Mântuirea finală viitoare

1 Petru 1. 9 veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.

Vedem că mântuirea finală viitoare o vom obțin în finalul umblării PRIN FAPTE cu Domnul, nu la început, când am intrat în procesul de mântuire prin har, prin credință (fără fapte).

De unde știu la ce fel de credință se referea Petru? Din următoarele texte:

2 Petru 1
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte – nu seamănă cu mântuirea pe moment pentru veci, că poți face orice, numai să dai din gură cu solele
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta – să vă trăiți practic credința!; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea prietenească (amiciția) de fraţi; cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – umblarea cu Domnul PRIN FAPTE va avea ca rod ajungerea la mântuirea finală!

Petru, inspirat de Dumnezeu, ne spune că mântuirea este un proces, doar la sfârșitul lui vom ajunge să primim mântuirea (știm că o putem primi doar în urma Judecății finale, care va fi DUPĂ FAPTE, ni se spune în Apocalipsa 22.11-15, la fel ne spune chiar viitorul Judecător în Matei 25).

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință, nu prin fapte” este doar mântuirea inițială (intrarea în procesul de mântuire) – ai fost pus la Start ca să umbli cu Domnul, practic, PRIN FAPTE, până la FINIȘ!

Să nu părăsești umblarea cu Domnul practică, prin FAPTE!

Ce poți păți în umblarea cu Domnul, între START și FINIȘ, pe calea mântuirii? Poți să îți ratezi ajungerea la Premiul ceresc!

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul primeşte premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul!
25 Toţi cei care se luptă la jocurile olimpice se supun la tot felul de înfrânări (se înfrânează de la toate). Şi ei fac lucrul acesta ca să primească o coroană care se poate vesteji; noi să facem lucrul acesta pentru o coroană care nu se poate vesteji.
26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat – căzut la test, invalidat, respins, adokimos.

Ai fost pus la START în momentul când ai fost mântuit (cu mântuirea inițială, ca urmare a întoarcerii la Dumnezeu), dar TREBUIE să umbli cu Domnul până la capăt ca să ajungi la mântuirea finală viitoare. Dar dacă nu umbli cu Domnul practic, PRIN FAPTE, respectându-i regulile, vei fi descalificat din mântuire!

Nu vă faceți iluzii, mântuirea inițială (prin har, prin credință) nu este o garanție că veți ajunge la mântuirea finală! Umblarea cu Domnul până la capăt PRIN FAPTE, respectând pretențiile harului este garanția ajungerii cu Domnul în partea fericită a veșniciei / vedeți ce spune Biblia / !

Umblăm cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală (viitoare)!

Minunea făcută de Dumnezeu (cadou) a fost că ne-a mântuit cu mântuirea inițială, adică ne-a pus la STARTul alergării pentru premiul ceresc, mântuirea finală viitoare.

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un grup care să fie tezaurul regal al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Dar apoi trebuie ca minunea mântuirii să continue, TREBUIE să ne facem partea noastră în propria mântuire, prin FAPTE și aceasta nu mai este cadou. Ajutorul primit de la Dumnezeu (harul) continuă (cadou) doar pentru cei care îi împlinesc cerințele. Harul nu te obligă să fii mântuit pe veci, ci te ajută să umbli cu Domnul, cât timp vrei să umbli, ca să ajungi la Premiul ceresc.

Harul are PRETENȚII și vedem din aceste pretenții că ne ajută doar ca să umblăm cu Domnul, nu cu demonii că suntem mântuiți pe veci! Nu există nimic ușuratic în mântuire, Dumnezeu nu îți dă ajutor să umbli cu demonii! Cât timp umbli cu Domnul, respectându-i regulile, beneficiezi de acest ajutor de sus; dar dacă nu mai umbli cu Domnul, harul nu te ajută să umbli cu demonii!

   Ai primit gratuit (cadou) mântuirea inițială ca să umbli cu Domnul (în procesul de mântuire), pentru că doar la capăt vei ajunge la mântuirea finală și TREBUIE să îți faci partea ta în mântuirea ta, cu ajutor de sus (cadou)!

Apostolul Pavel alerga spre țintă – mântuirea viitoare (finală)

Harul lui Dumnezeu nu te pune la Finiș, ci la Start (”prin har ați fost mântuiți, prin credință” se referă la mântuirea inițială, nu la cea finală!) și apoi te ajută să ajungi la mântuirea finală. După ce ai intrat pe calea mântuirii, TREBUIE să umbli cu Domnul practic, prin FAPTE, respectând regulile Lui.

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – apostolul Pavel aleargă (mântuirea la prezent – în procesul de mântuire) pentru Premiu (mântuirea finală viitoare) , întrucât a fost mântuit cu mântuirea inițială
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă (nu a ajuns încă la mântuirea finală); dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea (lumea și preocupările ei păcătoase) şi aruncându-mă spre ce este înainte (spre lucrurile Împărăției – vedeți și Coloseni 3 – gândirea creștină),
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus – mântuirea finală la care va ajunge în viitor, dacă va alerga împreună cu Domnul, respectând pretențiile harului, până la capăt!

Minunea că ai fost pus la START (nu la Finiș!)

Minunea pe care a făcut-o Dumnezeu pentru tine este că te-a pus la STARTul alergării pentru Premiul ceresc, mântuirea finală viitoare (ca urmare a faptului că ai răspuns chemării lui Dumnezeu). Apoi va trebui să contribui și tu continuu la ajungerea ta la mântuirea ta finală viitoare, PRIN FAPTELE tale, respectând regulile harului (care NU oferă mântuire ușuratică, care să nu te coste, în momentul când ai crezut, pentru veci)!

În mântuirea fiecăruia, Dumnezeu a făcut și face în continuare partea mai grea, dar și noi TREBUIE să ne facem partea noastră (mai mică)

Cei din vechime nu au putut fi mântuiți pentru că firea pământească le-a fost împotrivă (și nu au putut respecta perfect pretențiile lui Dumnezeu, ritualurile din vechea Lege). Așa că Dumnezeu a făcut de la început (de dinainte de facerea lumii) planul de mântuire a noastră, l-a trimis pe Fiul Lui în lume ca să fie răstignit și apoi să învie, celor care am crezut să ne dea îndreptățirea inițială prin credință, ceea ce i-a permis să ne dea și Duhul Sfânt ca ajutor de sus ca să facem ceea ce nu au reușit cei din vechime, să umblăm cu Domnul până la capăt, la Premiul final, mântuirea viitoare (cu Domnul în partea fericită a veșniciei).

