Mântuirea = sfințenie + FAPTE

Matei 25
1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui toate au fost sfinte și au dorit toate să fie mântuite (nu cei din lume așteaptă Mirele)
2 Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte – primele au vrut să fie mântuite, dar numai prin sola gratia, sola fide și au rămas afară; cele înțelepte au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE!
3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn – au intrat în procesul de mântuire, dar au crezut că vor ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE (uleiul simbolizează faptele bune ale celor intrați pe calea mântuirii);
4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase – mântuirea este PRIN FAPTE
5 Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.
6 La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele” – țeapă!
9 Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”
10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
11 Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”
12 Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!
13 Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului – este un îndemn pentru frați (nu pentru cei din lume să vegheze)!

Fraților, celor intrați în procesul de mântuire, li se va putea spune la urmă ”nu vă cunosc” – datorită LIPSEI FAPTELOR, după care vor fi judecați – doar faptele bune din umblarea practică cu Domnul le pot asigura celor intrați pe calea mântuirii (sfinților), mântuirea finală. Sigur că este vorba despre frați, cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (au fost cunoscuți de Domnul), dar s-au mulțumit să se creadă mântuiți pe veci numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE. Au avut mântuirea, dar au pierdut-o (au renunțat la ea) când s-au întors la lucrurile lumii. Nu se referă la cei care sunt printre frați, dar nu sunt mântuiți, ci la cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (mântuirea la timpul trecut), dar nu au umblat cu Domnul practic, PRIN FAPTELE LOR. Toate fecioarele erau sfinte (nu cei din lume care se cred frați sunt sfinți), dar unele nu au avut FAPTE, au crezut că pot ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE!

La MÂNTUIREA viitoare poți ajunge numai prin sfințenie + prin FAPTE!

Domnul Isus ne prezintă fecioarele înțelepte, care au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE și pe cele neînțelepte, care erau și ele sfinte, dar fără fapte.

În această pildă, Domnul Isus ne spune că numai prin sfințire nu vei ajunge să fii mântuit, în partea fericită a veșniciei!

Reclame

Ioan 8 – lipsa dovezilor pentru mântuirea pe veci – ni se pune în opoziție credința fără fapte (care nu i-a mântuit) și TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE (care mântuie)!

Nu reușesc să găsesc dovezi că mântuirea pe veci ar fi adevărată, dimpotrivă, am văzut în mai multe texte din Biblie că procesul de mântuire al fiecăruia TREBUIE trăit practic, PRIN FAPTE, până la capăt – poate nu știu eu să găsesc ereziile nimicitoare sau poate că nici cei care, inspirați de Dumnezeu au scris Biblia, nu le-au cunoscut, nu le-au trăit și nu le-au scris!

Nu reușesc nici în Ioan 8 să găsesc mântuirea ușuratică, pe veci (continui să răspund acelui eretic de aici, care a zis și despre Ioan 8). Deci:

Evanghelia după Ioan, capitolul 8

2 Dar dis-de-dimineaţă Isus a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.
3 Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia….
11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. – du-te și poți face ce vrei cu sola fide, că nu îți poți pierde mântuirea cu sola gratia; eventual găsește niște prostituate ieftine pentru ucenici Mei (tocmai i-au apărut în vis cei cu mântuirea pe veci și le-au dat dezlegare curvinistă cu solus Christus – blasfemie!).

Să nu mai păcătuieşti! – Vedem că învățătura Domnului Isus este arministă.

