, numai prin har, numai prin credință, NU NE-A OFERIT.

Am arătat în al doilea articol din cele trei din primele linkuri de sus, că nu puteau scrie în Noul Testament toate lucrurile, pentru că nu ar fi încăput, mai ales că învățătura despre procesul de mântuire, s-ar fi repetat. Dar cunoaștem învățăturile sănătoase date de apostolul Pavel temnicerului, sunt aceleași învățături profund arministe din textele lui! A stat la masă cu temnicerul și ai lui și știm râvna apostolului Pavel ca să facă ucenici adevărați ai Domnului, deci sigur le-a dat și lor aceste învățături arministe!

Și în plus, apostolul Pavel le-a spus să nu se întoarcă la preocupările lumii, ca să nu își piardă mântuirea inițială, / vedeți text / și textele despre pierderea mântuirii inițiale din Evrei 6 și Evrei 10 (scrise tot de apostolul Pavel)!

Crede în Domnul Isus … dar apoi neapărat să umbli cu Domnul / vedeți lista cu lucrurile de făcut / (scrisă de apostolul Petru, și el arminist), pentru că altfel îți pierzi mântuirea inițială (degeaba ai crezut) și nu vei ajunge la premiul alergării!

Timpurile mântuirii – mântuirea ca proces în cărțile Bibliei scrise de apostolul Pavel

Reiau textele din Biblie din ultimul articol, ca să vedem și în ele că mântuirea este prezentată ca un proces, ca o umblare cu Domnul până la capăt, o alergare după reguli, pentru Premiul ceresc. Am arătat aici cum apostolul Petru a prezentat mântuirea ca pe un proces și pentru că scrierile apostolului Pavel sunt folosite în mod fals ca să pară adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, să vedem timpurile mântuirii și aici.

Folosesc scrisul colorat ca să fie cât mai vizibile timpurile mântuirii:
– mântuirea la trecut (am intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire)
– trecut și prezent,
– mântuirea la prezent (umblăm PRIN FAPTE cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, în text se vede sfințirea realizată prin Duhul Sfânt, suntem călăuziți, ajutați, energizați de Duhul Sfânt în această umblare!)
– mântuirea viitoare (vom fi izbăviți de mânia lui Dumnezeu!)

  • vedem și pierderea mântuirii.

Faptele apostolilor 20
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor – pentru că nu a fost lup răpitor, nu a propovăduit mântuirea pe veci!
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii, apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) PRIN FAPTE, până vei ajunge la mântuirea finală viitoare / vedeți Timpurile mântuirii / .
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor ridica din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor – mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, pe moment pentru veci, care nu se poate pierde (sola gratia, sola fide, asigurat în Cristos dacă ai crezut numai pe moment, dar nu umbli cu Domnul)!
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi – doar dacă umblați în Cuvânt, nu în învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru
1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o – Evanghelia arministă a OBLIGAȚIEI umblării cu Domnul, până la capăt, în har (nu cu lumea, că ești deja mântuit pe veci), pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut / vedeți articol cu pierderea mântuirii și text /

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – nu calcă pe urmele celor care fac avorturi, sunt bețivani, curvari, drogați, mântuiți pe veci FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință, fără să umble cu Domnul până la capăt!

Tit 1
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – nu cu credința dracilor
2 în speranța vieţii veşnice – în speranța că dacă umblă cu Domnul, în har, practic, PRIN FAPTE, va ajunge să fie mântuit în final, cu Domnul în locul bun pregătit, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – mântuirea ușuratică, pe veci, nu este învățătura sănătoasă, ci este a dracilor și nu mântuie! Vedem care este învățătura sănătoasă predicată de apostolul Pavel, în Biblie:
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.
Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, – este vorba despre intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială (la timpul trecut), nu întreg procesul de mântuire!
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi ca urmare nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege – care condamnă păcatul
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie numai harul, numai credința fără FAPTE, fără pocăință trăită până la capăt!
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt, în vederea rodirii și a coacerii roadelor, mântuirea voastră / articol cu text din originalul Bibliei / , cu frică (fobie, spaimă) şi tremur de groază de pierderea mântuirii / articol cu text din original /, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea / vedeți articol /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin credință poți intra pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, dar apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vei putea ajunge la mântuirea viitoare finală, în partea fericită a veșniciei (versetul 11):
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – aceasta nu este mântuirea ușuratică, pe moment și atât!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos – se cred mântuiți în Cristos dar fără să umble cu Cristos, ci numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința netrăită practic!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ – în opoziție cu Coloseni 3.primele versete
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Pentru că voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă – ce SĂ FACI ca să ajungi să fii mântuit în final:
5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului – nu este mântuire pe veci, numai prin credința netrăită prin fapte, numai prin har (fără să umbli în har)

Biblia ne învață cum putem ajunge să fim mântuiți în final – texte scrise de apostolul Pavel

Cei cu mântuirea pe veci (care nu se poate pierde) se folosesc în special de Epistola apostolului Pavel către Romani, ca să ne înșele (demonii prin ei) cu mântuirea lor falsă. Dar, cum toată Biblia este inspirată de Dumnezeu, să vedem și texte din alte cărți, în care apostolul Pavel ne spune cum este mântuirea ca un proces:

Faptele apostolilor 20
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii, apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) PRIN FAPTE, până vei ajunge la mântuirea finală viitoare – / vedeți Timpurile mântuirii / .
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor – mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, care nu se poate pierde (sola gratia, sola fide, asigurat în Cristos dacă ai crezut numai pe moment, dar nu umbli cu Domnul)!
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi – doar dacă umblați în Cuvânt, nu în învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru
1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o – Evanghelia arministă a OBLIGAȚIEI umblării cu Domnul, până la capăt, în har (nu cu lumea, că ești deja mântuit pe veci), pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut – / vedeți articol cu pierderea mântuirii și text /

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – nu calcă pe urmele celor care fac avorturi, sunt bețivani, curvari, drogați, mântuiți pe veci FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință, fără să umble cu Domnul până la capăt!

Tit 1
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu – cei care au intrat în al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii / vedeți articol / şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – nu cu credința dracilor
2 în speranța vieţii veşnice – în speranța că dacă umblă cu Domnul, în har, practic, PRIN FAPTE, va ajunge să fie mântuit în final, cu Domnul în locul bun pregătit, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – mântuirea ușuratică, pe veci, nu este învățătura sănătoasă, ci este a dracilor și nu mântuie! Vedem care este învățătura sănătoasă predicată de apostolul Pavel, în Biblie:
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.
Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, – este vorba despre intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială (la timpul trecut), nu întreg procesul de mântuire!
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt, în vederea rodirii și a coacerii roadelor, mântuirea voastră / articol cu text din originalul Bibliei / , cu frică (fobie, spaimă) şi tremur de groază de pierderea mântuirii / articol cu text din original /, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea / vedeți articol /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin credință poți intra pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, dar apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vei putea ajunge la mântuirea viitoare finală, în partea fericită a veșniciei (versetul 11):
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – aceasta nu este mântuirea ușuratică, pe moment și atât!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos – se cred mântuiți în Cristos dar fără să umble cu Cristos, ci numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința netrăită practic!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile – doar pe cei care vor ajune la mântuirea finală, prin FAPTELE lor în umblarea lor cu Domnul!

Unde vedeți mântuirea ușuratică, pe moment (că doar crezi), pentru veci?! Nicăieri aici, ca nicăieri în Biblie!

Apostolul Pavel prezintă mântuirea arministă, condiționată de umblarea cu Domnul, prin FAPTE, și în Epistola către Romani

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? – da, pentru cei mântuiți pe veci
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? – cei care se pretind mântuiți pe veci, nu mai pot pierde nimic (cred unii)
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? – apoi chiar dacă umbli cu demonii, care te-au înșelat cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde, totuși vei fi cu Domnul?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă – am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, în ascultare de El
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui – mântuirea este EXTREM de condiționată!
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Cei care se pretind mântuiți pe veci văd în Epistola către Romani cheia mântuirii ușuratice, numai prin credință (este a dracilor și nu mântuie), a harului (în care nu TREBUIE să umbli prin faptele tale), dar vedem că apostolul Pavel le explica că s-a făcut trecerea de la mântuirea prin ritualurile Legii vechi (numite ”faptele Legii”) la mântuirea prin credința în Isus (de la Legea dată prin Moise la Legea dată prin Isus), credință care trebuie trăită practic, PRIN FAPTE!

Harul nu îndreptăţeşte păcatul
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum – ba da, dacă mântuirea nu se poate pierde!
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?apostolul Pavel ne prezintă două căi: una care duce la chinul veșnic și una care duce în locul pe care ni l-a pregătit Domnul (știm că toți oamenii au pregătite două locuri, unde sunt doi stăpâni diferiți și că fiecare om va fi cu cel pe care l-a urmat). Dacă te-ai crezut mântuit pe veci, numai prin credința inițială, fără fapte, și nu ai continuat să umbli cu Domnul până la capăt, ai intrat degeaba în procesul de mântuire.

/ Vedeți aici încă un articol pe această temă /

Epistola apostolului Pavel nu justifica mântuirea ușuratică pe veci, ci ne arată că mântuirea este extrem de condiționată și ușor de pierdut. Cum poate să te mântuiască harul, dacă nu rămâi în har?!

Apostolul Pavel NU a oferit mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credință, fără fapte; ci prin trăirea practică a credinței, prin fapte. Trăirea în păcat, a celor intrați pe calea mântuirii, nu îi va duce în veșnicia cu Domnul! Asigurarea pierderii mântuirii

Continuarea articolului trecut.

Apostolul Pavel le vorbește tuturor fraților, celor mântuiți cu mântuirea inițială (intrați în procesul de mântuire prin acceptarea ofertei lui Dumnezeu, prin credința inițială):

Romani 1
1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
5 prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,
6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
7 Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi

Romani 6
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum – ba da, dacă mântuirea este pe moment, pentru veci
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte veșnică, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire, dreptate, justificare? Întoarcerea la traiul în păcat (că ești mântuit pe veci), mai cu Dumnezeu, mai cu lumea, înseamnă să te întorci în robia (slujirea) primului stăpân (cel viclean, care te înșeală prin lupii răpitori că mântuirea nu ți-o poți pierde și că este FĂRĂ FAPTE,  FĂRĂ umblare cu Domnul până la capăt).

