Harul care mântuie nu este doar iluzionism

Știm că harul arminist ne dă posibilitatea să  facem ceea ce nu au reușit cei din vechime, să umblăm cu Domnul până la capăt, până ce vom ajunge la destinația fericită. Pentru ucenicul Domnului Pavel, mântuirea este o alergare pentru premiu, un proces în care trebuie să umbli cu Domnul.

Harul-fals al mântuirii pe veci este doar iluzionism (că ai scos un iepure din pălărie). Pe moment ai primit mântuirea pentru veci și nu mai scapi, orice ai face. Poți umbla cu lumea și cu demonii (și să te prefaci sfânt), că mântuirea nu ți-o mai poți pierde!

Nu există mântuire NUMAI prin har, pentru că harul NU MÂNTUIE în mod direct, ci doar FACE POSIBILĂ umblarea oamenilor cu Domnul, până la capăt, la MÂNTUIREA viitoare finală. Prin har, prin credință, ca urmare a alegerii personale am intrat pe calea mântuirii, adică în proces de mântuire. Prin har ați fost mântuiți, prin credință, nu prin fapte ca să nu se laude nimeni – se referă numai la intrarea pe calea mântuirii, la minunea nașterii de sus, la iertarea trecutului, nu la mântuirea ușuratică, pe veci. Minunea trebuie să continue practic. După intrarea în procesul de mântuire, versetul de mai sus este înlocuit cu Credința fără fapte (fără umblarea cu Domnul) este moartă în ea însăși! (vedeți textul din Iacov 2, articol).

Harul nu este nici obligatoriu (irezistibil), nici numai pe moment (nu este iluzionism, că dai din gură Abracadabra și nu mai scapi, nici să vrei).

Harul adevărat este ceea ce a făcut Dumnezeu ca noi să putem intra pe cale și umbla cu Domnul, până la capăt, la mântuirea finală viitoare, în partea fericită a veșniciei. Umblarea cu Domnul, prin ajutor de sus până la capăt, ne mântuie, nu bolboroselile cu mântuirea pe veci!

Reclame

Harul adevărat mântuitor are pretenții

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce (oferă, nu obligă la) mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu nelegiuirea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în lumea de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor de primă-pradă care să fie al Lui, plin de pasiune pentru fapte bune.

Nu există mântuire numai prin har, numai prin credință. Harul face posibilă mântuirea noastră, ne dă posibilitatea să umblăm cu Domnul până la capăt, ca să putem fi mântuiți în final de mânia lui Dumnezeu. Harul adevărat nu este ușuratic, nu dă mântuirea pe veci că nu mai scapi orice ai face, ci are pretenții.

Harul fals poate aduce mai multă osândă în veșnicie!

2 Petru 2
Despre cei care propovăduiesc învățăturile dracilor (tupeul lor satanic îi face să le numească ”învățăturile harului”)
15  După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
17  Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18  Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – ”învățăturile harului” (har în care, dacă ai intrat pe moment, nu mai contează ce faci, pe care stăpân îl slujești), momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire (au scăpat din lume) – poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde, este pe veci, ești pe veci asigurat în Cristos, solus Christus

Despre cei care au trăit erezia nimicitoare:
19  Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20  În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21  Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese datăvedeți și Evrei 10 , unde scrie că și-au adăugat și mai multă osândă!
22  Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – ce face ”mântuirea pe veci” din cei care o cred și o trăiesc!

Ce fac oamenii care renunță la Adevărul biblic

Să vedem în continuare ce ni se spune în Tit 1.

Tit 1.14  şi să nu se ţină … de porunci date de oamenii care se întorc de la adevăr:

Tit 1.16  Ei se laudă că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl neagă, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.

Ei se laudă că Îl cunosc pe Dumnezeu = mântuirea lor este iluzorie, ușuratică numai prin harul în care nu umblă, numai prin credință (numite învățăturile harului)!

