Cum va fi veșnicia fără Domnul pentru lupii răpitori (cei care fură mântuirea altora)

Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre – prin propovăduirea învățăturilor dracilor, ereziile nimicitoare calviniste că poți face orice că mântuirea nu se poate pierde, odată mântuit ești pe veci mântuit!

Cum va fi la Judecată și în veșnicie: Cei care au propovăduit învățăturile dracilor vor avea mai multă osândă, chiar fără să poarte ștampila Anticristului: Apocalipsa 22.18,19 Dumnezeu îi va scoate de la veșnicia fericită și le va da mai multă osândă!

Cum îi putem cunoaște pe cei care (chiar fără voia lor) au devenit lupi răpitori: Dumnezeu îi ține în împietrirea care vine de sus, pentru osândă sigură!
2 Tesaloniceni 1
11. Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună (îi ține în împietrire),
12. pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
și
2 Petru 2
1. În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare – erezia calvinistă este una dintre cele mai rafinate erezii care poluează creștinismul!
2. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
4. Dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc,
9. înseamnă că Domnul ştie să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua Judecăţii!

Deci dacă mai puteți ieși din împietrire, poate că vă mai dă Dumnezeu o șansă la pocăință, dar și voi va trebui să spuneți oamenilor Adevărul, ca să nu îi piardă ereziile nimicitoare! Unii ați zis doar partea cu alegerea (mai puțin partea că mântuirea nu se poate pierde). Și pe marele evanghelist Mihai Cornea alții l-au convins să se întoarcă la Adevăr (nici nu era departe).

Cei care ați devenit (chiar fără să vreți) lupii răpitori ai satanei: la Judecată veți fi împreună cu cei cărora le-ați pierdut sufletele prin tâmpeniile voastre de erezii cu perseverența în sfințenie (voi de ce nu ați rămas să perseverați în Adevăr, de ce ați trecut la ereziile nimicitoare?). Veți fi în veșnicie cu cei cărora le-ați pierdut sufletele, cu fetușii avortați din cauza mizeriilor predicate de voi, și veți plăti pentru toate!

Reclame

Cum va fi veșnicia fără Domnul pentru cei care își pierd mântuirea

Nu am scris pentru cei care și-au pierdut mântuirea, pentru că nu sunt eu Judecător peste voi.

Biblia ne arată cum unii își pierd mântuirea. Sămânța crescută poate fi înecată de buruienile (spinii) din jur, distrusă de lipsa apei etc. Dar Biblia ne mai spune ceva: 1 Corinteni 15.1-2 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. Renunțarea la creștinism (învățătura sănătoasă) pentru ereziile satanei (făcute de Calvin, vedeți în link cine a fost) că odată mântuit ești pe veci mântuit (fără să faci nimic și orice ai face apoi) poate duce la pierderea mântuirii (degeaba ați mai crezut)!

Și nu va fi chin mai mare în veșnicia fără Domnul decât să știți că ați purtat Numele Domnului, și îl purtați pe al altuia. Dacă ați luat-o pe alte căi, întoarceți-vă pe cale și duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. Oricum, altceva mai bun de făcut nu aveți!

Pentru cei care au crezut (parțial) erezia calvinistă și ați predicat-o și altora: dacă v-ați întors la Adevăr, spuneți Adevărul la cât mai mulți oameni, ca să îi întoarceți la Adevăr pe cei cărora le-ați zis prostii. (Nu este bine să deveniți lupi răpitori!).

1 Corinteni 15
1. Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2. şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Filipeni 2
12. Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur,
13. căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

Cum va fi veșnicia fără Domnul și despre alegerea personală

În articolul trecut am scris că am auzit că un om a câștigat o sumă mare de bani la loto, dar aruncase biletul câștigător. Nu se mai gândește la bani și la ce ar fi putut face cu ei, pentru că oricum nu îi are.

Un pastor baptist-creștin-arminist spunea despre veșnicia fără Domnul: Luca 16.23-24 Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” Domnul Isus ne atrage atenția: băgați de seamă că din chinuri se vede partea fericită a veșniciei. Și nu va fi mai mare durere și chin decât să vezi acele lucruri și să zici: Acestea îmi erau destinate mie, dar eu am zis că este doar un mit, doar o poveste, și le-am pierdut!

Luca 16
23. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui
24. şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
25. „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
26. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
27. Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
28. căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
29. Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”
30. „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”
31. Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” – dacă nu ascultă de Sfânta Scriptură, nu vor asculta nici dacă ar învia cineva din morți. V-ați gândit că Dumnezeu chiar l-a înviat din morți pe Lazăr? Și s-a pocăit cineva?

Ioan 12
1. Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.
2. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.
10. Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,
11. căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

De ce nu au venit la mântuire? Calviniștii spun că nu i-a ales Dumnezeu (la facerea lumii, în suveranitatea arbitrară, cu harul suveran irezistibil). Biblia ne spune altceva:

Luca 7
29. Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
30. dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui – avea Dumnezeu un plan pentru ei, dar ei l-au refuzat.

Despre posibilitatea alegerii, pentru veșnicie – C. S. Lewis

Înainte să scriu acest articol, am auzit că un om a câștigat o sumă mare de bani la loto, dar aruncase biletul câștigător. Nu se mai gândește la bani și la ce ar fi putut face cu ei, pentru că oricum nu îi are.

În veșnicie nu va fi la fel, nu vă veți gândi că nu contează. Va conta, și veșnicia va fi veșnică! Există doi stăpâni, pe care l-ați ales să îl slijiți, cu el veți fi definitiv.

Într-unul din articolele anterioare am scris despre cartea Creștinismul redus la esențe (Doar creștinism) – scrisă de C. S. Lewis. Am luat de acolo un citat despre posibilitatea alegerii:

”De ce coboară Dumnezeu deghizat într-o lume ocupată de inamic şi de ce înfiinţează un fel de societate secretă care să-l submineze pe diavol? De ce nu coboară El cu toată puterea, invadând această lume? Oare nu este El destul de puternic? Ei bine, creştinii cred că El va coborî cu toată puterea; nu ştim când. Putem însă să ghicim de ce întârzie: El vrea să ne dea o şansă să trecem de bunăvoie de partea Lui. Nu cred că aş avea mare consideraţie pentru un francez care ar fi aşteptat până când trupele aliate au mărşăluit în Germania, ca abia atunci să anunţe că este de partea noastră. Dumnezeu va invada. Dar mă întreb dacă oamenii care îi cer lui Dumnezeu să intervină deschis şi direct în lumea noastră îşi dau seama ce va fi când El o va face. Când acest lucru se va întâmpla, va fi sfârşitul lumii. Când autorul păşeşte pe scenă, piesa de teatru s-a terminat. Dumnezeu va invada, foarte bine; dar ce rost va avea să spui că eşti de partea Lui atunci, când vei vedea cum întregul univers natural se va topi ca un vis şi altceva – ceva ce nu a putut fi conceput de mintea ta – se va instala troznind; ceva atât de minunat pentru unii dintre noi şi atât de îngrozitor pentru alţii, încât nici unul dintre noi nu va mai putea alege atunci? Dumnezeu nu va mai fi deghizat atunci; va fi ceva atât de copleşitor, încât va izbi pe orice creatură fie cu o dragoste irezistibilă, fie cu o groază irezistibilă. Atunci va fi prea târziu să alegi de partea cui să fii. Nu are nici un rost să spui că ai ales să stai culcat atunci când ţi-a devenit imposibil să stai în picioare. Atunci nu va fi timp de ales: va fi timpul când vom descoperi de partea cui suntem cu adevărat, fie că ne-am dat seama dinainte, fie că nu ne-am dat seama. Acum, astăzi, în clipa aceasta, avem ocazia să alegem partea bună. Dumnezeu stă deoparte şi ne dă această şansă. Oferta nu va dura pentru totdeauna. Trebuie să o primim sau să o refuzăm!

Cum se pierde mântuirea

Calviniștii ar vrea să ne învețe că odată ce au venit la mântuire, mântuirea nu se mai poate pierde, orice ar face ”mântuiții” apoi.

Cum se pierde mântuirea? Versetele folosite de eretici ca să arate că mântuirea nu se poate pierde, în realitate se referă la faptul că Dumnezeu nu îi scapă din mână pe cei care umblă pe calea mântuirii până la capăt (am arătat aici / vedeți linkul /, de exemplu, că falsificarea Bibliei ca să se potrivească cu erezia este hulă împotriva Duhului Sfânt!)

Sămânța căzută în locuri rele poate să producă o plantă care să crească un timp, dar să fie înecată de buruienile din jur. Alții riscă să meargă pe marginea prăpastiei și cad în ea. Pe alții chiar erezia calvinistă îi împinge la cădere: odată mântuit pe veci mântuit, ei fac orice că mântuirea nu se poate pierde – unii au luat-o razna și starea lor de pe urmă a mers din rău în mai rău (dar credeau sincer că sunt mântuiți pe veci)!

Dacă un mântuit (cel care a intrat pe calea mântuirii) o ia razna, Duhul Sfânt îi vorbește, îl îndeamnă să revină pe cale, îl mustră. Evrei 12.6 Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu. După un timp, Duhul Sfânt se întristează și pleacă. Isaia 63.10 Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel Sfânt; iar El li S-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor (să nu credeți tâmpenia că Duhul Sfânt îi caută pe calviniștii ”mântuiți prin harul suveran irezistibil” prin birturi, pe la curve, la jocuri de noroc și altele asemenea, ca să îi persevereze în ”sfințenie”). După un timp (mai lung), Duhul Sfânt este plecat și nimeni nu îi mai mustră sau pedepsește Evrei 12.8 Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Încetul cu încetul, mântuirea se poate pierde prin umblarea pe căi străine (unii renunță brusc la calea mântuirii).

