Să nu părăsești umblarea cu Domnul practică, prin FAPTE!

Ce poți păți în umblarea cu Domnul, între START și FINIȘ, pe calea mântuirii? Poți să îți ratezi ajungerea la Premiul ceresc!

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul primeşte premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul!
25 Toţi cei care se luptă la jocurile olimpice se supun la tot felul de înfrânări (se înfrânează de la toate). Şi ei fac lucrul acesta ca să primească o coroană care se poate vesteji; noi să facem lucrul acesta pentru o coroană care nu se poate vesteji.
26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat – căzut la test, invalidat, respins, adokimos.

Ai fost pus la START în momentul când ai fost mântuit (cu mântuirea inițială, ca urmare a întoarcerii la Dumnezeu), dar TREBUIE să umbli cu Domnul până la capăt ca să ajungi la mântuirea finală viitoare. Dar dacă nu umbli cu Domnul practic, PRIN FAPTE, respectându-i regulile, vei fi descalificat din mântuire!

Nu vă faceți iluzii, mântuirea inițială (prin har, prin credință) nu este o garanție că veți ajunge la mântuirea finală! Umblarea cu Domnul până la capăt PRIN FAPTE, respectând pretențiile harului este garanția ajungerii cu Domnul în partea fericită a veșniciei / vedeți ce spune Biblia / !

Umblăm cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală (viitoare)!

Minunea făcută de Dumnezeu (cadou) a fost că ne-a mântuit cu mântuirea inițială, adică ne-a pus la STARTul alergării pentru premiul ceresc, mântuirea finală viitoare.

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un grup care să fie tezaurul regal al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Dar apoi trebuie ca minunea mântuirii să continue, TREBUIE să ne facem partea noastră în propria mântuire, prin FAPTE și aceasta nu mai este cadou. Ajutorul primit de la Dumnezeu (harul) continuă (cadou) doar pentru cei care îi împlinesc cerințele. Harul nu te obligă să fii mântuit pe veci, ci te ajută să umbli cu Domnul, cât timp vrei să umbli, ca să ajungi la Premiul ceresc.

Harul are PRETENȚII și vedem din aceste pretenții că ne ajută doar ca să umblăm cu Domnul, nu cu demonii că suntem mântuiți pe veci! Nu există nimic ușuratic în mântuire, Dumnezeu nu îți dă ajutor să umbli cu demonii! Cât timp umbli cu Domnul, respectându-i regulile, beneficiezi de acest ajutor de sus; dar dacă nu mai umbli cu Domnul, harul nu te ajută să umbli cu demonii!

   Ai primit gratuit (cadou) mântuirea inițială ca să umbli cu Domnul (în procesul de mântuire), pentru că doar la capăt vei ajunge la mântuirea finală și TREBUIE să îți faci partea ta în mântuirea ta, cu ajutor de sus (cadou)!

Doar intrarea în procesul de mântuire este cadou, prin har, prin credință

Evrei 10
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”,
17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”

Efeseni 2
1 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul (cadoul) lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

În textul din Evrei 10 ni se amintește o prorocie veche despre nașterea din nou de sus: iertarea trecutului (nu că poți face orice, că toate îți sunt deja iertate pe veci, orice ai face), trecerea preocupărilor minții (de la lume) la lucrurile de sus (în Coloseni 3 ni se spune să continuăm aceste preocupări și să le punem în practică, în trăirea cu Domnul), justificarea (îndreptățirea) inițială prin credință – la care trebuie să ne adăugăm fiecare justificarea prin fapte / vedeți articol cu text din Iacov 2 / (doar aceasta va conta înaintea Judecătorului la judecata finală – după fapte vom fi judecați).

În al doilea text, din Efeseni 2, în primele 3 versete ni se povestește despre cum eram în lume, apoi Dumnezeu ne-a născut din nou (versetele 4 și 5). În mod extrem de vizibil și evident, mântuirea inițială am primit-o în momentul când am crezut (numai prin har), nu am ajuns încă la mântuirea finală (premiul ceresc al alergării cu Domnul, respectându-i regulile).

Prin har ați fost mântuiți, în momentul când ați crezut se referă la justificarea (îndreptățirea) inițială prin credință, la minunea nașterii din nou cu schimbarea preocupărilor spre Împărăția lui Dumnezeu, primită fără fapte – cadou.

Doar intrarea în procesul de mântuire este fără fapte, apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (cu mare ajutor de la El)!

La ce se referă ”prin har ați fost mântuiți, prin credință, nu prin fapte”. Mântuirea inițială nu va conta la Judecata finală. Ai crezut degeaba dacă nu umbli cu Domnul PRIN FAPTE, respectându-i regulile, până la capăt!

Efeseni 2
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Versetele 8 și 9 sunte printre cele mai folosite ca să pară reală erezia nimicitoare (care ucide suflete) cu mântuirea pe veci: ai crezut pe moment și ești mântuit pe veci. Dar știm că TOATĂ Scriptura este de la Dumnezeu și de folos ca să ne învețe / vedeți articol cu text /, așa că să vedem și alte locuri unde scrie despre acest subiect – și nici nu trebuie să căutăm în alte texte – în goana lor după căutat versete de extras din context, bineînțeles că mântuiții pe veci au omis versetul 5 (nici nu era departe, ca să fie greu de găsit) în care scrie la care mântuire se referă ”numai prin har, prin credință, fără fapte”, la mântuirea inițială: Dumnezeu ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) – adică intrarea în procesul de mântuire (pe calea mântuirii) este un cadou, primit împreună cu iertarea trecutului (cadou), nașterea din nou (cadou), îndreptățirea (justificarea) inițială prin credință (nu va avea importanță la Judecata finală) ca să poată să ne dea (cadou) Duhul Sfânt, care să ne ajute, călăuzească, energizeze în umblarea noastră cu Domnul până la capăt, unde vom ajunge (unii, nu toți) la mântuirea finală viitoare.

Mântuirea inițială (cadou) este doar intrarea în procesul de mântuire, în umblarea cu Domnul, în Legământul cel nou și nu va avea importanță la Judecata viitoare, care va fi strict doar DUPĂ FAPTE / vedeți articol / ! Nu există nici un component al mântuirii inițiale care să conteze la Judecată: justificarea inițială prin credință am primit-o doar ca Dumnezeu să poată să ne trimită Duhul Sfânt, care să ne ajute să umblăm cu Domnul și practic să ne FACEM îndreptățirea PRIN FAPTE / vedeți articol cu text din Iacov 2 / – după care vom fi judecați, credința inițială te-a făcut să intri în procesul de mântuire, dar nu te va putea mântui în final (vedeți același articol din Iacov 2), iertarea inițială trebuie urmată de umblarea practică cu Domnul prin FAPTE, altfel a fost inutilă / vedeți articol din Evrei 10.26-31 /. Am arătat (este extrem de clar în Biblie) că în textele din / Matei 24 / și 25 / Pilda celor zece fecioare / și / articol / , / unii vor fi mântuiți prin fapte, cel fără fapte nu va fi mântuit / , / Judecătorul ne spune că ne va judeca după fapte – aveți și link despre cei numiți Pui de vipere / ni se spune că la mântuirea finală vom putea ajunge doar prin sfințire + fapte!