În Iacov 2 și în alte texte sunt cerute fapte (roade vrednice de pocăință) pentru mântuire. Ce fac cei care au primit și trăiesc erezia mântuirii iluzorii? Ne spune acest verset: dar cu faptele Îl neagă. Am văzut practic ce au ajuns unii, este adevărat ce ne spune Biblia, că dacă un om se pocăiește, dar nu se ține mai departe de pocăință (Ioan Botezătorul a cerut roade vrednice de pocăință celor care au vrut să fie siguri de mântuirea lor numai prin har, numai prin credință / vedeți articol / ), ajunge mai rău decât a fost la început!

Matei 3
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.
9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” (mântuirea prin apartenență, că ești ales de Dumnezeu, nu este adevărată!) Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam – adică pe urmașii celui care a umblat cu Dumnezeu și au umblat și ei (nu s-au crezut mântuit pe moment, pentru veci)
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – se referă la focul veșnic.

căci sunt o scârbă: nesupuşi – ce se poate spune despre mântuirea unora care au intrat pe calea mântuirii, dar nu umblă cu Domnul (dar se cred pe deplin asigurați în Cristos)? Că este falsă!

Ioan 3.36 (traduceri corecte TLRC, BVA, VDCM și altele) Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

(În acest singur verset 16, ni se prezintă mântuirea ratată: poți intra pe calea mântuirii prin har, prin credință, dar dacă nu umbli cu Domnul practic, nu vei ajunge la destinația fericită, în veșnicia cu Domnul! Iar pretențiile ușuratice de mântuire falsă nu te ajută la nimic).

Cei care buimăcesc pe alții nu vor fi cu Domnul în veșnicie!

După revoluție, și la noi au apărut învățători mincinoși, care au adus și răspândit minciuna mântuirii ușuratice, pe veci, numai prin har, numai prin credința netrăită practic. Și lor li se potrivește:

Tit 1
10 sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori (înșelători, ca satana),
11 cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig urât, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe.

Cine sunt cei care buimăcesc familii întregi, cei care pretind umblarea cu Domnul, în harul care face posibilă mântuirea noastră, sau cei care oferă mântuirea ușuratică, prin harul ieftin, pe moment pentru veci, că ești mântuit și nu mai scap nici să vrei, orice ai face?!

Cei care buimăcesc pe alții cu învățăturile harului (fals) nu vor fi cu Domnul în veșnicie!

Mort sau la post

Să vedem cum ne este prezentată mântuirea în umblarea cu Domnul în Epistola lui Pavel către Tit.

În posturile de pază, soldații au obligația să apere acele locuri atribuite. Doar moartea poate fi o scuză bună pentru lipsa din post.

Tit 1
7 Căci episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină…
9 să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă, pentru ca să fie capabil să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să-i înfrunte pe adversari.

Cuvântul adevărat al Bibliei (potrivit cu învățătura sănătoasă) distruge eficient (de exemplu în Iacov 2 și în alte texte) mântuirea ușuratică, pe veci, ”numai prin har” (Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere), ”numai prin credință” (credința numai teoretică este a dracilor și nu mântuie).

Iuda (1).6 Dumnezeu a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. Alte traduceri spun poziția de autoritate, locul în care au fost puși, domeniul etc. TLRC spune: 6. la fel şi pe îngerii care n-au stat în sfera lor de autoritate şi şi-au părăsit locuinţa (locul, postul) – ei sunt legaţi cu lanţuri veşnice, în întunericul de jos, pentru ziua cea mare a judecăţii.

Să vedem care ar fi înțelesul corect, ca să înțelegem bine pentru ce îi ține Dumnezeu legați spre veșnicia rea: pentru aproape nimic. Pentru că pe timp de pace (când nu prea conta, pentru că nu au existat inamici) și-au părăsit postul încredințat lor!

  Nu propovăduiți învățătura dracilor cu mântuirea care nu se poate pierde, pentru că dacă ieșiți din învățătura sănătoasă, vedeți ce vă rezervă Dumnezeu!

