Iacov era arminist, la fel Domnul Isus, Matei, Ioan

Ereticii cu mântuirea pe veci pretind că Domnul Isus și ucenicii au fost ”mântuiți pe veci”, deci ei (unii s-au lepădat de Calvin) Îl urmează pe Domnul și pe ucenicii Lui. Incredibil, într-un singur verset și altele înrudite cu subiectul lui, reiese că Domnul Isus (Judecătorul final din Apocalipsa și Matei), Iacov (vedem și capitolul 2 aici), Ioan (care a scris și Apocalipsa), Matei au fost toți arminiști:

Iacov 1
12 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

A fost găsit bun – este folosit cuvântul grec dókimos care înseamnă încercat, testat și valoarea rezultată în urma testării. Ispita nu se referă numai la o ispită (pe moment), ci la întrega umblare cu Domnul pe pământ. Deci va fi ferice de cel care, în urma întregii umblări cu Domnul, din FAPTELE lui va fi găsit bun ca să fie cu Domnul în partea fericită a veșniciei. Știm foarte bine că trierea se va face DUPĂ FAPTE, ne spune chiar Domnul Isus (viitorul Judecător, deci știe foarte bine ce spune) în Matei 25 (în special la prezentarea Judecății viitoare finale / vedeți articol / ), Apocalipsa 20.11… / vedeți articol / .

Umblați cu Domnul, respectând cerințele reale ale harului / vedeți pretențiile în texte din Biblie / , până la capăt, dacă vreți să ajungeți să fiți cu Domnul!

Ce se întâmplă dacă ieși din Legământ – Dumnezeu nu Se schimbă!

Am arătat aici că Dumnezeu nu S-a schimbat deloc și nu Și-a schimbat nici pretențiile de a umbla cu El până vei ajunge la mântuirea viitoare, finală. Acum să vedem că Dumnezeu nu Se schimbă nici în privința celor care nu țin Legământul nou (al harului în care TREBUIE să umbli, pentru că numai așa poți ajunge să fii mântuit în final).

După potop, în Facerea 9 scrie că Dumnezeu a făcut un legământ cu Noe că nu va mai trimite alt potop. Patriarhul Noe îi dă lui Sem binecuvântarea patriarhală ca Dumnezeu să locuiască în corturile lui, adică să formeze poporul ales de Dumnezeu (primul grup, etnic). După turnul Babel și răspândirea oamenilor pe pământ, în Facerea 11 un urmaș al lui Sem, Terah, la porunca lui Dumnezeu, iese din Ur din Haldeea împreună cu ai lui și merge spre Canaan, până în Haran. Dumnezeu îi poruncește lui Avraam să plece în Canaan și Avraam ajunge acolo. Ca urmare a ascultării de Dumnezeu a lui Noe (care a făcut o corabie de scăpare), a ascultării lui Terah (care a plecat spre Canaan), a ascultării lui Avraam (care a ajuns în Canaan), după ce Avraam a ajuns în Canaan, deci după ce aceștia toți au umblat cu Domnul în ascultare de El, Dumnezeu încheie legământul cu Avraam de constituire a primului grup ales (au fost aleși ca urmare a ascultării și umblării cu Dumnezeu):

Geneza 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
11 Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avram le-a izgonit.
12 La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: Seminţei tale dau ţara aceasta – acest legământ putea fi invalidat prin neascultarea celor din poporul ales (primul grup) – de exemplu în Ieremia 34 (versetul 18, vedeți tot capitolul). Dumnezeu a ținut în continuare legământul cu Avraam datorită umblării lui Avraam cu Dumnezeu (vedeți articol).

Legământul cu jurământ se făcea prin tăierea unor animale în două, iar părțile care făceau legământul cu jurământ treceau printre cele două jumătăți, prin sângele vărsat – acesta era sângele legământului! și spuneau: Cum s-a făcut acestui animal să se facă celui care va călca acest legământ.

Ieremia 34
13 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei, şi le-am zis:
14 „După şapte ani, fiecare din voi să lase liber pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi liber de la tine. Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine.
15 Voi v-aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea vestind fiecare libertatea pentru aproapele său şi aţi făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
16 Dar pe urmă v-aţi luat vorba înapoi – au călcat o parte a legământului şi Mi-aţi pângărit Numele luând iarăşi înapoi fiecare pe robii şi roabele pe care-i eliberaserăți şi-i lăsaserăţi în voia lor şi i-aţi silit să vă fie iarăşi robi şi roabe.”
17 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Nu M-aţi ascultat ca să vestiţi libertatea fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, libertatea sabiei, ciumei şi foametei şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pământului.
18 Şi pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecând printre cele două jumătăţi ale lui,
19 şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului,
20 îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.
21 Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului care a plecat de la voi!
22 Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.”

Deși ereticii cu învățăturile nimicitoare ale dracilor ar vrea să ne fraierească că mântuirea nu se poate pierde, vedem că în Noul Legământ nu s-a schimbat nimic (în pivința Legământului):

Evrei 10
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – dacă și cât timp rămân sfințiți
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată Legământul (harului) pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” – prin nașterea din nou făcută de Duhul Sfânt
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt – Sfânta Sfintelor,
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntrul Templului, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.

26  dacă păcătuim cu voia (dacă continuăm să păcătuim), după ce am primit cunoştinţa adevărului după ce am intrat în Noul Legământ, invalidezi Legământul în care erai intrat nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc nu poate fi decât veșnic! care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

În Legământul vechi (pentru primul grup), jurământul era încheiat cum am arătat mai sus. În Noul Legământ (al harului în care TREBUIE să umbli practic, până la capăt), nu s-a schimbat nimic: în VT: nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate – era Dumnezeu, care a făcut un legământ pentru constituirea primului grup. În NT: când ai crezut în Isus, ai primit Duhul Sfânt și ai intrat în Legământul nou cu Dumnezeu. Este evidentă asemănarea flăcărilor din vechime cu flăcările de la Rusalii. Este același Dumnezeu care face Legământ cu oamenii.

În VT, în Ieremia 34.16 (textul de mai sus) v-aţi luat vorba înapoi – au călcat primul Legământ şi Mi-aţi pângărit (necinstit) Numele. În NT: Evrei 6.29 apare pângărirea (necinstirea) Sângelui Domnului Isus, prin care a fost încheiat al doilea Legământ (pentru creștini, al doilea grup) și prin care au fost sfințiți.

În VT: sângele animalelor tăiate pentru jurământ a fost înlocuit în Noul Legământ cu Sângele Legământului. Nu există nicio schimbare nici în modul de încheiere a legământului cu jurământ, nici a posibilității ieșirii din legământ prin neținerea lui, doar condamnarea veșnică va fi mai mare:

Cu cât mai aspră pedeapsă veșnică (conform primei Legi, nu există alta!) credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu – Jertfa Legământului, va pângări sângele încheierii legământului, în plus cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Ești în Legământ cu Dumnezeu, prin Prețul cu care ai fost plătit, ca să umbli pe calea cea nouă. Dar decât să te întorci la lume, mai bine nu ai fi fost mântuit cu mântuirea inițială!

Ascultarea credinței; Evanghelia adevărată arministă în Epistola către Romani

Știm că Epistola către Romani a fost foarte mult folosită, prin extragerea versetelor din context, ca să pară reală erezia nimicitoare (am văzut practic cum ucide suflete intrate pe calea mântuirii) cu mântuirea pe veci, numai prin datul din gură cu credința teoretică, fără fapte (că ai crezut și ești mântuit pe veci). Dar, dacă vedem pentru ce a primit apostolul Pavel apostolia (la ce lucrare l-a pus Dumnezeu), vedem că nu a chemat pe cei din lume la credința teoretică (care este a dracilor și nu mântuie), ci la umblarea practică, cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTE, în ascultare de Domnul:

Romani 1.5 am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei – adică la trăirea practică, cu Domnul!

Deci, Epistola a fost scrisă și cu scopul de a chema oamenii la TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE, nu la datul din gură cu solele (sola fide a dracilor, sola gratia cu satana și jignirea solus Christus chiar dacă umbli cu demonii, de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde).