12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” – cine urmează pe satana cu învățăturile dracilor care i-au înșelat vor avea lumina vieții?!
19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” – pretențiile lui Dumnezeu de sfințenie nu s-au schimbat din Vechiul Legământ în Noul Legământ, dar acum avem minunea ajutorului de sus: Duhul Sfânt (Persoană a Sfintei Treimi ne ajută, îndrumă, energizează în slăbiciunile noastre, în umblarea noastră) pe calea mântuirii cu Domnul, nu cu satana.
30 Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu – trăirea practică PRIN FAPTE a învățăturilor Domnului (Cuvântul), sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face libericredința este necesară pentru intrarea în procesul de mântuire (dar și atunci trebuie să te întorci la Dumnezeu, să răspunzi chemării – prezența FAPTELOR de la început – pentru primirea ofertei lui Dumnezeu, chemarea la umblarea cu El), dar nu este suficientă pentru ajungerea la Destinația fericită, cu Domnul în locul bun.
Dacă umbli cu satana (învățăturile dracilor), vei fi ucenicul demonilor, ajungi mai rău decât ai fost și cine te va elibera?!
33 Ei I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui; cum zici Tu: Veţi fi liberi!
34 Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăieşte în păcat este sclav al păcatului – nu există mântuire doar prin alegere (apartenență la cei aleși), ci se poate ajunge la mântuirea finală viitoare numai prin umblare cu Domnul, în ascultare de Domnul! Dacă continui să păcătuiești cu voia (te întorci în păcat) chiar dacă faci pe sfântul, ca să te admire frații, Dumnezeu te cunoaște după conținut (nu după etichetă) și nu poate fi înșelat / articol / , iar aceea nu este mântuire reală – vedeți și Evrei 10.26-31
35 Şi sclavul nu rămâne întotdeauna în casă; fiul însă rămâne întotdeauna.
36 Deci, dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi – vedeți versetul 31 – Fiul îți cere să Îl urmezi în ascultare, ca să te poată elibera (versetul 32).
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu – Cuvântul este arminist! degeaba se credeau mântuiți prin alegere (apartenența la cei aleși), dacă nu au vrut să asculte de Domnul, să Îl urmeze!
38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39 Tatăl nostru, I-au răspuns ei, este Avraam. Isus le-a zis: Dacă aţi fi copii (urmași vrednici) ai lui Avraam aţi face faptele lui Avraam – învățătura arministă
40 Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu – adevărul de sus este arminist, cere umblare cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei! Aşa ceva Avraam n-a făcut.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Ei I-au zis: Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.
42 Isus le-a zis: Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.
43 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44 Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii – ”mântuirea este numai prin har”, ”numai prin credință”, fără fapte, Cristos a făcut totul pentru tine, tu nu trebuie să faci nimic (și unii fac cu satana) etc (învățăturile dracilor numite ale harului), ca să nu mai spun de doctrinele dracilor (prea false).
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi – cei care au vrut mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, au fost numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere” – ei nu au primit Adevărul arminist
46 Cine din voi poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? – pentru că au vrut mântuire, dar FĂRĂ FAPTE. Au avut credință, dar în evanghelia falsă (numită a harului) a dracilor
47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu – nu i-a vrut monstrul mântuiți sau i-a înșelat satana cu mântuirea prin alegere (apartenență la cei aleși), mântuire ușuratică, FĂRĂ FAPTE?
51 Adevărat, adevărat vă spun că dacă împlineşte cineva Cuvântul Meu, niciodată nu va vedea moartea – mântuirea este extrem de condiționată, PRIN FAPTE!
Acest capitol este folosit (unele versete extrase separat) ca să pară reală erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde: dacă numai într-un moment ai avut credință, ești și rămâi mântuit pe veci, orice ai face apoi.
În realitate, în Ioan 8 se face contrastul între credința dracilor (FĂRĂ FAPTE, care nu mântuie, ni se spune și în Iacov 2) și TRĂIREA PRACTICĂ, CU DOMNUL, PRIN FAPTE, care duce la mântuirea finală.

Biblia oferă mântuirea arministă. Punctele T.U.L.I.P. cad de la primele. Harul are cerințe care TREBUIE respectate

Legea Harului în care TREBUIE să umbli până la capăt, ca să ajungi la mântuirea viitoare finală, are cerințe care TREBUIE respectate, le-am pus cu albastru:

Faptele apostolilor 17
30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; – nu ar porunci dacă oamenii nu ar avea voință liberă!
31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

2 Corinteni 5.15
14 dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit – Jertfa Domnului este valabilă pentru toți!
15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.

