Minciuna alegerii individuale pentru mântuirea pe veci

Se zice (de către eretici) că pe unii oameni Dumnezeu i-a ales pentru mântuire și apoi ei nu și-o mai pot pierde (orice ar face ei), că Dumnezeu i-a rânduit pentru mântuire, a trimis Duhul Sfânt și i-a mântuit pe veci (iar ceilalți, care trăiesc mai departe în păcat, nu pot fi mântuiți pentru că Dumnezeu nu i-a vrut mântuiți – deci nu este vina lor că vor fi chinuiți în veșnicie).

Am văzut (în articolul precedent) că și unii dintre cei care au fost sub Legea veche au fost mântuiți, dar strict ca urmare a umblării lor cu Domnul, practic, prin trăirea lor, până la capăt. Se zice că după căderea în păcat oamenii nu au mai avut voință liberă, iar Dumnezeu i-a ales și mântuit numai pe unii (credința lor este doar o urmare a acestei alegeri individuale pentru mântuirea obligatorie, pe veci).

Geneza 18.19 Căci Eu îl cunosc (pe Avraam) şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine.

În vechime, când nu fusese dat Duhul Sfânt (și nu putea exista nici un fel de ”har suveran și irezistibil”), Avraam a ales prin voința lui liberă să umble cu Domnul și a și umblat –  apoi a ajuns să fie mântuit. La fel, ceilalți sfinți din vechime au umblat cu Dumnezeu, fără harul irezistibil (care dă mântuirea obligatorie dar ușuratică, pe veci).

   Se vede că toată erezia cu mântuirea pe veci cade, principiile lor false se sprijină reciproc, nu au legătură cu realitatea! Dacă iei o minciună a ereziei, cad toate! Prin răspunsul la chemarea lui Dumnezeu ai intrat pe calea mântuirii, apoi umblă cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală în veșnicia cu Domnul!

Reclame

Harul adevărat funcționează numai pentru scopul scris în Biblie

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

Cei prin care demonii ar vrea să ne învețe învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, bolborosesc (ca păgânii) sola gratia, sola fide, solus Christus, adică ei pot face orice (avorturi, beții, curvării fac unii) că sunt pe deplin asigurați în Cristos – de parcă Cristos îi asigură chiar dacă ei umblă cu demonii. Datorită acestei falsificări a harului, învățăturile fals-numite ale harului pot fi numite ale dracilor.

Ce ne învață harul adevărat (vedeți și primele versete din text): trebuie să umblăm cu Domnul, până la capăt, pentru mântuirea noastră. În ce privește blasfemia celor cu mântuirea ușuratică, pe veci, cu Solus Christus, versetul 14 ne arată la ce ne este de folos Jertfa Domnului Isus, să umblăm cu El. Harul este dat cu dedicație, pentru ca să umblăm cu Domnul și nu funcționează cu satana!

Sola Scriptura dar falsificată (ca să le iasă erezia mântuirii pe veci) devine Manualul ateului

1 Timotei 2
3 … Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4 voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Minte Biblia? Cei care au încercat să facă să pară reale învățăturile harului-fals (ale dracilor) cu mântuirea pe veci și atât, au inventat Doctrinele dracilor (numite cu tupeu demonic ”ale harului”, pentru că dau o justificare falsă mântuirii fără să umbli cu Domnul, până la capăt). Doctrinele false ale dracilor ne zic că monstrul ăla rău (Dumnezeu) a vrut ca doar foarte puțini oameni să fie mântuiți (numai prin har, dar harul era extrem de slab și nu i-a putut mântui pe toți; numai prin credință – care știm că este a dracilor și nu mântuie). Biblia ne prezintă un Dumnezeu arminist, milos, care oferă mântuirea tuturor, fără să oblige pe cineva la mântuire. Dumnezeu Și-a făcut partea Lui în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră. Prin har, Dumnezeu a dat tuturor posibilitatea să intre pe calea mântuirii și să umble cu Domnul până la capăt. Harul arminist nu oferă mântuirea ușuratică (”ne învață să o rupem cu lumea”) și nu este limitat, anchilozat, sclerozat că a uitat de alți oameni!

