Ne şi bucurăm în Dumnezeu (în umblarea pe calea mântuirii), prin Domnul nostru Isus Hristos

Romani 5
1 Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
5 Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.
7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Ne bucurăm în Dumnezeu, nu cu dracii de la care au venit învățăturile cu mântuirea pe veci, care nu se poate pierde.

Oricât de folosită ar fi și această epistolă ca să pară adevărată mântuirea iluzorie, vedem că apostolul Pavel indică spre viitor: umblăm cu Domnul (ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos) ca să ajungem la Premiul veșnic, mântuirea viitoare (vom fi mântuiți). Ni se prezintă mântuirea ca un proces: am intrat în proces (suntem împăcați cu Dumnezeu), continuăm în acest proces (în Domnul), ca să ajungem la capătul umblării, mântuirea viitoare (vom fi mântuiți). Nu este nimic ușuratic în acest proces, că ești mântuit numai prin har, numai prin credință și nu mai scapi.

Ce înseamnă starea de har, în care suntem? Ni se spune tot în Biblie, în Tit 2:

11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13
aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Numai dacă te potrivești după acest text ești în starea de har. Învățăturile dracilor te învață că poți face orice în har – așa cum am mai spus, înlocuiți cuvântul har cu cuvântul drac, în aceste învățături.
Reclame

Harul care nu stăpânește, nu mântuie în final!

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!

Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui după roadele vrednice de pocăință, după umblarea lor cu Domnul, adică după conținut, nu după vopseaua de dinafară.

Și aceasta îmi amintește de poezia fratelui pastor Valentin Popovici, care se termină cu versurile:

Oameni! În vâltoarea luptei vreţi victorie deplină?
Vreţi ca să intraţi în ceruri? Nu vopsiţi peste rugină!

Romani 5
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Cei care falsifică conținutul (spiritul) Bibliei ca să le pară reală învățătura cu mântuirea pe veci (care nu se poate pierde), prin extragerea versetelor din text și chiar prin extragerea numai a unor propoziții (favorabile ereziei) din versete ar putea crede că harul există ca să acopere orice (și Dumnezeu se preface că nu știe ce fac cei care se pretind mântuiți fără să umble cu Domnul) – harul este un elastic de care poți să tragi oricât, că nu se rupe niciodată. Dar dacă vrem să înțelegem care este scopul harului, vedem că ni se spune clar: harul s-a înmulţit şi mai mult pentru ca harul să stăpânească ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru – numai umblând în har și respectând cerințele Domnului Isus vom putea ajunge să scăpăm la urmă de mânia viitoare (să ajungem la destinația fericită – să fim mântuiți în viitor).

Harul care nu stăpânește (”numai prin har”, ”numai prin credință” care este a dracilor) nu dă nimic.

Vom fi mântuiţi (în final) prin viaţa Lui – dacă umblăm cu El

Romani 5.21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Suntem socotiți neprihăniți prin sângele Jertfei Lui – se referă la faptul că am intrat pe calea pocăinței (în starea de har), ca să umblăm în har, până vom ajunge să fim mântuiți (în final, în viitor).
Suntem împăcați cu El – am fost îndreptățiți prin credința inițială (am intrat pe cale), ca să umblăm cu Domnul (am primit Duhul Sfânt care ne ajută), până la capăt – vom fi mântuiți prin viața Lui, adică dacă vom trăi practic cu Domnul, ca Domnul. 1 Ioan 2.6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus – dacă te mulțumești cu mântuirea iluzorie numai prin harul în care nu umbli (că ești mântuit pe moment, pentru veci), numai prin credința teoretică și nu trăiești cu Domnul, ca Domnul, rămâi pe dinafară de mântuirea viitoare. Știm că Domnul cunoaște pe cei care sunt ai Lui / vedeți articol / .
Stăpânirea harului se referă la respectarea pretențiilor harului, a învățăturilor Noului Testament. Am intrat pe calea Domnului ca să umblăm cu Domnul, pentru că numai așa vom ajunge la mântuirea finală viitoare!

Lucrarea Domnului Isus pe pământ și testul ca să știi că ești în poporul Domnului

Isaia 53
5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Domnul Isus a venit în lume nu ca să ofere o mântuire ușuratică, prin harul ieftin și irezitibil, ci ca să pună în practică planul mântuirii, adică să înceapă să ne dea ajutor în umblarea noastră cu Domnul. Scopul nu a fost ca să dea mântuirea obligatorie, numai pe moment, unor aleși, ci să formeze al doilea grup, creștinii. Ne-a oferit îndreptățirea ca să putem umbla cu Domnul. În Legea Harului nu există nimic ușuratic, că poți umbla cu satana și vei ajunge cu Domnul (învățăturile dracilor numite cu numele fals ale harului).

Lucrarea Domnului Isus aici pe pământ a fost ca să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune – așa știi că faci parte din poporul Lui, dacă ești după descriere!

Harul să stăpânească

Romani 5
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.
14 Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.
16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Încă un text (ca multe altele) din Biblie folosit pentru falsificarea spiritului Noii Legi (a harului în care TREBUIE să umbli până la capăt). Ni se sugerează că Legea veche (cu faptele = ritualurile ei) a fost schimbată cu o iluzie, în care nici nu trebuie să umbli (după ce ai primit mântuirea pe moment, pe veci și nu mai ai nicio grijă, fiind deja mântuit pe veci).

