Minunea că ai fost pus la START (nu la Finiș!)

Minunea pe care a făcut-o Dumnezeu pentru tine este că te-a pus la STARTul alergării pentru Premiul ceresc, mântuirea finală viitoare (ca urmare a faptului că ai răspuns chemării lui Dumnezeu). Apoi va trebui să contribui și tu continuu la ajungerea ta la mântuirea ta finală viitoare, PRIN FAPTELE tale, respectând regulile harului (care NU oferă mântuire ușuratică, care să nu te coste, în momentul când ai crezut, pentru veci)!

În mântuirea fiecăruia, Dumnezeu a făcut și face în continuare partea mai grea, dar și noi TREBUIE să ne facem partea noastră (mai mică)

Cei din vechime nu au putut fi mântuiți pentru că firea pământească le-a fost împotrivă (și nu au putut respecta perfect pretențiile lui Dumnezeu, ritualurile din vechea Lege). Așa că Dumnezeu a făcut de la început (de dinainte de facerea lumii) planul de mântuire a noastră, l-a trimis pe Fiul Lui în lume ca să fie răstignit și apoi să învie, celor care am crezut să ne dea îndreptățirea inițială prin credință, ceea ce i-a permis să ne dea și Duhul Sfânt ca ajutor de sus ca să facem ceea ce nu au reușit cei din vechime, să umblăm cu Domnul până la capăt, la Premiul final, mântuirea viitoare (cu Domnul în partea fericită a veșniciei).

Toate aceste lucruri sunt minuni ale lui Dumnezeu, care fac posibilă mântuirea fiecărui om (Tit 2.11…), dar cu pretenții de respectare a regulilor în umblarea cu Domnul până la capăt / vedeți regulile / .

Ajutorul pe care-l primi de la Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul, pe calea Lui, este harul, care nu mântuie (nu ne dă mântuirea finală), ci ne ajută să ajungem la Premiu, mântuirea viitoare. Dumnezeu face cea mai mare și mai grea parte în mântuirea noastră (a făcut-o și o face în continuare, pentru noi), dar și noi trebuie să ne facem partea nostră mai mică: FAPTELE în care TREBUIE să umblăm ca să ajungem la mântuirea viitoare, când vom fi cu Domnul!

Și în Evrei 12, la fel ca în Evrei 10, ni se spune că neținerea Noului Legământ duce la pierderea mântuirii

Evrei 12
12 Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
13 faceți (trasați) cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale (calea cea nouă deschisă de Domnul, calea umblării cu El prin har, calea mântuirii), ci mai degrabă să fie vindecat.
14 Urmăriţi (hăituiți) pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.
15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.

La ce se referă abaterea de la harul lui Dumnezeu ni se spune în versetul 16 – la întoarcerea spre preocupările lumii:

16 Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut – așa cum spunea un pastor baptist, ca indigenii din America de Sud care și-au dat aurul pe cioburi colorate!
17 Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.

Îndepărtarea de Dumnezeu, de preocupările Împărăției, chiar dacă faci pe sfântul duce la îndepărtarea de binecuvântare – în versetele următoare ni se spune că este îndepărtarea de binecuvântarea Judecătorului, din viitor – deci duce la pierderea mântuirii:

18 Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,
19 nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească,
20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”.
21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „sunt îngrozit şi tremur!”)
22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
23 de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
24 de Isus, Mijlocitorul Legământului celui nou, şi de Sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”
27 Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute (create), este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină (veșnicia).
28 Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică – fobie și chiar tremur de groază de pierderea mântuirii / vedeți articol cu text / .
29 fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor” – în partea rea și nefericită a veșniciei!

Textul spune aceleași lucruri ca în Evrei 10 despre condamnarea neascultătorilor în vechea Lege, despre Sângele curățirii și al noului Legământ, despre necinstirea lui, despre mai mare condamnare în partea rea a veșniciei:

5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat (după Legea veche)
7 Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8 După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Legea dată prin Moise),
9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua (Legea harului în care TREBUIE să umbli prin FAPTE, CREȘTINISMUL).
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.

26 Căci, dacă păcătuim cu voia (o ținem păcătuind mereu cu voia), după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi – în veșnicie!

28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nu va lua în serios Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – în veșnicie!

Menționez că pierderea mântuirii este prin necinstirea Legământului (dacă nu îl mai ții) / vedeți articol / , nici nu trebuie păcate mari.

Harul în Epistole este legat de sfințire + fapte în umblarea cu Domnul până la capăt!

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi – nu să facă orice, că nu există cădere din har (nu au ce pierde), şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru:
3 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.
5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
6 În felul acesta, mărturia practică (nici nu poate fi altfel) despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru;
7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
8 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.

Efeseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos – nu scrie nimic de ”binecuvântările” demonilor la birt, la curve, zăcând în șanțuri (în stare de ebrietate) sau făcând avorturi, că nu-și pierd mântuirea numai prin harul în care nu umblă, numai prin credința dracilor teoretică, FĂRĂ FAPTE – care nu mântuie – vedeți Iacov 2)
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.

Filipeni 1
1 Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3 Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.
4 În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
5 pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.
6 Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare – procesul de mântuire o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

Coloseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
2 către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos care sunt în Colose: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
5 din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu

1 Tesaloniceni 1
1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
6 Şi voi înşivă aţi călcat practic, PRIN FAPTE, pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns un exemplu bun pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

2 Tesaloniceni 1
1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând – fiind trăită practic în viețile lor, PRIN FAPTE, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.

Nu există în Epistolele scrise de apostolul Pavel mântuire ușuratică, pe moment (când ai crezut), pe veci, fără fapte; ci dimpotrivă, harul lui Dumnezeu este bine legat de sfințenie și FAPTE, în umblarea cu Domnul până la capăt (la ajungerea la mântuirea finală viitoare) – textele sunt prea clare ca să mai necesite comentarii!

Mântuirea în Epistole

Dacă ne uităm în Epistole (la început), vedem că Pavel îi laudă pe creștinii cărora li se adresează pentru trăirea lor, pentru FAPTELE lor, în umblarea lor cu Domnul pe calea mântuirii:

1 Corinteni 1
4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.
5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
6 În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru – mărturia se face doar practic, prin FAPTE
7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
8 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
9 Credincios este Dumnezeu credincios să vă ajute în umblarea cu El, până la capăt, nu cu satana că nu vă pierdeți mântuirea!, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Efeseni 1
15 De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii – credința trăită practic, PRIN FAPTE, în umblarea cu Domnul!
16 nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.
Efeseni 2
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – nu pentru ca să faceți fapte rele, pregătite de cel viclean, care vă înșeală (dacă poate) cu mântuirea pe veci, care nu se poate pierde!
17 El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
18 Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.
22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Filipeni 1
3 Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.
4 În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
5 pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.

9 Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,
10 ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos,
11 plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu – nu plini de roadele dracilor care vă înșeală, prin lupii răpitori, cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde!

Coloseni 1
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 şi am auzit despre credinţa voastră (trăită practic) în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
5 din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi.
13 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui
21 Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum
22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină – la Judecata viitoare
23 negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel – Evanghelia adevărată biblică este arministă, / vedeți învățăturile apostolului Pavel / .

