Harul te mântuie doar dacă și după ce ai umblat practic cu Domnul, până la capăt!

Matei 27
22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.
23 Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24 Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”
25 Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”
39 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap
40 şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”
41 Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:
42 „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
43 S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”
44 Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
45 De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
50 Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51 Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52 mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
53 Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

Știm că Legea veche a fost dată ca oamenii să cunoască că sunt păcătoși. Nu au avut ajutor de sus și nu au putut fi mântuiți prin Legea veche. Au existat oameni care au trăit sub Legea dată prin Moise și să fi fost mântuiți? Au fost, cei care au umblat cu Domnul, până la capăt! Și nu tot prin har au fost mântuiți?! Acum unii ar vrea să ne învețe că poți fi mântuit așa, numai pe moment, să crezi și gata (numai prin har), fără să mai umbli cu Domnul, în har. Apoi nu vei fi judecat, că ai crezut pe moment și ai fost (deja) mântuit pe veci. Nici nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, că dacă faci (dacă vrei să umbli cu Domnul, să fii mai bun) vrei să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie și aceea nu este mântuire (numai ei sunt mântuiți pe la curve, când se îmbată, droghează, fac avorturi, fiind asigurați pe veci în Cristos).

În text ni se spune că multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat – harul adus prin Jertfa Domnului Isus și-a extins lucrarea și asupra celor din vechime. Asupra cui: multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat – nu i-a căutat harul prin șanțuri etc. Harul s-a extins doar asupra celor care, fără Duhul Sfânt, împotriva firii lor pământești, au umblat cu Domnul practic! De exemplu asupra lui Avraam / vedeți articolul /

Geneza 18
17 Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… întâi umbli cu Domnul, practic, cu faptele tale și apoi aștepți să fii mântuit, la urmă (scăpat de mânia lui Dumnezeu).

Harul s-a întors în timp (Dumnezeu nu este cuprins în timp) și a oferit mântuire doar celor care au umblat cu Domnul – este vorba despre harul pe care îl avem noi acum. Nu există mai multe feluri de har: unul care i-a mântuit doar pe cei care au umblat cu Domnul și un har care dă mântuirea ușuratică, pe veci, numai să crezi (apoi nu mai contează ce faci, că nu este cădere din har). (”Harul” care dă mântuirea ușuratică nu este real, este numai înșelătoria satanei).

Harul este același și oferă mântuirea strict numai celor care umblă cu Domnul, până la capăt!

Reclame

Jertfa și Învierea Domnului Isus sunt de folos doar celor care umblă cu Domnul!

1 Petru 1
11  Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. 
12  Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13  De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
14  Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15  Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16  Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17  Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18  căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19  ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
20  El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi
21  care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

Încă un text în Biblie care este opus teologiei false cu mântuirea ușuratică a celor care cred că au primit mântuirea definitivă și deplină, pe veci, doar în momentul în care au crezut și care zic că mântuirea ta nu depinde de tine, că ești mântuit deja pe veci fără fapte, că nu vei merge la Judecata finală ca să fii judecat după răul sau binele pe care l-ai făcut, fiind deja trecut de la moarte la viață și atât (erezie numită monergism – mântuirea prin harul ieftin). (Unii au luat-o razna și au ajuns mai rău decât erau la început, pentru că au crezut erezia mântuirii pe veci și au făcut orice).

Vedem și în acest text că Jertfa și Învierea Domnului Isus au efect numai asupra celor care umblă cu Domnul – eu nu am găsit nicăieri în Noul Testament vrăjeala cu mântuirea ușuratică pe veci. Dimpotrivă, Biblia ne spune că am intrat în har ca să umblăm cu Domnul, în har, până la capăt, la harul viitor din versetul 13.

Nici în Legea harului, pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat și ne cere același lucru ca celor din vechime, să umblăm cu El, dar acum avem ajutor de sus – acest ajutor este harul.

Vei fi cu cel pe care l-ai ales, l-ai urmat și l-ai slujit!

Acum harul încă îți mai poate fi de folos ca să umbli cu Domnul. Curând, harul se va termina, Mântuitorul va deveni Judecător și vei primi ceea ce ți-ai ales (nu ce ai avut pretenția că ești mântuit pe veci și atât):

Apocalipsa 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc – și oricine căruia i-a fost șters numele din Cartea Vieții, pentru că a părăsit calea dreaptă și îngustă a Domnului:

Romani 11
20 … tu stai în picioare prin credinţă (prin credința care este trăită practic, doar aceasta contează, vedeți Iacov 2 și alte texte, de exemplu eroii credinței din Evrei 11 și-au trăit practic credința lor): nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – Dumnezeu nu S-a schimbat față de cum era în vremea Legii vechi și îl va judeca pe fiecare după faptele lui, nu după vorbele cu mântuirea care este fără fapte și care nu se poate pierde! Atunci vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Mântuirea prin harul ieftin vs. mântuirea trăită până la capăt

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
27 Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!”
28 Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

Duhul necurat a ieșit pentru că a fost alungat de Duhul Sfânt la pocăința inițială (când fiecare a primit Duhul Sfânt), dar apoi omul nu a trăit cu Domnul și Duhul Sfânt a plecat. La întoarcere, duhurile rele nu L-au găsit pe Duhul Sfânt în om și au putut intra (primul duh rău, pentru că nu L-a găsit pe Duhul Sfânt în om, nu a pierdut ocazia să mai ia alte duhuri rele, ca să se asigure că apoi îl vor ține în înșelarea și în stăpânirea lor pe acel om, care a intrat pe calea mântuirii). După ce au primit învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică (numai să crezi și atât) pe veci, unii au făcut orice și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați etc. Au crezut (inițial) degeaba, ne spune Biblia.

Dar vedem că exact în versetele următoare, Domnul Isus spune ce să faci ca să ajungi la destinația fericită (la mântuirea finală): „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!Ce ne învață Cuvântul care trebuie ascultat și trăit practic, pentru fericirea veșnică (Ioan 3.36 cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viața veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el) am scris în articolul Cum să nu-ți pierzi mântuirea.