Învățăturile dracilor prezintă un Dumnezeu monstruos dar slăbănog, cu un har ”suveran” dar leșinat, care oferă numai unora o mântuire iluzionistă dar pe veci. Cu o Biblie falsificată ca să le iasă erezia nimicitoare, dar numită Sola Scriptura, nu mai poți ajunge în partea fericită a veșniciei, judecat de Dumnezeu după fapte, dar faptele sunt lipsă!

Biblia falsificată devine manualul ateului!

”Se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat”, pentru mântuirea pe veci!

2 Petru 2.13 … Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi – este vorba despre cei care se pretindeau ca sunt frați. Și vedem cât de bine se potrivesc acestea cu cei care propovăduiesc astăzi mântuirea pe veci (care nu se poate pierde)!

1 În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare – învățăturile dracilor numite fals ale harului (în care odată ce ai intrat, nu trebuie să umbli, că nu există cădere din har), se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat – poți fi mântuit numai prin harul în care nu umbli (cei care au vrut să primească mântuirea ușuratică, numai prin har, au fost numiți de Ioan Botezătorul pui de vipere), numai prin credință (Iacov ne-a scris că este credința dracilor, care nu mântuie) și apoi au tupeul să zică solus Christus (dar fără umblare cu Domnul, până la capăt)! şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea Adevărului va fi vorbită de rău.
3 În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

Harul fals

Protestanții adevărați (originali) au adăugat umblarea cu Domnul la teologia teoretică, și această umblare i-a mântuit.

În zilele noastre, tot felul de fanatici au vrut să își ia și să ne ofere o mântuire ușuratică (au uitat de faptele protestanților pentru că nu i-a interesat spiritul reformei, ci și-au luat ce le-a plăcut, adică și-au dat învățături după poftele lor – pentru ei reformat (baptist etc) nu înseamnă decât că ești mântuit pe veci și atât).

Să vedem un astfel de individ, care ne prezintă harul fals (cu mântuirea pe veci):

Mărețul împotrivitor al Adevărului ne prezintă ceea ce numește ”har”, dar fiind vorba despre harul ușuratic (pretinde că oferă mântuirea pe moment pentru veci, că ești mântuit și atât), acest har este fals.

”Harul pune accent pe ceea ce face Dumnezeu, şi anume că El a pus în contul nostru ţinerea legii de către Hristos” – Sola fide, sola gratia, mântuirea numai prin har, numai prin credință este o iluzie: Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere pe cei care credeau că vor fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică. Iacov, inspirat de Dumnezeu a numit această credință a dracilor, care nu mântuie! Harul arminist constă în ceea ceea ce a făcut și face Dumnezeu ca să permită intrarea noastră pe calea mântuirii (nașterea de sus) și umblarea cu Domnul. Cristos nu ține Legea în locul nostru, ci Jertfa, Învierea, trimiterea Duhului Sfânt fac posibilă intrarea și umblarea în har (în Legea veche oamenii nu au putut umbla perfect cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat, acum avem ajutor și călăuzire de sus).

”Harul pune accent pe persoana lui Hristos, în ceea priveşte trăirea mântuirii” – după ce lupii răpitori au adus din America etc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii care erau intrați pe calea mântuirii au făcut ce au vrut (că nu-și pierd mântuirea) și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați scandalagii etc. Doar satana (sola satana) îi poate îndobitoci pe lupii răpitori să zică solus Cristus.

”Harul exclude orice merit al omului” – Harul biblic arminist oferă mântuirea tuturor și ne obligă să renunțăm la lume și să umblăm cu Domnul: Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

”Harul dă mântuirea în dar” – Harul obligă la umblarea cu Domnul până la mântuirea finală. Mântuirea arministă nu este o luare de prizonieri, că Dumnezeu te-a închis în trenul mântuirii (numai prin har, numai prin credință) și poți face orice. Dumnezeu, prin LEGEA harului (care are cerințe care trebuie respectate) face posibilă mântuirea noastră, nu obligă pe nimeni să fie mântuit.