Chiar la încheierea Epistolei către Romani, în penultimul verset (26), ni se spune același lucru:

Romani 16
24 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
25 Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Cristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
26 dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului cel veșnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor popoarelor, spre ascultarea credinţei / ca să asculte de credință.

Epistola începe și se termină cu scopul Evangheliei adevărată (care se dovedește arministă): ca să aducă pe oamenii din lume la credința inițială și la ascultare de Domnul!

Pierderea mântuirii (inițiale) versus umblarea cu Domnul până în veșnicia fericită

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc – au intrat pe calea pocăinței, au fost mântuiți cu mântuirea inițială, şi s-au făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu – binecuvântarea va fi pentru veșnicia fericită!
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini – FAPTE RELE în întoarcerea la lucrurile lumii, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.
9 Deşi vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite efortul vostru (FAPTELE) şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care i-aţi ajutat şi-i ajutaţi pe sfinţi.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi înflăcărare (trăirea practică în umblarea cu Domnul PRIN FAPTE), ca să păstreze până la sfârşit o deplină speranţă,
12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor care prin credinţă şi răbdare (să umble practic, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt) moştenesc promisiunile.

Prima parte a textului (cu roșu) vorbește despre pierderea mântuirii (inițiale, că la cea finală nu a ajuns nimeni, cât timp a trăit pe pământ) – dacă un pământ este udat de Dumnezeu (simbolizează pe cel intrat în procesul de mântuire), dar produce fapte rele, este aproape să fie blestemat – se referă la condamnarea de la Judecata finală, când nu va scăpa de mânia viitoare și sfârşeşte prin a i se pune foc – în veșnicie, după condamnarea finală!

A doua parte (cu albastru) ne spune cum să ajungem la mântuirea finală: PRIN FAPTE în efortul de a umbla cu Domnul!

Cei care au venit la pocăință și totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă – unii se cred pierduți pe veci pentru că, pentru un timp, au renunțat la umblarea lor cu Domnul. Nu știu cine este pierdut sau nu, dar vedem că dacă nu îți place unde te duce versetul 8, poți face ce scrie în versetul 7 – întoarce-te dacă mai poți! Dacă nu te-ai împietrit suficient de mult, vedem că încă nu ai ajuns la Judecată; ești pe calea spre blestem, dar încă nu ai ajuns acolo. Vei sfârși în chinul veșnic, dar încă nu ai ajuns acolo, încă nu ești judecat de Dumnezeu!

Apocalipsa 20
10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Dacă nu ești prea împietrit, întoarce-te!

Ce să FACI ca să fii comoara lui Dumnezeu

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Traducerea este superficială în mai multe locuri, să vedem și altele. În versetul 5 ”ai mei” era în original o expresie pentru tezaurul regal, folosită și în Deuteronom 7.6, 14.2, 26.18. În primele două versete scrie același lucru: tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului” – în original ”ca să fii un popor de tezaur regal”, comoara Lui. În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES să fie tezaur:

16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi un popor al Lui, cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.
În Noua Lege nu apare nimic superficial, solele care să dea mântuirea ușuratică, mai cu Domnul, mai cu lumea (care știm că zace în cel rău și viclean), că tot cu Dumnezeu vei fi:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Din nou, vedem cu în Noul Testament (Legea Harului în care TREBUIE să umbli) sunt împlinite scopurile lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Legea dată prin Moise): în versetul 14 ”al Lui” este în original adjectivul periusios, care este echivalentul unei expresii din limba ebraică ce descrie partea specială proprie pe care şi-o rezervă cuceritorul înainte de a împărţi prada (din trad. VRBC) – prima pradă, tezaurul regal. Ca să fii tezaur (comoara lui Dumnezeu), TREBUIE să renunți la interesele lumii și să umbli cu Domnul!

Dumnezeu nu Se schimbă și nu Și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală, să umblăm numai cu El. Diferența este că acum avem ajutor de la Dumnezeu ca să umblăm cu El, acest ajutor este harul.

Dumnezeu nu S-a schimbat, nici modul de a ajunge la mântuirea finală viitoare nu se schimbă (este tot prin umblare cu Domnul până la capăt), dar acum primim ajutor de sus (har)

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Poporul ”ales” din vechime (primul grup ales de Dumnezeu ca să Se reveleze lumii și să ofere mântuirea lumii) nu beneficia de statutul de ales decât atunci când umbla cu Dumnezeu!

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Dumnezeu nu Și-a schimbat deloc nici scopul, nici pretențiile: să Își facă un popor al Lui care să Îi îndeplinească pretențiile, pentru ca să ajungă la mântuirea finală (viitoare). Doar că acum avem ajutor să împlinim voia lui Dumnezeu. Cei de sub Legea lui Moise nu au avut ajutor de sus și nu au reușit, noi primim ajutor (acest ajutor est harul). Harul nu oferă mântuirea finală de la Judecata finală, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până acolo. Nu ne dă Premiul, ci ne ajută să umblăm cu Domnul, ca să ajungem să îl luăm!

Harul venirii Domnului Isus în lume!

Ioan 1.14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr – la ce har se referă, la cel care dă mântuirea ușuratică prin învățăturile numite fals ale harului, sau prin umblarea obligatorie cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul), până la capăt, la mântuirea finală (viitoare)?

Tit 2
11 Căci HARUL lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă PENTRU FAPTE BUNE.

Vedem de ce a venit Domnul Isus în lume, ca să-și curețe un popor care să fie al lui, plin de râvnă pentru umblarea cu El PRIN FAPTE!

Puii de vipere vechi (de atunci) și noi (din zilele noastre)

Luca 1
Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, tetrarhul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din gruparea lui Abia. Soţia lui era dintre fetele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi (neprihăniți) înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără abatere toate poruncile şi toate rânduielile Domnului – în Legea lui Moise.
7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupării lui,
9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12 Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut şi l-a apucat frica.
13 Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine un motiv de bucurie şi de veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.
16 El îi va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul şi în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor drepţi, ca să gătească Domnului un popor bine pregătit pentru El.
18 Zaharia i-a zis îngerului: Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în vârstă.
19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

Am putea crede că Nașterea Domnului Isus ne-a adus mântuirea în dar (așa ar vrea să credem cei cu erezia mântuirii pe veci). Dar vedem că înaintemergătorul Domnului Isus, apostolul și ucenicul Ioan, avea rolul să-i întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor drepți (neprihăniți) – deci să aibă înțelepciunea celor sfinți și să umble în ea! Apostolul iubirii, Ioan, nu a dat mântuirea ușuratică, pe veci (orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci, apoi), pentru că trebuia să întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, nu numai să dea din gură cu neprihănirea teoretică, numai prin credința teoretică (netrăită practic), care nu mântuie / vedeți Iacov 2 / !

Nu doar că Ioan nu a oferit mântuirea ușuratică, ci fiind un arminist convins (ca toți ucenicii Domnului și ca Domnul însuși), inspirat de Dumnezeu, i-a numit ”pui de vipere” pe fățarnici superficiali care au vrut să fie mântuiți, dar FĂRĂ FAPTE (roade vrednice de pocăința lor) / vedeți articol / .

Încă de dinainte de vestirea nașterii Domnului Isus, îngerul care a vestit nașterea apostolului Ioan, a arătat calea mântuirii ca fiind arministă.

Și o fi fost apostolul Ioan apostolul iubirii, dar dacă nu umbli cu Domnul PRIN FAPTE, respectând poruncile Domnului Isus și pretențiile Legii harului, oricât ai da din gură cu Solele (numai prin har, numai prin credință), tot pui de viperă ești înaintea lui Dumnezeu!

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care înseamnă „Dumnezeu este cu noi.”

 

Luca 1
30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31 Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

Luca 2
1 În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2 Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4 Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David –
5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
7 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Aceasta este punerea în practică a planului lui Dumnezeu de mântuire a noastră. Mulțumim Sfintei Treimi pentru ajutorul dat în umblarea cu Domnul, până la capăt, la mântuirea finală viitoare!

Nu există libertate în Cristos ca să umbli cu satana!

Galateni 2
4 … fraţi mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie – este vorba despre întoarcerea în robia (sub puterea și autoritatea) Legii vechi a celor care țineau și părți ale Legii vechi. Dar, am putea crede (așa cum vor unii eretici) că oadtă mântuit, mântuirea nu ți-o mai poți pierde, fiind mântuit pe veci orice ai face, la oricare stăpân ai sluji.