Nici vorbă ca apostolul Pavel să ne prezinte în Epistola către Romani posibilitatea mântuirii ușuratice, pe veci, că ești mântuit din momentul în care ai crezut și nu mai scapi, orice ai face!

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi – nu chemați să fie bețivani curvari drogați, mântuiți pe veci cu sola satana, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru se adresează fraților, celor intrați prin credința inițială pe calea mântuirii și care TREBUIE să umble cu Domnul, până la capăt, dacă vor să ajungă să fie mântuiți în final.

Dimpotrivă, asigurarea dată fraților (celor care au intrat pe calea mântuirii) este că dacă nu trăiesc pratic credința, PRIN FAPTE în ascultare de Domnul, au intrat degeaba în procesul de mântuire (degeaba au crezut inițial), că nu vor fi mântuiți în final:

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi primit-o în care aţi rămas,
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o; altfel, degeaba aţi crezut – cum ne-a predicat-o (în Biblie): prin ascultarea de Domnul (textul de sus), nu prin trăirea în păcat, că mântuirea nu se poate pierde! Mântuirea predicată de apostolul Pavel a fost PRIN FAPTE!

/ Vedeți alt articol despre Asigurarea pierderii mântuirii, cu text /

Apostolul Pavel NU a fost lup răpitor cu mântuirea pe veci. Cui slujești, cu acela vei fi! Doar umblarea în ascultare de Domnul duce la mântuirea finală viitoare!

Lupii răpitori prin care satana încearcă să ne fure mântuirea adevărată (arministă) pentru mântuirea ușuratică, pe veci, care nu se poate pierde, se folosesc de epistola apostolului Pavel către Romani ca să pară că învățătura dracilor este reală. Dar eu am găsit scris altceva:

Romani 6
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum – ba da, dacă mântuirea este pe moment, pentru veci (deja ești asigurat pe veci numai prin datul din gură cu credința fără să o trăiești practic, FĂRĂ FAPTE) și nu mai ai ce pierde; asigurat în Cristos chiar dacă umbli și cu demonii
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte veșnică, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire, dreptate, justificare?

Pavel a vrut să combată legea veche, dată prin Moise, a ritualurilor (de aceea scria despre ”faptele Legii” – ritualurile Legii vechi) în care a crezut până atunci și au crezut și ai lui, pentru că se făcea trecerea la noua Lege, a harului (cu credința în Isus și umblarea cu El, până la capăt); nu că acum mântuirea a devenit ușuratică (prin datul din gură cu credința dracilor, fără FAPTE). A vorbit despre mântuirea prin credință, adică prin credința în Domnul Isus, și știm bine că s-a referit la credința trăită practic, PRIN FAPTE, de exemplu:

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit – Pavel nu se pretindea mântuit pe veci numai prin har, numai prin credință; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isusa intrat în propriul proces de mântuire ca să umble până la capăt cu Domnul (vedem că mântuirea inițială trebuie urmată de procesul de mântuire)
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus – pentru că doar dacă umblă cu Domnul, la finalul procesului de mântuire va ajunge la Premiul ceresc, mântuirea viitoare, cu Domnul.

Nu există în scrierile apostolului Pavel (nici în Epistola către Romani) mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credința dracilor, pe veci: dimpotrivă, mântuirea ne este prezentată ca un proces în care credința în Domnul Isus trebuie trăită practic, până la capăt, PRIN FAPTE! Să nu confundăm faptele (ritualurile) legii vechi cu faptele Legii harului, obligatorii pentru ajungerea la mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie.

Din textul de sus, vedem în Romani 6.16:

  • sunteţi robii aceluia de care ascultaţi – aici pe pământ îți alegi Stăpânul, și cu cel pe care l-ai ales și l-ai urmat (slujit) vei fi în veșnicie – nu degeaba se spune Cui ai slujit, cu acela vei fi!

– că doar trăirea în ascultare de Domnul va duce la mântuirea finală: ascultare, care duce la neprihănire, dreptate, justificare – după ce ai intrat pe calea mântuirii (în procesul mântuirii), mântuirea ți-o faci prin faptele bune (și fără fapte rele), în ansamblul umblării cu Domnul, cu ajutor de sus.

Minte Biblia sau mint ereticii? Mântuirea este numai prin justificarea prin credință, fără fapte, fără sfințire?

