Calviniștii mint despre Epistola către Romani

Ca să își acopere mizeria calvinismului (ne-biblic), ereticii calviniști încearcă să se folosească de Epistola către Romani. Ei spun, mințind ”după Biblie” că mântuirea este numai prin har, dacă faci fapte, ești Legalist.

Care este adevărul: Epistola a fost scrisă la scurt timp după vremea Domnului Isus, chiar de unul dintre apostolii Domnului. Tocmai se făcuse trecerea de la Legea Vechiului Testament, iertarea bazată pe jertfele animalelor la Legea Nouă, iertarea este oferită tuturor oamenilor prin Jertfa Domnului. Oamenii au dat faliment în VT pentru că nu au putut ține corect Legea, iar VT se termină cu ”blestem”. În NT intrarea pe calea mântuirii (iertarea a ceea ce a fost în trecut) este prin Jerta Domnului, nu prin fapte ca să nu se laude nimeni, iar umblarea cu Domnul pe calea mântuirii se face făcând pași  practic, adică umblând practic prin faptele noastre noi, cu călăuzirea și asistența Duhului Sfânt. Deci nici vorbă de mântuire fără fapte (vedeți și capitolul 2 din Iacov).

Este evident faptul că Epistola fiind scrisă la trecerea de la Legea Veche la cea Nouă lupta împotriva ținerii vechii Legi, nu pentru mântuirea eretică teoretică (numai prin har, fără fapte). Unii aveau tendința să respecte vechea Lege (cu multele ei ritualuri, ei erau iudaizatorii) și apostolul Pavel a combătut aceasta. Și Legea Veche și Legea Nouă trebuie ținute prin fapte, de aceea zice despre ”faptele Legii” – se referea la Legea veche. Iar Legea Nouă trebuie și ea ținută practic, trăită cu fapte (altfel credința este moartă în ea însăși).

 

Reclame

Mărturisirea de credință a religiei baptiste din România

Am găsit pe internet în mai multe locuri Mărturisirea, am deschis prima apărută în listă, după căutare http://www.emanuel-tm.ro/Marturisirea-de-Credinta.pdf.

Știm că (acum) în vremea din urmă apar lupi răpitori care vor să sfâșie turma, înșelându-i pe cei aleși să creadă erezii calviniste că nu există cădere din har, că mântuirea este doar prin har, numai prin credință, odată mântuit ești pe veci mântuit etc. Ei distrug suflete. Biblia ne spune că nici ei nu vor fi cu Domnul în veșnicie, nici cei naivi care cred orice (degeaba au crezut dacă o iau razna că nu își pierd mântuirea).

În Mărturisire se vorbește despre alegerea prin voință liberă a oamenilor și faptul că Duhul Sfânt îi ajută să umble cu Domnul până când unii pleacă (mântuirea se poate pierde). Deci această Mărturisire nu este calvinistă, ci arministă, adică creștină. Și atunci ce ne trebuie nouă ereticii care, fiind în înșelarea satanei, propovăduiesc erezii nimicitoare (învățăturile dracilor) ca să își acopere propria mizerie și ne-mântuire (umblarea fără Domnul)?

Cum mințea calvinistul Spurgeon

L-am prezentat aici pe clovnul Spurgeon, cel bun de gură:
/ Spurgeon-inca-un-calvinist-clovn-smecheras-alcoolist-drojdier-juca-teatru-ieftin-pentru-fraieri-cum-har-ieftin-era-ceea-ce-predica /
Să vedem ce zicea de reușea să vrăjească așa de mulți oameni. Era calvinist (nici nu își putea imagina că ar putea fi altfel) dar, în mod surprinzător, vorbea ca un arminist:
Marele nostru obiectiv – a-L glorifica pe Hristos – urmează să fie atins prin câştigarea sufletelor. Noi trebuie să vedem suflete născute din Dumnezeu. Dacă nu vedem, strigătul nostru trebuie să fie cel al Rahelei: „Dă-mi copii, ori mor”. Dacă nu câştigăm suflete, vom plânge ca fermierul care nu vede nicio recoltă; ca pescarul, care se întoarce acasă cu o plasă goală, sau ca vânătorul, care a colindat în van dealurile şi văile. Cuvintele lui Isaia, exprimate cu multe suspine şi gemete, ar trebui să fie şi ale noastre: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?”. Ambasadorii păcii n-ar trebui să înceteze din plânsul amarnic până când păcătoşii nu plâng pentru păcatele lor. Dacă dorim cu ardoare să-i vedem pe ascultătorii noştri crezând în Domnul Isus, ce trebuie să facem pentru a fi folosiţi de către Dumnezeu obţinerea acestui rezultat? – și atunci unde mai este minciuna calvinistă cu ”harul irezistibil”, că cei aleși obligatoriu oricum vor fi pocăiți (cu de-a sila, chiar dacă nu ar vrea) și celelalte erezii!?

Mi se pare că aud pe cineva spunând: „Nu vreau să fiu rob!”. Dar, prietene, de asta nu poţi să scapi, robul cuiva trebuie să fii. „Atunci vreau să fiu robul meu, să-mi slujesc mie însumi”, va zice cineva. Iartă-mă, viteazule, trebuie să-ţi spun la ureche: „Dacă-ţi slujeşti ţie însuţi, slujeşti unui NEBUN” – Spurgeon recunoaște că calviniștii sunt nebuni (datorită înșelării satanei, unul s-a sinucis, nu este pagubă: / ereticul Daniel Chiu ne-povesteste-cum-un-calvinist-s-a-sinucis, dar nu și-a pierdut mântuirea (crede el) /) pentru că tocmai calviniștii spun că nu există cădere din har, poți face orice că nu îți poți pierde mântuirea (ei distrug suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii). Cine este sluga lui însuşi, este robul unui rob şi nu pot să-mi închipui stare mai rea decât să fii robul unui rob. Cuiva trebuie să slujeşti. Şi vei purta lanţuri dacă slujeşti stăpânului pe care şi-l aleg cei mai mulţi. (…) Cine altul are putregaiul în oase dacă nu acela care dă frâu slobod patimilor lui? – odată mântuit ești pe veci mântuit. Cel mai nenorocit sclav din galere şi cel mai vrednic de milă rob nu este nici pe jumătate aşa cât este de robit tânărul care este dus de plăcerile lui, ca boul la măcelărie, şi care pradă stricăciunii şi patimilor lui. Dacă ar trebui să fiu rob, aş vrea mai bine să fiu robul unui sălbatic (a lui Calvin ? că era sălbatic, așa se vede: / vedeți categoria cum au fost liderii reformei / ), decât să fiu robul meu însumi, fiindcă a fi robul meu însumi ar fi totuna cu cea mai adâncă înjosire. Robul cuiva trebuie să fii; fără asta nu se poate. Dacă însă eşti robul tău însuţi, robia aceasta este îngrozitoare. – am văzut creștini baptiști care au crezut învățăturile calviniste ale dracilor, au luat-o razna și degeaba au crezut, că starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi. Erau ”mântuiți” (numai) prin har și rămâneau mântuiți, orice ar fi făcut apoi!