Toate aceste lucruri sunt minuni ale lui Dumnezeu, care fac posibilă mântuirea fiecărui om (Tit 2.11…), dar cu pretenții de respectare a regulilor în umblarea cu Domnul până la capăt / vedeți regulile / .

Ajutorul pe care-l primi de la Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul, pe calea Lui, este harul, care nu mântuie (nu ne dă mântuirea finală), ci ne ajută să ajungem la Premiu, mântuirea viitoare. Dumnezeu face cea mai mare și mai grea parte în mântuirea noastră (a făcut-o și o face în continuare, pentru noi), dar și noi trebuie să ne facem partea nostră mai mică: FAPTELE în care TREBUIE să umblăm ca să ajungem la mântuirea viitoare, când vom fi cu Domnul!

După ce ai primit mântuirea inițială, doar ajutorul ca să umbli cu Domnul este cadou (nu mântuirea finală)!

Am arătat în acest articol că doar intrarea în procesul de mântuire (mântuirea inițială este cadou), cu un text:

Efeseni 2
1 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul (cadoul) lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Este evident că numai mântuirea inițială este cadou (prin har): 5 Dumnezeu ne-a adus la viaţă – nașterea din nou împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). 6 El ne-a înviat – nașterea din nou împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus – îndreptățirea (justificarea) inițială, prin credință, după care trebuie să îți faci îndreptățirea (justificarea) prin FAPTE / vezi articol / . 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul (cadoul) lui Dumnezeu. 9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni se referă doar la primirea mântuirii inițiale: nașterea din nou de sus, iertarea trecutului, îndreptățirea inițială, primirea Duhului Sfânt.

După ce s-a produs cadou minunea mântuirii inițiale, ai primit Duhul Sfânt ca să te ajute să umbli cu Domnul, pentru că doar așa vei ajunge la Premiul alergării, mântuirea finală (viitoare). Primești ajutor de sus cadou – acesta este harul, / care are pretenții / și sigur nu te mântuie dacă nu umbli practic cu Domnul, prin fapte. Harul este ajutorul, călăuzirea, energizarea Duhului Sfânt să umbli cu Domnul, până la capăt, doar acest ajutor este cadou. La mântuirea finală ajungi doar dacă umbli cu Domnul, prin fapte, respectând pretențiile Lui!

La mântuirea finală viitoare ajungi doar prin fapte

Concluzia articolului anterior: după ce Dumnezeu a făcut minunea renașterii tale (ai primit-o cadou), doar umblarea cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTE, în ascultare de Domnul (respectând regulile Lui), cu ajutor continuu de sus, te poate face să ajungi să primești Premiul ceresc, mântuirea finală, să fi cu Domnul în partea fericită veșniciei!

La ce se referă ”prin har ați fost mântuiți, prin credință, nu prin fapte”. Mântuirea inițială nu va conta la Judecata finală. Ai crezut degeaba dacă nu umbli cu Domnul PRIN FAPTE, respectându-i regulile, până la capăt!

Efeseni 2
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Versetele 8 și 9 sunte printre cele mai folosite ca să pară reală erezia nimicitoare (care ucide suflete) cu mântuirea pe veci: ai crezut pe moment și ești mântuit pe veci. Dar știm că TOATĂ Scriptura este de la Dumnezeu și de folos ca să ne învețe / vedeți articol cu text /, așa că să vedem și alte locuri unde scrie despre acest subiect – și nici nu trebuie să căutăm în alte texte – în goana lor după căutat versete de extras din context, bineînțeles că mântuiții pe veci au omis versetul 5 (nici nu era departe, ca să fie greu de găsit) în care scrie la care mântuire se referă ”numai prin har, prin credință, fără fapte”, la mântuirea inițială: Dumnezeu ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) – adică intrarea în procesul de mântuire (pe calea mântuirii) este un cadou, primit împreună cu iertarea trecutului (cadou), nașterea din nou (cadou), îndreptățirea (justificarea) inițială prin credință (nu va avea importanță la Judecata finală) ca să poată să ne dea (cadou) Duhul Sfânt, care să ne ajute, călăuzească, energizeze în umblarea noastră cu Domnul până la capăt, unde vom ajunge (unii, nu toți) la mântuirea finală viitoare.

Mântuirea inițială (cadou) este doar intrarea în procesul de mântuire, în umblarea cu Domnul, în Legământul cel nou și nu va avea importanță la Judecata viitoare, care va fi strict doar DUPĂ FAPTE / vedeți articol / ! Nu există nici un component al mântuirii inițiale care să conteze la Judecată: justificarea inițială prin credință am primit-o doar ca Dumnezeu să poată să ne trimită Duhul Sfânt, care să ne ajute să umblăm cu Domnul și practic să ne FACEM îndreptățirea PRIN FAPTE / vedeți articol cu text din Iacov 2 / – după care vom fi judecați, credința inițială te-a făcut să intri în procesul de mântuire, dar nu te va putea mântui în final (vedeți același articol din Iacov 2), iertarea inițială trebuie urmată de umblarea practică cu Domnul prin FAPTE, altfel a fost inutilă / vedeți articol din Evrei 10.26-31 /. Am arătat (este extrem de clar în Biblie) că în textele din / Matei 24 / și 25 / Pilda celor zece fecioare / și / articol / , / unii vor fi mântuiți prin fapte, cel fără fapte nu va fi mântuit / , / Judecătorul ne spune că ne va judeca după fapte – aveți și link despre cei numiți Pui de vipere / ni se spune că la mântuirea finală vom putea ajunge doar prin sfințire + fapte!

Harul în Epistole este legat de sfințire + fapte în umblarea cu Domnul până la capăt!

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi – nu să facă orice, că nu există cădere din har (nu au ce pierde), şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:
3 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.
5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
6 În felul acesta, mărturia practică (nici nu poate fi altfel) despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;
7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
8 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.

Efeseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos – nu scrie nimic de ”binecuvântările” demonilor la birt, la curve, zăcând în șanțuri (în stare de ebrietate) sau făcând avorturi, că nu-și pierd mântuirea numai prin harul în care nu umblă, numai prin credința dracilor teoretică, FĂRĂ FAPTE – care nu mântuie – vedeți Iacov 2)
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.

Filipeni 1
1 Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3 Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.
4 În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
5 pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.
6 Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare – procesul de mântuire o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

Coloseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
2 către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos care sunt în Colose: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
5 din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu

1 Tesaloniceni 1
1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
6 Şi voi înşivă aţi călcat practic, PRIN FAPTE, pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns un exemplu bun pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

2 Tesaloniceni 1
1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând – fiind trăită practic în viețile lor, PRIN FAPTE, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.

