Ezechiel 18 Nu mai degrabă căile înșelaților satanei (că mântuirea nu se poate pierde) nu sunt drepte?

Ezechiel 18
23 Doresc Eu moartea păcătosului ? – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? dumnezeul fanaticilor nu vrea ca marea majoritate a fraierilor să poată fi mântuiți și nu i-a ales pentru mântuire – se vede că acesta este satana, tatăl minciunilor și al învățăturilor dracilor (cu doctrinele dracilor cu tot)
24 Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele – nu mai bolborosiți degeaba cu mântuirea pe veci!
25 Voi ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!” Ascultaţi, dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?
26 Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.
27 Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu.
28 Pentru că îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi, şi nu va muri.
29 Casa lui Israel zice: „Calea Domnului nu este dreaptă.” Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?
30 De aceea vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire.
31 Lepădaţi de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?
32 Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă, dar, la Dumnezeu şi veţi trăi.”

   Înșelații de cel viclean zic că dacă vrei să faci ceva pentru mântuirea ta, aia nu este mântuire. Și că orice ai face, mântuirea nu se poate pierde. Nu mai degrabă sunt strâmbe căile voastre, ale celor care mergeți băuți la curve, că nu vă puteți pierde mântuirea? Și ale lupilor răpitori care ucid suflete venite la pocăință, cu mizeria de erezie nimicitoare cu mântuirea pe veci! Nu îi ascultați, pentru că nu vreți să ajungeți cu ei în partea rea și nefericită a veșniciei!

Reclame

Nu se poate pierde mântuirea? Minunea întoarcerii la Dumnezeu trebuie să continue până ajungeți la destinația fericită!

Ezechiel 18.24 Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele.

Dacă cel care umblă cu Domnul renunță la umblarea lui, nu își mai pierde mântuirea? Și în verset despre ce este vorba, nu despre pierderea mântuirii?

Unii se cred mai speciali, mântuiți pe veci într-un moment, dar Biblia le spune:

Exod 32.31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.
32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!”
33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

Chiar înainte să scriu acestea, am citit pe saitul unui fanatic că nici dacă îți este șters numele din Cartea lui Dumnezeu, mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Mai era unul, Lucifer, care s-a îngâmfat și și-a părăsit postul încredințat, fiind sigur că știe mai bine decât Dumnezeu – dar știm că nu a avut prea multă fericire!

Să vedem ce ne spune Biblia (cred că Dumnezeu este cel care știe cel mai bine):

Apocalipsa (Revelații) 20
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc – nu seamănă a mântuire adevărată (pot să bolborosească în foc veșnic cei care se cred mântuiți pe veci, despre iluzia lor de mântuire)!
Apocalipsa 21
1. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
2. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
27. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului.

Nu vă lăsați mințiți de înșelații satanei că mântuirea nu se poate pierde, vedem că numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului (care rămân scriși) vor fi cu Domnul. Minunea întoarcerii la Dumnezeu trebuie să continue până ajungeți la destinația fericită!

Dumnezeu nu Se schimbă

Romani 2
5 în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale – nu după doctrinele false (prin care ar vrea să justifice că mântuirea nu se poate pierde)!

Ezechiel 18
21 Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele, şi face ce este drept şi plăcut – nu dacă se pretinde mântuit pentru moment pe veci, numai prin har, numai prin credință!, va trăi negreşit, nu va muri.
22 Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit.
23 Doresc Eu moartea păcătosului ? – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? – minte Biblia sau mint ereticii cu doctrinele harului fals?

Unii ar vrea să nu zică că acum nici nu mai contează cele scrise în Vechiul Testament, că acum Dumnezeu este altul, așa mare este diferența între cerințele lui Dumnezeu din VT (umblarea cu Domnul) pentru mântuire și cele inexistente de acum (că dacă ești mântuit pe veci, nu mai scapi nici să vrei). Dumnezeu nu se schimbă, Iacov 1.17 .. în Tatăl luminilor nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Diferența între VT și NT este că acum Duhul Sfânt ne ajută să facem ce nu au putut face cei din vechime (pentru că firea pământească nu i-a lăsat): să umblăm cu Domnul (nu să credem că putem face orice, că nu ne pierdem mântuirea). Pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat, pentru mântuire: numai cei care umblă cu Domnul, în har, până la capăt, vor ajunge la destinația fericită, în veșnicie.

Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el

Ezechiel 18 Responsabilitatea personală
4 Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.
5 Omul care este drept, care face judecată şi dreptate,
8 … care îşi abate mâna de la nelegiuire şi judecă după adevăr între un om şi altul,
9 care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrând cu credincioşie – omul acela este drept şi va trăi negreşit, zice Domnul Dumnezeu – este descris un om care trăiește practic cu Dumnezeu.
Dar altul 13 … Nu va trăi; a săvârşit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele lui să cadă asupra capului lui!
 Cel care 17 îşi abate mâna de la nelegiuire, păzeşte poruncile Mele şi urmează legile Mele, … acela va trăi negreşit – umblă practic cu Domnul, cu faptele lui.
18 Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit de la alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va muri pentru nelegiuirea lui!
19 … Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit! – nu scrie că monstrul numit Dumnezeu nu l-a vrut la mântuire, așa că nu va putea fi mântuit!
20 Sufletul care păcătuieşte, acela va muri – oricât ar da din gură că mântuirea nu se poate pierde!Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.

În text este vorba despre faptul că fiecare va avea binele sau răul pe care l-au ales și în care au trăit. Nici vorbă de erezia nimicitoare că unii (care sunt mântuiți cu mântuirea pe moment pentru veci) pot face orice, că nu își mai pot pierde mântuirea, iar cei mulți nu pot fi mântuiți, că nu i-a vrut Dumnezeu.

Dumnezeu este drept și va da fiecăruia după faptele lui, așa este învățătura Bibliei, scrisă și în alte texte, de exemplu (Dumnezeu nu S-a schimbat deloc în Noul Testament):

Romani 2
5 în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale – acest text este din Legea Harului, în care trebuie să umbli, că altfel rămâi pe dinafară de mântuire!

