Ce înseamnă mântuirea fără faptele Legii a apostolului Pavel

V-am pus (în articolele precedente) texte din Biblie în care am arătat că apostolul Pavel nu a intenționat să dea mântuirea ușuratică, numai prin credința netrăită practic, pe veci și gata, poți umbla cu satana, că de mântuire nu mai scapi.

Și atunci, de ce zice despre credința în Isus? Pentru că încă nu apăruse numele de creștin și creștinism (chiar dacă păgânii au dat numele de creștini ucenicilor, în Antiohia, încă nu se știa ce sens are, pentru ei Isus era un zeu ca toți ceilalți). Când a scris despre mântuirea fără fapte se referea la faptele (ritualurile Legii) vechi, cu care cei din poporul lui (primul popor ales) erau obișnuiți de multe generații. Probabil s-a întâlnit cu rude de sânge care duceau animale să fie sacrificate la templu, pentru iertarea păcatelor – de aceea vorbește despre iertarea prin Jerfa Domnului Isus; alții au avut aceeași râvnă pentru Dumnezeu, în vechea Lege, cum a avut chiar el înainte de convertirea lui, alții țineau cu strictețe părticele din Legea veche care credeau că le vor da mântuirea prin apartenență (dădeau zeciuială din fiecare fir de mărar, dar fără faptele profunde care să însoțească umblarea lor cu Domnul) etc. Pe toți aceștia și pe creștinii care au reînceput să țină părți ale vechii Legi (datorită influenței iudaizatorilor) și pe cei care poate nici nu au renunțat în totalitate la vechile ritualuri, Pavel a încercat să îi convingă să renunțe la ele (de aceea vorbește împotriva faptelor Legii vechi).

Aceasta se vede bine și aici (ca și în alte texte):

Romani 9
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt – după convertirea lui, îmi este martor,
2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! – țineau Legea veche, cu faptele (ritualurile ei) de mult timp, de multe generații, ei chiar aveau o istorie lungă (dar ratată) a umblării în Legea veche și le era greu să renunțe la măreața lor tradiție strămoșească. Pe aceia a încercat apostolul Pavel să îi convingă să renunțe la istoria lor, la Legea strămoșească (care i-a și făcut speciali, puși deoparte printre și dintre toate popoarele păgâne din jur, numai ei au avut lucrurile pomenite în versetul 4, dar era vremea să renunțe la ele ca să devină creștini. Vedem că în versetul 5 îi duce unde voia să ajungă și în alte texte, la Cristos!

La aceasta se referă aici:

Romani 9
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă – unii au început să facă parte din al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii!
31 pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta – au intrat în împietrire față de Cristos.

Deci nici vorbă ca Pavel să ofere mântuirea ușuratică, fără fapte, ci le spunea că faptele (ritualurile) Legii vechi nu îi mai puteau mântui (puterea Legii vechi expirase pentru cei întorși la Cristos), dar fusese dată o altă posibilitate de mântuire – credința în Isus – era foarte vizibil că apostolul Pavel le oferea posibilitatea convertirii la creștinism (aceasta era ”credința în Isus”), nu convertirea la datul din gură cu solele, dar fără FAPTELE corespunzătoare umblării cu Domnul în creștinism. Apostolul Pavel a cerut umblare serioasă cu Domnul, în Legea harului / vedeți articol cu texte / și nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci, prin credința fără fapte! Vedeți categoria cu pretențiile apostolului Pavel pentru mântuire.

Trecerea de la ritualurile Legii vechi la noua Lege (bazată pe credința în Isus, în Jertfa Lui) în Evrei 10. Cu cât mai aspră va fi pedeapsa (condamnarea)!

Evrei 10
1 În adevăr, Legea veche, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
2 Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
3 Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
4 căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8 După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Legea veche),
9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
11 Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,
12 El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu
13 şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi doar cât timp umblă cu Domnul, dacă umblă!
18 Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat – se făcea trecerea de la Legea veche cu faptele (ritualurile) Legii, la Legea nouă, bazată pe credința în Isus dar care TREBUIE TRĂITĂ PRACTIC, PRIN FAPTE, că altfel nu vei ajunge la mântuirea finală viitoare / vedeți Timpurile mântuirii / . (versetele de mai jos, începând cu 26)
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt (Sfânta Sfintelor)
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El – calea mântuirii (umblarea cu Domnul în procesul de mântuire), prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.
23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc veșnic care va mistui în partea rea și cinuitoare a veșniciei pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă – dacă ieși din ascultarea de Domnul, de sub Legea harului, treci înapoi sub autoritatea de condamnare a Legii vechi (nu există altă Lege), pe mărturia a doi sau trei martori.

Jertfa Domnului Isus îți poate fi de folos doar ca să umbli și cât timp umbli cu Domnul!

29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit degeaba dacă nu umblă până la capăt cu Domnul, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis ÎN LEGEA VECHE: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu după Legea veche care nu a mântuit pe nimeni, la judecata finală (primești ce ai urmat).

Cu cât mai mare (aspră) condamnare spre veșnicia rea!

Apostolul Pavel nu știa de mântuirea numai prin har, numai prin credință, pe veci! Asigurarea pierderii mântuirii

Epistola către Romani, alături de cea către Galateni, sunt cele mai folosite pentru falsificarea sensului (înțelesului) Bibliei, ca să pară reală erezia nimicitoare cu solele și mântuirea pe veci. Dar am comentat în / categoria aceasta că apostolul Pavel nu a oferit mântuirea pe moment pentru veci / și găsiți și articole în care am comentat Epistola către Romani, vedeți acolo Romani 9, 10 și 11 și despre ce este vorba în realitate în versetele despre alegere, în care este clar că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci (ci dimpotrivă, era arminist! și dă învățătura că vei fi în veșnicie cu cel pe care l-ai urmat aici pe pământ) și versetele folosite pentru erezie sunt extrase din context și li se dă un alt înțeles.

Romani 8
1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului – doar pentru cei care umblă cu Domnul nu este osândire (condamnare), nu pentru cei care se cred mântuiți pe veci numai prin credință, numai prin har și care au fost numiți în Biblie (inspirată de Dumnezeu) ”pui de vipere”, ”morminte văruite” zugrăvite pe dinafară dar FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință = morți spiritual în conținut, cu credința dracilor care nu mântuie (ni se spune în Iacov 2).
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii dacă și cât timp umbli în această Lege, cu Duhul Sfânt care te ajută, până la capăt!
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă veșnică şi pace cu Dumnezeu.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună – degeaba dau unii din gură cu mântuirea pe veci numai prin har, numai prin credință (este a dracilor și nu mântuie!)
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – dacă și-a alungat Duhul Sfânt primit, prin întoarcerea spre preocupările lumii!
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi – textul nu oferă mântuirea numai prin credință, ci mântuirea la timpul prezent prin FAPTE (în procesul de mântuire), extrem de condiționată de umblarea PRIN FAPTE cu Domnul, călăuziți, încurajați, ajutați, energizați de Duhul Sfânt (acest ajutor este harul, care nu ne mântuie în final, ci ne ajută să umblăm cu Domnul, ca să ajungem să fim mântuiți în viitor, în partea fericită a veșniciei). De asemenea, Romani 6.16 / vedeți articol / spune că vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Și atunci, cum de unii trăiesc cu impresia că apostolul arminist Pavel oferă mântuirea pe veci? De exemplu, Romani 11.6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Am arătat că chiar și copiii de clasa a treia sunt învățați să extragă ideile principale din text / vedeți articol / , să vadă despre ce este vorba, să facem și noi la fel: în Romani 9 este vorba despre Avraam și primul grup (popor) ales de Dumnezeu (apostolului Pavel îi părea rău de cei din poporul lui), aceeași părere de rău o găsim și în Romani 10, apoi face trecerea de la Legea veche (care nu i-a mântuit pe ai lui) la Legea nouă, bazată pe credința în Isus (împreună cu alte texte, vedem că apostolul Pavel nu a oferit mântuirea numai prin credință, vedeți textul de mai sus). Întreagă Legea harului trebuie trăită practic / vedeți câteva din pretențiile Legii harului / , nu poți fi mântuit numai prin credința inițială (prin care ai primit mântuirea inițială, la timpul trecut / Vedeți categoria Timpurile mântuirii / ). În Romani 11, în versetele 5 și 6 vedeți articolul următor  / ni se spune că o rămășiță a evreilor (de atunci) sunt mântuiți prin har, nu prin fapte – se referă la faptele Legii evreiești (ritualurile Legii vechi). Câțiva evrei (care făceau parte din primul grup ales de Dumnezeu), care nu au fost mântuiți prin Legea veche, datorită râvnei lor pentru Dumnezeu (Pavel a avut foarte multă râvnă), au ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu și să intre în noul grul ales (creștinii). Tot despre evrei este vorba și începând cu versetul 25, și anume despre o altă rămășiță, cei care vor fi mântuiți la sfârșitul vremurilor. Deci despre ei a scris aici apostolul Pavel, pentru că voia ca și ei să fie mântuiți (dar mântuiți nu puteau fi decât prin Legea harului, bazată pe credința în Isus – de aceea vorbește despre mântuirea prin credința în Isus – nu ar fi putut să povestească în fiecare loc despre întraga învățătură despre mântuire, din lipsă de spațiu în Noul Testament / vedeți articol / ).

Ca să nu credem în mântuirea ușuratică, numai prin credință, pe veci, tot în capitolul 11 din Epistola către Romani, apostolul Pavel ne prezintă pierderea mântuirii / vedeți articol / :

Romani 11
13 V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea
14 şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei.
15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate (primul popor ales, care a falimentat în umblarea lor cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat), şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic (neamurile = păgânii), ai fost altoit în locul lor (al doilea grup ales, creștinii) şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18 nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – mântuirea se poate pierde!