”Harul îi face desăvârşiţi (maturi) pe cei ce îl primesc, deoarece transferă asupra lor sfinţenia lui Hristos, prin puterea Duhului Sfânt” – Harul adevărat Biblic este arminist și ne obligă să umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală viitoare. Duhul Sfânt îi călăuzește pe cei mântuiți pe veci prin birturi, la curve etc, că ei nu își mai pierd mântuirea – halal maturitate cu așa tentativă de ”mântuire”.

”Harul îl ridică pe păcătos din orice fel de stare” – de sub masă când e turmentat, drogat etc? Și îl caută când e băut la curve (că așa a făcut tatăl din pilda fiului pierdut?! / vedeți pilda / )

”Harul îl duce în cer pe cel mântuit” – mântuirea este un proces (vedeți sus în meniu articolele): am intrat în proces de mântuire, umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei!

”Harul îndreaptă spre îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu” – Dumnezeu nu îi va duce în cer pe cei ”mântuiți pe veci” care bântuie băuți la curve, fac avorturi etc că nu își pierd mântuirea, dacă aceștia nu vor să meargă cu Domnul!

Harul adevărat biblic (arminist) a făcut posibilă mântuirea noastră, numai prin umblarea noastră până la capăt, în HAR, cu Domnul!

Mintea sănătoasă cu Adevărul

2 Petru 3 (traducerea mai nouă VDCM)
1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă doresc să vă produc o minte sănătoasă, prin înştiinţări,
2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri – mintea sănătoasă se face prin îndepărtarea concentrării de la lucrurile de jos și focalizarea spre cele de sus, cu ajutorul, călăuzirea și energizarea Duhului Sfânt (pe care fiecare creștin îl are, dacă este creștin) – lucrurile vestite le găsim în Sfânta Scriptură, care ne-a fost dată ca să o împlinim, să o trăim practic, nu ca să o falsificăm / vedeți despre falsificare / și apoi să zicem, cu tupeu de la demoni, sola Scriptura (falsificată) . După cum spune Biblia:

Coloseni 3
1 Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ,
3 căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în glorie. / vedeți articol (și următoarele, după acela) /

Cum putem câștiga împotriva firii (nici acest text nu seamănă cu mântuirea pe veci):
Galateni 5
16 Zic dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi ca urmare, nu veți mai împlini poftele firii pământeşti (traducere corectată) / vedeți articol /
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti; acestea sunt lucruri opuse unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce vreţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege (se referă la Legea veche, care nu a fost dată spre scăpare, ci pentru cunoașterea păcatului) – nu înseamnă că suntem în fărădelege
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, geloziile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 invidiile, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – minte Biblia sau mint cei cu mântuirea pe veci?!

9 Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă – versetul șterge pe jos cu spurcăciunea de erezie a talibanilor fanatici cu doctrinele harului – fals (ale dracilor sunt, pentru că sunt împotriva Bibliei), că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire (pocăință), pe cei mai mulți nu i-a vrut pocăiți și mântuiți!

10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, corpurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde (la început, de exemplu în versetul 5, acest text vorbește împotriva ereziei că materia este veșnică – o filozofie a vremii)
11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri se vor strica (distruge), ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi corpurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13 Dar noi, potrivit promisiunii Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea – se gândesc unii care s-au pretins mântuiți pe veci și au ajuns mai rău decât au fost la început, că  vor curvi (în stare de ebrietate) prin boscheți pe străzile de aur, la marea de cristal (poate vor prinde un înger la înghesuială?!)

14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără pată, fără vină şi în pace – la fel ca multe alte verbe la imperativ, este o poruncă (este o poruncă, nu este opțională!) a Legii HARului, ca să rămânem și să umblăm obligatoriu în HAR, până la capăt, în partea fericită a veșniciei!
15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire – mântuirea este un proces, care poate fi lung, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi celelalte Scripturi, spre pierzarea lor – mântuirea poate fi numai prin har, numai prin credința doar teoretică (fără fapte), care este a dracilor (de la care vine erezia nimicitoare a mântuirii pe veci)
17 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria,
18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos – această creștere în Domnul, prin Duhul Sfânt, Daniel Chiu și alții ca el (slujitori la cel viclean, tatăl învățăturilor dracilor că mântuirea nu se poate pierde) au numit-o ”idei ale curentului eretic numit gandire pozitiva” – înțeleg să fie cu mintea ne-sănătoasă, după ce i-au luat demonii mintea și sufletul (de când cu învățăturile dracilor), dar nici chiar așa! / vedeți articol / . A Lui să fie gloria acum şi în ziua veșniciei – gloria în ziua Judecății de la urmă o vor aduce Sfintei Treimi doar cei care și-au lucrat (în vederea rodirii, verbul este katergazomai), cu ajutorul Duhului Sfânt, propria mântuire / vedeți articol Filipeni 12.2-3 / . Amin.