Romani 5
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi – darul se referă la ajutorul de sus în umblarea noastră cu Domnul până vom ajunge la mântuirea viitoare; nu la mântuirea obligatorie, pe veci!
16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa – mizeria jignitoare cu harul fals și ratat (extrem de slab, numai pentru cei puțini) a căzut!
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea – pentru că doar dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt, vei ajunge la Premiul ceresc, mântuirea viitoare – ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Punctele TULIP cu alegerea individuală pentru mântuire (inclusiv că oamenii sunt așa decăzuți încât nu se mai pot întoarce la Dumnezeu) au căzut, și astfel a căzut și mântuirea pe veci (pe care voiau să o justifice) – punctele T.U.L.I.P. cad de la început, nici nu se apropie de ultimul, cu mântuirea pe veci (perseverența ereticilor cu satana, care i-a înșelat cu mântuirea ușuratică, care nu se poate pierde, pe veci).

Jertfa Domnului nu este numai o înscenare pentru cei predestinați, ci este bună pentru toți! Harul (ajutorul de sus) este bun ca să ajute pe toți, dar doar în umblarea oamenilor cu Domnul, până la capăt, pentru că numai așa puteți ajunge la destinația fericită, în partea fericită a veșniciei, cu Domnul!

Un avantaj al căii mântuirii

Accident îngrozitor: un autobuz a căzut în prăpastie. Cel puțin 48 de morți

Luca 13
23 Cineva I-a zis: „Doamne, sunt oare puţini cei ce se mântuiesc (umblă pe calea mântuirii)?” El a răspuns:
24 „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă, căci — vă spun — mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea!
25 Odată ce Stăpânul casei Se va ridica şi va încuia uşa, iar voi, de afară, veţi începe să bateţi la uşă, zicând: «Doamne, [Doamne,] deschide-ne!», drept răspuns, El vă va zice: «Nu ştiu de unde sunteţi!»
26 Atunci veţi începe să spuneţi: «Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi pe străzile noastre ai dat învăţături!»
27 Şi El va răspunde zicând: «Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!»
28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar voi veţi fi scoşi afară.
29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.   (trad. NT EDCR)

Matei 7
13 Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o găsesc.
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori vă învață că mântuirea nu se poate pierde, că veți ajunge cu Domnul chiar dacă umblați cu demonii!

Un autobuz s-a prăbușit într-o prăpastie de aproximativ 90 de metri adâncime într-un loc cunoscut sub numele de „Curba Diavolului„, potrivit Associated Press.

Potrivit ultimelor informații, autobuzul a fost lovit de remorca unui tractor, iar pasageri nu au mai avut nicio șansă. Peste 48 de oameni și-au pierdut viața.

Autobuzul plin cu pasageri se îndrepta dinspre localitatea Huaura către capitala Lima. Cel puțin 57 de pasageri se aflau în mașină la momentul producerii tragediei.

Știți care este principalul avantaj al căii Domnului? Nu duce spre prăpastie. Nici prin apropierea prăpastiei nu trece!

Știrea de aici.

… aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu

Coloseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
2 către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos care sunt în Colose: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
5 din pricina speranței care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,
7 cum aţi învăţat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi
8 şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.
9 De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;
10 pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,
11 întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie,
12 mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.
Nicicum nu seamănă nici acest text, nici învățătura Bibliei cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (orice ai face)!

Întâmplările pelerinului în călătoria sa (Călătoria creștinului), de John Bunyan

Mulțumesc celui care s-a obosit pentru noi și ne-a pus-o la dispoziție. O puteți găsi și audio. Recomand cumpărarea acestei cărți din librării creștine, nu costă mult.