Isaia 63
9. În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea feţei Lui i-a mântuit; El însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat.
10. Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel Sfânt; iar El li S-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.

Evrei 12
6. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
7. Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
8. Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.

Trebuie să nu confundăm călăuzirea lui Dumnezeu cu pedeapsa. Dacă nu îmi iese ceea ce vreau să fac pentru Domnul (parcă este blestem), poate să însemne că Dumnezeu nu are nevoie să fac acel lucru în acel moment, poate vrea să fac alte lucruri, pe care alții nu le știu sau nu le pot face, sau să îi învăț pe alții. În Biblie ni se spune că fiecare om a primit diferite înzestrări, talente. Poate pentru ceea ce am vrut eu să fac sunt alții mai buni, iar eu ar trebui să fac altceva, conform cu înzestrările pe care le am.

Suveranitatea lui Dumnezeu versus ”harul suveran”. Slujirea determină stăpânul

Genesa (Facerea) 1.1 La început, Sfânta Treime a făcut cerurile şi pământul. – continuă în întreg capitolul întâi și o parte din al doilea.

Isaia 40.12 La crearea pământului, Dumnezeu a ținut (măsurat) apele în căușul palmei Lui și apoi le-a pus pe pământ!

Lumea materială așa cum o cunoaștem noi nu este așa de importantă cum am crede noi. Dumnezeu a creat oamenii și le-a dat posibilitatea să aleagă. Pentru aceasta a creat întâi suportul material al lumii. Problema principală a lumii materiale este termenul de valabilitate. Pe lumea aceasta, toate expiră. Dumnezeu a creat lumea noastră materială doar ca un decor al unei piese de teatru – când Autorul va păși pe scenă, piesa de teatru se va sfârși (citat*).
Dumnezeu a creat omenirea și chiar de la început (în grădina Edenului) a dat oamenilor posibilitatea să aleagă. Calviniștii confundă suveranitatea lui Dumnezeu în decor (lumea materială) cu obligația oamenilor de a face ce vrea Dumnezeu. Dumnezeu este suveran peste creație, dar își manifestă suveranitatea doar asupra lumii materiale (decorului). De la început, Dumnezeu a dat demonilor posibilitatea să aleagă, așa cum dă această posibilitate și oamenilor (chiar și demonizatul din Marcu 5 a avut posibilitatea să meargă la Domnul Isus și a ales să meargă; dacă nu ar fi mers, nu ar fi avut folos) . Diavolii s-au răzvrătit pentru că Dumnezeu le-a permis (au ales ei ce să facă). Acum demonii îi ispitesc pe oameni pentru că Dumnezeu le permite demonilor să își continue răzvrătirea (strict în limitele și după regulile impuse). În această lume, Dumnezeu continuă să dea și oamenilor posibilitatea să aleagă permanent de cine să asculte!

Suveranitatea lui Dumnezeu a fost folosită de calviniști ca să introducă ideea că Dumnezeu a ales doar pe unii oameni (nu a avut chef să îi aleagă și pe alții), i-a obligat să se pocăiască cu harul suveran irezistibil și îi obligă să rămână mântuiți pe veci (în mântuirea ieftină și ușoară). Suveranitatea lui Dumnezeu se manifestă asupra materiei și doar cât este necesar asupra lumii spiritelor (Dumnezeu a stabilit regulile care trebuie respectate), Duhul Sfânt atrage și ajută dar nu obligă la pocăință!

Dumnezeu a creat lumea materială. În jurul acesteia există o lume a spiritelor care respectă regulile impuse de Creator. Totul ca oamenii să aibă posibilitatea să aleagă.

(citat*) C.S.Lewis – Creștinismul redus la esențe

Dumnezeu nu a vrut să aibă roboți, ci oameni care să își aleagă stăpânul. Cui slujești, cu el vei fi!

Hula împotriva Duhului Sfânt

Singurii care au erezia cu mântuirea ușoară pe veci sunt reformații (calviniștii etc).

Ei ar vrea să ne învețe așa:
– Dumnezeu a ales (la facerea lumii) doar puțini oameni pentru mântuire (nu a avut chef să îi mântuiască și pe alții) în mod complet arbitrar – implică faptul că Dumnezeu este un monstru / vedeți linkul /
– Domnul Isus a venit în lume ca Jertfă valabilă doar pentru cei aleși de Dumnezeu – deci Jertfa este extrem de handicapată. Noi știm că Jertfa este bună pentru toți oamenii, harul care aduce mântuirea pentru TOȚI oamenii a fost arătat. Mântuirea este oferită tuturor, doar unii aleg să o primească pentru ei, personal, și să o ducă până la capăt.
– Duhul Sfânt cu harul irezistibil îi mântuiește cu de-a sila doar pe cei aleși complet arbitrar (în harul suveran). Apoi îi ține mântuiți pe veci, orice ar face aceștia! Este o înjosire a Unei Persoane a Sfintei Treimi, Duhul Sfânt, că trebuie mereu să îi caute prin birturi, pe la curve, pe la jocurile de noroc etc pe cei mântuiți pe veci (ca să îi persevereze în ”sfințenie”!). Apoi îi va căuta prin aceleași locuri ca să îi răpească (obligatoriu) la cer! – acestă înjosire este dusă până la capăt de ereticii calviniști! Știm că Duhul Sfânt atrage la pocăință dar nu obligă, ajută pe cale (doar pe cei care vor să rămână pe cale). Sunt folosite texte și versete care arată măreția reală a lui Dumnezeu ca să indice faptul că Dumnezeu este un montru / vedeți linkul / .

Ca să ne convingă de erezia lor, calviniștii folosesc versete din Biblie și le strâmbă sensul (de exemplu pentru perseverența în sfințenie sunt folosite versete care arată că pe cei care VOR să rămână cu Domnul până la capăt, nimeni nu îi va putea smulge din mâna Domnului, dacă nu vor alege ei să plece). Noi știm că Biblia a fost inspirată de Duhul Sfânt și de folos ca să ne învețe pe calea Domnului, nu a dracilor. Folosirea versetelor împotriva sensului lor real, pentru erezii nimicitoare, este HULĂ  ÎMPOTRIVA  DUHULUI  SFÂNT – care nu a știut ce a inspirat în Biblie, calviniștii cred că știu mai bine! Pentru aceasta nu există iertare nici aici pe pământ, nici în veșnicie.

Matei 12
31 hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
32 oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

Tit 2:11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat – mulțumim Sfintei Treimi pentru Jertfă și pentru ajutor!

Cum vede Dumnezeu strâmbarea Bibliei pentru producerea de erezii nimicitoare (nu mă refer la deosebirile mici dintre noi):

Apocalipsa 22
18. Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – mântuire pe veci prin harul suveran irezistibil, care este o mântuire ușoară cu harul ieftin.
19. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele Cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta – au scos obligația umblării cu Domnul până la capăt pe calea mântuirii – adio veșnicia fericită!
20. Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!

Adevărul Bibliei: Duceți până la capăt mântuirea voastră, ca să ajungeți cu Domnul în veșnicia fericită!

Cei care se pretind mântuiți pe veci se laudă cu puritanii

Cei care se pretind mântuiți pe veci se laudă cu puritanii, pentru că aceștia erau calviniști. Primii evanghelizatori baptiști care au primit Evanghelia la noi și au dat-o și altora au avut o ”nuanță”, mai mult o tentativă de calvinism (doar cea cu alegerea) / vedeți link /. Sunt sigur că așa au fost și puritanii. Nu au cunoscut erezia nimicitoare în toată ”măreția” ei otrăvitoare pentru că erau oameni simpli, nu exista internetul (acum și un copil poate afla repede ce este calvinismul), își duceau traiul cu greu în vremurile acelea și nu aveau timp să umble după erezii nimicitoare (că mântuirea nu se poate pierde, cunoscută ca odată mântuit pe veci mântuit). Se cunoșteau unii pe alții, trăiau în legături unii cu alții, așa că dacă unul o lua razna, ceilalți îl puteau corecta ușor. Nu mergeau pe ideea că pot face orice, că nu există cădere prin har, caz în care și-ar fi dus mântuirea prin birturi, pe la curve, pe la jocuri de noroc și altele asemenea – așa cum au început să facă baptiștii după revoluție, odată cu răspândirea calvinismului și la noi. I-am numit baptiști-falși pentru că au renunțat la creștinism pentru ereziile calviniste. Unii au crezut că pot face orice și au făcut orice și am văzut că starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi – din viețile lor s-a văzut clar că nu acesta a fost crezul puritanilor. Erau din aceia care și-au dus până la capăt pocăința lor, cu frică și cutremur, ca să fie cu Domnul în veșnicie.

Puritanii au fost prigoniți de protestanți

Unii baptiști calviniști nu mai pot de dragul protestanților (reformați calvini) și îi ridică în slăvi pe puritani. Vai, ce ”minuni” de scrieri au scris protestanții! Pe care nici măcar ei, cei care le-au scris, nu le-au respectat! Și atunci de ce să nu mai putem noi de grija lor? De ce să respectăm noi ceea ce nici ei nu și-au respectat!? Au început bine, cu multe lucruri după Biblie, dar când au avut succes cu reforma protestantă, au tras apa pe lucrurile bune. Și atunci, ce ne pasă nouă de ei?! Iar puritanii (care au avut doar o nuanță de calvinism, se credeau aleși) au fost prigoniți de anglicani (anglicanismul era un amestec de protestantism cu unele practici catolice, dar rupt de Roma, creat doar din motive personale). Puritanii au emigrat în America pentru că au fost prigoniți și alungați din Anglia. Calviniștii de azi îi ridică în slăvi și pe puritani și pe protestanții care i-au prigonit. Să fii și de partea unora și de partea celorlalți este mai degrabă o problemă de psihiatrie (rupți de realitate, reduși intelectual care cred orice prostie, unii chiar fanatici, cu idei fixe, deliranți) decât de religie creștină!