Încă un verset scos din Biblie separat, prin care cei cu mântuirea pe veci încearcă să își facă erezia să pară reală: Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – dacă nu trece de bunăvoie sau prin alunecare înapoi la lume, la moartea veșnică, cum ne spune tot Domnul Isus în Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul (nu umblă practic cu Domnul prin FAPTE) nu va vedea viaţa veșnică (nu va ajunge la mântuirea finală, viitoare), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

2 Corinteni 5
5 Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
6 Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul –
7 pentru că umblăm prin credinţă (vedeți lista cu lucruri de făcut dacă vrei să ajungi la mântuirea viitoare) cu ajutorul Duhului (acest ajutor este harul), nu prin vedere – încă un verset care se pare că ar vrea să ne zică că putem fi mântuiți numai prin credință și atât (cu credința numai teoretică în Domnul poți umbla practic cu demonii, că mântuirea nu ți-o poți pierde). Dar umblăm se referă la FAPTE (trăim practic credința), nu la datul din gură cu ”numai credința”!
9 De aceea ne şi silim (ne străduim, depunem efort) să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă – adepții mizeriei de erezie nimicitoare cu mântuirea pe veci pretind că ei sunt mântuiți numai prin credință; este bine să fie sfinți, dar aceasta nu contează cu adevărat pentru mântuire (că mântuirea nu este prin fapte, prin meritele oamenilor)
10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – este vorba despre frați, chiar apostolul Pavel s-a pus între ei, s-a inclus între cei care vor fi judecați după FAPTE (nu s-a pretins mântuit deja, pe veci)! Ereticii ar vrea să ne înșele (demonii prin ei) că ei sunt deja mântuiți pe veci (asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu demonii) prin extragerea primului verset de sus din context.

De ce trebuie să umblăm practic cu Domnul, să ne trăim practic credința? Pentru că vom fi judecați după fapte!

De mântuirea finală te apropii umblând cu Domnul prin faptele tale, nu dând din gură cu siguranța mântuirii (teoretice)

Aburelile fanaticului ”mântuit pe veci” continuă:

În privinţa siguranţei mântuirii, veriga salbă este credinţa noastră. Nu vom avea niciodată siguranţa mântuirii, dacă ne uităm la noi înşine, la credinţa noastră, ci la credincioşia lui Dumnezeu, cunoaştere lui Isus Hristos şi lucrarea făcută de El – ereticul ar vrea ză zică că dacă ai credință, poți umbla cu satana, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Biblia scrie că credința FĂRĂ FAPTE este moartă în ea însăși și NU MÂNTUIE, credința cu umblarea cu satana (de la care vine erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde) cu fapte rele nu te va mântui în final! Deci – după ce zice el – dacă ai numai credință (care este a dracilor și nu mântuie, ne spune Biblia / vedeți text și articol / ) ești mântuit pe veci; dar chiar pe cei care au vrut să fie mântuiți numai prin credință, Ioan Botezătorul i-a numit ”pui de vipere”! I-a mântuit credința lor FĂRĂ FAPTE? NU! / vedeți articol / . Biblia ne învață invers, că fără umblare cu Domnul în ascultare nu vei ajunge cu Domnul, vedeți / traducerea corectă Ioan 3.36 /. Iar spre mântuirea finală nu ne îndreaptă și apropie vorbele teoretice despre siguranța mântuirii, ci umblarea cu Domnul / vedeți ce ne spune Biblia despre aceasta / , vedeți lista din 2 Petru 1.5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta… – adică să vă trăiți practic, PRIN FAPTE credința … 11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – ca să ajungeți la destinația fericită! Vei ajunge cu Domnul ca sfârșit al alergării pentru Premiu, nu lăsându-te înșelat cu mântuirea ușuratică, numai că ai crezut pe moment, pentru veci!

Cei care nu cred, sau au doar eticheta de creştin nu vor beneficia de viaţă ci de Moartea a doua tocmai unii dintre cei care se pretind mântuiți pe veci (numai prin har, numai prin credință) au renunțat la umblarea cu Domnul PRIN FAPTE, dar nu au renunțat să se pretindă creștini, crezându-se pe veci și pe deplin asigurați în Cristos (indiferent ce ar face ei, umblând cu demonii)! Deci dacă ai crezut o dată și apoi ai eticheta de creștin, vei fi mântuit în final? NU!

Știm că Domnul te va cunoaște (la judecata finală, unde vei fi trimis cu cel pe care l-ai urmat) după FAPTE, roadele tale; după conținut, nu după vorbele meșteșugite cu mântuirea fără fapte, numai prin harul în care nu umbli, numai prin credința netrăită practic. Numai credința încă nu a mântuit pe nimeni (știm că dracii cred, se înfioară, se roagă – Luca 8.30, 31, dar degeaba, nu sunt mântuiți).

Vedem ce ne învață Biblia (insuflată de Dumnezeu) și cât de diferite sunt învățăturile arministe ale Bibliei (chiar sunt opuse) de minciunile lupilor răpitori vicleni (cu mântuirea pe veci):

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – apostolul nu se credea mântuit pe veci, numai prin harul în care să nu umble, numai prin credința teoretică a dracilor: sola gratia, sola fide!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Vei fi cu cel pe care îi urmezi!

Nu vă schimonosiți după cum este lumea, ci transformați-vă

Și aici un videoclip cu metamorfoza.

Romani 2.12 Să nu vă conformaţi modelului oferit de lumea trecătoare; ci să vă transformaţi prin înnoirea modului vostru de gândire, ca să puteţi avea abilitatea de a înţelege ce doreşte Dumnezeu de la voi. Iar dorinţa Sa este bună, plăcută şi perfectă. (trad. BVA)

Partea de trăire practică a creștinismului și metamorfoza

Nu știu cum se potrivesc unele lucruri, dar văd că există potriviri.