Umblă cu Domnul până la capăt, pentru că doar așa vei putea ajunge la țintă, în partea fericită a veșniciei!

Monergism (mântuirea pe veci)

Opus parteneriatului între Dumnezeu și oameni în mântuirea lor (sinergismul), monergismul zice că numai de la Dumnezeu este mântuirea și aceasta nu se poate pierde. Ca orice erezie, este luată mai mult sau mai puțin în serios de proprii adepți. Cei mai fanatici zic că oamenii nu au nimic de ales și de făcut în mântuirea lor, că a mers harul ”suveran” și ”irezistibil” peste ei, i-a mântuit și nici nu mai contează pe cine slujesc, că mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde.

Mântuirea este numai prin credință, deși Iacov 2 descrie această credință ca a dracilor și care nu mântuie (la îndreptățirea inițială și noi trebuie să ne facem propria îndreptățire, prin faptele noastre, scrie în același capitol – căutați dacă nu credeți); mântuirea este numai prin harul ieftin, că ești mântuit și nu mai scapi, mai cu Dumnezeu, mai cu satana, că tot acolo ești (harul biblic este arminist și ne OBLIGĂ să o rupem cu căile lumii și să umblăm cu Domnul, vedeți articolul anterior) – oriunde este vorba despre mântuire prin har chiar dacă nu umbli în har, puteți înlocui termenul har cu termenul drac, fiind vorba despre ceea ce Biblia le numește că sunt învățăturile dracilor.

Cei și mai fanatici cred că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire și pe cei mulți i-a refuzat, în mod arbitrar – nu avem nevoie să ne mântuiască un monstru (vedeți articol).

Evanghelia falsă este ușuratică și nu mântuie!

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. 
3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi
4  că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi
…..
10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.

Romani 6.4 Noi prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Continuarea acestui articol, în care am arătat care este Evanghelia adevărată mântuitoare – cea care te învață să umbli cu Domnul, până la capăt, la finiș. Evanghelia nemântuitoare te învață că odată mântuit ești pe veci mântuit și nu mai contează ce faci (dacă faci ceva sau nu) și cui slujești – se vede că este superficială, ușuratică, falsă. În textul de sus, apostolul Pavel ne prezintă harul adevărat, care l-a învățat să umble cu Domnul și să producă roade vrednice (până la coacerea lor). Harul adevărat ne învață să trăim o viață nouă – acestea sunt obligațiile impuse de harul biblic. Învățăturile harului fals ar avea pretenția că asigură mântuirea orice ar face cei mântuiți: mai cu satan, mai cu Domnul, că oricum nu mai scapi – așa este mântuirea ușuratică.

Dacă harul te învață să umbli cu Domnul până la capăt, este harul adevărat. Celălalt har (ieftin) dă iluzia mântuirii, oferă o mântuire falsă (”degeaba ați mai crezut”).

Cu cel pe care îl slujești aici vei fi în veșnicie!

Renunțarea la umblarea cu Domnul duce la pierderea mântuirii!

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta (Pilda semănătorului): Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.

15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.

Vedem în text:

12 Nu este vorba despre evitarea credinței care îi mântuie pe veci, în acel moment și atât, sunt pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă ei umblă apoi cu demonii, ci Diavolul le ia Cuvântul semănat, ca nu cumva să intre pe calea mântuirii, să rodească și să ajungă să fie mântuiți în partea fericită a veșniciei – așa ne este prezentată credința care poate mântui în final:

13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad – este vorba despre cei intrați pe calea mântuirii (mântuiți inițial), dar care au căzut de la credință și și-au pierdut mântuirea.

În versetul 14: unii care au auzit Cuvântul, cred mai mult timp și încep să facă roade, dar nu suficient de mult timp ca roadele să se coacă – ei umblă cu Domnul, pe calea mântuirii, un timp mai îndelungat, dar nu până la capăt.

Este vorba de pierderea mântuirii (nu doar a roadelor, a răsplătirii în veșnicie), ne spune versetul 12 vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi – este clar vorba despre credința mântuitoare, trăită practic până la capăt cu Domnul pe cale, cu roade vrednice de pocăință, care a dus la mântuirea viitoare, în situația din versetul 15. Versetul 15 opune credința mântuitoare în care umbli practic cu Domnul, până la capăt, cu credința prezentată în versetele anterioare și care nu duce până la finalul alergării, Premiul veșniciei cu Domnul!

Tâlcuirea pildei neghinei
Matei 13
36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
38 Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului:
41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea (trăiesc în fărădelege) – se vede că Dumnezeu se uită la faptele, trăirea fiecăruia și nu poate fi înșelat nici măcar de cei care sunt în perimetrul Împărăției (se cred mântuiți pe moment numai prin credința fără fapte) – știm că Domnul cunoaște pe cei care sunt ai Lui (și după roadele lor)!
42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor – la dreapta judecată, Judecătorul va trimite pe fiecare om în partea de veșnicie cu cel pe care l-a slujit aici pe pământ.
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.

Nu vei ajunge la mântuirea finală fără să umbli cu Domnul!

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

1 Tesaloniceni 4
2  Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus.
3  Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
4  fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,
5  nu în aprinderea poftei, ca Neamurile (cei din lume) care nu cunosc pe Dumnezeu.
6  Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am adeverit.
7  Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
8  De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.

Legea dată prin Moise avea multe pretenții, de exemplu: Levitic 19.11 Să nu furaţi, şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii. Dumnezeu nu S-a schimbat în Noua Lege (a harului în care TREBUIE să umbli, până la capăt, pentru mântuirea ta): 1 Corinteni 6.9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? (vedeți lista din text cu cei care nu vor fi cu Domnul).