Libertatea în Cristos se referă la faptul că ai scăpat de robia păcatului, a firii tale vechi, a demonilor, nu că ești liber să faci orice – unii se cred liberi să facă orice și nu le mai pasă de nimic. Libertatea pe care o ai în Cristos este libertatea de a umbla cu Cristos, nu împotriva lui Cristos!

Nu există libertate, pentru că slujești unui stăpân sau celuilalt. Domnul Isus nu ne spune că putem fi liberi, ci că am scăpat de robia veche doar dacă intrăm în robia nouă:

Matei 11
28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30 Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.

Ai scăpat din robia veche ca să intri în robia Domnului Isus, altfel te întorci în robia veche. Robia satanei este distructivă, robia lui Cristos te poate duce în cer, cu Cristos. Nu vei fi vreodată în afara unei robii sau a celeilalte.

2 Petru 2
1 În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică – mântuire fără să umbli cu Domnul, numai prin harul (fals) sola gratia în care nu trebuie să umbli, prin credința teoretică sola fide, netrăită practic, fără fapte!
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor – orice ai face, de mântuire nu mai scapi! Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3 În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată …

17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă – nu pot da viață și întreține viața spirituală!, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – solele cu credința dracilor care știm că nu mântuie, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări – nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19 Le făgăduiesc libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos au intrat pe calea mântuirii, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele – se întorc la plăcerile și interesele păcătoase ale lumii (chiar dacă par sfinți, în aparență), starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi – ajung sub robia mai multor demoni, ni se spune în Luca 11.24-26
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată – în Evrei 10.26-31 explică de ce cei care nu mai umblă cu Domnul până la capăt vor avea mai aspră condamnare, în focul veșnic.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Îți alegi un stăpân, îl urmezi și îl slujești – cu acela vei fi și în veșnicie!

Mântuirea ca un proces, prezentată de apostolul Pavel, care a fost martirizat pentru trăirea practică, PRIN FAPTE, nu pentru datul din gură cu ”numai credința”

Apostolul Pavel a combătut continuarea ținerii ritualurilor, în timpul când se făcea trecerea de la Legea veche (cu faptele Legii) la Legea nouă, bazată pe credința în Isus (creștinismul). Acum, care dintre noi mai ține ritualurile vechii Legi (dată prin Moise)?! A combătut lipsa credinței totale în Isus (a celor veniți la pocăință) și în iertarea prin Jertfa Domnului Isus, deoarece unii credeau că trebuie să facă ”faptele Legii” pentru iertare. Apostolului îi părea rău și că ai lui au rămas în împietrire față de Isus, continuau să aducă jertfe în Legea veche (de aceea scrie împotriva ”faptelor Legii”). A fost adept plin de râvnă al Legii, dar în urma unei descoperiri divine, s-a făcut creștin și a vrut să îi convingă pe cei din vremea lui, chiar pe rudele lui, să treacă la creștinismul deplin (să nu mai țină nimic din vechile ritualuri, combătute ca fiind ”faptele Legii”), nu că acum nu mai trebuia să facă fapte corespunzătoare noii religii, creștinismul, în care au intrat. Combătea continuarea ținerii (măcar parțiale) a vechii Legi, nu combătea umblarea cu Domnul în creștinism! Știm că în Epistola către Galateni îi combătea pe iudaizatori (care au vrut să-i convingă pe creștini să țină părți (ritualuri numite ”faptele Legii) ale Legii vechi, nu combătea umblarea cu Domnul PRIN FAPTE.

Chiar apostolul Pavel a combătut credința ușuratică, fără trăirea cu Domnul PRIN FAPTE, a scris să harul adevărat biblic are mari pretenții de la noi, pentru mântuirea noastră (Tit 2.11-14), chiar în Epistola către Romani (folosită pentru minciuna ereziei nimicitoare cu mântuirea pe veci) combate mântuirea ușuratică, pe veci, în mai multe texte, chiar a scris textele din Evrei 6 și 10 despre pierderea mântuirii – am pus aici articole cu texte scrise de Pavel, care a pretins umblare cu Domnul până la capăt, altfel mântuirea se poate pierde (vedeți de ce era arminist convins, ca Domnul Isus și ucenicii, care nu au dat oamenilor mântuirea ușuatică). Învățătura sănătoasă (Tit 2.1) a apostolului Pavel, inspirat de Dumnezeu, scrisă în Biblie, este arminismul – este blasfemiator și jignitor să zici că Domnul și ucenicii au oferit mântuirea ușuratică, pe veci, chiar dacă cei care se pretind mântuiți pe veci umblă cu demonii (prin sola satana)! Biblia trebuie citită toată, nu extrase versete din context. Despre pierderea mântuirii ne asigură apostolul Pavel și în Epistola către Romani:

Romani 11
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Nu îi credeți pe cei prin care demonii încearcă să vă înșele că mântuirea este numai prin credință, pe veci, vedeți că apostolul Pavel a combătut această învățătură a dracilor!

Saul din Tars a avut mare râvnă pentru Domnul, PRIN FAPTE, dar direcționată greșit (prin Legea veche) și datorită râvnei PRIN FAPTE (nu numai a credinței teoretice), Domnul Isus i s-a arătat (mare har!) și i-a spus să se facă creștin – adică i-a redirecționat râvna PRIN FAPTE spre creștinism, și a devenit apostolul Pavel. A fost martirizat pentru trăirea cu Domnul, prin FAPTELE LUI, nu pentru ”numai credința” dracilor sola fide, sola gratia!

”Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” nu justifică mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credința în care să nu umbli! (5)

În vremea când apostolul Pavel scria cărțile care apoi au devenit părți ale Noului Testament, încă nu era cunoscut termenul de creștin, nu se știa ce înțeles are: evreii nu au avut interes să facă reclamă bună creștinilor (ei au intrat în împietrire față de Domnul), iar pentru păgâni și agnostici, Isus era ca toți ceilalți zei păgâni. Nu i-a interesat să afle ce înseamnă acest nume, care se pare că a fost dat ucenicilor prima dată de păgâni.

Pentru evrei, ca fost ținător plin de râvnă al Legii vechi (cu ritualurile ei) și pentru că îi părea rău de ei, printre care erau și rudele lui, Pavel le spune să nu mai țină vechile ritualuri (numite faptele Legii) și să se facă creștini. Cristos oferă tot ce este necesar pentru umblarea cu El, prin Duhul Sfânt trimis de sus.

Pentru păgâni și atei (din celelalte neamuri, Pavel devenise apostol al celorlalte popoare), mesajul era același, să se facă creștini.

Pentru cei care, sub influența iudaizatorilor, au început să țină ritualuri ale Legii vechi (numite faptele Legii), apostolul Pavel le spune să renunțe la ele (la aceasta se referă apostolul în Galateni, nu că nu trebuie fapte pentru mântuirea ta!). Și în Vechea Lege, oamenii au trebuit să facă FAPTE (ritualurile) ca să ajungă la mântuirea finală (viitoare), și în Noua Lege trebuie FAPTE, dar acum avem ajutor de sus.

Deci, indiferent din care categorie făcea parte temnicerul din Filipi, mesajul apostolului Pavel a fost să devină creștin, el și ai lui! Iar creștinismul lui Pavel (arminist, ca ceilalți apostoli) era să trăiască practic credința în Isus, prin FAPTE, în umblarea lui cu Domnul până la capăt, / vedeți aceasta din texte scrise de apostolul Pavel / .

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea – trecutul lui şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor:

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – apostolul Pavel nu se pretindea mântuit pe veci, așa că nu călca pe drumul la birt, nu pe urmele curvelor, nu la desfrâul lumii, sola satana gloria!

Nu primiți și nu trăiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Apostolul Pavel a încercat să îi convingă pe ai lui să treacă la creștinism! (nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci)

Romani 11
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Romani 9
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,
2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Apostolul Pavel, după ce a trecut la creștinism, a înțeles că mântuirea nu (mai) putea fi obținută prin ținerea ritualurilor (faptele Legii) vechi, ci prin umblarea cu Domnul în creștinism, practic, PRIN FAPTE, de aceea scrie despre credința în Isus. ”Fără fapte” se referă la încetarea ținerii faptelor (ritualurilor) Legii vechi, nu că creștinismul oferă mântuirea ușuratică, pe veci, orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci.