Nu există în Epistolele scrise de apostolul Pavel mântuire ușuratică, pe moment (când ai crezut), pe veci, fără fapte; ci dimpotrivă, harul lui Dumnezeu este bine legat de sfințenie și FAPTE, în umblarea cu Domnul până la capăt (la ajungerea la mântuirea finală viitoare) – textele sunt prea clare ca să mai necesite comentarii!

Mântuirea în Epistole

Dacă ne uităm în Epistole (la început), vedem că Pavel îi laudă pe creștinii cărora li se adresează pentru trăirea lor, pentru FAPTELE lor, în umblarea lor cu Domnul pe calea mântuirii:

1 Corinteni 1
4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.
5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
6 În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru – mărturia se face doar practic, prin FAPTE
7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
8 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
9 Credincios este Dumnezeu credincios să vă ajute în umblarea cu El, până la capăt, nu cu satana că nu vă pierdeți mântuirea!, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Efeseni 1
15 De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii – credința trăită practic, PRIN FAPTE, în umblarea cu Domnul!
16 nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.
Efeseni 2
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – nu pentru ca să faceți fapte rele, pregătite de cel viclean, care vă înșeală (dacă poate) cu mântuirea pe veci, care nu se poate pierde!
17 El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
18 Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.
22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Filipeni 1
3 Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.
4 În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
5 pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.

9 Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,
10 ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos,
11 plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu – nu plini de roadele dracilor care vă înșeală, prin lupii răpitori, cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde!

Coloseni 1
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 şi am auzit despre credinţa voastră (trăită practic) în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
5 din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi.
13 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui
21 Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum
22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină – la Judecata viitoare
23 negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel – Evanghelia adevărată biblică este arministă, / vedeți învățăturile apostolului Pavel / .

1 Tesaloniceni 1
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! – de FAPTELE lor în umblarea cu Domnul
6 Şi voi înşivă aţi călcat practic, prin trăirea voastră, prin FAPTE pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
8 În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare – dacă umblăm cu El până la capăt, la mântuirea finală (în viitor)

2 Tesaloniceni 1
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult – își trăiesc practic, prin FAPTE credința!
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici (în final, la Judecata viitoare) de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
6 Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează
7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
10 când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui (la Judecata finală viitoare) şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Nu vedem nicio urmă de mântuire pe veci, dimpotrivă, frații sunt apreciați pentru trăirea lor practică cu Domnul, pentru FAPTELE lor și sunt îndemnați să umble cu Domnul până la capăt, pentru că doar așa pot ajunge să fie mântuiți în final!

Evanghelia mântuitoare ne cheamă la pocăință, la umblarea cu Domnul până la capăt, în ascultare de El!

Se zice că dacă numai crezi (pe moment), în acel moment ești mântuit pe veci și că aceasta ar fi evanghelia. Biblia ne spune că Evanghelia mântuitoare nu îi cheamă pe oameni la mântuirea pe moment, ci la pocăință și la trăirea cu Domnul, în ascultare de El, până la capăt:

Marcu 1
1 Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2 După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…
3 glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”,
4 a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.

14 După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu:
15 ISUS zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” pocăiește-te de păcatele tale, de umblarea cu satana, cu lumea și umblă cu Domnul!

Romani 1
1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
5 prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,
6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
7 Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos! chemați să fiți sfinți, umblând cu Cristos, nu cu demonii care încearcă să vă înșele că mântuirea nu se poate pierde, orice ai face!

16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă (la mai multă credință trăită practic, PRIN FAPTE, pentru că doar aceea contează, vedeți Iacov 2), după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” – pare că dacă dai din gură cu numai credința ești mântuit pe veci, dar vedem că mântuirea inițială (primită în momentul când ai crezut) o poți pierde:

Evrei 10
38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului – adică își trăiesc până la capăt credința, până ajung la mântuirea finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Vei fi parte din Tezaurul Împăratului sau vei fi în locul rău!

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. 
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.

Ereticii cu mântuirea pe veci ar crede că dacă te-a ales Dumnezeu individual pentru mântuire, din acel moment (când ai crezut) ești mântuit pe veci, orice ai face. Oare?

În primul rând: am arătat și aici că nu există în Biblie alegere individuală pentru mântuire, că este scris la plural, deci se referă la totalitatea creștinilor (al doile grup). În al doilea rând: nu există nicăieri în Biblie mântuire prin alegere, ci mântuirea este legată de sfințire și de FAPTE (roadele vrednice de pocăință, prin care ne facem justificarea, neprihănirea în fața lui Dumnezeu / vedeți articol cu text / ).

Același lucru ni-l spune și aici:

Efeseni 1
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui

Am arătat aici că lucrarea Domnului Isus a avut ca scop producrea unui grup (al doilea) care să Îi fie tezaurul Regal.

Înaintea lui Dumnezeu, la Judecata finală DUPĂ FAPTE, vei fi parte din Tezaurul Regal sau vei ajunge cu demonii (care te-au fraierit că poți fi mântuit peveci, FĂRĂ FAPTE). Cui slujești aici, cu acela vei fi!

Pentru ce te apreciază Dumnezeu

1 Tesaloniceni 1
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
6 Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

Și aici, și în alte texte din epistole, credincioșii sunt apreciați și lăudați pentru umblarea lor cu Domnul, PRIN FAPTE!

Nu am găsit nicăieri în Biblie scris că bine că nu și-au pierdut mântuirea când s-au închinat la idoli, când s-au curvizat între ei (ca câinii), când s-au dus băuți la bisericile lor, când s-au destrăbălat fiind în stare de ebrietate și altele asemănătoare. Nu există nicăieri în Biblie nicio apreciere pentru cei care fac orice, chiar umblă cu demonii, cum nu există în Biblie mântuire care nu se poate pierde!

Pentru ce mulțumește apostolul Pavel lui Dumnezeu: pentru TRĂIREA practică, PRIN FAPTE!

1 Tesaloniceni 1
1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre (de FAPTELE lor), de osteneala dragostei voastre (prin FAPTELE lor) şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
4 Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră am arătat / aici / că Dumnezeu a rânduit, hotărât mai dinainte, predestinat existența grupului mare de creștini (în general) și grupuri locale (care fac parte din grupul mare), nu a ales persoane pentru mântuire în mod individual (tu ești bun de mântuire, tu nu)
5 În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.
6 Şi voi înşivă aţi călcat (practic, trăind în viețile voastre, PRIN FAPTE) pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
8 În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi (practic, PRIN FAPTE) Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare – doar la finalul umblării practice cu Domnul, PRIN FAPTE!