Vedem cum calviniștii vorbesc ca creștinii arminiști, adică de pe poziție opusă vrăjelii cu harul irezistibil, ”suveranitatea”, ”alegerea obligatorie” etc.

„Creştinul minimal se plasează atât de aproape de linia de separare dintre oamenii lui Dumnezeu şi oamenii din lume încât este greu de spus de ce parte a liniei se găseşte, de fapt.” Tocmai baptiștii-falși-calviniști sunt mai puțin decât creștini minimali: a venit ”harul irezistibil” și i-a mântuit cu de-a sila (nici nu voiau ei, Dumnezeu i-a jucat pe oameni la poker la facerea lumii și pe cei foarte mulți i-a pierdut, dar pe puțini i-a câștigat și doar ei sunt pentru mântuire, restul nu!). Nu trebuie să faci nimic, că ești pe veci mântuit. Odată adusă din America erezia calvinistă, aceasta a ruinat bisericile baptiste și a ucis interesul credincioșilor pentru umblarea cu Domnul pe calea mântuirii. Mai rău, chiar poți face orice, că nu îți pierzi mântuirea, nu există cădere din har!

„Doctrina alegerii este cea care mă presează şi mă determină să mă întrec în fapte bune. Dumnezeu m-a înzestrat să rabd totul de dragul celor aleşi. Aceasta mă face să predic plin de mângâiere Evanghelia, căci ştiu că mântuirea nu este dependentă de voinţa liberă a omului, ci de faptul că Domnul îi face dispuşi pe oameni pentru Evanghelie în ziua puterii Sale, şi că mă poate folosi ca să chem la El pe unii dintre aleşii Săi, când şi cum Îi place.” – George Whitefield, încă un calvinist mincinos (ca stăpânul lui cel rău și viclean). Că Dumnezeu a ales doar pe unii oameni pe care îi cheama la mântuire (chiar îi obligă) te face nepăsător (Dumnezeu oricum îi cheamă la mântuire și îi obligă) și nu te îndeamnă la nimic bun (oricum ești deja mântuit pe veci), ba chiar (practic am văzut) îi îndeamnă pe eretici să facă orice (pe ascuns) că nu își pierd mântuirea. Predică Evanghelia cu lehamite, plictisit de moarte (că Dumnezeu oricum îi cheamă doar pe cei pe care are chef, pe ceilalți nu, de ce să te mai stresezi?).

/ Pilda-fiului-pierdut-tatal-nu-era-calvinist /
Charles Spurgeon: Atunci când fiul risipitor, care hrănea porcii, a început să judece şi să-şi vină în fire, a fost pocăinţă. Când s-a hotărât şi a părăsit ţinutul acela îndepărtat, îndreptându-se spre casa tatălui său, a fost întoarcere la Dumnezeu. Pocăinţa este o parte a întoarcerii la Dumnezeu. Este, poate, dacă pot să spun, poarta sau uşa ei. Este Iordanul prin care trecem când ne întoarcem din pustiul păcatului spre Canaanul convertirii. Naşterea din nou este răsădirea unei firi noi, iar unul dintre primele ei semne este credinţa în Hristos şi părăsirea păcatului sau întoarcerea de la ce este rău spre ceea ce este bun. – a mers harul irezistibil, adică Dumnezeu (prin Duhul Sfânt, care s-a tăvălit la roșcove și porci, în balega porcilor considerați animale spurcate în vremea aceea) și l-a obligat să se pocăiască cu de-a sila.

De ce este detestată doctrina suveranităţii lui Dumnezeu pentru că produce monștri
„Nu este niciun atribut care să aducă mai multă mângâiere copiilor Lui decât suveranitatea lui Dumnezeu. În cele mai ostile circumstanţe, în cele mai grele încercări, ei cred că suveranitatea a hotărât nenorocirea lor, că suveranitatea îi domină şi că suveranitatea îi va sfinţi pe toţi. Nu este nimic ce copiii ar trebui să susţină cu mai multă seriozitate decât doctrina suveranităţii Stăpânului lor peste toată creaţia — regalitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrărilor mâinilor Lui — Tronul lui Dumnezeu şi dreptul Lui de a sta pe acel Tron. Pe de altă parte, nu există nicio doctrină mai urâtă de cei lumeşti, niciun adevăr din care ei să fi făcut mai mare harababură, decât măreaţa, formidabila, totuşi cea mai sigură doctrină a suveranităţii infinitului Yahweh. Oamenii îi permit lui Dumnezeu să fie oriunde în afară de tronul Lui. Îi vor permite să fie în atelierul Lui să modeleze lumi şi să creeze stele. Îi vor permite să fie în vistieria Lui pentru a-Şi împărţi milosteniile şi să-Şi pună darurile. Îi vor permite să susţină pământul şi să sprijine stâlpii acestuia, sau să aprindă lămpile cerului, sau să domine valurile oceanului care se mişcă fără încetare; dar când Dumnezeu se suie pe tronul Său, creaturile Sale scrâşnesc din dinţi. Noi proclamăm un Dumnezeu care stă pe tron şi dreptul Său de a face ceea ce doreşte cu ceea ce este al Lui, de a orândui creaturile Lui aşa cum Îi place Lui, fără să le consulte; apoi noi suntem fluieraţi şi detestaţi, iar oamenii sunt surzi la cuvintele noastre, pentru că Dumnezeu Cel care stă pe tron nu este Dumnezeul pe care Îl iubesc ei. Dar noi iubim să-L predicăm pe Dumnezeul care stă pe tron. În Dumnezeul care stă pe tron ne încredem noi.”
Dacă un om vrea să fie cu Domnul în veșnicie, Îl slujește cu bucurie, are credința curată dată celor sfinți, iubește pe Dumnezeu și pe oameni, umblă cu Domnul pe calea mântuirii cu dragă inimă, totuși el nu poate fi mântuit pentru că dumnezeul calviniștilor, în suveranitatea lui, nu are chef – în mod evident acesta este satana, cel viclean și ucigaș de suflete! (Un om studios, probabil a căutat mult ca să găsească atâtea citate eretice – de ce vrea și mai multă osândă la Judecată și în veșnicia fără Domnul?)
Nu vrem dumnezeul-fals-calvinist: / monstrul numit Dumnezeu / pentru că acesta care a creat foarte mulți oameni doar pentru condamnare veșnică (fără să îi întrebe măcar) este, în mod evident, satana. Avem Altul, Cel bun.