De ce am intrat în starea de har? Ca să umblăm prin har (în Legea Harului, care fiind Lege, are cerințe care trebuie trăite practic), cu Domnul, până vom ajunge la mântuirea finală. Harul nu este o baghetă magică care te-a mântuit pe loc, apoi poți face ce vrei, că ești deja asigurat pe veci – învățătură contrazisă de Biblie în Galateni 5.17 (vedeți textul, nu doar un verset) și în ultimul verset din textul de mai sus: harul să stăpânească.

Înscenare sau viață pentru TOȚI

Romani 5
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru TOȚI oamenii o hotărâre de neprihănire / dreptate care dă viaţa (veșnică).

Cei cu doctrinele dracilor ar vrea să ne ofere mântuirea ușuratică, numai prin teoria credinței într-o înscenare: oamenii nu au mai avut voință liberă, Dumnezeu (”în dragostea lui” – o ”dragoste” monstruoasă) i-a ales numai pe unii ca să fie mântuiți (nu contează fraierii ceilalți), L-a trimis pe Fiul Lui să se jertfească pentru cei puțini (slăbănoagă jertfă, cam la fel de slabă ca a animalelor, din vechime), a mers harul irezistibil și obligatoriu peste cei aleși (de parcă tatăl din Pilda fiului pierdut s-a murdărit în balega porcilor!) și i-a mântuit într-un moment, pentru veci și cam atât (dacă ei umblă cu Domnul sau nu, este tot aia, că sunt deja asigurați în Cristos, pe veci, orice ar face ei apoi!).

Vedem că acest dumnezeu monstruos nu mântuie pe nimeni (este satana care îi înșală cu credința dracilor din Iacov 2), jertfa este slăbănoagă (numai pentru ei, cei foarte puțini care au primit învățăturile dracilor), harul nu are legătură cu sfințirea vieții (dă mântuirea obligatorie fără să umbli în har!), mântuirea este și cu umblarea cu satana (numai prin har, numai prin credința dracilor, că ce mai contează?!).

Dumnezeul Bibliei este opus acestei fraiereli: Dumnezeul adevărat i-a cuprins pe toți oamenii în planul mântuirii, Jertfa este bună pentru toți și mântuirea este oferită tuturor – știm că Dumnezeu îi cheamă pe oameni dar nu îi obligă, harul este ajutorul de sus ca oamenii să poată umbla cu Domnul până la capăt, pentru mântuirea lor, minunea renașterii de sus este făcută de Duhul Sfânt după ce oamenii răsound chemării lui Dumnezeu, apoi dă ajutor în umblare.

Jertfa Domnului Isus are valabilitate pentru toți cei care umblă cu Domnul, în număr oricât de mare i-ar chema Dumnezeu și ei ar răspunde chemării. Printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru TOȚI oamenii o hotărâre de neprihănire / dreptate care oferă viaţa.

Timpurile mântuirii într-un text din Romani 5

Romani 5
1 Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
5 Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.
7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui – prin trăirea cu El, ca El.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

În special Epistola către Romani este folosită ca să dea impresia că este adevărată erezia nimicitoare a mântuirii pe veci (că ești mântuit și atât), prin scoaterea unor versete din context.

Textul de mai sus descrie timpurile mântuirii (este prea clar ca să mai trebuiască să îl comentez). Vedeți Categoria Timpurile mântuirii.

Am folosit pentru timpurile procesului mântuirii culorile: timpul trecut (intrarea în procesul mântuirii, prin Jertfa Domnului Isus), trecut și prezent, timpul prezent (umblarea cu Domnul) și timpul viitor (mântuirea de mânia veșnică a lui Dumnezeu, ajungerea la destinația fericită).

Confuzia între faptele (ritualurile) Legii vechi și faptele umblării cu Domnul, în Legea Harului (în care trebuie să trăim practic, pentru mântuirea noastră)

Romani 11
1 Întreb, dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3 „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”?
4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har – puțini din cei care au aparținut primului grup (evreii, de sub Legea dată prin Moise) au intrat în al doilea grup (creștinii, sub Legea harului în care trebuie să umbli)
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Versetul 6 pare că oferă mântuirea ușuratică (numai prin credință, numai prin har) fără fapte, fără să umbli cu Domnul, dar este vorba doar de intrarea pe calea mântuirii (a unor evrei, ucenicii și primii convertiți de după coborârea Duhului Sfânt au fost dintre evrei); nu că S-a schimbat Dumnezeu și s-a schimbat mântuirea (a devenit ușuratică, pe veci, fără roade vrednice de pocăință).

Când scrie despre fapte și se referă la faptele Legii vechi, se referă la ritualurile Legii vechi. Dar când scrie despre mântuirea în har, fără fapte, este vorba numai despre intrarea pe calea mântuirii, apoi trebuie să ne facem îndreptățirea cu faptele noastre (ni se spune în Iacov 2), să ne lucrăm mântuirea până la rodire (la mântuirea viitoare, vedeți Filipeni 3.12-13).