Asemănător cu cei pomeniți în Galeria trăirii practice a credinței PRIN FAPTE din Evrei 11 / vedeți articol / și / articol / , și în textul de mai sus creștinii din Tesalonic sunt apreciați pentru trăirea practică a credinței, PRIN FAPTE. Nicăieri în Biblie nu a fost cineva apreciat pentru credința numai teoretică, netrăită practic, FĂRĂ FAPTE, nici dracii a căror credință nemântuitoare a fost pomenită în Iacov 2 și nici cei asemeni lor; nici Ioan Botezătorul / vedeți articol / nu i-a apreciat pe cei pe care i-a numit pui de vipere pentru că au vrut să fie mântuiți numai prin har, numai prin credință!

Pavel a prezentat mântuirea viitoare la care poți ajunge la sfârșitul alergării cu Domnul, după regulile Lui, altfel nu o vei avea

Scrierile apostolului Pavel sunt cele mai folosite ca, prin extragerea versetelor din context, să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică (numai să crezi și atât, numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE), pe veci.

Am arătat că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, de exemplu în textul din articolul anterior cere fraților să își producă propria mântuire viitoare.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă, chiar fobie / vedeți articol / ) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării/ vedeți articol despre ajungerea la Premiul ceresc/ ), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

De asemenea, am arătat că și pentru apostolul Pavel, mântuirea are trei timpuri (trecut – mântuirea inițială primită când ai crezut; prezent – procesul de mântuire – umblăm cu Domnul, cu mare ajutor (nu obligație) de sus; ca să ajungem la mântuirea viitoare finală – numită Premiul:

1 Corinteni 9.24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – este vorba despre mântuirea inițială
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu a ajuns încă la mântuirea finală, nu se credea mântuit pe veci!; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Pavel nu se credea mântuit pe veci (în momentul când a crezut; mântuit numai prin har, numai prin credință) și știa că încă nu a ajuns să fie mântuit cu mântuirea finală (era încă pe pământ și niciun om, cât a fost pe pământ, nu a fost mântuit cu mântuirea finală).

Coloseni 2.18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă  – aleși individual de Dumnezeu, prin gândurile firii lui pământeşti – va fi cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii, în firea pământească, deși Biblia spune invers:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – nu ajută solele pentru mântuire, nu există mântuire ușuratică pe veci!
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie harul în care nu umblă, nici credința dracilor!

Coloseni 2
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor – învățăturile dracilor cu solele din Evul mediu, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vei fi cu Domnul în veșnicie, chiar fără să umbli cu Domnul!
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

La mântuirea finală (cu Domnul în veșnicie) poți ajunge doar dacă umbli cu El, respectând regulile Lui, până la capăt, altfel îți pierzi mântuirea primită (inițială) și nu vei ajunge să fii mântuit în final (la Judecată, la trierea de la urmă). Chiar Pavel era convins că își poate pierde mântuirea și să fie lepădat (adokimos, termen folosit și în textul din Evrei 6 – dacă nu produce roade bune (mântuirea dusă până la capăt), va fi lepădat (adokimos) și aproape blestemat (cu blestemul Judecății din Matei 25: mergeți blestemaților în focul cel veșnic, niciodată nu v-am cunoscut!) și va sfârși în focul veșnic!

Chiar în textul de sus, Pavel îi îndeamnă pe cei intrați în procesul de mântuire (pe frați) să își rodească (producă) propria mântuire, până la coacerea roadelor (mântuirea finală) și scrie: să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii – adică TRĂIND PRACTIC, PRIN FAPTE; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar – dacă ei nu mai sunt fără pete, curați, fără vină, și dacă sunt fără FAPTE, își pier mântuirea și apostolul a alergat și s-a ostenit degeaba pentru ei, că ei nu au ajuns la Premiul ceresc, cu Domnul în veșnicie!

Ușurătatea mântuirii false prin harul ieftin (fără fapte). La mântuirea finală ajungi prin umblare cu Domnul până la capăt, prin sfințenie + FAPTE! Judecata va fi după fapte!

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

După revoluție, unii au renunțat la mântuirea PRIN FAPTE cu ajutor de sus, pentru mântuirea ușuratică: ești mântuit în momentul în care ai crezut. Poate îți poți pierde mântuirea, dacă faci păcate mari și multe, dar FAPTE nu trebuie să faci pentru mântuire (Cristos a făcut totul, deci nu TREBUIE să faci și tu ceva pentru propria mântuire, ca să ajungi la sfârșitul alergării cu Domnul, după reguli, la Premiul ceresc).

Luther le-a spus germanicilor că sunt mântuiți numai prin credință (și a falsificat Biblia pentru a părea reală erezia), dar apoi le-a cerut umblare cu Domnul prin fapte – mântuirea lor trebuia să fie dovedită prin fapte în umblarea lor cu Domnul și ei au dovedit-o.

Opus germanicilor, dacă îi înveți pe balcanici chiar și acest semi-arminism că mântuirea este numai prin credință dar FĂRĂ FAPTE, îi pierzi pe drum. Doar nu or fi fraieri să facă fapte (să umble cu Domnul), crezându-se mântuiți numai prin har, numai prin credință! Nu fac păcate mari, dar nici nu le mai pasă de umblarea cu Domnul, care să-i transforme! Chiar și calviniștii (cei sinceri) au observat că învățătura cu mântuirea prin credință (falsă și ușuratică) a produs o anesteziere a credincioșilor!

Domnul Isus (chiar viitorul Judecător, deci știe cum va face Judecata finală) ne-a spus în Matei 24 și 25 / vedeți articol și linkurile de acolo / că cei intrați în procesul de mântuire (frații) vor fi judecați DUPĂ FAPTE (vedeți și acest articol cu text – vei fi cu cel pe care l-ai urmat și slujit și aici) – deci la MÂNTUIREA FINALĂ se ajunge prin SFINȚENIE + FAPTE!

Filipeni 2.12 și 13 După ce ai intrat în propriul proces de mântuire, lucrează-ți mântuirea până la mântuirea finală (la coacerea roadelor)!

În articolul anterior am pus un comentariu (și despre versete din Biblie), și cum propovăduitorul din videoclip a spus că într-o nouă traducere nu apare ”până la capăt”, deși în altele apare, să vedem realitatea.