Versetele din textul de sus din Romani 11 (vedeți și acest articol), am arătat că era vorba despre trecerea mântuirii de la primul popor ales la al doilea:

5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă a evreilor, cei din primul grup ales (rânduit, predestinat) de Dumnezeu datorită unei alegeri prin har – Dumnezeu a ales existența celui de-al doilea grup, prin harul Lui (care ne ajută să ne mântuim, nu dă mântuirea obligatorie), rămășița sunt evreii care s-au făcut creștini (în timp ce marea majoritate au intrat în împietrire față de Isus)

6 Şi dacă este prin har – pentru cei trecuți la creștinismul trăit practic, atunci nu mai este prin fapte (ritualurile vechi ale Legii) – el, Pavel, care ținuse cu multă râvnă faptele (ritualurile) Legii vechi, încearcă să îi convingă să treacă la creștinism – de la ținerea Legii vechi cu ritualurile ei (numite faptele Legii), la creștinismul bazat pe credința în Isus – știm că se referea la întreagă necesitatea umblării cu Domnul până la capăt / vedeți articol cu texte scrise de Pavel /, nu la mântuirea ușuratică și superficială cu sola fide, sola gratia, pe moment pentru veci; altminteri, harul n-ar mai fi har – în Legea harului, oamenii primesc complet ajutor de sus în umblarea lor cu Domnul. Dacă continuă să țină ritualurile vechi (Legea veche), harul (Legea nouă) nu îi poate ajuta la mântuirea lor. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă – încerca să îi convingă pe evrei să nu mai țină vechea Lege, că nu mai au nevoie să țină nici măcar părți ale ritualurilor vechi, pentru că în creștinism (noua Lege, a harului) au tot ce au nevoie! De aceea a scris despre iertarea prin Jertfa Domnului Isus, o dată pentru totdeauna, ca să înțeleagă cei din acea vreme, obișnuiți cu ritualurile Legii vechi, că acum pot avea iertarea prin Jertfa Domnului Isus și să renunțe definitiv la aducerea jertfelor de animale.

7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat – cei puțini care au trecut la creștinism; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” – chiar până în zilele noastre, ca urmare a împietririi lor

Apostolului îi părea foarte rău pentru cei din poporul ales, mai ales pentru rudele lui, care nu au trecut la creștinism, ca să poată fi mântuiți (ca urmare a umblării lor, în har, cu Domnul până la capăt), așa cum scrie în al doilea text de sus, din Romani 9. Știa că doar trecerea la noua religie (creștinismul) îi poate mântui, de aceea scrie despre credința în Isus (înțelegea prin aceasta întreg creștinismul, obligația umblării cu Domnul până la Premiul ceresc!).

Vedea cum evreii (poate chiar rude ale lui) continuau să aducă jertfe la templu, cei mai cu râvnă țineau cu disperare ritualurile (faptele Legii) vechi, aproape toți încăpățânându-se să nu Îl cunoască pe Domnul și puterea Învierii Lui și știa că doar întoarcerea lor la Cristos îi făcea să intre în procesul de mântuire. Dar nu putea să facă o oprire, de câte ori a scris despre credința în Isus și să prezinte de fiecare dată creștinismul (întreg ansamblul umblării cu Domnul, prin FAPTE), am scris aici de ce. ”Credința în Isus” era credința care produce fapte (trăită practic, prin FAPTE), vedem și din alte texte scrise de apostolul Pavel (din linkul de mai sus). Cei care falsifică înțelesul Bibliei scoțînd versete din context, vor avea mai multă condamnare în partea rea și chinuitoare a veșniciei, scrie în Apocalipsa 22.18-19. Dar noi, care vrem să vedem învățătura completă și adevărată a Bibliei, vedem versetele în context și împreună cu toată învățătura creștină, în ansamblul ei. Dacă facem asta, vedem că apostolul Pavel făcea trecerea de la primul popor ales de Dumnezeu la al doilea, după falimentul primului; deci de la credința în ritualurile (numite faptele Legii) vechi la credința în Isus, trăită practic, PRIN FAPTE!

”Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” nu justifică mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credința în care să nu umbli! (4)

Am scris aici, aici și aici despre falsificarea sensului (conținutului, învățăturii adevărate, sănătoase și arministe) Bibliei prin extragerea unor versete din context (nici nu se poate combate Adevărul în alt fel) ca să facă să pară erezia mântuirii pe veci reală.

Apostolul Pavel i-a spus teminicerului cuvintele din versetul din titlu, dar știm că apostolul ne-a prezentat întreg planul mântuirii Faptele apostolilor 20.27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces / vedeți Timpurile mântuirii / . Ce învățătură ne-a vestit apostolul Pavel vedem / în acest articol cu text din Biblie/ , și / în alte articole cu texte din Biblie / : că harul ne învață să o rupem cu lumea și să trăim cu Domnul, că mântuirea se poate pierde, că procesul de mântuire este o alergare după reguli pentru Premiul ceresc, mântuirea viitoare, cu Domnul în veșnicie! Vedeți aceste articole, sunt bazate pe texte scrise de apostolul Pavel, care tocmai mântuire ușoară, numai prin har, numai prin credință, NU NE-A OFERIT.

Am arătat în al doilea articol din cele trei din primele linkuri de sus, că nu puteau scrie în Noul Testament toate lucrurile, pentru că nu ar fi încăput, mai ales că învățătura despre procesul de mântuire, s-ar fi repetat. Dar cunoaștem învățăturile sănătoase date de apostolul Pavel temnicerului, sunt aceleași învățături profund arministe din textele lui! A stat la masă cu temnicerul și ai lui și știm râvna apostolului Pavel ca să facă ucenici adevărați ai Domnului, deci sigur le-a dat și lor aceste învățături arministe!

Și în plus, apostolul Pavel le-a spus să nu se întoarcă la preocupările lumii, ca să nu își piardă mântuirea inițială, / vedeți text / și textele despre pierderea mântuirii inițiale din Evrei 6 și Evrei 10 (scrise tot de apostolul Pavel)!

Crede în Domnul Isus … dar apoi neapărat să umbli cu Domnul / vedeți lista cu lucrurile de făcut / (scrisă de apostolul Petru, și el arminist), pentru că altfel îți pierzi mântuirea inițială (degeaba ai crezut) și nu vei ajunge la premiul alergării!

Biblia ne învață cum putem ajunge să fim mântuiți în final – texte scrise de apostolul Pavel

Cei cu mântuirea pe veci (care nu se poate pierde) se folosesc în special de Epistola apostolului Pavel către Romani, ca să ne înșele (demonii prin ei) cu mântuirea lor falsă. Dar, cum toată Biblia este inspirată de Dumnezeu, să vedem și texte din alte cărți, în care apostolul Pavel ne spune cum este mântuirea ca un proces:

Faptele apostolilor 20
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii, apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) PRIN FAPTE, până vei ajunge la mântuirea finală viitoare – / vedeți Timpurile mântuirii / .
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor – mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, care nu se poate pierde (sola gratia, sola fide, asigurat în Cristos dacă ai crezut numai pe moment, dar nu umbli cu Domnul)!
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi – doar dacă umblați în Cuvânt, nu în învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru
1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o – Evanghelia arministă a OBLIGAȚIEI umblării cu Domnul, până la capăt, în har (nu cu lumea, că ești deja mântuit pe veci), pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut – / vedeți articol cu pierderea mântuirii și text /

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – nu calcă pe urmele celor care fac avorturi, sunt bețivani, curvari, drogați, mântuiți pe veci FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință, fără să umble cu Domnul până la capăt!