Știm că împărțirea Bibliei în pagini și a cărților Bibliei în capitole și versete și trimiterile au fost făcute de oameni, cum s-au priceput ei – de aceea dacă vreți să înțelegeți mesajul unui text, vedeți și ce scrie în capitolele precedente și în următoarele, pentru că împărțirea a fost făcută ca să găsim mai ușor un text, nu strict limitativ, adică nu citi mai mult; o idee nu este înglobată strict numai într-un capitol, ci se poate întinde mai mult.

Observ potrivirea versetului 2.12 și a versetului 12.2 din următoarele texte (mai ușor de ținut minte așa). Cele două texte conțin o mare parte a conținutului creștinismului (partea pe care oamenii intrați pe calea mântuirii trebuie să o facă pentru ca să ajungă la mântuirea lor finală, cu ajutor de sus – partea practică, de trăit cu Domnul):

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră lucrați-vă mântuirea voastră până la rodire și la coacerea roadelor, cu spaimă şi tremur de groază de pierderea mântuirii, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea – vă ajută în umblarea voastră pe calea mântuirii, până la capăt / vedeți articol despre umblarea cu Domnul, în parteneriat cu El /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii (nu mântuirea pe veci); aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

Romani 12
1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia (să nu fiți urâți ca lumea care știm că zace în cel rău), ci să vă prefaceţi – să vă transformați (metamorfozați), prin înnoirea minţii voastre (să vă gândiți la, să fiți preocupați de lucrurile Împărăției în care ați intrat), ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

În acest ultim verset este descrisă transformarea unei omizi (urâte) în fluturele frumos / vedeți articol / .

Cui slujești, cu acela vei fi.

Ce alegi să fii?

La ce se referă versetele din Filipeni 2.12 și 13 – la conlucrarea cu Dumnezeu (parteneriatul, sinergia) în umblarea cu Domnul, până la capăt, la ajungerea la Premiu

Continui seria despre legăminte, scrisă (copiată sau tradusă?) de un adept al învățăturii dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Despre Noul Legământ:

a). ”Pentru Biserica – Dumnezeu se angajează sa-i mântuiască, sa-i păstreze si sa-i prezinte in slava desăvarșiti pe toti cei care au crezut in Fiul Sau, Isus Christos: „Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Christos” (Fil. 1:6)”. – în realitate, unii abandonează umblarea cu Domnul și în acest fel, renunță la Premiul alergării!

Ca de obicei, cei cu mântuirea pe veci extrag din Biblie doar versetele care le convin lor, în încercarea vicleană de a arăta că mântuirea nu se poate pierde – de exemplu a găsit versetul de mai sus, dar nu a găsit (în aceeași carte!):

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

versetul 12: Lucrați-vă în vederea rodirii (până la capăt) mântuirea voastrăîn contast cu cei care au intrat pe calea mântuirii (în procesul de mântuire) din / Pilda semănătorului / , dar au abandonat și nu au ajuns să producă roade până la coacerea lor – cu sensul de Continuați să vă lucrați în vederea rodirii și a coacerii roadelor (până la capăt) mântuirea voastră inițială (erau intrați pe calea mântuirii), cu fobie, spaimă, teamă și tremur de groază de renunțare și de ceea ce ar produce aceasta, de pierderea mântuirii / vedeți articol cu termenii din limba greacă / și / articol / .

Conlucrarea cu Dumnezeu, parteneriatul (sinergia) cu Dumnezeu: versetul 13 pentru că Dumnezeu continuă să vrea să vă ajute (acest ajutor este harul) în umblarea voastră: vă energizează / vedeți articol / și adaugă voință la voința voastră ca să înfăptuiți planul lui Dumnezeu cu voi, să umblați cu Domnul până veți ajunge la mântuirea voastră viitoare!

Dumnezeu ne-a ajutat să intrăm pe calea mântuirii (în procesul de mântuire), continuă să ne ajute în această umblare după regulile impuse de El (Dumnezeu nu Se schimbă și nu ne-a oferit mântuirea ușuratică), dacă și cât timp vrem să umblăm cu El! Harul, fiindcă este o Lege, are pretenții pentru ajungerea la mântuirea finală / vedeți aceste pretenții / .

Doar dacă vei continua să umbli cu Domnul, în har, cu ajutor de sus, vei ajunge la destinația fericită!

Bomboana otrăvită a dracilor

bomboane toxice

Să vedem în continuarea cum satana ar vrea să ne asigure că putem fi mântuiți FĂRĂ FAPTE, numai prin credința teoretică (care știm că este a dracilor și nu mântuie, de la care este sunt și învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică pe veci), prin faptul că povestește lucruri reale din Noul Testament (aceasta este dulceața bomboanei), dar mijlocul este toxic (poate face să pară învățătura dracilor ca fiind reală)! Diavolul nu ar fi diavol dacă nu ar încerca să ne otrăvească spiritual prin înșelare! Lupul răpitor cu mântuirea pe veci continuă (ce am prezentat în articolele anterioare) cu:

Cartea Evrei … etc – zice cine este autorul etc, ia niște lucruri adevărate și trage concluzia falsă că mântuirea nu se poate pierde, și asta chiar din cartea Evrei, care vorbește extrem de clar despre pierderea mântuirii și ne prezintă Galeria celor care au umblat cu Domnul PRIN FAPTELE LOR!

