Harul te mântuie doar dacă și după ce ai umblat practic cu Domnul, până la capăt!

Matei 27
22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.
23 Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24 Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”
25 Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”
39 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap
40 şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”
41 Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:
42 „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”
44 Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
50 Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51 Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52 mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

Știm că Legea veche a fost dată ca oamenii să cunoască că sunt păcătoși. Nu au avut ajutor de sus și nu au putut fi mântuiți prin Legea veche. Au existat oameni care au trăit sub Legea dată prin Moise și să fi fost mântuiți? Au fost, cei care au umblat cu Domnul, până la capăt! Și nu tot prin har au fost mântuiți?! Acum unii ar vrea să ne învețe că poți fi mântuit așa, numai pe moment, să crezi și gata (numai prin har), fără să mai umbli cu Domnul, în har. Apoi nu vei fi judecat, că ai crezut pe moment și ai fost (deja) mântuit pe veci. Nici nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, că dacă faci (dacă vrei să umbli cu Domnul, să fii mai bun) vrei să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie și aceea nu este mântuire (numai ei sunt mântuiți pe la curve, când se îmbată, droghează, fac avorturi, fiind asigurați pe veci în Cristos).

În text ni se spune că multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat – harul adus prin Jertfa Domnului Isus și-a extins lucrarea și asupra celor din vechime. Asupra cui: multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat – nu i-a căutat harul prin șanțuri etc. Harul s-a extins doar asupra celor care, fără Duhul Sfânt, împotriva firii lor pământești, au umblat cu Domnul practic! De exemplu asupra lui Avraam / vedeți articolul /

Geneza 18
17 Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… întâi umbli cu Domnul, practic, cu faptele tale și apoi aștepți să fii mântuit, la urmă (scăpat de mânia lui Dumnezeu).

Harul s-a întors în timp (Dumnezeu nu este cuprins în timp) și a oferit mântuire doar celor care au umblat cu Domnul – este vorba despre harul pe care îl avem noi acum. Nu există mai multe feluri de har: unul care i-a mântuit doar pe cei care au umblat cu Domnul și un har care dă mântuirea ușuratică, pe veci, numai să crezi (apoi nu mai contează ce faci, că nu este cădere din har). (”Harul” care dă mântuirea ușuratică nu este real, este numai înșelătoria satanei).

Harul este același și oferă mântuirea strict numai celor care umblă cu Domnul, până la capăt!

Reclame

Fiecare va fi judecat după faptele lui!

Efeseni 5 – este adresată fraților (numiți copii preaiubiți și sfinți, în versetele 1 și 3):
5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu – nu-l ajută teologia iluzorie cu mântuirea pe veci, despre care se potrivește:
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte (numai prin har, numai prin credință etc); căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
7 Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei.
8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.
14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.”
15 Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
17 De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18 Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

Ni se spune că unii nu vor avea parte de moștenire, adică nu vor fi în Împărăție deloc – ”mântuiții pe veci” cred că doar moștenirea se poate pierde, nu și mântuirea. În versetul 12 ni se spune că chiar alți oameni îi cunosc – și să nu-i cunoască Dumnezeu?! 13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina – și să nu-i cunoască Dumnezeu?! Știm că Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui (și pe cei care doar se pretind ai Lui), după roade (chiar și alți oameni pot să îi cunoască).

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” – altfel dă degeaba din gură cu Solus Christus.

Exodul 32.33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea – doar numele care sunt deja scrise în Cartea Vieții pot fi șterse!

Apocalipsa (Revelații) 20
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Pentru cei care trăiesc cu impresia că Îl pot înșela pe Dumnezeu (care nu știe ce fac ei, crezându-se mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos cu Numai prin har – dar fără să umble în har, numai prin credința teoretică care este a dracilor și nu mântuie) va fi o mare surpriză la Judecata finală, în vederea locului în veșnicie unde va fi fiecare.

Matei 7
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc – nu le este de folos mântuirea ușuratică, pe veci!
20 Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte – și Dumnezeu îi cunoaște!

Nu este mântuire în afara umblării cu Domnul!

Din textele din articolul anterior reiese următoarea învățătură: așa cum eroii credinței pusă în practică au umblat cu Domnul, și totuși încă nu au ajuns la Premiul alergării (promisiunea primită de la Dumnezeu), să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte – în proba pe care o avem de susţinut (traducerea BVA). Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică. Noi, cei care ne putem clătina, să urmăm exemplul celor care au umblat cu Domnul practic, până la capăt, și, urmând și exemplul Domnului Isus, să fim statornici în umblarea noastră (ca Împărăția care nu se poate clătina), ca să ajungem în locul bun și fericit, în veșnicie! Iar dacă nu vom alerga cu Domnul, până la capăt (la Premiul alergării), ce vom obține va fi focul veșnic (mântuirea pierdută pentru totdeauna).