Harul fals

Protestanții adevărați (originali) au adăugat umblarea cu Domnul la teologia teoretică, și această umblare i-a mântuit.

În zilele noastre, tot felul de fanatici au vrut să își ia și să ne ofere o mântuire ușuratică (au uitat de faptele protestanților pentru că nu i-a interesat spiritul reformei, ci și-au luat ce le-a plăcut, adică și-au dat învățături după poftele lor – pentru ei reformat (baptist etc) nu înseamnă decât că ești mântuit pe veci și atât).

Să vedem un astfel de individ, care ne prezintă harul fals (cu mântuirea pe veci):

Mărețul împotrivitor al Adevărului ne prezintă ceea ce numește ”har”, dar fiind vorba despre harul ușuratic (pretinde că oferă mântuirea pe moment pentru veci, că ești mântuit și atât), acest har este fals.

”Harul pune accent pe ceea ce face Dumnezeu, şi anume că El a pus în contul nostru ţinerea legii de către Hristos” – Sola fide, sola gratia, mântuirea numai prin har, numai prin credință este o iluzie: Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere pe cei care credeau că vor fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică. Iacov, inspirat de Dumnezeu a numit această credință a dracilor, care nu mântuie! Harul arminist constă în ceea ceea ce a făcut și face Dumnezeu ca să permită intrarea noastră pe calea mântuirii (nașterea de sus) și umblarea cu Domnul. Cristos nu ține Legea în locul nostru, ci Jertfa, Învierea, trimiterea Duhului Sfânt fac posibilă intrarea și umblarea în har (în Legea veche oamenii nu au putut umbla perfect cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat, acum avem ajutor și călăuzire de sus).

”Harul pune accent pe persoana lui Hristos, în ceea priveşte trăirea mântuirii” – după ce lupii răpitori au adus din America etc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii care erau intrați pe calea mântuirii au făcut ce au vrut (că nu-și pierd mântuirea) și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați scandalagii etc. Doar satana (sola satana) îi poate îndobitoci pe lupii răpitori să zică solus Cristus.

”Harul exclude orice merit al omului” – Harul biblic arminist oferă mântuirea tuturor și ne obligă să renunțăm la lume și să umblăm cu Domnul: Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

”Harul dă mântuirea în dar” – Harul obligă la umblarea cu Domnul până la mântuirea finală. Mântuirea arministă nu este o luare de prizonieri, că Dumnezeu te-a închis în trenul mântuirii (numai prin har, numai prin credință) și poți face orice. Dumnezeu, prin LEGEA harului (care are cerințe care trebuie respectate) face posibilă mântuirea noastră, nu obligă pe nimeni să fie mântuit.

”Harul îi face desăvârşiţi (maturi) pe cei ce îl primesc, deoarece transferă asupra lor sfinţenia lui Hristos, prin puterea Duhului Sfânt” – Harul adevărat Biblic este arminist și ne obligă să umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală viitoare. Duhul Sfânt îi călăuzește pe cei mântuiți pe veci prin birturi, la curve etc, că ei nu își mai pierd mântuirea – halal maturitate cu așa tentativă de ”mântuire”.

”Harul îl ridică pe păcătos din orice fel de stare” – de sub masă când e turmentat, drogat etc? Și îl caută când e băut la curve (că așa a făcut tatăl din pilda fiului pierdut?! / vedeți pilda / )

”Harul îl duce în cer pe cel mântuit” – mântuirea este un proces (vedeți sus în meniu articolele): am intrat în proces de mântuire, umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei!

”Harul îndreaptă spre îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu” – Dumnezeu nu îi va duce în cer pe cei ”mântuiți pe veci” care bântuie băuți la curve, fac avorturi etc că nu își pierd mântuirea, dacă aceștia nu vor să meargă cu Domnul!