Doar ereticii au găsit în scrierile apostolului Pavel mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, apoi poți umbla cu demonii, fiind mântuit pe veci, orice ai face. Sola satana nu mântuie! Asigurarea dată / ca și aici / este de PIERDERE A MÂNTUIRII!

”Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” nu justifică mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credința în care să nu umbli! (4)

Am scris aici, aici și aici despre falsificarea sensului (conținutului, învățăturii adevărate, sănătoase și arministe) Bibliei prin extragerea unor versete din context (nici nu se poate combate Adevărul în alt fel) ca să facă să pară erezia mântuirii pe veci reală.

Apostolul Pavel i-a spus teminicerului cuvintele din versetul din titlu, dar știm că apostolul ne-a prezentat întreg planul mântuirii Faptele apostolilor 20.27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces / vedeți Timpurile mântuirii / . Ce învățătură ne-a vestit apostolul Pavel vedem / în acest articol cu text din Biblie/ , și / în alte articole cu texte din Biblie / : că harul ne învață să o rupem cu lumea și să trăim cu Domnul, că mântuirea se poate pierde, că procesul de mântuire este o alergare după reguli pentru Premiul ceresc, mântuirea viitoare, cu Domnul în veșnicie! Vedeți aceste articole, sunt bazate pe texte scrise de apostolul Pavel, care tocmai mântuire ușoară, numai prin har, numai prin credință, NU NE-A OFERIT.

Am arătat în al doilea articol din cele trei din primele linkuri de sus, că nu puteau scrie în Noul Testament toate lucrurile, pentru că nu ar fi încăput, mai ales că învățătura despre procesul de mântuire, s-ar fi repetat. Dar cunoaștem învățăturile sănătoase date de apostolul Pavel temnicerului, sunt aceleași învățături profund arministe din textele lui! A stat la masă cu temnicerul și ai lui și știm râvna apostolului Pavel ca să facă ucenici adevărați ai Domnului, deci sigur le-a dat și lor aceste învățături arministe!

Și în plus, apostolul Pavel le-a spus să nu se întoarcă la preocupările lumii, ca să nu își piardă mântuirea inițială, / vedeți text / și textele despre pierderea mântuirii inițiale din Evrei 6 și Evrei 10 (scrise tot de apostolul Pavel)!

Crede în Domnul Isus … dar apoi neapărat să umbli cu Domnul / vedeți lista cu lucrurile de făcut / (scrisă de apostolul Petru, și el arminist), pentru că altfel îți pierzi mântuirea inițială (degeaba ai crezut) și nu vei ajunge la premiul alergării!

Timpurile mântuirii – mântuirea ca proces în cărțile Bibliei scrise de apostolul Pavel

Reiau textele din Biblie din ultimul articol, ca să vedem și în ele că mântuirea este prezentată ca un proces, ca o umblare cu Domnul până la capăt, o alergare după reguli, pentru Premiul ceresc. Am arătat aici cum apostolul Petru a prezentat mântuirea ca pe un proces și pentru că scrierile apostolului Pavel sunt folosite în mod fals ca să pară adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, să vedem timpurile mântuirii și aici.

Folosesc scrisul colorat ca să fie cât mai vizibile timpurile mântuirii:
– mântuirea la trecut (am intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire)
– trecut și prezent,
– mântuirea la prezent (umblăm PRIN FAPTE cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, în text se vede sfințirea realizată prin Duhul Sfânt, suntem călăuziți, ajutați, energizați de Duhul Sfânt în această umblare!)
– mântuirea viitoare (vom fi izbăviți de mânia lui Dumnezeu!)

  • vedem și pierderea mântuirii.

Faptele apostolilor 20
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor – pentru că nu a fost lup răpitor, nu a propovăduit mântuirea pe veci!
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii, apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) PRIN FAPTE, până vei ajunge la mântuirea finală viitoare / vedeți Timpurile mântuirii / .
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor ridica din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor – mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, pe moment pentru veci, care nu se poate pierde (sola gratia, sola fide, asigurat în Cristos dacă ai crezut numai pe moment, dar nu umbli cu Domnul)!
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi – doar dacă umblați în Cuvânt, nu în învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru
1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o – Evanghelia arministă a OBLIGAȚIEI umblării cu Domnul, până la capăt, în har (nu cu lumea, că ești deja mântuit pe veci), pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut / vedeți articol cu pierderea mântuirii și text /

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – nu calcă pe urmele celor care fac avorturi, sunt bețivani, curvari, drogați, mântuiți pe veci FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință, fără să umble cu Domnul până la capăt!

Tit 1
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – nu cu credința dracilor
2 în speranța vieţii veşnice – în speranța că dacă umblă cu Domnul, în har, practic, PRIN FAPTE, va ajunge să fie mântuit în final, cu Domnul în locul bun pregătit, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – mântuirea ușuratică, pe veci, nu este învățătura sănătoasă, ci este a dracilor și nu mântuie! Vedem care este învățătura sănătoasă predicată de apostolul Pavel, în Biblie:
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.
Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, – este vorba despre intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială (la timpul trecut), nu întreg procesul de mântuire!
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi ca urmare nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege – care condamnă păcatul
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie numai harul, numai credința fără FAPTE, fără pocăință trăită până la capăt!
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt, în vederea rodirii și a coacerii roadelor, mântuirea voastră / articol cu text din originalul Bibliei / , cu frică (fobie, spaimă) şi tremur de groază de pierderea mântuirii / articol cu text din original /, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea / vedeți articol /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin credință poți intra pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, dar apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vei putea ajunge la mântuirea viitoare finală, în partea fericită a veșniciei (versetul 11):
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – aceasta nu este mântuirea ușuratică, pe moment și atât!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos – se cred mântuiți în Cristos dar fără să umble cu Cristos, ci numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința netrăită practic!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ – în opoziție cu Coloseni 3.primele versete
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Pentru că voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă – ce SĂ FACI ca să ajungi să fii mântuit în final:
5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului – nu este mântuire pe veci, numai prin credința netrăită prin fapte, numai prin har (fără să umbli în har)

Biblia ne învață cum putem ajunge să fim mântuiți în final – texte scrise de apostolul Pavel

Cei cu mântuirea pe veci (care nu se poate pierde) se folosesc în special de Epistola apostolului Pavel către Romani, ca să ne înșele (demonii prin ei) cu mântuirea lor falsă. Dar, cum toată Biblia este inspirată de Dumnezeu, să vedem și texte din alte cărți, în care apostolul Pavel ne spune cum este mântuirea ca un proces:

Faptele apostolilor 20
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii, apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) PRIN FAPTE, până vei ajunge la mântuirea finală viitoare – / vedeți Timpurile mântuirii / .
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor – mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, care nu se poate pierde (sola gratia, sola fide, asigurat în Cristos dacă ai crezut numai pe moment, dar nu umbli cu Domnul)!
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi – doar dacă umblați în Cuvânt, nu în învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru
1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o – Evanghelia arministă a OBLIGAȚIEI umblării cu Domnul, până la capăt, în har (nu cu lumea, că ești deja mântuit pe veci), pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut – / vedeți articol cu pierderea mântuirii și text /

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – nu calcă pe urmele celor care fac avorturi, sunt bețivani, curvari, drogați, mântuiți pe veci FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință, fără să umble cu Domnul până la capăt!

Tit 1
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu – cei care au intrat în al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii / vedeți articol / şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – nu cu credința dracilor
2 în speranța vieţii veşnice – în speranța că dacă umblă cu Domnul, în har, practic, PRIN FAPTE, va ajunge să fie mântuit în final, cu Domnul în locul bun pregătit, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – mântuirea ușuratică, pe veci, nu este învățătura sănătoasă, ci este a dracilor și nu mântuie! Vedem care este învățătura sănătoasă predicată de apostolul Pavel, în Biblie:
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.
Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, – este vorba despre intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială (la timpul trecut), nu întreg procesul de mântuire!
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt, în vederea rodirii și a coacerii roadelor, mântuirea voastră / articol cu text din originalul Bibliei / , cu frică (fobie, spaimă) şi tremur de groază de pierderea mântuirii / articol cu text din original /, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea / vedeți articol /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin credință poți intra pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, dar apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vei putea ajunge la mântuirea viitoare finală, în partea fericită a veșniciei (versetul 11):
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – aceasta nu este mântuirea ușuratică, pe moment și atât!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos – se cred mântuiți în Cristos dar fără să umble cu Cristos, ci numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința netrăită practic!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile – doar pe cei care vor ajune la mântuirea finală, prin FAPTELE lor în umblarea lor cu Domnul!

Unde vedeți mântuirea ușuratică, pe moment (că doar crezi), pentru veci?! Nicăieri aici, ca nicăieri în Biblie!

Apostolul Pavel prezintă mântuirea arministă, condiționată de umblarea cu Domnul, prin FAPTE, și în Epistola către Romani

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? – da, pentru cei mântuiți pe veci
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? – cei care se pretind mântuiți pe veci, nu mai pot pierde nimic (cred unii)
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? – apoi chiar dacă umbli cu demonii, care te-au înșelat cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde, totuși vei fi cu Domnul?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă – am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, în ascultare de El
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui – mântuirea este EXTREM de condiționată!
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Cei care se pretind mântuiți pe veci văd în Epistola către Romani cheia mântuirii ușuratice, numai prin credință (este a dracilor și nu mântuie), a harului (în care nu TREBUIE să umbli prin faptele tale), dar vedem că apostolul Pavel le explica că s-a făcut trecerea de la mântuirea prin ritualurile Legii vechi (numite ”faptele Legii”) la mântuirea prin credința în Isus (de la Legea dată prin Moise la Legea dată prin Isus), credință care trebuie trăită practic, PRIN FAPTE!