Trebuie evitată confuzia dintre ritualurile vechi (faptele Legii) și umblarea cu Domnul practică, cu faptele noastre, confuzie făcută și folosită intenționat pentru falsificarea spiritului (conținutului, învățăturilor) Bibliei, ca să pară ca adevărate învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci.

Încă o falsificare a spiritului Bibliei: versetele 7 și 8 sunt folosite ca indicație a ”harului suveran”, că Dumnezeu alege pe cine vrea și împietrește pe cine vrea – i-a împietrit ca urmare a împietririi lor (așa au ales ei), ca în cazul lui faraon / vedeți aici / .

Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui, iar datul din gură cu mântuirea pe veci nu ajută

Galateni 4
6 Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!”
7 Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.

2 Corinteni 6.1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.

Romani 8
1 Acum, dar, nu este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a eliberat de Legea păcatului şi a morţii.
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a condamnat păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte (veșnică), pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

Știm că Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne ajute să umblăm cu Domnul și nu folosește scopurilor lumești, nici nu are cum. Vedem mai sus (ca și în alte texte) că mântuirea este condiționată. Ni se prezință clar pretențiile lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Sunt puse în contrast cele două umblări: umblarea cu Domnul și umblarea cu lumea, iar cei care se depărtează de Dumnezeu și astfel renunță la umblarea cu El, pierd Duhul Sfânt și nu Îi mai aparțin lui Cristos. Și atunci cine îi va mai putea mântui la urmă, pretențiile de mântuire pe veci numai cu datul din gură cu credința teoretică și cu harul în care nu umblă?

Mântuiți-vă până la capăt!

Faptele apostolilor 2
38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
40 Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” – mântuirea inițială (intrarea pe calea mântuirii) se face prin alegere personală, nu scrie că ei nu au avut voință liberă, așa că a mers ”harul irezistibil” peste ei și i-a mântuit numai pe unii, că nu contează fraierii ceilalți!
41 Cei ce au primit propovăduirea lui – au răspuns chemării lui Dumnezeu, fiecare a ales personal să răspundă! au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47 Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Am putea crede că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire și ei erau mântuiți pe veci, deja, dar în versetul 38 ni se spune că cei care se vor pocăi vor fi iertați – la această mântuire inițială se referă versetul 47 când spune despre cei care au fost mântuiți, nu că cei ce erau atunci mântuiți, vor rămâne mântuiți orice ar face ei apoi și chiar dacă nu vor umbla cu Domnul! Apoi ni se spune în v.38 că vor primi Duhul Sfânt – care ne-a fost dat ca să ne ajute să facem ceea ce nu au reușit cei de sub Legea veche, să umblăm cu Domnul (mântuirea la timpul prezent, procesul de mântuire).

Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi – dar nu au ajuns să fie cu Dumnezeu decât cei care au umblat până la capăt cu Domnul, cu ajutor de sus.

Cei care s-au întors la Domnul și au primit Duhul Sfânt au stăruit în umblarea lor cu Domnul

Faptele apostolilor 2
37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
40 Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
41 Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

După coborârea Duhului Sfânt, la chemarea ucenicilor, câteva mii de oameni s-au adăugat la numărul ucenicilor. Cum scrie în versetul 34, fiecare a primit Duhul Sfânt. Iar în versetul 42 ni se spune ce făceau cei care s-au întors la Domnul și aveau Duhul Sfânt: ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

Duhul Sfânt (Persoană a Sfintei Treimi) a fost dat creștinilor doar cu scopul să îi ajute, călăuzească în umblarea lor cu Domnul (să umble cu Domnul, cum nu au putut cei de sub Legea veche să țină perfect ritualurile). Nu funcționează doar ca să ofere mântuirea pe moment și atât.

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Duhul Sfânt nu oferă mântuirea ușuratică pe veci, nici harul nu este numai pe moment (și nu mai scapi). Duhul Sfânt ne ajută să îndeplinim pretențiile lui Dumnezeu, umblarea cu Domnul până la capăt, ca să putem ajunge să fim mântuiți în final. Nu vei ajunge la Premiul alergării, mântuirea finală viitoare, decât dacă umbli cu Domnul până la capăt!

Cum să nu vă lăsați înșelați: Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe

2 Timotei 3
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.
14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.
16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Vedem un alt text în care ni se spune că TOATĂ scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos…, nu numai o parte, câte un verset după cum le place unora să o falsifice.

Biblia nu poate da mântuirea ușuratică, pe moment (prin telecomanda fermecată numită ”harul irezistibil” dar ieftin) pentru veci, orice ai face (așa ne zic unii). Mesajul complet al Bibliei poate da înțelepciunea care duce la mântuirea finală (vedeți categoria Timpurile mântuirii), prin faptul că poate să îi învețe pe cei intrați pe calea pocăinței să își trăiască practic credința lor, să umble cu Domnul, până vor ajunge la mântuirea finală (viitoare).

La care lucruri era îndemnat să rămână Timotei și suntem îndemnați și noi? La păzirea poruncilor Domnului Isus și a învățăturilor Noului Testament, în alergarea pentru Premiul ceresc – știe de la cine a învățat, de la apostolul Pavel care ne spune despre această alergare cu Domnul, până la capăt și în Filipeni 3.10-14.