Demonii vorbesc învățăturile și doctrinele dracilor prin vox satana 666 (ei au tupeul să își spună voxdeibaptist)

După ce am văzut (în articolele precedente) cum înșelații satanei prin care demonii vor să vă ucidă sufletele, falsifică Biblia ca să le iasă lor erezia (doctrinele dracilor ca justificare că mântuirea nu se poate pierde), să vedem azi un exemplu practic de talibanism fanatic: saitul demonic vocea satanei (talibanii au tupeul să îi spună vox dei baptist – știm că baptiștii au renunțat în mărturisirea de credință la orice spurcăciune curvinistă).

În publicația demonică, autorul (citează pe un alt fanatic) ne spune că Dumnezeu a planificat, predestinat, ca unii oameni (foarte mulți) să ajungă în chin veșnic fără să li se dea posibilitatea de scăpare, de parcă Jertfa ar fi fost inutilă (de nefolosit) pentru ei. Acesta nu este Dumnezeu, ci satana. Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la pocăință pentru mântuire, harul aduce mântuirea reală pentru toți (dar nu obligă), minunea Jertfei este bună pentru toți, nu numai pentru cei puțini (aleșii predestinați). Satana vrea ca oamenii să nu fie mântuiți, nu Dumnezeu!

Biblia ne este de folos ca să umblăm cu Domnul, nu ca să o falsificăm (ca să se potrivească cu erezia dorită)

Am văzut în articolul anterior / vedeți articolul / că versetele trebuie luate împreună cu textul din care fac parte și trebuie să vedem ce se spune, despre ce este vorba în acel text. Sau putem lua versete separat, independent de text și potrivindu-le cu alte versete luate separat, putem face să pară adevărată o erezie.

De exemplu în Romani 9, un titlu este Dumnezeu Se îndură de cine Îi place, după ce alt titlu era că Dumnezeu este stăpân să aleagă. Să vedem și despre ce este vorba în text:

Romani 9
22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc – creștinii)?
24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
25 după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită – Biserica.
26 Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu” – păgânii (dintre neamuri), vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu” – cei chemați și veniți la pocăință și care trăiesc ca străini față de lume, comunitatea credincioșilor.

Nu seamănă a mântuire ușuratică pe veci, că Dumnezeu i-a ales doar pe câțiva pentru mântuire, ci vedem trecerea de la primul grup la al doilea, creștinii.

   Biblia ne este de folos să vedem cum să umblăm cu Domnul, nu să o  falsificăm prin strâmbarea conținutului (scoaterea versetelor din context).

Extragerea ideilor principale din text (la nivelul copiiilor de clasa a 3-a)

În clasa a treia elevii încep să învețe cum se extrag ideile principale dintr-un text. Cei care falsificați Biblia luînd versetele rupte din context, vedeți ce vă așteaptă:

Apocalipsa 22.18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Și ruperea (separarea) versetelor din text pentru falsificarea înțelesului lor se va pedepsi, mai ales atunci când este vorba despre crearea și susținerea unor erezii nimicitoare (învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și doctrinele harului-fals, adică ale dracilor).

Chiar și titlurile din traducerea (uneori falsă) Cornilescu sunt aiurea, greșite: Dumnezeu alege pe cine vrea și se îndură de cine îi place din Romani 9. Cei care ar vrea să arate că există mântuire pe veci iau câteva versete separate (în prezentările unora apar înșirate versete separat, dar dacă le citești în textele lor, vezi că se referă la altceva). Iar dacă te ridici intelectual la nivelul unui copil de clasa a treia și începi să identifici în text ideile principale adevărate, despre ce este vorba (adică dacă citești Biblia ca să o înțelegi, nu ca să o falsifici), observi că nu este vorba despre o alegerea arbitrară (monstrul numit Dumnezeu nu i-a vrut pe cei mai mulți la mântuire – deși este evident că satana nu îi vrea mântuiți, nu Dumnezeu!), ci despre trecerea de la primul grup etnic (popor) la al doilea grup, creștinii (grup eterogen). Iar textul ne spune că Dumnezeu este Stăpân să facă trecerea la cel de-al doilea grup și Se îndură de cine îi place, adică de cei veniți la pocăință dintre neamuri (chiar și dintre păgânii ăia spurcați). El are milă de cine vrea (de creștinii care trăiesc ca străini față de lume), şi împietreşte pe cine vrea (pe cei din vechiul grup, pentru aproximativ 2000 de ani).

   Încercați să depuneți efort intelectual și să înțelegeți ce a vrut Dumnzeeu să ne spună în Biblie, nu mai fiți obsedați să strâmbați Biblia după erezia voastră (mântuirea pe veci)!

Dumnezeu se îndură de cine Îi place și Îi place să se îndure de cei care Îl urmează!

Am văzut / vedeți articolul / că Avraam, datorită umblării lui cu Domnul, a obținut binecuvântare pentru el, a negociat cu Dumnezeu pentru Lot și familia lui (degeaba pentru nevasta lui Lot, pentru că ea nu a ascultat de Dumnezeu) și a trimis binecuvântare și în viitor, pentru că Dumnezeu știa că Avraam va umbla cu Dumnezeu practic, cu faptele lui (nu doar pretinzându-se mântuit numai prin credința netrăită practic). De exemplu un ratat intelectual a scris o mizerie de articol că Avraam a fost mântuit numai prin credință, nu prin fapte, pentru că Legea încă nu fusese dată. Să vedem ce scrie în Biblie:

Geneza 15
5 Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.”
6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire – apoi a umblat practic în această neprihănire
Geneza 17
1 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană (fără vină)– nu seamnănă cu mântuirea pe veci, numai prin har, numai prin credință
8 Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin – ca străin față de lume, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”
Geneza 18
17 Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… – umblarea cu Domnul l-a făcut pe Domnul să își țină promisiunea!

Geneza 19
26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare – nu a acultat și a fost pierdută pe drum.