Nicăieri în Legea harului, harul nu ne-a fost prezentat ca dând mântuirea ușuratică, într-un moment (ai crezut) și nu mai scapi, ești asigurat pe veci (asigurat pe veci vei fi doar când vei primi Premiul).

Harul nu este un vaccin (că ești mântuit pe veci) și nu mai poți păți nimic rău. Cu ajutor de sus putem face ceea ce nu au reușit să facă cei din vechime, să umble cu Domnul și acest ajutor (cu ceea ce implică el: nașterea de sus, iertarea trecutului, îndreptățirea inițială înaintea lui Dumnezeu) este harul. Harul nu dă mântuirea fără griji (pe moment, că apoi nu mai contează prea mult ce faci, cui slujești), ci este ajutorul oferit de Dumnezeu ca să umblăm cu El – nu există nici o altă circumstanță în care harul funcționează! Numai dacă umbli cu Domnul, ai acest ajutor.

Minunea harului adevărat (arminist) este că Dumnezeu ne-a ajutat și continuă să ne ajute în umblarea noastră cu El și nimic altceva, nimic întinat (că poți face orice), nimic superficial, nimic ca să umbli în afara căii mântuirii (eventual ca Dumnezeu să te întoarcă pe cale, la nevoie).

Dumnezeu nu S-a schimbat și ne cere ceea ce a cerut celor de sub vechea Lege, să umblăm cu El serios și statornic, până vom ajunge la mântuirea noastră finală. Nu este mântuire în afara umblării cu Domnul!

Umblă cu Domnul până la capăt, ca să ajungi cu Domnul, în Împărăția fericită!

Evrei 11
32 Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci!
33 Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
35 Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi –
38 ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
39 Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

Evrei 12
1 Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
3 Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.
12 Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13 croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
14 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.
16 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.
17 Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

După ce în capitolul 11 ni se prezintă galeria eroilor care și-au trăit practic credința lor, la sfârșit ni se spune că cei lăudați încă nu au primit ce le fusese făgăduit, veșnicia fericită. Pentru că aparținem Împărăției care nu se poate clătina și vrem să ajungem în veșnicie în Împărăția fericită (cap 12, versetul 28), să nu ne clătinăm nici noi în umblarea noastră cu Domnul! 2 Corinteni 7.1 Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Dacă ai intrat în starea de har, rămâi în har și umblă cu Domnul, până la capăt!

2 Timotei 1
9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

În versetul 9, ar părea că este vorba despre mântuirea ușuratică, dar obligatorie (cu ”harul suveran”), mântuire fără fapte, deși este clar vorba doar despre intrarea pe calea mântuirii (apoi trebuie să umbli cu Domnul, credința netrăită practic nu mântuie, ni se spune în Iacov 2 / vedeți articol / ). Iar în partea a doua a versetului 9 și versetul 10 ni se spune despre ce v-am mai scris, că Dumnezeu a rânduit, hotărât, ales mai dinainte existența unui al doilea grup (creștinii), după falimentul primului grup. Se făcea trecerea de la primul grup la al doilea. La început, Dumnezeu a știut că primul grup va falimenta în umblarea lor cu Domnul (din cauza firii pământești) și a rânduit existența celui de-al doilea grup, dar lor le dă ajutor în umblarea lor (acest ajutor este harul). Harul nu dă mântuirea ușuratică, pe veci, ci este partea pe care Dumnezeu o face și astfel contribuie la mântuirea oamenilor. Harul nu dă mântuirea obligatorie (pe veci), ci face mântuirea posibilă.

Dumnezeu ne-a dat o chemare sfântă (știm că harul ne învață să o rupem cu păgânătatea), dar ne și ajută în umblarea practică cu El. Dacă ai intrat în planul lui Dumnezeu de mântuire a ta, rămâi în har și umblă cu Domnul, până la capăt!

Odată ce ai intrat pe calea mântuirii, dezlipește-te de preocupările lumii păcătoase și preocupă-te de lucrurile Împărăției!

2 Corinteni 6
1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. 
15  Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
16  Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
17  De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
18  Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

2 Corinteni 7.1 Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

În primul verset de sus: să faceți, nu să nu faceți nimic pentru mântuirea voastră – învățătură opusă mântuirii iluzorii numai prin harul în care nici nu trebuie să umbli (fiind mântuit pe moment, dacă crezi, pe veci și la această credință nu trebuie să mai adaugi nimic).