„Dumnezeu va isprăvi lucrarea pe care a început-o în sufletul meu. Domnul Se interesează de tot ce mă priveşte pe mine. Tot ce acuma este bun, dar încă nedesăvârşit, îl va păzi Domnul, îl va păstra şi-l va duce la desăvârşire. Aceasta este o mare mângâiere. Eu n-aş putea să duc la desăvârşire lucrarea harului, căci alunec în fiecare zi şi numai prin ajutorul Domnului am rămas în picioare până acum.” – îl știu pe unul care a zis că dacă (pastorul) eretic-baptist-calvinist îl dă afară din biserica baptistă, pentru că este alcoolist curvar drogat scandalagiu, nu are ce să îi facă, că odată mântuit este pe veci mântuit, mântuirea nu i-o poate lua nimeni. A crezut minciuna satanei, erezia calvinistă că poți face orice și nu îți pierzi mântuirea. Acesta este un rod al calvinismului trăit practic (după roadele lor îi cunoaștem pe ereticii calviniști, după cum spune Domnul Isus) – nu cred că există vre-un arminist care să zică că acest baptist-eretic-calvinist nu și-a pierdut mântuirea, nu-i așa?

Ceea ce spun calviniștii este doar o teologie falsă pur teoretică. Practic, roadele sunt altfel.

Luca 13.24 Siliți-vă să intrați.
Matei 7.13 Intraţi pe poarta cea strâmtă… 14. Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
15. Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. 16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – odată mântuiți pe veci mântuiți, i-a ales suveranitatea lui Dumnezeu și a mers ”harul irezistibil” peste ei. Vedem la Judecată!
19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. – nu trebuie să faci nimic, că nu îți poți pierde mântuirea, mântuirea este numai prin har, numai prin credință – în focul veșnic!
20. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte – nu după cum dau din gură cu ”suveranitatea”, ”harul”, ”credința” și alte lipse de fapte.

21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor – ereticii calviniști care dau din gură că au fost aleși de ”suveranitate”, mântuiți numai prin har, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
23. Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” – ereticii care ucid sufletele care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii, ei pot face orice și zic că nu își pot pierde mântuirea.

24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face (creștinii arminiști) îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe Stâncă. 25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe Stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face (cei ”mântuiți” doar prin har, numai prin credință), va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip (nisipul ereziilor nimicitoare, al lipsei umblării cu Domnul pe calea mântuirii). 27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” – vedem la Judecată.

La început, (în De ce este detestată doctrina suveranităţii), era vorba și despre scrâșnitul din dinți. Luca 13.28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi (ereticii) scoşi afară. Vedem în veșnicie!

Persecuțiile suferite de baptiști scrise pe un blog al unuia care a renunțat la Cristos

Am mai scris despre un baptist care s-a făcut eretic calvinist (are și un sait eretic calvinist):
În 2006, am iniţiat un studiu biblic despre viaţa şi lucrarea apostolului Pavel. Deşi citisem despre doctrina alegerii necondiţionate şi o studiasem la un curs de teologie sistematică, deşi participasem la o conferinţă despre mântuire, abia în primăvara acelui an mi-am pus cu adevărat întrebarea: care este baza alegerii pentru mântuire? Precunoaşterea sau harul lui Dumnezeu? Deşi, la început, poziţia calvinistă cu privire la alegere mi s-a părut nedreaptă şi imposibil de acceptat, totuşi am continuat să o studiez – se vede că nu este bine să studiați tâmpenii că intră satana în voi! Am descoperit apoi învăţătura despre suveranitatea lui Dumnezeu în toate domeniile vieţii. Învățătura eretică calvinistă a fost ca o nouă revelaţie a caracterului lui Dumnezeu (vedeți aici cine este dumnezeul calviniștilor / monstrul-numit-dumnezeu / ). Dintr-un creştin care dorea să deţină controlul (deşi eşua în fiecare zi) şi care se îngrijora mereu cu privire la viitor, am devenit un ucenic al lui Hristos …. – dintr-un creștin ratat căruia nu îi plăcea să umble cu Domnul pe calea mântuirii, pentru că nu avea Duhul Sfânt, a devenit un ucenic eretic calvinist al satanei, mântuit prin harul irezistibil pe veci – (își face vise degeaba). Vedem la Judecată!

A avut pe un sait istoria baptiștilor (și persecuțiile îndurate de ei), nu le mai are scrise acolo. Dar le-am găsit scrise aici:
http://maranata1.ro/istoric/istoric-scris-de-ilie-craiovan/
Istoria Bisericii Baptiste din Moldova Nouă în perioada 1919-1940
Volumul 1
În care sunt povestite suferințele și prigonirile suportate de baptiștii din loc în acei ani, încercările prin care au trecut și cum cei mai mulți au rămas tari în Domnul.

Am văzut cum erezia nimicitoare semi – calvinistă că mântuirea nu se poate pierde, răspândită în România, ne-a ruinat bisericile și ucide suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. De ce să ne întoarcem la ereziile nimicitoare ale satanei?

Dar un baptist trecut la calviniștii-fundamentaliști a ajuns la București să strice o biserică eretică numită Biserica baptistă reformată (eretică calvinistă – fundamentalistă, deși este clar că noi suntem urmași ai anabaptiștilor, nu ai lui Calvin / vedeți link cine a fost / ).

Îl las pe Dumnezeu să aleagă Adevărul de minciunile satanei!

Ereticul Daniel Chiu ne povestește cum un mântuit pe veci s-a sinucis dar nu și-a pierdut mântuirea

De pe un blog:

Daniel Chiu: Poate un credincios să se sinucidă? – un înșelat ”mântuit pe veci” al satanei nu mai poate de grija altora. Marcu 13.22 Căci se vor ridica cristoși mincinoși și proroci mincinosi. Ei vor face semne și minuni, ca să înșele, daca ar fi cu putință, și pe cei alesi – că mântuirea nu se poate pierde, orice ai face.
Înșelatul satanei Daniel Chiu a venit (de mai multe ori) în România ca să propovăduiască învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci și nu i-a păsat câte suflete ucide cu ele.
Șeful Universului decretează:
Decret Prezidențial Apocalipsa 22.18 Marturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în Cartea aceasta – ales la facerea lumii în suveranitate arbitrară, mântuit numai prin harul irezistibil pe veci, numai prin credință, mântuirea nu se poate pierde.
Decret Prezidențial Apocalipsa 22.19 Și, dacă scoate cineva ceva din cuvintele carții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta. – mânture fără să faci nimic, fără umblare cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt!
Cine nu crede Adevărul, a și fost osândit deja!

Poate un credincios să se sinucidă? – pentru ereticii care se pretind mântuiți pe veci nu este pagubă, pentru că ei ne-au distrus religia baptistă. S-au apucat baptiștii-falși-de-tip-nou-eretici-”mântuiți-pe-veci” să facă avorturi, crezând că mântuirea este pe veci și că nu se poate pierde! Îi va eutanasia Sfânta Treime (Dumnezeii creatori Elohim din Geneza 1.1) în crematoriul veșnic exagerat de fierbinte, depășind (cu destul de mult) chiar și osânda datorată ștampilării cu semnul Anticristului și închinarea demonică la acesta! (Dacă cei mântuiți pe veci primesc semnul 666, ei cred că nu își pierd mântuirea! – vedem la Judecată. Și semnul acela va fi bun pentru eretici, dacă îi mai rabdă Dumnezeu și îi mai ține până atunci).