Dumnezeu nu și-a schimbat pretențiile între cele două Legi: harul nu oferă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, ci ne oferă posibilitatea să fim mântuiți în final. Persoanele Sfintei Treimi și-au făcut și își fac în continuare partea în procesul nostru de mântuire, avem ajutorul, călăuzirea, energizarea necesare ca să umblăm cu Domnul. Îndreptățirea inițială Îi permite lui Dumnezeu să ne dea Duhul Sfânt ca să umblăm pe calea mântuirii, să ne producem îndreptățirea prin faptele noastre (așa ne spune Iacov 2), să ”ne mântuim”.

2 Tesaloniceni 1
Dumnezeu … 8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos – nu vei ajunge la mântuirea finală fără să umbli cu Domnul!
Unii ne zic că odată mântuit ești pe veci mântuit și orice pedeapsă este dată doar aici pe pământ (din textul de sus Domnul pedepseşte toate aceste lucruri – doar pe moment, aici pe pământ), dar 9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui asta nu este mântuirea pierdută?!

Numai cei care umblă cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt, vor ajunge la destinația fericită!

”Sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori” – dau din gură cu mântuirea pe veci

Tit 1
7 Căci episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav;
8 ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;
9 să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici.
În opoziție cu aceștia:
10 În adevăr … sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
11 cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig murdar, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe.
13 … mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă
14 şi să nu se ţină de basme şi de porunci date de oameni care se întorc de la Adevăr.
16 Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl neagă, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună.

Episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă – opuși celor ai lui Dumnezeu sunt cei care se pretind ca fiind ai lui Dumnezeu, dar nu umblă (nu trăiesc) cu Dumnezeu: cu faptele Îl neagă – ce bine se potrivește această descriere cu cei care delirează cu mântuirea pe veci, fără fapte! Arminiștilor, care pretind umblarea cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală, li se opun cei care propovăduiesc mântuirea ușuratică, pe veci (ești mântuit și atât).

Celor care oferă oamenilor învățătura sănătoasă că doar cei care umblă  până la capăt cu Domnul vor fi mântuiți în final, li se opun cei cu datul din gură: ”sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori, cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig murdar, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe” – învățăturile dracilor, numite cu numele pompos, dar fals, ale harului! Aceia se întorc de la Adevăr la minciunile satanei cu sola gratia (au avut tupeul să numească învățăturile dracilor ale harului, dar ei pot umbla cu satana că ”harul” i-a mântuit pe veci – evident, este vorba despre dracul care îi înșală, nu despre harul adevărat care i-ar învăța să o rupă cu lumea și să umble cu Domnul), sola fide (credința fără fapte este a dracilor și nu mântuie).

14 să nu se ţină de basme şi de porunci date de oameni care se întorc de la Adevăr – mânuirea este numai prin datul din gură cu numai prin har, numai prin credință (vedeți articol).
16 Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl neagă – nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună – faptele bune ale umblării cu Domnul sunt făcute în Adevăr. Chiar dacă fac prozeliți, îi fac ucenici ai propriei erezii nimicitoare că mântuirea este pe moment, pentru veci, apoi mântuirea nu și-o mai pot pierde.

Umblați cu Domnul până la capăt, preocupați-vă de lucrurile de sus, nu de cele de jos și nu vă luați după cei despre care Biblia spune ”sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori” (dau din gură cu numai prin har, numai prin credință) ca să nu fiți cu ei în chinul veșnic!

Episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, să se ţină de Cuvântul adevărat, nu după mântuirea pe veci!

Tit 1
7 Căci episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav;
8 ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat,
9 să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă, pentru ca să fie capabil să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să-i înfrunte pe potrivnici.

Episcopii administratori ai satanei au răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, cunoscută ca odată mântuit pe veci mântuit. Ești pe deplin asigurat în Cristos (solus Cristus) chiar dacă umbli cu demonii. Dacă încerci să faci ceva pentru mântuirea ta, aceea nici nu mai este mântuire, pentru că încerci să îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie. Mântuirea este numai prin credință (știm că este credința dracilor, care nu mântuie, ne spune Iacov aici), numai prin harul în care nu trebuie să umbli. Și nu și-au dat seama că dacă umbli cu demonii (crezându-te pe deplin asigurat în Cristos), îi ajuți pe demoni să te mântuie (au mântuit până acum pe cineva?).

Episcopul, ca administrator al lui Dumnezeu, să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura sănătoasă – am arătat că Biblia nu obligă pe nimeni la mântuire, ci doar dă înțelepciunea care poate să ducă la mântuirea finală (2 Timotei 3.14-17), iar învățătura sănătoasă creștină este că mântuirea este un proces, o alergare după reguli pentru Premiu, nu este o iluzie, că doar te-ai mântuit și nu mai scapi. Mântuirea adevărată nu are nimic ușuratic! Despre procesul de mântuire cu timpurile mântuirii vedeți aici.

Iar minte Biblia?

2 Timotei 4.18 Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Conform învățăturii dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde, odată intrat pe calea mântuirii, poți face orice, că mântuirea îți este  asigurată în Cristos (chiar umblând cu demonii, solus Christus).

Învățătura arministă a Biblei ne spune că mântuirea este un proces (și din orice proces se poate ieși): am intrat numai prin credință și prin har pe cale, umblarea cu Domnul este asemănată cu o alergare sportivă, până la mântuirea viitoare, cu Domnul în veșnicie – această mântuire la timpul viitor este în versetul de sus (vedeți aici despre timpurile mântuirii – mântuirea este un proces).

Și în acest verset, apostolul Pavel (cel care a alergat conform regulilor pentru premiu) speră că Dumnezeu îl va mântui – nu se credea mântuit pe veci numai prin datul din gură cu credința teoretică, numai prin harul în care nu umblă.

Filipeni 3
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi

O fi mințit Biblia și apostolul Pavel nu o fi aflat de mântuirea pe veci?