Tit 1
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu – cei care au intrat în al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii / vedeți articol / şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – nu cu credința dracilor
2 în speranța vieţii veşnice – în speranța că dacă umblă cu Domnul, în har, practic, PRIN FAPTE, va ajunge să fie mântuit în final, cu Domnul în locul bun pregătit, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – mântuirea ușuratică, pe veci, nu este învățătura sănătoasă, ci este a dracilor și nu mântuie! Vedem care este învățătura sănătoasă predicată de apostolul Pavel, în Biblie:
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.
Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, – este vorba despre intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială (la timpul trecut), nu întreg procesul de mântuire!
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt, în vederea rodirii și a coacerii roadelor, mântuirea voastră / articol cu text din originalul Bibliei / , cu frică (fobie, spaimă) şi tremur de groază de pierderea mântuirii / articol cu text din original /, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea / vedeți articol /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin credință poți intra pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, dar apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vei putea ajunge la mântuirea viitoare finală, în partea fericită a veșniciei (versetul 11):
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – aceasta nu este mântuirea ușuratică, pe moment și atât!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos – se cred mântuiți în Cristos dar fără să umble cu Cristos, ci numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința netrăită practic!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile – doar pe cei care vor ajune la mântuirea finală, prin FAPTELE lor în umblarea lor cu Domnul!

Unde vedeți mântuirea ușuratică, pe moment (că doar crezi), pentru veci?! Nicăieri aici, ca nicăieri în Biblie!

De mântuirea finală te apropii umblând cu Domnul prin faptele tale, nu dând din gură cu siguranța mântuirii (teoretice)

Aburelile fanaticului ”mântuit pe veci” continuă:

În privinţa siguranţei mântuirii, veriga salbă este credinţa noastră. Nu vom avea niciodată siguranţa mântuirii, dacă ne uităm la noi înşine, la credinţa noastră, ci la credincioşia lui Dumnezeu, cunoaştere lui Isus Hristos şi lucrarea făcută de El – ereticul ar vrea ză zică că dacă ai credință, poți umbla cu satana, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Biblia scrie că credința FĂRĂ FAPTE este moartă în ea însăși și NU MÂNTUIE, credința cu umblarea cu satana (de la care vine erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde) cu fapte rele nu te va mântui în final! Deci – după ce zice el – dacă ai numai credință (care este a dracilor și nu mântuie, ne spune Biblia / vedeți text și articol / ) ești mântuit pe veci; dar chiar pe cei care au vrut să fie mântuiți numai prin credință, Ioan Botezătorul i-a numit ”pui de vipere”! I-a mântuit credința lor FĂRĂ FAPTE? NU! / vedeți articol / . Biblia ne învață invers, că fără umblare cu Domnul în ascultare nu vei ajunge cu Domnul, vedeți / traducerea corectă Ioan 3.36 /. Iar spre mântuirea finală nu ne îndreaptă și apropie vorbele teoretice despre siguranța mântuirii, ci umblarea cu Domnul / vedeți ce ne spune Biblia despre aceasta / , vedeți lista din 2 Petru 1.5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta… – adică să vă trăiți practic, PRIN FAPTE credința … 11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – ca să ajungeți la destinația fericită! Vei ajunge cu Domnul ca sfârșit al alergării pentru Premiu, nu lăsându-te înșelat cu mântuirea ușuratică, numai că ai crezut pe moment, pentru veci!

Cei care nu cred, sau au doar eticheta de creştin nu vor beneficia de viaţă ci de Moartea a doua tocmai unii dintre cei care se pretind mântuiți pe veci (numai prin har, numai prin credință) au renunțat la umblarea cu Domnul PRIN FAPTE, dar nu au renunțat să se pretindă creștini, crezându-se pe veci și pe deplin asigurați în Cristos (indiferent ce ar face ei, umblând cu demonii)! Deci dacă ai crezut o dată și apoi ai eticheta de creștin, vei fi mântuit în final? NU!

Știm că Domnul te va cunoaște (la judecata finală, unde vei fi trimis cu cel pe care l-ai urmat) după FAPTE, roadele tale; după conținut, nu după vorbele meșteșugite cu mântuirea fără fapte, numai prin harul în care nu umbli, numai prin credința netrăită practic. Numai credința încă nu a mântuit pe nimeni (știm că dracii cred, se înfioară, se roagă – Luca 8.30, 31, dar degeaba, nu sunt mântuiți).

Vedem ce ne învață Biblia (insuflată de Dumnezeu) și cât de diferite sunt învățăturile arministe ale Bibliei (chiar sunt opuse) de minciunile lupilor răpitori vicleni (cu mântuirea pe veci):

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – apostolul nu se credea mântuit pe veci, numai prin harul în care să nu umble, numai prin credința teoretică a dracilor: sola gratia, sola fide!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Vei fi cu cel pe care îi urmezi!

Nu vă schimonosiți după cum este lumea, ci transformați-vă

Și aici un videoclip cu metamorfoza.

Romani 2.12 Să nu vă conformaţi modelului oferit de lumea trecătoare; ci să vă transformaţi prin înnoirea modului vostru de gândire, ca să puteţi avea abilitatea de a înţelege ce doreşte Dumnezeu de la voi. Iar dorinţa Sa este bună, plăcută şi perfectă. (trad. BVA)

Partea de trăire practică a creștinismului și metamorfoza

Nu știu cum se potrivesc unele lucruri, dar văd că există potriviri.

Știm că împărțirea Bibliei în pagini și a cărților Bibliei în capitole și versete și trimiterile au fost făcute de oameni, cum s-au priceput ei – de aceea dacă vreți să înțelegeți mesajul unui text, vedeți și ce scrie în capitolele precedente și în următoarele, pentru că împărțirea a fost făcută ca să găsim mai ușor un text, nu strict limitativ, adică nu citi mai mult; o idee nu este înglobată strict numai într-un capitol, ci se poate întinde mai mult.

Observ potrivirea versetului 2.12 și a versetului 12.2 din următoarele texte (mai ușor de ținut minte așa). Cele două texte conțin o mare parte a conținutului creștinismului (partea pe care oamenii intrați pe calea mântuirii trebuie să o facă pentru ca să ajungă la mântuirea lor finală, cu ajutor de sus – partea practică, de trăit cu Domnul):

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră lucrați-vă mântuirea voastră până la rodire și la coacerea roadelor, cu spaimă şi tremur de groază de pierderea mântuirii, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea – vă ajută în umblarea voastră pe calea mântuirii, până la capăt / vedeți articol despre umblarea cu Domnul, în parteneriat cu El /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii (nu mântuirea pe veci); aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

Romani 12
1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia (să nu fiți urâți ca lumea care știm că zace în cel rău), ci să vă prefaceţi – să vă transformați (metamorfozați), prin înnoirea minţii voastre (să vă gândiți la, să fiți preocupați de lucrurile Împărăției în care ați intrat), ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

În acest ultim verset este descrisă transformarea unei omizi (urâte) în fluturele frumos / vedeți articol / .

Cui slujești, cu acela vei fi.

Ce alegi să fii?

La care lucruri de sus să ne gândim

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la (fiți preocupați de, năzuiți la, meditați la) lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

Vedeți cartea despre Matei (de pastor Beniamin Fărăgău), fericirile din Matei 5:
3 „Ferice de cei săraci în duh (smeriți), căci a lor este Împărăţia cerurilor!
4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire – doar neprihănirea (îndreptățirea) PRIN FAPTE și-o pot face oamenii (Iacov 2.24 etc), deci la aceasta se referă – căci ei vor fi săturaţi!
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
Fiecare fericire este un test pentru cea precedentă.

Galateni 5
Faptele firii pământeşti şi Duhul
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi ca urmare nu veți mai împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26 Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Filipeni 2
1 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,
2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.
3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.
4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:
6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7 ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,
11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. / vedeți articol /
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui (pentru împlinirea planului de mântuire), şi voinţa şi înfăptuirea (planului).
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
17 Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur, şi mă bucur cu voi toţi.
18 Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine.

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.

Romani 12
1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia să nu vă schimonosiți, să nu fiți urâți ca lumea, ci să vă prefaceţi transformați, să vă metamorfozați, prin înnoirea minţii voastre prin schimbarea preocupărilor spre lucrurile lui Dumnezeu, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
3 Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.
4 Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,
5 tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.
6 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
7 Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.
8 Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.
Dragostea să se arate în toate
9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.

Vedeți în aceste texte din Noul Testament (Noul Legământ) ce preocupări să avem.