V-am postat-o aici ca să vedeți că pentru cei care se credeau mântuiți pe veci, umblarea cu Domnul era foarte importantă. Nu se foloseau de erezie (care era mai mult teoretică pentru ei) ca să facă orice, ci își trăiau practic, PRIN FAPTELE LOR, credința.

Fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă (practică), ca să păstreze până la sfârşit o deplină speranță că va moșteni promisiunile veșniciei fericită!

Textul este în articolul anterior, aici.

Evrei 6.11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde

Înțeleg că cei care au scris Biblia, fiind inspirați de Dumnezeu, nu au știut ce scriu – poate că pe ei nu i-a ales Monstrul cel rău pentru mântuire, dar nici Dumnezeu să nu fi auzit de învățăturile dracilor, că mântuirea nu se poate pierde? Pentru că vedem că întreagă învățătura Noului Testament (legământul Legii harului) este că mântuirea trebuie rodită practic, până la capăt, altfel vei rămâne pe dinafară (vedeți despre rodire până la capăt aici și aici). Apostolul Pavel nu s-a pretins niciodată mântuit pe veci, ci un bun alergător pentru Premiul sperat (pe care îl primea dacă ajungea la sfârșitul, nu la începutul alergării cu Domnul).

Versetul de sus ne spune să păstrăm până la capăt râvna practică pentru Domnul (învățăturile, poruncile Lui, interesul pentru lucrurile de sus, nu pentru falsitatea mântuirii ușuratice fără fapte), pentru că doar așa vom păstra până la sfârșit (la Judecata finală) speranța moștenirii (primirii, împlinirii) promisiunilor de veșnicie fericită, din versetul 12 (credința este cea trăită practic, prin faptele noastre, pentru că doar ea mântuie). Dumnezeu și-a făcut și Își face în continuare partea cea mai grea în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să conlucrăm cu Domnul, să ne facem (cu ajutor de sus, harul) partea noastră în propria mântuire.

Prin credinţă (trăită practic, prin roadele vrednice de pocăință) şi răbdare (umblarea cu Domnul până la capăt), vei moșteni promisiunile de veșnicie fericită

Evrei 6
9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde,
12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile.
13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi
14 şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.”
15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit promisiunea.

Dumnezeu nu este nedrept – deci nu are caracterul lui Jack spintecătorul, să mântuiască numai pe unii, pentru că de fraierii ceilalți nu a avut chef să le ofere măcar posibilitatea mântuirii!

Dacă moștenești ceva, primești ceva care (încă) nu îți aparține, nu este al tău. Premiul alergării i-a aparținut apostolului Pavel? Nu, ci spera să ajungă să îl primească, prin umblarea lui cu Domnul! Locul promis în partea fericită a veșniciei îl vei primi doar ca sfârșit al umblării pe calea mântuirii.

Unii întrabă: Ești mântuit? Nu, nu suntem mântuiți aici, pentru că încă nu am ajuns la Premiul alergării. Că am fost mântuiți se referă la intrarea pe calea mântuirii și este un cadou, apoi trebuie să umblăm (primim ajutor în continuare) pe calea mântuirii, până la capăt – numai acolo este Premiul nostru, mântuirea finală.

Știm că peste tot în Biblie unde este vorba despre credința care contează, este cea care trăită practic, prin fapte (Iacov 2): 1 Petru 1.9 veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre – mântuirea o vei primi numai ca sfârșit al umblării cu Domnul, nu de la început. La început este doar intrarea pe calea dreaptă și îngustă.

Dacă mergi pe o cale largă și în serpentine (pe trei cărări), cine te va mântui, datul din gură cu credința fără fapte, care este decedată și nu mântuie (știm că și dracii cred fără fapte, dar nu îi mântuie așa fraiereală de credintă)?