Filipeni 2 (NT-CLV)
12 De aceea, iubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi-vă mântuirea, cu teamă şi tremur.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi atât voinţa, cât şi înfăptuirea, pentru buna Lui plăcere.
katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce
energeo, lucrarea lăuntrică a puterii, deşi e văzută în rezultate

Asemănător apare și în GBV 2001, VBOR, VRBC. În alte traduceri scrie ”duceți-vă până la capăt”. În traducerile falsificate de mântuiții pe veci apare cu sensul că deja ei sunt mântuiți deplin pe veci.

Știm din Biblie că mântuirea are 3 timpuri / vedeți Timpurile mântuirii / : mântuirea la timpul trecut (intrarea pe calea mântuirii, în procesul de mântuire – când ai răspuns chemării lui Dumnezeu), mântuirea inițială; mântuirea la timpul prezent – umblăm cu Domnul și ne facem propria mântuire prin faptele noastre, cu ajutor de sus (harul); mântuirea finală, viitoare, când vom ajunge să fim cu Domnul (la Judecata finală, Judecătorul va trimite pe fiecare om la cel pe care l-a slujit).

katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce – să umbli cu Domnul PRIN FAPTE, din care rezultă mântuirea viitoare – am văzut că fiecare om va fi judecat după faptele lui, nu după datul din gură cu mântuirea pe veci: articol și text:

Romani 2
5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască – sau renunți la umblarea cu Domnul, nu îți continui pocăința ta, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire – chiar dacă se pretind mântuiți pe veci!

Vedeți și aici un articol despre Filipeni 2.12-13.

Deci după ce am primit mântuirea inițială (care a fost mare minune de la Dumnezeu), trebuie să continuăm să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală. La Judecată, Judecătorul va face judecata după fapte, ni se spune aici și aici.

La fel, despre mântuirea care trebuie lucrată până la capăt ni se vorbește și în Pilda Semănătorului:

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere – nu ajung la mântuirea finală (viitoare)

15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare – vor ajunge să fie cu Domnul în veșnicie!

Nu doar că TREBUIE să ne ducem până la capăt mântuirea noastră (cu ajutor de sus), ci (chiar mai mult) TREBUIE să NE LUCRĂM propria mântuire, PRIN FAPTE, prin umblarea cu Domnul, PÂNĂ LA RODIRE ȘI LA COACEREA ROADELOR – acesta este înțelesul verbului katergazomai!

Un comentariu despre învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

În același loc a fost pus un comentariu favorabil mântuirii pe veci:

INSFARSIT, daca MANTUIREA AM PRIMITO PRIN HAR numai pirn HAR o putem PATRA, si daca HARUL ESTE UN FAVOR NEMERITAT, unde ne sunt noua meritele sa zicemm oo vai o pot pierde, HARUL lUI ISUS este mult mare decat pacatul nostru, sa ne trezim odata din tampenia in NUMELE LUI ISUS , m-am plictisit de verse scoase din context, daca iti este clar ce se intampla intr-un anume pasaj nu baga in ceata si altul.

La mântuirea finală nu se poate ajunge numai prin har (harul nu mântuie, ci este ajutorul dat de Dumnezeu ca să umblăm cu El până la capăt, la mântuirea finală, Premiul). Doar mântuirea inițială (intrarea pe calea mântuirii) este prin har, apoi trebuie ca oamenii să umble cu Domnul PRIN FAPTELE LOR – vedeți Timpurile mântuirii aici.

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii – sau i-a fost șters numele / vedeți articol cu text / a fost aruncat în iazul de foc veșnic!

La judecata finală în vederea locului unde vei fi în veșnicie vei fi judecat DUPĂ FAPTE – vedeți articole despre FAPTE, nu după cum ai dat din gură cu sola gratia, sola fide (mântuirea falsă prin harul fals, dată de înșelarea dracilor și prin credința dracilor, care nu mântuie, vedeți Iacov 2).

Și în Noua Lege (a harului) trebuie ca oamenii să umble cu Domnul până la capăt, ca să ajungă la mântuirea finală, ca în Legea veche; diferența este că acum avem ajutor de la Sfânta Treime – acest ajutor este un favor, nu mântuirea finală – vedeți Matei 24 aici , unde v-am pus și linkuri către pildele din Matei 25 – fecioarele sfinte dar FĂRĂ FAPTE (mântuite numai prin har, numai prin credință) nu au ajuns să fie mântuite în final – vedeți articol și articol; unii care au fost mântuiți PRIN FAPTE și unul fără fapte nu a ajuns să fie mântuit – vedeți articol cu text; viitorul Judecător ne spune cum va judeca pe fiecare om: după FAPTELE LUI! – vedeți articol și articol .

Citez: ”HARUL lUI ISUS este mult mare decat pacatul nostru” – adică pe el harul îl mântuiește dacă umblă cu demonii, care l-au înșelat!

Biblia scrie despre harul adevărat:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor (creștinii, al doilea grup ales, rânduit să ofere mântuirea celor din lume) care să fie tezaurul Regal numai al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Vedeți mai multe articole cu texte despre harul adevărat și PRETENȚIILE lui pentru mântuirea finală.

Despre harul fals:
1 Timotei 4.1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă (doar credința trăită practic, PRIN FAPTE, contează pentru ajungerea la mântuirea finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor – mântuirea ușuratică, pe veci, FĂRĂ FAPTE, prin datul din gură cu numai prin har, numai prin credința teoretică – este a dracilor și nu mântuie!
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni – numiți de Biblie lupi răpitori, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

Am mai spus că unde apare harul în care poți face orice, înlocuiește termenul harul cu termenul dracul – ale dracilor sunt învățăturile cu mântuirea fără fapte, care nu se poate pierde!

”m-am plictisit de verse scoase din context” – chiar ei fac așa – vedeți aici (primele articole din josul paginii, cele vechi) unde am prezentat cum ereticii scot versete din context ca să le pară reală erezia nimicitoare a mântuirii pe veci.

”sa ne trezim odata din tampenia in NUMELE LUI ISUS” – dacă voi, cei mântuiți pe veci vă îmbătați și mergeți băuți la curve, nu vă pierdeți mântuirea; nici dacă faceți avorturi, vă drogați etc, după cum vă îndeamnă tatăl vostru – tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare. Dacă este vorba despre Numele lui Isus, Isus îi cunoaște pe ai Lui după FAPTE, după conținut / vedeți articol / , nu după bolboroselile cu solele din Evul Mediu!