Vei fi cu cel pe care l-ai urmat (l-ai slujit)

Matei 3
2 El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”.
5 Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el
6 şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
7 Dar când a văzut că mulţi farisei şi saduchei vin să primească botezul lui, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? – au vrut să fie mântuiți pe moment, pentru veci, numai prin har, numai prin credința dracilor (care știm că nu mântuie)
8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam – apartenența la poporul ales nu mântuie!
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc.
11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel care vine după mine este mai puternic decât mine şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

Cei care ar vrea să ne impună mântuirea pe veci zic că odată mântuit ești pe veci mântuit și nu prea mai contează ce faci, că nu există cădere din har (mântuirea nu se poate pierde). Cei mai fanatici zic chiar că dacă încerci să faci fapte bune, aia nici nu este mântuire, pentru că îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie.

Am văzut în articolul precedent că am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul (Dumnezeu nu separă credința de fapte, vedeți și Iacov 2), și în acest text vedem același lucru:
versetul 2 pocăința pentru ajungerea în Împărăția lui Dumnezeu v 8 constă în umblarea cu Domnul, practic, cu fapte (roade vrednice de pocăință)
versetele 9, 10 și 12 ne arată că cei care nu umblă cu Domnul vor ajunge în partea rea (necâștigătoare) a veșniciei (cu cel rău, pe care l-au slujit). Învățătura Bibliei este opusă mântuirii ușuratice, pe veci, numai prin har dacă nu umbli în har. Nu este reală erezia că poți fi mântuit fără să umbli cu Domnul.

La ce duce credința numai teoretică (nepusă în trăirea zilnică):
orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc – este vorba despre focul veșnic:
pleava o va arde într-un foc care nu se stinge

Merită?

Eticheta nu mântuie și Dumnezeu nu poate fi înșelat!

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele – și vedem cât de bine se potrivesc cele scrise cu vremea noastră:
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă (etichetă) de evlavie, dar negându-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Este clar că se referă la frați, la cei veniți la mântuire, care au intrat numai prin har pe calea mântuirii, dar care nu umblă cu Domnul, în har; nu la cei din lume (pe ei nu îi intereseză evlavia). Deci între frați există oameni care au doar un aspect de evlavie, ca o etichetă strălucitoare pe o conservă stricată! Apostolul nu îi felicită pe cei care au aceste trăsături (că sunt mântuiți pe veci și nu își pierd mântuirea), ci îl îndeamnă (îi poruncește) să se îndepărteze de acești frați (să nu aibă nimic de-a face cu ei).

1 Corinteni 5
9 V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii (cu cei care trăiesc ca cei din lume)
10 Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
11 Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este ca cei din lume …. – pe care nu îi felicită pentru că sunt odată mântuiți, pe veci mântuiți (odată în Cristos, pe veci în Cristos – chiar umblând cu demonii)

După apariția și răspândirea ereziei nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii au luat-o razna, crezând că pot face orice și au făcut orice și starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi – este clar vorba și despre aceștia în textul de sus. Aceia trebuie îndepărtați din comunitățile lor, nu felicitați pentru că se cred mântuiți pe veci! Altfel, ei otrăvesc comunitățile!

Versete care descriu mântuirea pe veci și ce produce ea

Un text în care sunt descrise acțiunile unor lupi răpitori din zilele noastre:

2 Timotei 2
16 Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti – profunzimea procesului de mântuire a fost înlocuit de eretici cu mântuirea ca o vorbă goală, fără conținut: ești mântuit numai într-un moment, pentru veci. Se observă că orice învățătură opusă harului (Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat 12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie) este lumească, de la satana; de la satana sunt învățăturile dracilor numite ale harului – harul ușuratic oferă mântuirea iluzorie, de care nu mai scapi, nici să vrei; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu – unii au ajuns să facă orice (chiar mai rău decât unii din lume) și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi – pentru că nu au umblat în harul adevărat, dar dau din gură cu mântuirea este numai prin Cristos!
17 Şi cuvântul lor va roade ca cangrena – ucide sufletele unora veniți la mântuire, intrați pe calea mântuirii, pentru că promite mântuirea fără pocăință (sau doar cu pocăința de la început, dintr-un moment și atât). Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet,
18 care s-au abătut de la adevăr – puneți numele celor pe care Biblia îi numește lupi răpitori. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora – se potrivește și cu ce ceea ce fac lupii răpitori în zilele noastre, schimbă credința arministă cu roade vrednice de pocăință în credința dracilor (care nu mântuie)
19 Totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigilul acesta: Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui – după roade îi cunoaște acum Matei 7.16, după faptele lor vor fi judecați Apocalipsa 20.10-15 (nu după autoînșelarea cu mântuirea pe veci) şi: Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! – această învățătură este arministă și este opusă învățăturii cu mântuirea ușuratică (numai prin harul în care nu trebuie să umbli, numai prin credința teoretică, numai prin Cristos)
15 Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept (corect, sensul este: care zidește după dreptar, face făgașuri în care vor merge roțile) Cuvântul adevărului – opus minciunilor satanei (învățăturile dracilor fals numite ale harului) este Cuvântul care ne prezintă mântuirea ca un proces, alergarea pentru premiu! Opuși lupilor răpitori care propovăduiesc mântuirea ușuratică prin harul ieftin sunt învățătorii adevărați și toți vor sta înaintea lui Dumnezeu: unii pentru chin veșnic mai aprig, alții vor împărăți cu Domnul în veșnicie.

Ce alegi? Cui ai slujit, cu acela vei fi.