Harul adevărat biblic (arminist) a făcut posibilă mântuirea noastră, numai prin umblarea noastră până la capăt, în HAR, cu Domnul!

1 Timotei 6.9 Poftele nesăbuite şi vătămătoare cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare

1 Timotei 6.9  Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. 

Și în acest verset apare pierderea mântuirii, dacă nu cumva obsedații de erezia mântuirii pe veci cred cumva că ”prăpăd și pierzare” o fi însemnând veșnicia în locul fericit, cu Domnul!

Pierderea mântuirii: să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă

1 Timotei 1.18  Porunca pe care ţi-o dau … este ca … să te lupţi lupta cea bună 19  şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă. 

Dacă asta nu este pierderea mântuirii, ce este? Apostolul îi spune lui Timotei (unui intrat pe calea mântuirii) să nu facă ca alții, care au căzut din credință (pentru că nu i-a vrut monstrul cel rău pocăiți și mântuiți?! / vedeți articol despre Monstrul numit Dumnezeu/ ). Vedem că mântuirea nu este (și nici nu poate fi) numai prin credința pe moment. Mântuirea este un proces, din care unii au plecat. Poți să ieși dintr-o alergare pentru premiu (plictiseala, dezinteresul pentru țintă și interesul pentru lucrurile lumii, greutățile prin care treci și altele pot să te facă să părăsești calea Domnului), dar atunci renunți la premiu! Merită?

Despre nebunia renunțării la arminism. Este mai de folos lumina (umblarea cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei) decât întunericul ereziei nimicitoare!

Ştiati că…
… nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic? – Proverbele 9:13 – odată mântuit ești pe veci mântuit au repetat la nesfârșit ereticii veniți din America, care ne-au spurcat religia, după revoluție
… cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie? – Proverbele 14:24 – chiar Biblia le numește Doctrinele dracilor (ale harului-fals, care promit mântuirea, orice ai face!)
… nebunia poate fi o pedeapsă, dată de Dumnezeu în urma neascultării? – Deuteronomul 28:28 – satana ia mințile celor care au ales erezia nimicitoare a mântuirii pe veci; Dumnezeu îi lasă (nu îi ține) în împietrire
… puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava? – Eclesiastul 10:1 – nu, dacă pastorii baptiști i-ar fi dat afară pe eretici
… dacă îţi înveseleşti trupul cu vin stărui astfel în nebunie? – Eclesiastul 2:3 – mântuirea nu se poate pierde hâc hâc lăi lăi lăi, așa că ce mai contează ce faci?! hâc
… mândria te poate împinge la fapte de nebunie? – Proverbele 30:32 – unii dintre cei care au primit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde au ajuns din rău în mai rău (cum scrie Biblia, starea lor de la urmă a ajuns să fie mai rea decât la început, înainte de a face pe pocăiții). Unii s-au îngâmfat și s-au pretins mântuiți pe veci și au făcut orice. A mers dracul suveran și irezitibil peste ei și i-a mântuit pe moment pentru veci cu mântuirea ușuratică.
… gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie? – Proverbele 15:14 – sola gratia, sola fide, apoi poți umbla cu demonii (care te-au înșelat, că mântuirea nu se mai poate pierde)
… nebunia este o bucurie pentru cel fără minte? – Proverbele 15:21 – i-am văzut pe fanatici cum delirează cu ”învățăturile harului” care dau mântuirea pe veci numai prin har, dar fără să umbli în har
… nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui? – Proverbele 19:3 – vedeți articolul Monstrul numit Dumnezeu și veți înțelege ce blasfemiatoare este învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire, că nu i-a vrut pe ceilalți, pe care i-a condamnat să trăiască în păcat și la chin veșnic, fără să îi întrebe măcar dacă vor mântuirea!)
înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul? – Eclesiastul 2:13 – da, pentru arminiști! Credința curată (învățătura sănătoasă) a fost dată sfinților ca să umble cu Domnul, nu să facă orice, că mântuirea nu se mai poate pierde.