Cum să ne lăsăm înșelați? Să nu ne luăm după cei pe care Biblia îi numește pui de vipere, deveniți lupi răpitori, prin care demonii ar vrea să înlocuiască mântuirea adevărată cu ușurătatea superficială a mântuirii ”numai prin har” (în care nu trebuie să umbli), ”numai prin credință” (ni se spune în Iacov că nu mântuie)! Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – și nu vor ajunge la Premiu!

16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună – luați-o pe toată și trăți-o practic, zilnic!

TOT adevărul

Ioan 16
13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

   Am arătat aici cum cei cu învățăturile dracilor, cu tentativa de justificare prin Doctrinele dracilor (că mântuirea este pe moment pentru veci) falsifică Biblia prin scoaterea versetelor din context, ca să le iasă lor minciuna ca fiind adevărată. Apoi pun multe versete separate unul după altul și prin această viclenie, dau impresia că este reală învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde.

   Dar cei care au Duhul Sfânt nu se lasă înșelați, ei știu că Biblia trebuie luată în întregime și căutat Adevărul revelat în ea. Luați cartea respectivă și vedeți la ce se referă întreg textul.

 

Care este rostul Duhului Sfânt

Am primit Duhul sfânt ca să ne ajute, călăuzească în umblarea noastră cu Domnul, nu este doar iluzionism (că ești mântuit pe veci și nu mai scapi). Ce să faci ca să nu îți pierzi mântuirea:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi (ca urmare) nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege – de sub autoritatea de condamnare a vechii Legi nu scapi ”numai prin har”, numai dând din gură cu credința teoretică, care știm că este a dracilor și nu mântuie, ci umblând practic cu Domnul!
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – abureala cu mântuirea pe veci nu mai ține
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este Lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Doar cei care umblă cu Domnul, călăuziți și ajutați de Duhul Sfânt, vor ajunge la destinația fericită.

Căderea din har

Galateni 5.4 Voi, care vreţi să fiţi consideraţi drepţi prin Lege (se referă la Legea veche, dată prin Moise), v-aţi despărţit de Cristos, aţi căzut din har.

Și atunci cum zic ereticii cu mântuirea pe veci că nu există cădere din har? Că dacă ai ieșit de bunăvoie din har, nici măcar nu mai ai de unde cădea!

Problema care era cu cei din biserica din Galatia este că au vrut să se întoarcă și spre Legea veche și să țină părți din ea – de aici unii zic că nu trebuie roade vrednice de pocăință pentru mântuire (că dacă faci fapte bune înseamnă că vrei să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuiască și aia nu este mântuire), deși acestea sunt fapte care însoțesc umblarea cu Domnul (în Legea harului, care are și ea pretenții care trebuie respectate) – ei confundă faptele (ritualurile) Legii vechi cu cerințele Legii harului – și poruncile Domnului Isus trebuie respectate, împlinite, ca să ajungi să fii cu Domnul în veșnicie!

Deci galatenii au căzut din har, pentru că au vrut să țină și părți ale Legii vechi, iar Legea veche a fost dată ca oamenii să cunoască ce este păcatul. S-au supus de bunăvoie Legii care condamna păcatul și astfel au căzut din har. Și atunci cum nu este cădere din har?

Și dacă ieși din propriul tău proces de mântuire (uiți și de renașterea de sus, și de schimbarea minții și de faptele de pocăință) și te întorci în păcat (pretinzându-te mântuit pe veci), aceasta nu este tot cădere din har? Dacă faci orice, cu lumea, nu înseamnă că te-ai întors sub Legea veche, care condamnă păcatul? Dacă nu îți mai trebuie umblare cu Domnul (decât poate puțin, superficial, de ochii fraților), nu înseamnă că te-ai despărțit de Cristos? Numai dacă pretinzi umblarea în har, cu Domnul, pentru propria mântuire, ai căzut din har? Dar dacă devii mai rău ca unii din lume, mai jos decât ai fost atunci când ai intrat în proces de mântuire, aceasta nu este cădere din har?!

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” – aceasta nu este despărțire de Cristos?!

Evanghelia mântuitoare și timpurile procesului mântuirii prezentate în Tit 3, 1 Petru 1

Să înțelegem mesajul Bibliei așa cum este el în adevăr (nu prin extragerea versetelor din context, ca să le iasă erezia mântuirii pe veci).

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi.

Evanghelia adevărată, mântuitoare este aceasta:

Tit 3
4 Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui pentru oameni,
5 El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în dreptate, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru,
7 pentru ca, odată consideraţi neprihăniți / drepţi / justificați prin harul Lui, să ne facem în speranţă moştenitori ai vieţii eterne.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să porunceşti aceste lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

4 Dar a apărut bunătatea lui Dumnezeu – Salvatorul nostru – şi dragostea Lui pentru oameni.
5 Atunci, El ne-a salvat; şi a făcut acest lucru nu în baza faptelor bune făcute de noi, prin care am fi obţinut acest merit. Ci pentru că El a avut milă de noi, ne-a spălat făcându-ne curaţi atunci când Spiritul Sfânt ne-a înnoit prin regenerarea (spirituală) pe care ne-a făcut-o.
6 Şi Dumnezeu a turnat din abundenţă Spiritul Său peste noi prin Isus Cristos, Salvatorul nostru.
7 El a făcut acest lucru pentru ca acum, după ce am fost consideraţi corecţi (în relaţia cu Dumnezeu) prin harul Lui, să putem deveni nişte moştenitori care au speranţa că vor beneficia de viaţa eternă.
8 Ce spun eu sunt lucruri care merită să fie crezute ca fiind adevărate! Şi doresc să insist cu privire la ele; pentru ca aceia care au crezut în Dumnezeu, să fie motivaţi pentru (a face) fapte bune. Acestea sunt lucrurile benefice şi utile oamenilor! (traducerea BVA)