Am văzut că David a trimis și urmașilor binecuvântarea datorită umblării lui cu Dumnezeu.

Am văzut că atunci când cei din poporul ales făceau rău, rău primeau. Nu le-a fost de folos alegerea, decât atunci când au umblat practic cu Dumnezeu!

Unii ar vrea să zică că versetele din Romani 9 în care se spune că Dumnezeu se îndură de cine Îi place înseamnă că Dumnezeu este părtinitor, arbitrar și i-a ales pe oameni pentru mântuire ca și când i-ar fi jucat la alba-neagra (sau ar fi dat cu zarurile). Vedem că această minciună este susținută de rebutații intelectual care nici nu au studiat ceva în viața lor, nici nu i-a interesat să citească epistola întreagă ca să vadă la ce se referă: Dumnezeu este stăpân să treacă de la primul grup ales la al doilea (creștinii). Când un individ slab intelectual crede erezia, devine fanatic și se îngâmfă, crezându-se mărețul ales al lui Dumnezeu pe pământ.

Nu vă luați după cei prin care demonii ar vrea să vă piardă sufletele cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, susținută fals prin doctrinele harului-fals. Dumnezeu Se îndură de cei care Îl urmează!

De cine se îndură Dumnezeu?

1 Petru 1 (vedeți și aici articol din acest text)
1 Petru, apostol al lui Isus Cristos, către aleşii care trăiesc ca străini – nu fac orice, că nu își pot pierde mântuirea!, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2 după cunoaşterea mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Cristos din morţi, la o speranţă vie,
4 şi la o moştenire nepieritoare şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă (se referă la credința trăită practic), pentru mântuirea gata să fie descoperită în timpurile de apoi,
6 în ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp, prin diferite încercări,
7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, gloria şi cinstea, la arătarea lui Isus Cristos,
8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie inexprimabilă şi plină de glorie,
9 pentru că veţi dobândi, ca sfârşit – nu ca început! al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.    (traducerea VDCM)

1 Petru, apostol al lui Isus Cristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia – se referă la Biserică (comunitatea credincioșilor care trăiesc ca străini de lume, adică își trăiesc practic credința lor). 2. Este evident că și cunoașterea (precunoașterea) lui Dumnezeu se referă la planul lui Dumnezeu, care a știut că primul grup (popor) ales va da faliment (în lipsa Duhului, firea nu i-a ajutat) și a predestinat, hotărât, rânduit, ales și dus la îndeplinire existența altui grup, creștinii. 3. Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou – se referă la grupul creștinilor, Biserica (toți creștinii care au existat și vor mai exista vreodată, răspândiți oriunde în lume, în clădiri mari sau în catacombe).

Unii ar vrea să ne zică că versetul din Romani 14 (și mai ales titlul) că Dumnezeu se îndură de cine-I place înseamnă că monstrul numit Dumnezeu / vedeți articol / nu i-a vrut pe cei mulți să fie mântuiți, ci numai pe câțiva. Biblia ne spune că Dumnezeu răspunde trăirii, faptelor oamenilor după cel pe care l-au slujit și va da bine celor care au căutat binele și au stăruit în umblarea lor în bine ( Romani 2.7 va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea – aceasta nu este mântuire pe veci și atât) și va da rău celor care au trăit rău. Dumnezeu se îndură de cine Îi place și vedem că în întreg VT Dumnezeu S-a îndurat de cei care L-au urmat! Niciodată nu a fost părtinitor (arbitrar), că unii sunt buni, iar alții nu.

  Dumnezeu se îndură de cine îi place și în acest text, ca și în altele, este în mod evident vorba despre grupul de credincioși care trăiesc practic credința lor, Biserica. Dumnezeu a planificat existența celui de-al doilea grup, a creat acest grup din oamenii de care încă se îndură, adică de cei care au venit la pocăință (nu la mântuire superficială) și stăruiesc în ea!

1 Petru 1.9 veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre (peste tot în Biblie unde credința contează, se referă la credința trăită practic), mântuirea sufletelor voastre – după aceasta vor fi judecați cei care se pretind mântuiți: după cum au umblat practic cu Domnul! Mântuirea finală o vor primi doar cei care vor stărui până la capăt în umblarea lor cu Domnul.

Dumnezeu nu este părtinitor

Faptele apostolilor 10.34 Dumnezeu nu este părtinitor – și vedem cum răspunde la trăirea (la faptele) oamenilor:

Romani 2
5 … ziua arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui – nu seamănă cu mântuirea pe veci (orice ar face oamenii apoi, adică mântuire ușuratică cu pocăința doar vopsită)
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea – pozitiv

9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul – negativ

Faptele apostolilor 10.35 cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El – pozitiv

Nici vorbă despre erezia mântuirii pe veci că Dumnezeu a avut preferințe, că i-a ales pe unii pentru mântuire și pe cei mai mulți nu și îi va incinera în focul veșnic fără să îi întrebe măcar. Dumnezeu va judeca după fapte, după cum ai trăit (cu cine ai umblat), nu după mântuirea pretinsă (degeaba dacă nu umbli cu Domnul) pe veci.

Dumnezeu nu este părtinitor – se vede că vei fi în veșnicie cu cel pe care l-ai slujit aici.