Da, este mai de folos lumina (umblarea cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei) decât întunericul ereziei nimicitoare!

(sursa ca în articolul trecut)

Învățătura sănătoasă a Bibliei: Despre sfinţire…

Tit 2.1  Tu însă, vorbește lucruri cari se potrivesc cu învățătura sănătoasă.

Pe blogul unei tinere poete am găsit aceste versete care se potrivesc cu spiritul Bibliei (învățătura sănătoasă arministă), unde se vede că nu mai încape învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (orice ar face cei care se pretind ”mântuiți pe veci” apoi):
Ştiati că…
… Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire? – 1 Tesaloniceni 4:7
… trebuie să urmărim sfinţirea, dacă dorim să vedem pe Dumnezeu? – Evrei 12:14
… voia lui Dumnezeu este sfinţirea noastră? – 1 Tesaloniceni 4:3
… sfinţirea trebuie dusă până la capăt, în frica de Dumnezeu? – 2 Corinteni 7:1
… daca te faci rob al lui Dumnezeu, ai ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică? – Romani 6:22
… a fi sfânt este o porunca a lui Dumnezeu? – Leviticul 11:45; 19:2
… Dumnezeu a zis: „Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul”? – Leviticul 20:26
… trebuie să sfinţeşti în inima ta pe Hristos ca Domn? – 1 Petru 3:15
… Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui? -Efeseni 1:4
… după cum Dumnezeu este sfânt, trebuie să fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră? – 1 Petru 1:15
… creştinul trebuie să îşi facă mădularele roabe ale neprihănirii, ca să ajungă la sfinţire? – Romani 6:19

sursa

Credința stupidă (superficială)

Albert Einstein: “Credința prostească într-o autoritate este cel mai mare dușman al adevărului”.

Pe ce se bazează iluzia (teologică falsă) a mântuirii pe veci? Pe ceva adevărat? Nu, ci se bazează pe autoritatea (falsă) a unui individ care cu câteva sute de ani în urmă, a reînviat o erezie din antichitate. Această autoritate este falsă, pentru că noi credem doar în Scriptură!

Este învățătura dracilor din Biblie? Nici vorbă de Biblie, ci doar de strâmbarea Bibliei, prin extragerea versetelor din context (am scris aici exemple), ca să le iasă lor erezia.

Și atunci de ce să o credem?

An nou – poezie de Lucica Boltasu

Am găsit o frumoasă și plină de conținut poezie, potrivită pentru Anul nou, pe care v-o pun și vouă:

Răsar dimineţi rând pe rând,
Tic-tacul îşi bate cadenţa.
Sub raze de lună, oftând,
Stau suflete zeci, suspinând,
Cerşind parcă zării, clemenţa.

Tăcerea se sparge-n ecou
Şi unda-i o face mai mare,
Priviri îşi vorbesc în argou…
„Şi iarăşi păşim în An nou!
Şi iarăşi Luceafăr răsare!”

Uşor, prea uşor am luat
Viaţa şi anii pe glie,
Uitând că eşti Sfânt, Minunat,
Domn al păcii şi Sfetnic, lăsat
Luceafăr în ceas de chindie.

Cu pletele-albite de ger,
Mă aştern ca o nea pe pământ,
Zgribulit, îndurare Îţi cer:
Pune-n mine credinţă de fier
Şi pecetea Duhului Sfânt!

Umblarea să-mi fie mereu,
Scăldată-n Lumina divină,
Să nu uit ce eşti Tu, ce sunt eu,
Să nu uit că Tu eşti Dumnezeu,
Tu veşnic, eu bulgăr de tină.

Acum când e prag de nou an,
Să-mi dai un Duh nou şi statornic,
Din nimic, fă-mă Tu un mărgean,
Împlineşte Părinte-al Tău plan!
Tic-tac, cadenţează un ornic…

Mântuirea este condiționată

Matei 28
19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.
Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Amin.