Duhul Sfânt nu produce erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci

2 Timotei 2
13 Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus – am arătat că dreptarul (etalonul) învățăturilor sănătoase se referă la umblarea celor intrați pe calea mântuirii, cu Domnul până la capăt – așa cum întreaga Biblie există ca să ne învețe să umblăm cu Domnul (nu să ne pretindem mântuiți pe veci, numai prin harul din care poți ieși, că oricum nu ai ce pierde; numai prin credința fără fapte): vedeți capitolul următor, versetele 14-17, în versetul 15 ni se spune despre înțelepciunea care duce la mântuirea viitoare finală
14 Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi – în unii care s-au crezut mântuiți pe veci și au făcut orice (și au ajuns mai răi decât la începutul umblării lor cu Domnul, pe calea mântuirii), locuiește cel rău și viclean, tatăl minciunilor viclene și al ereziilor nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde! Dacă învățătura dracilor cu mântuirea pe veci ar fi fost de sus, și-ar fi făcut adepții mai sfinți, nu mai răi, așa cum i-a nenorocit pe unii!

Duhul Sfânt nu îi călăuzește pe creștini prin birturi, la curve, la jocuri de noroc etc, că nu își mai pierd mântuirea!

Cum se pierde mântuirea (răsplata alergării cu Domnul)

2 Timotei 1
1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus, 2 către Timotei, copilul meu preaiubit – epistola este adresată lui Timotei (care era intrat pe calea mântuirii) și, fiind în Noul Testament, tuturor fraților, nu lumii

2 Timotei 2
1 Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus – Timotei era deja intrat în har
11 Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.
12 Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Opoziția: Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi – numai cei intrați în har, pe calea mântuirii, se pot lepăda de Domnul; nu se pot lepăda cei din lume (care nu Îl au pe Dumnezeu)!

12 Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El – este evident că se referă la cei care umblă pe calea mântuirii (adică sunt în proces de mântuire, cu Domnul) și care, dacă vor umbla până la capăt cu Domnul, vor ajunge să fie cu Domnul în veșnicie. Iar partea a doua a acestui verset face opoziția: Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi – este vorba despre cei intrați pe calea mântuirii și care nu vor ajunge să împărățească cu Domnul; deci ne arată cum putem să părăsim alergarea pentru premiu (răsplată), să ieșim din procesul mântuirii, adică să ne pierdem mântuirea (dacă renunțăm la umblarea cu Domnul).

Și atunci cum nu există cădere din har?!

Cine luptă la jocuri nu primeşte neapărat cununa învingătorului – chiar dacă el crede că a câștigat deja mântuirea pe veci (numai prin harul în care nu umblă, numai prin credința fără fapte, numai prin Cristos dacă umblă cu lumea)

2 Timotei 2
4 Nici un soldat nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui care l-a înscris în armată.
5 Şi cine luptă la jocuri nu primeşte cununa învingătorului, dacă nu s-a luptat după reguli.
6 Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.
7 Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.

După ce am văzut cum în 2 Timotei capitolul 1, apostolul Pavel (inspirat de Dumnezeu) ne-a prezentat umblarea cu Domnul ca pe o alergare pentru răsplată (premiu), acum ne prezintă mântuirea trăită la timpul prezent (mântuirea ca proces) ca respectarea unor reguli: să nu faci fapte rele și să faci fapte bune.

Nici un soldat nu se încurcă cu treburile vieţii se referă la ruperea de lume.

Şi cine luptă la jocuri nu primeşte cununa învingătorului – chiar dacă crede el că a câștigat (așa cum unii se cred deja câștigători, mântuiți pe veci), dacă nu s-a luptat după regulinu le este de folos ipoteza mântuirii pe moment, pentru veci!

”Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti”

De ce alerga apostolul Pavel pentru răsplată? Vedeți în articolul anterior ce ar fi pățit dacă nu ajungea la țintă (la mântuirea viitoare)!

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am considerat ca o pierdere, de dragul lui Cristos.
8 Chiar şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de valoarea nespus de mare a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El le-am pierdut pe toate şi le consider ca un gunoi, ca să-L câştig pe Cristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o dreptate a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se primeşte prin credinţa lui Cristos, dreptatea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui,
11 ca să ajung cu orice preţ, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

Dacă ar fi abandonat alergarea, ar fi fost judecat după Legea dată prin Moise, care nu a salvat pe nimeni!

Harul ne-a fost dat în Cristos Isus ca să umblăm până la capăt cu Domnul, în har

2 Timotei 1
9 Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de începutul veacurilor,
10 dar care a fost revelat acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre – este vorba despre trecerea de la Legea dată prin Moise (a ritualurilor, faptelor și jertfelor de animale) la Legea nouă (care fiind Lege, are cerințe care trebuie respectate). Nu este necesar să-L îmbunezi pe Dumnezeu, nici să îți plătești iertarea necesară. Că Dumnezeu ne-a mântuit se referă la intrarea noastră pe calea mântuirii, la iertarea trecutului, nașterea din nou de sus, nu la mântuirea ușuratică, că ești mântuit și atât (așa au crezut cei numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere”, vedeți articolul ).

după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de începutul veacurilor – înainte de facerea lumii, Dumnezeu a rânduit, planificat, hotărât existența unui al doilea grup prin care să Se reveleze lumii și să ofere mântuirea – la aceasta se referă harul, la posibilitatea mântuirii, oferită tuturor oamenilor. Cristos a plătit prețul, Duhul Sfânt ne ajută să facem ce nu au reușit cei din vechime (pentru că firea pământească nu i-a ajutat), să umble cu Domnul.

harul … a fost revelat acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie – să poți face orice nu este viață și neputrezire! ”Mântuirea pe veci” orice ar face oamenii apoi este de la satana (o iluzie) și i-a convins pe unii să se întoarcă să-l slujească pe satana cel rău și viclean!

Aceasta este mântuirea la timpul trecut; vedem în text și mântuirea la timpul prezent:

5 Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută (reală, trăită practic, cu Domnul!), care s-a aflat întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine – nu am găsit nicăieri în Biblie să fie lăudată credința prefăcută, adică netrăită practic!
6 De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele – și să umbli cu Domnul.

1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voia lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii care este în Cristos Isus,
2 către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!
promisiunea vieţii se referă la mântuirea viitoare – în Biblie (arministă), mântuirea finală este un premiu pentru care TREBUIE să alergi, să lupți (nu să te crezi mântuit pe veci și gata)!