Intrarea pe calea mântuirii

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință” – ne zic obsedații de mântuirea ușuratică, pe veci. ”Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”  ”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” – adică ei pot face orice, nu trebuie să umble cu Domnul! Unii zic că nici măcar nu ai voie să încerci să fii mai bun, să umbli cu Domnul, să te apropii de Dumnezeu cu ajutorul Duhului Sfânt, pentru că aia nici nu este mântuire. Bineînțeles că dacă fanaticii umblă băuți la curve, se droghează (soli Deo gloria), chiar fac avorturi (nu își pot pierde mântuirea cu sola gratia, sola fide), aia este mântuire (sunt pe deplin asigurați în Cristos, solus Cristus).

Efeseni 2.8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se referă la posibilitatea mântuirii, numai la intrarea pe calea mântuirii. Încă nu am ajuns la mântuirea finală (cu Domnul), așa că nici vorbă că am fost deja mântuiți la urmă (în viitor, vedeți timpurile mântuirii). Aceasta se referă doar la mântuirea inițială, la timpul trecut. Această mântuire se poate pierde, dacă cei intrați pe cale nu vor umbla până la capăt cu Domnul.
Dacă nu umbli cu Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt (mântuirea la prezent), cine te va teleporta în veșnicia fericită cu Domnul (mântuirea la timpul viitor)? Sola satana (cu mântuirea ușuratică) nu este un mod de mântuire.

Harul primit în zadar (degeaba)

Cei care au preluat erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci ar vrea să ne prezinte un har ușuratic, care oferă mântuirea finală (în partea fericită a veșniciei) chiar celor care umblă cu satana (mântuirea este prezentată ca având loc într-un moment și ține în veci, fără să conteze ce fac ”mântuiții pe veci” apoi). În mod evident, aceasta este o contrafacere a HARULUI adevărat, creștin (arminist), care ne oferă tuturor mântuirea și ne cere să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală. Harul real biblic nu este ușuratic. Dumnezeu nu îi va mântui la urmă pe cei care au umblat cu demonii, înșelați de lupii răpitori cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Am arătat aici că Dumnezeu nu îi favorizează pe cei care dau din gură cu Numai prin har, numai prin credință, dar fac orice. Doar pentru cei care umblă cu Domnul, pe calea mântuirii, cu ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt ”nu mai este osândire” (am pus textul în articolul din link).

Romani 8
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – dacă renunți la umblarea cu Domnul, pierzi Duhul Sfânt care ți-a fost dat.

Traducerea Cornilescu are greșeli, acesta este un verset corectat:

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică – intră pe calea spre mântuirea finală, din veșnicia fericită; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa (veșnică), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el – mântuirea ușuratică numai pe moment, pe veci, cu sola fide, sola gratia nu ajută, cine nu ascultă pe Fiul după ce a crezut, a primit harul degeaba!

Cele 5 sola și mântuirea arministă (care trebuie trăită până la capăt)