Cu cine este Domnul? Cu ucenicii (cei care umblă cu El) și păzesc poruncile Lui! Poruncile Legii Harului nu sunt opționale! Ni se spune clar cu cine este Domnul, nu cu cei care s-au întâlnit numai în trecere, pe moment cu Domnul (și se pretind mântuiți fără ascultare, pe veci, numai prin har, numai prin credința dracilor care în Iacov 2 ni se spune că nu mântuie!).

Ajuns-aţi la ţintă? – poezie

Filipeni 3.14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc

10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi?
Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi?
V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi?
Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemântuiţi?
Aţi câştigat cununa de nu vă mai luptaţi?
Şi sunteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi?
Cuvântul Sfânt de-acuma deplin l-aţi învăţat,
de azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat?
Sau inimile voastre de somn s-au molipsit,
de v-a legat păcatul şi pofta v-a robit?
Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins,
și duhul lumii râvna şi dragostea v-a stins?
Sau poate legământul cu Domnul l-aţi călcat,
și gândul că El vine curând voi l-aţi uitat?
Sau dragostea fierbinte atât vi s-a răcit,
de uitaţi ce-aveaţi odată atât de mult iubit?
Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa,
Aduceţi-vă-aminte: aşa eraţi cândva? – înainte să vină lupii răpitori să strice suflete cu erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde!

(poezia face parte din poeziile culese de fratele pastor Valentin Popovici în volumul Mărgăritare).

Ești mântuit sau nu?

Unii își pun întrebarea dacă sunt mântuiți sau nu.

Cum mântuirea este un proces (mult mai mult decât un singur moment), trebuie să vedem ce ne învață Biblia: există o cale pe care trebuie să umblăm, lucruri pe care trebuie să le facem în umblarea noastră cu Domnul. Vedeți aici o listă cu aceste lucruri, în Biblie. Celor care parcă aud în ureche: Tu nici nu ești mântuit și celor cărora le este frică de pierderea mântuirii, le spun ce ne învață Biblia: umblă până la capăt cu Domnul și vei ajunge în partea fericită a veșniciei!

Ioan 6.37 pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară – pe cel care vine la Domnul ca să trăiască cu Domnul, până la capăt (nu celor înșelați că sunt mântuiți pe moment și atât)

Ioan 10.28 (oile) nimeni nu le va smulge din mâna Mea – dacă nu pleacă de bunăvoie (le place mai mult cu lumea). (Acest verset ca și altele este folosit în mod superficial de cei prin care demonii vor să vă înșele, care vor să arate că mântuirea nu se poate pierde; dar este evident că oile nu pot fi smulse din mâna Domnului Isus cât timp rămân în mâna Domnului; dacă au plecat, nimeni nu le mai poate smulge din mâna unde nu mai sunt!)

În articolul din linkul de mai sus este o listă de lucruri din Biblie, pe care dacă le facem (cu ajutorul Duhului Sfânt) ni se garantează că vom intra în Împărăția cerurilor. Umblă cu Domnul, cu călăuzirea, energizarea, ajutorul de la Duhul Sfânt și vei intra sigur în Împărăție!

Anul Nou, o şansă nouă – poezie de Simion Felix Marţian

Muşcând răbojul vremii, implacabil,
Cu semne ce statornicesc hotar,
Trece numerotat, irepetabil,
Încă un an prin foi de calendar.

Venind din neguri, dispărând în ceaţă
Ca tainele potecilor de vânt,
El e felie-n porţia de viaţă
Pe care o trăim noi pe pământ.

Această porţie, ce fiecare
O savurăm puţin câte puţin,
E pentru noi vremea hotărâtoare
Când pentru veşnicii ne pregătim.

E vremea luptei împotriva firii,
A-mpotrivirii oricărui păcat
Sau … înşelaţi de el, supuşi orbirii,
Nu mai luptăm ci am capitulat.