Mântuirea în Epistole

Dacă ne uităm în Epistole (la început), vedem că Pavel îi laudă pe creștinii cărora li se adresează pentru trăirea lor, pentru FAPTELE lor, în umblarea lor cu Domnul pe calea mântuirii:

1 Corinteni 1
4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.
5 Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.
6 În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru – mărturia se face doar practic, prin FAPTE
7 aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
8 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
9 Credincios este Dumnezeu credincios să vă ajute în umblarea cu El, până la capăt, nu cu satana că nu vă pierdeți mântuirea!, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Efeseni 1
15 De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii – credința trăită practic, PRIN FAPTE, în umblarea cu Domnul!
16 nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.
Efeseni 2
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – nu pentru ca să faceți fapte rele, pregătite de cel viclean, care vă înșeală (dacă poate) cu mântuirea pe veci, care nu se poate pierde!
17 El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
18 Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.
22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Filipeni 1
3 Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.
4 În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
5 pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.

9 Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere,
10 ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos,
11 plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu – nu plini de roadele dracilor care vă înșeală, prin lupii răpitori, cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde!

Coloseni 1
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi
4 şi am auzit despre credinţa voastră (trăită practic) în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii,
5 din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei,
6 care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi.
13 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui
21 Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum
22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină – la Judecata viitoare
23 negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel – Evanghelia adevărată biblică este arministă, / vedeți învățăturile apostolului Pavel / .

1 Tesaloniceni 1
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! – de FAPTELE lor în umblarea cu Domnul
6 Şi voi înşivă aţi călcat practic, prin trăirea voastră, prin FAPTE pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
8 În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare – dacă umblăm cu El până la capăt, la mântuirea finală (în viitor)

2 Tesaloniceni 1
3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult – își trăiesc practic, prin FAPTE credința!
4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.
5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici (în final, la Judecata viitoare) de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
6 Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează
7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
10 când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.
11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui (la Judecata finală viitoare) şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Nu vedem nicio urmă de mântuire pe veci, dimpotrivă, frații sunt apreciați pentru trăirea lor practică cu Domnul, pentru FAPTELE lor și sunt îndemnați să umble cu Domnul până la capăt, pentru că doar așa pot ajunge să fie mântuiți în final!

Evanghelia mântuitoare ne cheamă la pocăință, la umblarea cu Domnul până la capăt, în ascultare de El!

Se zice că dacă numai crezi (pe moment), în acel moment ești mântuit pe veci și că aceasta ar fi evanghelia. Biblia ne spune că Evanghelia mântuitoare nu îi cheamă pe oameni la mântuirea pe moment, ci la pocăință și la trăirea cu Domnul, în ascultare de El, până la capăt:

Marcu 1
1 Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
2 După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…
3 glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”,
4 a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.

14 După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu:
15 ISUS zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” pocăiește-te de păcatele tale, de umblarea cu satana, cu lumea și umblă cu Domnul!

Romani 1
1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
5 prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,
6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
7 Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos! chemați să fiți sfinți, umblând cu Cristos, nu cu demonii care încearcă să vă înșele că mântuirea nu se poate pierde, orice ai face!

16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă (la mai multă credință trăită practic, PRIN FAPTE, pentru că doar aceea contează, vedeți Iacov 2), după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” – pare că dacă dai din gură cu numai credința ești mântuit pe veci, dar vedem că mântuirea inițială (primită în momentul când ai crezut) o poți pierde:

Evrei 10
38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului – adică își trăiesc până la capăt credința, până ajung la mântuirea finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Vei fi parte din Tezaurul Împăratului sau vei fi în locul rău!

2 Tesaloniceni 2
13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. 
14 Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.

Ereticii cu mântuirea pe veci ar crede că dacă te-a ales Dumnezeu individual pentru mântuire, din acel moment (când ai crezut) ești mântuit pe veci, orice ai face. Oare?

În primul rând: am arătat și aici că nu există în Biblie alegere individuală pentru mântuire, că este scris la plural, deci se referă la totalitatea creștinilor (al doile grup). În al doilea rând: nu există nicăieri în Biblie mântuire prin alegere, ci mântuirea este legată de sfințire și de FAPTE (roadele vrednice de pocăință, prin care ne facem justificarea, neprihănirea în fața lui Dumnezeu / vedeți articol cu text / ).

Același lucru ni-l spune și aici:

Efeseni 1
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui

Am arătat aici că lucrarea Domnului Isus a avut ca scop producrea unui grup (al doilea) care să Îi fie tezaurul Regal.

Înaintea lui Dumnezeu, la Judecata finală DUPĂ FAPTE, vei fi parte din Tezaurul Regal sau vei ajunge cu demonii (care te-au fraierit că poți fi mântuit peveci, FĂRĂ FAPTE). Cui slujești aici, cu acela vei fi!

Crede pe moment în Domnul Isus și ești mântuit pe veci?

Am arătat aici și în articolele următoare că în Biblie nu ni se prezintă credința superficială ca fiind mântuitoare, după cum nici Iacov nu scrie acest lucru aici, nici Ioan botezătorul aici.

1 Tesaloniceni 1
8 În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli (de la lumea păcătoasă) v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.

Așa cum am arătat în articolul anterior, în mod extrem de evident, vestea care s-a răspândit despre acei creștini a fost despre TRĂIREA lor practică, PRIN FAPTE, nu despre datul din gură cu numai prin har, numai prin credință, chiar dacă umbli cu satana, măcar nu-ți pierzi mântuirea primită pe veci în momentul când ai crezut! Nu s-au întors de la lume la Cristos numai pe moment, cât să fie mântuiți pe veci și atât, și apoi din nou cu lumea (că nu puteau pierde mântuirea), ci s-au întors la Dumnezeu ca să umble cu Domnul (versetul 9) până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vor fi mântuiți în final (scăpați de mânia viitoare)!

Pentru ce te apreciază Dumnezeu

1 Tesaloniceni 1
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
6 Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

Și aici, și în alte texte din epistole, credincioșii sunt apreciați și lăudați pentru umblarea lor cu Domnul, PRIN FAPTE!

Nu am găsit nicăieri în Biblie scris că bine că nu și-au pierdut mântuirea când s-au închinat la idoli, când s-au curvizat între ei (ca câinii), când s-au dus băuți la bisericile lor, când s-au destrăbălat fiind în stare de ebrietate și altele asemănătoare. Nu există nicăieri în Biblie nicio apreciere pentru cei care fac orice, chiar umblă cu demonii, cum nu există în Biblie mântuire care nu se poate pierde!

Am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, respectându-I regulile, doar atunci vom fi mântuiți de mânia viitoare din partea rea a veșniciei

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli (de la lume) v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne scapă (ne va mântui) de mânia viitoare (de veșnicia fără Domnul).

Evrei 9
13 Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!
27 Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
28 tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă – mântuirea finală, viitoare, la sfârșitul procesului de mântuire, a umblării cu Domnul până la capăt, respectând regulile Lui.

Nu am găsit în Biblie nimic care să mă facă să cred că mântuirea ușuratică poate fi pe veci (numai prin har, numai prin credință, poți fi mântuit pe veci doar în momentul în care ai crezut, fără FAPTE). Dimpotrivă, am văzut că Domnul Isus și cei care au scris Biblia (apostolii) au fost arminiști – și în aceste două texte ni se spune că am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, unde vom ajunge să fim mântuiți de mânia viitoare – asemănător cu Ioan 3.36 cine crede în Fiul are viața veșnică, (traducerea corectă) dar dacă apoi nu-L ascultă își pierde mântuirea inițială și nu va ajunge în final să fie mântuit de mânia viitoare. Textele din Biblie, dacă sunt înțelese corect, nu ne zic de mântuirea ușuratică pe moment pentru veci, ci ne spun că TREBUIE să umblăm cu Domnul până la capăt, doar atunci vom ajunge să primim mântuirea finală (nu o avem cât timp suntem pe pământ, o putem primi doar la judecata finală, care va fi după FAPTE, nu după datul din gură cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”)!