Sola gratia – mântuirea nu este doar pe moment, pentru veci, ci este un proces în care oamenii pot intra (dacă vor, răspund chemării lui Dumnezeu) numai prin credință, dar apoi credința trebuie dusă mai departe practic. În vechea Lege, oamenii nu au putut fi mântuiți deoarece firea pământească nu i-a ajutat să țină perfect Legea. În Legea harului (este o Lege, cu cerințele ei care trebuie respectate), oamenii au ajutor de sus ca să umble cu Domnul, nu se poate altfel. Numai prin har nu ajungi nicăieri, ni se spune în Biblie că numai credința teoretică nu mântuie (am pus versetele într-un articol anterior). Harul este marea parte pe care a făcut-o Dumnezeu în mântuirea noastră, apoi cu ajutor de sus trebuie să ne facem și noi partea noastră, fiecare în propria mântuire. Avem ajutor să facem ceea ce nu au putut cei din vechime: să umblăm cu Domnul. Am intrat pe calea mântuirii bazați pe ceea ce a făcut Dumnezeu + numai prin credință din partea noastră în primul moment (aceasta este mântuirea la timpul trecut), rămânem în har și umblăm cu Domnul (în har, cu ajutor de sus) până la mântuirea finală, la ”harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1 – căutați versetul, pentru că tot textul ne vorbește despre timpurile mântuirii). Am pus aici mai multe articole despre mântuirea ca un proces (timpurile mântuirii).

Sola Scriptura fără Scriptura. Scriptura falsificată nu mântuie (vedeți aici cum a fost falsificată). Numai Scriptura ar trebui să spună numai cei cunosc Adevărul și știu la ce duce falsificarea Bibliei și a spiritului Bibliei (și prin extragerea versetelor din context): Revelații (Apocalipsa) 22.18,19. Slăvit să fie Dumnezeu că nu va pierde!

Numai Cristos pot spune numai cei care umblă în har cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală. La fel și Numai lui Dumnezeu să îi fie adusă slava (Îi va fi adusă gloria și când toți oamenii vor fi judecați după faptele lor, așa ni se spune în Apocalipsa 20 (versetele 12, 15 etc, pun așa textele ca să vedem versetele în context, să vedem întregul mesaj, așa cum este el, corect).

Ce a mai rămas din cele 5 vrăjeli dacă ne uităm în Biblie ca să îi cuprindem mesajul real, corect, pe care a vrut Dumnezeu să îl primim? Nimic! Lucrați-vă până la capăt mântuirea voastră, ca să ajungeți în veșnicia fericită, cu Domnul!

Cele 5 sola – mit și realitate

Mântuirea ușuratică trăită de unii (care se pretind mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos chiar dacă umblă cu demonii) se bazează pe cele 5 sola:

Sola gratia este mântuirea ușuratică numai prin har (monergism). Te crezi mântuit și atât. Poți să umbli cu demonii, că vei fi cu Domnul.

Sola fide – ai crezut și deja ești pe deplin asigurat în Cristos, poți să ajungi chiar mai rău decât erai la început (sub influența mai multor demoni), poți să crezi că credința numai teoretică a dracilor deja te-a mântuit pe veci, poți să crezi că te minte Biblia când te numește pui de viperă.

Sola Scriptura – Biblia falsificată nu mântuie

Solus Cristus – nu Cristos te-a înșelat că poți fi mântuit chiar dacă umbli cu satana

Soli Deo Gloria – blasfemie! Dacă este vorba despre înșelarea demonilor spre uciderea sufletelor cu mântuirea ușuratică, nu are Dumnezeu nevoie de laudele celor numiți de Biblie ”lupii răpitori care nu vor cruța turma”.

Cele 5 sola – demitizare

Niște păgâni au reînviat (cu câteva sute de ani în urmă) învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Ca să facă o teologie opusă celei catolice, au falsificat Biblia că mântuirea este numai prin har, numai prin credință și nu mai scapi nici să vrei (vedeți aici cine a falsificat Biblia). Nu au vrut să îi învețe pe oameni că pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea, ci au exagerat mult vrând să se îndepărteze de catolici; nu au trăit mizeria de erezie (a fost mai mult teoretică). În zilele noastre, unii baptiști se pretind mântuiți pe veci (sunt baptiști-falși, cei adevărați sunt arminiști) și fac orice. Să vedem cât de mincinoase sunt cele 5 Sole, ca să nu le credem și să nu credem nici erezia nimicitoare a lor, cea cu mântuirea pe veci (mai cu satana, mai cu Dumnezeu, că tot acolo ajungi).

