Iacov 2: credința dracilor (doar teoretică) nu duce la mântuirea viitoare, în veșnicia fericită!

Iacov 2 în traducerea BVA
14 Fraţii mei, cât de realistă este afirmaţia cuiva care spune că are credinţă, dacă nu are şi fapte care să o demonstreze? Poate oare această credinţă să îl salveze? – poate doar dacă ar fi real că odată mântuit pe veci mântuit!
15 Să presupunem că un frate sau o soră au nevoie de îmbrăcăminte şi de hrana zilnică. 16 Dacă vreunul dintre voi le spune: „Duceţi-vă liniştiţi! Vă urez să aveţi haine călduroase şi să mâncaţi până vă saturaţi!”, dar nu le oferă aceste lucruri materiale de care au nevoie, ce se rezolvă doar prin (asemenea) cuvinte?
17 Acest exemplu demonstrează faptul că dacă este afirmată (cu gura) dar nedemonstrată prin fapte, acea credinţă este moartă… – deci mântuirea numai prin credință, pe veci, este falsă, este doar o iluzie, o minciună
18 Dar poate că cineva ar spune: „Tu ai credinţa, iar eu am faptele.” Demonstrează-mi credinţa ta fără fapte, iar eu o voi demonstra pe-a mea prin faptele pe care le fac!
19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu (adevărat). Corect! Dar şi demonii cred (acest lucru) şi au doar un sentiment de teamă care îi face să tremure.
20 Om nechibzuit (mântuit pe veci), vrei să înţelegi că fără fapte, credinţa este inutilă?
21 Strămoşul nostru Avraam nu a fost oare considerat corect (în relaţia lui cu Dumnezeu) doar atunci când şi-a demonstrat credinţa prin fapte, punându-l pe Isaac ca sacrificiu pe altar?
22 Este de remarcat cum credinţa lui a fost completată de fapte; şi astfel ea a lucrat împreună cu ele!
23 Acest fapt confirmă textul din Scriptură care spune că „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; şi a fost considerat corect”; iar Dumnezeu l-a numit prietenul Lui.
24 Este evident deci că omul este considerat drept / neprihănit / îndreptățit / justificat prin fapte (şi) prin fapte, nu doar prin credinţă!
25 Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul prostituatei Rahav, când i-a primit bine în casa ei pe acei spioni şi le-a salvat viaţa, recomandându-le să meargă pe un alt drum. Oare nu a fost ea considerată dreaptă / corectă datorită faptelor pe care le-a făcut?
26 Aşa cum corpul fără spirit este mort, şi credinţa fără fapte este (tot) moartă – nu poate mântui!

Iacov 2
14. Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? … – se vede că NU!
17. Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi – nu duce la mântuirea viitoare, în partea fericită a veșniciei!
18. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” – credința adevărată, care duce la veșnicia fericită, este cea care se manifestă practic, în fiecare zi, în umblarea (cu faptele noastre bune) pe calea mântuirii!
19. Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! – și nu sunt mântuiți.
20. Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit (mântuit pe veci), că credinţa fără fapte este zadarnică (fără folos de mântuire, inutilă, degeaba ai venit la pocăință dacă nu îți duci practic pocăința până la capăt!)? – nu credeți minciunile fanaticilor obsedați, de ”mântuirea pe veci” prin ”harul irezistibil”, ”suveranitatea”, nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde și alte vrăjeli ale satanei. Când mint, ereticii vorbesc din ale satanei, tatăl lor cel rău și viclean!
21. Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit (ÎNDREPTĂȚIT, justificat) prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22. Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui (credința practică, nu teoretică), şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită – adică l-a putut mântui (nu a fost el perfect aici pe pământ)
23. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut (practic, nu doar teoretic) pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire„; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
24. Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit = ÎNDREPTĂȚIT (și) prin fapte, şi nu numai prin credinţăBiblia, profund arministă, ne învață că îndreptățirea în continuare prin faptele noastre trebuie să ne-o facem noi, rămânând în har, cu ajutorul lui Dumnezeu (nici nu putem altfel).
26. După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă. – ”Odată mântuit pe veci mântuit” este otrava satanei prin care demonii pot să vă piardă sufletele!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s