Apostolul Pavel ne spune (sub inspirația Duhului Sfânt) că este posibil să își piardă mântuirea

Am preluat (parțial)  despre pierderea mântuirii de aici: http://www.bisericacatolica.org/justificarea-numai-prin-credinta-si-odata-salvat-pentru-totdeauna-salvat-complet-dezmintite-de-biblie

Faptele sunt necesare pentru mantuire – vedeți Parabola talantilor

Iacob 2:24 – “Deci vedeți că omul este justificat prin fapte și nu numai prin credință.”

Majoritatea covârșitoare a protestanților cred că Biblia învață că oamenii sunt justificați (îndreptați; puși într-o stare în care vor fi mântuiți; puși în starea de har sfințitor) numai prin credință în Isus – adică, fără a lua în considerare acțiunile, faptele și păcatele lor. Majoritatea dintre ei cred și în “odată salvat pentru totdeauna salvat” sau securitatea veșnică: ideea că un om care crede în Isus nu poate pierde mântuirea veșnică. Aceste idei sunt false și complet în contradicție cu învățătura Bibliei. Să privim dovezile.

Apostolul Pavel spune că este posibil să devină respins
1 Corinteni 9:24-27 “Nu știți voi că cei care aleargă pe stadion, toți aleargă, însă numai unul primește premiul? Alergați în așa fel ca să-l câștigați. Orice atlet renunță la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. Însă noi pentru una nepieritoare. Deci eu așa alerg, nu fără rost; așa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. Îmi chinuiesc trupul și îl fac sclav ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu respins.“

Apostolul Pavel spune că se teme să nu devină “respins”. Cuvântul “respins” (în 1 Cor. 9:27) este tradus din cuvântul grec adokimos. Adokimos este tradus ca “netrebnic” în 2 Timotei 3:8 și în Romani 1:28. Descrie sufletele pierdute, cei care fac păcate de moarte, apostați, cei care se află în afara stării de justificare și/sau în afara credinței lui Isus.

În 2 Timotei 3:8 este folosit că să descrie oameni răi care “se opun adevărului, oameni stricați la minte, găsiți nevrednici în privința credinței” (Versiunea King James). Aceștia, evident, nu sunt oameni care se află în starea de justificare sau pe drumul spre Rai.

În Romani 1:28, adokimos este folosit pentru a descrie oameni care au fost lăsați pradă urâciunii păcatului – încă o dată, oameni care nu se află pe drumul spre Rai. De asemenea, adokimos se găsește și în alte pasaje, inclusiv Tit 1:16, Evrei 6:8 și în altă parte. În fiecare caz, nu se referă la oameni care se se află pe drumul spre Rai, ci se află în afara stării de justificare și/sau adevărata credință.

Declarând că ar putea deveni respins sau netrebnic (adokimos), nu încape îndoială că apostolul Pavel spunea că își poate pierde mântuirea și să fie osândit împreună cu ceilalți netrebnici. A fost apostolul Pavel un adevărat credincios justificat? Desigur că a fost. Prin urmare, Biblia învață că adevărații credincioși nu au asigurată mântuirea. Acest pasaj dezminte complet ideea de securitate veșnică sau “odată mântuit pentru totdeauna mântuit.”

Filipeni 2.12 duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur – ca să ajungeți să fiți cu Domnul în veșnicie!

Fiecare va fi judecat după faptele lui, care sunt notate permanent și care duc sau nu la mântuirea viitoare

Apocalipsa 20
11. Am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Repet acest text, pentru că este prea important (ne arată clar ce va fi la Judecată și după ce vor fi judecați oamenii – nu după mântuirea ușoară cu harul irezistibil suveran!). Oamenii vor fi judecați după faptele lor, după cele scrise în cărțile acelea. Adică toate cele ce le facem noi sunt notate (de îngeri) și vor ajunge împreună cu noi la Judecată, așa ne învață Biblia, inspirată de Duhul Sfânt. Fiecare a fost judecat după faptele lui – nici vorbă de tentativa de mântuire ușoară, pe moment, fără să faci nimic, pentru veci – odată mântuit pe veci mântuit!
Biblia, inspirată de Duhul Sfânt, ne indică existența unei legături între faptele noastre scrise la Dumnezeu, Cartea Vieții și mântuirea veșnică viitoare sau chinul veșnic în iazul de foc. Nici vorbă că au primit la Judecată, de la Dumnezeu, listele cu cei pe care Dumnezeu i-a creat și ales pentru mântuire obligatorie și listele cu cei pe care Dumnezeu nu i-a vrut (i-a avortat religios) în mod complet arbitrar, pentru că nu a avut chef de ei! (așa cum ne învață calvinismul).

Înțelegeți de ce am mai scris că vrăjeala calvinistă este blasfemiatoare, pentru că strâmbă Biblia chiar în lucrurile care sunt foarte clare.

Apocalipsa 20
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Nu vă ruinați veșnicia viitoare și mântuirea frumoasă pentru cioburile colorate ale satanei (vedeți linkul), care vrea să vă înșele prin ereticii calviniști! Mântuirea trebuie dusă până la capăt, în veșnicia viitoare!

Nu combat doar mântuirea ușoară, ci mântuirea ușoară pe veci

Unii semi-calviniști au pretenția de sfințenie a celor veniți la mântuire și de asemenea cer neapărat ca mântuirea să fie urmată de fapte vrednice. Pe deasupra seamănă a creștinism (la etichetă), dar dacă ne uităm puțin în profunzime, la conținut, ne dăm seama că este tot calvinism (deghizat în creștinism): nu trebuie să fii sfânt – dacă Dumnezeu te-a ales, oricum nu iți mai poți pierde mântuirea (ușoară și calvinistă). Iar dacă Dumnezeu nu te-a ales (pentru că nu a avut chef) / predestinarea obligatorie, vedeți linkul /, degeaba ești sfânt. La fel este și cu faptele bune (vrednice de pocăință), pretenția de fapte bune este doar o vrăjeală pentru că nu contează. Adică dacă ești ales în harul suveran irezistibil, nu îți mai poți pierde mântuirea orice ai face: fapte bune, nu faci nimic sau faci fapte rele (ca Calvin care citea Biblia sub influența alcoolului, a inventat calvinismul din sticlă și așa și-a scris scrierile calviniste).

Nu combat doar mântuirea fără să faci nimic, ci concepția calvinistă satanică despre lume, viață și veșnicie că nu este cădere din har, mântuirea nu se poate pierde, aburelile cu perseverența (obligatorie) a ”sfinților” calviniști, odată mântuit ești pe veci mântuit.

Motivele pentru care baptiștii din România au fost creștini-arminiști după al doilea război mondial

Cei care au răspândit calvinismul, au vrut o mântuire ușoară și diferită de a catolicilor, ca să se rupă de ei. A fost creat de Calvin, care era drojdier dictator nebun și pe care nu l-a dus capul la mai mult (a inventat o religie care să îl mântuiască împreună cu alcoolul lui). Este foarte vizibil faptul că creștinii care vor să fie mântuiți, la urmă, de mânia viitoare, nu au nevoie de mântuirea ușoară calvinistă (și de harul ieftin).

În vremea comunismului, baptiștii au fost creștini arminiști (unii încă mai sunt) pentru că:

  • calvinismul devenise perimat, era răsuflat ca locomotiva cu aburi. Prin studierea Bibliei, cu râvnă pentru Adevăr, călăuziți de Duhul Sfânt care însoțește râvna (doar pe cea cu inteligență), s-au lăsat de mântuirea ușoară (în care nu prea credeau și de care nu aveau deloc nevoie!) și de alegerea în harul suveran (care este cam ca la poker sau la alba-neagra).
  • baptiștii nu puteau fi calviniști în vremea comunismului, pentru că ateii voiau să distrugă creștinismul. Tumoarea ereziei calviniste produce metastaze: a produs bețivani curvari drogați etc. care cred sincer că nu își pot pierde mântuirea orice ar face. Comuniștii erau cu ochii pe ei și ar fi zis: Uitați-vă ce fac pocăiții! Iar dacă ar fi făcut avorturi că nu își pierd mântuirea (cum fac unii acum), i-ar fi distrus Ceaușescu.
  • odată ce baptiștii au devenit mai școliți, mai inteligenți, vrăjeala calvinistă li s-a părut o vrăjeală prea mare. O minciună vizibilă (care este prea mare), nu o mai crede nimeni. (Totuși prin influența unor rebuturi americane care au venit atunci aici, câțiva baptiști au devenit calviniști – unii s-au dovedit a fi doar produsele unei evoluții ratate!).

Dacă încă din vremea marelui evanghelizator Mihai Cornea, calvinismul a fost perimat, cu atât mai mult acum, pentru noi (am văzut că produce victime) este perimat și anacronic!