Versetul 5 luat separat ar vrea să dovedească cum Dumnezeu a făcut iluzionism: i-a ales numai pe cei puțini (”harul suveran” în Doctrinele dracilor) și i-a mântuit cu bagheta magică (”harul irezistibil”) pe veci – deci nu trebuie fapte (roade vrednice) pentru mântuire, ci doar să dai din gură cu Sola bagheta magică. Dar în versetul 8 ni se explică ce a vrut apostolul să ne spună, inspirat de Dumnezeu, de ce a scris acest text: ca să ne îndemne să umblăm cu Domnul, pentru că numai așa putem ajunge la mântuirea finală!

Iar dacă o luăm de la început, vrând să înțelegem corect acest text:

V 5. Aceasta este intrarea pe calea mântuirii (mântuirea la timpul trecut), care a fost numai prin credința inițială. 1 Ioan 1.7 Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină … sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat – am fost curățiți prin spălarea în Sângele Domnului Isus și vedem că această curățare nu funcționează decât pentru cei care umblă cu Domnul. Harul nu îi ajută decât pe cei care umblă cu Domnul, în această umblare.

V 5, 6 După ce am primit îndreptățirea inițială cadou (numai prin credință), putem primi Duhul Sfânt – a fost nevoie de îndreptățirea inițială ca să putem primi Duhul Sfânt, deoarece o Persoană a Sfintei Treimi nu poate veni decât la cei considerați sfinți, știm că tatăl din pilda fiului pierdut nu s-a murdărit în balega porcilor. Duhul Sfânt a produs nașterea din nou de sus (regenerarea, schimbarea preocupărilor gândirii spre lucrurile de sus)

V 7 și ne ajută, călăuzește, energizează în umblarea noastră cu faptele noastre, până la capăt, în partea fericită a veșniciei!

Deci în acest text, apostolul Pavel îi prezintă lui Tit, celor din vremea lui și nouă, cum este mântuirea în Noua Lege, a harului în care trebuie să umbli: Dumnezeu ne-a dat și continuă să ne dea ajutor (acest ajutor este harul) prin faptul că a făcut planul mântuirii, L-a trimis pe fiul Lui ca Jertfă de ispășire, am intrat în starea de har prin credința inițială, apoi umblăm cu Domnul (ne facem propria îndreptățire prin faptele noastre ni se spune în Iacov 2) prin ajutorul Duhului Sfânt (nici nu am putea altfel) ca să ajungem să fim mântuiți în viitor, cu Domnul în partea fericită a veșniciei. Acest proces al mântuirii este prezentat și în acest text:

1 Petru 1
1. Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii (la facerea lumii, Dumnezeu a știut că primul grup va da faliment, așa că a hotărât, ales, rânduit existența unui alt grup, creștinii / vedeți articol / , Dumnezeu nu a ales oameni individual pentru mântuire) care trăiesc ca străini (de lume), împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2. după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultare, şi stropirea (pentru curățire) cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! (sfințirea este progresivă spre ascultare și curățirea este permanentă, ele acționează și pentru mântuirea la trecut și la prezent).
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4. şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
5. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă (se referă la credința trăită practic, pentru că numai aceasta contează înaintea lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră), pentru mântuirea viitoare gata să fie descoperită în vremurile de apoi!

Vedeți și categoria despre timpurile mântuirii.

Am folosit pentru timpurile procesului mântuirii culorile: timpul trecut (intrarea în proces), trecut și prezent, timpul prezent (umblarea cu Domnul) și timpul viitor (mântuirea de mânia veșnică a lui Dumnezeu, ajungerea la destinație).

Cristos ne-a eliberat ca să Îi slujim Lui!

Galateni 4.31 De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii libere. Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi – ca să fim liberi față de păcat și față de Legea care condamna păcatul și ca să putem să Îi slujim Lui:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toți oamenii, a fost arătat,
12 și ne învață s’o rupem cu păgînătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, – harul ne este folositor numai când umblăm cu Domnul, practic este un ajutor dat de Dumnezeu pentru această umblare; harul superficial care pretinde că oferă mântuirea ușuratică nu este biblic, este fals!
13 așteptînd fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mîntuitor Isus Hristos.
14 El S’a dat pe Sine însuș pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, (cu scopul) și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă (pasiune) pentru fapte bune. 

Efeseni 2.10 Căci noi sîntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – nu este adevărată erezia cu mântuirea pe veci numai prin har, fără fapte; am fost plătiți (răscumpărați) pentru ca să umblăm cu Domnul!