Dat fiind faptul că sunt păstorul unei biserici (care are mulți tineri – păcat de ei că devin eretici!) și, de asemenea, profesor într-o școală creștină, am fost deseori confruntat cu întrebarea dacă este posibil ca un credincios autentic să comită păcatul urît al sinuciderii – dar păcatul frumos care este? Acest ”mântuit pe veci” și alții ca el, uitați ce au produs:
/ Cei care se pretind mântuiți pe veci si-starea-de-sanatate-a-populatiei /
/ un-betivan-curvar-drogat-scandalagiu care crede că nu își poate pierde mântuirea /
Vor vedea ei eutanasiere pentru veșnicie exagerat de rea la Judecată și în focul veșnic!

Poate un credincios autentic să comită sinucidere? Întrebarea poate primi răspunsuri variate pornind de la cele simpliste până la cele bine chibzuite și nuanțate. – Când a fost chibzuit satana DC? Când a propovăduit erezii nimicitoare, unii au luat-o razna (că nu își pierd mântuirea) și astfel i-a înșelat satana să își sinucidă sufletele. Va plăti, cu ceilalți eretici ”mântuiți pe veci” pentru ereziile propovăduite și pentru sufletele ucise!
O abordare simplistă a chestiunii dezbătute este să pretindem că cei care s-au făcut „vinovați” de sinucidere nu au putut fi creștini autentici (în cazul în care cei care dezbat problema sunt calviniști) …. (dacă interlocutorii sunt arminieni) – satană, nu vorbi tu, eretic ”mântuit pe veci”, de creștinii arminiști. O astfel de abordare are (sau pare că are) avantajul (cel puțin pentru unii) că ar capacita pe cei tineri să țină la distanță gândul răvășitor al ispitei sinuciderii, din moment ce sinuciderea este un indiciu suficient al absenței mântuirii – adică dacă DC a propovăduit învățăturile dracilor înseamnă că nici nu a fost mântuit? Și atunci de ce a mai venit Daniel Chiu să ne spurce România cu mizeria spurcată a mântuirii pe veci? În fond, toți dorim să oferim un deterent în fața teribilei tentații – avea nevoie de tratament la cap, voia să zică ne-mântuitul satanei.
Cunosc predicatori care abordează facil problema decretând că un creștin are bucuria mântuirii și de aceea nu poate fi tentat de gândul sinuciderii – voi puteți să încercați, că nu vă pierdeți mântuirea nici dacă primiți semnul Anticristului. Drept urmare toți cei care au procedat la sinucidere nu au fost creștini autentici – nici ereticii cu mântuirea teoretică și falsă, pe veci. Alții, tot atât de dogmatici, ne spun (făcând abstracție de cei nemântuiți) că doar credincioșii care și-au „pierdut” mântuirea pot contempla ideea morbidă și pot ajunge la sinucidere.
Ca și reacție la astfel de poziții simplificatoare (ca să nu spun simpliste) au fost ridicate întrebări de genul: A fost Samson mântuit? Și calviniștii și arminienii trebuie să dea răspuns pozitiv la această întrebare, din moment ce Epistola către Evrei îl enumeră pe Samson printre marii eroi ai credinței. Dacă a fost mântuit, cum de a comis actul sinucigaș, sau cum de nu și-a pierdut mântuirea (dacă ne postăm pe poziții arminiene)? Era război și a  vrut să facă victime printre dușmanii evreilor. O altă întrebare (pentru arminienii care spun că credincioșii ce comit sinucidere își pierd mântuirea) este: Cât timp îi trebuie unui om să se pocăiască de un păcat ce îl comite? De ce numai celor ce se sinucid le este interzisă pocăința cu câteva secunde înainte de a-și da duhul? – De ce nu încerci să vezi  (în așteptarea legii eutanasiei)? Te duci mai repede la Lucifer. Pa și pusi. Având în vedere toate aceste întrebări și considerații vedem că nu este ușor a da răspuns la întrebarea ce ne stă în atenție.
Să luăm acum în considerare câteva lucruri pe care ar trebui să le știm atunci când analizăm fenomenul sinuciderii – voi îndrăciții eretici ”mântuiți pe veci”  nu vreți să încercați practic? :
Sinuciderea este un act disperat (ca și crederea mizeriei cu mântuirea pe veci, care oferă o mântuire ușoară, falsă, iluzorie) care învinge instinctul de conservare pus de Dumnezeu în noi. Acest instinct este foarte puternic și de aceea sinuciderea trebuie înțeleasă ca un lucru ce are cauze mai puternice decât instinctul conservării. Un om normal viețuiește pe baza instinctului de conservare, de unde tragem concluzia că cei ce comit sinuciderea au ajuns în situații ce i-au trecut din tărâmul normalului în cel al paranormalului – a ajuns paranormal după ce ne-a spurcat religia baptistă cu învățăturile dracilor: nu există cădere din har orice ai face, odată mântuit ești pe veci mântuit etc. Ce altceva decât o boală psihică poate explica migrarea în domeniul tenebros al paranormalului? – doar înșelarea satanei explică migrarea în domeniul tenebros de demonic al învățăturilor dracilor că mântuirea nu se poate pierde! Erezia cu mântuirea pe veci nu este după Biblie, este paranormală! Așa că mai bine mergea la medic înainte să ne polueze cu ereziile nimicitoare.
Este presupunerea și asumpția multor credincioși că bolile psihice se datorează exclusiv unor cauze ce au de-a face cu prezența păcatului. Prin urmare, cei care comit sinuciderea sunt etichetați ca oameni care au acumulat păcate în viață ce i-au dus la disperare și în final la actul necugetat al sinuciderii – și cei care predică învățăturile dracilor că a venit harul irezistibil, sunt aleși în suveranitate arbitrară etc. Nu negăm că unele cazuri de sinucidere s-au înfăptuit în urma unor păcate ce au dus la probleme psihice accentuate, uneori la nebunie (adică la fanatismul odată mântuit pe veci mântuit), ceea ce explică autodistrugerea (și ereticii distrug sufletele altora – Biblia ne spune că nici ei nu vor intra în împărăție, nici pe alții nu îi lasă). Dar tot la fel trebuie să admitem că există oameni credincioși care au trăit cu seriozitate după Cuvântul lui