Harul nu îndreptăţeşte păcatul
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum – ba da, dacă mântuirea nu se poate pierde!
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?apostolul Pavel ne prezintă două căi: una care duce la chinul veșnic și una care duce în locul pe care ni l-a pregătit Domnul (știm că toți oamenii au pregătite două locuri, unde sunt doi stăpâni diferiți și că fiecare om va fi cu cel pe care l-a urmat). Dacă te-ai crezut mântuit pe veci, numai prin credința inițială, fără fapte, și nu ai continuat să umbli cu Domnul până la capăt, ai intrat degeaba în procesul de mântuire.

/ Vedeți aici încă un articol pe această temă /

Epistola apostolului Pavel nu justifica mântuirea ușuratică pe veci, ci ne arată că mântuirea este extrem de condiționată și ușor de pierdut. Cum poate să te mântuiască harul, dacă nu rămâi în har?!

Apostolul Pavel NU a oferit mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credință, fără fapte; ci prin trăirea practică a credinței, prin fapte. Trăirea în păcat, a celor intrați pe calea mântuirii, nu îi va duce în veșnicia cu Domnul! Asigurarea pierderii mântuirii

Continuarea articolului trecut.

Apostolul Pavel le vorbește tuturor fraților, celor mântuiți cu mântuirea inițială (intrați în procesul de mântuire prin acceptarea ofertei lui Dumnezeu, prin credința inițială):

Romani 1
1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
5 prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,
6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
7 Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi

Romani 6
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum – ba da, dacă mântuirea este pe moment, pentru veci
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte veșnică, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire, dreptate, justificare? Întoarcerea la traiul în păcat (că ești mântuit pe veci), mai cu Dumnezeu, mai cu lumea, înseamnă să te întorci în robia (slujirea) primului stăpân (cel viclean, care te înșeală prin lupii răpitori că mântuirea nu ți-o poți pierde și că este FĂRĂ FAPTE,  FĂRĂ umblare cu Domnul până la capăt).

Nici vorbă ca apostolul Pavel să ne prezinte în Epistola către Romani posibilitatea mântuirii ușuratice, pe veci, că ești mântuit din momentul în care ai crezut și nu mai scapi, orice ai face!

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi – nu chemați să fie bețivani curvari drogați, mântuiți pe veci cu sola satana, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru se adresează fraților, celor intrați prin credința inițială pe calea mântuirii și care TREBUIE să umble cu Domnul, până la capăt, dacă vor să ajungă să fie mântuiți în final.

Dimpotrivă, asigurarea dată fraților (celor care au intrat pe calea mântuirii) este că dacă nu trăiesc pratic credința, PRIN FAPTE în ascultare de Domnul, au intrat degeaba în procesul de mântuire (degeaba au crezut inițial), că nu vor fi mântuiți în final:

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi primit-o în care aţi rămas,
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o; altfel, degeaba aţi crezut – cum ne-a predicat-o (în Biblie): prin ascultarea de Domnul (textul de sus), nu prin trăirea în păcat, că mântuirea nu se poate pierde! Mântuirea predicată de apostolul Pavel a fost PRIN FAPTE!

/ Vedeți alt articol despre Asigurarea pierderii mântuirii, cu text /

Apostolul Pavel NU a fost lup răpitor cu mântuirea pe veci. Cui slujești, cu acela vei fi! Doar umblarea în ascultare de Domnul duce la mântuirea finală viitoare!

Lupii răpitori prin care satana încearcă să ne fure mântuirea adevărată (arministă) pentru mântuirea ușuratică, pe veci, care nu se poate pierde, se folosesc de epistola apostolului Pavel către Romani ca să pară că învățătura dracilor este reală. Dar eu am găsit scris altceva:

Romani 6
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum – ba da, dacă mântuirea este pe moment, pentru veci (deja ești asigurat pe veci numai prin datul din gură cu credința fără să o trăiești practic, FĂRĂ FAPTE) și nu mai ai ce pierde; asigurat în Cristos chiar dacă umbli și cu demonii
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte veșnică, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire, dreptate, justificare?

Pavel a vrut să combată legea veche, dată prin Moise, a ritualurilor (de aceea scria despre ”faptele Legii” – ritualurile Legii vechi) în care a crezut până atunci și au crezut și ai lui, pentru că se făcea trecerea la noua Lege, a harului (cu credința în Isus și umblarea cu El, până la capăt); nu că acum mântuirea a devenit ușuratică (prin datul din gură cu credința dracilor, fără FAPTE). A vorbit despre mântuirea prin credință, adică prin credința în Domnul Isus, și știm bine că s-a referit la credința trăită practic, PRIN FAPTE, de exemplu:

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit – Pavel nu se pretindea mântuit pe veci numai prin har, numai prin credință; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isusa intrat în propriul proces de mântuire ca să umble până la capăt cu Domnul (vedem că mântuirea inițială trebuie urmată de procesul de mântuire)
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus – pentru că doar dacă umblă cu Domnul, la finalul procesului de mântuire va ajunge la Premiul ceresc, mântuirea viitoare, cu Domnul.

Nu există în scrierile apostolului Pavel (nici în Epistola către Romani) mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credința dracilor, pe veci: dimpotrivă, mântuirea ne este prezentată ca un proces în care credința în Domnul Isus trebuie trăită practic, până la capăt, PRIN FAPTE! Să nu confundăm faptele (ritualurile) legii vechi cu faptele Legii harului, obligatorii pentru ajungerea la mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie.

Din textul de sus, vedem în Romani 6.16:

  • sunteţi robii aceluia de care ascultaţi – aici pe pământ îți alegi Stăpânul, și cu cel pe care l-ai ales și l-ai urmat (slujit) vei fi în veșnicie – nu degeaba se spune Cui ai slujit, cu acela vei fi!

– că doar trăirea în ascultare de Domnul va duce la mântuirea finală: ascultare, care duce la neprihănire, dreptate, justificare – după ce ai intrat pe calea mântuirii (în procesul mântuirii), mântuirea ți-o faci prin faptele bune (și fără fapte rele), în ansamblul umblării cu Domnul, cu ajutor de sus.

Minte Biblia sau mint ereticii? Mântuirea este numai prin justificarea prin credință, fără fapte, fără sfințire?

Încă un verset scos din Biblie separat, prin care cei cu mântuirea pe veci încearcă să își facă erezia să pară reală: Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – dacă nu trece de bunăvoie sau prin alunecare înapoi la lume, la moartea veșnică, cum ne spune tot Domnul Isus în Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul (nu umblă practic cu Domnul prin FAPTE) nu va vedea viaţa veșnică (nu va ajunge la mântuirea finală, viitoare), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

2 Corinteni 5
5 Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
6 Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul –
7 pentru că umblăm prin credinţă (vedeți lista cu lucruri de făcut dacă vrei să ajungi la mântuirea viitoare) cu ajutorul Duhului (acest ajutor este harul), nu prin vedere – încă un verset care se pare că ar vrea să ne zică că putem fi mântuiți numai prin credință și atât (cu credința numai teoretică în Domnul poți umbla practic cu demonii, că mântuirea nu ți-o poți pierde). Dar umblăm se referă la FAPTE (trăim practic credința), nu la datul din gură cu ”numai credința”!
9 De aceea ne şi silim (ne străduim, depunem efort) să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă – adepții mizeriei de erezie nimicitoare cu mântuirea pe veci pretind că ei sunt mântuiți numai prin credință; este bine să fie sfinți, dar aceasta nu contează cu adevărat pentru mântuire (că mântuirea nu este prin fapte, prin meritele oamenilor)
10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – este vorba despre frați, chiar apostolul Pavel s-a pus între ei, s-a inclus între cei care vor fi judecați după FAPTE (nu s-a pretins mântuit deja, pe veci)! Ereticii ar vrea să ne înșele (demonii prin ei) că ei sunt deja mântuiți pe veci (asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu demonii) prin extragerea primului verset de sus din context.

De ce trebuie să umblăm practic cu Domnul, să ne trăim practic credința? Pentru că vom fi judecați după fapte!

De mântuirea finală te apropii umblând cu Domnul prin faptele tale, nu dând din gură cu siguranța mântuirii (teoretice)

Aburelile fanaticului ”mântuit pe veci” continuă:

În privinţa siguranţei mântuirii, veriga salbă este credinţa noastră. Nu vom avea niciodată siguranţa mântuirii, dacă ne uităm la noi înşine, la credinţa noastră, ci la credincioşia lui Dumnezeu, cunoaştere lui Isus Hristos şi lucrarea făcută de El – ereticul ar vrea ză zică că dacă ai credință, poți umbla cu satana, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Biblia scrie că credința FĂRĂ FAPTE este moartă în ea însăși și NU MÂNTUIE, credința cu umblarea cu satana (de la care vine erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde) cu fapte rele nu te va mântui în final! Deci – după ce zice el – dacă ai numai credință (care este a dracilor și nu mântuie, ne spune Biblia / vedeți text și articol / ) ești mântuit pe veci; dar chiar pe cei care au vrut să fie mântuiți numai prin credință, Ioan Botezătorul i-a numit ”pui de vipere”! I-a mântuit credința lor FĂRĂ FAPTE? NU! / vedeți articol / . Biblia ne învață invers, că fără umblare cu Domnul în ascultare nu vei ajunge cu Domnul, vedeți / traducerea corectă Ioan 3.36 /. Iar spre mântuirea finală nu ne îndreaptă și apropie vorbele teoretice despre siguranța mântuirii, ci umblarea cu Domnul / vedeți ce ne spune Biblia despre aceasta / , vedeți lista din 2 Petru 1.5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta… – adică să vă trăiți practic, PRIN FAPTE credința … 11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – ca să ajungeți la destinația fericită! Vei ajunge cu Domnul ca sfârșit al alergării pentru Premiu, nu lăsându-te înșelat cu mântuirea ușuratică, numai că ai crezut pe moment, pentru veci!