Unii au crezut teologia ”științifică” falsă și au părăsit credința adevărată!

1 Timotei 6
20  Timoteie, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel,
21 pe care au mărturisit-o unii, şi au rătăcit cu privire la credinţă.

Unii au luat de bună știința falsă (prin care oamenii au încercat să arate că Dumnezeu nu există și să îl înlocuiască pe Dumnezeu cu filozofii false).

Prin ”știința” falsă, demonii îi înșală pe oameni, de exemplu prin învățăturile dracilor (numite fals ale harului) care te învață că vei fi cu Domnul chiar dacă umbli cu demonii (nu degeaba se numesc învățăturile dracilor). Este suficient să vedem cum cei reduși intelectual (nu și-au dezvoltat inteligența, Dumnezeu le-a dat-o dar ei nu s-au obișnuit să o folosească) extrag versete din text și le dau alte sensuri, ca să le iasă lor ca adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci! Iar cei mai reduși, când dau în fanatism delirează cu doctrinele dracilor, care cred ei că sunt o justificare pentru mântuirea care nu se mai poate pierde!

Vedeți aici câteva articole despre falsificarea Bibliei spre învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, ca să vedeți că știința ereticilor este falsă!

Ce pățesc cei care renunță la Adevărul necesității umblării cu Domnul până la capăt, pentru mântuirea pe veci? Ni se spune în versetul 21 că au rătăcit cu privire la credinţă. Și atunci cum nu se mai poate pierde mântuirea?! Iar doctrinele dracilor (ale înșelătoriei numită ale harului) zic că Dumnezeu nu i-a ales, adică nu i-a vrut pocăiți și mântuiți (dracii nu îi vor mântuiți, nu Dumnezeu!).

Nu primiți învățăturile dracilor că credința ușuratică (fără trăirea cu Domnul prin fapte reale) mântuie! Mântuirea nu poate fi numai prin credința doar teoretică, numai prin harul pe care l-ai părăsit!

Unii s-au întors să-l urmeze pe Satan – și cum nu se poate pierde mântuirea?

Am văzut în articolul anterior despre văduve.

1 Timotei 5
3 Cinsteşte pe văduvele care sunt cu adevărat văduve:
10 să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să-i fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor în orice faptă bună – nu există mântuire fără fapte, fără roade vrednice de pocăință!

Cum era să facă deosebirea între văduve? După roade: să fie cunoscută pentru faptele ei bune, pentru umblarea cu Domnul, nu pentru mântuirea superficială (pe veci, că ești mântuit și nu mai scapi):

11 poftele le despart de Cristos – nu seamănă cu mântuirea asigurată pe veci (solus Christus)
15 căci unele s-au şi întors să-l urmeze pe Satan – este vorba despre cele intrate pe calea mântuirii (epistolele sunt adresate fraților, nu lumii). Și cum nu se poate pierde mântuirea? Satan a mântuit pe cineva în veșnicia fericită?!

Cei intrați pe calea mântuirii, dar dedați la plăcerile lumii, măcar că trăiesc, sunt morți față de Dumnezeu

1 Timotei 5
Apostolul Pavel îl învață pe Timotei să facă diferența între văduve, dar se vede că este valabil pentru toți cei intrați pe calea mântuirii (epistolele sunt adresate fraților, nu celor din lume).
3 Cinsteşte pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.
4 Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi, întâi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
5 Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu şi stăruie, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni – cei considerați cu adevărat creștini sunt cei care umblă cu Domnul (aleargă pentru Premiul final ceresc, își lucrează propria mântuire / vedeți articolul / ).
6 Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă – se referă la cele pretinse creștine!

Cei care au intrat pe calea mântuirii, dar s-au dedat la plăcerile lumii, chiar dacă trăiesc (în trup), sunt morți (față de Dumnezeu) – și atunci unde mai este mântuirea pe veci?

Mântuiții pe veci ar vrea să vă învețe că puteți ajunge la premiu fără alergare!

1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

6 Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum.
7 Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios.

În vremea noastră, unii se leapădă de credința mântuitoare (trăită practic) pentru iluzia mântuirii pe veci, superficială, care este a dracilor și nu mântuie, ni se spune în Iacov 2. Învățătura arministă este înlocuită cu învățăturile dracilor că mântuirea este NUMAI prin har, fără să umbli neapărat în har (că ești mântuit deja și nu mai scapi, nici să vrei).

Buni slujitori ai lui Cristos sunteți dacă vestiți evanghelia adevărată, că mântuirea este un proces, că cei intrați în har trebuie să umble în har până la capăt, cum făcea apostolul Pavel (nu există mântuire ușuratică în Biblie):

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu descalificat (din procesul de mântuire).

7 Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti – sola fide, sola gratia. Caută să fii evlavios – Evrei 12.14 Urmăriţi (hăituiți) sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul – nici cei care se pretind mântuiți pe veci?! Minte Biblia sau mint ereticii? Datul din gură nu a mântuit pe nimeni (că harul este numai mântuirea în dar, că mântuirea ta nu depinde de tine, că nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta și alte drăcovenii ale demonilor). Dacă nu mai participi la alergare, adio premiul alergării!

1 Timotei 4: învățăturile dracilor!

Continuăm cu Prima epistolă către Timotei:
1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă (în Biblie numai credința trăită practic, în umblarea cu Domnul, contează, de exemplu vedeți Iacov 2 și alte texte, deci despre această credință este vorba și aici), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.
În vremea noastră, unii se leapădă de credința trăită practic, singura care mântuie, pentru credința teoretică, care nu mântuie.
Învățăturile dracilor: Mântuirea ușuratică este pe moment pentru veci, numai prin credința teoretică (care este și a dracilor și nu mântuie); numai prin harul fals, care este un fel de iluzionism (că scoți un iepure din pălărie) și care este opus harului biblic arminist (care ne cere neapărat să umblăm cu Domnul, până la capăt); mântuirea este numai prin Cristos, apoi poți să umbli cu satana, că oricum nu îți mai poți pierde mântuirea; au falsificat spiritul Bibliei, chiar și conținutul (textul) ei ca să le pară adevărată erezia și astfel, prin sola Scriptura falsificată au înlocuit o Tradiție cu alta, care conține erezia nimicitoare că mântuirea nu se mai poate pierde!
Nu îi credeți pe cei care vorbesc minciunile demonilor, cu mântuirea pe veci!