Ereticii ar vrea să ne învețe că nu există cădere din har (dacă ești mântuit pe moment, este pentru totdeauna, orice ai face apoi), dar textul ne spune că există și posibilitatea ieșirii din har (din procesul de mântuire). Ce să faceți ca să nu fi intrat degeaba în har (adică pe calea mântuirii): să vă dezlipiți de preocupările și obiceiurile lumii (să renunțați la umblarea cu lumea) și să vă lucrați mântuirea voastră, prin umblarea cu Domnul, până la capăt. Există mai multe texte în care ni se cere să umblăm cu Domnul până la capăt, de exemplu aici am pus un text în care ni se cere să ne lucrăm mântuirea (la timpul prezent) până la rodirea finală (mântuirea la timpul viitor) – unde, de asemenea, acest proces care trebuie dus până la capăt, în frica de Domnul.

Cum să faci aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu: umblă cu Domnul până la capăt, în har, fără mai umbli cu lumea (cu preocupările ei păcătoase)!

Dacă ați înviat împreună cu Cristos

Coloseni 2
6 Astfel dar, aşa cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date şi crescând în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Vegheaţi ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor – au înlocuit obligația umblării cu Domnul până la capăt cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Cristos.
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi autorităţi.
12 fiind îngropaţi împreună cu El prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre morţi.
13 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească necircumcisă, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.
18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă printr-o minte firească (lumească, păgână) – cu învățăturile dracilor numite ”ale harului” prin care demonii ar vrea să vă înșele cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci,
19 şi neţinându-se strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.
20 Dacă aţi murit împreună cu Cristos faţă de învăţăturile elementare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi unor porunci ca acestea:
21 Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru?
22 Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
23 au, într-adevăr, un aspect de înţelepciune, într-o închinare autoimpusă, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu au nici o valoare împotriva satisfacerii firii pământeşti.
Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Galateni 5.16 16 Zic dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi ca urmare nu veți împlini poftele firii pământeşti.
Ce este de folos împotriva firii pământești? Umblarea cu Domnul, cu ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt / vedeți articol cu lista de făcut /.

Evanghelia alergării și rodirii

Matei 27
45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
47 Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”
48 Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.
49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
50 Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51 Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52 mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
7 În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.
48 Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49 Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
54 Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?”
57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
58 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

Care este Evanghelia mântuitoare, pe care am primit-o? Este Evanghelia alergării, în har, pentru Premiul de la final:

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Pierderea mântuirii

Matei 3
10 orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

Matei 7.19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc

Ioan 15.6 Dacă nu rămâne cineva în Mine – era în Isus, deci era intrat pe calea mântuirii (în procesul mântuirii), este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.

În toate aceste texte este vorba despre pierderea mântuirii, datorită lipsei rodirii. Pomul fără roade, alt pom fără roade bune (vrednice), mlădița neroditoare, pleava (din primul text) vor fi aruncate în foc – în focul veșnic. Nu există mântuire ușuratică, fără fapte vrednice de pocăință, fără roade pentru Domnul!

Smochinul fără roade

Marcu 11 – Intrarea în Ierusalim
1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
3 Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce faceţi lucrul acesta?”, să răspundeţi: „Domnul are trebuinţă de el.” Şi îndată îl va trimite înapoi aici.”
4 Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.
5 Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?”
6 Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.
8 Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.
9 Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile preaînalte!”
11 Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

12 A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.
13 A zărit de departe un smochin care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
14 Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

Matei 21
18 Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
19 A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi îndată smochinul s-a uscat.
20 Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

Fără roade (vrednice de pocăința dusă până la capăt), nu vei ajunge în partea fericită a veșniciei!

Cum să faci ca să ajungi să fi cu ramuri de finic, în veșnicie

Apocalipsa (Revelații) 7.9 m-am uitat şi iată că era o mare mulțime pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini

Apocalipsa (Revelații) 22
1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
2 În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.
3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
4 Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
6 Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.” Şi Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. –
7 „Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”
8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
9 Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
10 Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.
11 Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!
12 „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.”
14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!

Doar dacă îți speli hainele în Sângele Mielului (1 Petru 1.2) și apoi ți le păstrezi curate, vei ajunge să ai ramuri de finic!

Vei fi cu cel pe care l-ai ales, l-ai urmat și l-ai slujit!