Cei care nu cred, sau au doar eticheta de creştin nu vor beneficia de viaţă ci de Moartea a doua tocmai unii dintre cei care se pretind mântuiți pe veci (numai prin har, numai prin credință) au renunțat la umblarea cu Domnul PRIN FAPTE, dar nu au renunțat să se pretindă creștini, crezându-se pe veci și pe deplin asigurați în Cristos (indiferent ce ar face ei, umblând cu demonii)! Deci dacă ai crezut o dată și apoi ai eticheta de creștin, vei fi mântuit în final? NU!

Știm că Domnul te va cunoaște (la judecata finală, unde vei fi trimis cu cel pe care l-ai urmat) după FAPTE, roadele tale; după conținut, nu după vorbele meșteșugite cu mântuirea fără fapte, numai prin harul în care nu umbli, numai prin credința netrăită practic. Numai credința încă nu a mântuit pe nimeni (știm că dracii cred, se înfioară, se roagă – Luca 8.30, 31, dar degeaba, nu sunt mântuiți).

Vedem ce ne învață Biblia (insuflată de Dumnezeu) și cât de diferite sunt învățăturile arministe ale Bibliei (chiar sunt opuse) de minciunile lupilor răpitori vicleni (cu mântuirea pe veci):

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – apostolul nu se credea mântuit pe veci, numai prin harul în care să nu umble, numai prin credința teoretică a dracilor: sola gratia, sola fide!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Vei fi cu cel pe care îi urmezi!

Nu vă schimonosiți după cum este lumea, ci transformați-vă

Și aici un videoclip cu metamorfoza.

Romani 2.12 Să nu vă conformaţi modelului oferit de lumea trecătoare; ci să vă transformaţi prin înnoirea modului vostru de gândire, ca să puteţi avea abilitatea de a înţelege ce doreşte Dumnezeu de la voi. Iar dorinţa Sa este bună, plăcută şi perfectă. (trad. BVA)

Partea de trăire practică a creștinismului și metamorfoza

Nu știu cum se potrivesc unele lucruri, dar văd că există potriviri.

Știm că împărțirea Bibliei în pagini și a cărților Bibliei în capitole și versete și trimiterile au fost făcute de oameni, cum s-au priceput ei – de aceea dacă vreți să înțelegeți mesajul unui text, vedeți și ce scrie în capitolele precedente și în următoarele, pentru că împărțirea a fost făcută ca să găsim mai ușor un text, nu strict limitativ, adică nu citi mai mult; o idee nu este înglobată strict numai într-un capitol, ci se poate întinde mai mult.

Observ potrivirea versetului 2.12 și a versetului 12.2 din următoarele texte (mai ușor de ținut minte așa). Cele două texte conțin o mare parte a conținutului creștinismului (partea pe care oamenii intrați pe calea mântuirii trebuie să o facă pentru ca să ajungă la mântuirea lor finală, cu ajutor de sus – partea practică, de trăit cu Domnul):

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră lucrați-vă mântuirea voastră până la rodire și la coacerea roadelor, cu spaimă şi tremur de groază de pierderea mântuirii, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea – vă ajută în umblarea voastră pe calea mântuirii, până la capăt / vedeți articol despre umblarea cu Domnul, în parteneriat cu El /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii (nu mântuirea pe veci); aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

Romani 12
1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia (să nu fiți urâți ca lumea care știm că zace în cel rău), ci să vă prefaceţi – să vă transformați (metamorfozați), prin înnoirea minţii voastre (să vă gândiți la, să fiți preocupați de lucrurile Împărăției în care ați intrat), ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

În acest ultim verset este descrisă transformarea unei omizi (urâte) în fluturele frumos / vedeți articol / .

Cui slujești, cu acela vei fi.

Ce alegi să fii?

La ce se referă versetele din Filipeni 2.12 și 13 – la conlucrarea cu Dumnezeu (parteneriatul, sinergia) în umblarea cu Domnul, până la capăt, la ajungerea la Premiu

Continui seria despre legăminte, scrisă (copiată sau tradusă?) de un adept al învățăturii dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Despre Noul Legământ:

a). ”Pentru Biserica – Dumnezeu se angajează sa-i mântuiască, sa-i păstreze si sa-i prezinte in slava desăvarșiti pe toti cei care au crezut in Fiul Sau, Isus Christos: „Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Christos” (Fil. 1:6)”. – în realitate, unii abandonează umblarea cu Domnul și în acest fel, renunță la Premiul alergării!

Ca de obicei, cei cu mântuirea pe veci extrag din Biblie doar versetele care le convin lor, în încercarea vicleană de a arăta că mântuirea nu se poate pierde – de exemplu a găsit versetul de mai sus, dar nu a găsit (în aceeași carte!):

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

versetul 12: Lucrați-vă în vederea rodirii (până la capăt) mântuirea voastrăîn contast cu cei care au intrat pe calea mântuirii (în procesul de mântuire) din / Pilda semănătorului / , dar au abandonat și nu au ajuns să producă roade până la coacerea lor – cu sensul de Continuați să vă lucrați în vederea rodirii și a coacerii roadelor (până la capăt) mântuirea voastră inițială (erau intrați pe calea mântuirii), cu fobie, spaimă, teamă și tremur de groază de renunțare și de ceea ce ar produce aceasta, de pierderea mântuirii / vedeți articol cu termenii din limba greacă / și / articol / .

Conlucrarea cu Dumnezeu, parteneriatul (sinergia) cu Dumnezeu: versetul 13 pentru că Dumnezeu continuă să vrea să vă ajute (acest ajutor este harul) în umblarea voastră: vă energizează / vedeți articol / și adaugă voință la voința voastră ca să înfăptuiți planul lui Dumnezeu cu voi, să umblați cu Domnul până veți ajunge la mântuirea voastră viitoare!

Dumnezeu ne-a ajutat să intrăm pe calea mântuirii (în procesul de mântuire), continuă să ne ajute în această umblare după regulile impuse de El (Dumnezeu nu Se schimbă și nu ne-a oferit mântuirea ușuratică), dacă și cât timp vrem să umblăm cu El! Harul, fiindcă este o Lege, are pretenții pentru ajungerea la mântuirea finală / vedeți aceste pretenții / .

Doar dacă vei continua să umbli cu Domnul, în har, cu ajutor de sus, vei ajunge la destinația fericită!

Bomboana otrăvită a dracilor

bomboane toxice

Să vedem în continuarea cum satana ar vrea să ne asigure că putem fi mântuiți FĂRĂ FAPTE, numai prin credința teoretică (care știm că este a dracilor și nu mântuie, de la care este sunt și învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică pe veci), prin faptul că povestește lucruri reale din Noul Testament (aceasta este dulceața bomboanei), dar mijlocul este toxic (poate face să pară învățătura dracilor ca fiind reală)! Diavolul nu ar fi diavol dacă nu ar încerca să ne otrăvească spiritual prin înșelare! Lupul răpitor cu mântuirea pe veci continuă (ce am prezentat în articolele anterioare) cu:

Cartea Evrei … etc – zice cine este autorul etc, ia niște lucruri adevărate și trage concluzia falsă că mântuirea nu se poate pierde, și asta chiar din cartea Evrei, care vorbește extrem de clar despre pierderea mântuirii și ne prezintă Galeria celor care au umblat cu Domnul PRIN FAPTELE LOR!

Ne prezintă contrastul dintre ritualurile Legii lui Moise și închinarea simplă în Legea harului – așa cum am arătat în mai multe articole, se făcea trecerea de la ritualurile (faptele) vechii Legi, la faptele (umblarea cu Domnul) Legii noi – în Noul Testament era vorba despre abandonarea ritualurilor vechi pentru umblarea cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul); nu s-a făcut trecerea de la ritualurile vechi la mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci și atât – ești mântuit și nu mai scapi nici să vrei – aceasta este numai minciuna demonilor!

Tema cărţii se axează pe cuvântul „mai bun”, şi apar îndemnuri de tipul „haideți, și haideți să” şi „perfect”haideți și haideți să (facem ce trebuie) nu este mântuirea iluzorie pe moment (numai prin credința teoretică) ci continuă, PRIN FAPTE! Nu există în această carte mântuire numai prin har, ci PRIN FAPTE, prin umblarea cu Domnul, în har, până la capăt, la mântuirea finală viitoare.

Epistola ne prezintă superioritatea lui Isus Hristos – cei care dau din gură cu Isus Cristos, întâi să umble cu Cristos:

1 Ioan 2.6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

Cei care au vrut să fie mântuiți numai prin har au fost numiți de Ioan Botezătorul, inspirat de Dumnezeu ”pui de vipere”, așa că pe Dumnezeu nu L-a înșelat nimeni cu datul din gură cu ”numai prin har, numai prin credință” – a dracilor care nu mântuie, ni se spune în Iacov 2 / vedeți articol / .