După ce ai intrat în procesul de mântuire, dacă te întorci în păcat, plata păcatului este tot moartea veșnică (în chinul veșnic)

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, considerați-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Să păcătuim mereu cu voia, ca să se înmulțească harul? Ereticii cu mântuirea pe veci găsesc motive să bolborosească că nu, că nu-i frumos să trăiești ca lumea (chiar adcă faci pe sfântul, ca să te vadă frații), zic povești cu harul etc, dar apoi zic că de mântuire oricum nu mai scapi și așa trag apa pe toate învățăturile bune pe care le-au zis. Învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde este așa distrugătoare, încât distruge toate învățăturile sănătoase ale Bibliei!

15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18 Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. –
19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20 Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Biblia este arministă (cum arminiști au fost Domnul Isus și apostolii) și ne învață că trebuie să ne lucrăm (producem) mântuirea noastră până la capăt, cu frică și tremur de groază / vedeți articol / de ceea ce ne spune în versetul 23: pentru că dacă umbli cu satana, nu ajungi la Premiul ceresc, ci la plata păcatului, care este moartea veșnică!

Dacă continuăm să fim una cu Domnul, vom ajunge cu El în partea fericită a veșniciei!

Cei cu mântuirea pe veci ar vrea să ne convingă (să ne înșele demonii prin ei) că mântuirea primită pe moment nu se poate pierde, pe veci. Doar ai crezut și poți face orice, că de mântuire nu mai scapi nici să vrei!

Cei care trăiesc în păcat (cei din lume) pot trăi în păcat și fără să se creadă mântuiți pe veci. Ce rost are să te pretinzi mântuit ușuratic pe veci, dacă chiar în lume fiind, o poți ține tot păcătuind cu voia?

După roadele lor îi cunoaștem, ne-a învățat Domnul Isus. Ei pot face orice, pentru că slujesc celui viclean, care i-a înșelat și cu care vor ajunge să fie și în veșnicie.

Romani 6.5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui – doar dacă rămânem în continuare una cu El, vom fi una cu El și în veșnicie!

Continuarea trăirii în păcat înmulțește harul la nesfârșit? Plata păcatului este veșnicia fericită sau moartea în partea rea a veșniciei?

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

De ce nu putem să păcătuim mereu, cu voia, după ce am ajuns la cunoașterea Adevărului (știm că harul și Adevărul au venit prin Cristos, deci este vorba despre frați, despre cei intrați pe calea mântuirii)?

Fiindcă plata păcatului este moartea și știm că judecata finală se va face după fapte (păcate sau roadele vrednice de pocăință) / vedeți articol și linkurile de acolo / și / articol / . Ce preferi, cu cine vrei să fii în veșnicie?

De ce să nu păcătuim mereu cu voia

Romani 6
1  Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2  Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

Din nou, versete folosite de cei cu mântuirea pe veci ca să zică un lucru bun: creștinii să nu mai trăiască în păcat, și motivul este ”nicidecum”. Adică nu au un motiv real, crezând că nu e chiar bine să păcătuiești mereu, dar sângele Domnului Isus îi tot curăță de păcate, mereu și mereu, ca pe un porc curat care este atras de nămol sau ca pe un bețivan de care te miri dacă îl vezi treaz complet și care mereu zace prin șanțuri și noroaie – doar dacă i s-au terminat banii de băutură și nu mai primește pe datorie, așa că nu au ce pierde – Dumnezeu să îi mântuie și ei umblă cu satana.

Ne spune apostolul în Evrei de ce să nu o ținem tot păcătuind (să nu păcătuim mereu) – ca să nu ne pierdem mântuirea:

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim mereu (o ținem tot păcătuind) cu voia, după ce am primit cunoaşterea Adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care-i va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel care-L va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va necinsti sângele Legământului cu care a fost sfinţit şi-L va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel care a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! Şi în altă parte: Domnul va judeca poporul Său.
31 Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Nu seamănă cu teologia falsă a mântuirii pe veci!

Pavel a prezentat mântuirea viitoare la care poți ajunge la sfârșitul alergării cu Domnul, după regulile Lui, altfel nu o vei avea

Scrierile apostolului Pavel sunt cele mai folosite ca, prin extragerea versetelor din context, să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică (numai să crezi și atât, numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE), pe veci.

Am arătat că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, de exemplu în textul din articolul anterior cere fraților să își producă propria mântuire viitoare.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă, chiar fobie / vedeți articol / ) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării/ vedeți articol despre ajungerea la Premiul ceresc/ ), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

De asemenea, am arătat că și pentru apostolul Pavel, mântuirea are trei timpuri (trecut – mântuirea inițială primită când ai crezut; prezent – procesul de mântuire – umblăm cu Domnul, cu mare ajutor (nu obligație) de sus; ca să ajungem la mântuirea viitoare finală – numită Premiul:

1 Corinteni 9.24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – este vorba despre mântuirea inițială
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu a ajuns încă la mântuirea finală, nu se credea mântuit pe veci!; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Pavel nu se credea mântuit pe veci (în momentul când a crezut; mântuit numai prin har, numai prin credință) și știa că încă nu a ajuns să fie mântuit cu mântuirea finală (era încă pe pământ și niciun om, cât a fost pe pământ, nu a fost mântuit cu mântuirea finală).

Coloseni 2.18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă  – aleși individual de Dumnezeu, prin gândurile firii lui pământeşti – va fi cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii, în firea pământească, deși Biblia spune invers:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – nu ajută solele pentru mântuire, nu există mântuire ușuratică pe veci!
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie harul în care nu umblă, nici credința dracilor!

Coloseni 2
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor – învățăturile dracilor cu solele din Evul mediu, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vei fi cu Domnul în veșnicie, chiar fără să umbli cu Domnul!
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

La mântuirea finală (cu Domnul în veșnicie) poți ajunge doar dacă umbli cu El, respectând regulile Lui, până la capăt, altfel îți pierzi mântuirea primită (inițială) și nu vei ajunge să fii mântuit în final (la Judecată, la trierea de la urmă). Chiar Pavel era convins că își poate pierde mântuirea și să fie lepădat (adokimos, termen folosit și în textul din Evrei 6 – dacă nu produce roade bune (mântuirea dusă până la capăt), va fi lepădat (adokimos) și aproape blestemat (cu blestemul Judecății din Matei 25: mergeți blestemaților în focul cel veșnic, niciodată nu v-am cunoscut!) și va sfârși în focul veșnic!

Chiar în textul de sus, Pavel îi îndeamnă pe cei intrați în procesul de mântuire (pe frați) să își rodească (producă) propria mântuire, până la coacerea roadelor (mântuirea finală) și scrie: să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii – adică TRĂIND PRACTIC, PRIN FAPTE; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar – dacă ei nu mai sunt fără pete, curați, fără vină, și dacă sunt fără FAPTE, își pier mântuirea și apostolul a alergat și s-a ostenit degeaba pentru ei, că ei nu au ajuns la Premiul ceresc, cu Domnul în veșnicie!

Curvăria religioasă a lupilor răpitori

Până la revoluție, baptiștii erau arminiști. Apoi, tot felul de indivizi ratați intelectual (care apoi au devenit ratați religioși) au ajuns pe la universități eretice din afară, unde au învățat, au primit și adus în țară învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde.