Dumnezeu ne-a introdus pe calea mântuirii PENTRU CA apoi noi să ne facem moștenitori ai vieții veșnice, cu ajutor de sus

Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! – de folos pentru ca să fie mântuiți la urmă!
   Din nou despre falsificarea mesajului Bibliei, prin extragerea lor din context: dacă suntem deja mântuiți pe veci, nu prin fapte, nu mai contează nimic.
   Am fost mântuiți se referă la intrarea în procesul mântuirii, pe calea mântuirii, prin îndurarea lui Dumnezeu și ca urmare a faptului că am răspuns chemării lui Dumnezeu. Iertarea trecutului, minunea nașterii din nou (a regenerării) și înoirea preocupărilor spre lucrurile Împărăției au fost numai intrarea în procesul mântuirii. Versetul 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui (după ce am intrat în procesul de mântuire, cu mult ajutor de sus), să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice – adică să continuăm să umblăm cu Domnul, practic, prin faptele noastre și cu ajutor de sus. Nu ni se spune că după ce am primit mântuirea putem face orice, că suntem pe deplin asigurați în Cristos chiar umblând cu demonii!
   Nu am intrat pe calea mântuirii (în har) ca să umblăm cu demonii, ci pentru ca să ne facem moștenitori ai vieții veșnice. Așa cum am mai spus, conform Bibliei, harul este ajutorul dat de sus ca să intrăm în procesul de mântuire și să putem umbla până la capăt cu Domnul, pentru că numai așa vom ajunge să moștenim, în final, viața veșnică!

Dacă nu ții Legea harului, cine te va mântui?!

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Am mai arătat că după jertfirea Domnului Isus s-a făcut trecerea de la ritualurile (faptele) Legii vechi la faptele (roadele vrednice de pocăință) care sunt cerințele noii Legi, a harului care te ajută să umbli cu Domnul (dacă vrei), de la mântuirea prin umblarea cu Domnul prin ritualuri la mântuirea prin umblarea cu Domnul prin faptele Legii noi. Unii ar vrea să ne ofere mântuirea ușuratică, că ești mântuit pe moment și gata, că s-a trecut de la ținerea cu seriozitate a Legii lui Moise la ținerea a nimic, că oricum nu mai contează ce faci. Harul mântuirii pe veci poate fi considerat o prostituție religioasă cu demonii, iar harul pentru ei nu este o lege, ci doar ceva ieftin și ușuratic, care dă mântuirea chiar dacă ei umblă cu demonii!

Versetul 29, comparat cu 28, ne spune că înaintea Judecătorului este mai rău să nu ții Legea harului, decât să nu fi ținut Legea veche în vremea ei! Legea harului trebuie ținută după pretențiile ei, altfel cine te va mântui? Credința dracilor, fără fapte?!

Evanghelia mântuirii prin fapte (roade vrednice), cu ajutor de sus (acest ajutor este harul)

2 Timotei 3.14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat

Să vedem (la începutul epistolei) de la cine a primit învățătura sănătoasă:

2 Timotei 1
1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus,
2 către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!
3 Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.
4 Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.
5 Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.
6 De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.

Apostolul Pavel a slujit lui Dumnezeu conform Legii vechi, în care oamenii trebuiau să îndeplinească ritualurile cerute, apoi a trecut la Legea nouă, în care oamenii trebuie să umble cu Domnul, cu faptele lor (în procesul de mântuire) ca să ajungă să fie mântuiți în final.

Prin trecerea de la Legea veche (dată prin Moise) la LEGEA harului, nu s-a făcut trecerea de la faptele Legii vechi (adică de la ritualurile ei) la mântuirea ușuratică, pe veci și apoi nu mai contează ce faci; ci s-a făcut trecerea de la ritualurile (faptele) Legii vechi la umblarea cu Domnul, prin faptele noastre, în Legea harului. Adică de la umblarea practică, cu ritualuri, la umblarea practică, prin faptele noastre.

La care lucruri era sfătuit Timotei să rămână? La învățăturile sănătoase ale umblării cu Domnul, prin faptele lui (roadele vrednice de pocăință); nu există nicăieri în Noul Testament (Noua Lege) învățături ușuratice cu mântuirea numai prin credința dracilor (netrăită practic), numai prin harul în care nu umbli, fără fapte.