PRACTIC: Întreabă-L pe Dumnezeu ce așteaptă de la Tine (ce să faci), potrivit cu însușirile pe care ți le-a pus Dumnezeu în tine (Dumnezeu știe cel mai bine ce ți se potrivește) și vei avea călăuzire și ajutor de sus!

La ce se referă versetele din Filipeni 2.12 și 13 – la conlucrarea cu Dumnezeu (parteneriatul, sinergia) în umblarea cu Domnul, până la capăt, la ajungerea la Premiu

Continui seria despre legăminte, scrisă (copiată sau tradusă?) de un adept al învățăturii dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Despre Noul Legământ:

a). ”Pentru Biserica – Dumnezeu se angajează sa-i mântuiască, sa-i păstreze si sa-i prezinte in slava desăvarșiti pe toti cei care au crezut in Fiul Sau, Isus Christos: „Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Christos” (Fil. 1:6)”. – în realitate, unii abandonează umblarea cu Domnul și în acest fel, renunță la Premiul alergării!

Ca de obicei, cei cu mântuirea pe veci extrag din Biblie doar versetele care le convin lor, în încercarea vicleană de a arăta că mântuirea nu se poate pierde – de exemplu a găsit versetul de mai sus, dar nu a găsit (în aceeași carte!):

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

versetul 12: Lucrați-vă în vederea rodirii (până la capăt) mântuirea voastrăîn contast cu cei care au intrat pe calea mântuirii (în procesul de mântuire) din / Pilda semănătorului / , dar au abandonat și nu au ajuns să producă roade până la coacerea lor – cu sensul de Continuați să vă lucrați în vederea rodirii și a coacerii roadelor (până la capăt) mântuirea voastră inițială (erau intrați pe calea mântuirii), cu fobie, spaimă, teamă și tremur de groază de renunțare și de ceea ce ar produce aceasta, de pierderea mântuirii / vedeți articol cu termenii din limba greacă / și / articol / .

Conlucrarea cu Dumnezeu, parteneriatul (sinergia) cu Dumnezeu: versetul 13 pentru că Dumnezeu continuă să vrea să vă ajute (acest ajutor este harul) în umblarea voastră: vă energizează / vedeți articol / și adaugă voință la voința voastră ca să înfăptuiți planul lui Dumnezeu cu voi, să umblați cu Domnul până veți ajunge la mântuirea voastră viitoare!

Dumnezeu ne-a ajutat să intrăm pe calea mântuirii (în procesul de mântuire), continuă să ne ajute în această umblare după regulile impuse de El (Dumnezeu nu Se schimbă și nu ne-a oferit mântuirea ușuratică), dacă și cât timp vrem să umblăm cu El! Harul, fiindcă este o Lege, are pretenții pentru ajungerea la mântuirea finală / vedeți aceste pretenții / .

Doar dacă vei continua să umbli cu Domnul, în har, cu ajutor de sus, vei ajunge la destinația fericită!

În Legământ cu Domnul: dacă continui să umbli cu Domnul ajungi la destinația fericită; dacă renunți, nu ajungi

Cum se încheiau legămintele cu jurământ în vechime (așa făceau cei care erau sub Legea veche):

Deuteronom 29
12 stai înaintea Domnului Dumnezeu ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău

Vedem că legământul a fost un contract între oameni și Dumnezeu, inițiat la porunca lui Dumnezeu cu cei care atunci făceau parte din poporul ales (dar care nu au beneficiat de această alegere decât atunci când au umblat cu Dumnezeu!).

Facerea 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” am arătat în acest articolDumnezeu a binecuvântat pe Avraam ca urmare a umblării lui cu Domnul PRIN FAPTELE LUI de până atunci și pentru că Dumnezeu a știut că Avraam va umbla și în continuare cu Domnul și își va învăța și urmașii să facă la fel – binecuvântarea urmașilor este prin învățătura sănătoasă cu mântuirea PRIN FAPTE în har, nu prin ușurătatea mântuirii pe veci
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Cum se încheia un legământ cu jurământ: un animal (de exemplu o vită) era tăiat în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând că așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în legământul acela.


Că nu mai suntem sub Lege, ci sub har, înseamnă că am ieșit de sub osânda (condamnarea) Legii vechi și am intrat sub autoritatea Legii noi, a harului, care știm că este o Lege dată de Dumnezeu și are pretenții – / vedeți aici / .

Harul este ajutorul dat de Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul până la capăt și este dat cu dedicație, strict pentru acest scop. Jertfa Domnului Isus folosește doar celor care umblă cu Domnul; nu este de folos celor care pretind că pot să umble cu demonii, că nu există cădere din har, că mântuirea nu se poate pierde.

Dacă nu îndeplinești scopul harului:

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă veșnică credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Dacă nu mai umbli cu Domnul (și nu vei ajunge la Premiul alergării), ai ieșit din har (nici nu mai ai din ce har cădea) și pentru că ai ieșit de sub autoritatea Legii harului (care poate să te ajute să umbli cu Domnul, altfel nu te mântuie), astfel ai intrat iar sub puterea de condamnare a Legii vechi, dată lui Moise (nu există altă lege) și care știm că nu a fost dată spre mântuire, ci pentru cunoașterea păcatelor. Vei fi judecat după Legea dată lui Moise, care nu a scăpat pe nimeni (de aceea scrie în versetul 28 de mai sus despre Legea lui Moise).

Legământul cu Dumnezeu este un contract, în care fiecare parte trebuie să își facă partea în mântuire. Dumnezeu a făcut și face partea mai grea, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră, să împlinim pretențiile Legii harului. Dacă nu, ajungi să fii condamnat pe veci de Legea lui Moise – am arătat în articolele anterioare, după pildele Domnului Isus, că cei intrați pe calea mântuirii, dar care nu au produs roade vrednice de pocăința lor, pentru că au vrut să fie mântuiți FĂRĂ FAPTE, nu au ajuns să fie mântuiți în final:

Matei 24
48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii – se crede mântuit pe veci
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două – ca urmare a nerespectării Legământului harului, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. – Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Ai intrat în legământ cu Dumnezeu. Umblă cu Dumnezeu, în harul Lui, PRIN FAPTELE TALE vrednice de pocăința ta, până la capăt! Pentru că merită efortul alergării pentru Premiul ceresc și pentru că altfel vei avea o mai mare pedeapsă în veșnicia rea!

Este suficient să crezi doar o dată în Domnul Isus pentru a fi mantuit?

Cineva a căutat răspuns la acestă întrebare. Răspunsul este că NU!

Mântuirea nici vorbă să fie ușuratică, că ai crezut pe moment și atât, ești mântuit pe veci (apoi orice ai face, nu îți poți pierde mântuirea – pe care nici nu o ai încă!).

Am arătat că Dumnezeu nu S-a schimbat față de cum era în Vechiul Testament și nici nu a schimbat modul de a ajunge la mântuire: prin umblare cu El, până la capăt. Cei din vechime nu au putut umbla corect cu Domnul, pentru că firea lor pământească nu i-a ajutat, ci i-a oprit. Sub Legea Harului (care este o Lege și are pretenții de umblare cu Domnul care trebuie îndeplinite, vedeți de exemplu 2 Corinteni 5.15, Tit 2.11-14 și poruncile Domnului Isus), diferența este că acum avem ajutor de sus (acest ajutor se numește harul). Dumnezeu a făcut o parte importantă a mântuirii noastre și o mai face încă, ne dă ajutor, călăuzire, energizare prin Duhul Sfânt ca să facem ceea ce nu au reușit cei din vechea Lege, să umblăm cu Domnul ca să putem ajunge la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei, cu Domnul.

Prin credință și prin răspunsul la chemarea lui Dumnezeu am intrat în procesul de mântuire (pe calea mântuirii), această credință trebuie trăită practic, PRIN FAPTE, în umblarea noastră cu Domnul, până ajungem la Premiul ceresc. Credința numai teoretică FĂRĂ FAPTE (sola fide, sola gratia) nu mântuie, fiind numită în Biblie ”credința dracilor în Iacov 2, iar cei care au vrut să primească mântuirea numai prin credință sau apartenența la un grup ales au fost numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere”.

Biblia ne prezintă o listă de lucruri pe care TREBUIE SĂ LE FACEM că să ajungem la mântuirea finală / vedeți lista / .