Combaterea înșelătoriei cu punctele TULIP (și Sola …)

Faptele apostolilor 10
34 Iar Petru, deschizându-şi gura, a zis: Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor – Dumnezeu nu este nici arbitrar că i-a ales sau predestinat numai pe unii pentru mântuire, nici nu se uită la lucruri care nu contează (la bolboroselile cu mântuirea pe veci)
35 Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El. (traducerea VBOR), să vedem versetul 35 în diferite alte traduceri:

cel ce se teme de el şi lucrează dreptate, este acceptat la el (BTF)

cine se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El (GBV 2001)

Dumnezeu este imparţial – şi primeşte pe oricine care I se închină şi face ceea ce este drept (TLRC)

cine se teme de El şi face acte ale dreptăţii este primit de El (VDCM)

cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El (VDCC)

Nici acest verset (35), nici alte texte din Biblie nu justifică minciuna că mântuirea este ușuratică pe veci și că Dumnezeu i-a predestinat numai pe unii pentru mântuire (nu i-a vrut pe toți), că Jertfa este extrem de handicapată și nu poate să îi mântuiască decât pe cei puțini, că Dumnezeu nu primește pe oricine ci numai pe cei puțini care au fost aleși și obligați la mântuirea ușuratică prin harul ieftin; dar cei odată mântuiți pot face orice, pot să umble cu satana, că mântuirea nu și-o mai pot pierde! Cei mântuiți să nu încerce să umble cu Domnul și să devină mai buni, pentru că dacă fac asta, Îl ajută pe Dumnezeu să îi mântuiască și aia nici nu este mântuire (numai mântuirea pe veci prin birturi, pe la curve și altele asemenea cu Sola fide, Sola gratia este mântuire reală, cred ei). Erezia continuă cu ipoteza că nu există cădere din har, deși este evident că cei care au ieșit de bunăvoie din har, datorită înșelării demonilor, nici nu mai au de unde să cadă!

Cine alege să se teamă de Dumnezeu și lucrează neprihănire – acest verset șterge predestinarea individuală și faptul că nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta. ”Numai prin credință” este credința dracilor, care nu mântuie (ne spune Iacov 2), ”numai prin har” – numai datul din gură cu harul dar neumblarea cu Domnul te face să rămâi pe dinafară de Împărăție!

Nu credeți învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, prin care demonii încearcă să vă piardă sufletele!

Asistăm la nașterea Bisericii, dintre neamuri

Romani 9
Dumnezeu se îndură de cine-I place – și totuși nu este arbitrar (acest titlu nu a aparținut originalului Bibliei)
14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă – de cei veniți la pocăință dintre neamuri (dintre păgâni); şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”
16 Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă – Dumnezeu, în mila Lui, a hotărât existența unui nou grup, creștinii
17 Fiindcă Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea – grupul vechi, datorită falimentului lor și respingerii Fiului lui Dumnezeu, intră în împietrire pentru 2000 de ani (rămânând păstrat ca grup)
19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”
20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?
21 Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? – cele două grupuri
22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? – se referă la noul grup, creștinii
24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
25 după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu – cei dintre neamuri şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită – Biserica
26 Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu” – cei încreștinați dintre neamuri, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”

Am lăsat titlul din traducerea Cornilescu ”Dumnezeu se îndură de cine-I place” pentru că acesta este folosit de cei care se pretind mântuiți pe veci (predestinați individual) ca justificare că Dumnezeu i-a ales numai pe cei puțini pentru mântuire (nu i-a vrut pe cei mai mulți), în mod arbitrar, fără să îi întrebe măcar (nu i-a plăcut de ei). De parcă Dumnezeu a jucat sufletele oamenilor la jocuri de noroc și pe cei mai mulți i-a pierdut!
14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! – Dumnezeu nu este arbitrar
15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” întotdeauna lui Dumnezeu i-a plăcut să se îndure (și S-a îndurat) de cei care L-au urmat!
16 Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă – versetele 15 și 16 indică trecerea de la primul popor ales (grup), la al doilea.
18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea – primul grup intră în împietrirea care durează 2000 de ani, și Dumnezeu își manifestă mila asupra altui grup (creștinii, toți cei care au existat vreodată, oriunde în lume).
versetele 22-26 trecerea de la grupul vechi la grupul nou

Pentru cei care țineau de zeci de generații Legea lui Moise, cu ritualurile ei purificatoare, ceilalți (neamurile) erau considerați ca spurcați, de aceea se insistă pe această trecere de la primul grup etnic (un neam) la al doilea grup, cei încreștinați dintre păgânii ăia spurcați (dintre neamuri), care până la încreștinarea lor s-au închinat la toate felurile de idoli și zei păgâni și aveau obiceiuri păgâne:

Faptele apostolilor 10
9 A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.
10 L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
11 A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.
12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.
13 Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
14 „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” – respecta Legea lui Moise!
15 Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”nașterea Bisericii, dintre păgâni (Binecuvântat să fie Dumnezeu, pentru că S-a îndurat)
16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

34 Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor – este aruncată la pământ presupunerea că Dumnezeu este arbitrar, pentru că vedem cine este bun pentru mântuire:
35 ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.
45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur – dintre evrei care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.

”Dumnezeu se îndură de cine-I place” – am asistat la nașterea unui nou grup dintre neamuri, creștinii.

Romani 9 ”El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri” – trecerea de la primul grup etnic la al doilea, eterogen (răspândit în lume)

Romani 9
22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
25 după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită.
26 Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”

27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.

Este extrem de evident faptul că În Romani se face (se explică) trecerea de la primul grup ales de Dumnezeu la al doilea, Biserica, grupul de creștini, răspândiți în lume, toți care au trăit și vor mai trăi vreodată, nu la alegerea individuală a fiecărui om pentru ca să fie mântuit sau nu!

Versetul 23 la început, Dumnezeu a rânduit existența a două grupuri, în verset este vorba despre al doilea grup, creștinii (creștinătatea în totalitate).

Versetul 24 după chemarea primului grup (în vechime, și după falimentul lui), este la rând (se făcea trecerea la) al doilea grup eterogen (dintre neamuri, răspândiți ca străini și călători prin lume)

Versetul 25 se face trecerea la un nou popor (grup), la fel versetul 26 și este extrem de evident că se trecea de la primul grup la al doilea, creștinii.

Nici vorbă de alegerea (predestinarea) individuală pentru mântuire, este evident că s-a trecut de la un grup ales (predestinat) la altul. Înainte de facerea lumii, Dumnezeu a rânduit, hotărât, predestinat existența unui al doilea grup, după ce primul a dat faliment în chemarea lor.

La ce se referă predestinarea din Efeseni 1? La Comunitatea Sa, Biserica

Efeseni 1
17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22 El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.