1 Tesaloniceni 1
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! – de FAPTELE lor în umblarea cu Domnul
6 Şi voi înşivă aţi călcat practic, prin trăirea voastră, prin FAPTE pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
8 În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare – dacă umblăm cu El până la capăt, la mântuirea finală (în viitor)

2 Tesaloniceni 1
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult – își trăiesc practic, prin FAPTE credința!
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici (în final, la Judecata viitoare) de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
6 Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează
7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
10 când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui (la Judecata finală viitoare) şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Nu vedem nicio urmă de mântuire pe veci, dimpotrivă, frații sunt apreciați pentru trăirea lor practică cu Domnul, pentru FAPTELE lor și sunt îndemnați să umble cu Domnul până la capăt, pentru că doar așa pot ajunge să fie mântuiți în final!

Necinstirea (neluarea în serios, neținerea) Noului Legământ duce la pierderea mântuirii

Am arătat în acest articol că Noul Legământ a fost, la fel ca vechiul Legământ, încheiat între Dumnezeu și oameni (cei din grupul creștinilor) și în care fiecare om TREBUIE să își facă partea lui în Legământ.

În traducerea Cornilescu, în Evrei 10 a fost pus un cuvânt dur: 29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? În original nu se referă la pângărire (nu te duci cu Sângele Legământului să te închini la satana), ci este folosit un termen mult mai moale: nu va lua în serios. Textul ne asigură de pierderea mântuirii inițiale (că la cea finală nu a ajuns niciun om cât timp este pe pământ) nu prin pângărirea Sângelui Noului Legământ (prin păcate mari), ci prin mult mai puțin: prin faptul că nu îți ții partea ta din înțelegere (contract, legământ). Dacă nu îți iei în serios și nu îți FACI partea ta (umblarea cu Domnul cu ajutor de la El, PRIN FAPTE, respectând / PRETENȚIILE harului adevărat / ), Legământul nu mai este valabil – și te întorci la Legea veche (care nu a mântuit pe nimeni) și vei fi judecat după ea. Mântuirea inițială ți-o pierzi (și nu vei ajunge la mântuirea finală, viitoare) dacă ești de partea lui Dumnezeu (ești sfințit) dar nu FACI FAPTE în umblarea cu El (am arătat același lucru și / aici, din Pilda celor zece fecioare / – toate erau sfinte, dar FAPTELE le-au mântuit pe cele 5 care au ajuns cu Domnul).

Evanghelia mântuitoare ne cheamă la pocăință, la umblarea cu Domnul până la capăt, în ascultare de El!

Se zice că dacă numai crezi (pe moment), în acel moment ești mântuit pe veci și că aceasta ar fi evanghelia. Biblia ne spune că Evanghelia mântuitoare nu îi cheamă pe oameni la mântuirea pe moment, ci la pocăință și la trăirea cu Domnul, în ascultare de El, până la capăt:

Marcu 1
1 Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2 După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…
3 glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”,
4 a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.

14 După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu:
15 ISUS zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” pocăiește-te de păcatele tale, de umblarea cu satana, cu lumea și umblă cu Domnul!

Romani 1
1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
5 prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,
6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
7 Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos! chemați să fiți sfinți, umblând cu Cristos, nu cu demonii care încearcă să vă înșele că mântuirea nu se poate pierde, orice ai face!

16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă (la mai multă credință trăită practic, PRIN FAPTE, pentru că doar aceea contează, vedeți Iacov 2), după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” – pare că dacă dai din gură cu numai credința ești mântuit pe veci, dar vedem că mântuirea inițială (primită în momentul când ai crezut) o poți pierde:

Evrei 10
38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului – adică își trăiesc până la capăt credința, până ajung la mântuirea finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Vei fi parte din Tezaurul Împăratului sau vei fi în locul rău!

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. 
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.

Ereticii cu mântuirea pe veci ar crede că dacă te-a ales Dumnezeu individual pentru mântuire, din acel moment (când ai crezut) ești mântuit pe veci, orice ai face. Oare?

În primul rând: am arătat și aici că nu există în Biblie alegere individuală pentru mântuire, că este scris la plural, deci se referă la totalitatea creștinilor (al doile grup). În al doilea rând: nu există nicăieri în Biblie mântuire prin alegere, ci mântuirea este legată de sfințire și de FAPTE (roadele vrednice de pocăință, prin care ne facem justificarea, neprihănirea în fața lui Dumnezeu / vedeți articol cu text / ).

Același lucru ni-l spune și aici:

Efeseni 1
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui

Am arătat aici că lucrarea Domnului Isus a avut ca scop producrea unui grup (al doilea) care să Îi fie tezaurul Regal.

Înaintea lui Dumnezeu, la Judecata finală DUPĂ FAPTE, vei fi parte din Tezaurul Regal sau vei ajunge cu demonii (care te-au fraierit că poți fi mântuit peveci, FĂRĂ FAPTE). Cui slujești aici, cu acela vei fi!

Am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, respectându-I regulile, doar atunci vom fi mântuiți de mânia viitoare din partea rea a veșniciei

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli (de la lume) v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne scapă (ne va mântui) de mânia viitoare (de veșnicia fără Domnul).

Evrei 9
13 Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!
27 Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
28 tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă – mântuirea finală, viitoare, la sfârșitul procesului de mântuire, a umblării cu Domnul până la capăt, respectând regulile Lui.

Nu am găsit în Biblie nimic care să mă facă să cred că mântuirea ușuratică poate fi pe veci (numai prin har, numai prin credință, poți fi mântuit pe veci doar în momentul în care ai crezut, fără FAPTE). Dimpotrivă, am văzut că Domnul Isus și cei care au scris Biblia (apostolii) au fost arminiști – și în aceste două texte ni se spune că am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, unde vom ajunge să fim mântuiți de mânia viitoare – asemănător cu Ioan 3.36 cine crede în Fiul are viața veșnică, (traducerea corectă) dar dacă apoi nu-L ascultă își pierde mântuirea inițială și nu va ajunge în final să fie mântuit de mânia viitoare. Textele din Biblie, dacă sunt înțelese corect, nu ne zic de mântuirea ușuratică pe moment pentru veci, ci ne spun că TREBUIE să umblăm cu Domnul până la capăt, doar atunci vom ajunge să primim mântuirea finală (nu o avem cât timp suntem pe pământ, o putem primi doar la judecata finală, care va fi după FAPTE, nu după datul din gură cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”)!

Ați intrat pe calea mântuirii ca să umblați cu Domnul până la mântuirea finală (viitoare)!

Romani 6
22 Dar acum, după ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică – doar la sfârșitul umblării cu Domnul vom primi viața veșnică, nu la început (că ești mântuit pe veci în momentul când ai crezut și nu mai scapi, orice ai face apoi).