Ne prezintă contrastul dintre ritualurile Legii lui Moise și închinarea simplă în Legea harului – așa cum am arătat în mai multe articole, se făcea trecerea de la ritualurile (faptele) vechii Legi, la faptele (umblarea cu Domnul) Legii noi – în Noul Testament era vorba despre abandonarea ritualurilor vechi pentru umblarea cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul); nu s-a făcut trecerea de la ritualurile vechi la mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci și atât – ești mântuit și nu mai scapi nici să vrei – aceasta este numai minciuna demonilor!

Tema cărţii se axează pe cuvântul „mai bun”, şi apar îndemnuri de tipul „haideți, și haideți să” şi „perfect”haideți și haideți să (facem ce trebuie) nu este mântuirea iluzorie pe moment (numai prin credința teoretică) ci continuă, PRIN FAPTE! Nu există în această carte mântuire numai prin har, ci PRIN FAPTE, prin umblarea cu Domnul, în har, până la capăt, la mântuirea finală viitoare.

Epistola ne prezintă superioritatea lui Isus Hristos – cei care dau din gură cu Isus Cristos, întâi să umble cu Cristos:

1 Ioan 2.6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

Cei care au vrut să fie mântuiți numai prin har au fost numiți de Ioan Botezătorul, inspirat de Dumnezeu ”pui de vipere”, așa că pe Dumnezeu nu L-a înșelat nimeni cu datul din gură cu ”numai prin har, numai prin credință” – a dracilor care nu mântuie, ni se spune în Iacov 2 / vedeți articol / .

2 Timotei 2.19 Totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigilul acesta: Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui – după conținut, nu după etichetă / vedeți articol / (am văzut în articolele predecente că Saul și-a alterat conținutul, dar și-a păstrat credința teoretică – degeaba, că pe Dumnezeu nu L-a putut înșela nimeni, niciodată) şi: Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! – dacă nu îți trăiești practic până la capăt, PRIN FAPTE, credința ta, ajungi să fii lepădat de Dumnezeu!

Saul a primit Duhul Sfânt, dar degeaba – a ales să nu umble cu Domnul până la capăt!

Învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde nu au nicio susținere biblică, așa că adepții lor încearcă să le justifice prin doctrinele dracilor, care zic că oamenii sunt complet decăzuți și nu au deloc voință liberă, Dumnezeu i-a ales numai pe cei foarte puțini pentru mântuire, pe ei îi sfințește (prin Duhul Sfânt) și ei nu mai pot cădea – sunt mântuiți pe veci.

Dar dacă ne uităm la istoria (scurtă) a lui Saul din Biblie, vedem că este invers.

1 Samuel 13
1 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani peste Israel – să vedem de ce numai 2 ani:
13 Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;
14 dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.”

Este vorba despre Saul, care fusese apreciat și ales de Dumnezeu:

1 Samuel 9
1 Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare şi voinic.
2 El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus.
3 Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.”
4 Saul a trecut prin muntele lui Efraim şi a străbătut ţara Şalişa fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit.
5 Ajunseseră în ţara Ţuf, când Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.”
6 Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.”
7 Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci şi n-avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?”
8 Sluga a luat din nou cuvântul şi a zis lui Saul: „Uite, eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.” –
9 Odinioară în Israel, când se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem să mergem la văzător!” Căci acela care se numeşte azi proroc, se numea odinioară văzător. –
10 Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!” Şi s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
11 Pe când se suiau ei spre cetate, au întâlnit nişte fete care ieşiseră să scoată apă; şi le-au zis: „Aici este văzătorul?”
12 Ele le-au răspuns: „Da, iată-l înaintea ta; dar du-te repede, astăzi a venit în cetate, pentru că poporul aduce jertfă pe înălţime.
13 Când veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănânce; căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa; după aceea, mănâncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă, dar, căci acum îl veţi găsi.”
14 Şi s-au suit în cetate. Tocmai când intrau pe poarta cetăţii, au fost întâlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime.
15 Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel şi-i zisese:
16 „Mâine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu, Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.”
17 Când a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.”
18 Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porţii şi a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.”
19 Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime şi veţi mânca astăzi cu mine. Mâine te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.
20 Nu te nelinişti de măgăriţele pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?”
21 Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce, dar, îmi vorbeşti astfel?”
22 Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui i-a vârât în odaia de mâncare, le-a dat locul cei dintâi între cei poftiţi, care erau aproape treizeci de inşi.
23 Samuel a zis bucătarului: „Adu porţia pe care ţi-am dat-o, când ţi-am zis: „Pune-o deoparte.”
24 Bucătarul a dat spata şi ce era pe ea şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat, pune-o înainte şi mănâncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat când am poftit poporul.” Astfel Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea.
25 S-au coborât apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul casei.
26 Apoi s-au sculat dis-de-dimineaţă; şi în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş şi a zis: „Scoală-te, şi te voi însoţi.” Saul s-a sculat, şi au ieşit amândoi, el şi Samuel.
27 Când s-au coborât la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră.” Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum”, a zis iarăşi Samuel, „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.” :