Ai fost eliberat de sub puterea întunericului ca să umbli cu Dumnezeu, în lumina Lui, pentru că numai așa poți ajunge să fii mântuit în final. / vedeți Timpurile mântuirii /

Jertfa Domnului Isus a făcut posibilă mântuirea noastră finală. Mântuirea este un proces în care doar cei care umblă până la capăt ajung la țintă.

Eliberarea din păcat este numai începutul procesului, al umblării tale cu Domnul!

Galateni 4
21 Spuneţi-mi voi, care voiţi să fiţi sub Lege (cea veche, dată prin Moise), n-ascultaţi voi Legea?
22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia liberă.
23 Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia liberă s-a născut prin făgăduinţă.
24 Lucrurile acestea trebuie luate în alt înţeles: acestea sunt două legăminte: unul, de pe muntele Sinai, naşte pentru robie şi este Agar –
25 căci Agar este muntele Sinai din Arabia – şi răspunde Ierusalimului de acum care este în robie împreună cu copiii săi.
26 Dar Ierusalimul cel de sus este liber, şi el este mama noastră.
27 Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naşti deloc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat.”
28 Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei.
29 Şi, cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot aşa se întâmplă şi acum.
30 Dar ce zice Scriptura? „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere.”
31 De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii libere. Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi.

Și acest text este din epistola folosită ca să dea impresia că mântuirea pe veci este adevărată. Dar, în realitate atunci se făcea trecerea de sub Legea veche la Legea nouă și apostolul Pavel a vrut să îi convingă pe creștinii din Galatia să nu se întoarcă (parțial) la ritualurile vechii Legi și le-a prezentat una din minunile mântuirii la timpul trecut, eliberarea din păcat și de sub Legea care doar condamna păcatul (dar care nu a mântuit pe nimeni, nu acesta a fost scopul Legii vechi). Unii ar putea crede că am fost eliberați ca să trăim liber, adică putem face orice, că mântuirea nu se poate pierde.

Eliberarea de sub Legea care a condamnat păcatul s-a făcut ca să mergem pe calea nouă, cu Domnul. Harul nu este iluzionism care îți dă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, ci este ajutorul pe care ni-l dă Dumnezeu ca să umblăm cu El și să putem fi mântuiți, în viitor (în final). Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică (pe care poate să o piardă); dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa (veșnică), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el – dacă credința inițială (prin care ai intrat în procesul de mântuire, pe calea mântuirii) nu ți-o trăiești practic, până la capăt, ai venit degeaba la mântuire!

Celor care s-au pretins mântuiți numai prin credința dracilor (care nu mântuie, scrie în Iacov 2), numai prin har (fără să vrea să umble în har), pe moment și gata, nu mai scapi de mântuire nici să vrei, Ioan Botezătorul inspirat de Dumnezeu, i-a numit ”pui de vipere” / vedeți articolul / .

Matei 3
7 Dar când Ioan Botezătorul a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? (de veșnicia rea)
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră – această umblare cu Domnul (în har) va produce mântuirea viitoare, vedeți articol.
9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – în focul veșnic!

Vestea profundă care te obligă să mergi cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt

1 Împărați 12.25 Dar dacă veți face răul, veți pieri

Romani 2
5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire – și dacă ieși de pe calea mântuirii și te întorci în neascultare de Domnul, vedeți / Ioan 3.36 /
9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Am pus un verset din VT și un text din NT, ca să vedem că nu există schimbare în Dumnezeu. Cei care au fost sub Vechea Lege și cei de sub Legea harului vor fi judecați după umblarea lor cu Domnul sau cu satana, după faptele lor. Textul este prea clar ca să mai necesite comentarii, vedem în v. 16 că și după Evanghelie (adică și cei de sub Legea harului) oamenii vor fi judecați la fel ca cei din vechime, după fapte (roadele aduse).

Evanghelia nu este vestea ușuratică a mântuirii pe veci (că nici nu mai poți scăpa apoi, că nu există cădere din har, așa că poți face orice), ci este Vestea Bună profundă că Dumnezeu a început să Își facă partea Lui în mântuirea noastră și odată ce ai intrat pe calea mântuirii, continuă să te ajute să umbli pe cale, ca să ajungi la Premiul veșnic.

Galateni 6 Dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, vei ajunge să fii cu Domnul; nu și dacă renunți la umblarea până la capăt!

Să vedem din nou Epistola către Galateni, atât de mult folosită ca să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică și nu se poate pierde:

Galateni 6
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
9 Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

În versetul 8 ni se prezintă contrastul dintre cele două căi care duc fiecare la destinația ei și aceste destinații sunt opuse.

În versetul 9 nu ni se vorbește despre pierderea moștenirii (dacă mântuirea nu se poate pierde, îți poți pierde numai moștenirea în veșnicie), ci despre pierderea mântuirii. ”Vom secera” nu se referă la binecuvântările din veșnicie, ci este vorba despre secerișul din versetul 8, unde are sensul de ajungere la destinație, în veșnicie: ”cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică”. Deci ”vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” înseamnă că vom primi Premiul alergării dacă nu vom renunța la această alergare pentru Premiu! – adică la câștigarea mântuirii finale (în viitor) sau la pierderea ei.

Dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, vei ajunge să fii cu Domnul; nu și dacă renunți la umblarea până la capăt!