Biblia ne scrie despre rostirea Numelui lui Isus: 2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!Cei care se mulțumesc să aibă doar o formă (etichetă) de evlavie (prin sola fide, sola gratia) nu vor ajunge să fie cu Domnul

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune – doar așa poți ajunge să fi mântuit în final!

Vedeți articole cu texte în care Biblia ne asigură că putem pierde mântuirea inițială și să nu ajungem să fim mântuiți în final.

Nu lăsați lupii răpitori ai demonilor să vă fure posibilitatea să ajungeți la mântuirea finală, prin înlocuirea faptelor cu datul din gură (vorbărie degeaba cu solele)!

Coloseni 2
1 Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup;
2 pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3 în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
4 Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.
5 Căci, măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

Termenul religie vine de la re ligo, care înseamnă relegare – a legăturii rupte între Dumnezeu și oameni. Ca urmare a umblării cu Domnul (cu ajutor de sus), oamenii care au intrat pe calea mântuirii vor ajunge să fie mântuiți în final (în viitor) – cum ne scrie și Ioan în 3.36 Cine crede are viața veșnică, dar apoi cine nu-L ascultă pe Domnul (până la capăt) nu va ajunge să primească viața veșnică viitoare (la judecata finală), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. Aveți grijă ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vegheați ca lupii răpitori să nu vă fure posibilitatea de a fi mântuiți în final (nimeni cât timp este pe pământ nu a ajuns la mântuirea finală), cum scrie Pavel în continuare:

18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti,
19 şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.
La Premiul final nu a ajuns nimeni cât timp era aici pe pământ, deci este vorba despre pierderea posibilității de a ajunge să-l primești, în final.
Cum pot lupii răpitori cu mântuirea pe veci să vă fure posibilitatea ajungerii la mântuirea finală? Cu datul din gură cu datinile lor – ”sfânta” strâmbă tradiție că poți ajunge să fii cu Domnul chiar dacă umbli cu satana (că mântuirea nu ți-o mai poți pierde), cu filozofia – am arătat cum lupii răpitori strâmbă mesajul arminist al Evangheliei prin extragerea versetelor din context și punerea în jurul lor a unor mesaje false (care înlocuiesc Adevărul biblic), amăgire deșartă – înșelătoria inutilă pentru mântuirea reală că poți fi mântuit fără fapte, numai prin har (care este doar ajutorul de sus ca să umblăm cu Domnul), numai prin credința dracilor care știm bine că nu duce la mântuirea finală viitoare, nu prin umblarea PRIN FAPTE cu Cristos; prin vorbiri amăgitoare cu Solele! Este clar că ereticii vă învață că, pentru ajungerea la mântuirea finală, nu TREBUIE să vă trăiți practic, PRIN FAPTE, credința!
Cum poți să ajungi să fii cu Domnul, mântuit în final? Ni se spune în versetul 6: să şi umblaţi în El – practic, prin FAPTE, cum ne prezintă lista cu lucrurile de făcut / de aici / !

Evlavia superficială, bazată pe credința teoretică, nu mântuie!

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
6 Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.

Mesajul acestui text se potrivește foarte bine cu cei care au primit și trăiesc învățătura dracilor cu mântuirea pe veci (fără fapte, numai prin har, numai prin credință). Sola fide, sola gratia nu produc oameni care să umble cu Domnul (pot fi, dar sunt excepții), ci din aceia care au numai o formă superficială de evlavie (orice ar face sau nu fac, nu își mai pot pierde mântuirea; care dacă este fără fapte nu merită să fii fraier să umbli cu Domnul). Evlavia lor nu este profundă, trăită practic și nu îi transformă! Au numai o etichetă de evlavie, dar Domnul îi cunoaște după conținut / vedeți articol / . Se împotrivesc Adevărului, care ne spune că la mântuirea finală se ajunge prin umblare cu Domnul prin fapte, până la capăt / vezi pretențiile harului / și se folosesc de Biblie, prin extragerea versetelor din context, ca să pară reală minciuna învățăturii dracilor cu mântuirea pe veci.

6 … momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, 7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului – pentru că studiază Cuvântul ca să-i falsifice mesajul (și falsului îi zic Sola Scriptura!), nu ca să învețe să umble cu Domnul / vezi lista cu lucruri de făcut pentru ca să ajungi la mântuirea finală, viitoare /.

10 Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
11 prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.
12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.

Este falsă minciuna că apostolul Pavel a oferit mântuirea ușuratică pe veci, numai prin credință, vedem că spune ce a făcut (nu numai că a crezut pe moment și atât)!

13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – nu vă luați după lupii răpitori prin care satana poate să vă facă să nu ajungeți la mântuirea finală (premiul alergării), renunțând la umblarea cu Domnul prin fapte, pentru credința teoretică care este a dracilor și nu mântuie / vedeți Iacov 2 / !

În Apocalipsa suntem încurajați să umblăm cu Domnul, altfel ne pierdem mântuirea

Apocalipsa (Revelații) 1
1 Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan
2 care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut.
3 Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului!
A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos …

Dumnezeu vorbește celor șapte biserici:
10 În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,
11 care zicea: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”
17 … El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,
18 Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
19 Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici.

Apocalipsa 2
1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2 „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.
3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.
4 Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
5 Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.
7 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.

8 Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:
„Iată ce zice Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel ce a murit şi a înviat:
9 „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.
10 Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.
11 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”

12 Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
13 „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
14 Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.
15 Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.
16 Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”
17 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.

18 Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:
„Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
19 „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
20 Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
21 I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
22 Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
24 Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.
25 Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!
26 Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.
27 Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.
28 Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.
29 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa 3
1 Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:
„Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
2 Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.
3 Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
4 Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

7 Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:
„Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:
8 „Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.
9 Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
10 Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.
11 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
12 Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”
13 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

14 Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
15 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! – mântuiți numai prin har (care nici nu mântuie, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală, viitoare), numai prin credința dracilor care nici ea nu mântuie (ni se spune în Iacov 2)
16 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
17 Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!
20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
22 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii (sau a fost șters) a fost aruncat în iazul de foc.

Dumnezeu îi asigură pe cei din Biserici că va fi corect la judecată, că doar cei care umblă cu Domnul vor aunge să fie cu Domnul și că merită să fie biruitori, pentru că le va da cununa vieții veșnice (râvnitul premiu al alergării); nu îi asigură că sunt mântuiți pe veci fără fapte bune (roade vrednice de pocăința lor) sau cu fapte rele!