1 Samuel 10
1 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
6 Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om.
7 Când ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.
8 Apoi să te cobori înaintea mea la Ghilgal; şi eu mă voi coborî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, până voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.”
9 De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s-au împlinit în aceeaşi zi.
10 Când au ajuns la Ghibeea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de proroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi el a prorocit în mijlocul lor.
11 Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte au văzut că prorocea împreună cu prorocii şi îşi ziceau unul altuia în popor: „Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între proroci?”
12 Cineva din Ghibeea a răspuns: „Şi cine este tatăl lor?” – De-acolo zicala: „Oare şi Saul este între proroci?” –
13 Când a sfârşit de prorocit, s-a dus pe înălţime.

15 Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi, dar, ce v-a spus Samuel.”
16 Şi Saul a răspuns unchiului său … Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.
Saul ales împărat prin sorţi
22 Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Şi Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.”
23 Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s-a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus.
24 Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul?
26 Şi Saul s-a dus acasă în Ghibeea, însoţit de o parte din ostaşi, a căror inimă o mişcase Dumnezeu.

În text ni se povestește că Dumnezeu l-a ales pe Saul să fie împărat și cum întâmplarea cu măgărițele pierdute a fost de la Dumnezeu, ca să-l ducă pe Saul la prorocul Samuel, cel prin care vorbea Dumnezeu și care știa că va veni.

Istoria s-a petrecut cu cei care erau sub Legea veche și era mare lucru ca Duhul Sfânt să coboare peste un om atunci (chiar dacă era din poporul ales). Câți au avut parte de așa ceva? Foarte puțini (prorocii), probabil 1 din 10.000, și doar rar și pentru foarte puțin timp, atunci când vorbea Dumnezeu prin ei. Duhul Sfânt a coborât peste Saul și i-a schimbat inima (și până atunci era smerit și umblase cu Domnul, de aceea l-a ales Dumnezeu).

Saul a beneficiat de faptul că a fost ales de Dumnezeu, dar nu a rămas mult timp cu Domnul. A luat-o razna, nu a mai ascultat de Dumnezeu:

1 Samuel 15
9 Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire, şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.
Neascultarea lui Saul
10 Domnul a vorbit lui Samuel şi i-a zis:
11 „Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele.

Saul nu a mai vrut să asculte de Domnul – și atunci nu avea voința liberă? Vedem că a avut-o și a făcut ce a vrut el, s-a îndepărtat de Dumnezeu și Dumnezeu l-a lepădat (au fost mai multe neascultări, cum scrie și în Evrei 10 Dacă o ținem păcătuind, după ce am ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu …).

Ca urmare a neascultării de Dumnezeu, Dumnezeu l-a lepădat pe Saul. Nu l-a mai ajutat faptul că a fost ales de Dumnezeu, după ce nu a mai umblat cu Dumnezeu.

1 Cronici 10
1 Filistenii s-au luptat cu Israel, şi oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea filistenilor şi au căzut morţi pe muntele Ghilboa.
2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchi-Şua, fiii lui Saul.
3 Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit.
4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină aceşti netăiaţi împrejur să mă batjocorească.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci se temea. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea – alesul lui Dumnezeu, care nu a avut folos de la alegere decât atâta timp cât a umblat cu Dumnezeu, practic, PRIN FAPTELE lui.
5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit.
6 Astfel a pierit Saul şi cei trei fii ai lui, şi toată casa lui a pierit în acelaşi timp.
7 Toţi bărbaţii lui Israel care erau în vale, văzând fuga şi văzând că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat acolo – au câștigat filistenii!
13 Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.
14 N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.

Pe Saul, cel care avusese Duhul Sfânt, l-a îndepărtat de Dumnezeu (chiar dacă continua să se pretindă sfânt și ales) mândria lui, care a produs neascultare. S-a întâmplat cum ne-a spus Domnul Isus în Pilda semănătorului, că pe unii care au intrat pe calea mântuirii (în proces de mântuire), preocupările lumii îi vor face să cadă și să fie pierduți.

Nu există nici o justificare biblică pentru mântuirea pe veci. Doar dacă umbli cu Domnul (cu ajutor de sus, prin Duhul Sfânt) până la capăt, vei ajunge cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Despre David – Dumnezeu i-a apreciat doar pe cei care au umblat practic cu El

Continuarea articolelor despre falsificarea conținutului Bibliei ca să pară reală erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde – despre legăminte.

Citez: Legământul cu David. (2 Sam. 7:4-16; 1 Cr. 17:3-15), este un legământ necondiționat – un legământ este un contract între părți, nu există legământ necondiționat, am văzut în Biblie că nici măcar promisiunile lui Dumnezeu nu au fost necondiționate – Dumnezeu s-a căit de răul pe care a vrut să-l facă celor din poporul ales când ei s-au pocăit și i-a părut rău de binele pregătit pentru ei, când ei s-au îndepărtat de trăirea practică cu Dumnezeu (tot popor ales erau, dar degeaba).