Torționarul comunist Ficior, încă unul mântuit pe veci

Culmea obrăzniciei și a nesimțirii, câțiva calviniști obsedați de calvinism apără calvinismul, cu pretenția că între cele două războaie mondiale baptiștii erau calviniști, vedeți link  (erau calviniști, dar nu convinși, erau semi-calviniști, credeau mai mult treaba cu alegerea). Aceștia laudă calvinismul ca pe cine știe ce mare minune, dar se prefac că nu știu ce produce. Am mai scris despre torționarul Ficior, care mergea la baptiști dar vedem ce făcea între timp, vedeți aici link, am mai găsit ceva despre el aici: / tortionarul-ion-ficior-amintiri-din-iadul-detinutilor /

”Torţionarul Ioan Ficior, trimis în judecată pentru infracţiuni împotriva umanităţii, a conceput şi ordonat „măsuri represive inumane”, reiese din declaraţiile foştilor deţinuţi politici, existente în rechizitoriul procurorilor de la PICCJ.
Potrivit actului de sesizare a instanţei, Ioan Ficior a rămas în amintirea deţinuţilor drept un om de o cruzime deosebită.
„Fost comandant şi la Poarta Albă, în 1954, Ficior a conceput și ordonat măsuri represive inumane, de o cruzime și ferocitate extreme: ‘deţinuţii care încălcau interdicţiile fixate de comandant, mâncând de pe câmp porumbul crud, erau pedepsiţi de un tribunal, în cadrul unui spectacol în toate detaliile şi urmat de bătaie. Obişnuia să sară cu calul peste trupurile deţinuţilor’ „, este declaraţia unui fost deţinut, potrivit documentului citat de Mediafax.

Pedepse aspre pentru porumbul mâncat crud
Un alt deţinut care a intrat în contact cu Ficior, le-a povestit procurorilor despre bătăile încasate de deţinuţii care, din cauza foametei de la Colonia de muncă Periprava, mâncau din porumbul ce trebuia recoltat.
„A intervenit căpitanul Fecioru. Pe cei prinşi (că mâncau câţiva ştiuleţi de porumb-n.n.) i-a luat chiar el în primire, cu câţiva gardieni speciali, anonimi, aplicând un stil de bătaie după o metodă de-a lui. Iată cum: în colonie, în faţa unei barăci, i-a înşirat pe cei care urmau să fie pedepsiţi. Deţinuţilor li se acopereau ochii cu nişte ochelari orbi, având drept lentile două cercuri de tablă neagră, cum se proceda la Securitate, ca să nu se vadă aceia care judecă şi bat. Aşa orb, deţinutul era introdus în baracă, în faţa unui tribunal improvizat. În interiorul barăcii, era o instanţă în toată regula, a cărei şefie principală o deţinea căpitanul Fecioru, pentru că el era mereu în fruntea unor astfel de acţiuni. Toţi ceilalţi membri nu erau decât nişte subalterni, cu ranguri de subofiţeri. (…) Au fost bătuţi aşa vreo 30 – 40 de deţinuţi. După ce s-a terminat această bravură îndeplinită de căpitanul Fecioru, l-am văzut şi eu pe căpitan cum a ieşit de obosit, transpirat, din baraca în care a înfiinţat instanţa”, a spus unul dintre foştii deţinuţi, conform actului de sesizare a instanţei.

Maiorul Ion Ficior a condus Colonia de muncă Periprava între 1958 şi 1963
În rechizitoriu se precizează că, din cauza hranei precare în colonie, foamea era endemică la Periprava, motiv pentru care unii deţinuţi încercau să alunge senzaţia mestecând boabe de porumb crud direct de pe câmp. Cei care încălcau interdicţiile comandantului de a consuma plantele aflate în grija lor sau care nu realizau normele zilnice erau aspru pedepsiţi de maiorul Ioan Ficior.

„Din cauza condiţiilor inumane din această colonie (foame, frig, bătăi zilnice), şi a normelor de lucru, imposibil de realizat chiar şi pentru muncitorii de profesie, numărul deceselor de aici era foarte mare. Potrivit unor mărturii ale unor foşti deţinuţi, la Periprava mureau în fiecare noapte între doi şi trei deţinuţi, care erau ţinuţi pe puntea bacului câteva zile, până ce numărul lor ajungea la cinci, şase. După ce se îndeplinea această normă la decese, deţinuţii erau îngropaţi de către gardieni în gropi comune”, conform anchetatorilor.

Torturaţi pentru că n-au vrut să muncească
Un alt fost deţinut le-a povestit procurorilor de la Parchetului instanţei supreme că în cadrul coloniei de la Periprava existau şi trei adventişti care, din motive religioase, nu puteau munci sâmbăta, însă Ioan Ficior i-a obligat să muncească.
„Cei trei au refuzat să muncească chiar dacă fuseseră la locul de muncă. Era sfârşitul lui februarie 1961. Lângă locul unde munceam, la nici 10 metri era un canal cu apă, în care apa era până la genunchi şi era îngheţată. Le-a legat mâinile la spate cu sârmă ghimpată, cu apa până la genunchi şi îi punea să se uite cu ochii deschişi la soare, dacă coborau privirea erau bătuţi. Au fost ţinuţi aşa pe toată perioada în care noi am muncit. Acest lucru s-a făcut din ordinul lui Ficior”, se arată în documentul citat.

Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a anunţat luni, într-un comunicat de presă, că Ioan Ficior a fost trimis în judecată pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect denunţul formulat de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Ficior, responsabil pentru moartea a 103 oameni
Între 1 august 1958 şi 1 noiembrie 1963, perioadă în care la conducerea coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior, au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor. O statistică a cauzelor de deces, aşa cum reiese din actele existente, indică, spre exemplu, cauze precum enterocolita cronică sau acută, tuberculoza, pneumonia, afecţiuni ale aparatelor digestiv şi excretor, afecţiuni cardiace.

Dosarul a fost trimis pentru a fi soluţionat de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti.
Ioan Ficior este al doilea torţionar trimis în judecată, după ce în luna iunie a fost deferit justiţiei Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din 1956 până la desfiinţarea închisorii, în 1963, ultimul şef al închisorii în care a sfârşit, în urma torturilor, şi liderul ţărănist Ion Mihalache.”

Vedem ce a făcut concepția păgână despre viață și veșnicie că mântuirea nu se poate pierde.

Mântuirea viitoare sau osânda veșnică!

Apocalipsa 20
11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Ia vedeți, după ce vor fi judecați oamenii de către Dumnezeu. După faptele lor, nu după mântuirea ușoară cu harul ”irezistibil” și ieftin, pe veci.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru sfinții care au adus Evanghelia curată până la noi și au trăit-o!

Tupeul unui ”mântuit pe veci” – despre înaintașii noștri

Un calvinist obsedat de calvinism (care și-a ratat umblarea cu Domnul așa că s-a făcut calvinist mântuit pe veci / vedeți articol / ) spune despre calvinismul moderat al primilor baptiști români:
Iată părerea lui Alexa Popovici, exprimată în volumul al doilea al Istoriei baptiștilor din România (1919-1944) , în capitolul „Nuanţa predestinaționistă la baptiștii din Ardeal”:

”Moștenită încă de la primii predicatori, Mihai Cornea, Mihai Toth și alții, care au provenit de la calvini, trăsătura aceasta a rămas și la generația următoare de predicatori, nuanța de predestinaționism. Ei susțineau că cine este ales pentru mântuire va ajunge să fie un mântuit fiindcă împrejurările se vor împleti în așa ca omul să fie mântuit. Și invers, cine nu este ales pentru mântuire, chiar dacă se pocăiește, va cădea și va rămâne pierdut. Deși predicatorii ardeleni nu mergeau cu explicațiile până la analize și apologie, ci s- au limitat doar la enunțări, de la predicatorii care prin predici și discuții afirmau nuanța aceasta predestinaționistă, calvinistă, învățătura a ajuns cunoscută și afirmată de credincioși (era doar o nuanță, despre alegere, nu învățături demonice ca acum, când unii cred că pot face orice că mântuirea nu se poate pierde, odată mântuit pe veci mântuit!). Dar cum în acea vreme predomina evanghelismul și misionarismul, acel proces clar de afirmare a fidelității credincioșilor în aplicarea învățăturii nou-testamentale, și în puternica înfruntare cu alte confesiuni în lupta pentru afirmarea opiniilor baptiste, nuanța predestinaționistă a căzut din preocuparea predicatorilor, ea nu prezenta un prea mare interes în lucrare. Cu trecerea anilor, și mai ales prin venirea unor predicatori din America, contactul cu însemnați predicatori și profesori de teologie din Anglia și America, aceasta nuanță foarte subtilă de crez a început să dispară, fiindcă, dacă la început problema alegerii a constituit un capitol în mărturisirea de credință, ea n-a mai apărut în mărturisirile de credință de mai târziu. Predicatorii pregătiți în Seminar puneau accentul pe universalitatea harului și astfel, încet, cu timpul, nuanța calvinistă a dispărut, fiind înlocuită de sensul arminian al alegerii.”

Comentează: Reiese că, în perioada interbelică, doctrina alegerii necondiționate era predicată de cei mai mulți pastori și cunoscută de majoritatea credincioșilor baptiști. Interesant este că Alexa Popovici nu observă nicio legătură între această „nuanță predestinaționistă” – pe care o explică neadecvat, fără să-i prindă esența (am văzut în articolul anterior că i-a prins foarte bine esența demonică, de hulă împotriva Duhului Sfânt prin strâmbarea învățăturii curate: ”dacă un om este ales de Dumnezeu pentru mîntuire, atunci el va ajunge să fie mîntuit ori vrea ori nu vrea, iar dacă nu este ales, poate omul să facă orice, el nu va ajunge, nu va putea să fie mîntuit” – erezie calvinistă) și avântul misionar ce caracteriza mișcarea baptistă înainte de al Doilea Război Mondial.
Poate fi pusă diminuarea interesului pentru misiune – evidentă după 1949 în cadrul multor biserici baptiste – și pe seama adoptării unei teologii arminiene?steag PCRÎn privința calvinismului la baptiști: am arătat în / articolul anterior / (cu preluare din primul volum al Istoriei baptiștilor din România) că Dumnezeu le-a adus mințile acasă unor evanghelizatori și predicatori, care au studiat Biblia (nu ereziile mizere calviniste) ca să găsească Adevărul, și l-au găsit! Nu erau calviniști convinși, nu aveau decât o nuanță de calvinism (cu alegerea) și a fost ușor să renunțe la el.