Acum harul încă îți mai poate fi de folos ca să umbli cu Domnul. Curând, harul se va termina, Mântuitorul va deveni Judecător și vei primi ceea ce ți-ai ales (nu ce ai avut pretenția că ești mântuit pe veci și atât):

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc – și oricine căruia i-a fost șters numele din Cartea Vieții, pentru că a părăsit calea dreaptă și îngustă a Domnului:

Romani 11
20 … tu stai în picioare prin credinţă (prin credința care este trăită practic, doar aceasta contează, vedeți Iacov 2 și alte texte, de exemplu eroii credinței din Evrei 11 și-au trăit practic credința lor): nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – Dumnezeu nu S-a schimbat față de cum era în vremea Legii vechi și îl va judeca pe fiecare după faptele lui, nu după vorbele cu mântuirea care este fără fapte și care nu se poate pierde! Atunci vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Mântuirea prin harul ieftin vs. mântuirea trăită până la capăt

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
27 Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!”
28 Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

Duhul necurat a ieșit pentru că a fost alungat de Duhul Sfânt la pocăința inițială (când fiecare a primit Duhul Sfânt), dar apoi omul nu a trăit cu Domnul și Duhul Sfânt a plecat. La întoarcere, duhurile rele nu L-au găsit pe Duhul Sfânt în om și au putut intra (primul duh rău, pentru că nu L-a găsit pe Duhul Sfânt în om, nu a pierdut ocazia să mai ia alte duhuri rele, ca să se asigure că apoi îl vor ține în înșelarea și în stăpânirea lor pe acel om, care a intrat pe calea mântuirii). După ce au primit învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică (numai să crezi și atât) pe veci, unii au făcut orice și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați etc. Au crezut (inițial) degeaba, ne spune Biblia.

Dar vedem că exact în versetele următoare, Domnul Isus spune ce să faci ca să ajungi la destinația fericită (la mântuirea finală): „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!Ce ne învață Cuvântul care trebuie ascultat și trăit practic, pentru fericirea veșnică (Ioan 3.36 cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el) am scris în articolul Cum să nu-ți pierzi mântuirea.

Umblă cu Domnul până la capăt, pentru că doar așa vei putea ajunge la țintă, în partea fericită a veșniciei!

Sinergism (arminist)

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16 Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

versetul 13: Dumnezeu a rânduit existența grupului eterogen (creștinii), după falimentul primului grup (întotdeauna când este vorba despre alegere, rânduire mai dinainte pentru mântuire, este la plural, pentru că se referă la existența grupului, nu la indivizi fiecare separat). Intrarea și menținerea în grup, până la mântuirea finală, este ”prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului” (nu a minciunii cu mântuirea ușuratică, pe veci și atât).

versetul 14 Iată la ce v-a chemat El – la umblarea cu Domnul, în har (cu ajutor de sus, nu se poate altfel) – aceasta este Evanghelia, până la destinația fericită, în slavă cu El

versetul 15 SINERGISM: oamenii intrați pe calea mântuirii umblă cu Domnul, cu ajutor de sus – ”Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit”, pentru că (versetul 16 și 17) Dumnezeu vă ajută, energizează, poartă, întărește, călăuzește, apără ”să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun”

Sinergismul ne spune că Dumnezeu colaborează cu oamenii, ca să le dea ajutor să facă ce nu au putut cei de sub vechea Lege, să umble cu Domnul (pentru că firea pământească nu i-a ajutat). Arminismul are învățătura acestui sinergism, care este umblarea oamenilor în parteneriat cu Dumnezeu.

Iată la ce v-a chemat El – la alergarea pentru Premiu

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16 Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

Dacă unii ar putea crede că Dumnezeu i-a chemat la mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci (și nu mai scapă, orice ar face apoi), Biblia inspirată de Dumnezeu ne spune altceva. Cum este harul adevărat (care ajută la mântuire):

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Iată la ce ne-a chemat Dumnezeu: la umblarea cu El până la capăt (ca pe cei din vechea Lege) în procesul de mântuire, dar acum avem ajutor de sus (acesta este harul – partea pe care o fac Persoanele Sfintei Treimi în mântuirea noastră). Nu Și-a schimbat Dumnezeu pretențiile, dar acum ne ajută, sfințește, energizează, călăuzește în alergarea până la Premiu, mântuirea finală!

Filipeni 3
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc

Am arătat aici că dacă nu Îl iei pe Dumnezeu în serios, ai intrat degeaba pe calea mântuirii! Umblă cu Domnul, până la mântuirea finală dorită, în partea fericită a veșniciei!

Mântuirea nu este numai prin credință

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.
16 Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!

versetul 13: alegerea nu este individuală, ci se referă la alegerea, predestinarea, rânduirea, hotărârea dinainte a existenței grupului de creștini, după ce primul grup ales a dat faliment.