”aveți ca rod sfințirea” se potrivește cu 1 Tesaloniceni 1.9 ... v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat și cu Evrei 9.14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

Vedem încă o dată că am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, nu cu demonii că suntem asigurați în Cristos orice am face apoi; pentru că doar la finalul umblării cu Domnul (respectând regulile Lui / vedeți categoria / ), vom primi mântuirea finală! Poți spera să ajungi la mântuirea finală în viitor, doar cât timp umbli cu Domnul! Se potrivește cu Evrei 12.14 Urmăriţi (hăituiți) sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul – nu va ajunge la mântuirea viitoare, finală!

Dacă vedem idea din text și căutăm și alte texte, ca să înțelegem mesajul Bibliei, nu găsim asigurare în Cristos orice ai face (chiar umblând cu demonii), ci asigurarea este că primim ajutor de sus ca să umblăm cu Domnul până la capăt (acest ajutor este harul), pentru că doar așa vom fi cu Domnul în veșnicie. Cealaltă asigurare este de pierdere a mântuirii, dacă renunți la umblarea cu Domnul sau dacă nu respecți pretențiile (regulile) Lui (vei fi descalificat – adokimos).

23 Fiindcă plata păcatului este moartea

Dacă continuăm să fim una cu Domnul, vom ajunge cu El în partea fericită a veșniciei!

Cei cu mântuirea pe veci ar vrea să ne convingă (să ne înșele demonii prin ei) că mântuirea primită pe moment nu se poate pierde, pe veci. Doar ai crezut și poți face orice, că de mântuire nu mai scapi nici să vrei!

Cei care trăiesc în păcat (cei din lume) pot trăi în păcat și fără să se creadă mântuiți pe veci. Ce rost are să te pretinzi mântuit ușuratic pe veci, dacă chiar în lume fiind, o poți ține tot păcătuind cu voia?

După roadele lor îi cunoaștem, ne-a învățat Domnul Isus. Ei pot face orice, pentru că slujesc celui viclean, care i-a înșelat și cu care vor ajunge să fie și în veșnicie.

Romani 6.5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui – doar dacă rămânem în continuare una cu El, vom fi una cu El și în veșnicie!

Pavel a prezentat mântuirea viitoare la care poți ajunge la sfârșitul alergării cu Domnul, după regulile Lui, altfel nu o vei avea

Scrierile apostolului Pavel sunt cele mai folosite ca, prin extragerea versetelor din context, să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică (numai să crezi și atât, numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE), pe veci.

Am arătat că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, de exemplu în textul din articolul anterior cere fraților să își producă propria mântuire viitoare.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă, chiar fobie / vedeți articol / ) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării/ vedeți articol despre ajungerea la Premiul ceresc/ ), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

De asemenea, am arătat că și pentru apostolul Pavel, mântuirea are trei timpuri (trecut – mântuirea inițială primită când ai crezut; prezent – procesul de mântuire – umblăm cu Domnul, cu mare ajutor (nu obligație) de sus; ca să ajungem la mântuirea viitoare finală – numită Premiul:

1 Corinteni 9.24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – este vorba despre mântuirea inițială
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu a ajuns încă la mântuirea finală, nu se credea mântuit pe veci!; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Pavel nu se credea mântuit pe veci (în momentul când a crezut; mântuit numai prin har, numai prin credință) și știa că încă nu a ajuns să fie mântuit cu mântuirea finală (era încă pe pământ și niciun om, cât a fost pe pământ, nu a fost mântuit cu mântuirea finală).

Coloseni 2.18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă  – aleși individual de Dumnezeu, prin gândurile firii lui pământeşti – va fi cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii, în firea pământească, deși Biblia spune invers:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – nu ajută solele pentru mântuire, nu există mântuire ușuratică pe veci!
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie harul în care nu umblă, nici credința dracilor!

Coloseni 2
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor – învățăturile dracilor cu solele din Evul mediu, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vei fi cu Domnul în veșnicie, chiar fără să umbli cu Domnul!
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

La mântuirea finală (cu Domnul în veșnicie) poți ajunge doar dacă umbli cu El, respectând regulile Lui, până la capăt, altfel îți pierzi mântuirea primită (inițială) și nu vei ajunge să fii mântuit în final (la Judecată, la trierea de la urmă). Chiar Pavel era convins că își poate pierde mântuirea și să fie lepădat (adokimos, termen folosit și în textul din Evrei 6 – dacă nu produce roade bune (mântuirea dusă până la capăt), va fi lepădat (adokimos) și aproape blestemat (cu blestemul Judecății din Matei 25: mergeți blestemaților în focul cel veșnic, niciodată nu v-am cunoscut!) și va sfârși în focul veșnic!

Chiar în textul de sus, Pavel îi îndeamnă pe cei intrați în procesul de mântuire (pe frați) să își rodească (producă) propria mântuire, până la coacerea roadelor (mântuirea finală) și scrie: să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii – adică TRĂIND PRACTIC, PRIN FAPTE; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar – dacă ei nu mai sunt fără pete, curați, fără vină, și dacă sunt fără FAPTE, își pier mântuirea și apostolul a alergat și s-a ostenit degeaba pentru ei, că ei nu au ajuns la Premiul ceresc, cu Domnul în veșnicie!

Ușurătatea mântuirii false prin harul ieftin (fără fapte). La mântuirea finală ajungi prin umblare cu Domnul până la capăt, prin sfințenie + FAPTE! Judecata va fi după fapte!

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

După revoluție, unii au renunțat la mântuirea PRIN FAPTE cu ajutor de sus, pentru mântuirea ușuratică: ești mântuit în momentul în care ai crezut. Poate îți poți pierde mântuirea, dacă faci păcate mari și multe, dar FAPTE nu trebuie să faci pentru mântuire (Cristos a făcut totul, deci nu TREBUIE să faci și tu ceva pentru propria mântuire, ca să ajungi la sfârșitul alergării cu Domnul, după reguli, la Premiul ceresc).

Luther le-a spus germanicilor că sunt mântuiți numai prin credință (și a falsificat Biblia pentru a părea reală erezia), dar apoi le-a cerut umblare cu Domnul prin fapte – mântuirea lor trebuia să fie dovedită prin fapte în umblarea lor cu Domnul și ei au dovedit-o.

Opus germanicilor, dacă îi înveți pe balcanici chiar și acest semi-arminism că mântuirea este numai prin credință dar FĂRĂ FAPTE, îi pierzi pe drum. Doar nu or fi fraieri să facă fapte (să umble cu Domnul), crezându-se mântuiți numai prin har, numai prin credință! Nu fac păcate mari, dar nici nu le mai pasă de umblarea cu Domnul, care să-i transforme! Chiar și calviniștii (cei sinceri) au observat că învățătura cu mântuirea prin credință (falsă și ușuratică) a produs o anesteziere a credincioșilor!

Domnul Isus (chiar viitorul Judecător, deci știe cum va face Judecata finală) ne-a spus în Matei 24 și 25 / vedeți articol și linkurile de acolo / că cei intrați în procesul de mântuire (frații) vor fi judecați DUPĂ FAPTE (vedeți și acest articol cu text – vei fi cu cel pe care l-ai urmat și slujit și aici) – deci la MÂNTUIREA FINALĂ se ajunge prin SFINȚENIE + FAPTE!