Ar fi fost mai bine, pentru cei care au plecat din har, să nu fi intrat pe calea mântuirii

2 Petru 2
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Despre cine este vorba? Despre frații care au plecat din har:
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
Dacă ”au scăpat de întinăciunile lumii prin cunoașterea Domnului”, este în mod clar vorba despre cei care au intrat pe calea mântuirii. Versetul 21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată ne spune că mai bine n-ar fi venit la mântuire decât să plece apoi! De ce ar fi fost mai bine să nu fi fost născuți din nou de sus (regenerați), iertați de trecutul lor? Pentru că starea lor ajunge să fie mai rea decât la început și vor avea mai multă osândă (dacă nu se întorc pe cale, dacă mai pot, dacă nu sunt suficient de împietriți).

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc – veșnic!

Evrei 10
26 Căci, dacă continuăm să păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului (Sângele Legământului Harului adevărat, care nu este ușuratic!), cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” – va judeca după Legea veche pe cei care au plecat din Legea harului!
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – mai ales în veșnicie!

Mântuirea cu fapte (prin umblarea cu Domnul)

Postez din nou despre legătura dintre mântuire și fapte, citez din învățătura unui pastor:

”In problema faptelor exista doua greseli insuflate de Diavol. El vine la noi sa ne amageasca si sa ne opreasca de la mantuirea frumoasa pe care ne-a pregatit-o Dumnezeu. Pentru cei ce se apropie de mantuire, diavolul zice: „Mai intai trebuie sa faceti fapte, multe si foarte grele”, cand de fapt Dumnezeu nu vrea sa facem nimic, ci doar sa credem. Pentru cei ce au primit mantuirea, diavolul are o alta inselatorie: „De-acum, voi nu mai trebuie sa faceti nimic! Ati fost mantuiti prin har si aceasta va este de ajuns pentru vesnicie.” Observati greseala: „Fapte inainte de mantuire” si „Nici un fel de fapte dupa mantuire”.

Biblia spune exact invers! Mantuirea nu se obtine prin fapte, „ca sa nu se laude nimeni”. Dar am fost mantuiti pentru „faptele bune pregatite mai dinainte de Dumnezeu, ca sa umblam in ele”. Fara credinta, faptele sunt sterile si nu produc mantuirea; fara fapte, credinta este moarta. La intalnirea cu Christos trebuie sa ai credinta, in umblarea cu El trebuie sa dai dovada de ascultare!”

Traducere corectă Ioan 3.36 Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.”

Harul fals poate aduce mai multă osândă în veșnicie!

2 Petru 2
Despre cei care propovăduiesc învățăturile dracilor (tupeul lor satanic îi face să le numească ”învățăturile harului”)
15  După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
17  Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18  Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – ”învățăturile harului” (har în care, dacă ai intrat pe moment, nu mai contează ce faci, pe care stăpân îl slujești), momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire (au scăpat din lume) – poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde, este pe veci, ești pe veci asigurat în Cristos, solus Christus

Despre cei care au trăit erezia nimicitoare:
19  Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20  În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21  Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese datăvedeți și Evrei 10 , unde scrie că și-au adăugat și mai multă osândă!
22  Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – ce face ”mântuirea pe veci” din cei care o cred și o trăiesc!

Harul fals

Protestanții adevărați (originali) au adăugat umblarea cu Domnul la teologia teoretică, și această umblare i-a mântuit.

În zilele noastre, tot felul de fanatici au vrut să își ia și să ne ofere o mântuire ușuratică (au uitat de faptele protestanților pentru că nu i-a interesat spiritul reformei, ci și-au luat ce le-a plăcut, adică și-au dat învățături după poftele lor – pentru ei reformat (baptist etc) nu înseamnă decât că ești mântuit pe veci și atât).

Să vedem un astfel de individ, care ne prezintă harul fals (cu mântuirea pe veci):

Mărețul împotrivitor al Adevărului ne prezintă ceea ce numește ”har”, dar fiind vorba despre harul ușuratic (pretinde că oferă mântuirea pe moment pentru veci, că ești mântuit și atât), acest har este fals.

”Harul pune accent pe ceea ce face Dumnezeu, şi anume că El a pus în contul nostru ţinerea legii de către Hristos” – Sola fide, sola gratia, mântuirea numai prin har, numai prin credință este o iluzie: Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere pe cei care credeau că vor fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică. Iacov, inspirat de Dumnezeu a numit această credință a dracilor, care nu mântuie! Harul arminist constă în ceea ceea ce a făcut și face Dumnezeu ca să permită intrarea noastră pe calea mântuirii (nașterea de sus) și umblarea cu Domnul. Cristos nu ține Legea în locul nostru, ci Jertfa, Învierea, trimiterea Duhului Sfânt fac posibilă intrarea și umblarea în har (în Legea veche oamenii nu au putut umbla perfect cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat, acum avem ajutor și călăuzire de sus).

”Harul pune accent pe persoana lui Hristos, în ceea priveşte trăirea mântuirii” – după ce lupii răpitori au adus din America etc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii care erau intrați pe calea mântuirii au făcut ce au vrut (că nu-și pierd mântuirea) și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați scandalagii etc. Doar satana (sola satana) îi poate îndobitoci pe lupii răpitori să zică solus Cristus.