22 Astfel, Dumnezeu a pus toate lucrurile la picioarele Lui şi L-a desemnat ca Autoritate Supremă pentru tot ce înseamnă Comunitatea Sa.
23 Ea este „organismul” lui Cristos şi reprezintă în mod complet pe Acela care umple totul în mod perfect în toţi (cei care o compun).    (traducerea BVA)

Continuarea textului din articolul anterior (unde l-am pus până la versetul 16). La cine se referă predestinarea pentru mântuire? Ce a rânduit (hotărât), predestinat Dumnezeu mai dinainte? Existența unui nou grup (după falimentul primului grup) prin care să ofere mântuirea lumii, nu este vorba de alegerea personală (individuală, ca indivizi separați) de către Dumnezeu pentru mântuire (că unul este bun, altul nu este bun).

Ce este spre lauda harului Său?

Efeseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşi în Hristos Isus: – a scris Bisericii locale și pentru că este în Biblie, întregului grup de creștini care au existat vreodată, răspândiți pe oriunde în lume
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui – în acest verset și în celelalte nu se referă la oameni separați (indivizi), ci la întreg grupul eterogen de creștini
5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, – Dumnezeu a hotărât mai înainte (de facerea lumii) să existe un grup prin care să ofere mântuirea oamenilor din lume
6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui – ce este spre lauda HARULUI Său, să umbli cu Domnul până la capăt, sau să faci orice și să ajungi mai rău ca unii din lume (crezând că mântuirea nu se mai poate pierde)?
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său
8 pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9 căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
10 ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12 ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13 Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit
14 şi care este o arvună (garanție) a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
15 De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
16 nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.

Este foarte clar, încă din primul verset, de la începutul acestei epistole, că apostolul Pavel a scris Bisericii locale și (pentru că este în Biblie) Bisericii în totalitatea ei și în întreaga existență de 2000 de ani. Nu scrie despre unul sau altul (la singular), că Dumnezeu a predestinat un om și nu altul pentru mântuire, ci este vorba despre întreg grupul de creștini (care au existat vreodată). Întotdeauna când este vorba în Biblie despre predestinare pentru mântuire, este la plural, deci se referă la toți credincioșii, la grupul de creștini.

Ce este spre lauda HARULUI Său, să umbli cu Domnul până la capăt, sau să faci orice și să ajungi mai rău ca unii din lume, în înșelarea satanei fiind să crezi că mântuirea nu se mai poate pierde?

Chiar aveți nevoie de mântuire cu Jack Spintecătorul?

Efeseni 1.13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost sigilaţi cu Duhul Sfânt care fusese promis – credința vine prin auzire, nu prin harul irezistibil care obligă (creștinii nu sunt biete animale, cele mai multe rânduite de dumnezeul-fals pentru abatorul veșnic!). Biblia ne spune că am primit Duhul Sfânt ca să ne ajute să umblăm cu Domnul, nu ca să ne oblige la o fraiereală de mântuire superficială, ușuratică, pe veci! Duhul Sfânt nu te duce pe căi străine.

Unii se pretind mântuiți pe veci cu Doctrinele dracilor (ale harului-fals), care le asigură mântuirea chiar cu satana (dubla predestinare). De parcă Dumnezeu (monstrul, / vedeți articolul / ) i-a jucat la jocuri de noroc pe oameni și pe unii (pe cei mai mulți) i-a pierdut, pe puțini i-a câștigat.

Chiar aveți nevoie să vă mântuie un dumnezeu al predestinării absolute, cu caracterul lui Jack Spintecătorul, care a ieșit să vâneze clienți ca să-i mântuie pe moment, pentru veci? Chiar nu vă dați seama ce blasfemie mare ziceți?

Biserica a fost PREDESTINATĂ de Dumnezeu (nu indivizi separați)!

   Vedeți articolul anterior cu desenul cu grupurile.

   După revoluție. și la noi au apărut tot felul de indivizi care, datorită lipsei de inteligență, au primit și propovăduiesc mântuirea ușuratică, pe veci. Din lipsa unor preocupări intelectuale și a fricii de Domnul (care ar fi trebuit să fie și pentru eu, începutul înțelepțirii) bolborosesc și își copiază unii de la alții învățăturile dracilor, cu care ucid suflete. De exemplu se folosesc de Epistola către Romani și de cuvântul predestinare ca să indice o dublă predestinare a fiecărui om, pe veci, de parcă Dumnezeu este Jack Spintecătorul care nu a vrut să îi mântuiască pe cei mai mulți și i-a condamnat la chinuri veșnice degeaba (fără să îi întrebe măcar)!

Efeseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Cristos Isus:
2 Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos.
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Cristos.
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de crearea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a predestinat să fim înfiaţi prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda gloriei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,
11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind predestinaţi, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12 ca să slujim de laudă gloriei Sale, noi, care mai dinainte am sperat în Cristos.
13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost sigilaţi cu Duhul Sfânt care fusese promis,
14 şi care este o garanţie a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda gloriei Lui.
15 De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
16 nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă amintesc în rugăciunile mele.      (traducerea VDCM)

În mod clar nu este vorba că Dumnezeu l-a ales pe unul și nu pe altul (indivizi separați) pentru mântuire, ci despre faptul că Dumnezeu a rânduit, hotărât, predestinat existența grupului de creștini care să ofere mântuirea celorlalți.

1 Pavel către sfinţii – adică către Biserică
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de crearea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui Biserica
5 ne-a predestinat să fim înfiaţi prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale – înfiații formează Biserica
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său Biserica vie răscumpărată (grupul eterogen de creștini)
11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind predestinaţi, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12 ca să slujim de laudă gloriei Sale, noi, care mai dinainte am sperat în Cristos – se referă la Biserica răscumpărată, în ansamblu (nu la indivizi separați), creștinii (aparțin grupului) sunt făcuți și moștenitori, au fost predestinați să existe ca grup (eterogen), BISERICA
13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost sigilaţi cu Duhul Sfânt care fusese promis – credința vine prin auzire, nu prin harul irezistibil care obligă (creștinii nu sunt biete animale, cele mai multe rânduite de dumnezeul-fals pentru abatorul veșnic!)
14 şi care este o garanţie a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda gloriei Lui – cei câștigați de Dumnezeu sunt cei din grupul de creștini, BISERICA

În Romani 8 și 9 ni s-a arătat trecerea de la VT la NT, de la un popor ales (grup etnic) la un alt popor ales, creștinii (grup eterogen, răspândit prin toată lumea)

Continuarea acestui articol.