Sola gratia – mântuirea numai prin har – erezie obținută prin falsificarea Scripturii. Au creat erezia, s-au bazat pe falsificarea Bibliei și apoi au zis că aceea este Biblia adevărată, au pecetluit-o cu Sola Scriptura. Adică au dat oamenilor o Biblie falsificată cu mântuirea ușuratică numai prin datul din gură cu credința, cu ”harul” în care nu trebuie să umbli până la capăt, pentru mântuirea fiecăruia!

Sola fide este credința puilor de vipere (vedeți articolul), a dracilor care nu mântuie (vedeți articol), a lupilor răpitori, după cum spune Biblia:

1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă – peste tot în Biblie unde este vorba de credință se referă la credința arministă trăită practic (HARUL adevărat arminist ne învață să o rupem cu păgânătatea, nu să facem orice), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni – cele 5 sola, învățăturile dracilor (ale harului fals, ușuratic și irezistibil), doctrinele dracilor, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

Menționez că cei prin care demonii au trimis oamenilor învățăturile dracilor nu au vrut (intenționat) să ucidă suflete cu ele (nu au știut ce fac) dar nici nu i-a interesat ce spune Biblia cu adevărat (pentru falsificarea Bibliei nu există iertare).

Mizeriile ereziei nimicitoare sunt urmate (cu mult tupeu) de Solus Cristus (de parcă Cristos îi mântuie pe căile lumii!) și Soli Deo Gloria – hâc hâc lăi lăi lăi – cei care umblă cu demonii (înșelați de ei) să dea din gură despre demoni, că Dumnezeu nu a juns să trăiască în mizerie, ca să aibă nevoie de mizeriile lor eretice! Sola Satana este în realitate izvorul ereziei lor, numai demonii îi pot înșela pe frați că pot să umble cu demonii și totuși vor ajunge cu Domnul în veșnicie!

Harul vs. dracul (suveran și irezistibil etc)

1 Corinteni 1.9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

După revoluție, unii au răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, bazată pe falsificarea Bibliei că mântuirea este numai prin har / vedeți cine a falsificat-o primul / , erezie cuprinsă în învățăturile dracilor (ereticii le numesc ale harului, dar harul lor este fals, pentru că nu îi obligă să umble cu Domnul până la capăt). Învățătura falsă cu mântuirea pe veci nu are suport biblic, de aceea ereticii au scos versete din context și le-au potrivit, ca să pară erezia adevărată și au creat Doctrinele dracilor (ei le numesc ale harului). Vedeți categoria despre falsificarea spiritului Bibliei.

Pe arminiști, Legea harului îi obligă să umble cu Domnul, călăuziți, ajutați, energizați, apărați de Duhul Sfânt, până la capăt, pentru mântuirea lor.

Calviniști mântuiți pe veci se cred mântuiți numai prin credință, numai prin har, pe moment pentru veci, orice ar face ei apoi (unii calviniști pretind umblare cu Domnul pentru mântuirea fiecăruia, acesta este arminism deghizat). Cei mai lipsiți de inteligență s-au făcut fanatici și în fanatismul lor demonic, propovăduiesc mântuirea chiar în umblarea cu demonii: ești mântuit și nu mai scapi, orice ai face apoi. Ei deosebesc total mântuirea (ușuratică) de umblarea arministă cu Domnul.

Știm că harul ne dă posibilitatea să umblăm cu Domnul, dar nu ne obligă – această neumblare duce la anularea mântuirii.

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă:
11 Căci harul (arminist) lui Dumnezeu (arminist), care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Harul curvinist te învață că mântuirea este pe moment și apoi ești asigurat cu satana în Cristos, mântuirea nu ți-o mai poți pierde chiar dacă umbli cu demonii (de ce să nu umbli, dacă nu ai ce pierde?!).
Să vedem cum ar fi textul acesta dacă mântuirea ar fi ușuratică (numai prin har, numai prin datul din gură cu credința):
1 Învățătura dracilor este opusă HARului biblic, în care trebuie să umblăm:
11 ”Harul” mântuirii pe veci (dracul suveran) dă mântuire obligatorie doar pentru cei puțini aleși (monstrul lor de dumnezeu fals – satana care apare ca un înger de lumină – nu i-a vrut pe cei mai mulți pocăiți și să umble în sfințenie)
12 și își învață adepții că pot să slujească satanei, pot fi ca lumea chiar dacă starea lor de la urmă va ajunge mai rea decât la intrarea pe cale, pot să trăiască în veacul de acum cu satana, în nelegiuire (că în Biblie nici nu scrie în 2 Corinteni 6.14 Căci ce legătură este între justificare şi nelegiuire? Sau ce comuniune este între lumină şi întuneric? 15 Ce acord poate fi între Cristos şi Beliar?).
13 așteptând ca Dumnezeu să îi mântuiască pe la băutură, curve și altele asemenea (Sola fide, Sola gratie, Sola Satana gloria și delirul lor continuă). Satana i-a înșelat spre părtășia cu demonii, că nu poate fi cădere din har, mântuirea nu se mai poate pierde.