O traducere falsificată, ușuratică a Bibliei. Nu trebuie să FACI FAPTE pentru mântuirea ta?

Un exemplu din Biblia falsificată:

În Biblie, inspirată de Dumnezeu, în Filipeni 2.12 este folosit verbul katergazomai (am arătat în articolul anterior că este mai mult decât ceva dus până la capăt, oricum; înseamnă rodire și coacerea roadelor) care înseamnă să vă faceți (produceți) mântuirea (în procesul de mântuire) până la mântuirea finală (roadele coapte). Dar, totuși, Dumnezeu nu Se pricepe la teologia ușuratică (re)făcută de niște păgâni din Evul Mediu și nu a scris corect.

Harul Biblic ne învață să umblăm practic cu Domnul, prin faptele noastre:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie comoara Lui (tezaurul Regelui), plin de râvnă pentru fapte bune – nu pentru curvăsăria cu demonii a religiei false, ușuratice, cu mântuirea pe veci, prin solele satanei!

În loc să se potrivească ei după Biblie, schimbă înțelesul Noului Testament ca să le pară reală mântuirea ușuratică numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința teoretică FĂRĂ FAPTE (este și a dracilor și nu mântuie, scrie în Iacov 2 – nici Iacov nu era mântuit ușuratic, pe veci).

Apocalipsa 22
12 „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.”
14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
15 Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! – și învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, prin harul fals și credința fără fapte!
16 „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” – acuzația este și condamnare veșnică, încă de pe pământ!
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin – doar harul care te învață să umbli cu Domnul contează / am pus aici Pretențiile harului pentru ajungerea la mântuirea finală / .

În Apocalipsa suntem încurajați să umblăm cu Domnul, altfel ne pierdem mântuirea

Apocalipsa (Revelații) 1
1 Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan
2 care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut.
3 Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului!
A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos …

Dumnezeu vorbește celor șapte biserici:
10 În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,
11 care zicea: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”
17 … El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,
18 Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
19 Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici.

Apocalipsa 2
1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2 „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.
3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.
4 Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
5 Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.
7 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.

8 Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:
„Iată ce zice Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel ce a murit şi a înviat:
9 „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.
10 Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.
11 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”

12 Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
13 „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
14 Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.
15 Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.
16 Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”
17 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.

18 Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:
„Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
19 „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
20 Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
21 I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
22 Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
24 Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.
25 Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!
26 Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.
27 Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.
28 Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.
29 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa 3
1 Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:
„Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
2 Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.
3 Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
4 Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

7 Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:
„Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:
8 „Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.
9 Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
10 Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.
11 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
12 Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”
13 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

14 Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
15 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! – mântuiți numai prin har (care nici nu mântuie, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală, viitoare), numai prin credința dracilor care nici ea nu mântuie (ni se spune în Iacov 2)
16 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
17 Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!
20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
22 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii (sau a fost șters) a fost aruncat în iazul de foc.

Dumnezeu îi asigură pe cei din Biserici că va fi corect la judecată, că doar cei care umblă cu Domnul vor aunge să fie cu Domnul și că merită să fie biruitori, pentru că le va da cununa vieții veșnice (râvnitul premiu al alergării); nu îi asigură că sunt mântuiți pe veci fără fapte bune (roade vrednice de pocăința lor) sau cu fapte rele!

Ce spune Dumnezeu celor din Biserică? Că sunt mântuiți pe veci cu mântuirea ușuratică (numai prin har, numai prin credință), orice ar face ei apoi? Că mântuirea nu se poate pierde? Că nu faptele mântuie? Cu ce vei sta în fața lui Dumnezeu la judecată, cu datul din gură cu solele?

Nu vei ajunge cu Domnul dacă nu umbli cu Domnul până la capăt pe calea Lui sau dacă nu respecți regulile! (2)

Continuarea acestui articol.

2 Timotei 2
4 Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.
5 Şi cine luptă (concurează) la jocuri sportive (atlet) nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.
6 Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.

Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei și nouă că soldații trebuie să uite de preocupările lor din viața civilă și să renunțe la ele, dacă vor să placă celui care strânge oaste – dacă nu, vor fi dați afară!

Atleții nu ajung să primească premiul (chiar dacă sunt câștigători), dacă nu respectă regulile. Am arătat în linkul de sus că Pavel putea să își piardă mântuirea!

Agricultorii trebuie să lucreze, apoi vor ajunge să obțină roade – despre neajungerea la roadele coapte ne vorbește Domnul Isus în Pilda Semănătorului (versetul 14 din textul din link) și ne scrie același apostol în Filipeni 2.12-13 Lucrați-vă în vederea coacerii și culegerii roadelor mântuirea voastră (până la capăt, la mântuirea finală viitoare), cu frică și tremur de spaimă de neajungerea la final (de pierderea mântuirii)! / vedeți articol / .

Mântuirea ne este prezentată ca un proces, după ce ai intrat în acest proces, trebuie să continui alergarea cu Domnul până la capăt, la Premiul ceresc (mântuirea viitoare finală), respectând regulile (vedeți pretențiile harului), altfel nu vei ajunge să o primești!

Nu vei ajunge cu Domnul dacă nu umbli cu Domnul până la capăt pe calea Lui sau dacă nu respecți regulile!

Unii se folosesc de epistole ale apostolului Pavel ca să falsifice Evanghelia (prin falsificarea sensului unor versete luate separat), astfel încât să pară reală obsesia falsă cu mântuirea pe veci. Să vedem cum ne prezintă Pavel mântuirea:

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul primeşte premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul!
25 Toţi cei care se luptă la jocurile olimpice se supun la tot felul de înfrânări (se înfrânează de la toate). Şi ei fac lucrul acesta ca să primească o coroană care se poate vesteji; noi să facem lucrul acesta pentru o coroană care nu se poate vesteji.
26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat – căzut la test, invalidat, respins, adokimos (vedeți aici că adokimos înseamnă pierderea mântuirii).

Nu seamănă cu mântuirea pe moment, pentru veci, ci mântuirea ne este prezentată ca un proces în care trebuie să respecți regulile, dacă nu, ești descalificat. ”Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul” îmi spune că poți să nu ajungi să primești premiul: dacă nu respecți regulile / vedeți pretențiile harului pentru mântuire / sau dacă nu ajungi la finalul alergării cu Domnul (dacă o iei pe căile lumii, chiar dacă vrei să te prefaci că ești sfânt ca să-i fraierești pe frați, Dumnezeu te cunoște după conținut, nu după etichetă / vezi articol cu text / ) – deci mântuirea o poți pierde.