2 Timotei 2.19 Totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigilul acesta: Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui – după conținut, nu după etichetă / vedeți articol / (am văzut în articolele predecente că Saul și-a alterat conținutul, dar și-a păstrat credința teoretică – degeaba, că pe Dumnezeu nu L-a putut înșela nimeni, niciodată) şi: Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! – dacă nu îți trăiești practic până la capăt, PRIN FAPTE, credința ta, ajungi să fii lepădat de Dumnezeu!

Saul a primit Duhul Sfânt, dar degeaba – a ales să nu umble cu Domnul până la capăt!

Învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde nu au nicio susținere biblică, așa că adepții lor încearcă să le justifice prin doctrinele dracilor, care zic că oamenii sunt complet decăzuți și nu au deloc voință liberă, Dumnezeu i-a ales numai pe cei foarte puțini pentru mântuire, pe ei îi sfințește (prin Duhul Sfânt) și ei nu mai pot cădea – sunt mântuiți pe veci.

Dar dacă ne uităm la istoria (scurtă) a lui Saul din Biblie, vedem că este invers.

1 Samuel 13
1 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani peste Israel – să vedem de ce numai 2 ani:
13 Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;
14 dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.”

Este vorba despre Saul, care fusese apreciat și ales de Dumnezeu:

1 Samuel 9
1 Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare şi voinic.
2 El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus.
3 Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.”
4 Saul a trecut prin muntele lui Efraim şi a străbătut ţara Şalişa fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit.
5 Ajunseseră în ţara Ţuf, când Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.”
6 Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.”
7 Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci şi n-avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?”
8 Sluga a luat din nou cuvântul şi a zis lui Saul: „Uite, eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.” –
9 Odinioară în Israel, când se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem să mergem la văzător!” Căci acela care se numeşte azi proroc, se numea odinioară văzător. –
10 Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!” Şi s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu.
11 Pe când se suiau ei spre cetate, au întâlnit nişte fete care ieşiseră să scoată apă; şi le-au zis: „Aici este văzătorul?”
12 Ele le-au răspuns: „Da, iată-l înaintea ta; dar du-te repede, astăzi a venit în cetate, pentru că poporul aduce jertfă pe înălţime.
13 Când veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănânce; căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa; după aceea, mănâncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă, dar, căci acum îl veţi găsi.”
14 Şi s-au suit în cetate. Tocmai când intrau pe poarta cetăţii, au fost întâlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime.
15 Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel şi-i zisese:
16 „Mâine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu, Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.”
17 Când a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.”
18 Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porţii şi a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.”
19 Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime şi veţi mânca astăzi cu mine. Mâine te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.
20 Nu te nelinişti de măgăriţele pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?”
21 Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce, dar, îmi vorbeşti astfel?”
22 Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui i-a vârât în odaia de mâncare, le-a dat locul cei dintâi între cei poftiţi, care erau aproape treizeci de inşi.
23 Samuel a zis bucătarului: „Adu porţia pe care ţi-am dat-o, când ţi-am zis: „Pune-o deoparte.”
24 Bucătarul a dat spata şi ce era pe ea şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat, pune-o înainte şi mănâncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat când am poftit poporul.” Astfel Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea.
25 S-au coborât apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul casei.
26 Apoi s-au sculat dis-de-dimineaţă; şi în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş şi a zis: „Scoală-te, şi te voi însoţi.” Saul s-a sculat, şi au ieşit amândoi, el şi Samuel.
27 Când s-au coborât la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră.” Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum”, a zis iarăşi Samuel, „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.” :

1 Samuel 10
1 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
6 Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om.
7 Când ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.
8 Apoi să te cobori înaintea mea la Ghilgal; şi eu mă voi coborî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, până voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.”
9 De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s-au împlinit în aceeaşi zi.
10 Când au ajuns la Ghibeea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de proroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi el a prorocit în mijlocul lor.
11 Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte au văzut că prorocea împreună cu prorocii şi îşi ziceau unul altuia în popor: „Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între proroci?”
12 Cineva din Ghibeea a răspuns: „Şi cine este tatăl lor?” – De-acolo zicala: „Oare şi Saul este între proroci?” –
13 Când a sfârşit de prorocit, s-a dus pe înălţime.

15 Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi, dar, ce v-a spus Samuel.”
16 Şi Saul a răspuns unchiului său … Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.
Saul ales împărat prin sorţi
22 Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Şi Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.”
23 Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s-a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus.
24 Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul?
26 Şi Saul s-a dus acasă în Ghibeea, însoţit de o parte din ostaşi, a căror inimă o mişcase Dumnezeu.

În text ni se povestește că Dumnezeu l-a ales pe Saul să fie împărat și cum întâmplarea cu măgărițele pierdute a fost de la Dumnezeu, ca să-l ducă pe Saul la prorocul Samuel, cel prin care vorbea Dumnezeu și care știa că va veni.

Istoria s-a petrecut cu cei care erau sub Legea veche și era mare lucru ca Duhul Sfânt să coboare peste un om atunci (chiar dacă era din poporul ales). Câți au avut parte de așa ceva? Foarte puțini (prorocii), probabil 1 din 10.000, și doar rar și pentru foarte puțin timp, atunci când vorbea Dumnezeu prin ei. Duhul Sfânt a coborât peste Saul și i-a schimbat inima (și până atunci era smerit și umblase cu Domnul, de aceea l-a ales Dumnezeu).

Saul a beneficiat de faptul că a fost ales de Dumnezeu, dar nu a rămas mult timp cu Domnul. A luat-o razna, nu a mai ascultat de Dumnezeu:

1 Samuel 15
9 Dar Saul şi poporul au cruţat pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire, şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.
Neascultarea lui Saul
10 Domnul a vorbit lui Samuel şi i-a zis:
11 „Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele.

Saul nu a mai vrut să asculte de Domnul – și atunci nu avea voința liberă? Vedem că a avut-o și a făcut ce a vrut el, s-a îndepărtat de Dumnezeu și Dumnezeu l-a lepădat (au fost mai multe neascultări, cum scrie și în Evrei 10 Dacă o ținem păcătuind, după ce am ajuns la cunoașterea lui Dumnezeu …).

Ca urmare a neascultării de Dumnezeu, Dumnezeu l-a lepădat pe Saul. Nu l-a mai ajutat faptul că a fost ales de Dumnezeu, după ce nu a mai umblat cu Dumnezeu.

1 Cronici 10
1 Filistenii s-au luptat cu Israel, şi oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea filistenilor şi au căzut morţi pe muntele Ghilboa.
2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchi-Şua, fiii lui Saul.
3 Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit.
4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină aceşti netăiaţi împrejur să mă batjocorească.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci se temea. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea – alesul lui Dumnezeu, care nu a avut folos de la alegere decât atâta timp cât a umblat cu Dumnezeu, practic, PRIN FAPTELE lui.
5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit.
6 Astfel a pierit Saul şi cei trei fii ai lui, şi toată casa lui a pierit în acelaşi timp.
7 Toţi bărbaţii lui Israel care erau în vale, văzând fuga şi văzând că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat acolo – au câștigat filistenii!
13 Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.
14 N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.

Pe Saul, cel care avusese Duhul Sfânt, l-a îndepărtat de Dumnezeu (chiar dacă continua să se pretindă sfânt și ales) mândria lui, care a produs neascultare. S-a întâmplat cum ne-a spus Domnul Isus în Pilda semănătorului, că pe unii care au intrat pe calea mântuirii (în proces de mântuire), preocupările lumii îi vor face să cadă și să fie pierduți.

Nu există nici o justificare biblică pentru mântuirea pe veci. Doar dacă umbli cu Domnul (cu ajutor de sus, prin Duhul Sfânt) până la capăt, vei ajunge cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Despre David – Dumnezeu i-a apreciat doar pe cei care au umblat practic cu El

Continuarea articolelor despre falsificarea conținutului Bibliei ca să pară reală erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde – despre legăminte.

Citez: Legământul cu David. (2 Sam. 7:4-16; 1 Cr. 17:3-15), este un legământ necondiționat – un legământ este un contract între părți, nu există legământ necondiționat, am văzut în Biblie că nici măcar promisiunile lui Dumnezeu nu au fost necondiționate – Dumnezeu s-a căit de răul pe care a vrut să-l facă celor din poporul ales când ei s-au pocăit și i-a părut rău de binele pregătit pentru ei, când ei s-au îndepărtat de trăirea practică cu Dumnezeu (tot popor ales erau, dar degeaba).

Pe David, Dumnezeu l-a ales să fie viitorul împărat (după lepădarea de Saul) pe baza umblării lui cu Domnul de până atunci. Să vedem ce ne spune Biblia despre David:

1 Samuel 16
1 Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.”
11 Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.”
12 Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!”
13 Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare – mai ales în vechime, Duhul Sfânt venea peste sfinții care au trăit cu Domnul PRIN FAPTELE LOR! Nu l-a găsit pe David zăcând în fața ubui birt (a umblat practic cu Domnul, că nu se credea mântuit pe veci cu sola fide, sola gratia etc).

1 Samuel 17
34 David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,
35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.
36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu.”
37 David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!”

Descrierea lui David:

32 David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul tău va merge să se bată cu el.”
33 Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”

Dacă un copil (era și mai mic când a făcut așa) a învins și chiar a omorât leu și urs, este clar că a avut ajutor de la Dumnezeu și – mai ales sub Legea lui Moise – nu aveau pe Dumnezeu că ei decât cei care trăiau cu Dumnezeu, sfinții lui Dumnezeu!