Fanaticul acesta nu gândește, doar delirează cu obsesia lui calvinistă! Nu i-a trecut prin cap (sau pe unde își ține inteligența) că după 1949 era instaurat comunismul, și ateii nu suportau creștinismul și au încercat să îl distrugă. Poate merge în Coreea de Nord să își afirme acolo interesul pentru calvinismul toxic.

Întoarcerea la creștinismul curat a marelui evanghelizator Mihai Cornea

Pastorul baptist Alexa Popovici, în primul volum al Istoriei baptiștilor din România (1856-1919), ne spune despre marele evanghelist baptist Mihai Cornea:

”Primii convertiţi la credinţa baptistă, cei din Salonta, care au devenit apoi misionari, au provenit dintre calvini și se pare că ei au păstrat anumite învăţături de la calvini. Una din ele a fost învăţătura cu predestinaţia sau alegerea oamenilor să fie sau nu mîntuiți. Atît M. Toth, cît şi Cornya în predicile lor şi în toata atitudinea lor, au învăţat şi au fost influenţaţi de învăţătura că dacă un om este ales de Dumnezeu pentru mîntuire, atunci el va ajunge să fie mîntuit ori vrea ori nu vrea, iar dacă nu este ales, poate omul să facă orice, el nu va ajunge, nu va putea să fie mîntuit.

Mihaly Cornya după un timp, lucrînd mult cu acei ce s-au ridicat ca buni predicatori dintre români, şi care au interpretat ei Biblia, prin lumina căpătată de ei, se pare că a fost mult influenţat și că a pierdut mult din înclinaţia calvinistă pe care a avut-o la început. Unii dintre predicatorii români, chiar dacă la început au fost influenţaţi de Cornya la învăţătura predestinaţiei, după cercetări şi studii biblice mai îndelungate s-au lăsat de a propaga şi învăţa doctrina alegerii în forma ei calvinistă.”

Vedeți în acest articol confuzia calviniștilor: După falimentul poporului ales,  din vechime, Dumnezeu a rânduit (ales) existența unui grup nou eterogen (creștinii) prin care să ofere mântuirea celorlalți oameni. Apartenența la acest grup și rămânerea în grup se face prin alegere personală! / și aici articol / .

Mihai Cornea (11.000 de botezați) a avut doar o înclinație calvinistă superficială (credea despre alegere și cam atât), nu a fost un nenorocit de lup răpitor care să predice că mântuirea nu se poate pierde! Aceasta se vede și din viața lui, din seriozitatea umblării lui cu Dumnul, nu a fost calvinist adevărat mântuit (numai) prin scărpinare anală, caz în care credința curată s-ar fi pierdut pe drum și nu ar fi ajuns până la noi. Pentru că a fost serios în umblarea lui cu Domnul, Dumnezeu a trimis pe lângă el creștini prin care să îl întoarcă la învățătura sănătoasă, dată sfinților odată pentru totdeauna! De asemenea, unii din predicatorii români ”după cercetări şi studii biblice mai îndelungate s-au lăsat de a propaga şi învăţa doctrina alegerii în forma ei calvinistă” – au studiat cu dorința de a cunoaște Adevărul și l-au găsit! Matei 5.6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Neprihănirea se găsește doar în Adevăr! În plus, Dumnezeu nu ar fi avut nevoie de niște demonizați nebuni ( / asemănători lui Calvin, vedeți aici cine au fost el și alții care au făcut reforma / ) care să propovăduiască erezii nimicitoare, învățăturile dracilor și cu ele să ucidă suflete!

Calvinistul Daniel Chiu vorbește prostii despre mântuire

L-am auzit pe calvinistul convins Daniel Chiu (care nu face cinste numelui pe care îl poartă) plângându-i pe cei care cred în mântuirea cu fapte, poate că ei nici nu sunt mântuiți. Adică dacă nu ești un dobitoc de calvinist care crede că poate face orice și nu își pierde mântuirea, nu ești bun. Mântuirea nu începe și nu se termină cu ereziile lui Calvin ( am văzut cine a fost: un dezaxat sadic, dictator nebun care ardea pe rug, de exemplu pe un prieten care i-a cerut ajutorul, drojdier nenorocit care citea și interpreta Biblia sub influența alcoolului, vedeți link cine a fost ). Du-te la doctor să-ți dea tratament la cap, că ai mare nevoie! Creștinii care umblă cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt nu au nevoie nici de aprobările calviniștilor, cu atât mai puțin de părerile lor. Nu scheletul lui Calvin (Tradiția reformată calvină) ne mântuiește, ci Jertfa Domnului Isus! / vedeți linkul /.

Până la Revoluție, în România baptiștii au fost arminiști (apropiați de celelelte religii neo-protestante), adică credeau că mântuirea trebuie dusă până la capăt, practic (cu fapte), pe calea mântuirii. După Revoluție, au venit tot felul de eretici din America care au răspândit erezia calvinistă ( care este o blasfemie, vedeți linkul ), printre care și obsedatul Daniel Chiu, care bolborosește (repetă) aceleași lucruri eretice, ca păgânii care nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Să vedem ce au produs / vedeți linkul /, în biserica baptistă unde chiar Daniel Chiu și-a răspândit mizeria. Am văzut baptiști-falși care au primit erezia și au ajuns bețivani (l-am văzut pe unul beat și la biserică) care merg băuți la curve că nu își pierd mântuirea, am auzit că fac avorturi și așteaptă ca Dumnezeu să îi răpească la cer (poate o să îi răpească Daniel Chiu)! Însuși ereticul calvinist Daniel Chiu, cel care răspândește ereziile nimicitoare ale satanei, a povestit că un calvinist s-a sinucis, dar nu și-a pierdut mântuirea (vedem la Judecată) / vedeți linkul /!

Nu mai degrabă sunt de plâns calviniștii care cred că nu își pot pierde mântuirea (că Dumnezeu i-a ales în suveranitate arbitrară, i-a mântuit fără să vrea ei cu harul irezistibil, îi ține să persevereze în sfințenie prin birturi, pe la curve, pe la jocuri de noroc și altele asemenea), nu mai degrabă ei sunt de plâns? Lăsați-ne, Daniel Chiu și alți calviniști, cu aburelile voastre, că voi sunteți de plâns, nu sfinții lui Dumnezeu!

Calviniștii care predică despre sfințenie

Isaia 65
1. „Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau; am zis: „Iată-Mă, iată-Mă!” către un neam care nu chema Numele Meu – ci tradiția (reformată) calvină!
2. Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui! – dacă aparțin celor aleși de Dumnezeu în suveranitatea arbitrară puteau face orice, că nu își mai puteau pierde mântuirea.
3. Spre un popor care nu conteneşte să Mă mânie în faţă aducând jertfe (satanei) în grădini şi arzând tămâie (spre slava satanei) pe cărămizile de pe acoperiş;
4. care locuieşte în morminte şi petrece noaptea în peşteri mâncând carne de porc (considerat necurat) şi având în străchini bucate necurate – am văzut baptiști de tip nou (cei vechi erau creștini arminiști) care au primit erezia calvinistă și au făcut orice, că mântuirea nu se poate pierde: au devenit bețivani, curvari, își distrug banii la jocuri de noroc, am auzit că fac avorturi, dar exact ca cei din vechime, fac pe sfinții (sunt baptiști, dar falși)
5. şi care totuşi zice: „Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sunt sfânt!” – odată mântuit pe veci mântuit, ales de Dumnezeu în suveranitate arbitrară, obligat la pocăință cu harul suveran irezistibil, ținut obligatoriu la mântuire, pe veci, orice ar face! Asemenea lucruri sunt un fum în nările Mele, un foc care arde necontenit! – amin, mai ales in aeternum!
6. Iată ce am hotărât în Mine: Nici gând să tac, ci îi voi pedepsi; da, îi voi pedepsi.

Calvin / vedeți link cine a fost el și la care stăpân slujea / citea Biblia sub influența băuturilor alcoolice (este normal că a înțeles-o greșit), tot sub influența alcoolului a creat calvinismul (mântuirea ușoară) ca să asigure că va fi mântuit (cu Domnul în veșnicie) el și damigeana lui! Religia catolică nu îi permitea să fie mântuit, așa că a inventat (sub influența demonilor) o altă religie (acum știm că aburelile cu alegerea în harul suveran, harul irezistibil, mântuirea numai prin har pe veci, perseverența sfinților calviniști pe veci sunt din aburii alcoolului). Nu era Duhul Sfânt în sticlă, era satana! Calvinismul cu mântuirea falsă și ușoară cu harul suveran ieftin pe veci se opune creștinismului adevărat care cere ca mântuirea să fie trăită practic, cu fapte și dusă până la capăt. Calvinismul este de la satana, de aceea a ruinat Reforma protestantă și acum ruinează vieți și biserici, ale creștinilor care au devenit calviniști!

Așa că, calviniștilor care aveți pretenții de sfințenie, întâi vă (re-)faceți creștini (dacă nu sunteți în împietrire demonică, pe veci), și abia apoi să predicați despre sfințenie. Dacă într-o predică sunt 10 lucruri bune și o erezie nimicitoare (că mântuirea nu se poate pierde), fraierii care ascultă vor face orice, că nu își pierd mântuirea. Dumnezeu va cere sufletele lor din mâinile voastre, a celor care fiind în înșelarea satanei, deveniți fără să vreți lupi răpitori.

Un răspuns mântuitului pe veci Popa Emanuel

Mântuitul pe veci (baptist-fals, baptiștii adevărați sunt arminiști) Popa Emanuel a vorbit despre sfințenie, bazat pe un text din Romani 12.