Dumnezeu și în ciuda acestui fapt au devenit victime ale unor boli psihice foarte grele, unele finalizându-se în atentate sau acte de sinucidere – au trăit cu satana în ereziile lor, care se opun Cuvântului lui Dumnezeu / confuzia: Dumnezeu a ales existenta unu nou grup crestinii nu persoane separate indivizi /  . Realitatea este că ființând în lumea afectată de păcatul adamic, ce a dus la moarte și degenerare, cei credincioși, deși trăiesc în sfințenie, pot fi afectați de diferite boli grele, inclusiv de cele psihice. Nimeni nu asumă automat că un credincios care suferă de stomac sau de inimă își datorează acele suferințe păcatului din viața personală. Psihicul nostru este și el parte a „cărnii” cu care ne-am născut și de aceea susceptibil de îmbolnăvire la fel ca orice alt organ. Să mai luăm în considerare multele medicamente care sunt oferite unor pacienți creștini care la rândul lor pot să îl transporte pe pacient în domeniul iraționalului.
Acum că am stabilit aceste lucruri trebuie să înțelegem că un credincios ce trăiește în sfințenie poate ajunge bolnav psihic, să își piardă astfel luciditatea (atât cea spirituală cât și cea psihică) și să comită, în consecință, sinucidere, și aceasta datorită psihicului dezechilibrat (dacă este fanatic ”mântuit pe veci”, nu mă mir) care anulează instinctul de conservare. Cu anii în urmă, după ce am absolvit un institut biblic și am început să lucrez ca păstor, am avut ocazia să îl reîntâlnesc pe un coleg cu care am stat la aceleași cursuri timp de trei ani. La ora acea avea deja vârsta de vreo 28 de ani, lucra pentru organizația Child Evangelism și era foate bine văzut de colegii săi de muncă. A prezentat în biserica noastră un mesaj evanghelistic foarte bine structurat și argumentat cu texte biblice din care reieșea clar că mântuirea este darul lui Dumnezeu acordat celor care cred în Domnul Isus, Întrupatul și Răstignitul pentru mântuirea noastră. Nu m-am îndoit nici o clipă că Andy (acesta îi era numele) era mântuit. O dovedea prin viața lui exemplară ce rezultase din acceptarea Evangheliei harului – evanghelia lor este a dracilor, că a lor învățături le propovăduiesc! A prezentat o minciună a satanei că Dumnezeu este un monstru (vezi / monstrul-numit-dumnezeu / ) și alte mizerii de erezii, și Dumnezeu l-a lăsat în mâna dracilor care i-au luat mințile și s-a sinucis. Adică un înșelat al satanei (Daniel Chiu) ne spune că un ratat s-a sinucis, după ce a strâmbat Evanghelia și dracii i-au luat mințile! ha ha ha Care este paguba? ha ha ha – mi-a făcut ziua senină! Slavă lui Dumnezeu! Cum distrug ereticii sufletele care ar trebui să fie pe calea mântuirii, așa vor fi chinuiți în focul veșnic. Dumnezeu nu poate să piardă în fața ereticilor ucigași de suflete mântuite!
La câteva luni după ce a predicat în biserica noastră am primit o scrisoare de la părinții săi în care anunțau cu durere că Andy se sfîrșise din viață prin sinucidere, datorită faptului că suferea de o boală psihică foarte gravă – a mers ”harul irezistibil suveran” peste el. Iarăși, nu m-am îndoit nici o clipă că actul pe care Andy îl comisese nu se datora „păcatului în care trăia.” – era eretic ”mântuit pe veci”. Andy, după mărturia tuturor celor ce l-au cunoscut, trăise în sfințenie – se vede, și totuși a fost victima unei boli crude de ordin psihic care l-a împins la autodistrugere. – învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit!
Este clar că unii credincioși admit în viața lor păcate și neascultare (și de erezii nimicitoare, învățăturile dracilor) datorită cărora cad pradă unor boli psihice accentuate care îi pot împinge la sinucidere. Saul, primul rege al lui Israel, a ajuns prin neascultare infectat de mândrie și invidie până la punctul când experimenta pendulări extreme între depresie maniacală și momente de pocăință sinceră. Datorită acestei condiții este explicabil faptul că s-a aruncat în sabie cu gândul de a-și pune capăt zilelor. Dar, în același timp, trebuie să admitem că un om mântuit poate fi credincios foarte bun, poate trăi în sfințenie și curăție – obsesia ”mântuirii pe veci” nu este nici sfințenie, nici curăție!  și totuși să ajungă pacient al unor anormalități psihice care să îl conducă la iraționalul act al sinuciderii – un lup răpitor mai puțin (ghinion). Numai când vom prim trupuri glorificate la venirea Domnului Isus vom scăpa pentru totdeauna de prezența debilitantă a păcatului – ereticii vor fi arși (chinuiți) în focul veșniciei! Până atunci nu ne rămâne altceva decât să strigăm în frustrare ca apostolul Pavel: „Oh, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” – de învățăturile dracilor!
Da, credincioșii (mântuiți pe veci) pot ajunge în situația extremă să comită sinucidere. Unii ajung acolo datorită neascultării lor, datorită păcatelor ce le-au înfăptuit (lupii răpitori au propovăduit erezii nimicitoare ca să sfâșie turma Domnului!) și care le-au distrus capacitatea ființării normale înpingându-i la disperarea sinuciderii. Cred însă că și aceștia au ajuns să experimenteze pocăința în ultimele momente ale vieții lor, așa cum a fost cazul lui Saul. În jertfa Domnului Isus avem răscumpărare de toate păcatele noastre – nu au răscumpărare lupii răpitori cu erezii nimicitoare. De asemenea, este posibil ca unii credincioși ce trăiesc în sfințenie să ajungă să sufere de anumite boli psihice care sunt responsabile de iraționalitatea sinuciderii – mântuirea pe veci. În jertfa Domnului Isus însă suntem tămăduiți de toate bolile noastre – incinerare în focul veșnic! Până la experimentarea deplină a mântuirii ce se va finaliza în glorificare, gemem în acest trup și dorim înfierea, adică răscumpărarea trupurilor noastre – vise!
DANIEL CHIU