1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă – de credința trăită practic, PRIN FAPTE, care poate duce la mântuirea finală (viitoare), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor – Cristos a făcut totul pentru tine, tu nu trebuie să faci nimic (orice ai face după, ești deja mântuit pe veci cu sola fide, sola gratia), mântuirea este FĂRĂ FAPTE, primită pe veci în momentul în care ai crezut (deși Biblia spune să ne mântuim prin FAPTE / vedeți categoria /, umblând cu Domnul până la capăt cu ajutor de sus, respectând PRETENȚIILE LEGII HARULUI, pentru că fiecare om va fi judecat DUPĂ FAPTELE LUI!).

2 Corinteni 5
9  De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.
10  Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. 

Am găsit un articol într-un ziar despre ce a urmat revoluției:

Discursul celebru din balconul judeţenei de partid: „Fetelor, f…ţi-vă, fetelor, că nu ne mai opreşte nimeni. E libertate!“

După cum a povestit unul dintre principalii protagonişti ai evenimentelor din decembrie 1989 la Galaţi, atunci când matroana a auzit că „Ole, ole, Ceauşescu nu mai e!”, s-a dus ca un glonţ spre balconul actualului Palat al Prefecturii (pe atunci sediul judeţenei PCR), unde se strânsese crema oraşului să preia puterea.
„Când a reuşit să pună mâna pe microfon, a început să strige: «Fetelor, f…ţi-vă, fetelor, că nu ne mai opreşte nimeni. E libertate, e bine! F…ţi-vă!».

   sursa

Așa au făcut și lupii răpitori când au propovăduit mântuirea prin har, numai prin credință, pe veci.

Filipeni 2.12 și 13 După ce ai intrat în propriul proces de mântuire, lucrează-ți mântuirea până la mântuirea finală (la coacerea roadelor)!

În articolul anterior am pus un comentariu (și despre versete din Biblie), și cum propovăduitorul din videoclip a spus că într-o nouă traducere nu apare ”până la capăt”, deși în altele apare, să vedem realitatea.

Filipeni 2 (NT-CLV)
12 De aceea, iubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi-vă mântuirea, cu teamă şi tremur.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi atât voinţa, cât şi înfăptuirea, pentru buna Lui plăcere.
katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce
energeo, lucrarea lăuntrică a puterii, deşi e văzută în rezultate

Asemănător apare și în GBV 2001, VBOR, VRBC. În alte traduceri scrie ”duceți-vă până la capăt”. În traducerile falsificate de mântuiții pe veci apare cu sensul că deja ei sunt mântuiți deplin pe veci.

Știm din Biblie că mântuirea are 3 timpuri / vedeți Timpurile mântuirii / : mântuirea la timpul trecut (intrarea pe calea mântuirii, în procesul de mântuire – când ai răspuns chemării lui Dumnezeu), mântuirea inițială; mântuirea la timpul prezent – umblăm cu Domnul și ne facem propria mântuire prin faptele noastre, cu ajutor de sus (harul); mântuirea finală, viitoare, când vom ajunge să fim cu Domnul (la Judecata finală, Judecătorul va trimite pe fiecare om la cel pe care l-a slujit).

katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce – să umbli cu Domnul PRIN FAPTE, din care rezultă mântuirea viitoare – am văzut că fiecare om va fi judecat după faptele lui, nu după datul din gură cu mântuirea pe veci: articol și text:

Romani 2
5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască – sau renunți la umblarea cu Domnul, nu îți continui pocăința ta, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire – chiar dacă se pretind mântuiți pe veci!

Vedeți și aici un articol despre Filipeni 2.12-13.

Deci după ce am primit mântuirea inițială (care a fost mare minune de la Dumnezeu), trebuie să continuăm să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală. La Judecată, Judecătorul va face judecata după fapte, ni se spune aici și aici.

La fel, despre mântuirea care trebuie lucrată până la capăt ni se vorbește și în Pilda Semănătorului:

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere – nu ajung la mântuirea finală (viitoare)

15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare – vor ajunge să fie cu Domnul în veșnicie!

Nu doar că TREBUIE să ne ducem până la capăt mântuirea noastră (cu ajutor de sus), ci (chiar mai mult) TREBUIE să NE LUCRĂM propria mântuire, PRIN FAPTE, prin umblarea cu Domnul, PÂNĂ LA RODIRE ȘI LA COACEREA ROADELOR – acesta este înțelesul verbului katergazomai!

Un comentariu despre învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

În același loc a fost pus un comentariu favorabil mântuirii pe veci:

INSFARSIT, daca MANTUIREA AM PRIMITO PRIN HAR numai pirn HAR o putem PATRA, si daca HARUL ESTE UN FAVOR NEMERITAT, unde ne sunt noua meritele sa zicemm oo vai o pot pierde, HARUL lUI ISUS este mult mare decat pacatul nostru, sa ne trezim odata din tampenia in NUMELE LUI ISUS , m-am plictisit de verse scoase din context, daca iti este clar ce se intampla intr-un anume pasaj nu baga in ceata si altul.

La mântuirea finală nu se poate ajunge numai prin har (harul nu mântuie, ci este ajutorul dat de Dumnezeu ca să umblăm cu El până la capăt, la mântuirea finală, Premiul). Doar mântuirea inițială (intrarea pe calea mântuirii) este prin har, apoi trebuie ca oamenii să umble cu Domnul PRIN FAPTELE LOR – vedeți Timpurile mântuirii aici.

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii – sau i-a fost șters numele / vedeți articol cu text / a fost aruncat în iazul de foc veșnic!

La judecata finală în vederea locului unde vei fi în veșnicie vei fi judecat DUPĂ FAPTE – vedeți articole despre FAPTE, nu după cum ai dat din gură cu sola gratia, sola fide (mântuirea falsă prin harul fals, dată de înșelarea dracilor și prin credința dracilor, care nu mântuie, vedeți Iacov 2).

Și în Noua Lege (a harului) trebuie ca oamenii să umble cu Domnul până la capăt, ca să ajungă la mântuirea finală, ca în Legea veche; diferența este că acum avem ajutor de la Sfânta Treime – acest ajutor este un favor, nu mântuirea finală – vedeți Matei 24 aici , unde v-am pus și linkuri către pildele din Matei 25 – fecioarele sfinte dar FĂRĂ FAPTE (mântuite numai prin har, numai prin credință) nu au ajuns să fie mântuite în final – vedeți articol și articol; unii care au fost mântuiți PRIN FAPTE și unul fără fapte nu a ajuns să fie mântuit – vedeți articol cu text; viitorul Judecător ne spune cum va judeca pe fiecare om: după FAPTELE LUI! – vedeți articol și articol .

Citez: ”HARUL lUI ISUS este mult mare decat pacatul nostru” – adică pe el harul îl mântuiește dacă umblă cu demonii, care l-au înșelat!

Biblia scrie despre harul adevărat:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor (creștinii, al doilea grup ales, rânduit să ofere mântuirea celor din lume) care să fie tezaurul Regal numai al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Vedeți mai multe articole cu texte despre harul adevărat și PRETENȚIILE lui pentru mântuirea finală.

Despre harul fals:
1 Timotei 4.1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă (doar credința trăită practic, PRIN FAPTE, contează pentru ajungerea la mântuirea finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor – mântuirea ușuratică, pe veci, FĂRĂ FAPTE, prin datul din gură cu numai prin har, numai prin credința teoretică – este a dracilor și nu mântuie!
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni – numiți de Biblie lupi răpitori, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

Am mai spus că unde apare harul în care poți face orice, înlocuiește termenul harul cu termenul dracul – ale dracilor sunt învățăturile cu mântuirea fără fapte, care nu se poate pierde!