Apare o problemă: calviniștii cred că Dumnezeu i-a ales (în suveranitate arbitrară), i-a mântuit cu de-a sila (cu harul irezistibil) și acum ei sunt odată mântuiți pe veci mântuiți, nu își mai pierd mântuirea orice ar face. Și atunci unde mai încap vrăjelile de pretenții despre sfințenie?! Ba chiar unii (fanaticii) cred că doar ei sunt mântuiți, nimeni altcineva!

Mântuirea ușoară pe veci și arminismul (mântuirea dusă până la capăt, cu fapte, pe calea mântuirii) sunt opuse. Creștinii care vor să umble practic, cu faptele lor, cu Domnul până la capăt pe calea mântuirii, au la dispoziție Biblia și pe frați care să îi învețe. Vedeți în acest articol diferența dintre unii și alții. Doar ereticii-religioși care își duc mântuirea prin birturi și pe la curve au nevoie de sub-semi-tentativa de mântuire ușuratică, ca să își acopere propria mizerie.

Întâi renunțați (cei care mai puteți) la aberațiile satanei cu mântuirea pe veci (erezia nimicitoare numită și odată mântuit pe veci mântuit) și abia apoi se potrivesc învățăturile despre sfințenie.

Precizare despre cei pe care i-am numit anabaptiști (re-botezați) – la cine m-am referit

Am văzut cum mai mulți autori, chiar și calviniști, au încercat să dovedească că urmașii ucenicilor Domnului au existat continuu (în număr mic) până la apariția neo-protestanților, care sunt urmașii lor ( vedeți link ). Acești anabaptiști nu au fost niciodată calviniști și chiar s-au opus degradării reformei, ajunsă la stadiul de cuvinte multe dar fără conținut de umblare reală cu Domnul pe calea mântuirii (am arătat într-un articol anterior de ce s-a ales doar un fâs mare de ideile lor mărețes-a amestecat Calvin și a mințit cu mântuirea ușoară). Acești ucenici numiți impropriu anabaptiști trebuie deosebiți de cei apăruți cu 400 de ani în urmă (când spun unii baptiști că au apărut). Pe cei care au fost urmașii ucenicilor Domnului Isus de-a lungul veacurilor îi numim (impropriu) anabaptiști pentru că așa i-au numit cei din jur: re-botezați. Ei nu erau cu adevărat re-botezați (din nou) la maturitate, pentru că nu fuseseră botezați când au fost copii. Botezul lor a fost botezul Biblic, la maturitate. (Cei din lume care au devenit anabaptiști puteau fi numiți corect anabaptiști, re-botezați, probabil de la re-botezarea noilor convertiți li s-a dat acest nume). Când am scris despre anabaptiști, m-am referit la aceștia și la credința lor adevărat creștină (arministă, cu fapte, dusă pe calea mântuirii până la capăt), la cei care au existat de-a lungul veacurilor. Slăvit să fie Dumnezeu pentru credința lor cu adevărat creștină (fără mântuire ușoară), la fel cu credința baptiștilor, zeci de ani în vremea comunismului!

Suntem urmași ai ucenicilor Domnului Isus, cei care credeau în mântuirea cu fapte, dusă până la capăt. Dacă primiți credința falsă, calvinistă, degeaba ați crezut!

1 Corinteni 15.1. Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2. şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o – vă las plăcerea să căutați și să citiți în Iacov 2 ce fel de Evanghelie și credință am primit; altfel – cu mântuirea ușoară calvinistă = odată mântuiți, pe veci mântuiți, degeaba aţi crezut.

Mântuirea ușoară a produs o Reformă ieftină, ușoară

”Marii reformatori” s-au lepădat cam de tot ce au vrut să facă la începutul reformei. Se pare că Luther a fost cel mai serios (vedeți linkul de ce a devenit călugăr: https://ro.wikipedia.org/wiki/Reforma_Protestant%C4%83 ). A studiat teologia pentru că îl interesa personal, voia să se lămurească cum este cu mântuirea, pentru el. A pus suflet în ceea ce făcea și probabil că ar fi dus până la capăt reforma adevărată (biblică). Dar s-a amestecat Calvin (debil mintal, drojdier alcoolist, dictator nebun) și a murdărit reforma protestantă cu mântuirea ieftină, ușuratică și blasfemiatoare. Concluzie: Dacă ești mântuit pe moment pentru veci, poți să faci ceva pe ea de calea mântuirii! Așa că au renunțat la toate pretențiile lor de reformă adevărată (profundă) și mulți dintre conducătorii care s-au făcut protestanți au vrut în primul rând să scape de sub papucul Romei (Anglia), să pună mâna pe averile catolice (Suedia), să nu mai dea bani italienilor. Nu le-a mai păsat de mântuirea adevărată în învățătura sănătoasă! Ce contează ce faci, dacă mântuirea nu se mai poate pierde? Așa mântuire, așa reformă. Mânture ușuratică, reformă ieftină (și revers)!

Blasfemie – versetele folosite aiurea

Ca să își acopere mizeria ereziei calviniste (că mântuirea nu se poate pierde), lupii răpitori se folosesc de versete și texte din Biblie, pe care le potrivesc să iasă cum vor ei! Adică potrivesc Biblia după ce vor ei să obțină (mântuirea pe veci, ușoară, ușuratică și ieftină care dă o tentativă de pace superficială), în loc să potrivească învățătura lor după Adevăr (adică să lepede de ea și apoi să se întoarcă la învățătura sănătoasă a Bibliei).
Această strâmbare, schimonosire a Adevărului ca să se potrivească după învățătura dracilor că nu există cădere din har, este tot o BLASFEMIE și îi transformă pe cei care o practică în lupi răpitori.

Să vedem un exemplu de schimonosire a Bibliei ca să placă calviniștilor (își vor da învățători și învățături după poftele lor). Unul încearcă să ne explice că calviniștii nu își pierd mântuirea (orice ar face ei după ce vin la mântuire):
– Ca rezultat al păstrării și perseverarii, mântuirea aleșilor nu va fi pierdută niciodată! – să vă mustre Dumnezeu, satanelor! Amin. Vedem și la Judecată.
Ioan 10.26-29: Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele – cei care nu cred Adevărul că mântuirea trebuie dusă până la capăt sunt lupii răpitori care se pretind mântuiți pe veci.
– Le pregătește acum Domnul Isus aleșilor Săi, un loc în ceruri pentru a-I avea cu Sine pentru toată veșnicia?
Ioan 14.1-3: Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine – nu în ereziile debilului mintal care a strâmbat Evanghelia, Calvin (nu a vrut să facă asta, dar la atâta l-a dus inteligența)!
Nu mai pun alte versete, pentru că pentru orice creștin-arminist este clar că Dumnezeu promite celor care vor să umble pe calea mântuirii că nu îi va lăsa, până la capăt, cu excepția faptului că vor pleca ei singuri (Dumnezeu le permite aceasta).

Luați Biblia în serios! Dumnezeu atrage la mântuire dar nu obligă, doar cine va umbla cu Domnul până la capăt va ajunge la destinație în veșnicie cu Domnul!

Unde să ne silim și de ce – Luca 13.24

Din diferite traduceri ale Noului Testament:

Nevoiți-vă, siliți-vă, luptați, munciți să intrați pe ușa cea strâmtă!

Nici vorbă de vrăjeala că Dumnezeu i-a ales numai pe unii, în suveranitate arbitrară, la facerea lumii, i-a chemat cu harul irezistibil dar ieftin, i-a mântuit cu mântuirea superficială și ușoară (fără fapte) cu de-a sila și acum îi obligă să rămână mântuiți, că nu mai pot scăpa orice ar face! Această teorie imbecilă a apărut cu câteva sute de ani în urmă, creată de un individ cam alcoolist drojdier care trebuia închis în ospiciu, încuiat și aruncată cheia (vedeți linkul despre cine a fost). Vedeți și despre influența alcoolului asupra inteligenței. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că a ales (rânduit) existența grupului de creștini (care să înlocuiască poporul ales dar în faliment din VT), mulțumim Domnului Isus pentru Jertfa Lui și Duhului Sfânt care face încă partea grea a mântuirii noastre, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră. Doar cine merge pe cale până la sfârșit va ajunge la destinație! (vedeți linkul 1 și linkul 2).

Luați-vă în serios chemarea la mântuirea grea, pentru că doar aceasta este cu adevărat creștină!

Un ateu semi-creștin-fals a trecut la calvinism – să vedem motivele ratării umblării prin (în) firea pământească

Știm că în VT (legea veche) cei din poporul ales și-au ratat umblarea cu Dumnezeu pentru că firea pământească nu i-a ajutat și nu fusese dat încă Duhul Sfânt (decât pentru câteva momente, când prorocii proroceau prin Duhul Sfânt). Odată cu Jertfirea și Învierea Domnului Isus, avem intrare liberă la Tatăl. Domnul Isus a ales (rânduit) existența unui alt grup (eterogen) prin care să ofere mântuirea tuturor oamenilor din lume. Acestora le-a fost dat Duhul Sfânt, pentru ajutor și călăuzire în umblarea pe calea mântuirii, umblare care trebuie dusă până la capăt!