Baptistul-fals-eretic-fanatic ucigaș de suflete intrate pe calea mântuirii Daniel Chiu încearcă să îl facă scăpat în veșnicie pe un ”sfântoc” eretic (fanatic) ca el care s-a sinucis (a arătat așa la care stăpân a slujit ca ”mântuit pe veci”). Dumnezeu nu a știut să piardă, slavă Lui că nu va pierde nici la judecata ereticilor Odată mântuiți pe veci mântuiți!
… E adevărat, cînd un om, avizat fiind, bea şi fumează sau curveşte (dacă se pretinde ”mântuit pe veci”, nu își pierde mântuirea nici dacă face avorturi, spre slava satanei care a inventat ereziile nimicitoare), trebuie să se aştepte la consecinţele imediate ale acestor păcate: ciroza, cancerul sau SIDA şi nu în ultimul rînd, pierderea minţilor – de asta nu mă mir, dacă este ”mântuit pe veci”.

Bucurați-vă de mântuirea voastră

Zeci de ani, în vremea comunismului, baptiștii din România au fost creștini (arminiști), asemenea neo-protestanților. După Revoluție, religia baptistă a fost otrăvită de tot felul de ratați eretici care au răspândit învățătura că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu este cădere din har, orice ai face nu îți poți pierde mântuirea (au ajuns să facă avorturi că nu își pierd mântuirea, sunt bețivani, scandalagii, curvari etc dar se ascund, să nu știe lumea cum sunt).
Cei care sunteți încă baptiști creștini și chemați oamenii la mântuire, dacă îi duceți în bisericile eretice baptiste-calviniste, se vor găsi niște eretici de nimic care să îi învețe erezii nimicitoare și să le piardă sufletele (și starea lor de pe urmă va deveni mai rea decât cea dintâi). Singura posibilitate este să îi trimiteți în biserici unde este predicat adevărul.
Am spus mai demult acest lucru, și am auzit de oameni cu râvnă pentru Domnul care au mers unde merg alții cu râvnă.

poartacerului articol Roxana remix
N-am să uit – poezie de Traian Dorz

N-am să uit, Isuse Doamne, niciodată
din ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,
n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,
bunătatea Ta şi grija-Ţi minunată,
c-am fost mort şi dintre morţi m-ai înviat!

Vreți să vedeți pe cineva care se bucură de mântuirea ei? Fata din stânga (cu alb), la sfârșitul strofei.

Onoare!

Să fii credincios

de Costache Ioanid, din volumul de poezii Porumbițe Albe

Să fii credincios e-o onoare!
E-a Cerului întreg sărbătoare!
Să porți un nume ce l-ar vrea
orice stea
orice floare!
Și chiar de îngerii de sus
veșnic spus
cu mirare!
Să fii credincios în Isus,
nu uita,
e-o onoare!

Să fii credincios e-o minune!
Povestea ta în veci se va spune.
Să fii ca umbra unul spin,
un suspin
în genune…
Și să ajungi o stea de foc
ce deloc
nu apune!
Să fii credincios în Isus,
nu uita,
e-o minune!

Să fii credincios e-o speranță
ce toarnă-n pieptul tău siguranță.
Să știi că nu poți fi luat
și-aruncat
în balanță.
Să știi că ai un scut de fier
care-n Cer
te înalță.
Să fii credincios în Isus,
nu uita,
e-o speranță!

Deci fii credincios ca o floare
pe care Domnu-a scris: îndurare.
Și flori și spini pe-acest pământ
toate sunt
trecătoare.
dar tu-n grădina cea de sus vei fi dus cu mirare!
Să fii credincios în Isus,
nu uita,
e-o onoare!

Umblarea cu Domnul pe calea mântuirii este onoare și obligație

Tot pastorul creștin baptist Chiu Mihai spunea că umblarea cu Domnul pe calea mântuirii este și o onoare, și o obligație!

În contrast cu unii (mulți) de acum care nici măcar nu mai cred în calea mântuirii, darmite să mai și umble pe ea. Ei zic că mântuirea este (numai) prin har, (numai) prin credință, fără nici un fel de fapte (numai credința este suficientă). Ei sunt mincinoșii eretici ai satanei (tatăl lor este diavolul, a cărui învățături le predică). Biblia ne spune despre ei că nici ei nu vor intra în împărăție (sunt eretici), nici pe alții nu îi lasă să intre (pe fraierii care îi cred).

 

Nu vă dați veșnicia cu Domnul pe cioburile colorate ale dracilor!

Pastorul baptist-creștin Chiu Mihai folosea această ilustrație despre mântuire: După ce europenii au ajuns pe continentul american (în America de Sud), i-au înșelat pe locuitorii de acolo și le-au dat cioburi colorate (nu mai văzuseră așa ceva) pe aurul lor.

Genesa 25.33 Esau şi-a vândut dreptul de întâi născut.

Satana nu poate decât să vă înșele. Nu vă dați veșnicia cu Domnul pe cioburi colorate!

 

”Unii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor”

Am găsit pe internet mai multe cazuri de baptiști care au renunțat la credința curată și chiar adventiști (ei de obicei sunt mai greu de înșelat) care au renunțat la ”sectă” ca să se mute la altă religie. Dar nu ni se spune adevărul: au renunțat la credința în umblarea pe calea mântuirii (practic, cu fapte, nu doar teoretic și dusă până la capăt!) pentru o tentativă de credință falsă: mântuirea (numai) prin har, nu se poate pierde orice ai face, nu există cădere din har nici dacă vrei, odată mântuit ești pe veci mântuit. Se observă că ei au trecut de la o religie care îi obligă pe credincioși să umble pe calea mântuirii până la capăt (merită!) la o erezie nimicitoare, împotriva Bibliei. Degeaba au mai crezut. Am scris mai multe articole pe blog pentru combaterea acestei erezii.

Aceștia, în loc să își ducă mântuirea până la capăt (cu frică și cutremur), au ales ”harul ieftin” care le oferă o mântuire ușuratică numai prin har, numai prin credință, fără fapte (Iacov 2 – credința fără fapte este o iluzie, adică este moartă în ea însăși). Așa este credința dracilor (și dracii cred, și se înfioară, și degeaba). Apoi au vorbit împotriva fostei lor religii. Vor avea o surpriză veșnică neplăcută la Judecată! Dumnezeu nu va pierde la nesfârșit în fața lupilor răpitori eretici calviniști care sfâșie turma Domnului.

Suveranitatea lui Dumnezeu, cu manifestare practică sau doar teoretică

Arminiștii recunosc practic suveranitatea lui Dumnezeu, calviniștii și mai rău semi-calviniștii (odată mântuiți pe veci mântuiți) recunosc doar teoretic, fără manifestări practice (fără umblarea cu Domnul pe calea mântuirii). A mers peste ei ”harul teoretic irezistibil” etc etc. Unii inventează variante noi ale calvinismului, după cum le place (Biblia spune că îşi vor da învăţători după poftele lor, și învățături). De exemplu că venirea la mântuire este ca urmare a alegerii personale, dar apoi mântuirea nu se poate pierde. Se vede că ei aderă la o învățătură a dracilor și apoi încearcă să falsifice Biblia ca să se potrivească după acea învățătură.

2 Timotei 4
1. Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
2. propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.
3. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
4. Îşi vor întoarce urechea de la Adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

 

Ceva care seamănă cu ”evanghelia” prosperității

Calvinismul – Jean Calvin
Calvin a insistat pe ideea grației divine necesară pentru mântuirea personală (și arminiștii spun că mântuirea este oferită prin har, dar că trebuie dusă până la capăt). Omul nu putea să știe dacă va fi pedepsit sau mântuit, dar era dator să aibă credință, să se comporte ca și cum ar fi sigur de mântuirea sa – nu seamănă cu ceea ce astăzi se numește mântuirea pe veci care nu se poate pierde, orice ar face oamenii apoi! Ideea (falsă) de predestinare i-a determinat pe credincioși să creadă că succesul dobândit pe pământ era un semn al faptului că se aflau printre cei „aleși” – aceasta seamănă ca ”evanghelia” prosperității.  Protestanții de atunci au vrut ca oamenii să fie mai buni. Se vede că oamenii care se țin de creștinismul lor ajung să aibă o oarecare prosperitate (aceasta este statistică), dar să o legi de mântuire este totuși greșit.