Romani 8
29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit – pe cei din vechime, acum la Domnul.
Romani 9
14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”
16 Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
17 Fiindcă Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.
19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”
20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?
21 Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
25 după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită.
26 Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”
27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.
28 Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui.”
29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”
Neamurile au căpătat mântuirea
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă – prin credința trăită practic!

Aceste texte ne arată trecerea de la Vechiul Legământ, bazat pe Legea dată prin Moise, la Noul Legământ, bazat pe harul în care trebuie să umbli practic. Se făcea trecerea de la un popor special, ales (pus deoparte pentru Dumnezeu), care am văzut în ultimele articole că și-a rata umblarea, la un grup eterogen, creștinii, prin care Dumnezeu vrea să Se reveleze și să ofere celor din lume mântuirea.

Vedem fără să scoatem din context Romani 9.18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea, 27. Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită – se referă la intrarea fiilor lui Israel în împietrire, pentru 2000 de ani (numai în zilele de la urmă, doar rămășița va fi mântuită). Apoi ni se spune că neamurile (păgânii) au ajuns să capete mântuirea.

Mântuirea ușuratică (pe veci) nu rezistă

1 Împăraţi 16
15 În al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, Zimri a domnit şapte zile la Tirţa.
Poporul tăbăra împotriva Ghibetonului, care era al filistenilor.
16 Şi poporul a auzit în tabără vestea aceasta: „Zimri a uneltit şi chiar a ucis pe împărat!” Şi în ziua aceea, tot Israelul a pus, în tabără, ca împărat al lui Israel pe Omri, căpetenia oştirii.
17 Omri şi tot Israelul cu el au pornit din Ghibeton şi au împresurat Tirţa.
18 Zimri, văzând că cetatea este luată a intrat în cetăţuia casei împăratului, şi a dat foc casei împăratului peste el. Astfel a murit el,
19 din pricina păcatelor pe care le săvârşise, făcând ce este rău înaintea Domnului, umblând pe calea lui Ieroboam, săvârşind păcatele pe care le făcuse Ieroboam şi făcând şi pe Israel să păcătuiască.
20 Celelalte fapte ale lui Zimri şi uneltirea pe care a făcut-o el nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
21 Atunci poporul lui Israel s-a dezbinat în două părţi; jumătate din popor voia să facă împărat pe Tibni, fiul lui Ghinat, şi jumătate era pentru Omri.
22 Cei ce urmau pe Omri au biruit pe cei ce urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, şi Omri a domnit.

Se spune că o minune ține 3 zile, dar pe cel din text l-a ținut 7 zile. Așa se întâmplă și cu mântuirea pe veci, când cei care au venit la o mântuire ușuratică fac orice, crezând că sunt pe deplin asigurați în Cristos, chiar slujindu-l pe cel viclean și după un timp, se întorc (incet) pe căile lumii!

Îndobitocirea îndepărtării de Dumnezeu continuă

1 Împăraţi 16
8 În al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeşa. El a domnit peste Israel la Tirţa. A domnit doi ani.
9 Slujitorul său Zimri, care era mai mare peste jumătate din carele lui, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirţa, chefuind şi îmbătându-se în casa lui Arţa, căpetenia casei împăratului, la Tirţa.
10 Zimri a intrat, l-a lovit şi l-a ucis, în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Şi a domnit el în locul lui.
11 Când s-a făcut împărat şi a şezut pe scaunul lui de domnie, a omorât toată casa lui Baeşa, n-a lăsat să scape nimeni din ai lui: nici rudă, nici prieten.
12 Zimri a nimicit toată casa lui Baeşa, după cuvântul pe care-l spusese Domnul împotriva lui Baeşa prin prorocul Iehu,
13 din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşise Baeşa şi fiul său Ela, şi în care târâseră şi pe Israel, mâniind prin idolii lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

   Ne mirăm câtă îndobitocire a produs îndepărtarea de Domnul și umblarea pe căi străine (ale lumii). Nu credeți și nu primiți învățătura dracilor cu mântuirea pe veci care nu se poate pierde, pentru că unii au primit-o și au ajuns bețivani curvari drogați, fac avorturi etc. Numai înșelarea demonilor poate să îi coboare așa mult pe oameni!

Cum coboară bulgărul la vale

1 Împăraţi 16
7 Cuvântul Domnului vorbise prin prorocul Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa şi împotriva casei lui, pe de o parte pentru tot răul pe care-l făcuse sub ochii Domnului, mâniindu-L prin lucrul mâinilor lui şi ajungând ca şi casa lui Ieroboam, iar pe de alta pentru că lovise casa lui Ieroboam.

Îndepărtarea de Domnul este ca un bulgăr, care cu cât se rostogolește la vale, cu atât devine mai mare și mai de neoprit!

Nu vă îndepărtați de Domnul, fiind instigați de lupii răpitori prin care demonii vor să vă ucidă sufletele câ erezia nimicitoare a mântuirii pe veci! Odată ce veți începe să vă îndepărtați (dacă nu vă întoarce cineva înapoi la timp), vă veți îndepărta lin, pe neștiute și veți ajunge în asemenea stare de împietrire, încât nimeni nu vă va mai întoarce înapoi!