Un creștin-ratat ne spune cum și de ce s-a făcut ”mântuit pe veci”: Dintr-un creştin care dorea să deţină controlul (deşi eşua în fiecare zi – pentru că umbla în firea pământească, fără călăuzirea și ajutorul Duhului Sfânt, nici măcar nu și-a dat seama de ce eșua permanent!) şi care se îngrijora mereu cu privire la viitor, am devenit un ucenic al lui Hristos plin de pace, fiind convins că planul lui Dumnezeu este perfect şi că nimic nu mă poate despărţi de dragostea Sa – ucenicul firii pământești, de la ratarea umblării pe calea mântuirii în firea pământească, lipsit de Duhul Sfânt, a trecut la învățăturile dracilor că Dumnezeu l-a ales la facerea lumii, l-a mântuit ce de-a sila și este obligat să îl ducă în cer, orice ar face păgânul – adică a trecut la mântuirea ușuratică prin scărpinare în fund, pe veci. Și acum rostește blasfemiile satanei cu suveranitatea arbitrară și alte mizerii calviniste. Am cunoscut ”mântuiți pe veci” (de tip nou, la fel de falși ca tatăl lor, satana) bețivani, curvari (chiar fac avorturi) că cred ei că nu își pierd mântuirea orice ar face și fac orice, odată mântuiți se cred pe veci mântuiți. Pacea de suprafață a ereticilor este de la satana, tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare!

Nu a fost ucenic al lui Cristos (a umblat în Legea NT ca în Legea din VT, fără Duhul Sfânt) pentru că era un semi-ateu care nu și-a înțeles umblarea. Am crezut că a fost creștin, dar a fost un ateu care nici măcar nu a înțeles creștinismul. Nu a înțeles că Duhul Sfânt (în care chiar îngerii doresc să privească) a fost dat creștinilor: o Persoană a Sfintei Treimi coboară în fiecare creștin ca să ne ajute să mergem pe calea mântuirii până la capăt, pentru că fără Duhul Sfânt nu se poate! A vrut să umble ca cei din VT în firea pământească și a dat rateuri (și nu a înțeles de ce!). Dacă ar fi vorbit cu un creștin (arminist), i-ar fi spus dinainte că nu va reuși (cum nu au reușit cei mulți din VT).

Traducerea Cornilescu este greșită, în Biblie este:
Galateni 5.16 Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi ca consecințe nu veți mai împlini poftele firii pământeşti.

1 Petru 1.12 Prorocilor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească – nu există Evanghelia curată fără Duhul Sfânt!

punctele T.U.L.I.P. – Perseverența sfinților calviniști în har

Care perseverență a sfinților în har? După evoluție s-a răspândit și la noi mizeria de erezie calvinistă. Am cunoscut personal baptiști-de-tip-nou-calviniști care se credeau mântuiți pentru totdeauna numai prin harul suveran și erau bețivani, curvari, pierdeau banii la jocuri de noroc (unii fac avorturi etc) că nu își pierd mântuirea. Care sfinți? Că merg cu calvinismul lor din rău în mai rău!

Creștinii (baptiștii-arminiști vechi) care Îl iubesc pe Domnul și Îi mulțumesc pentru Jertfă și pentru călăuzirea Duhului Sfânt nu au nevoie de iertarea calvinistă (mântuirea doar pe moment) ieftină, ușuratică! Mântuirea adevărată este doar cea dusă până la capăt!
Calvinismul este folosit de cei care nu vor să umble cu Domnul pe calea mântuirii (până la capăt), asemeni fiului ne-risipitor de acasă, care nu avea bucurie cu Tatăl, ci voia bucurii cu lumea (cu prietenii lui). Mi-e milă de cei care vin la pocăință în ”biserici”-false, în realitate secte eretice calviniste de distrugători de suflete. Există (am cunoscut) baptiști care au reușit mari minuni, prin puterea Duhului Sfânt să se rupă de patimile lor, dar după un timp s-au întors și au fost biruiți de ele. Au crezut erezia cu mântuirea ieftină, ușoară, ușuratică, că pot face orice că nu iși mai pierd mântuirea și au făcut orice! Să își țină Dumnezeu promisiunea: Matei 18.7 Vai de omul acela lupii răpitori, ereticii calviniști mântuiți pe veci fără să facă nimic, prin care vine prilejul de pacatuire!
De exemplu Luther a zis: Cred că nu sunt în stare să cred în Isus Hristos, Domnul meu, sau să vin la El, numai datorită minţii mele sau prin puterea mea, ci Duhul Sfânt m-a chemat prin Evanghelie, m-a luminat cu darurile Sale, m-a sfinţit şi mă păstrează în credinţa cea dreaptă, aşa cum cheamă întreaga creştinătate de pe faţa pământului, o adună, luminează, sfinţeşte şi păstrează lângă Hristos, în credinţa adevărată; în aceasta, El îmi iartă din belşug, zi de zi, toate păcatele, mie şi tuturor credincioşilor, iar în Ziua de Apoi mă va învia din morţi, pe mine şi pe toţi morţii, şi-mi va da viaţă veşnică, mie şi tuturor celor ce cred în Isus. Aceasta este, fără putinţă de tăgadă, adevărat – a trimis Dumnezeu harul suveran irezistibil și l-a ales și mântuit cu de-a sila. Vedem ce au ajuns națiile protestante (luterane reformate) nordice (unde biserica luterană care credea calvinimul a fost biserică de stat), vedeți linkul: / categoria Ce fac calviniștii în lume / . Încă de la început s-a ales praful de reforma calvină: au zis că vor boteza oamenii maturi dar au botezat copiii mici, au zis că se separă de stat – nici vorbă etc. De la început s-a ales un fâs de ei și de reforma lor – au crezut că sunt mântuiți scărpinându-se în fund, odată mântuiți pe veci mântuiți. Ne-a spus Domnul Isus: După roadele lor îi veți cunoaște – îi cunoaștem! Și în România baptiștii-calviniști sunt tot mai stricați și atunci (pentru că au primit altă evanghelie, a mântuirii ușoare definitive, dar fără fapte) degeaba au mai crezut!

Să vedem despre Cele cinci “Sola” ale teologiei reformatorilor calviniști:
SOLA SCRIPTURA. Numai Scriptura este autoritatea finală în orice domeniu al vieţii, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu – calviniștii nu respectă ceea ce spun, ci au înlocuit obligația umblării cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt cu Tradiția calvinistă, cu mântuirea ușoară (iluzorie și falsă, conform Iacov 2 Credința fără fapte este moartă în ea însăși). Au pus Tradiția calvinistă eretică deasupra Bibliei, mincinoșii.
SOLA FIDE. Numai credinţa în Persoana şi lucrarea Domnului Isus Hristos, în afara faptelor noastre de neprihănire sau a meritului nostru uman, este mijlocul prin care păcătoşii primesc harul lui Dumnezeu – calviniștii au făcut o confuzie: numai intrarea pe calea mântuirii este numai prin har, apoi această mântuire trebuie trăită practic, cu fapte, până la capăt. Metanoia nu ajută la nimic dacă nu produce roade!
SOLA GRATIA. Numai harul lui Dumnezeu în Hristos, şi nu efortul uman, este modul prin care Dumnezeu îi mântuieşte pe cei păcătoşi Luca 13.24 Nevoiţi-vă, siliți-vă, depuneți efort respectând regulile să intraţi pe uşa cea strâmtă.
SOLUS CHRISTUS. Numai Hristos, în viaţa Sa perfectă şi moartea Sa ispăşitoare în locul păcătosului, este temeiul pentru acceptarea noastră de către Dumnezeu – Am auzit un baptist-calvinist american (l-am prezentat într-un articol anterior) zicând că odată ce ești mântuit, Cristos este așa de mare și Jertfa așa de acoperitoare că nu îți mai poți pierde mântuirea. Povestea că Dumnezeu i-a mântuit pe calviniști pe moment, pentru totdeauna, este o erezie nimicitoare, vedem în link ce a produs!
Observ că a doua, a treia și a patra Sola se bazează pe o confuzie (ca întreg calvinismul, vedeți linkul): calviniștii nu au înțeles timpurile mântuirii, vedeți linkul cu categoria Timpurile mântuirii.
SOLI DEO GLORIA. Gloria să fie numai a lui Dumnezeu pentru mântuirea păcătoşilor şi pentru orice altceva în viaţa aceasta şi în viaţa eternă care va urma – vedem că calviniștii sunt bețivani, curvari, drogați, scandalagii, fac avorturi etc pentru că cred că nu își pierd mântuirea orice ar face. Ei prin viețile lor aduc slavă satanei (tatăl ereziilor nimicitoare calviniste), nu lui Dumnezeu. Așa este perseverența calvinistă a sfinților calviniști în har. După roadele lor îi cunoaștem!

Nu faceți ca ei (cei care se cred mântuiți numai prin har, pentru totdeauna) ca să nu ajungeți cu ei în veșnicie!

foc sh resBc cr

Încă un satanist blasfemiator – se vede că este calvinist obsedat de erezii

Să vedem blasfemiile unui eretic obsedat de calvinism:
O ispăşire generală (creștină, pentru toți oamenii) arată o iubire pasivă, nu activă (Dumnezeu a făcut partea Lui, acum s-a retras şi aşteaptă ca omul să desăvârşească mântuirea) – calviniștii chiar nu au înțeles creștinismul. Este evident că cei care devin calviniști sunt în înșelarea satanei, care le întunecă mințile. Să îi mustre Dumnezeu pe lupii răpitori care vor să răspândească erezii! Biblia și ceilalți creștini (baptiștii de tip vechi – arminiști) ne învață că intrarea pe calea mântuirii este prin har, nu prin fapte, / vedeți categoria timpurile mântuirii /. Apoi trebuie să urmeze umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, practic, făcând fapte, cu călăuzirea și ajutorul Duhului Sfânt, având un Mijlocitor la Tatăl și cu Duhul mijlocind pentru noi cu suspine negrăite, mântuirea trebuie dusă până la capăt.