Dacă niște creștini au câțiva copii crescuți pentru Împărăție, sau sunt bolnavi etc și nu au succes (material) pe pământ, ei nu sunt mântuiți? Poate că ei sunt singurii mântuiți, dintre cei din jurul lor.

Prezentare blog – Despre cei odată mântuiți pe veci mântuiți

În România de zeci de ani baptiștii au fost creștini (arminiști). După Revoluție unii au adus din America și au răspândit erezia că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, numită și perseverența (demonică!) în sfințenie. Au răspândit erezia, eu o combat (nu scriu împotriva baptiștilor care nu au această învățătură a dracilor). Există zeci de mii de baptiști care cred Adevărul dat celor sfinți, odată pentru totdeauna. Dar dacă trimiți un om în biserici, între 100 de sfinți există un demonizat care îl învață că mântuirea nu se poate pierde  – în cel mai bun caz. În cel mai rău, cei mai mulți se cred mântuiți pe veci. (de exemplu unii și-au făcut secte independente). Nu credeți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Am scris pe blog doar împotriva ereziei mântuirii pe veci; nu împotriva protestanților de atunci (care au fost arminiști prin trăirea lor – nu pretindeau că mântuirea nu se poate pierde orice ar face oamenii), ci împotriva celor care astăzi sunt obsedați de erezia mântuirii pe veci. Protestanții au încercat să îi oblige pe oameni să fie sfinți. Ereticii de acum (tot mai puțini) vor să dea oamenilor învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci.

Erezia mântuirii pe veci a vrut să elimine pocăința și umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, dar de aceasta nu avem nevoie, pentru că îl avem pe Cristos! / vedeți articolul / .

Erezia a pornit de la o confuzie (au înțeles greșit unele versete din Biblie) / confuzia – Dumnezeu-a-ales-existenta-unui-nou-grup-crestinii-nu-persoane-separate-indivizi / și / din nou despre confuzia alegerii / . Totuși, mă interesează să combat erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit (numită cu numele diabolic perseverența în sfințenie!) / vedeți articol de ce / . Confuzie fac și cei care nu au înțeles timpurile mântuirii (în fiecare categorie vedeți începând cu articolele care apar în josul ecranului, care au fost primele) / vedeți categoria Timpurile mântuirii / și nu știu că doar intrarea pe calea mântuirii este prin har, numai prin credință, umblarea cu Domnul ne-o facem cu fapte, dacă rămânem în har, până la capăt!

Așa numitele Doctrinele harului, punctele T.U.L.I.P. sunt false: /cele-5-sola-ce-zice-Biblia/ , /cele-cinci-sola-un-raspuns-dupa-Biblie//canoanele-false-de-la-Dort-Dortrecht-un-raspuns-dupa-Biblie/ . Învățătura dracilor adusă și răspândită de lupii răpitori în vremea noastră este de la satana, fiind o mare erezie și blasfemie / vedeți categoria / .

Acești eretici mântuiți numai prin har (fără fapte) nu vor fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei (chiar dacă lor așa li se pare), pentru că nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii: / categoria exemple-de-cei-care-se-pretind-mântuiți-pe-veci / ,
/ categoria ce-produce-invatatura-dracilor-ca-odata-mantuit-esti-pe-veci-mantuit , numită și perseverența în sfințenie / .

Fără o înțelegere a Bibliei și fără o gândire logică a produs / monstrul-numit-Dumnezeu / .

Uitați-vă aici ce au ajuns cei ”mântuiți pe veci” în lume. Nu vrem să ajungem și noi așa!

De asemenea am combătut erezia cu texte din Biblie / vedeți articolul / , unele minciuni ale lor sunt foarte vizibile și foarte ușor de combătut. / Vedeți categoria unde am arătat delirul unor fanatici care se pretind mântuiți pe veci / .

În Iacov 2 este combătută tocmai credința doar teoretică, fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii practic până la capăt. Dacă nu ar fi existat erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, aceasta nu ar fi ruinat atâtea suflete! (credința fără fapte este inutilă, nu poate să mântuiască / vedeți categoria – sunt necesare roade / ).

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectă).

Matei 7.21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7.15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – ei sunt ucigașii de suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Roadele lor sunt că ruinează suflete cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit.
Matei 23.13 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici (adică chiar teologii)! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre (ereticii, lupii răpitori nu vor fi cu Domnul în veșnicie) – lasă în urmă suflete ruinate pentru veșnicie! Îți promit mântuirea pentru totdeauna, dar ei înșiși nu o au. Ți-o promit degeaba.

Evrei 10 Dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio Jertfa pentru păcate

Evrei 10
26. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio Jertfa pentru păcate,
27. ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30. Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31. Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Evrei 10
26. după ce am primit cunoştinţa Adevărului – Cristos este Adevărul nostru
Ioan 17.3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. – vedem că acest ”Să Te cunoască pe Tine” se referă la unirea cu Domnul, pe calea mântuirii.
Matei 1.25 Iosif n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. – un cunoscut pastor baptist-arminist spunea că unirea cu Domnul este asemănătoare cu unirea dintr-o căsătorie, Domnul Isus este Mirele, iar noi suntem mireasa. Cunoașterea se referă la această unire cu Domnul.
după ce am primit cunoştinţa Adevărului – se referă la cei născuți din nou
dacă păcătuim cu voia – dacă o ținem tot păcătuid
nu mai rămâne nicio Jertfa pentru păcate Cristos a fost singura Jertfa pentru păcate, alta nu va mai fi
27. ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi – în veșnicie
28. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30. Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31. Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Nu îi credeți pe cei care vă spun că nu este cădere din har, că odată mântuit ești pe veci mântuit. Prin ei, satana vrea să vă piardă sufletele în veșnicia fără Domnul.

 

Evrei 6 Cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt şi care totuşi au căzut

Evrei 6
4. Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,
5. şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
6. şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.

4 – Ioan 1.9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume – Domnul Isus este Lumina care a venit în lume ca să ne lumineze. Vedem și din Efeseni 5.8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai Luminii – că cei ce au fost luminaţi odată sunt cei care au primit Lumina, adică cei născuți din nou.
Cei care s-au făcut părtași (parteneri) cu Duhul Sfânt (persoană din Trinitate) sunt cei care prin Jertfă au intrat pe calea mântuirii. Duhul Sfânt îi călăuzește pe oameni pe calea mântuirii, cu scopul ajungerii în final în veșnicie cu Domnul. Cei care s-au făcut parteneri cu Duhul Sfânt sunt cei care sunt născuți din nou.
5 – Ioan 1.1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. – cei care au gustat Cuvântul sunt cei care s-au unit cu Domnul Isus prin nașterea din nou.
6Cei care s-au născut din nou, adică au intrat pe calea mântuirii, și totuși au căzut, nu mai pot fi înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei Îl răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. – Apoi va urma veșnicia fără Domnul.