Ce spune Dumnezeu celor din Biserică? Că sunt mântuiți pe veci cu mântuirea ușuratică (numai prin har, numai prin credință), orice ar face ei apoi? Că mântuirea nu se poate pierde? Că nu faptele mântuie? Cu ce vei sta în fața lui Dumnezeu la judecată, cu datul din gură cu solele?

Ne silim să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, ca să ajungem să fim cu Dumnezeu

2 Corinteni 5
5 Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna (garanția) Duhului.
6 Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, chiar dacă suntem acasă în trup (aici pe pământ), suntem departe de Domnul –
7 pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. –
8 Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim Acasă, la Domnul.
9 De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.
10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Și aici este un verset care poate să fie folosit ca să pară reală mântuirea numai prin credință (numai prin har), fără fapte, pe veci și atât: umblăm prin credință – dar știm că Biblia validează doar credința care produce roade, fiind trăită practic, PRIN FAPTE (Iacov 2 etc). Observăm că Biblia scrie UMBLĂM (trăim practic) cu Domnul (vedeți cerințele harului), nu numai dăm degeaba din gură cu solele cu credința dracilor, care nu mântuie! Cei care au scris Noul Testament nu puteau să se oprească de fiecare dată când au scris despre credință și să explice că este vorba despre credința trăită practic pe care să o și descrie și să repete de multe ori, să prezinte mereu și mereu tot creștinismul, în ansamblul lui.

Ereticii cu mântuirea pe veci se cred pe veci asigurați în Cristos (orice ar face ei) și chiar cred sincer că nu vor merge la Judecata finală, pentru că au trecut din moarte la viața veșnică – pe care o pot pierde! Versetul 10 ne spune că va fi invers decât sunt ei siguri.

Merită să fii plăcut lui Dumnezeu, pentru că doar așa vei ajunge în partea fericită a veșniciei, cu Domnul!

La care lucruri să ne gândim?

Am văzut un comentariu la o predică (am pus un articol cu link) că predica nu s-a terminat cu o parte suficient de practică – adică respectivul nu știa de ce lucruri să fie preocupat.

Galateni 2
7   mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur
8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor

Dumnezeu a pus în fiecare om niște însușiri (talente) și lucrarea pe care o are pregătită pentru fiecare om este potrivită cu aceste însușiri (de exemplu, Dumnezeu nu are pretenția să cânte unul care nu are talent).

Efeseni 2.10   am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm cu Domnul până la capăt în ele.

Dacă vrei să știi ce fapte bune (roade vrednice de pocăință) a pregătit Dumnezeu pentru tine, roagă-te și întreabă-L pe Dumnezeu să ți le facă cunoscute. Știm că Dumnezeu îți arată în diferite moduri: te întâlnești cu cineva care a vrut să facă ceva dar nu i-a ieșit, alții îți pot da idei bune, îți pot spune ce fac ei etc. Poți avea călăuzire de sus în aceste lucruri.

Nu cere de la oameni să îți spună ce să faci, pentru că Dumnezeu ți-a dat niște însușiri și Dumnezeu știe ce să faci cu ele, cel mai bine. Unii au aflat că sunt buni cântăreți etc.

Ascultarea credinței; Evanghelia adevărată arministă în Epistola către Romani

Știm că Epistola către Romani a fost foarte mult folosită, prin extragerea versetelor din context, ca să pară reală erezia nimicitoare (am văzut practic cum ucide suflete intrate pe calea mântuirii) cu mântuirea pe veci, numai prin datul din gură cu credința teoretică, fără fapte (că ai crezut și ești mântuit pe veci). Dar, dacă vedem pentru ce a primit apostolul Pavel apostolia (la ce lucrare l-a pus Dumnezeu), vedem că nu a chemat pe cei din lume la credința teoretică (care este a dracilor și nu mântuie), ci la umblarea practică, cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTE, în ascultare de Domnul:

Romani 1.5 am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei – adică la trăirea practică, cu Domnul!

Deci, Epistola a fost scrisă și cu scopul de a chema oamenii la TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE, nu la datul din gură cu solele (sola fide a dracilor, sola gratia cu satana și jignirea solus Christus chiar dacă umbli cu demonii, de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde).

Chiar la încheierea Epistolei către Romani, în penultimul verset (26), ni se spune același lucru:

Romani 16
24 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
25 Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Cristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
26 dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului cel veșnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor popoarelor, spre ascultarea credinţei / ca să asculte de credință.

Epistola începe și se termină cu scopul Evangheliei adevărată (care se dovedește arministă): ca să aducă pe oamenii din lume la credința inițială și la ascultare de Domnul!

Domnul Isus le-a pretins FAPTE celor care se credeau urmașii (spirituali ai) lui Avraam, nu doar să dea din gură cu solele

Evrei 6
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite efortul vostru şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care i-aţi ajutat şi-i ajutaţi pe sfinţi.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi înflăcărare, ca să păstreze până la sfârşit o deplină speranţă,
12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor care prin credinţă şi răbdare moştenesc promisiunile.
13 Dumnezeu, când i-a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi
14 şi a zis: Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult urmaşii.
15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit promisiunea.

Cei cu mântuirea ușuratică, pe veci, pretind că Avraam avea credință și așa a fost apreciat de Dumnezeu, dar am arătat aici că Dumnezeu l-a binecuvântat pentru că a trăit PRIN FAPTE credința lui, în umblarea lui cu Domnul. Apare aici în Galeria eroilor FAPTELOR, a credinței TRĂITĂ PRACTIC, PRIN FAPTE tocmai datorită FAPTELOR lui. Că a așteptat cu răbdare înseamnă că a umblat practic cu Dumnezeu în continuare (așa cum știa Dumnezeu că va face, vedeți articolul din primul link).

Și, ca o confirmare a aprecierii lui Avraam de către Dumnezeu datărită FAPTELOR lui, scrie în Ioan 8.39 „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii (urmași demni) ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

Pierderea mântuirii (inițiale) versus umblarea cu Domnul până în veșnicia fericită

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc – au intrat pe calea pocăinței, au fost mântuiți cu mântuirea inițială, şi s-au făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu – binecuvântarea va fi pentru veșnicia fericită!
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini – FAPTE RELE în întoarcerea la lucrurile lumii, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.
9 Deşi vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite efortul vostru (FAPTELE) şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care i-aţi ajutat şi-i ajutaţi pe sfinţi.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi înflăcărare (trăirea practică în umblarea cu Domnul PRIN FAPTE), ca să păstreze până la sfârşit o deplină speranţă,
12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor care prin credinţă şi răbdare (să umble practic, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt) moştenesc promisiunile.