Tot în același verset, mântuirea este prin sfințirea Duhului (nu numai prin credință). Datul din gură cu credința nu mântuie, dacă aceasta nu este trăită practic.

Harul ajută la mântuire numai în sfințire și ascultare, până la mântuirea finală (viitoare)

2 Tesaloniceni 2.13 Noi Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi; pentru că El v-a ales [de la început] ca să fiţi salvaţi prin sfinţirea făcută de Spirit şi crezând adevărul. (trad. BVA – și alte traduceri au același sens)

Se pare că acest verset exprimă mântuirea pe veci prin alegerea lui Dumnezeu (orice ar face cei aleși apoi), dar v-am mai spus că alegerea pentru mântuire se referă la faptul că Dumnezeu a ales al doilea grup (creștinii) și oamenii separat (fiecare) au posibilitatea să intre în acest grup, apoi să rămână sau să plece.

să fiţi mântuiți prin sfinţirea făcută de Duhul – sfințirea nu este pe moment (că faci pe sfântul, pe moment, ca apoi să te poți pretinde mântuit pe veci) și apoi poți face orice: 1 Petru 1.1 Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii… 2 prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Nicăieri, Biblia nu separă mântuirea de umblarea cu Domnul, în ascultare; nicăieri nu ni se oferă o mântuire ușuratică (fără să Îl iei în serios pe Dumnezeu, cu toate cerințele Legii harului). Ca de obicei, și aici apostolul dă binecuvântarea harului pentru cei sfinți, care trăiesc în ascultare de Domnul.

În Noul Testament (Legea harului), nu este separată mântuirea de umblarea cu Domnul, în sfințenie și ascultare de El! Nu există mântuire fără acestea.

Mântuirea este în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului (trăită practic cu Domnul)

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
14 Iată la ce v-a chemat El

de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire – așa cum am mai spus, este evident că se referă la alegerea existenței Bisericii (al doilea grup ales, creștinii dint NT, să existe după falimentul primului grup ales) în ansamblul ei, nu la alegerea individuală pentru mântuirea personală (tu ești bun, tu nu ești bun etc)

Iată la ce v-a chemat El: chiar și dacă ar fi alegere personală, a fiecăruia, mântuirea este condiționată: în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului nu există mântuire fără umblare practică cu Domnul!

Dacă Dumnezeu nu este luat în serios …

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi

Romani 6.4 Noi prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

1 Tesaloniceni 4
2 Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5 nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.
6 Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
Concluzie:
8 De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfântdegeaba ați mai crezut!

Pe Cristos L-am primit cu obligația de a umbla cu El, în har (cu ajutor de sus – harul nu oferă mântuirea pe moment pe veci, ci Dumnezeu ne dă ajutor de sus ca să umblăm cu El până la capăt!) – ca să nu fi crezut degeaba.

Umblarea cu Domnul, în ascultare de Domnul, duce la mântuirea finală

2 Tesaloniceni 1
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui
11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Textul ne prezintă pe unii care vor fi găsiți vrednici de Împărăție (ca urmare a umblării lor cu Domnul) – să ajungă la mântuirea viitoare – și alții care vor ajunge la pierzarea veșnică, pentru că nu au ascultat de Evanghelie. Ascultarea este criteriul la Judecata finală (nu credința și atât). Degeaba ai intrat pe calea mântuirii prin credință, dacă nu asculți de Domnul; Biblia spune că degeaba ai mai crezut (1 Corinteni 15.1,2).

Dumnezeu nu și-a schimbat pretențiile, dar acum ne ajută să umblăm pe cale până la capăt!

Deuteronom 30 Porunca nu este departe
11 Porunca aceasta, pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.
12 Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
13 Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”
14 Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.
Alegerea
15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
16 Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,
18 vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,
20 iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.”

Am văzut că Dumnezeu nu S-a schimbat, ne pune și nouă în față posibilitatea alegerii, dar acum Dumnezeu Și-a făcut și Își face partea Lui în umblarea noastră – acesta este harul. HARul mântuitor te învață să o rupi cu preocupările lumii și să te îndrepți spre lucrurile de sus, ale Împărăției, ca să umbli cu Domnul până la capăt, cu ajutor de sus, până vei sfârși alergarea în locul bun al veșniciei.

Harul nu este iluzionism ieftin (care să dea mântuirea ușuratică pe veci), ci este ajutorul pe care ni-l dă Dumnezeu ca să putem fi mântuiți.

Cum să nu-ți pierzi mântuirea

Continuarea articolelor anterioare, cu același text.