Prin credință este doar intrarea în procesul de mântuire (mântuirea inițială la timpul trecut, din primul moment), apoi umblăm cu Domnul (mântuirea la timpul prezent) până vom ajumge la mântuirea viitoare finală, / vedeți cetegoria cu Timpurile mântuirii / .

Am arătat în articolele anterioare că la mântuire se ajunge prin sfințire + PRIN FAPTE, cu ajutor de sus.

Harul nu dă mântuirea în dar, ci doar o face posibilă!

Mântuirea = sfințenie + FAPTE

Matei 25
1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui toate au fost sfinte și au dorit toate să fie mântuite (nu cei din lume așteaptă Mirele)
2 Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte – primele au vrut să fie mântuite, dar numai prin sola gratia, sola fide și au rămas afară; cele înțelepte au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE!
3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn – au intrat în procesul de mântuire, dar au crezut că vor ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE (uleiul simbolizează faptele bune ale celor intrați pe calea mântuirii);
4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase – mântuirea este PRIN FAPTE
5 Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.
6 La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele” – țeapă!
9 Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”
10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
11 Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”
12 Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!
13 Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului – este un îndemn pentru frați (nu pentru cei din lume să vegheze)!

Fraților, celor intrați în procesul de mântuire, li se va putea spune la urmă ”nu vă cunosc” – datorită LIPSEI FAPTELOR, după care vor fi judecați – doar faptele bune din umblarea practică cu Domnul le pot asigura celor intrați pe calea mântuirii (sfinților), mântuirea finală. Sigur că este vorba despre frați, cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (au fost cunoscuți de Domnul), dar s-au mulțumit să se creadă mântuiți pe veci numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE. Au avut mântuirea, dar au pierdut-o (au renunțat la ea) când s-au întors la lucrurile lumii. Nu se referă la cei care sunt printre frați, dar nu sunt mântuiți, ci la cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (mântuirea la timpul trecut), dar nu au umblat cu Domnul practic, PRIN FAPTELE LOR. Toate fecioarele erau sfinte (nu cei din lume care se cred frați sunt sfinți), dar unele nu au avut FAPTE, au crezut că pot ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE!

La MÂNTUIREA viitoare poți ajunge numai prin sfințenie + prin FAPTE!

Domnul Isus ne prezintă fecioarele înțelepte, care au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE și pe cele neînțelepte, care erau și ele sfinte, dar fără fapte.

În această pildă, Domnul Isus ne spune că numai prin sfințire nu vei ajunge să fii mântuit, în partea fericită a veșniciei!

Ioan 8 – lipsa dovezilor pentru mântuirea pe veci – ni se pune în opoziție credința fără fapte (care nu i-a mântuit) și TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE (care mântuie)!

Nu reușesc să găsesc dovezi că mântuirea pe veci ar fi adevărată, dimpotrivă, am văzut în mai multe texte din Biblie că procesul de mântuire al fiecăruia TREBUIE trăit practic, PRIN FAPTE, până la capăt – poate nu știu eu să găsesc ereziile nimicitoare sau poate că nici cei care, inspirați de Dumnezeu au scris Biblia, nu le-au cunoscut, nu le-au trăit și nu le-au scris!

Nu reușesc nici în Ioan 8 să găsesc mântuirea ușuratică, pe veci (continui să răspund acelui eretic de aici, care a zis și despre Ioan 8). Deci:

Evanghelia după Ioan, capitolul 8

2 Dar dis-de-dimineaţă Isus a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.
3 Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia….
11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. – du-te și poți face ce vrei cu sola fide, că nu îți poți pierde mântuirea cu sola gratia; eventual găsește niște prostituate ieftine pentru ucenici Mei (tocmai i-au apărut în vis cei cu mântuirea pe veci și le-au dat dezlegare curvinistă cu solus Christus – blasfemie!).

Să nu mai păcătuieşti! – Vedem că învățătura Domnului Isus este arministă.

12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” – cine urmează pe satana cu învățăturile dracilor care i-au înșelat vor avea lumina vieții?!
19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” – pretențiile lui Dumnezeu de sfințenie nu s-au schimbat din Vechiul Legământ în Noul Legământ, dar acum avem minunea ajutorului de sus: Duhul Sfânt (Persoană a Sfintei Treimi ne ajută, îndrumă, energizează în slăbiciunile noastre, în umblarea noastră) pe calea mântuirii cu Domnul, nu cu satana.
30 Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu – trăirea practică PRIN FAPTE a învățăturilor Domnului (Cuvântul), sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face libericredința este necesară pentru intrarea în procesul de mântuire (dar și atunci trebuie să te întorci la Dumnezeu, să răspunzi chemării – prezența FAPTELOR de la început – pentru primirea ofertei lui Dumnezeu, chemarea la umblarea cu El), dar nu este suficientă pentru ajungerea la Destinația fericită, cu Domnul în locul bun.
Dacă umbli cu satana (învățăturile dracilor), vei fi ucenicul demonilor, ajungi mai rău decât ai fost și cine te va elibera?!
33 Ei I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui; cum zici Tu: Veţi fi liberi!
34 Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăieşte în păcat este sclav al păcatului – nu există mântuire doar prin alegere (apartenență la cei aleși), ci se poate ajunge la mântuirea finală viitoare numai prin umblare cu Domnul, în ascultare de Domnul! Dacă continui să păcătuiești cu voia (te întorci în păcat) chiar dacă faci pe sfântul, ca să te admire frații, Dumnezeu te cunoaște după conținut (nu după etichetă) și nu poate fi înșelat / articol / , iar aceea nu este mântuire reală – vedeți și Evrei 10.26-31
35 Şi sclavul nu rămâne întotdeauna în casă; fiul însă rămâne întotdeauna.
36 Deci, dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi – vedeți versetul 31 – Fiul îți cere să Îl urmezi în ascultare, ca să te poată elibera (versetul 32).
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu – Cuvântul este arminist! degeaba se credeau mântuiți prin alegere (apartenența la cei aleși), dacă nu au vrut să asculte de Domnul, să Îl urmeze!
38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39 Tatăl nostru, I-au răspuns ei, este Avraam. Isus le-a zis: Dacă aţi fi copii (urmași vrednici) ai lui Avraam aţi face faptele lui Avraam – învățătura arministă
40 Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu – adevărul de sus este arminist, cere umblare cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei! Aşa ceva Avraam n-a făcut.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Ei I-au zis: Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.
42 Isus le-a zis: Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.
43 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44 Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii – ”mântuirea este numai prin har”, ”numai prin credință”, fără fapte, Cristos a făcut totul pentru tine, tu nu trebuie să faci nimic (și unii fac cu satana) etc (învățăturile dracilor numite ale harului), ca să nu mai spun de doctrinele dracilor (prea false).
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi – cei care au vrut mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, au fost numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere” – ei nu au primit Adevărul arminist
46 Cine din voi poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? – pentru că au vrut mântuire, dar FĂRĂ FAPTE. Au avut credință, dar în evanghelia falsă (numită a harului) a dracilor
47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu – nu i-a vrut monstrul mântuiți sau i-a înșelat satana cu mântuirea prin alegere (apartenență la cei aleși), mântuire ușuratică, FĂRĂ FAPTE?
51 Adevărat, adevărat vă spun că dacă împlineşte cineva Cuvântul Meu, niciodată nu va vedea moartea – mântuirea este extrem de condiționată, PRIN FAPTE!
Acest capitol este folosit (unele versete extrase separat) ca să pară reală erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde: dacă numai într-un moment ai avut credință, ești și rămâi mântuit pe veci, orice ai face apoi.
În realitate, în Ioan 8 se face contrastul între credința dracilor (FĂRĂ FAPTE, care nu mântuie, ni se spune și în Iacov 2) și TRĂIREA PRACTICĂ, CU DOMNUL, PRIN FAPTE, care duce la mântuirea finală.