Nu vă ruinați mântuirea pentru nimic!

Cel mai rău lucru în veșnicie va fi, pentru cei care primesc (cred) și trăiesc erezia cu mântuirea pe veci (orice ar face ei apoi, se cred odată mântuiți pe veci mântuiți), că au purtat Numele Domnului, și nu Îl mai au!

Simuț Ciprian mântuit pe veci – doar i se pare

Menționez că de zeci de ani baptiștii în România au fost creștini (arminiști), nu calviniști. Oficial, în România religia baptistă este arministă, foarte apropiată de neo-protestanți. Niște eretici care căpușesc bisericile baptiste au adus din America erezia calvinistă și au răspândit-o, după Revoluție și unii au ajuns să facă orice, că nu își pot pierde mântuirea! De ce să primim noi mizeria unui dictator nebun care a trăit cu sute de ani în urmă / vedeți categoria cine au fost liderii reformei / ? Deci ereticii nu sunt baptiști adevărați, ci slujitori ai satanei care înșală pe frați prin ei. Nu pot fi considerați baptiști cei pe care Biblia îi numește lupi răpitori!

http://mariuscruceru.ro/2010/07/06/evrei-6-apostazia-si-siguranta-mintuirii-in-evrei-6-guest-post/
la comentarii:

Ciprian Simut says:
Julius 6, 2010 at 2:36 pm
In primul rand, mantuirea este o chestiune individuala si personala. Este o relatie “fata catre fata” intre credincios si Dumnezeu.
Dumnezeu nu baga pe nimeni cu forta in Rai – înseamnă că mântuirea se poate pierde, dar ofera mantuirea spre a fi acceptata sau respinsa. Practic, tot ce poate face omul este sa accepte sau sa respinga mantuirea. – deci calviniștii nu aveau dreptate cu punctele T.U.L.I.P. / vedeți categoria / . Și dacă o acceptă, Dumnezeu îl ia ostatic în trenul mântuirii?
Mantuirea este o lucrare pur divina, fara nici un element meritoriu din partea omului – ba da, umblarea cu Domnul. / Vedeți aici articol despre downgrade-ul calvinismului din zilele noastre / .Daca mantuirea este o lucrare pur divina, ma intreb de ce ar fi pastrarea ei o lucrare ce depinde si de om? – mă întreb de ce nu se internează la ospiciu și să îi lase pe creștini în pace? De ce internarea la ospiciu trebuie să depindă și de pacient (nebun eretic)? Este greu de crezut că un individ poate fi așa de nebun încât să se contrazică așa ușor în câteva rânduri (cei care cunoașteți Biblia și ați studiat puțin calvinismul știți la ce mă refer).

Despre apostazie si siguranta mântuirii în Evrei 6,4-6
Evrei 6,4-6 genereaza diferite probleme legate de posibilitatea pierderii mântuirii pentru ca textul nu descrie clar daca au existat vreodata oameni cu adevarat mântuiti care sa apostazieze – / vedeți articol despre acest text / și despre alte versete din Evrei 6. O prima citire a textului înclina balanta spre posibilitatea pierderii mântuirii omului prin apostaziere. Aceste versete vor fi interpretate într-o nota protestanta de sorginte reformta – individul ăsta este rupt de realitate, primii baptiști care au răspândit religia baptistă la noi aveau doar o nuanță de calvinism (cea cu alegerea), / vedeți articol /   / și aici / , la care apoi au renunțat. Siguranta mântuirii este una dintre elementele de baza ale credintei reformate – că Dumnezeu i-a ales numai pe ei spre mântuire (pe ceilalți nu i-a vrut) și odată mântuiți sunt pe veci mântuiți, / calvinismul este o blasfemie /  . Exista, binenteles, limite în sensul ca omul mântuit nu va putea face orice fel de pacat având ca scuza faptul ca e mântuit – deci este minciună că nu îți poți pierde mântuirea. Și atunci de ce o mai propovăduiește? Lipsa oricarui regret veritabil este un indiciu, nu o siguranta, a faptului ca s-ar putea ca omul sa nu fi fost mântuit niciodata – numai calviniștii cred că sunt mântuiți arbitrar pe moment, pentru veci!
În acest eseu vom încerca sa argumentam ca textul de fata nu se refera la oameni mântuiti.
De asemenea, vom arata ca desi unii oameni par a fi mântuiti prin faptul ca sunt luminati sau ca au parte de partasie cu Duhul Sfânt, acestea nu sunt elemente ale mântuirii ci doar elemente ale harului, care poate fi dat de Dumnezeu oricarei creaturi – de parcă Dumnezeu dă HARul oamenilor la porci și la roșcove / vedeți articol / . Concluzia eseului este ca mântuirea nu se poate pierde. – vedem la Judecată, poate chiar mai repede, dacă va vrea Domnul! Vedeți cum învățătura dracilor a ruinat suflete și biserici baptiste de mântuiți pe veci /. Unii au făcut orice, că le-au spus lupii răpitori că nu își pot pierde mântuirea!

Simuț, degeaba vii cu motive false și texte pe care le-ai strâmbat ca să îți iasă erezia adevărată, pe Dumnezeu nu Îl poți înșela. Poți fi disperat să găsești motive mincinoase cât vrei, că ce ai pierdut nu vei mai avea înapoi! Dacă păcătuim cu voia …. Știi că dacă Dumnezeu te ține în viață până în vremea anticristului, nu vei putea scăpa de ștampila 666, și ceilalți eretici la fel, slăvit să fie Dumnezeu pentru aceasta. Aleluia. Amin. Vă va judeca Cel Răstignit!

Ciprian Simut says:
Julius 10, 2010 at 11:39 am
daca e un legamant: intram in legamant, iesim din el, semnam, apoi stergem, apoi iar semnam? cate copii are legamantul acesta?
ce prevede nou legamant daca una din parti decide sa il incheie? – Se vede că nu vrea să vadă ceea ce Biblia spune așa de clar:
Evrei 10.26. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27. ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30. Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31. Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
Cei care răspândesc erezii nimicitoare își pierd mântuirea, pentru căc ucid suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii! În veșnicie vor fi împreună cu sufletele ruinate de ei!

Să îi mustre Dumnezeu pe ereticii satanei și să îi împiedice să răspândească învățăturile dracilor și așa să nenorocească sufletele oamenilor!

Plângeți-vă la satana să vă ajute

După incendiul de la ”concertul” Colectiv, niște zăpăciți au bântuit prin București cu o pancartă pe care au scris că în România sunt 18000 de biserici și 450 (?) de spitale, și frații lor mor pe asfalt (sau așa ceva).

Sataniștilor, plângeți-vă la satana, că pe el l-ați slujit!