Îndobitocirea fanaticilor vine de la satana. Aici îți alegi locul unde vei fi

După ce am văzut cum umblarea celor din poporul ales cu demonii (lumea) le-a adus numai rău și necazuri, să vedem ce au învățat urmașii lor din aceasta:

1 Împărați 15
29 Când s-a făcut împărat, a ucis toată casa lui Ieroboam, n-a lăsat să scape nimeni cu viaţă, ci a nimicit totul, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin robul Său Ahia din Silo,
30 din pricina păcatelor pe care le făcuse Ieroboam şi în care târâse şi pe Israel, mâniind astfel pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
33 În al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste tot Israelul la Tirţa, Baeşa, fiul lui Ahia. A domnit douăzeci şi patru de ani.
34 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea lui Ieroboam, săvârşind păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.

După versetele 29 și 30, urmează 33 și 34 în care vedem că nu au învățat nimic din umblarea predecesorilor cu satana. Numai demonii pot să îi coboare așa mult pe oameni: știau că mânia lui Dumnezeu era peste ei din cauza umblării lor cu demonii și nu le-a păsat! Așa degradați uman, intelectual și spiritual au ajuns și cei care propovăduiesc mântuirea pe veci, că văd că ucide suflete venite la pocăință, dar nu le pasă!

1 Împărați 16
1 Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa:
2 „Eu te-am ridicat din ţărână şi te-am pus mai mare peste poporul Meu, Israel; dar pentru că ai umblat pe calea lui Ieroboam şi ai făcut pe poporul Meu, Israel, să păcătuiască, pentru ca să Mă mânii prin păcatele lor,
3 iată că voi mătura pe Baeşa şi casa lui, şi casa ta o voi face ca şi casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
4 Cine va muri în cetate din casa lui Baeşa, va fi mâncat de câini, şi cine va muri pe câmp dintre ai lui, va fi mâncat de păsările cerului.”
5 Celelalte fapte ale lui Baeşa, ce a făcut el şi isprăvile lui, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
6 Baeşa a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Tirţa. Şi în locul lui a domnit fiul său Ela.
7 Cuvântul Domnului vorbise prin prorocul Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa şi împotriva casei lui, pe de o parte pentru tot răul pe care-l făcuse sub ochii Domnului, mâniindu-L prin lucrul mâinilor lui şi ajungând ca şi casa lui Ieroboam, iar pe de alta pentru că lovise casa lui Ieroboam.

Versetul 4 este repetarea versetului 1 Împărați 14.11 Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam va fi mâncat de câini, şi cel ce va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit.

Vedem încă odată că este real și se întâmplă după cum ni se spune în Biblie:
Galateni 6
7 Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.

Știu că pentru cei care se pretind mântuiți pe veci pare greu de crezut că aceasta este scris în Noul Testament, adică în Legea Harului. Ca în vechea lege, pentru că Dumnezeu nu se schimbă! Nu există mântuire fără umblare cu Domnul, până la capăt! Apostolul Pavel le vorbește celor veniți la mântuire, adică celor intrați pe calea mântuirii și le spune că vor avea în veșnicie ceea ce și-au ales – nu seamănă a mântuire pe veci, că nu mai scapi, chiar dacă umbli cu lumea!

Voi, cei veniți la pocăință, nu umblați cu satana, că vă credeți mântuiți pe veci, pentru că veți găsi ce ați căutat, după cum se zice: Cui ai slujit, cu acela vei fi!

Ce le trimiți urmașilor?

Am scris despre Avraam și David, care prin credința lor trăită practic (prin umblarea lor cu Domnul) au lăsat binecuvântare pentru urmașii lor.

Să vedem și ce a lăsat unul care, deși făcea parte dintre cei aleși, a umblat cu lumea:

1 Împăraţi 15
25 Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel în al doilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel.
26 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea tatălui său, săvârşind păcatele în care târâse tatăl său pe Israel.
27 Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui şi Baeşa l-a omorât la Ghibeton, care era al filistenilor, pe când Nadab şi tot Israelul împresurau Ghibetonul.
28 Baeşa l-a omorât în al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, şi a domnit el în locul lui.
29 Când s-a făcut împărat, a ucis toată casa lui Ieroboam, n-a lăsat să scape nimeni cu viaţă, ci a nimicit totul, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin robul Său Ahia din Silo,
30 din pricina păcatelor pe care le făcuse Ieroboam şi în care târâse şi pe Israel, mâniind astfel pe Domnul Dumnezeul lui Israel – Dumnezeu nu S-a lăsat batjocorit
31 Celelalte fapte ale lui Nadab şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
32 Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.

  Se vede că nu doar cui ai slujit, cu acela vei fi, ci chiar vei trimite binele sau răul și peste cei dragi.

Ce folos au avut cei aleși de alegerea și predestinarea lor când nu au umblat cu Domnul?

1 Împărați 15
16 Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.
17 Baeşa, împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda; şi a întărit Rama, ca să împiedice pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre.
18 Asa a luat tot argintul şi tot aurul care rămăseseră în vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului şi le-a pus în mâinile slujitorilor lui, pe care i-a trimis la Ben-Hadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Împăratul Asa a trimis să-i spună:
19 „Să fie un legământ între mine şi tine, cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit un dar în argint şi în aur. Du-te, rupe legământul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.”
20 Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oştirii lui împotriva cetăţilor lui Israel, şi au pustiit Iionul, Dan, Abel-Bet-Maaca, tot Chinerotul şi toată ţara lui Neftali.

Solomon, cel mai inteligent om de pe pământ cât timp a umblat cu Domnul, a dus poporul în rătăcire, după ce a devenit lumesc ca păgânii. Cel mai înțelept om în umblarea cu Domnul a devenit îndobitocit ca păgânii, când a umblat cu lumea. De la el s-a rupt împărăția și au urmat un șir lung de războaie și nenorociri trimise de Dumnezeu peste ei, pentru că nu L-au urmat și ascultat.

   Ce folos au avut cei aleși de alegerea și predestinarea lor când nu au umblat cu Domnul?


Multumesc pentru comentariul de mai jos, chiar cu câteva minute înainte să citesc linkul am citit exact această descriere din acel articol!

Îndreptățirea îți este valabilă numai dacă și cât timp umbli cu Domnul!