Odată ce ai intrat pe calea mântuirii, umblă cu Domnul și încrede-te în Dumnezeu! Avem ajutor de sus în această umblare și călăuzire și în ceea ce priveștre trăirea fizică din această lume și în lucrurile de sus. Am văzut în text că ispitele, grijile vieții i-au făcut pe unii veniți la pocăință, să cadă – diavolul le-a furat sămânța care a început să crească (chiar la unii a și făcut rod, dar nu s-a copt – nu au ajuns la destinația fericită). Cere călăuzirea lui Dumnezeu în orice lucru și ajutor de sus (Matei 7.7-11, Filipeni 4.6 și 7) și umblă cu Domnul. Dumnezeu adaugă credință la credința ta (Luca 17.5 Doamne, mărește-ne credința), voință la voința ta. Îți poate da ajutor doar dacă vrei să umbli cu El, nu făcând orice, că mântuirea nu se poate pierde!

Coloseni 2
1 Vreau, într-adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei care nu mi-au văzut faţa în trup,
2 pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să primească toate bogăţiile deplinei înţelegeri, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Cristos,
3 în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii.
4 Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin cuvinte amăgitoare – nu te mulțumi cu ”mântuirea” ușuratică numai prin credință, numai prin har!
5 Căci, deşi sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Cristos.
6 Astfel dar, aşa cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date şi crescând în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Vegheaţi ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii – învățăturile dracilor (ale harului fals) care dau mântuirea ușuratică, tradiția mântuirii pe veci că ești mântuit și nu mai scapi – şi nu după Cristos.
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi autorităţi.
11 În El aţi fost circumcişi, nu cu o circumcizie făcută de mână, ci cu circumcizia lui Cristos, prin dezbrăcarea de trupul firii pământeşti,
12 fiind îngropaţi împreună cu El prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre morţi.
13 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească necircumcisă, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.
14 A şters documentul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era adversar şi l-a anulat, pironindu-l pe cruce.
15 A dezarmat domniile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce – în har, Dumnezeu ne dă posibiltatea să fim mântuiți în final, să umblăm cu Domnul până la capăt (cei care au fost sub vechea Lege nu au putut, pentru că firea pământească nu le-a permis)

Coloseni 3
1 Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ – schimbați-vă gândirea, preocupați-vă de lucrurile Împărăției
3 căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în glorie.
5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

Cum să le omori:

Galateni 5.16 Umblați conduși (împreună cu, preocupați) de Duhul și (ca o consecință) nu veți mai împlini poftele firii pământești.

2 Petru 1
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta – trăiți-vă practic credința; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, amiciția de fraţi; cu amiciția, iubirea jertfitoare – umblă cu Domnul pas cu pas, apoi ia-o de la începutul listei
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – a uitat de mântuire, pentru că a uitat de pocăință!
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca (cădea) niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Filipeni 3.12-13 Continuați să vă lucrați (până la capăt, în vederea rodirii) mântuirea voastră – mântuirea la timpul prezent – cu groază (de ratarea țintei – mântuirea viitoare), pentru că Dumnezeu vă energizează (verbul este folosit în NT numai cu referire la acțiunea lui Dumnezeu) și vă dă și vrerea și înfăptuirea. Adică faceți-vă voi partea voastră în mântuirea voastră, cu pasiune și seriozitate (știți unde veți fi dacă vă pierdeți mântuirea!) și cu ajutor de sus.

Filipeni 4.8 tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Dumnezeu și-a făcut și își face partea Lui în mântuirea noastră, și noi trebuie să ne continuăm să ne facem partea noastră, cu frică și tremur de pierderea mântuirii, până la capăt, la Premiul alergării, locul din partea fericită a veșniciei!

Cum să fii sigur că vei ajunge cu Domnul? Umblă cu Domnul până la capăt!

Evanghelia prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi

Apostolul Pavel, inspirat de Dumnezeu, ne prezintă evanghelia care ne poate mântui, dacă o ținem așa cum ne-a propovăduit-o.

Cum este Evanghelia mântuitoare:

  • versetul 3, despre Jertfa Domnului, se potrivește cu Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune
  • versetul 4 despre îngroparea și Învierea Domnului cu Romani 6.4 Noi prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Jertfa Domnului nu oferă mântuirea ușuratică, pe veci (că ești mântuit și nu mai scapi). Dumnezeu (care a dat Legea prin Moise) nu Se schimbă și ne cere același lucru ca celor de atunci, să umblăm cu Domnul, dar acum avem ajutor de sus – acest ajutor este harul, în care trebuie să umblăm! Mântuirea este un proces, o alergare pentru Premiu, cu urmarea unor reguli, cu ajutor de sus. Diferența între Vechiul Legământ și Noul Legământ (contract, alianță) este că acum Dumnezeu face partea Lui în mântuirea noastră – acesta este harul – care are aceleași pretenții ca în cele din Legea veche: Tit 2.11-12 harul lui Dumnezeu ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Practic, și acum Dumnezeu are aceleași pretenții de renunțare la căile lumii și umblare cu El, de sfințire și rodire. Diferența este că jertfele animalelor au fost înlocuite cu Jertfa Domnului Isus (una singură pentru toți, pentru totdeauna), umblarea în firea pământească a fost înlocuită cu umblare cu ajutorul Duhului Dfânt; înainte am fost îndreptățiți prin credință, ca să putem primi Duhul Sfânt și să ne facem îndreptățirea prin fapte (roade vrednice) în această umblare. Dumnezeu ne-a făcut posibilă mântuirea, pentru că a făcut posibilă umblarea cu El până la capăt, la mântuirea finală, viitoare (vedeți categoria timpurile mântuirii).

Dumnezeu nu Și-a schimbat cerințele, dar acum face posibilă mântuirea noastră, umblarea cu Domnul până la capăt, la Premiul alergării, ne-a dat și continuă să ne dea ajutor de sus – acesta este harul adus de Evanghelia mântuitoare!

1 Corinteni 1.18 ne mântuim

1 Corinteni 1.18pentru noi, care suntem pe calea mântuirii – traducerea Cornilescu, care nu a tradus corect, fără greșeli, dar a încercat să surprindă corect sensul inițial.

Multe traduceri ale celor mântuiți pe veci sunt falsificate în privința mântuirii, de exemplu aici au scris ”suntem mântuiți” sau ”suntem salvați” (nu mai contează ce faci, cui slujești, că ești deja mântuit pe veci și nu mai scapi).

Traducerea Cornilescu modernizată (2003):pentru noi, care suntem în curs de mântuire”, adică în proces de mântuire

Dacă căutăm în limba greacă, găsim verbul la prezent, deci este corect ne mântuim (corespunzător cu alergarea apostolului Pavel pentru Premiu, vedeți articol) – opus traducerilor falsificate în mod intenționat, ca să le iasă lor mântuirea pe veci ca fiind reală. Nu au găsit dovezi în Biblie pentru erezia lor, așa că în loc să renunțe la erezie, au falsificat Biblia!

Jertfa Domnului Isus este folositoare celor care umblă cu Domnul până la capăt

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

un popor care să fie al Lui – sensul este de popor de primă-pradă

El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege – Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el; Evrei 12.14 Urmăriţi … sfinţirea, fără care nimeni nu-L va vedea pe Domnul – este evident că Jertfa Domnului nu este folositoare celor care doar dau din gură cu mântuirea (ușuratică, pe veci): Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Dumnezeu nu s-a schimbat față de Vechiul Testament și nu oferă o mântuire ușuratică și gata, ești pe deplin asigurat de mântuirea ta, chiar dacă nu umbli cu Domnul.

Jertfa Domnului Isus nu este folositoare celor care doar dau din gură cu mântuirea, ci celor care umblă cu Domnul până la capăt.

”Să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune”

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

v.14 ”Construcţia din limba greacă subliniază cu putere dreptul special de proprietate a lui Cristos asupra poporului. Adjectivul periusios (tradus„numai al său”) este echivalentul unei expresii din limba ebraică ce descrie partea specială proprie pe care şi-o rezervă cuceritorul înainte de a împărţi prada. Aplicat la poporul creştin, termenul descrie drepturile lui Cristos asupra acestui popor, pe care şi l-a dobândit ca un rege triumfător prin moartea sa. Creştinii sunt consacraţi, puşi deoparte, îi aparţin exclusiv, trup şi suflet, numai lui Cristos şi trebuie să fie plini de zel în slujirea lui” (explicație din traducerea VRBC)

să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui – pretenția Sfintei Treimi de curățire este asemănătoare cu pretențiile de curățire din Vechiul Legământ (ritualurile de curățare, inclusiv înainte ca cei care copiau cărțile Veciului Testament să scrie Numele Domnului), dar acum această curățare se face prin Jertfa Domnului Isus. Dumnezeu nu a renunțat la pretențiile din Vechiul Legământ, acum avem ajutor, călăuzire, energizare de sus ca să împlinim pretențiile lui Dumnezeu!

plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune – faptele bune din procesul mântuirii (care însoțesc mântuirea); nu că poți face orice, crezând că ești mântuit pe veci și atât!