”m-am plictisit de verse scoase din context” – chiar ei fac așa – vedeți aici (primele articole din josul paginii, cele vechi) unde am prezentat cum ereticii scot versete din context ca să le pară reală erezia nimicitoare a mântuirii pe veci.

”sa ne trezim odata din tampenia in NUMELE LUI ISUS” – dacă voi, cei mântuiți pe veci vă îmbătați și mergeți băuți la curve, nu vă pierdeți mântuirea; nici dacă faceți avorturi, vă drogați etc, după cum vă îndeamnă tatăl vostru – tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare. Dacă este vorba despre Numele lui Isus, Isus îi cunoaște pe ai Lui după FAPTE, după conținut / vedeți articol / , nu după bolboroselile cu solele din Evul Mediu!

Biblia ne scrie despre rostirea Numelui lui Isus: 2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!Cei care se mulțumesc să aibă doar o formă (etichetă) de evlavie (prin sola fide, sola gratia) nu vor ajunge să fie cu Domnul

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune – doar așa poți ajunge să fi mântuit în final!

Vedeți articole cu texte în care Biblia ne asigură că putem pierde mântuirea inițială și să nu ajungem să fim mântuiți în final.

Nu lăsați lupii răpitori ai demonilor să vă fure posibilitatea să ajungeți la mântuirea finală, prin înlocuirea faptelor cu datul din gură (vorbărie degeaba cu solele)!

Coloseni 2
1 Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup;
2 pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3 în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
4 Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.
5 Căci, măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

Termenul religie vine de la re ligo, care înseamnă relegare – a legăturii rupte între Dumnezeu și oameni. Ca urmare a umblării cu Domnul (cu ajutor de sus), oamenii care au intrat pe calea mântuirii vor ajunge să fie mântuiți în final (în viitor) – cum ne scrie și Ioan în 3.36 Cine crede are viața veșnică, dar apoi cine nu-L ascultă pe Domnul (până la capăt) nu va ajunge să primească viața veșnică viitoare (la judecata finală), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. Aveți grijă ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vegheați ca lupii răpitori să nu vă fure posibilitatea de a fi mântuiți în final (nimeni cât timp este pe pământ nu a ajuns la mântuirea finală), cum scrie Pavel în continuare:

18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti,
19 şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.
La Premiul final nu a ajuns nimeni cât timp era aici pe pământ, deci este vorba despre pierderea posibilității de a ajunge să-l primești, în final.
Cum pot lupii răpitori cu mântuirea pe veci să vă fure posibilitatea ajungerii la mântuirea finală? Cu datul din gură cu datinile lor – ”sfânta” strâmbă tradiție că poți ajunge să fii cu Domnul chiar dacă umbli cu satana (că mântuirea nu ți-o mai poți pierde), cu filozofia – am arătat cum lupii răpitori strâmbă mesajul arminist al Evangheliei prin extragerea versetelor din context și punerea în jurul lor a unor mesaje false (care înlocuiesc Adevărul biblic), amăgire deșartă – înșelătoria inutilă pentru mântuirea reală că poți fi mântuit fără fapte, numai prin har (care este doar ajutorul de sus ca să umblăm cu Domnul), numai prin credința dracilor care știm bine că nu duce la mântuirea finală viitoare, nu prin umblarea PRIN FAPTE cu Cristos; prin vorbiri amăgitoare cu Solele! Este clar că ereticii vă învață că, pentru ajungerea la mântuirea finală, nu TREBUIE să vă trăiți practic, PRIN FAPTE, credința!
Cum poți să ajungi să fii cu Domnul, mântuit în final? Ni se spune în versetul 6: să şi umblaţi în El – practic, prin FAPTE, cum ne prezintă lista cu lucrurile de făcut / de aici / !

Evlavia superficială, bazată pe credința teoretică, nu mântuie!

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
6 Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.

Mesajul acestui text se potrivește foarte bine cu cei care au primit și trăiesc învățătura dracilor cu mântuirea pe veci (fără fapte, numai prin har, numai prin credință). Sola fide, sola gratia nu produc oameni care să umble cu Domnul (pot fi, dar sunt excepții), ci din aceia care au numai o formă superficială de evlavie (orice ar face sau nu fac, nu își mai pot pierde mântuirea; care dacă este fără fapte nu merită să fii fraier să umbli cu Domnul). Evlavia lor nu este profundă, trăită practic și nu îi transformă! Au numai o etichetă de evlavie, dar Domnul îi cunoaște după conținut / vedeți articol / . Se împotrivesc Adevărului, care ne spune că la mântuirea finală se ajunge prin umblare cu Domnul prin fapte, până la capăt / vezi pretențiile harului / și se folosesc de Biblie, prin extragerea versetelor din context, ca să pară reală minciuna învățăturii dracilor cu mântuirea pe veci.

6 … momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, 7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului – pentru că studiază Cuvântul ca să-i falsifice mesajul (și falsului îi zic Sola Scriptura!), nu ca să învețe să umble cu Domnul / vezi lista cu lucruri de făcut pentru ca să ajungi la mântuirea finală, viitoare /.

10 Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
11 prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.
12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.

Este falsă minciuna că apostolul Pavel a oferit mântuirea ușuratică pe veci, numai prin credință, vedem că spune ce a făcut (nu numai că a crezut pe moment și atât)!

13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – nu vă luați după lupii răpitori prin care satana poate să vă facă să nu ajungeți la mântuirea finală (premiul alergării), renunțând la umblarea cu Domnul prin fapte, pentru credința teoretică care este a dracilor și nu mântuie / vedeți Iacov 2 / !

Siliți-vă să intrați pe calea mântuirii, apoi dați-vă toate silințele să umblați cu Domnul până la capăt, pentru că doar așa veți ajunge să fiți mântuiți în final!

Să vedem, este reală pretenția celor care se cred mântuiți pe veci că odată ce au fost mântuiți, ei rămân mântuiți pe veci (orice ar face ei, că nici nu contează ce fac, fiind mântuiți fără fapte, numai prin credința dracilor care nu mântuie)?

Luca 13.24Nevoiţi-vă (siliți-vă) să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre (când va fi prea târziu), şi nu vor putea – unii zic că Domnul Isus a făcut totul pentru mântuirea ta și tu nu trebuie să mai faci nimic (că nici nu ai ce face). Dar vedem că Domnul Isus ne spune întâi că noi (fiecare) trebuie să ne silim să intrăm în procesul de mântuire (pe calea mântuirii) și alții vor vrea să intre dar va fi prea târziu (vedeți versetul următor). Nici vorbă de mântuire în dar (că tu nu trebuie să faci nimic, că Dumnezeu te-a ales, te-a mântuit și nu mai scapi – în text se vede că oamenii au voința liberă să aleagă, dar unii vor vrea să aleagă corect prea târziu).

2 Petru 1.5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta (să vă trăiți practic credința, PRIN FAPTE, nu să vă opriți la credința teoretică); cu fapta, cunoştinţa vedeți articol despre lista cu lucrurile de făcut, ca să ajungi să fii mântuit în final (în viitor) de mânia viitoare (versetele 10 și 11).