Iacov era arminist, la fel Domnul Isus, Matei, Ioan

Ereticii cu mântuirea pe veci pretind că Domnul Isus și ucenicii au fost ”mântuiți pe veci”, deci ei (unii s-au lepădat de Calvin) Îl urmează pe Domnul și pe ucenicii Lui. Incredibil, într-un singur verset și altele înrudite cu subiectul lui, reiese că Domnul Isus (Judecătorul final din Apocalipsa și Matei), Iacov (vedem și capitolul 2 aici), Ioan (care a scris și Apocalipsa), Matei au fost toți arminiști:

Iacov 1
12 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

A fost găsit bun – este folosit cuvântul grec dókimos care înseamnă încercat, testat și valoarea rezultată în urma testării. Ispita nu se referă numai la o ispită (pe moment), ci la întrega umblare cu Domnul pe pământ. Deci va fi ferice de cel care, în urma întregii umblări cu Domnul, din FAPTELE lui va fi găsit bun ca să fie cu Domnul în partea fericită a veșniciei. Știm foarte bine că trierea se va face DUPĂ FAPTE, ne spune chiar Domnul Isus (viitorul Judecător, deci știe foarte bine ce spune) în Matei 25 (în special la prezentarea Judecății viitoare finale / vedeți articol / ), Apocalipsa 20.11… / vedeți articol / .

Umblați cu Domnul, respectând cerințele reale ale harului / vedeți pretențiile în texte din Biblie / , până la capăt, dacă vreți să ajungeți să fiți cu Domnul!

Ce se întâmplă dacă ieși din Legământ – Dumnezeu nu Se schimbă!

Am arătat aici că Dumnezeu nu S-a schimbat deloc și nu Și-a schimbat nici pretențiile de a umbla cu El până vei ajunge la mântuirea viitoare, finală. Acum să vedem că Dumnezeu nu Se schimbă nici în privința celor care nu țin Legământul nou (al harului în care TREBUIE să umbli, pentru că numai așa poți ajunge să fii mântuit în final).

După potop, în Facerea 9 scrie că Dumnezeu a făcut un legământ cu Noe că nu va mai trimite alt potop. Patriarhul Noe îi dă lui Sem binecuvântarea patriarhală ca Dumnezeu să locuiască în corturile lui, adică să formeze poporul ales de Dumnezeu (primul grup, etnic). După turnul Babel și răspândirea oamenilor pe pământ, în Facerea 11 un urmaș al lui Sem, Terah, la porunca lui Dumnezeu, iese din Ur din Haldeea împreună cu ai lui și merge spre Canaan, până în Haran. Dumnezeu îi poruncește lui Avraam să plece în Canaan și Avraam ajunge acolo. Ca urmare a ascultării de Dumnezeu a lui Noe (care a făcut o corabie de scăpare), a ascultării lui Terah (care a plecat spre Canaan), a ascultării lui Avraam (care a ajuns în Canaan), după ce Avraam a ajuns în Canaan, deci după ce aceștia toți au umblat cu Domnul în ascultare de El, Dumnezeu încheie legământul cu Avraam de constituire a primului grup ales (au fost aleși ca urmare a ascultării și umblării cu Dumnezeu):

Geneza 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
11 Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avram le-a izgonit.
12 La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: Seminţei tale dau ţara aceasta – acest legământ putea fi invalidat prin neascultarea celor din poporul ales (primul grup) – de exemplu în Ieremia 34 (versetul 18, vedeți tot capitolul). Dumnezeu a ținut în continuare legământul cu Avraam datorită umblării lui Avraam cu Dumnezeu (vedeți articol).

Legământul cu jurământ se făcea prin tăierea unor animale în două, iar părțile care făceau legământul cu jurământ treceau printre cele două jumătăți, prin sângele vărsat – acesta era sângele legământului! și spuneau: Cum s-a făcut acestui animal să se facă celui care va călca acest legământ.

Ieremia 34
13 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei, şi le-am zis:
14 „După şapte ani, fiecare din voi să lase liber pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi liber de la tine. Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine.
15 Voi v-aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea vestind fiecare libertatea pentru aproapele său şi aţi făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
16 Dar pe urmă v-aţi luat vorba înapoi – au călcat o parte a legământului şi Mi-aţi pângărit Numele luând iarăşi înapoi fiecare pe robii şi roabele pe care-i eliberaserăți şi-i lăsaserăţi în voia lor şi i-aţi silit să vă fie iarăşi robi şi roabe.”
17 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Nu M-aţi ascultat ca să vestiţi libertatea fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, libertatea sabiei, ciumei şi foametei şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pământului.
18 Şi pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecând printre cele două jumătăţi ale lui,
19 şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului,
20 îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.
21 Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului care a plecat de la voi!
22 Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.”

Deși ereticii cu învățăturile nimicitoare ale dracilor ar vrea să ne fraierească că mântuirea nu se poate pierde, vedem că în Noul Legământ nu s-a schimbat nimic (în pivința Legământului):

Evrei 10
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – dacă și cât timp rămân sfințiți
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată Legământul (harului) pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” – prin nașterea din nou făcută de Duhul Sfânt
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt – Sfânta Sfintelor,
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntrul Templului, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.

26  dacă păcătuim cu voia (dacă continuăm să păcătuim), după ce am primit cunoştinţa adevărului după ce am intrat în Noul Legământ, invalidezi Legământul în care erai intrat nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc nu poate fi decât veșnic! care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

În Legământul vechi (pentru primul grup), jurământul era încheiat cum am arătat mai sus. În Noul Legământ (al harului în care TREBUIE să umbli practic, până la capăt), nu s-a schimbat nimic: în VT: nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate – era Dumnezeu, care a făcut un legământ pentru constituirea primului grup. În NT: când ai crezut în Isus, ai primit Duhul Sfânt și ai intrat în Legământul nou cu Dumnezeu. Este evidentă asemănarea flăcărilor din vechime cu flăcările de la Rusalii. Este același Dumnezeu care face Legământ cu oamenii.

În VT, în Ieremia 34.16 (textul de mai sus) v-aţi luat vorba înapoi – au călcat primul Legământ şi Mi-aţi pângărit (necinstit) Numele. În NT: Evrei 6.29 apare pângărirea (necinstirea) Sângelui Domnului Isus, prin care a fost încheiat al doilea Legământ (pentru creștini, al doilea grup) și prin care au fost sfințiți.

În VT: sângele animalelor tăiate pentru jurământ a fost înlocuit în Noul Legământ cu Sângele Legământului. Nu există nicio schimbare nici în modul de încheiere a legământului cu jurământ, nici a posibilității ieșirii din legământ prin neținerea lui, doar condamnarea veșnică va fi mai mare:

Cu cât mai aspră pedeapsă veșnică (conform primei Legi, nu există alta!) credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu – Jertfa Legământului, va pângări sângele încheierii legământului, în plus cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Ești în Legământ cu Dumnezeu, prin Prețul cu care ai fost plătit, ca să umbli pe calea cea nouă. Dar decât să te întorci la lume, mai bine nu ai fi fost mântuit cu mântuirea inițială!

Ascultarea credinței; Evanghelia adevărată arministă în Epistola către Romani

Știm că Epistola către Romani a fost foarte mult folosită, prin extragerea versetelor din context, ca să pară reală erezia nimicitoare (am văzut practic cum ucide suflete intrate pe calea mântuirii) cu mântuirea pe veci, numai prin datul din gură cu credința teoretică, fără fapte (că ai crezut și ești mântuit pe veci). Dar, dacă vedem pentru ce a primit apostolul Pavel apostolia (la ce lucrare l-a pus Dumnezeu), vedem că nu a chemat pe cei din lume la credința teoretică (care este a dracilor și nu mântuie), ci la umblarea practică, cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTE, în ascultare de Domnul:

Romani 1.5 am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei – adică la trăirea practică, cu Domnul!