Biblia oferă mântuirea arministă. Punctele T.U.L.I.P. cad de la primele. Harul are cerințe care TREBUIE respectate – pretențiile Legii harului

Legea Harului în care TREBUIE să umbli până la capăt, ca să ajungi la mântuirea viitoare finală, are cerințe care TREBUIE respectate, le-am pus cu albastru (se zice de către eretici că apostolul Pavel a oferit mântuirea ușuratică, numai prin har dar chiar fără să rămâi și să umbli în har, fără fapte, numai prin credință, dar se vede că este invers):

Faptele (nu vorbăria cu numai prin har, numai prin credința netrăită practic PRIN FAPTE) apostolilor 17 – scrisă de apostolul Pavel
30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; – nu ar porunci dacă oamenii nu ar avea voință liberă!
31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

2 Corinteni 5.15 – scrisă de apostolul Pavel
14 dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit – Jertfa Domnului este valabilă pentru toți!
15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.

Romani 5 – scrisă de apostolul Pavel și care nu oferă mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credință!
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi – darul se referă la ajutorul de sus în umblarea noastră cu Domnul până vom ajunge la mântuirea viitoare; nu la mântuirea obligatorie, pe veci!
16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa – mizeria jignitoare cu harul fals și ratat (extrem de slab, numai pentru cei puțini) a căzut!
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea – pentru că doar dacă umbli cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt, vei ajunge la Premiul ceresc, mântuirea viitoare – ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Tit 2 – scrisă de apostolul Pavel
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Punctele TULIP cu alegerea individuală pentru mântuire (inclusiv că oamenii sunt așa decăzuți încât nu se mai pot întoarce la Dumnezeu) au căzut, și astfel a căzut și mântuirea pe veci (pe care voiau să o justifice) – punctele T.U.L.I.P. cad de la început, nici nu se apropie de ultimul, cu mântuirea pe veci (perseverența ereticilor cu satana, care i-a înșelat cu mântuirea ușuratică, care nu se poate pierde, pe veci). Prin punctele T.U.L.I.P., eretici au încercat să arate că mântuirea pe veci este reală, dar cum acestea au căzut încă de la primul, nici mizeria de învățătură a dracilor (mântuirea pe veci) nu este adevărată!

Jertfa Domnului nu este numai o înscenare pentru cei predestinați, ci este bună pentru toți! Harul (ajutorul de sus) este bun ca să ajute pe toți, dar doar în umblarea oamenilor cu Domnul, până la capăt, pentru că numai așa puteți ajunge la destinația fericită, în partea fericită a veșniciei, cu Domnul!

Un avantaj al căii mântuirii

Accident îngrozitor: un autobuz a căzut în prăpastie. Cel puțin 48 de morți

Luca 13
23 Cineva I-a zis: „Doamne, sunt oare puţini cei ce se mântuiesc (umblă pe calea mântuirii)?” El a răspuns:
24 „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă, căci — vă spun — mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea!
25 Odată ce Stăpânul casei Se va ridica şi va încuia uşa, iar voi, de afară, veţi începe să bateţi la uşă, zicând: «Doamne, [Doamne,] deschide-ne!», drept răspuns, El vă va zice: «Nu ştiu de unde sunteţi!»
26 Atunci veţi începe să spuneţi: «Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi pe străzile noastre ai dat învăţături!»
27 Şi El va răspunde zicând: «Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege!»
28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar voi veţi fi scoşi afară.
29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.   (trad. NT EDCR)

Matei 7
13 Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o găsesc.
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori vă învață că mântuirea nu se poate pierde, că veți ajunge cu Domnul chiar dacă umblați cu demonii!

Un autobuz s-a prăbușit într-o prăpastie de aproximativ 90 de metri adâncime într-un loc cunoscut sub numele de „Curba Diavolului„, potrivit Associated Press.

Potrivit ultimelor informații, autobuzul a fost lovit de remorca unui tractor, iar pasageri nu au mai avut nicio șansă. Peste 48 de oameni și-au pierdut viața.

Autobuzul plin cu pasageri se îndrepta dinspre localitatea Huaura către capitala Lima. Cel puțin 57 de pasageri se aflau în mașină la momentul producerii tragediei.

Știți care este principalul avantaj al căii Domnului? Nu duce spre prăpastie. Nici prin apropierea prăpastiei nu trece!

Știrea de aici.

… aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu

Coloseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
2 către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos care sunt în Colose: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
5 din pricina speranței care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,
7 cum aţi învăţat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi
8 şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.
9 De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;
10 pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,
11 întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie,
12 mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.
Nicicum nu seamănă nici acest text, nici învățătura Bibliei cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (orice ai face)!

Întâmplările pelerinului în călătoria sa (Călătoria creștinului), de John Bunyan

Mulțumesc celui care s-a obosit pentru noi și ne-a pus-o la dispoziție. O puteți găsi și audio. Recomand cumpărarea acestei cărți din librării creștine, nu costă mult.

V-am postat-o aici ca să vedeți că pentru cei care se credeau mântuiți pe veci, umblarea cu Domnul era foarte importantă. Nu se foloseau de erezie (care era mai mult teoretică pentru ei) ca să facă orice, ci își trăiau practic, PRIN FAPTELE LOR, credința.

Fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă (practică), ca să păstreze până la sfârşit o deplină speranță că va moșteni promisiunile veșniciei fericită!

Textul este în articolul anterior, aici.

Evrei 6.11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde

Înțeleg că cei care au scris Biblia, fiind inspirați de Dumnezeu, nu au știut ce scriu – poate că pe ei nu i-a ales Monstrul cel rău pentru mântuire, dar nici Dumnezeu să nu fi auzit de învățăturile dracilor, că mântuirea nu se poate pierde? Pentru că vedem că întreagă învățătura Noului Testament (legământul Legii harului) este că mântuirea trebuie rodită practic, până la capăt, altfel vei rămâne pe dinafară (vedeți despre rodire până la capăt aici și aici). Apostolul Pavel nu s-a pretins niciodată mântuit pe veci, ci un bun alergător pentru Premiul sperat (pe care îl primea dacă ajungea la sfârșitul, nu la începutul alergării cu Domnul).

Versetul de sus ne spune să păstrăm până la capăt râvna practică pentru Domnul (învățăturile, poruncile Lui, interesul pentru lucrurile de sus, nu pentru falsitatea mântuirii ușuratice fără fapte), pentru că doar așa vom păstra până la sfârșit (la Judecata finală) speranța moștenirii (primirii, împlinirii) promisiunilor de veșnicie fericită, din versetul 12 (credința este cea trăită practic, prin faptele noastre, pentru că doar ea mântuie). Dumnezeu și-a făcut și Își face în continuare partea cea mai grea în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să conlucrăm cu Domnul, să ne facem (cu ajutor de sus, harul) partea noastră în propria mântuire.

Prin credinţă (trăită practic, prin roadele vrednice de pocăință) şi răbdare (umblarea cu Domnul până la capăt), vei moșteni promisiunile de veșnicie fericită

Evrei 6
9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.
11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde,
12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile.
13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi
14 şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.”
15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit promisiunea.

Dumnezeu nu este nedrept – deci nu are caracterul lui Jack spintecătorul, să mântuiască numai pe unii, pentru că de fraierii ceilalți nu a avut chef să le ofere măcar posibilitatea mântuirii!

Dacă moștenești ceva, primești ceva care (încă) nu îți aparține, nu este al tău. Premiul alergării i-a aparținut apostolului Pavel? Nu, ci spera să ajungă să îl primească, prin umblarea lui cu Domnul! Locul promis în partea fericită a veșniciei îl vei primi doar ca sfârșit al umblării pe calea mântuirii.

Unii întrabă: Ești mântuit? Nu, nu suntem mântuiți aici, pentru că încă nu am ajuns la Premiul alergării. Că am fost mântuiți se referă la intrarea pe calea mântuirii și este un cadou, apoi trebuie să umblăm (primim ajutor în continuare) pe calea mântuirii, până la capăt – numai acolo este Premiul nostru, mântuirea finală.

Știm că peste tot în Biblie unde este vorba despre credința care contează, este cea care trăită practic, prin fapte (Iacov 2): 1 Petru 1.9 veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre – mântuirea o vei primi numai ca sfârșit al umblării cu Domnul, nu de la început. La început este doar intrarea pe calea dreaptă și îngustă.

Dacă mergi pe o cale largă și în serpentine (pe trei cărări), cine te va mântui, datul din gură cu credința fără fapte, care este decedată și nu mântuie (știm că și dracii cred fără fapte, dar nu îi mântuie așa fraiereală de credintă)?