”Harul exclude orice merit al omului” – Harul biblic arminist oferă mântuirea tuturor și ne obligă să renunțăm la lume și să umblăm cu Domnul: Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

”Harul dă mântuirea în dar” – Harul obligă la umblarea cu Domnul până la mântuirea finală. Mântuirea arministă nu este o luare de prizonieri, că Dumnezeu te-a închis în trenul mântuirii (numai prin har, numai prin credință) și poți face orice. Dumnezeu, prin LEGEA harului (care are cerințe care trebuie respectate) face posibilă mântuirea noastră, nu obligă pe nimeni să fie mântuit.

”Harul îi face desăvârşiţi (maturi) pe cei ce îl primesc, deoarece transferă asupra lor sfinţenia lui Hristos, prin puterea Duhului Sfânt” – Harul adevărat Biblic este arminist și ne obligă să umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală viitoare. Duhul Sfânt îi călăuzește pe cei mântuiți pe veci prin birturi, la curve etc, că ei nu își mai pierd mântuirea – halal maturitate cu așa tentativă de ”mântuire”.

”Harul îl ridică pe păcătos din orice fel de stare” – de sub masă când e turmentat, drogat etc? Și îl caută când e băut la curve (că așa a făcut tatăl din pilda fiului pierdut?! / vedeți pilda / )

”Harul îl duce în cer pe cel mântuit” – mântuirea este un proces (vedeți sus în meniu articolele): am intrat în proces de mântuire, umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei!

”Harul îndreaptă spre îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu” – Dumnezeu nu îi va duce în cer pe cei ”mântuiți pe veci” care bântuie băuți la curve, fac avorturi etc că nu își pierd mântuirea, dacă aceștia nu vor să meargă cu Domnul!

Harul adevărat biblic (arminist) a făcut posibilă mântuirea noastră, numai prin umblarea noastră până la capăt, în HAR, cu Domnul!

Despre nebunia renunțării la arminism. Este mai de folos lumina (umblarea cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei) decât întunericul ereziei nimicitoare!

Ştiati că…
… nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic? – Proverbele 9:13 – odată mântuit ești pe veci mântuit au repetat la nesfârșit ereticii veniți din America, care ne-au spurcat religia, după revoluție
… cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie? – Proverbele 14:24 – chiar Biblia le numește Doctrinele dracilor (ale harului-fals, care promit mântuirea, orice ai face!)
… nebunia poate fi o pedeapsă, dată de Dumnezeu în urma neascultării? – Deuteronomul 28:28 – satana ia mințile celor care au ales erezia nimicitoare a mântuirii pe veci; Dumnezeu îi lasă (nu îi ține) în împietrire
… puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava? – Eclesiastul 10:1 – nu, dacă pastorii baptiști i-ar fi dat afară pe eretici
… dacă îţi înveseleşti trupul cu vin stărui astfel în nebunie? – Eclesiastul 2:3 – mântuirea nu se poate pierde hâc hâc lăi lăi lăi, așa că ce mai contează ce faci?! hâc
… mândria te poate împinge la fapte de nebunie? – Proverbele 30:32 – unii dintre cei care au primit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde au ajuns din rău în mai rău (cum scrie Biblia, starea lor de la urmă a ajuns să fie mai rea decât la început, înainte de a face pe pocăiții). Unii s-au îngâmfat și s-au pretins mântuiți pe veci și au făcut orice. A mers dracul suveran și irezitibil peste ei și i-a mântuit pe moment pentru veci cu mântuirea ușuratică.
… gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie? – Proverbele 15:14 – sola gratia, sola fide, apoi poți umbla cu demonii (care te-au înșelat, că mântuirea nu se mai poate pierde)
… nebunia este o bucurie pentru cel fără minte? – Proverbele 15:21 – i-am văzut pe fanatici cum delirează cu ”învățăturile harului” care dau mântuirea pe veci numai prin har, dar fără să umbli în har
… nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui? – Proverbele 19:3 – vedeți articolul Monstrul numit Dumnezeu și veți înțelege ce blasfemiatoare este învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire, că nu i-a vrut pe ceilalți, pe care i-a condamnat să trăiască în păcat și la chin veșnic, fără să îi întrebe măcar dacă vor mântuirea!)
înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul? – Eclesiastul 2:13 – da, pentru arminiști! Credința curată (învățătura sănătoasă) a fost dată sfinților ca să umble cu Domnul, nu să facă orice, că mântuirea nu se mai poate pierde.

Da, este mai de folos lumina (umblarea cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei) decât întunericul ereziei nimicitoare!

(sursa ca în articolul trecut)

Învățătura sănătoasă a Bibliei: Despre sfinţire…

Tit 2.1  Tu însă, vorbește lucruri cari se potrivesc cu învățătura sănătoasă.

Pe blogul unei tinere poete am găsit aceste versete care se potrivesc cu spiritul Bibliei (învățătura sănătoasă arministă), unde se vede că nu mai încape învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde (orice ar face cei care se pretind ”mântuiți pe veci” apoi):
Ştiati că…
… Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire? – 1 Tesaloniceni 4:7
… trebuie să urmărim sfinţirea, dacă dorim să vedem pe Dumnezeu? – Evrei 12:14
… voia lui Dumnezeu este sfinţirea noastră? – 1 Tesaloniceni 4:3
… sfinţirea trebuie dusă până la capăt, în frica de Dumnezeu? – 2 Corinteni 7:1
… daca te faci rob al lui Dumnezeu, ai ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică? – Romani 6:22
… a fi sfânt este o porunca a lui Dumnezeu? – Leviticul 11:45; 19:2
… Dumnezeu a zis: „Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul”? – Leviticul 20:26
… trebuie să sfinţeşti în inima ta pe Hristos ca Domn? – 1 Petru 3:15
… Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui? -Efeseni 1:4
… după cum Dumnezeu este sfânt, trebuie să fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră? – 1 Petru 1:15
… creştinul trebuie să îşi facă mădularele roabe ale neprihănirii, ca să ajungă la sfinţire? – Romani 6:19

sursa