După ce ai intrat pe calea mântuirii, renunță la preocupările lumii și gândește-te la lucrurile lumii noi, în care ai intrat (Coloseni 3, primele versete), dă-ți interesul, depune efort practic să umbli cu Domnul, prin fapte (roade vrednice de pocăință), pentru că doar așa vei ajunge să fii cu Domnul:

2 Petru 3. 14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri (să fiți cu Domnul în veșnicie, din versetul 13), siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

Vedem din nou că mântuirea este un proces, cu mântuirea inițială la timpul trecut, care a fost un moment; cu umblarea cu Domnul pe calea mântuirii (mântuirea la timpul prezent) pentru că doar așa vom ajunge la Premiul ceresc, să fim cu Domnul (mântuirea finală, la timpul viitor) și este extrem de clar că Biblia nu oferă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, ci pentru fiecare timp al procesului de mântuire, scrie ”siliți-vă!”, ”dați-vă toate silințele!”. Din punt de vedere juridic, Cristos nu a făcut nimic pentru tine dacă nu umbli cu El până la capăt, pe calea trasată de El (nu de satana, în Evul Mediu, cu solele).

După ce ai intrat pe calea mântuirii (în propriul tău proces de mântuire), umblă cu Domnul practic, prin FAPTE, cu râvnă și inteligență (cu mintea schimbată), depune efort să-i fii plăcut lui Dumnezeu și în final vei fi mântuit!

Adokimos înseamnă pierderea mântuirii

Am arătat aici că lui Pavel îi era frică / vedeți despre aceasta (Filipeni 2) / de pierderea mântuirii (că nu va fi găsit bun în final), după ce a vestit Evanghelia altora.

Ereticii cu mântuirea pe veci încearcă să ne spună că nu se referă la pierderea mântuirii (nici chiar dacă ar fi umblat cu demonii), ci la pierderea locului în lucrare. Dar, dacă căutăm și alte texte din Biblie unde este folosit termenul adokimos, găsim:

Evrei 6
7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat adokimos şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc – știm că în Biblie este vorba despre focul veșnic.

Este o situație asemănătoare uneia prezentată de Domnul Isus în Pilda Semănătorului, când sămânța semănată a încolțit și a crescut, dar nu a făcut roade sau ne le-a dus până la capăt, la coacere: pământul a fost lucrat și udat, dar (versetul 8) nu a adus roade vrednice, bune, potrivite scopului pentru care a fost lucrat și a fost găsit adokimos, aproape a fost blestemat (este vorba despre pierderea mântuirii, dar care încă nu a ajuns înaintea lui Dumnezeu la judecata finală și la pronunțarea sentinței de condamnare veșnică) și în final va fi pus în focul veșnic.

Degeaba dai din gură cu solele și mântuirea pe veci, că dacă nu umbli cu Domnul până la capăt, respectând pretențiile harului / de aici /, nu vei ajunge să fii cu Domnul în veșnicie!

Adokimos (pierderea mântuirii)

Am arătat în articolul anterior că în Noul Testament a fost folosit cuvântul dokimos pentru verificarea, testarea, încercarea oamenilor intrați în procesul de mântuire și pentru rezultatul pozitiv.

Pavel folosește opusul acelui cuvânt, adokimos:

1 Corinteni 9
23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (adokimos).

Apostolul Pavel, după convertire, a avut o râvnă la fel de mare ca cea de dinainte, dar direcționată corect:

16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!
19 Căci, măcar că sunt liber faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.
22 Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

și totuși știa că dacă nu va umbla cu Domnul până la capăt, va fi lepădat de la mântuire (nu de la lucrare, știm că dokimos se referă la ajungerea la mântuirea viitoare, finală).

În mod evident, chiar și apostolul Pavel, după toată râvna lui cu care a adus suflete la Domnul, dacă nu ar fi umblat cu Domnul până la capăt, și-ar fi pierdut mântuirea!

Iacov era arminist, la fel Domnul Isus, Matei, Ioan

Ereticii cu mântuirea pe veci pretind că Domnul Isus și ucenicii au fost ”mântuiți pe veci”, deci ei (unii s-au lepădat de Calvin) Îl urmează pe Domnul și pe ucenicii Lui. Incredibil, într-un singur verset și altele înrudite cu subiectul lui, reiese că Domnul Isus (Judecătorul final din Apocalipsa și Matei), Iacov (vedem și capitolul 2 aici), Ioan (care a scris și Apocalipsa), Matei au fost toți arminiști:

Iacov 1
12 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

A fost găsit bun – este folosit cuvântul grec dókimos care înseamnă încercat, testat și valoarea rezultată în urma testării. Ispita nu se referă numai la o ispită (pe moment), ci la întrega umblare cu Domnul pe pământ. Deci va fi ferice de cel care, în urma întregii umblări cu Domnul, din FAPTELE lui va fi găsit bun ca să fie cu Domnul în partea fericită a veșniciei. Știm foarte bine că trierea se va face DUPĂ FAPTE, ne spune chiar Domnul Isus (viitorul Judecător, deci știe foarte bine ce spune) în Matei 25 (în special la prezentarea Judecății viitoare finale / vedeți articol / ), Apocalipsa 20.11… / vedeți articol / .

Umblați cu Domnul, respectând cerințele reale ale harului / vedeți pretențiile în texte din Biblie / , până la capăt, dacă vreți să ajungeți să fiți cu Domnul!

”Viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc PRACTIC, PRIN FAPTE, în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”

Continuarea articolului anterior despre folosirea unor versete extrase din context ca să pară reală mântuirea pe veci.

Galateni 2
15 Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
17 Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
18 Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Am arătat (ținând seama că apostolul Pavel a scris Epistola împotriva iudaizatorilor) că versetul 16 înseamnă:

Galateni 2.16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este îndreptățit, justificat prin faptele (ritualurile) Legii lui Moise, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți, justificați prin credinţa în Hristos (s-au făcut creștini, cu tot ceea ce înseamnă creștinismul, cu umblarea cu Domnul până la capăt), iar nu prin faptele, ritualurile Legii lui Moise; pentru că nimeni nu va fi îndreptățit, justificat prin faptele, ritualurile Legii lui Moise (nu mai trebuie să aducă jertfe de animale etc, nu că nu trebuie să umble practic cu Domnul, în Legea harului, PRIN FAPTE!).

17 dar dacă după ce ne-am făcut creștini și Îl urmăm pe Cristos și căutăm să fim îndreptățiți, justificați în Cristos, ne întoarcem să ținem și părți (ritualuri) ale vechii Legi (numite faptele Legii) care știm că a fost dată pentru cunoașterea păcatului, Legea ne-ar găsi ca păcătoși, Cristos (pe care îl urmăm) ar fi un slujitor al păcatului?

18 dacă mă întorc la Legea veche de care m-am desprins, arăt în acest fel că am călcat Legea veche (când m-am desprins de ea)

21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă îndreptățirea, justificarea (viața veșnică) se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos – nu ar fi fost nevoie să vină Domnul în lume.

Nici vorbă ca Pavel să ne prezinte mântuirea ușuratică, pe veci:

19 … ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte PRACTIC în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc PRACTIC, PRIN FAPTE, în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine – nu prin datul din gură cu solele (numai prin credința netrăită practic, numai prin harul în care nu umblă practic).

Ce se întâmplă dacă ieși din Legământ – Dumnezeu nu Se schimbă!

Am arătat aici că Dumnezeu nu S-a schimbat deloc și nu Și-a schimbat nici pretențiile de a umbla cu El până vei ajunge la mântuirea viitoare, finală. Acum să vedem că Dumnezeu nu Se schimbă nici în privința celor care nu țin Legământul nou (al harului în care TREBUIE să umbli, pentru că numai așa poți ajunge să fii mântuit în final).