Această porţie de existenţă
În strai teluric, incomod şi greu,
Nu are un alt scop, altă valenţă,
Decât a ne-mpăca cu Dumnezeu.

De-aceea când vezi zilele, petale
Căzând pe rând din cercul corolar,
Gândeşte-te la scopul vieţii tale
Şi meditează lângă calendar.

Fă un bilanţ şi cântăreşte bine
Privind în urmă anul ce s-a dus,
Şi vezi cât ai făcut doar pentru tine
Şi cât te-ai străduit pentru Isus.

Iar dacă rezultatu-i lamentabil
Nu dispera, priveşte noul an
Ca pe un dar dumnezeiesc, mirabil,
O nouă şansă pentru Canaan.

Şi mulţumind cu toată umilinţa
Pentru divinul, minunatul dar,
Începe noul an cu juruinţa
De a te dărui lui Dumnezeu, plenar.

de aici

Harul și pacea să faceți să vă fie înmulțite (de Anul Nou, urare de început de an) – Harul biblic este profund arminist, nu poate fi despărțit de umblarea reală cu Domnul!

   2 Petru 1.2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristoscunoșterea lui Dumnezeu este ca unirea dintr-o căsătorie; nu ca o întâlnire (numai pe moment, cu sola fide, sola gratia) între doi oameni care apoi vor rămâne străini unul de altul, necunoscuți

Încă un verset care ne spune cum este HARul adevărat arminist, care te obligă să umbli cu Domnul, până la capăt, pentru ca să ajungi la mântuirea viitoare, în partea fericită a veșniciei, cu Domnul.

Și în 1 Petru 1.2, HARul este legat de: (sunt numiți aleși creștinii, cei care fac parte din grupul celor care umblă cu Domnul, grup predestinat, ales, hotărât de Dumnezeu să existe înainte de facerea lumii, datorită falimentului primului grup –  vedeți articol despre text și articol despre alegerea reală a grupului) prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea (curățirea) cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!

Cum puteți face ca harul adevărat (nu iluzoriu, numai pe moment) și pacea să vă fie înmulțite? Fiți arminiști și umblați cu Domnul, sursa HARului adevărat creștin!

Bilanţ spiritual – poezie de Simion Felix Marţian

Am găsit o frumoasă poezie, potrivită cu trecerea la Anul nou:

A mai trecut un an şi altul vine
Pe-ale genezei tainice cărări;
Timpul n-are lungime sau lăţime,
Valoarea clipei e cuprinsă-n sine
Şi se măsoară în realizări.

La pragul dintre ani, cei prinşi de glie
Îşi fac bilanţul strict material,
Dar cei ce-şi strâng comori în veşnicie
Şi se silesc pentru Împărăţie,
Recurg la un bilanţ spiritual.

Nu-i importantă noua ta maşină
Ce-ai cumpărat-o-n anul încheiat,
Ci cât de mult ai răspândit lumină,
Cât ai iubit cu dragoste deplină,
Cât ai zidit şi cât ai mângâiat.

Valoarea noii case cumpărate
Nu stă în ea, ci doar cât uşa ta
A fost deschisă celui care bate
Şi, dând dovadă de-ospitalitate,
Ţi-ai mai adăugat în cer ceva.

Grădina ta, ce parcă râde-n soare,
Nu-i un motiv de a te lăuda,
Şi n-o considera realizare
Prin rodul ei, decât în cazu-n care
Din acest rod n-ai încetat a da.

Şi pentru că-i bilanţ, adu-ţi aminte
De juruinţele ce le-ai făcut
Acum un an, cu un elan fierbinte,
Şi, cântărindu-le bine în minte,
Vezi câte din vedere le-ai pierdut.

A mai trecut un an şi altul vine,
Dar ce-a trecut, e dus definitiv;
Haideţi să ne silim a face bine
Şi clipelor să dăm valori sublime
Ca-n cer s-avem bilanţul pozitiv.

de aici