Harul adevărat funcționează numai pentru scopul scris în Biblie

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

Cei prin care demonii ar vrea să ne învețe învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, bolborosesc (ca păgânii) sola gratia, sola fide, solus Christus, adică ei pot face orice (avorturi, beții, curvării fac unii) că sunt pe deplin asigurați în Cristos – de parcă Cristos îi asigură chiar dacă ei umblă cu demonii. Datorită acestei falsificări a harului, învățăturile fals-numite ale harului pot fi numite ale dracilor.

Ce ne învață harul adevărat (vedeți și primele versete din text): trebuie să umblăm cu Domnul, până la capăt, pentru mântuirea noastră. În ce privește blasfemia celor cu mântuirea ușuratică, pe veci, cu Solus Christus, versetul 14 ne arată la ce ne este de folos Jertfa Domnului Isus, să umblăm cu El. Harul este dat cu dedicație, pentru ca să umblăm cu Domnul și nu funcționează cu satana!

Doar umblarea cu Domnul, în har, va duce la mântuirea viitoare finală

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici defăimătoare, nici dedate la vin, să-i înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să le înveţe pe soţiile mai tinere să-şi iubească soţii şi copiii,
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse soţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte-i, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi ca exemplu de fapte bune în toate privinţele, iar în învăţătură dă dovadă de curăţie, de demnitate,
8 de vorbire sănătoasă şi fără greşeală, ca adversarul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte-i pe sclavi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă întru totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

În versetele 11 și 12 ni se spune cum este harul adevărat: este arminist, pentru că pretinde umblare cu Domnul până la capăt! În text apar pretențiile umblării cu Domnul, căci așa cere harul real, mântuitor!

Harul adevărat, Biblic, nu este un cadou pe moment, care dă o mântuire de care nici nu mai scapi (și atât, apoi poți face orice, că ești deja mântuit pe veci), ci este un cadou care are pretenții: Dumnezeu, care nu se schimbă, pretinde ce a pretins și în Vechiul Legământ, umblare cu Domnul, dar oferă ajutorul necesar. Mântuirea nu este un moment și gata, este un proces în care putem umbla cu Domnul până la capăt, primind ajutor de sus. De exemplu în Iacov 2, îndreptățirea inițială este prin credință, apoi trebuie obținută îndreptățirea prin fapte, prin umblarea cu Domnul. Credința inițială dă intrarea pe calea mântuirii, dar dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, nu va duce la mântuirea finală viitoare, în partea fericită a veșniciei! ”Numai prin credință” nu mântuie, iar ”numai prin har” care pretinde că oferă mântuirea pe moment, pe veci, este înșelătoria satanei (învățăturile dracilor, care cred dar nu sunt mântuiți pe veci).

Întâi umbli cu Domnul, apoi te poți aștepta să primești mai mult har!

Tit 1.1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – peste tot în Noul Testament, nu este făcută diferență între credința aleșilor și umblarea cu Domnul (cunoștința adevărului, potrivit cu evlavia, nu cu mântuirea ușuratică, pe veci, că te pretinzi mântuit și atât)

2 în speranța vieţii veşnice, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă – credința aleșilor din primul verset se referă la cei care fac parte din grupul rânduit de Dumnezeu să existe (vedeți articole despre confuzia alegerii). Aleșii nu sunt cei care au fost aleși individual pentru mântuire, ci cei care umblă cu Domnul! Lor le-a fost promisă viața veșnică, nu celor care nu umblă pe calea mântuirii, crezându-se mântuiți pe veci și gata.
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; – știm că în această predicare a Adevărului, mântuirea a fost o alergare după reguli, pentru premiu; nu o mântuire pe moment!
4 către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amândurora: Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru! – întâi vrei să umbli cu Domnul (cu ajutor de sus, nu se poate fără), depui efort pentru aceasta, apoi te poți aștepta ca să se vină mai mult ”har şi pace de la Dumnezeu”.

Chemarea adevărată este cea care vă poate mântui

1 Tesaloniceni 4
3  Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4  fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5  nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.
6  Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7  Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire – doar aceasta duce la mântuirea finală viitoare!
8  De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

Cei cu mântuirea pe moment pentru veci ar vrea să se folosească de versetul care zice că cei care au fost aleși (Dumnezeu a ales, rânduit, hotărât dinainte existența grupului de creștini, după falimentul primului grup, vedeți articol despre alegere), au fost chemați și mântuiți cu de-a sila, pe veci (orice ar face ei apoi și cu oricine ar umbla).

Cum este cu chemarea adevărată a lui Dumnezeu? Ne spune și în versetul 7. Doar această trăire cu Domnul, până la capăt, duce la mântuirea finală!