Evanghelia apostolului Pavel (și a harului) era evanghelia alergării pentru Premiu!

Îndrumător în alergarea pentru Premiul ceresc!

2 Timotei 3
14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus (peste tot în Biblie, este apreciată numai credința trăită practic, pentru că doar aceasta contează).
16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Biblia nu dă mântuirea, ci te învață cum să ajungi la ea: după ce ai crezut (și astfel ai intrat pe cale), umblă cu Domnul, cu faptele tale, cu ajutor de sus. Toată Scriptura nu conține erezia mântuirii pe moment pentru veci, ci te învață să umbli cu Domnul, până vei ajunge la mântuirea viitoare (finală).

Biblia nu este o colecție de povești, de care te-ai plictisit, fiind inutile (dacă ești deja mântuit pe veci, nu mai trebuie să respecți nimic), ci este insuflată de Dumnezeu – vedeți textul de mai sus ca să vedeți pentru ce. Versetele 14 și 15 nu dau mântuirea ușuratică (numai prin harul fals, numai prin credința dracilor, care cred dar nu sunt mântuiți), iar versetele 16 și 17 nu sunt opționale (nici să nu aibe rost să le mai citești), ci îți spun că Biblia este de folos ca să te învețe cum să umbli cu Domnul, pentru mântuirea ta.

Filipeni 3
10 să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Harul să stăpânească

Romani 5
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.
14 Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.
16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Încă un text (ca multe altele) din Biblie folosit pentru falsificarea spiritului Noii Legi (a harului în care TREBUIE să umbli până la capăt). Ni se sugerează că Legea veche (cu faptele = ritualurile ei) a fost schimbată cu o iluzie, în care nici nu trebuie să umbli (după ce ai primit mântuirea pe moment, pe veci și nu mai ai nicio grijă, fiind deja mântuit pe veci).

De ce am intrat în starea de har? Ca să umblăm prin har (în Legea Harului, care fiind Lege, are cerințe care trebuie trăite practic), cu Domnul, până vom ajunge la mântuirea finală. Harul nu este o baghetă magică care te-a mântuit pe loc, apoi poți face ce vrei, că ești deja asigurat pe veci – învățătură contrazisă de Biblie în Galateni 5.17 (vedeți textul, nu doar un verset) și în ultimul verset din textul de mai sus: harul să stăpânească.

Dumnezeu în balega porcilor (păgâni)?!

Am văzut în Pilda fiului pierdut că întâi fiul (care avea voința liberă!) a decis să se întorcă la tatăl, s-a întors practic și abia apoi tatăl i-a ieșit înainte. Nu s-a dus tatăl să se murdărească prin balega porcilor.

Dumnezeu îi cheamă pe oameni la pocăință pentru că ei au capacitatea să răspundă! Că altfel, totul ar fi doar o înscenare: Dumnezeu i-a ales numai pe unii, Jetfa este bună doar pentru cei puțini aleși și cu telecomanda numită harul irezistibil i-a obligat la mântuire, și încă de-aia ușuratică, pe veci, că nu mai poți scăpa nici să vrei. Duhul Sfânt se tăvălește prin balega porcilor ca să-i mântuiască pe veci?!

Știm că Dumnezeu cheamă, oamenii au voința liberă să răspundă, și dacă răspund pozitiv, abia apoi Jertfa îi curăță, îi renaște, îi pune în stare de pace cu Dumnezeu. Întâi te întorci la Dumnezeu, apoi Dumnezeu te sfințește. Dumnezeu nu se murdărește în mizeria lumii, ca să oblige numai pe unii la mântuire și nici să nu-i pese de ceilalți (fraieri). Dar dacă cel întors renunță la umblarea cu Domnul, ne spune Biblia în Evrei 10.26-31 că nu mai rămâne nicio Jertfa pentru păcate … Și atunci cine îi va mântui, în final, fără Jertfa Domnului Isus, telecomanda?