Vi se pare că aceasta este mântuire?!

Sola gratia și Sola fide – Poate Cristos să te mântuie (la Judecată) dacă umbli cu demonii?

(Cei care au făcut reforma protestantă au zis că credința TREBUIE urmată de fapte, deci nu au trăit teologia eretică a mântuirii ușuratice, numai prin harul fals, numai prin credință, așa cum ar vrea unii să ne învețe astăzi!)

2 Corinteni 6 (VDCC)
14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

14 Nu vă înjugaţi la acelaşi jug cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între justificare şi nelegiuire? Sau ce comuniune este între lumină şi întuneric?
15 Ce acord poate fi între Cristos şi Beliar? Sau ce relaţie este între un credincios şi un necredincios? (VRBC)

14 Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
15 Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?

Aceste versete sunt de obicei folosite împotriva căsătoriilor dintre credincioși și necredincioși. Dar putem vedea foarte bine că Biblia se opune în general tovărășiilor rele. Aici este foarte clar scris că nu există comuniune, părtășie între Lumină și întunerecul lumii (știm că lumea zace sub puterea celui rău). Și atunci ce mai vor unii să ne înșele (satana prin ei) că odată ce te pretinzi mântuit pe veci, cu oricare stapân ai umbla, oricărui stăpân ai sluji (și astfel îi dai mai multă putere de stăpânire asupra sufletului tău), tot cu Dumnezeu vei fi în locul bun al veșniciei fericite?

Unii ar vrea să ne înșele că putem să umblăm cu satana, că vom ajunge cu Domnul. Biblia ne spune opusul: Ce comuniune este între Lumină şi întuneric? Și ce înţelegere (acord) poate fi între Hristos şi Belial? Poate Cristos să te mântuie (la Judecată) dacă umbli cu demonii și dai din gură cu mântuirea pe veci numai prin har, numai prin credință?

”Harul irezistibil”

Dumnezeu i-a așezat pe oameni în linie (ca pe popice) și apoi a dat în ei. Cei mai mulți au căzut, pe cei puțini i-a rânduit pentru mântuire pe veci (pe cei mulți i-a pierdut, fără să le dea măcar posibilitatea pocăinței).

Pentru cei puțini (aleși uninominal, adică fiecare individual), a venit Domnul Isus și a oferit o jertfă penibilă, slabă (bună numai pentru cei puțini). Apoi Dumnezeu a trimis ”harul irezistibil” peste ei și i-a mântuit fără pocăință (eventual ei ar fi bine să pară sfinți înaintea celorlalți oameni), iar ei sunt pe veci asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu demonii (de la care vin învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci). Dar aceștia nu își dau seama că dumnezeul care i-a ales în mod arbitrar numai pe unii este un monstru (vedeți articolul) în care nu se poate avea încredere și dacă Dumnezeu îi mântuie pe cei care umblă cu demonii, Dumnezeu se neagă pe sine!

Voi, cei care vă pretindeți mântuiți pe veci, chiar vreți să vă mântuie un monstru?!

Sola Satana

1 Corinteni 1.9Dumnezeu v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Harul îl iei tot, așa cum este poruncit în Legea Harului prin poruncile (verbele la imperativ) din Noul Testament, inclusiv ale Domnului Isus.