Pe David, Dumnezeu l-a ales să fie viitorul împărat (după lepădarea de Saul) pe baza umblării lui cu Domnul de până atunci. Să vedem ce ne spune Biblia despre David:

1 Samuel 16
1 Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.”
11 Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.”
12 Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!”
13 Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare – mai ales în vechime, Duhul Sfânt venea peste sfinții care au trăit cu Domnul PRIN FAPTELE LOR! Nu l-a găsit pe David zăcând în fața ubui birt (a umblat practic cu Domnul, că nu se credea mântuit pe veci cu sola fide, sola gratia etc).

1 Samuel 17
34 David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,
35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.
36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu.”
37 David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!”

Descrierea lui David:

32 David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul tău va merge să se bată cu el.”
33 Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”

Dacă un copil (era și mai mic când a făcut așa) a învins și chiar a omorât leu și urs, este clar că a avut ajutor de la Dumnezeu și – mai ales sub Legea lui Moise – nu aveau pe Dumnezeu că ei decât cei care trăiau cu Dumnezeu, sfinții lui Dumnezeu!

Ereticul care folosește lucruri din Biblie ca să falsifice conținutul Bibliei ca să pară reală mântuirea pe veci nu s-a uitat la viața lui David de până atunci (ei falsifică conținutul Bibliei prin extragerea unor versete din context). Dacă ne uităm la viețile celor apreciați de Dumnezeu, vedem motivul acestei aprecieri, umblarea lor practică cu Domnul!

În Legământ cu Domnul: dacă continui să umbli cu Domnul ajungi la destinația fericită; dacă renunți, nu ajungi

Cum se încheiau legămintele cu jurământ în vechime (așa făceau cei care erau sub Legea veche):

Deuteronom 29
12 stai înaintea Domnului Dumnezeu ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău

Vedem că legământul a fost un contract între oameni și Dumnezeu, inițiat la porunca lui Dumnezeu cu cei care atunci făceau parte din poporul ales (dar care nu au beneficiat de această alegere decât atunci când au umblat cu Dumnezeu!).

Facerea 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” am arătat în acest articolDumnezeu a binecuvântat pe Avraam ca urmare a umblării lui cu Domnul PRIN FAPTELE LUI de până atunci și pentru că Dumnezeu a știut că Avraam va umbla și în continuare cu Domnul și își va învăța și urmașii să facă la fel – binecuvântarea urmașilor este prin învățătura sănătoasă cu mântuirea PRIN FAPTE în har, nu prin ușurătatea mântuirii pe veci
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Cum se încheia un legământ cu jurământ: un animal (de exemplu o vită) era tăiat în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând că așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în legământul acela.


Că nu mai suntem sub Lege, ci sub har, înseamnă că am ieșit de sub osânda (condamnarea) Legii vechi și am intrat sub autoritatea Legii noi, a harului, care știm că este o Lege dată de Dumnezeu și are pretenții – / vedeți aici / .

Harul este ajutorul dat de Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul până la capăt și este dat cu dedicație, strict pentru acest scop. Jertfa Domnului Isus folosește doar celor care umblă cu Domnul; nu este de folos celor care pretind că pot să umble cu demonii, că nu există cădere din har, că mântuirea nu se poate pierde.

Dacă nu îndeplinești scopul harului:

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă veșnică credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Dacă nu mai umbli cu Domnul (și nu vei ajunge la Premiul alergării), ai ieșit din har (nici nu mai ai din ce har cădea) și pentru că ai ieșit de sub autoritatea Legii harului (care poate să te ajute să umbli cu Domnul, altfel nu te mântuie), astfel ai intrat iar sub puterea de condamnare a Legii vechi, dată lui Moise (nu există altă lege) și care știm că nu a fost dată spre mântuire, ci pentru cunoașterea păcatelor. Vei fi judecat după Legea dată lui Moise, care nu a scăpat pe nimeni (de aceea scrie în versetul 28 de mai sus despre Legea lui Moise).

Legământul cu Dumnezeu este un contract, în care fiecare parte trebuie să își facă partea în mântuire. Dumnezeu a făcut și face partea mai grea, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră, să împlinim pretențiile Legii harului. Dacă nu, ajungi să fii condamnat pe veci de Legea lui Moise – am arătat în articolele anterioare, după pildele Domnului Isus, că cei intrați pe calea mântuirii, dar care nu au produs roade vrednice de pocăința lor, pentru că au vrut să fie mântuiți FĂRĂ FAPTE, nu au ajuns să fie mântuiți în final:

Matei 24
48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii – se crede mântuit pe veci
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două – ca urmare a nerespectării Legământului harului, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. – Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Ai intrat în legământ cu Dumnezeu. Umblă cu Dumnezeu, în harul Lui, PRIN FAPTELE TALE vrednice de pocăința ta, până la capăt! Pentru că merită efortul alergării pentru Premiul ceresc și pentru că altfel vei avea o mai mare pedeapsă în veșnicia rea!