Pentru Dumnezeu, toți sunt buni pentru mântuire, Jertfa este bună pentru toți, dar doar cei care umblă până la capăt vor ajunge la Premiul veșnic!

Am intrat în starea de har – Dumnezeu nu S-a schimbat

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie – doar așa putem fi în stare de har!
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

Unii (cu mântuirea pe veci) ar vrea să ne învețe (demonii prin ei) că harul este ceva care i-a ales numai pe unii pentru mântuire și aceia nu mai scapă orice ar face ei; nu vor fi judecați de Dumnezeu după fapte, ci sunt pe deplin asigurați în Cristos – deja se cred mântuiți (chiar dacă umblă cu satana, care i-a fermecat cu învățăturile harului – fals). Este de la satan orice învățătură a dracilor care pretinde că mântuirea poate fi ușuratică (pe veci).

Biblia ne spune că am intrat în starea de har – și vedem în textul de mai sus că harul nu este nici ieftin, nici ușuratic. Pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat, dar acum ne dă ajutor ca să umblăm cu El, până la capăt.

Nu credeți, nu primiți alte învățături prin care demonii ar vrea să vă fure mântuirea!

În starea de har – vom fi mântuiți prin viața Lui, trăirea cu El

Romani 5
9  Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin Sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10  Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui – vom ajunge la mântuirea finală viitoare dacă umblăm cu El (în procesul de mântuire, aceasta este mântuirea la timpul prezent)

După apariția celui de-al doilea grup (creștinii), fiecare om din acest grup beneficiază de ajutorul lui Dumnezeu în mântuirea lui proprie (acest ajutor este harul). Știm că în această epistolă, apostolul făcea trecerea de la Legea dată prin Moise la noua Lege, a noului grup, Legea Harului (care trebuie respectată). Nu ni se prezintă mântuirea numai pe moment (numai prin har, numai prin credința netrăită practic), ci mântuirea ne este arătată ca un proces: am intrat în starea de har (pe calea mântuirii) ca să umblăm cu Domnul (mântuirea la timpul prezent), până la mântuirea finală viitoare: ”vom fi mântuiți”.

Nu am fost mântuiți numai prin har, numai prin credință, pentru că încă nu am ajuns la mântuirea viitoare (unii, care nu umblă cu Domnul, nu vor ajunge deloc), ci doar am intrat în procesul de mântuire, cu ajutorul lui Dumnezeu (în starea de har). Versetul 9 suntem socotiți neprihăniți (drepți, justificați) prin Sângele Domnului Isus, ca ajutor de sus în mântuirea noastră: nu puteam umbla cu Domnul așa cum trebuie, ca să fim mântuiți, așa că Dumnezeu ne-a trimis ajutor de sus, o Persoană a Sfintei Treimi. Dar Duhul nu putea veni peste niște oameni păcătoși (murdari), așa că Domnul Isus S-a dat ca preț de răscumpărare și pentru curățire (iertarea păcatelor). Doar așa putem umbla cu Domnul.

Acum, când cu mare ajutor de sus am intrat pe calea mântuirii, trebuie să umblăm cu Domnul până la capăt.

9  Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin Sângele Lui – ca urmare a credinței inițiale am intrat pe calea mântuirii, cu mare ajutor de sus vom fi mântuiţi (în final) prin El de mânia lui Dumnezeu – mântuiți prin El înseamnă prin umblarea cu EL!
10  Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El – când suntem în proces de mântuire!, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui – nu prin umblarea cu demonii, după cum zic cei cu mântuirea pe veci (învățăturile dracilor, cu tupeu numite ale harului) .

Odată ce ai intrat în starea de har numai prin credința inițială (ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu), doar rămânerea în starea de har și umblarea cu Domnul până la capăt, prin harul de sus, îți poate asigura intrarea în partea fericită a veșniciei (mântuirea finală)!