Deci, Epistola a fost scrisă și cu scopul de a chema oamenii la TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE, nu la datul din gură cu solele (sola fide a dracilor, sola gratia cu satana și jignirea solus Christus chiar dacă umbli cu demonii, de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde).

Chiar la încheierea Epistolei către Romani, în penultimul verset (26), ni se spune același lucru:

Romani 16
24 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
25 Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Cristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
26 dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului cel veșnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor popoarelor, spre ascultarea credinţei / ca să asculte de credință.

Epistola începe și se termină cu scopul Evangheliei adevărată (care se dovedește arministă): ca să aducă pe oamenii din lume la credința inițială și la ascultare de Domnul!

Pierderea mântuirii (inițiale) versus umblarea cu Domnul până în veșnicia fericită

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc – au intrat pe calea pocăinței, au fost mântuiți cu mântuirea inițială, şi s-au făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu – binecuvântarea va fi pentru veșnicia fericită!
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini – FAPTE RELE în întoarcerea la lucrurile lumii, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.
9 Deşi vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite efortul vostru (FAPTELE) şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care i-aţi ajutat şi-i ajutaţi pe sfinţi.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi înflăcărare (trăirea practică în umblarea cu Domnul PRIN FAPTE), ca să păstreze până la sfârşit o deplină speranţă,
12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor care prin credinţă şi răbdare (să umble practic, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt) moştenesc promisiunile.

Prima parte a textului (cu roșu) vorbește despre pierderea mântuirii (inițiale, că la cea finală nu a ajuns nimeni, cât timp a trăit pe pământ) – dacă un pământ este udat de Dumnezeu (simbolizează pe cel intrat în procesul de mântuire), dar produce fapte rele, este aproape să fie blestemat – se referă la condamnarea de la Judecata finală, când nu va scăpa de mânia viitoare și sfârşeşte prin a i se pune foc – în veșnicie, după condamnarea finală!

A doua parte (cu albastru) ne spune cum să ajungem la mântuirea finală: PRIN FAPTE în efortul de a umbla cu Domnul!

Cei care au venit la pocăință și totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă – unii se cred pierduți pe veci pentru că, pentru un timp, au renunțat la umblarea lor cu Domnul. Nu știu cine este pierdut sau nu, dar vedem că dacă nu îți place unde te duce versetul 8, poți face ce scrie în versetul 7 – întoarce-te dacă mai poți! Dacă nu te-ai împietrit suficient de mult, vedem că încă nu ai ajuns la Judecată; ești pe calea spre blestem, dar încă nu ai ajuns acolo. Vei sfârși în chinul veșnic, dar încă nu ai ajuns acolo, încă nu ești judecat de Dumnezeu!

Apocalipsa 20
10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Dacă nu ești prea împietrit, întoarce-te!

Ce să FACI ca să fii comoara lui Dumnezeu

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Traducerea este superficială în mai multe locuri, să vedem și altele. În versetul 5 ”ai mei” era în original o expresie pentru tezaurul regal, folosită și în Deuteronom 7.6, 14.2, 26.18. În primele două versete scrie același lucru: tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului” – în original ”ca să fii un popor de tezaur regal”, comoara Lui. În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES să fie tezaur:

16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.
În Noua Lege nu apare nimic superficial, solele care să dea mântuirea ușuratică, mai cu Domnul, mai cu lumea (care știm că zace în cel rău și viclean), că tot cu Dumnezeu vei fi:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Din nou, vedem cu în Noul Testament (Legea Harului în care TREBUIE să umbli) sunt împlinite scopurile lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Legea dată prin Moise): în versetul 14 ”al Lui” este în original adjectivul periusios, care este echivalentul unei expresii din limba ebraică ce descrie partea specială proprie pe care şi-o rezervă cuceritorul înainte de a împărţi prada (din trad. VRBC) – prima pradă, tezaurul regal. Ca să fii tezaur (comoara lui Dumnezeu), TREBUIE să renunți la interesele lumii și să umbli cu Domnul!

Dumnezeu nu Se schimbă și nu Și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală, să umblăm numai cu El. Diferența este că acum avem ajutor de la Dumnezeu ca să umblăm cu El, acest ajutor este harul.

Dumnezeu nu S-a schimbat, nici modul de a ajunge la mântuirea finală viitoare nu se schimbă (este tot prin umblare cu Domnul până la capăt), dar acum primim ajutor de sus (har)

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Poporul ”ales” din vechime (primul grup ales de Dumnezeu ca să Se reveleze lumii și să ofere mântuirea lumii) nu beneficia de statutul de ales decât atunci când umbla cu Dumnezeu!

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Dumnezeu nu Și-a schimbat deloc nici scopul, nici pretențiile: să Își facă un popor al Lui care să Îi îndeplinească pretențiile, pentru ca să ajungă la mântuirea finală (viitoare). Doar că acum avem ajutor să împlinim voia lui Dumnezeu. Cei de sub Legea lui Moise nu au avut ajutor de sus și nu au reușit, noi primim ajutor (acest ajutor est harul). Harul nu oferă mântuirea finală de la Judecata finală, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până acolo. Nu ne dă Premiul, ci ne ajută să umblăm cu Domnul, ca să ajungem să îl luăm!

Harul venirii Domnului Isus în lume!

Ioan 1.14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr – la ce har se referă, la cel care dă mântuirea ușuratică prin învățăturile numite fals ale harului, sau prin umblarea obligatorie cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul), până la capăt, la mântuirea finală (viitoare)?

Tit 2
11 Căci HARUL lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă PENTRU FAPTE BUNE.

Vedem de ce a venit Domnul Isus în lume, ca să-și curețe un popor care să fie al lui, plin de râvnă pentru umblarea cu El PRIN FAPTE!

Puii de vipere vechi (de atunci) și noi (din zilele noastre)

Luca 1
Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, tetrarhul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din gruparea lui Abia. Soţia lui era dintre fetele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi (neprihăniți) înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără abatere toate poruncile şi toate rânduielile Domnului – în Legea lui Moise.
7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupării lui,
9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12 Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut şi l-a apucat frica.
13 Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine un motiv de bucurie şi de veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.
16 El îi va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul şi în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor drepţi, ca să gătească Domnului un popor bine pregătit pentru El.
18 Zaharia i-a zis îngerului: Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în vârstă.
19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

Am putea crede că Nașterea Domnului Isus ne-a adus mântuirea în dar (așa ar vrea să credem cei cu erezia mântuirii pe veci). Dar vedem că înaintemergătorul Domnului Isus, apostolul și ucenicul Ioan, avea rolul să-i întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor drepți (neprihăniți) – deci să aibă înțelepciunea celor sfinți și să umble în ea! Apostolul iubirii, Ioan, nu a dat mântuirea ușuratică, pe veci (orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci, apoi), pentru că trebuia să întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, nu numai să dea din gură cu neprihănirea teoretică, numai prin credința teoretică (netrăită practic), care nu mântuie / vedeți Iacov 2 / !