Ereticul care folosește lucruri din Biblie ca să falsifice conținutul Bibliei ca să pară reală mântuirea pe veci nu s-a uitat la viața lui David de până atunci (ei falsifică conținutul Bibliei prin extragerea unor versete din context). Dacă ne uităm la viețile celor apreciați de Dumnezeu, vedem motivul acestei aprecieri, umblarea lor practică cu Domnul!

În Legământ cu Domnul: dacă continui să umbli cu Domnul ajungi la destinația fericită; dacă renunți, nu ajungi

Cum se încheiau legămintele cu jurământ în vechime (așa făceau cei care erau sub Legea veche):

Deuteronom 29
12 stai înaintea Domnului Dumnezeu ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău

Vedem că legământul a fost un contract între oameni și Dumnezeu, inițiat la porunca lui Dumnezeu cu cei care atunci făceau parte din poporul ales (dar care nu au beneficiat de această alegere decât atunci când au umblat cu Dumnezeu!).

Facerea 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” am arătat în acest articolDumnezeu a binecuvântat pe Avraam ca urmare a umblării lui cu Domnul PRIN FAPTELE LUI de până atunci și pentru că Dumnezeu a știut că Avraam va umbla și în continuare cu Domnul și își va învăța și urmașii să facă la fel – binecuvântarea urmașilor este prin învățătura sănătoasă cu mântuirea PRIN FAPTE în har, nu prin ușurătatea mântuirii pe veci
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Cum se încheia un legământ cu jurământ: un animal (de exemplu o vită) era tăiat în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând că așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în legământul acela.


Că nu mai suntem sub Lege, ci sub har, înseamnă că am ieșit de sub osânda (condamnarea) Legii vechi și am intrat sub autoritatea Legii noi, a harului, care știm că este o Lege dată de Dumnezeu și are pretenții – / vedeți aici / .

Harul este ajutorul dat de Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul până la capăt și este dat cu dedicație, strict pentru acest scop. Jertfa Domnului Isus folosește doar celor care umblă cu Domnul; nu este de folos celor care pretind că pot să umble cu demonii, că nu există cădere din har, că mântuirea nu se poate pierde.

Dacă nu îndeplinești scopul harului:

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă veșnică credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Dacă nu mai umbli cu Domnul (și nu vei ajunge la Premiul alergării), ai ieșit din har (nici nu mai ai din ce har cădea) și pentru că ai ieșit de sub autoritatea Legii harului (care poate să te ajute să umbli cu Domnul, altfel nu te mântuie), astfel ai intrat iar sub puterea de condamnare a Legii vechi, dată lui Moise (nu există altă lege) și care știm că nu a fost dată spre mântuire, ci pentru cunoașterea păcatelor. Vei fi judecat după Legea dată lui Moise, care nu a scăpat pe nimeni (de aceea scrie în versetul 28 de mai sus despre Legea lui Moise).

Legământul cu Dumnezeu este un contract, în care fiecare parte trebuie să își facă partea în mântuire. Dumnezeu a făcut și face partea mai grea, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră, să împlinim pretențiile Legii harului. Dacă nu, ajungi să fii condamnat pe veci de Legea lui Moise – am arătat în articolele anterioare, după pildele Domnului Isus, că cei intrați pe calea mântuirii, dar care nu au produs roade vrednice de pocăința lor, pentru că au vrut să fie mântuiți FĂRĂ FAPTE, nu au ajuns să fie mântuiți în final:

Matei 24
48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii – se crede mântuit pe veci
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două – ca urmare a nerespectării Legământului harului, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. – Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Ai intrat în legământ cu Dumnezeu. Umblă cu Dumnezeu, în harul Lui, PRIN FAPTELE TALE vrednice de pocăința ta, până la capăt! Pentru că merită efortul alergării pentru Premiul ceresc și pentru că altfel vei avea o mai mare pedeapsă în veșnicia rea!

Ce înseamnă să veghem

Matei 24
Îndemn la veghere
36 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
38 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39 şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
40 Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.
41 Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
42 Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
43 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
44 De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
45 Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
46 Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
47 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

La ce veghere ne îndeamnă Domnul Isus, doar să fim sfinți și statici, adică să nu ne murdărim, dar să nu facem nimic pentru Împărăție? Mântuiți și atât? Ne spune chiar Domnul Isus ce așteaptă de la noi, ce pretenții are pentru mântuirea fiecăruia, în capitolul următor 25 din Evanghelia după Matei, am arătat începând cu acest articol că după intrarea pe calea mântuirii, pentru propria mântuire, fiecare trebuie să umble practic cu Domnul, PRIN FAPTELE LUI, cu mare ajutor de sus (doar așa putem, nu singuri).

Să veghem înseamnă să ne vedem mai departe de umblarea noastră cu Domnul, prin faptele noastre, până la capăt, să nu renunțăm la umblarea cu Domnul! Sfinții statici vor rămâne pe dinafară de Împărăție!

Unii se folosesc de extragerea versetelor din context ca să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, dar în tot capitolul 25 ni se prezintă prea clar ce cere Dumnezeu de la noi pentru ca să ajungem la mântuirea finală: umblarea cu Domnul practic, PRIN FAPTE, până la capăt! Avem ajutor de sus (numit har) pentru aceasta, știm că Dumnezeu Și-a făcut și își face partea Lui mai mare în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră.

În pilda fecioarelor sfinte, au ajuns să fie mântuite în final doar cele care aveau FAPTE, la fel în pilda talanților / vedeți articolul anterior / , la fel în prezentarea Judecății viitoare care va fi după fapte, când doar cei CU FAPTE vor ajunge să fie cu Domnul! Toți erau sfințiți (mântuiți inițial), au vrut să fie mântuiți și au crezut că vor fi, dar au fost mântuiți în final doar cei care au umblat cu Domnul, PRIN FAPTELE LOR, până la capăt!

49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii – sola fide, sola gratia, hâc hâc soli satana gloria
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor – a celor care vor mântuirea dar fără să umble cu Domnul PRIN FAPTELE LOR; am arătat aici că Domnul Îi cunoaște pe cei care sunt ai Lui după conținut, după FAPTELE lor, nu după datul din gură (cu mântuirea pe veci); acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Cui slujești, cu acela vei fi (indiferent de datul din gură cu mântuirea pe veci cu solele, nu vor exista suficiente învățături ale dracilor ca să te scape de mânia viitoare)!

Domnul Isus ne spune despre cei care au ajuns să fie mântuiți în final PRIN FAPTE și despre unul care a vrut să fie mântuit FĂRĂ FAPTE

Asemenea celor numiți de Ioan botezătorul ”pui de vipere” / vedeți articol cu text / , și aici Domnul Isus ne prezintă un mântuit pe veci FĂRĂ FAPTE și unde ajunge el în veșnicie.

Domnul Isus a spus ucenicilor o pildă:

Matei 25
14 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care atunci când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21 Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!
22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23 Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!

Cei care au intrat în bucuria Stăpânului lor sunt cei care erau intrați în procesul de mântuire și au umblat cu Domnul PRIN FAPTELE LOR, până la capăt (când au stat față în față cu Domnul, la Judecata finală, care știm că este DUPĂ FAPTE – Apocalipsa 20.11-15). După ce au intrat pe calea mântuirii, AU AJUNS SĂ FIE MÂNTUIȚI PRIN FAPTELE LOR, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul).

24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: – se observă vrăjelile cu vorbe umflate de religiozitate superficială, falsă, numai prin credință (care este a dracilor și nu mântuie, scrie în Iacov 2): harul suveran, harul irezistibil, pe veci asigurat în Cristos cu solus Christus etc.
25 mi-a fost teamă – minte, adevărul este că a vrut să fie mântuit în veșnicie, dar fără fapte! şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ – nu a vrut să lucreze pentru Domnul, nici măcar cu puținul talant primit! iată-ţi ce este al tău!”
26 Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş (nu era temător, ci se pretindea mântuit pe veci fără fapte) – nu i-a mers cu sola fide! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28 Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29 Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!
30 Iar pe robul acela netrebnic (și el era robul Stăpânului, și el era intrat pe calea mântuirii, ca ceilalți, dar și-a pierdut mântuirea inițială), aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” – cu sola gratia (mântuirea ușuratică, numai prin har, pe veci) a ajuns în partea rea și nefericită a veșniciei.

Cel care era rob (era intrat în procesul de mântuire, fusese deja mântuit cu mântuirea inițială) și nu a vrut să facă nimic, a vrut să fie mântuit în final FĂRĂ FAPTE, dar a ajuns în chinul veșnic!

”Niciodată nu v-am cunoscut” – pentru că nu mai aveau fapte (roade vrednice de pocăință)

Am văzut mai multe articole și comentarii pe acest subiect. Această expresie (din titlu) a Domnului Isus (la Judecata finală) este folosită de adepții mântuirii pe veci ca justificare (falsă) că aceia nici nu au intrat pe calea mântuirii, deci nu au fost mântuiți, așa că mântuirea nu se poate pierde. Și alții au găsit în texte ceea ce am găsit și ei: este vorba despre oameni care erau intrați pe calea mântuirii, dar care nu au umblat cu Domnul până la capăt! Nu erau din cei care nu au intrat pe cale (care nu veniseră la mântuire), ci dintre frați, cei care au intrat în procesul de mântuire prin har, prin credință, dar nu și-au trăit practic mântuirea lor, PRIN FAPTE (de exemplu fecioarele neînțelepte, care au vrut să fie mântuite, DAR FĂRĂ FAPTE) sau au renunțat să mai umble cu Domnul, preocupați de lucrurile lumii (de care scăpaseră) s-au întors la ale lumii:

Matei 7
21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce FACE voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” – Formulă folosită de rabini pentru a excomunica (vedeți și în Matei 25.12 – trad. VBRC)

”Niciodată nu v-am cunoscut” era doar o formulă folosită pentru excomunicarea celor care au luat-o pe alte căi și se referă la faptul că Domnul i-a cunoscut, dar degeaba, fără folos pentru mântuirea finală, la care nu au ajuns!