Prima parte a textului (cu roșu) vorbește despre pierderea mântuirii (inițiale, că la cea finală nu a ajuns nimeni, cât timp a trăit pe pământ) – dacă un pământ este udat de Dumnezeu (simbolizează pe cel intrat în procesul de mântuire), dar produce fapte rele, este aproape să fie blestemat – se referă la condamnarea de la Judecata finală, când nu va scăpa de mânia viitoare și sfârşeşte prin a i se pune foc – în veșnicie, după condamnarea finală!

A doua parte (cu albastru) ne spune cum să ajungem la mântuirea finală: PRIN FAPTE în efortul de a umbla cu Domnul!

Cei care au venit la pocăință și totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă – unii se cred pierduți pe veci pentru că, pentru un timp, au renunțat la umblarea lor cu Domnul. Nu știu cine este pierdut sau nu, dar vedem că dacă nu îți place unde te duce versetul 8, poți face ce scrie în versetul 7 – întoarce-te dacă mai poți! Dacă nu te-ai împietrit suficient de mult, vedem că încă nu ai ajuns la Judecată; ești pe calea spre blestem, dar încă nu ai ajuns acolo. Vei sfârși în chinul veșnic, dar încă nu ai ajuns acolo, încă nu ești judecat de Dumnezeu!

Apocalipsa 20
10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Dacă nu ești prea împietrit, întoarce-te!

Legământul cu jurământ vechi și nou. Dumnezeu nu S-a schimbat deloc, nici nu și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală (viitoare)!

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea (tezaurul regal) dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES ca să fie comoara lui Dumnezeu:
16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi comoara Lui (tezaurul regal), cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.

Acestea au fost spuse cu ocazia încheierii legământului lui Dumnezeu cu primul grup (popor) ales. Un Legământ este un contract între cele două părți, iar nerespectarea de către popor a părții lui din legământ ducea la anularea legământului (ieșirea din contract) și pedepsirea lor.

Deuteronom 29
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.

Ai intrat în Legământ (contract) cu Dumnezeu și dacă vrei neapărat să umbli cu Domnul, ai ajutor de sus (harul), dar dacă nu umbli, ieși din Legământ și intri sub autoritatea de condamnare a Legii dată prin Moise, care nu a mântuit pe nimeni vreodată!

Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții:

Exodul 32
31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.
32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!”
33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

Evrei 10
14 Căci printr-o singură Jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – cât timp umblă cu Domnul și rămân sfințiți!
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” – nașterea din nou de sus, prin Duhul Sfânt
17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt – în Sfânta Sfintelor, din Legea veche
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată – curățirea ritualică din Legea lui Moise
26 dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Cu verde sunt lucruri din Legea veche care se împlinesc în Legea Nouă (a harului în care TREBUIE să trăiești practic). În Matei 5.17 Domnul Isus spune:  Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc – știm că nu se referea la litera Legii lui Moise (unele lucruri nici măcar nu mai puteau fi ținute, de exemplu jertfele animalelor pentru iertarea păcatelor, care fuseseră înlocuite cu Jertfa Domnului Isus), ci la pretențiile de sfințire și de umblare cu Domnul, scrise în Lege – vedem din nou că pretențiile lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră nu s-au schimbat, ci acum avem ajutor de sus ca să facem ceea ce nu au reușit cei de sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul! Harul este ajutorul ca să umblăm cu Domnul, nu cu demonii care încearcă să vă  înșele cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci!

Dacă nu îți respecți partea ta în noul contract cu Dumnezeu, ți se spune ce primești: mai mare pedeapsă veșnică (decât dacă doar ai fi încălcat Legea lui Moise), pentru că calci în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, necinstești Sângele Legământului, cu care ai fost sfințit (prin HAR, dar nu ai vrut să mai umbli cu Domnul, în HAR) și batjocorești pe Duhul Sfânt! – și vei fi judecat după Legea dată prin Moise pentru că nu există altă Lege – Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” – pe cei care dau degeaba din gură cu solele cu credința teoretică, care este a dracilor și nu mântuie, cu harul în care pretind că nu trebuie să umble PRIN FAPTE!
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – în veșnicie!

Ce să FACI ca să fii comoara lui Dumnezeu

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Traducerea este superficială în mai multe locuri, să vedem și altele. În versetul 5 ”ai mei” era în original o expresie pentru tezaurul regal, folosită și în Deuteronom 7.6, 14.2, 26.18. În primele două versete scrie același lucru: tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului” – în original ”ca să fii un popor de tezaur regal”, comoara Lui. În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES să fie tezaur:

16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.
În Noua Lege nu apare nimic superficial, solele care să dea mântuirea ușuratică, mai cu Domnul, mai cu lumea (care știm că zace în cel rău și viclean), că tot cu Dumnezeu vei fi:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Din nou, vedem cu în Noul Testament (Legea Harului în care TREBUIE să umbli) sunt împlinite scopurile lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Legea dată prin Moise): în versetul 14 ”al Lui” este în original adjectivul periusios, care este echivalentul unei expresii din limba ebraică ce descrie partea specială proprie pe care şi-o rezervă cuceritorul înainte de a împărţi prada (din trad. VRBC) – prima pradă, tezaurul regal. Ca să fii tezaur (comoara lui Dumnezeu), TREBUIE să renunți la interesele lumii și să umbli cu Domnul!

Dumnezeu nu Se schimbă și nu Și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală, să umblăm numai cu El. Diferența este că acum avem ajutor de la Dumnezeu ca să umblăm cu El, acest ajutor este harul.

Dumnezeu nu S-a schimbat, nici modul de a ajunge la mântuirea finală viitoare nu se schimbă (este tot prin umblare cu Domnul până la capăt), dar acum primim ajutor de sus (har)

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Poporul ”ales” din vechime (primul grup ales de Dumnezeu ca să Se reveleze lumii și să ofere mântuirea lumii) nu beneficia de statutul de ales decât atunci când umbla cu Dumnezeu!

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Dumnezeu nu Și-a schimbat deloc nici scopul, nici pretențiile: să Își facă un popor al Lui care să Îi îndeplinească pretențiile, pentru ca să ajungă la mântuirea finală (viitoare). Doar că acum avem ajutor să împlinim voia lui Dumnezeu. Cei de sub Legea lui Moise nu au avut ajutor de sus și nu au reușit, noi primim ajutor (acest ajutor est harul). Harul nu oferă mântuirea finală de la Judecata finală, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până acolo. Nu ne dă Premiul, ci ne ajută să umblăm cu Domnul, ca să ajungem să îl luăm!