După potop, în Facerea 9 scrie că Dumnezeu a făcut un legământ cu Noe că nu va mai trimite alt potop. Patriarhul Noe îi dă lui Sem binecuvântarea patriarhală ca Dumnezeu să locuiască în corturile lui, adică să formeze poporul ales de Dumnezeu (primul grup, etnic). După turnul Babel și răspândirea oamenilor pe pământ, în Facerea 11 un urmaș al lui Sem, Terah, la porunca lui Dumnezeu, iese din Ur din Haldeea împreună cu ai lui și merge spre Canaan, până în Haran. Dumnezeu îi poruncește lui Avraam să plece în Canaan și Avraam ajunge acolo. Ca urmare a ascultării de Dumnezeu a lui Noe (care a făcut o corabie de scăpare), a ascultării lui Terah (care a plecat spre Canaan), a ascultării lui Avraam (care a ajuns în Canaan), după ce Avraam a ajuns în Canaan, deci după ce aceștia toți au umblat cu Domnul în ascultare de El, Dumnezeu încheie legământul cu Avraam de constituire a primului grup ales (au fost aleși ca urmare a ascultării și umblării cu Dumnezeu):

Geneza 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
11 Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri; dar Avram le-a izgonit.
12 La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Avram; şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: Seminţei tale dau ţara aceasta – acest legământ putea fi invalidat prin neascultarea celor din poporul ales (primul grup) – de exemplu în Ieremia 34 (versetul 18, vedeți tot capitolul). Dumnezeu a ținut în continuare legământul cu Avraam datorită umblării lui Avraam cu Dumnezeu (vedeți articol).

Legământul cu jurământ se făcea prin tăierea unor animale în două, iar părțile care făceau legământul cu jurământ treceau printre cele două jumătăți, prin sângele vărsat – acesta era sângele legământului! și spuneau: Cum s-a făcut acestui animal să se facă celui care va călca acest legământ.

Ieremia 34
13 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei, şi le-am zis:
14 „După şapte ani, fiecare din voi să lase liber pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească, şi apoi să-l laşi liber de la tine. Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine.
15 Voi v-aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea vestind fiecare libertatea pentru aproapele său şi aţi făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu.
16 Dar pe urmă v-aţi luat vorba înapoi – au călcat o parte a legământului şi Mi-aţi pângărit Numele luând iarăşi înapoi fiecare pe robii şi roabele pe care-i eliberaserăți şi-i lăsaserăţi în voia lor şi i-aţi silit să vă fie iarăşi robi şi roabe.”
17 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Nu M-aţi ascultat ca să vestiţi libertatea fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, libertatea sabiei, ciumei şi foametei şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile pământului.
18 Şi pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecând printre cele două jumătăţi ale lui,
19 şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului,
20 îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.
21 Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului care a plecat de la voi!
22 Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor bate, o vor lua şi o vor arde cu foc. Şi voi preface cetăţile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori.”

Deși ereticii cu învățăturile nimicitoare ale dracilor ar vrea să ne fraierească că mântuirea nu se poate pierde, vedem că în Noul Legământ nu s-a schimbat nimic (în pivința Legământului):

Evrei 10
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – dacă și cât timp rămân sfințiți
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată Legământul (harului) pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” – prin nașterea din nou făcută de Duhul Sfânt
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt – Sfânta Sfintelor,
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntrul Templului, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.

26  dacă păcătuim cu voia (dacă continuăm să păcătuim), după ce am primit cunoştinţa adevărului după ce am intrat în Noul Legământ, invalidezi Legământul în care erai intrat nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc nu poate fi decât veșnic! care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

În Legământul vechi (pentru primul grup), jurământul era încheiat cum am arătat mai sus. În Noul Legământ (al harului în care TREBUIE să umbli practic, până la capăt), nu s-a schimbat nimic: în VT: nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate – era Dumnezeu, care a făcut un legământ pentru constituirea primului grup. În NT: când ai crezut în Isus, ai primit Duhul Sfânt și ai intrat în Legământul nou cu Dumnezeu. Este evidentă asemănarea flăcărilor din vechime cu flăcările de la Rusalii. Este același Dumnezeu care face Legământ cu oamenii.

În VT, în Ieremia 34.16 (textul de mai sus) v-aţi luat vorba înapoi – au călcat primul Legământ şi Mi-aţi pângărit (necinstit) Numele. În NT: Evrei 6.29 apare pângărirea (necinstirea) Sângelui Domnului Isus, prin care a fost încheiat al doilea Legământ (pentru creștini, al doilea grup) și prin care au fost sfințiți.

În VT: sângele animalelor tăiate pentru jurământ a fost înlocuit în Noul Legământ cu Sângele Legământului. Nu există nicio schimbare nici în modul de încheiere a legământului cu jurământ, nici a posibilității ieșirii din legământ prin neținerea lui, doar condamnarea veșnică va fi mai mare:

Cu cât mai aspră pedeapsă veșnică (conform primei Legi, nu există alta!) credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu – Jertfa Legământului, va pângări sângele încheierii legământului, în plus cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Ești în Legământ cu Dumnezeu, prin Prețul cu care ai fost plătit, ca să umbli pe calea cea nouă. Dar decât să te întorci la lume, mai bine nu ai fi fost mântuit cu mântuirea inițială!

Legământul cu jurământ vechi și nou. Dumnezeu nu S-a schimbat deloc, nici nu și-a schimbat pretențiile pentru mântuirea finală (viitoare)!

Exod 19
3 Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:
4 „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.
5 Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea (tezaurul regal) dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;
6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

În Deuteronom 26 scrie și ce să facă cei din primul popor ALES ca să fie comoara lui Dumnezeu:
16 Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi porunceşte să împlineşti legile şi poruncile acestea; să le păzeşti şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău.
17 Astăzi, tu ai mărturisit înaintea Domnului că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei păzi legile, poruncile şi rânduielile Lui şi vei asculta de glasul Lui.
18 Şi, azi, Domnul ţi-a mărturisit că vei fi comoara Lui (tezaurul regal), cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile Lui.

Acestea au fost spuse cu ocazia încheierii legământului lui Dumnezeu cu primul grup (popor) ales. Un Legământ este un contract între cele două părți, iar nerespectarea de către popor a părții lui din legământ ducea la anularea legământului (ieșirea din contract) și pedepsirea lor.

Deuteronom 29
14 Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,
15 ci atât cu cei ce sunt aici printre noi de faţă în ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.”
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.

Ai intrat în Legământ (contract) cu Dumnezeu și dacă vrei neapărat să umbli cu Domnul, ai ajutor de sus (harul), dar dacă nu umbli, ieși din Legământ și intri sub autoritatea de condamnare a Legii dată prin Moise, care nu a mântuit pe nimeni vreodată!

Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții:

Exodul 32
31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.
32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!”
33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

Evrei 10
14 Căci printr-o singură Jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi – cât timp umblă cu Domnul și rămân sfințiți!
15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” – nașterea din nou de sus, prin Duhul Sfânt
17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt – în Sfânta Sfintelor, din Legea veche
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată – curățirea ritualică din Legea lui Moise
26 dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Cu verde sunt lucruri din Legea veche care se împlinesc în Legea Nouă (a harului în care TREBUIE să trăiești practic). În Matei 5.17 Domnul Isus spune:  Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc – știm că nu se referea la litera Legii lui Moise (unele lucruri nici măcar nu mai puteau fi ținute, de exemplu jertfele animalelor pentru iertarea păcatelor, care fuseseră înlocuite cu Jertfa Domnului Isus), ci la pretențiile de sfințire și de umblare cu Domnul, scrise în Lege – vedem din nou că pretențiile lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră nu s-au schimbat, ci acum avem ajutor de sus ca să facem ceea ce nu au reușit cei de sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul! Harul este ajutorul ca să umblăm cu Domnul, nu cu demonii care încearcă să vă  înșele cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci!