Nu doar că Ioan nu a oferit mântuirea ușuratică, ci fiind un arminist convins (ca toți ucenicii Domnului și ca Domnul însuși), inspirat de Dumnezeu, i-a numit ”pui de vipere” pe fățarnici superficiali care au vrut să fie mântuiți, dar FĂRĂ FAPTE (roade vrednice de pocăința lor) / vedeți articol / .

Încă de dinainte de vestirea nașterii Domnului Isus, îngerul care a vestit nașterea apostolului Ioan, a arătat calea mântuirii ca fiind arministă.

Și o fi fost apostolul Ioan apostolul iubirii, dar dacă nu umbli cu Domnul PRIN FAPTE, respectând poruncile Domnului Isus și pretențiile Legii harului, oricât ai da din gură cu Solele (numai prin har, numai prin credință), tot pui de viperă ești înaintea lui Dumnezeu!

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care înseamnă „Dumnezeu este cu noi.”

 

Luca 1
30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31 Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

Luca 2
1 În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2 Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4 Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David –
5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
7 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Aceasta este punerea în practică a planului lui Dumnezeu de mântuire a noastră. Mulțumim Sfintei Treimi pentru ajutorul dat în umblarea cu Domnul, până la capăt, la mântuirea finală viitoare!

Nu există libertate în Cristos ca să umbli cu satana!

Galateni 2
4 … fraţi mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie – este vorba despre întoarcerea în robia (sub puterea și autoritatea) Legii vechi a celor care țineau și părți ale Legii vechi. Dar, am putea crede (așa cum vor unii eretici) că oadtă mântuit, mântuirea nu ți-o mai poți pierde, fiind mântuit pe veci orice ai face, la oricare stăpân ai sluji.

Libertatea în Cristos se referă la faptul că ai scăpat de robia păcatului, a firii tale vechi, a demonilor, nu că ești liber să faci orice – unii se cred liberi să facă orice și nu le mai pasă de nimic. Libertatea pe care o ai în Cristos este libertatea de a umbla cu Cristos, nu împotriva lui Cristos!

Nu există libertate, pentru că slujești unui stăpân sau celuilalt. Domnul Isus nu ne spune că putem fi liberi, ci că am scăpat de robia veche doar dacă intrăm în robia nouă:

Matei 11
28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30 Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.

Ai scăpat din robia veche ca să intri în robia Domnului Isus, altfel te întorci în robia veche. Robia satanei este distructivă, robia lui Cristos te poate duce în cer, cu Cristos. Nu vei fi vreodată în afara unei robii sau a celeilalte.

2 Petru 2
1 În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică – mântuire fără să umbli cu Domnul, numai prin harul (fals) sola gratia în care nu trebuie să umbli, prin credința teoretică sola fide, netrăită practic, fără fapte!
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor – orice ai face, de mântuire nu mai scapi! Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3 În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată …

17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă – nu pot da viață și întreține viața spirituală!, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – solele cu credința dracilor care știm că nu mântuie, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări – nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19 Le făgăduiesc libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos au intrat pe calea mântuirii, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele – se întorc la plăcerile și interesele păcătoase ale lumii (chiar dacă par sfinți, în aparență), starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi – ajung sub robia mai multor demoni, ni se spune în Luca 11.24-26
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată – în Evrei 10.26-31 explică de ce cei care nu mai umblă cu Domnul până la capăt vor avea mai aspră condamnare, în focul veșnic.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Îți alegi un stăpân, îl urmezi și îl slujești – cu acela vei fi și în veșnicie!

Mântuirea ca un proces, prezentată de apostolul Pavel, care a fost martirizat pentru trăirea practică, PRIN FAPTE, nu pentru datul din gură cu ”numai credința”

Apostolul Pavel a combătut continuarea ținerii ritualurilor, în timpul când se făcea trecerea de la Legea veche (cu faptele Legii) la Legea nouă, bazată pe credința în Isus (creștinismul). Acum, care dintre noi mai ține ritualurile vechii Legi (dată prin Moise)?! A combătut lipsa credinței totale în Isus (a celor veniți la pocăință) și în iertarea prin Jertfa Domnului Isus, deoarece unii credeau că trebuie să facă ”faptele Legii” pentru iertare. Apostolului îi părea rău și că ai lui au rămas în împietrire față de Isus, continuau să aducă jertfe în Legea veche (de aceea scrie împotriva ”faptelor Legii”). A fost adept plin de râvnă al Legii, dar în urma unei descoperiri divine, s-a făcut creștin și a vrut să îi convingă pe cei din vremea lui, chiar pe rudele lui, să treacă la creștinismul deplin (să nu mai țină nimic din vechile ritualuri, combătute ca fiind ”faptele Legii”), nu că acum nu mai trebuia să facă fapte corespunzătoare noii religii, creștinismul, în care au intrat. Combătea continuarea ținerii (măcar parțiale) a vechii Legi, nu combătea umblarea cu Domnul în creștinism! Știm că în Epistola către Galateni îi combătea pe iudaizatori (care au vrut să-i convingă pe creștini să țină părți (ritualuri numite ”faptele Legii) ale Legii vechi, nu combătea umblarea cu Domnul PRIN FAPTE.

Chiar apostolul Pavel a combătut credința ușuratică, fără trăirea cu Domnul PRIN FAPTE, a scris să harul adevărat biblic are mari pretenții de la noi, pentru mântuirea noastră (Tit 2.11-14), chiar în Epistola către Romani (folosită pentru minciuna ereziei nimicitoare cu mântuirea pe veci) combate mântuirea ușuratică, pe veci, în mai multe texte, chiar a scris textele din Evrei 6 și 10 despre pierderea mântuirii – am pus aici articole cu texte scrise de Pavel, care a pretins umblare cu Domnul până la capăt, altfel mântuirea se poate pierde (vedeți de ce era arminist convins, ca Domnul Isus și ucenicii, care nu au dat oamenilor mântuirea ușuatică). Învățătura sănătoasă (Tit 2.1) a apostolului Pavel, inspirat de Dumnezeu, scrisă în Biblie, este arminismul – este blasfemiator și jignitor să zici că Domnul și ucenicii au oferit mântuirea ușuratică, pe veci, chiar dacă cei care se pretind mântuiți pe veci umblă cu demonii (prin sola satana)! Biblia trebuie citită toată, nu extrase versete din context. Despre pierderea mântuirii ne asigură apostolul Pavel și în Epistola către Romani:

Romani 11
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Nu îi credeți pe cei prin care demonii încearcă să vă înșele că mântuirea este numai prin credință, pe veci, vedeți că apostolul Pavel a combătut această învățătură a dracilor!

Saul din Tars a avut mare râvnă pentru Domnul, PRIN FAPTE, dar direcționată greșit (prin Legea veche) și datorită râvnei PRIN FAPTE (nu numai a credinței teoretice), Domnul Isus i s-a arătat (mare har!) și i-a spus să se facă creștin – adică i-a redirecționat râvna PRIN FAPTE spre creștinism, și a devenit apostolul Pavel. A fost martirizat pentru trăirea cu Domnul, prin FAPTELE LUI, nu pentru ”numai credința” dracilor sola fide, sola gratia!

”Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” nu justifică mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credința în care să nu umbli! (5)

În vremea când apostolul Pavel scria cărțile care apoi au devenit părți ale Noului Testament, încă nu era cunoscut termenul de creștin, nu se știa ce înțeles are: evreii nu au avut interes să facă reclamă bună creștinilor (ei au intrat în împietrire față de Domnul), iar pentru păgâni și agnostici, Isus era ca toți ceilalți zei păgâni. Nu i-a interesat să afle ce înseamnă acest nume, care se pare că a fost dat ucenicilor prima dată de păgâni.

Pentru evrei, ca fost ținător plin de râvnă al Legii vechi (cu ritualurile ei) și pentru că îi părea rău de ei, printre care erau și rudele lui, Pavel le spune să nu mai țină vechile ritualuri (numite faptele Legii) și să se facă creștini. Cristos oferă tot ce este necesar pentru umblarea cu El, prin Duhul Sfânt trimis de sus.

Pentru păgâni și atei (din celelalte neamuri, Pavel devenise apostol al celorlalte popoare), mesajul era același, să se facă creștini.

Pentru cei care, sub influența iudaizatorilor, au început să țină ritualuri ale Legii vechi (numite faptele Legii), apostolul Pavel le spune să renunțe la ele (la aceasta se referă apostolul în Galateni, nu că nu trebuie fapte pentru mântuirea ta!). Și în Vechea Lege, oamenii au trebuit să facă FAPTE (ritualurile) ca să ajungă la mântuirea finală (viitoare), și în Noua Lege trebuie FAPTE, dar acum avem ajutor de sus.

Deci, indiferent din care categorie făcea parte temnicerul din Filipi, mesajul apostolului Pavel a fost să devină creștin, el și ai lui! Iar creștinismul lui Pavel (arminist, ca ceilalți apostoli) era să trăiască practic credința în Isus, prin FAPTE, în umblarea lui cu Domnul până la capăt, / vedeți aceasta din texte scrise de apostolul Pavel / .

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea – trecutul lui şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor:

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – apostolul Pavel nu se pretindea mântuit pe veci, așa că nu călca pe drumul la birt, nu pe urmele curvelor, nu la desfrâul lumii, sola satana gloria!

Nu primiți și nu trăiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Apostolul Pavel a încercat să îi convingă pe ai lui să treacă la creștinism! (nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci)

Romani 11
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Romani 9
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,
2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Apostolul Pavel, după ce a trecut la creștinism, a înțeles că mântuirea nu (mai) putea fi obținută prin ținerea ritualurilor (faptele Legii) vechi, ci prin umblarea cu Domnul în creștinism, practic, PRIN FAPTE, de aceea scrie despre credința în Isus. ”Fără fapte” se referă la încetarea ținerii faptelor (ritualurilor) Legii vechi, nu că creștinismul oferă mântuirea ușuratică, pe veci, orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci.

Versetele din textul de sus din Romani 11 (vedeți și acest articol), am arătat că era vorba despre trecerea mântuirii de la primul popor ales la al doilea:

5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă a evreilor, cei din primul grup ales (rânduit, predestinat) de Dumnezeu datorită unei alegeri prin har – Dumnezeu a ales existența celui de-al doilea grup, prin harul Lui (care ne ajută să ne mântuim, nu dă mântuirea obligatorie), rămășița sunt evreii care s-au făcut creștini (în timp ce marea majoritate au intrat în împietrire față de Isus)

6 Şi dacă este prin har – pentru cei trecuți la creștinismul trăit practic, atunci nu mai este prin fapte (ritualurile vechi ale Legii) – el, Pavel, care ținuse cu multă râvnă faptele (ritualurile) Legii vechi, încearcă să îi convingă să treacă la creștinism – de la ținerea Legii vechi cu ritualurile ei (numite faptele Legii), la creștinismul bazat pe credința în Isus – știm că se referea la întreagă necesitatea umblării cu Domnul până la capăt / vedeți articol cu texte scrise de Pavel /, nu la mântuirea ușuratică și superficială cu sola fide, sola gratia, pe moment pentru veci; altminteri, harul n-ar mai fi har – în Legea harului, oamenii primesc complet ajutor de sus în umblarea lor cu Domnul. Dacă continuă să țină ritualurile vechi (Legea veche), harul (Legea nouă) nu îi poate ajuta la mântuirea lor. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă – încerca să îi convingă pe evrei să nu mai țină vechea Lege, că nu mai au nevoie să țină nici măcar părți ale ritualurilor vechi, pentru că în creștinism (noua Lege, a harului) au tot ce au nevoie! De aceea a scris despre iertarea prin Jertfa Domnului Isus, o dată pentru totdeauna, ca să înțeleagă cei din acea vreme, obișnuiți cu ritualurile Legii vechi, că acum pot avea iertarea prin Jertfa Domnului Isus și să renunțe definitiv la aducerea jertfelor de animale.

7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat – cei puțini care au trecut la creștinism; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” – chiar până în zilele noastre, ca urmare a împietririi lor

Apostolului îi părea foarte rău pentru cei din poporul ales, mai ales pentru rudele lui, care nu au trecut la creștinism, ca să poată fi mântuiți (ca urmare a umblării lor, în har, cu Domnul până la capăt), așa cum scrie în al doilea text de sus, din Romani 9. Știa că doar trecerea la noua religie (creștinismul) îi poate mântui, de aceea scrie despre credința în Isus (înțelegea prin aceasta întreg creștinismul, obligația umblării cu Domnul până la Premiul ceresc!).

Vedea cum evreii (poate chiar rude ale lui) continuau să aducă jertfe la templu, cei mai cu râvnă țineau cu disperare ritualurile (faptele Legii) vechi, aproape toți încăpățânându-se să nu Îl cunoască pe Domnul și puterea Învierii Lui și știa că doar întoarcerea lor la Cristos îi făcea să intre în procesul de mântuire. Dar nu putea să facă o oprire, de câte ori a scris despre credința în Isus și să prezinte de fiecare dată creștinismul (întreg ansamblul umblării cu Domnul, prin FAPTE), am scris aici de ce. ”Credința în Isus” era credința care produce fapte (trăită practic, prin FAPTE), vedem și din alte texte scrise de apostolul Pavel (din linkul de mai sus). Cei care falsifică înțelesul Bibliei scoțînd versete din context, vor avea mai multă condamnare în partea rea și chinuitoare a veșniciei, scrie în Apocalipsa 22.18-19. Dar noi, care vrem să vedem învățătura completă și adevărată a Bibliei, vedem versetele în context și împreună cu toată învățătura creștină, în ansamblul ei. Dacă facem asta, vedem că apostolul Pavel făcea trecerea de la primul popor ales de Dumnezeu la al doilea, după falimentul primului; deci de la credința în ritualurile (numite faptele Legii) vechi la credința în Isus, trăită practic, PRIN FAPTE!