Ereticul calvinist ar vrea să ne spună că iubirea dumnezeului calviniștilor este activă, vrea binele celor iubiţi, indiferent de preţul care trebuie plătit / se vede că dumnezeul calviniștilor este satana cel rău și viclean, vedeți articol /– dumnezeu a creat pe mulți oameni special pentru pierzare veșnică, fără să îi întrebe măcar.
O ispăşire generală (creștină) arată o iubire pasivă, nu activă (Dumnezeu a făcut partea Lui, acum s-a retras şi aşteaptă ca omul să desăvârşească mântuirea – este invers, Biblia ne spune că Duhul Sfânt ne călăuzește, deci Dumnezeu nu s-a retras!). Pentru calviniști Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu ca activ implicat în mântuirea omului de la început, până la sfârşit – Care sfârșit? Că calviniștii cred că i-a mântuit cu de-a sila cu harul suveran irezistibil, fără să vrea ei, pentru totdeauna și nu își mai pot pierde mântuirea orice ar face! O ispăşire generală (creștină) arată o iubire egală pentru toţi oamenii, atât pentru cei care vor ajunge în iad, cât şi pentru cei care vor ajunge în rai – satana, tatăl minciunilor și al ereziilor este dumnezeul calviniștilor și știm că nu iubește pe oameni. Dumnezeul creștin al Bibliei îi iubește pe toți oamenii (vedeți articol) și le oferă tuturor mântuirea, prin creștini îi atrage pe cei din lume să vină la mântuire, dar nu obligă pe nimeni. Harul care aduce mântuirea pentru TOȚI oamenii, a fost arătat. Mântuirea creștină este oferită tuturor, dar doar unii o primesc pentru ei și o duc până la capăt!

Citiți textele în care scrie că Dumnezeu ne-a ales (la plural) având în gând ideea că Dumnezeu a ales (rânduit) la facerea lumii existența grupului de creștini (în general, nu a ales indivizi separat pentru mântuire) datorită falimentului celor aleși în VT și veți vedea că se potrivesc! / vedeți și acest articol / .

Ceea ce ar vrea să ne bolborosească păgânul eretic calvinist este faptul că dacă ispășirea ar fi bună pentru toți oamenii (generală, cum ne învață creștinismul) aceasta ar însemna o iubire pasivă. Iar dacă Jertfa ar fi bună doar pentru unii (jertfa calvinistă), aceasta arată o iubire activă. Trebuie să fie demonizat ca să vadă Adevărul pe dos, în realitate calvinismul dă o mântuire falsă (Iacov 2 credința fără fapte este moartă în ea însăși) prin scărpinare în fund (iubire pasivă, Dumnezeu i-a mântuit cu harul irezistibil suveran, dar ieftin, cu de-a sila și nu mai cad din har orice ar face = mântuire ușoară, pentru totdeauna), dar creștinismul, prin învățătura sănătoasă ne cheamă la o mântuire care trebuie dusă până la capăt, cu frică și cutremur, cu ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt – se vede că în creștinism (arminism) este vorba despre iubirea activă! Calvinismul este o colecție de BLASFEMII la adresa lui Dumnezeu (care este un monstru), la adresa JERFEI Domnului Isus, pe care o prezintă ca handicapată (este bună doar pentru câțiva), la adresa Duhului Sfânt care îi mântuiește cu de-a sila numai pe sataniștii calviniști.

Mulțumim lui Dumnezeu că a rânduit (ales) existența grupului de creștini prin care să ofere mântuirea oamenilor, mulțumim pentru binecuvântarea spre veșnicia fericită a JERTFEI valabilă în potențial pentru fiecare dintre noi, suntem recunoscători celor care prin umblarea pe calea mântuirii ne-au chemat și pe noi la o mântuirea reală, dusă până la capăt. Mulțumim pentru ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt, fără care am fi dat faliment și ajungeam și noi eretici calviniști mântuiți prin scărpinare în fund, pentru totdeauna.

Tit 2.11 Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru TOȚI oamenii, a fost arătat.

Iacov 2 Credința calvinistă fără fapte este moartă în ea însăși!

Chemarea irezistibilă calvinistă cu harul suveran produce o imagine falsă, demonică despre Sfânta Treime

Din deficitul de inteligență al calviniștilor și tulburările lor mintale în înșelarea satanei a rezultat următorul principiu: Tatăl alege – dacă vrea să îi mântuiască numai pe unii, de ce nu i-a creat doar pe ei? / Se vede că dumnezeul calviniștilor este satana cel rău și viclean, vezi link / , Fiul moare pentru aleși – pentru calviniști jertfa este extrem de handicapată, dacă Dumnezeu nu avea chef să îi mântuiască pe toți, nici jertfa nu este bună decât pentru foarte puțini, cred calviniștii și Duhul Sfânt îi naște din nou – cu forța, numai pe ei, cei aleși. Aceasta este lucrarea Dumnezeului Triun hotărâtă din veșnicia trecută, lucrare care se va duce la îndeplinire punct cu punct deoarece ea face parte din planul răscumpărător – încă o minciună calvinistă, noi știm că Tit 2.11 HARUL lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru TOȚI oamenii, a fost arătat – acesta este HARUL adevărat!, se vede din Biblie că mântuirea adevărată este oferită tuturor (este ca un cec oferit fiecăruia, dar doar unii îl încasează pentru ei). Lucrare care nu va da greș deoarece este concepută de un Dumnezeu atotputernic – înșelarea calviniștilor vine de la satana, care îi înșeală pe fraieri că Dumnezeu i-a ales doar pe unii, pe ceilalți Dumnezeu nu vrea să îi mântuiască, că n-are chef – trebuie să fii nebun în înșelarea satanei să crezi așa ceva!

Calvinismul ne prezintă un monstru de dumnezeu (= satana cel viclean), mesia cu o tentativă de jertfă extrem de handicapată, și un duh care îi caută pe calviniști prin birturi, pe la curve, pe la sălile de jocuri de noroc (bingo) ca să îi mântuiască cu de-a sila (ei nici nu știu ce a mers peste ei), apoi duhul îi va căuta tot prin birturi și pe la curve ca să îi răpească la cer (ei cred că nu își pierd mântuirea orice ar face, dacă sunt aleși în suveranitate arbitrară, a mers harul irezistibil peste ei). Aceasta este o trinitate falsă, satanică. Pe Dumnezeu Îl găsim pe paginile Sfintei Scripturi, nu în mizeria de Tradiție calvină reformată demonică. Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur!

Harul irezistibil care îi mântuiește pe calviniști cu de-a sila – combatere

Continui comentarea (pe scurt) a minciunilor în apărarea calvinismului, postate de un calvinist obsedat:

Chemarea generală o adresează predicatorul urechii externe. Chemarea externă întotdeauna este respinsă de omul natural, din cauza morții spirituale în care se află. Doar predicarea evangheliei nu este suficientă pentru a aduce omul natural la pocăinţă şi credinţă. Omul trebuie capacitat de Dumnezeu în direcţia întoarcerii de la păcat şi a încrederii în Hristos. – acest lucru este fals. Am mai arătat aici că fiul pierdut (risipitor) / vedeți link/ întâi a luat decizia (bazată pe părerea de rău) să se întoarcă la tatăl, care l-a așteptat acasă (undeva pe drum). Tatăl nu era eretic calvinist / vedeți link / , nu i-a făcut vrăji (cu harul irezistibil cum cred calviniștii), nici nu s-a tăvălit în balega porcilor după el.
De asemenea, demonizatul a fugit la Domnul Isus, care apoi a scos demonii din el / vedeți link / – aceasta arată că unii calviniști (nu lupii răpitori) se mai pot întoarce la Cristos. Dumnezeu cheamă oamenii la mântuire prin creștini, unii aleg să răspundă chemării. Din aceștia (nu toți) umblă cu Domnul până la capăt pe calea mântuirii.

Chemarea particulară o adresează Duhul lui Dumnezeu. Din acest motiv ea este cea mai eficientă. Fără această lucrare divină nici un om nu poate răspunde evangheliei. Cuvântul trebuie să vină în puterea Duhului Sfânt pentru ca omul să creadă. Prin această chemare interioară aleşii ies în evidenţă şi sunt mântuiţi. Aceasta explică de ce unii cred iar alţii nu. Credinţa este rezultatul aplicării harului prin Duhul Sfânt la cei aleşi, capacitându-i să răspundă evangheliei. Chemarea eficace nu poate întâmpina rezistenţă, deoarece este o chemare a puterii Divine prin Duhul Sfânt. – trebuie să fie nebuni în înșelarea satanei cei care cred că pe cei care i-a ales Dumnezeu, harul irezistibil îi mântuiește cu de-a sila (apoi ei pot face orice că nu își pierd mântuirea!), dar cei pe care Dumnezeu nu îi vrea nu pot fi mântuiți orice ar face (fapte bune). Doar cei dezechilibrați și reduși mintal pot crede așa ceva! Calviniștii nu sunt creștini.

Poate un om mort spiritual să vină la Cristos pentru a fi salvat? Nu. El nu dorește să vină și nici nu poate Ba da, fiul pierdut (risipitor), ba chiar și demonizatul au venit! (vedeți linkurile puse mai sus). Moartea spirituală în care se naște îl împiedică să facă lucrul acesta. – calvinismul este învățătura dracilor.

Ioan 5.40: Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa! – unii au venit!
Efeseni 1.5: ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale – se referă la grupul de creștini în general, nu la persoane individuale.
Iacov 1.18: El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. – pe creștini, în general

Gândiți-vă la lucrurile de sus, credeți Biblia și nu vă schimonosiți după chipul urât al calviniștilor. Nu strâmbați Evanghelia, ci primiți învățătura sănătoasă și umblați cu Domnul până la capăt pe calea mântuirii, pentru că doar așa veți ajunge cu Domnul în veșnicie!