1 Ioan 3
6. Oricine rămâne în El nu păcătuieşte (nu o ține tot păcătuind); oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
7. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit

Copilaşilor, nimeni să nu vă amăgească! Cine practică dreptatea este drept, după cum El Însuşi este drept. (GBV2001)

Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele: cel ce practică dreptatea este drept, aşa cum el este drept. (BF)

Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârșește dreptatea este drept, precum Acela este drept. (BOR)

Tot felul de șarlatani (unii care au mers prin străinătate și au făcut universități de mântuiți pe veci, dar și alții crescuți la coada vacii) ar vrea să ne înșele (satana prin ei) că mântuirea este doar ușuratică pe moment (că te-ai mântuit și atât) și pentru aceasta folosesc sloganurile satanei (mincinoase) numai prin har, numai prin credință (deși în Iacov 2 scrie că credința fără fapte nu mântuie).

V-am mai spus că îndreptățirea nu poate fi numai prin credință, pentru că îndreptățirea este un ajutor, nu un scop (pe veci) și acum am găsit acest verset care ne spune acest lucru (am verificat și în greacă și este la fel). Îndreptățirea îți este de folos numai dacă și când umbli cu Domnul, este validată prin fapte (roade vrednice).

Apartenența la poporul ales (predestinarea destul de puternică) nu le-a fost de folos când au părăsit pe Domnul și au umblat cu lumea

1 Împăraţi 15
9 În al douăzecilea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească peste Iuda Asa.
10 El a domnit patruzeci şi unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.
11 Asa a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David.
12 A scos din ţară pe sodomiţi şi a îndepărtat toţi idolii pe care-i făcuseră părinţii lui.
13 Şi chiar pe mama sa, Maaca, n-a mai lăsat-o să fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astartei. Asa i-a sfărâmat idolul şi l-a ars în pârâul Chedron.
14 Dar înălţimile n-au pierit, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.
15 El a pus în Casa Domnului lucrurile hărăzite de tatăl său şi de el însuşi: argint, aur şi vase (care fuseseră luate datorită îndepărtării lor de Dumnezeu 1 Împărați 14.25 În al cincilea an al împărăţirii lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. 26 A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe care le făcuse Solomon.)

Am văzut cum umblarea cu Domnul le-a adus binecuvântare celor care aparțineau poporului ales, iar îndepărtarea de Domnul și umblarea ca lumea le-a adus nenorocire și pierderi.

Vedem în acest text cum sunt refăcute lucrurile valoroase în casa Domnului, care fuseseră pierdute ca urmare a întoarcerii lor spre lume.

De ce să credem că orice ai face, poți fi mântuit și nu mai scapi?! Apartenența lor la poporul ales (predestinare mai puternică decât a creștinilor) nu i-a ajutat când au luat-o razna și s-au îndepărtat de Dumnezeu. Alegerea lor mai mult le-a dat posibilitatea să umble cu Domnul, decât să îi predestineze pe veci. Umblarea cu un stăpân sau cu altul le-a adus binecuvântare sau blestem. De ce să credem noi că teologia falsă a mântuirii pe veci ne ajută la mântuire dacă umblăm cu cel viclean, dacă nu i-a ajutat pe cei foarte aleși și predestinați (uneori degeaba)? Nu credem că cei aleși erau mântuiți când umblau pe căile lumii, iar Dumnezeu nu S-a schimbat.

Predestinare: Lui Ieroboam nu i-a fost de folos apartenența la poporul ales, pentru că a fost ca lumea din jurul lui!

1 Împărați 14.9 Dumnezeu îi spune împăratului Ieroboam: ai făcut rău mai mult decât toţi câţi au fost înaintea ta; fiindcă ai mers şi ţi-ai făcut alţi dumnezei şi chipuri turnate, pentru a mă provoca la mânie şi m-ai aruncat în spatele tău …

Ca urmare a contractului încheiat între Dumnezeu și poporul ales (Vechiul Legământ), cei din poporul ales s-au născut direct în poporul ales. Predestinarea lor a fost mult mai puternică decât a creștinilor (se zice că creștin te faci, nu te naști!). Ce folos au avut cei aleși de predestinarea lor când au umblat cu lumea (păgânii din jur)?

   Ni se spune în Biblie:

Cartea Întâi a Împăraților (aici traducerea Fidelă este cea mai fidelă, am verificat în ebraică)

14.10 De aceea, iată, voi aduce răul asupra casei lui Ieroboam şi voi stârpi (distruge) de la Ieroboam, pe cel care urinează la perete şi pe cel închis şi pe cel rămas în Israel, şi voi îndepărta (arde) rămăşiţa casei lui Ieroboam, precum omul îndepărtează (prin ardere) balega, până când se duce toată.

Nici acest verset nu seamănă a mântuire (predestinare) pe veci, orice ar face oamenii apoi!

David, datorită umblării lui cu Domnul, cu faptele lui, a trimis binecuvântare urmașilor

1 Împăraţi 15
1 În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a început să împărăţească peste Iuda, Abiam.
2 A împărăţit trei ani la Ierusalim. Mama sa se chema Maaca, fata lui Abisalom.
3 El s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său înaintea lui; şi inima lui n-a fost întreagă a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.
4 Dar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumină la Ierusalim, punând pe fiul lui după el şi lăsând Ierusalimul în picioare.
5 Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului şi nu se abătuse de la niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, afară de întâmplarea cu Urie, hetitul.
6 Între Roboam şi Ieroboam a fost război tot timpul cât a trăit Roboam.
7 Celelalte fapte ale lui Abiam şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?
Între Abiam şi Ieroboam a fost război.

Versetele 4 și 5 Umblarea lui David în teamă de Domnul a fost o sursă de binecuvântare pentru urmașii lui (chiar când aceștia au făcut răul). Practic, David a trimis binecuvântarea și urmașilor lui, ca Avraam / vedeți articolul / . Credința lor a mers împreună cu trăirea lor (cu faptele lor, că nu s-au crezut mântuiți ușuratic numai prin datul din gură cu numai credința și numai harul – teoretic).