La urmă, Judecătorul nu îi va recunoaște pe cei pe care i-a cunoscut pentru o vreme, dar care au renunțat să umble cu El, prin faptele lor, cu ajutor de sus. Chiar dacă ești sfânt (ca fecioarele neînțelepte), după FAPTELE TALE vei fi judecat și ți se va decide intrarea în partea corespunzătoare din veșnicie (nu după sole). Fără FAPTE, rămâi pe dinafară de Împărăție, nu ajungi la Premiul dorit!

TESTul că te cunoaște Dumnezeu

1 Corinteni 8.3  Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

1 Ioan 5.3  Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.

Unii eretici cu învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci folosesc expresiile rostite de Domnul Isus că nu i-a cunoscut (la Judecata finală) ca dovadă că aceștia nici nu au fost vreodată mântuiți – DECI NU ÎȘI POT PIERDE MÂNTUIREA.

Am arătat că Domnul Isus a rostit o formulă folosită de rabini pentru a excomunica, în realitate era vorba despre oameni cunoscuți, dar care au renunțat să mai umble pe calea dreaptă (corectă), pentru mântuirea lor; nu că nu au fost vreodată mântuiți, ci că au renunțat la umblarea lor.

Există oameni care vor să pară religioși ca să primească aprecierile celorlalți, unii se pretind mântuiți pe veci și vor să fie ca lumea și să poată face orice – adică să trăiască ca înainte de a se converti, dar să nu își piardă mântuirea – nu mai au ce pierde! Sunt oameni care au intrat pe calea mântuirii, cum spunea Daniel (într-un comentariu), cei care i-au cunoscut au văzut schimbarea la ei, dar schimbarea nu i-a ținut până la capăt, cum spune Domnul Isus în Pilda semănătorului / aici / . Din diferite motive, nu au umblat cu Domnul până la capăt, la mântuirea viitoare din veșnicia cu Domnul (unii au renunțat la umblarea lor pentru că au aflat că pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea).

De ce nu îi va mai cunoaște Domnul Isus, la judecata finală, pe cei intrați pe calea mântuirii (care știm au fost cunoscuți de Domnul)? Pentru că mai are după ce să îi cunoască: DUPĂ FAPTE!

Dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui – aparține Noului Testament, deci Legii harului, care nu te mântuie dacă nu umbli cu Domnul până vei ajunge la destinația fericită! ”dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu” – este cunoscut DUPĂ PĂZIREA PORUNCILOR Domnului, adică DUPĂ TRĂIREA LUI cu Domnul, DUPĂ FAPTE!

Nu doar cei care au fost religioși (falși) pentru o vreme, nu vor fi cunoscuți de Domnul (care atunci va fi Judecător), ci și cei care au venit la pocăință, dar nu i-a ținut mult (din diverse motive), au intrat pe calea mântuirii, dar au renunțat la umblarea lor cu Domnul – unii au căzut tocmai din cauza ereziei nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde – celor care au fost cunoacuți le va spune Domnul Niciodată nu v-am cunoscut – din LIPSA FAPTELOR – nu mai are după ce să îi cunoască! Test: umbli cu Domnul, PRIN FAPTE? Respecți CERINȚELE LEGII HARULUI / scrise aici / ? Dacă nu te cunoaște Domnul acum, nu te va cunoaște nici când să-ți dea mântuirea finală, la Judecata viitoare! / vedeți categoria Timpurile mântuirii (ale procesului de mântuire) / .

Am arătat că harul nu mântuie, ci este ajutorul dat de Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul, să ajungem la mântuirea finală și ARE PRETENȚII. Degeaba ai intrat în har, dacă nu rămâi în har și nu te folosești de acest ajutor ca să umbli cu Domnul, până vei ajunge la destinația fericită!

Mântuirea = sfințenie + FAPTE

Matei 25
1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui toate au fost sfinte și au dorit toate să fie mântuite (nu cei din lume așteaptă Mirele)
2 Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte – primele au vrut să fie mântuite, dar numai prin sola gratia, sola fide și au rămas afară; cele înțelepte au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE!
3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn – au intrat în procesul de mântuire, dar au crezut că vor ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE (uleiul simbolizează faptele bune ale celor intrați pe calea mântuirii);
4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase – mântuirea este PRIN FAPTE
5 Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.
6 La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele” – țeapă!
9 Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”
10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
11 Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”
12 Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!
13 Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului – este un îndemn pentru frați (nu pentru cei din lume să vegheze)!

Fraților, celor intrați în procesul de mântuire, li se va putea spune la urmă ”nu vă cunosc” – datorită LIPSEI FAPTELOR, după care vor fi judecați – doar faptele bune din umblarea practică cu Domnul le pot asigura celor intrați pe calea mântuirii (sfinților), mântuirea finală. Sigur că este vorba despre frați, cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (au fost cunoscuți de Domnul), dar s-au mulțumit să se creadă mântuiți pe veci numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE. Au avut mântuirea, dar au pierdut-o (au renunțat la ea) când s-au întors la lucrurile lumii. Nu se referă la cei care sunt printre frați, dar nu sunt mântuiți, ci la cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (mântuirea la timpul trecut), dar nu au umblat cu Domnul practic, PRIN FAPTELE LOR. Toate fecioarele erau sfinte (nu cei din lume care se cred frați sunt sfinți), dar unele nu au avut FAPTE, au crezut că pot ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE!

La MÂNTUIREA viitoare poți ajunge numai prin sfințenie + prin FAPTE!

Domnul Isus ne prezintă fecioarele înțelepte, care au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE și pe cele neînțelepte, care erau și ele sfinte, dar fără fapte.

În această pildă, Domnul Isus ne spune că numai prin sfințire nu vei ajunge să fii mântuit, în partea fericită a veșniciei!

Ce înseamnă formula ”Niciodată nu v-am cunoscut” – că au intrat degeaba pe calea mântuirii!

Am întâlnit Nicodată nu v-am cunoscut sau Nu vă cunosc în Pilda celor 10 fecioare și în pilda cu casa zidită pe stâncă sau pe nisip etc.

Cei cu erezia cu mântuirea pe veci ar vrea să ne zică că se referă la faptul că unii sunt în biserici, dar sunt nemântuiți. În realitate, în următorul text (iau unul dintre ele, cel mai cunoscut):

Matei 7
21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor – nu cei care au vrut mântuirea numai prin datul din gură cu solele (numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE), ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri – MÂNTUIREA ESTE DOAR PRIN FAPTE!
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” – era vorba despre cei care au lucrat cu Domnul (prin puterea Lui), că nu ieșeau demonii fără ca ei să fi cunoscut Numele Domnului! Este vorba despre cei care nu doar că au umblat pe calea Domnului (un timp), ci chiar au făcut minuni în Numele Lui, deci în părtășie cu Domnul! Sigur că erau cunoscuți (spiritual) de Domnul.
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”  – este formula folosită de rabini pentru a excomunica, adică cu aceste cuvinte îi excomunicau pe cei cu care au avut de-a face, deci îi cunoșteau!

Această formulă nu se referă la cei care nu L-au cunoscut deloc pe Domnul, ci era formula folosită pentru excomunicarea celor cunoscuți, simbolizează faptul că L-au cunoscut degeaba pe Domnul: au fost intrați pe calea mântuirii, dar nu au umblat cu Domnul până la capăt! Similar cu ce ni se spune în Pilda semănătorului / vedeți articol / , despre cei care au primit Cuvântul (și l-au crezut, dar au renunțat la umblarea lor cu Domnul din diverse motive). Despre ei scrie în cunoscutul text din Evrei 10 (în care este vorba despre pierderea mântuirii):

Le scrie fraților (celor cunoscuți de Domnul, intrați pe calea mântuirii):
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său

26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32 Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe – este vorba de frați, care sunt cunoscuți de Domnul!

Vedem foarte clar că dacă frații, cei veniți la pocăință (care erau intrați în propriul lor proces de mântuire, cu Domnul) și au umblat un timp în părtășie cu Domnul, au renunțat la umblarea lor pe calea mântuirii (poate se prefăceau sfinți, în continuare), pentru ei nu a mai rămas nicio Jertfă (nu mai există alta), pentru că au inactivat, pentru ei, Jertfa Domnului Isus.

Pentru cei care au renunțat la umblarea cu Domnul, este ca și când nici nu ar fi intrat în procesul de mântuire – la aceasta se referă nu v-am cunoscut!

Dumnezeu ne-a născut din nou spre speranța mântuirii finale (viitoare)

1 Petru 1
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Dumnezeu ne-a născut din nou spre speranța mântuirii finale (viitoare), la care vor ajunge doar cei care continuă umblarea lor cu Domnul până la ajungerea la destinația fericită, nu că suntem deja mântuiți pe veci și atât!

De veșnicie are Dumnezeu grijă, dar și noi trebuie să ne facem fiecare partea lui, cu ajutor de sus (să umblăm cu Domnul) pentru că numai așa putem ajunge la împlinirea acestei speranțe!