Dacă nu îți respecți partea ta în noul contract cu Dumnezeu, ți se spune ce primești: mai mare pedeapsă veșnică (decât dacă doar ai fi încălcat Legea lui Moise), pentru că calci în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, necinstești Sângele Legământului, cu care ai fost sfințit (prin HAR, dar nu ai vrut să mai umbli cu Domnul, în HAR) și batjocorești pe Duhul Sfânt! – și vei fi judecat după Legea dată prin Moise pentru că nu există altă Lege – Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” – pe cei care dau degeaba din gură cu solele cu credința teoretică, care este a dracilor și nu mântuie, cu harul în care pretind că nu trebuie să umble PRIN FAPTE!
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – în veșnicie!

Evanghelia: mântuire ușuratică, pe veci sau umblare cu Domnul până la capăt, respectând poruncile Lui?

Romani 1.16  mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede – oare ce mântuire ne vestește Evanghelia curată? Mântuirea pe veci (iluzionismul asemănător cu scoaterea unui iepure din pălărie) sau un proces, o umblare cu Domnul după reguli?

2 Timotei 1
8 Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.
9 El ne-a mântuit (este doar intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială) şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre – nu pentru ritualurile Legii (pe care le-au ținut până atunci, fiind obișnuiți cu ele de multe generații), ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat (la plural) în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie – este evident că se referă la planul lui Dumnezeu de creare a celui de-al doilea grup, creștinii (după falimentul primului) / vedeți articole / . Harul este ajutorul dat de Sfânta Treime pentru ca să facă posibilă (nu obligatorie) mântuirea noastră: Dumnezeu a făcut planul, Domnul Isus a venit în lume (la aceasta se referă textele despre nașterea Domnului) ca să pună în aplicare planul (după falimentul primului grup), am primit Duhul Sfânt ca să ne ajute, călăuzească, întărească, energizeze în umblarea noastră până la capăt, la mântuirea finală / vedeți Timpurile procesului de mântuire / .
11 Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor.
12 Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.
13 Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.

Învățătura sănătoasă a Evanghelie Domnului Isus este că avem posibilitatea (nu obligația) să fim mântuiți. Dar dacă, după ce am intrat în procesul de mântuire, îl abandonăm (chiar dacă unii fac pe sfinții în continuare), am intrat degeaba în acest proces, că nu vom ajunge să fim mântuiți în final (în viitor). Biblia în totaltatea ei ne poate fi de folos pentru alergarea pentru Premiu (2 Timotei 3.14-17), așa că să vedem / învățăturile sănătoase ale apostolului Pavel aici / și care nu au nimic ușuratic (ca mântuirea pe veci).

Nu există libertate în Cristos ca să umbli cu satana!

Galateni 2
4 … fraţi mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie – este vorba despre întoarcerea în robia (sub puterea și autoritatea) Legii vechi a celor care țineau și părți ale Legii vechi. Dar, am putea crede (așa cum vor unii eretici) că oadtă mântuit, mântuirea nu ți-o mai poți pierde, fiind mântuit pe veci orice ai face, la oricare stăpân ai sluji.

Libertatea în Cristos se referă la faptul că ai scăpat de robia păcatului, a firii tale vechi, a demonilor, nu că ești liber să faci orice – unii se cred liberi să facă orice și nu le mai pasă de nimic. Libertatea pe care o ai în Cristos este libertatea de a umbla cu Cristos, nu împotriva lui Cristos!

Nu există libertate, pentru că slujești unui stăpân sau celuilalt. Domnul Isus nu ne spune că putem fi liberi, ci că am scăpat de robia veche doar dacă intrăm în robia nouă:

Matei 11
28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30 Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.

Ai scăpat din robia veche ca să intri în robia Domnului Isus, altfel te întorci în robia veche. Robia satanei este distructivă, robia lui Cristos te poate duce în cer, cu Cristos. Nu vei fi vreodată în afara unei robii sau a celeilalte.

2 Petru 2
1 În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică – mântuire fără să umbli cu Domnul, numai prin harul (fals) sola gratia în care nu trebuie să umbli, prin credința teoretică sola fide, netrăită practic, fără fapte!
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor – orice ai face, de mântuire nu mai scapi! Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3 În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată …

17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă – nu pot da viață și întreține viața spirituală!, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – solele cu credința dracilor care știm că nu mântuie, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări – nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19 Le făgăduiesc libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos au intrat pe calea mântuirii, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele – se întorc la plăcerile și interesele păcătoase ale lumii (chiar dacă par sfinți, în aparență), starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi – ajung sub robia mai multor demoni, ni se spune în Luca 11.24-26
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată – în Evrei 10.26-31 explică de ce cei care nu mai umblă cu Domnul până la capăt vor avea mai aspră condamnare, în focul veșnic.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Îți alegi un stăpân, îl urmezi și îl slujești – cu acela vei fi și în veșnicie!

Apostolul Pavel ne spune că cei care s-au întors la ținerea unor părți ale Legii vechi au căzut din har. La fel cei care s-au întors la lume (chiar dacă vor să pară frați și sfinți)

Galateni 1
6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie.
7 Nu doar că este o altă evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos – iudaizatorii au încercat să îi convingă pe primii creștini să țină și Legea veche. Dacă nu credeau că în Isus găsesc tot ceea ce au nevoie ca să umble cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTELE LOR, înseamnă că au renunțat la creștinism și s-au întors la Legea veche. O altă evanghelie era cu mântuirea fără Cristos (sau Cristos doar de ornament, că zici de Cristos, dar nu umbli cu El, pentru că umbli în Legea lui Moise)
8 Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! – și evanghelia numită a harului, cu mântuirea fără umblarea cu Cristos până la capăt PRIN FAPTE, nu este o altă evanghelie? Este fals-numită a harului, pentru că HARUL adevărat este arminist și are mari pretenții de părăsire a intereselor lumești și umblare cu Domnul / vedeți categoria cu PRETENȚIILE HARULUI /  – de exemplu textul cu harul și învățătura sănătoasă din Tit 2.11-14. Învățătura dracilor numită evanghelia harului este a dracilor, pentru că numai ei încearcă să te înșele că poți fi mântuit numai prin har, numai prin credință (a dracilor și nu mântuie, vedeți Iacov 2), ca puii de viperă care au vrut mântuirea sola gratia, sola fide.
9 Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! – ereticii cu mântuirea pe veci ignoră mesajul apostolului Pavel, care a scris împotriva iudaizatorilor și încearcă să facă să pară adevărată mântuirea pe moment, pe veci (că numai ai crezut). Evanghelia iudaizatorilor era falsă, pentru că nega credința completă în Isus (care trebuia trăită practic). Și credința sola fide (a dracilor, fără FAPTE), nu este tot o negare a lui Cristos? Că poți fi mântuit numai prin datul din gură cu credința teoretică, FĂRĂ FAPTE, fără umblarea până la capăt cu Cristos!

Galateni 5
4 Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege – cei care s-au întors la Legea veche la Lege, au ieșit din creștinism (au revenit la religia veche), v-aţi despărţit de Hristos – au renunțat la creștinism; aţi căzut din har – există cădere din har a celor care renunță la creștinism (la umblarea pratică, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt).
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – cei care au ieșit din credința creștină (deși continuă să se pretindă sfinți) pentru că s-au întors la lumea cu păcatele și plăcerile ei, nu au căzut din har? Se vede că da.