Dacă renunți la umblarea cu Domnul, în har, nu vei recolta cu Dumnezeu, ci cu satana

Galateni 2
1 O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
2 Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii (ritualurile Legii dată prin Moise) aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei?
3 Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
4 În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă în adevăr, e în zadar!
5 Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii (vechi) sau prin auzirea credinţei?
6 Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

Galateni 6 – li se spune fraților (celor intrați pe calea mântuirii)
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
9 Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Primul text este folosit de cei cu iluzia mântuirii superficiale ca să arate ca fiind adevărată mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin datul din gură cu credința dracilor (sola fide) și harul fals (sola gratia). Că cică dacă nu ai primit erezia lor, nu poți fi mântuit – din câți creștini au existat vreodată, doar ei pot fi mântuiți, că ceilalți nu sunt aleși (acest exclusivism demonic nu este creștin). Versetul 1 Cine ne-a fermecat pe noi? Biblia arministă, care nu oferă mântuirea în beții, curvării, avorturi și altele asemenea! 2 S-a făcut trecerea de la faptele Legii dată prin Moise (ritualuri) la Legea harului (în care creștinii trebuie să umble, ca să ajungă la destinația fericită)! 3-4 se referă la pierderea mântuirii, prin renunțarea la umblarea în har pentru ritualurile Legii vechi – și atunci cum nu există cădere din har?

Credința din versetele 5 și 6 este credința practică (nu mizeria de învățătură a dracilor că numai credința teoretică te mântuie, chiar dacă umbli cu satana). Ni se spune că numai umblarea practică cu Domnul mântuie, de exemplu în Iacov 2, chiar în galeria eroilor credinței din Evrei 11, toți au fost lăudați pentru trăirea practică. Credința numai teoretică este a dracilor și nu mântuie. Avraam a fost binecuvântat pentru că a umblat practic cu Dumnezeu și Dumnezeu a știut că va face la fel și în viitor – acesta este arminism! / vedeți articol despre Avraam / .

Al doilea text, tot din Galateni, trage apa definitiv pe orice tentativă de mântuire superficială prin învățăturile dracilor și prin doctrinele dracilor (numite ale harului, dar fals!): cui slujești, cu acela vei fi! Sunt căi diferite, care duc la destinații opuse! Încă mai sunt înșelați de satana (deveniți lupi răpitori) care cred că dacă umblă cu lumea vor fi cu Dumnezeu. Dacă renunți la umblarea cu Domnul, în har, nu vei recolta cu Dumnezeu, ci cu satana!

Să se fi schimbat mântuirea și nu am aflat noi?!

Ecleziastul 12
13 Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Credeți că la judecata după dreptate, se va aduce lista cu cei pe care i-a ales (obligat) Dumnezeu la mântuire și doar ei pot fi mântuiți (indiferent ce au făcut ei; nu după fapte, ci după cum au pretins că sunt mântuiți pe veci)?!

Un fanatic a zis că dacă încerci să faci fapte bune, aia nici nu este mântuire (pentru că încerci să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie) și că cei care nu cred învățăturile dracilor (și mai ales Doctrinele dracilor) nu au fost aleși de Dumnezeu! Poate că s-a sucit Dumnezeu și nu știm noi că a schimbat mântuirea (prezentată în Biblie ca un proces, pe care îl poți părăsi), iar apostolul Pavel (arminist convins) a fost cel mai mare fraier din Noul Testament, pentru că a alergat (degeaba) cu Domnul, pentru Premiul alergării?! / vedeți textul /  Dumnezeu îndreaptă telecomanda (”harul irezistibil”) doar spre cei aleși (”harul suveran”) și îi teleportează (harul drăcesc) în partea dorită a veșniciei doar pe ei? De la satana sunt învățăturile dracilor că vei fi cu Domnul, dacă numai ai dat din gură cu Domnul, dar cu faptele tale l-ai slujit pe cel viclean! Deci Dumnezeu este de vină că unii s-au întors la lume, că i-a condamnat să trăiască în păcat, prin ne-alegerea lor?! Pe cei care se cred mântuiți pe veci, Dumnezeu îi va introduce în veșnicie pe ușa din spate, pentru că ei sunt deja mântuiți pe veci (Ioan 5.24) și nu vor mai fi la judecată – judecata să fie doar pentru fraieri?!

Mântuirea este la fel pentru toți oamenii, Dumnezeu nu Se schimbă și îi va judeca pe toți după umblarea lor. Vedem încă o dată cum va judeca Dumnezeu pe toți (și pe fiecare), după roadele fiecăruia.

Harul NU dă mântuirea în dar; ci este ajutorul dat de Dumnezeu ca să umblăm cu El până vom ajunge la mântuirea finală (viitoare)

Cei de sub Legea dată prin Moise nu au putut fi mântuiți, deoarece firea pământească nu i-a ajutat să umble cu Domnul (de aceea, Legea veche a fost dată pentru cunoașterea păcatelor, nu pentru mântuire).