9 veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre (credința mântuitoare este cea trăită practic, prin fapte, scrie în Iacov 2 și vezi lista cu lucruri de făcut ca să ajungi la destinația fericită), mântuirea sufletelor voastre.
12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
”Evanghelia” drăcească (învățăturile dracilor cu încercarea de justificare prin Doctrinele dracilor) îți oferă mântuirea falsă (iluzorie) prin datul din gură cu ”numai prin…” fără fapte. Evanghelia adevărată arministă a harului are cerințele umblării cu Domnul, în har, prin fapte, până la capăt!

Și să fiu găsit în El – LA FINALUL ALERGĂRII pentru Premiul ceresc

Să vedem din nou despre falsificarea Bibliei (mesajul ei) prin extragerea versetelor din context.

Filipeni 3.9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

S-ar părea că versetul vrea să spună că să nu faci fapte (roade vrednice) pentru mântuirea ta, că ești mântuit pe veci numai dacă dai din gură cu ”numai prin credință” (care este a dracilor, de la care provine învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci și care nu mântuie, ni se spune în Iacov 2). Dar se făcea trecerea de la ritualurile vechii Legi dată prin Moise la Legea harului, deci la aceasta se referă apostolul, care continuă:

10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
   Aceasta este mântuirea arministă prin fapte în umblarea cu Domnul pe calea mântuirii. Apostolul nu a oferit mântuirea ușuratică în versetul 9, ci făcea trecerea de la prima Lege (a lui Moise) la a doua, Legea harului.
Versetul este Filipeni 3.9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire / dreptate a mea pe care mi-o dă Legea dată prin Moise, cu care fuseseră obișnuiți de multe generații, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos – numai credința trăită practic, care duce la umblarea cu Domnul, prin faptele noastre contează!, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – ca după îndreptățirea inițială să poți primi Duhul Sfânt, care să te ajute ca în umblarea ta cu Domnul, să îți faci propria îndreptățire prin faptele tale – știm că după fapte vom fi toți judecați, nu după harul ieftin (fals) care pretinde că dă mântuirea ușuratică (dar falsă), cu sola fide, sola gratia și alte superficialități demonice! Vedeți în Iacov 2 că după credința inițială trebuie să faci fapte, pentru mântuirea ta!
şi să fiu găsit în El înseamnă că vrea să rămână până la capăt cu Domnul, cu trăirea practică, prin faptele lui, pentru că numai așa va putea ajunge în partea fericită a veșniciei (și pe baza textului din Filipeni). Nu credea în mântuirea primită pe moment, pentru veci și atât, ci apostolul ne prezintă mântuirea ca un proces, o alergare după reguli, până la capăt, la răsplătirea cu Premiul final, mântuirea viitoare!

Harul este ajutorul de sus în procesul mântuirii fiecăruia

Ce este harul? Mântuire pe veci într-un moment sau ajutor de sus ca să umblăm cu Domnul (să facem bine ceea ce nu au reușit să facă perfect cei de sub Legea dată prin Moise), ca să ajungem la mântuirea finală?

Dacă mântuirea ar fi numai așa, că te-a ales Zeul-computer (la facerea lumii), te-a mântuit cu de-a sila și apoi poți face orice, că nu mai scapi din har, Noul Testament ar fi scurt: Ești mântuit (dacă vrei și ai chef, umbli cu Domnul, sau nu, oricum nu contează). Sfârșit.

În textele folosite ca să pară reală mântuirea pe veci, în realitate este combătută Legea veche, cu ritualurile ei (când scrie despre faptele Legii), nu că nu trebuie să umbli cu Domnul, cu faptele tale! Dumnezeu nu ne-ar mai fi dat în Biblie Vechea Lege, dacă schimbarea a fost așa de mare, încât sub har ar fi apărut mântuirea ușuratică, pe veci și atât. Vechiul Testament ar fi cuprins Facerea, eventual o pomenire (scurtă) a Legii vechi și gata.

Dar dacă trebuie să contribui practic la mântuirea ta, umblând cu Domnul cu faptele tale, cu ajutor de sus, are sens să ni se dea Noul Testament (cuprinde cerințele Domnului Isus pentru mântuirea fiecăruia și exemplele celor care au umblat cu Domnul, primii ucenici) și Vechiul Testament (cerințele lui Dumnezeu ca oamenii să îndeplinească perfect ritualurile, pentru mântuire).

Mântuirea este un proces, o alergare cu Domnul pentru Premiul ceresc, dacă ajungi la destinație. Diferența față de vechea Lege este faptul că acum avem ajutor de sus: HARul. Harul nu este iluzionismul care dă mântuirea pe veci, ci este ajutorul de sus în propriul proces de mântuire al fiecăruia.

Harul nu ne dă mântuirea ușuratică, pe veci și nu mai scapi nici să vrei, ci are cerințe (ca ale Legii vechi): ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie. În orice învățături în care ”harul” îți dă mântuirea ușuratică, poți înlocui termenul har cu drac, că ale dracilor învățături sunt!

Înscenare sau viață pentru TOȚI

Romani 5
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru TOȚI oamenii o hotărâre de neprihănire / dreptate care dă viaţa (veșnică).

Cei cu doctrinele dracilor ar vrea să ne ofere mântuirea ușuratică, numai prin teoria credinței într-o înscenare: oamenii nu au mai avut voință liberă, Dumnezeu (”în dragostea lui” – o ”dragoste” monstruoasă) i-a ales numai pe unii ca să fie mântuiți (nu contează fraierii ceilalți), L-a trimis pe Fiul Lui să se jertfească pentru cei puțini (slăbănoagă jertfă, cam la fel de slabă ca a animalelor, din vechime), a mers harul irezistibil și obligatoriu peste cei aleși (de parcă tatăl din Pilda fiului pierdut s-a murdărit în balega porcilor!) și i-a mântuit într-un moment, pentru veci și cam atât (dacă ei umblă cu Domnul sau nu, este tot aia, că sunt deja asigurați în Cristos, pe veci, orice ar face ei apoi!).

Vedem că acest dumnezeu monstruos nu mântuie pe nimeni (este satana care îi înșală cu credința dracilor din Iacov 2), jertfa este slăbănoagă (numai pentru ei, cei foarte puțini care au primit învățăturile dracilor), harul nu are legătură cu sfințirea vieții (dă mântuirea obligatorie fără să umbli în har!), mântuirea este și cu umblarea cu satana (numai prin har, numai prin credința dracilor, că ce mai contează?!).

Dumnezeul Bibliei este opus acestei fraiereli: Dumnezeul adevărat i-a cuprins pe toți oamenii în planul mântuirii, Jertfa este bună pentru toți și mântuirea este oferită tuturor – știm că Dumnezeu îi cheamă pe oameni dar nu îi obligă, harul este ajutorul de sus ca oamenii să poată umbla cu Domnul până la capăt, pentru mântuirea lor, minunea renașterii de sus este făcută de Duhul Sfânt după ce oamenii răsound chemării lui Dumnezeu, apoi dă ajutor în umblare.

Jertfa Domnului Isus are valabilitate pentru toți cei care umblă cu Domnul, în număr oricât de mare i-ar chema Dumnezeu și ei ar răspunde chemării. Printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru TOȚI oamenii o hotărâre de neprihănire / dreptate care oferă viaţa.

Mântuiți-vă până la capăt!

Faptele apostolilor 2
38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
40 Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” – mântuirea inițială (intrarea pe calea mântuirii) se face prin alegere personală, nu scrie că ei nu au avut voință liberă, așa că a mers ”harul irezistibil” peste ei și i-a mântuit numai pe unii, că nu contează fraierii ceilalți!
41 Cei ce au primit propovăduirea lui – au răspuns chemării lui Dumnezeu, fiecare a ales personal să răspundă! au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47 Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Am putea crede că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire și ei erau mântuiți pe veci, deja, dar în versetul 38 ni se spune că cei care se vor pocăi vor fi iertați – la această mântuire inițială se referă versetul 47 când spune despre cei care au fost mântuiți, nu că cei ce erau atunci mântuiți, vor rămâne mântuiți orice ar face ei apoi și chiar dacă nu vor umbla cu Domnul! Apoi ni se spune în v.38 că vor primi Duhul Sfânt – care ne-a fost dat ca să ne ajute să facem ceea ce nu au reușit cei de sub Legea veche, să umblăm cu Domnul (mântuirea la timpul prezent, procesul de mântuire).

Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi – dar nu au ajuns să fie cu Dumnezeu decât cei care au umblat până la capăt cu Domnul, cu ajutor de sus.

Cristos ne-a eliberat ca să Îi slujim Lui!

Galateni 4.31 De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii libere. Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi – ca să fim liberi față de păcat și față de Legea care condamna păcatul și ca să putem să Îi slujim Lui:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toți oamenii, a fost arătat,
12 și ne învață s’o rupem cu păgînătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, – harul ne este folositor numai când umblăm cu Domnul, practic este un ajutor dat de Dumnezeu pentru această umblare; harul superficial care pretinde că oferă mântuirea ușuratică nu este biblic, este fals!
13 așteptînd fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mîntuitor Isus Hristos.
14 El S’a dat pe Sine însuș pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, (cu scopul) și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă (pasiune) pentru fapte bune. 

Efeseni 2.10 Căci noi sîntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – nu este adevărată erezia cu mântuirea pe veci numai prin har, fără fapte; am fost plătiți (răscumpărați) pentru ca să umblăm cu Domnul!

Ai fost eliberat de sub puterea întunericului ca să umbli cu Dumnezeu, în lumina Lui, pentru că numai așa poți ajunge să fii mântuit în final. / vedeți Timpurile mântuirii /

Jertfa Domnului Isus a făcut posibilă mântuirea noastră finală. Mântuirea este un proces în care doar cei care umblă până la capăt ajung la țintă.