Legea harului este tot o lege, care trebuie respectată (am arătat că Domnul Isus are niște cerințe, pretenții). Harul nu dă mântuirea ușuratică, cadou, că ești mântuit și nu mai scapi. Cadou este intrarea prin credința inițială, pe calea mântuirii (mântuirea la timpul trecut, acordată prin răspunsul oamenilor la chemarea lui Dumnezeu). Apoi, odată intrat pe cale, primești ajutor de sus ca să umbli cu Domnul – acest ajutor este dat strict pentru această umblare și nu funcționează altfel. Doar după ce umbli cu Domnul, până la capăt, vei putea ajunge la destinația fericită, în Împărăția lui Dumnezeu! Harul nu dă mântuirea ușuratică, în dar, ci te ajută să umbli cu Domnul (mântuirea la timpul prezent), pentru că doar așa poți ajunge la Premiul fericit (mântuirea la viitor). Dumnezeu face o parte importantă în mântuirea noastră (acesta este HARul real, Biblic și nu este ușuratic, nici nu obligă la mântuire), și noi trebuie să apreciem harul (ajutorul) primit și să umblăm cu Domnul!

(Vedeți categoria despre timpurile mântuirii aici).

Domnul Isus cere: Învăţaţi-i să păzească (să pună în practică) tot ce v-am poruncit

Daniel 12
1  Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
2 Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.
3 Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.

Domnul Isus spune ucenicilor Lui să facă ucenici, apoi Matei 28.20 Şi învăţaţi-i să păzească (să pună în practică – în altă traducere) tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
În Vechiul Testament, Dumnezeu a avut pretenția ca oamenii să umble cu El, pentru mântuirea lor.
Vedem că nici în Noul Testament (Legea harului), pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat. Nici vorbă de harul care vine și dă mântuirea pe moment!
Harul nu dă mântuirea pe veci (ușuratică, orice ar face oamenii apoi), ci harul constă în ajutorul pe care ni-l dă Dumnezeu ca să umblăm cu El, până la capăt, la destinația fericită!

Dumnezeu în balega porcilor (păgâni)?!

Am văzut în Pilda fiului pierdut că întâi fiul (care avea voința liberă!) a decis să se întorcă la tatăl, s-a întors practic și abia apoi tatăl i-a ieșit înainte. Nu s-a dus tatăl să se murdărească prin balega porcilor.

Dumnezeu îi cheamă pe oameni la pocăință pentru că ei au capacitatea să răspundă! Că altfel, totul ar fi doar o înscenare: Dumnezeu i-a ales numai pe unii, Jetfa este bună doar pentru cei puțini aleși și cu telecomanda numită harul irezistibil i-a obligat la mântuire, și încă de-aia ușuratică, pe veci, că nu mai poți scăpa nici să vrei. Duhul Sfânt se tăvălește prin balega porcilor ca să-i mântuiască pe veci?!

Știm că Dumnezeu cheamă, oamenii au voința liberă să răspundă, și dacă răspund pozitiv, abia apoi Jertfa îi curăță, îi renaște, îi pune în stare de pace cu Dumnezeu. Întâi te întorci la Dumnezeu, apoi Dumnezeu te sfințește. Dumnezeu nu se murdărește în mizeria lumii, ca să oblige numai pe unii la mântuire și nici să nu-i pese de ceilalți (fraieri). Dar dacă cel întors renunță la umblarea cu Domnul, ne spune Biblia în Evrei 10.26-31 că nu mai rămâne nicio Jertfa pentru păcate … Și atunci cine îi va mântui, în final, fără Jertfa Domnului Isus, telecomanda?

Pentru Dumnezeu, toți sunt buni pentru mântuire, Jertfa este bună pentru toți, dar doar cei care umblă până la capăt vor ajunge la Premiul veșnic!

Dumnezeu nu S-a schimbat, nici oamenii nu și-au pierdut voința liberă!

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt, cari puneți o masă „Norocului”, și umpleți un pahar în cinstea „Soartei”
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați;

căci Eu am chemat, și n’ați răspuns –  Apocalipsa 3.20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea – (același capitol) 21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

și ați ales ce nu-Mi place

căci Eu am chemat, și n’ați răspuns – pentru că NU AU VRUT SĂ RĂSPUNDĂ

Apocalipsa 3.20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa – DACĂ VREA SĂ DESCHIDĂ UȘA!, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine – probabil unii cred că Dumnezeu a deschis ușa sufletului, cu telecomanda?!

Versetului din Vechiul Testament îi corespunde alegerea personală din Noul Testament. Cum nu aveau oamenii voință liberă, când erau sub Legea dată prin Moise? Vedem că aveau. Și oamenii au voința liberă și în Legea harului: să răspundă chemării lui Dumnezeu sau să o respingă; sau să renunțe la umblarea lor cu Domnul (după ce au intrat pe calea mântuirii)!

Prostia de erezie că oamenii nu mai au voință liberă (ca să asculte sau nu de Dumnezeu) nu are legătură cu Biblia, ci a fost re-inventată ca o justificare falsă pentru mântuirea pe veci. Nici cei care au re-inventat aceasta nu au trăit-o, ci doar s-au opus cu ea celor care atunci le-au cerut bani pentru iertare. A expirat demult rostul ereziei!

Am văzut în Biblie că nici Dumnezeu, nici oamenii nu s-au schimbat: Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la pocăință, Jertfa este bună pentru toți, oferă ajutor tuturor celor care vor să fie mântuiți și să plătească prețul pentru această mântuire. Numai cei care umblă cu Domnul până la capăt vor ajunge la destinația fericită!