Așa cum am mai spus, Biblia ne oferă HARUL adevărat și ne poruncește să nu ne lăsăm înșelați. HARUL adevărat ne învață să o rupem cu păgânătatea, nu să zicem că putem face orice că mântuirea nu se poate pierde. Orice învățătură opusă Bibliei este de la satana, adică este învățătura dracilor. Mântuirea ușuratică numai prin har, numai prin credință, pe moment pentru veci, este o iluzie a satanei. Sola fide și Sola gratia nu pot fi urmate de Solus Christus, pentru că se bazează pe falsificarea Scripturii (vedeți articol). Au înlocuit obligativitatea umblării cu Domnul, în har până la capăt, cu o iluzie de mântuire pe moment, orice ar face ei apoi.

Oriunde este prezentată o învățătură opusă HARULUI Biblic, puteți înlocui cuvântul har cu cuvântul drac (ale dracilor învățături sunt cele care prezintă mântuirea ușuratică, numai prin credința teoretică, chiar dacă nu umbli cu Domnul ci umbli cu demonii). Dumnezeu ne-a chemat la părtășia cu Fiul Său, nu cu demonii!

Sola gratia și Sola fide (îndreptățirea numai prin credință nu este după Biblie, vedeți articol aici) ar trebui urmate de Sola falsificarea Scripturii și Sola Satana (numai de la demoni sunt învățăturile harului fals, urmate de Doctrinele harului ușuratic). Dacă umbli cu satana, cu satana vei ajunge. Cui ai slujit, cu acela vei fi!

Cum să faci ca intrarea ta în HARUL adevărat să nu fi fost inutilă pentru mântuirea ta viitoare, finală? Dacă ai înviat cu Domnul, umblă cu Domnul!

Corinteni 6.1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.

Tot felul de indivizi reduși intelectual au preluat din alte țări, în special din America, învățăturile dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde (orice ar face cei mântuiți apoi), cunoscute ca învățăturile harului (a harului primit degeaba, dacă nu umbli în el până la capăt). Această erezie nimicitoare se bazează pe falsificarea Bibliei prin extragerea versetelor din context – ereticii îți pot prezenta o listă de versete, dar dacă le pui în textul Biblic, vezi foarte ușor că este vorba despre altceva.

Când este vorba să umblăm cu Domnul, ereticii mântuirii ușuratice, pe veci, vor să ne zică că Dumnezeu în harul suveran i-a ales numai pe cei puțini pentru mântuire (i-a respins fără un motiv real pe cei mai mulți, fără să le dea măcar posibilitatea pocăinței!), a mers harul irezistibil cu Duhul Sfânt peste ei și i-a mântuit cu de-a sila, orice ar face ei. Dumnezeul monstruos (vedeți aici articolul) i-a condamnat la chin veșnic pe cei mulți, Jertfa Domnului Isus este extrem de slabă, fiind bună numai pentru cei puțini aleși (este numai o înscenare), harul suveran este la fel de slab, Duhul Sfânt îi obligă pe cei puțini la mântuirea ușuratică, pe veci, chiar dacă ei umblă cu demonii (a căror învățătură au primit-o) – aceasta este o luare în deșert a Sfintei Treimi!

Pentru cei care cunosc Biblia (arministă), este foarte ușor de combătut erezia. De exemplu, în versetul de mai sus ni se spune să nu primim harul degeaba. Dacă vedeți textul, ni se și spune în continuare să umblăm cu Domnul (nu ni se oferă în Biblie o mântuire ușuratică cu harul ieftin, pe veci, nici aici, nici altundeva). Cine ne sfătuiește să facem așa ca să nu fi primit degeaba harul lui Dumnezeu? Opus ereticilor care atunci când aud despre obligația umblării personale cu Domnul pentru propria mântuire, dau din gură cu peleaginism, apostolul Pavel ne spune (vorbind și în numele celor care fac la fel), că lucrează împreună cu Dumnezeu!

Cei cu învățăturile harului (fals și inutil) ne zic că a mers harul suveran peste ei și i-a mântuit cu de-a sila pe veci și dacă ei fac ceva pentru propria lor mântuire, aia nici nu este mântuire (că este sinergism).

2 Corinteni 5.15 Şi El a murit pentru toţi – nu numai pentru cei puțini aleși de dracul suveran!, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei – adică să umble cu Domnul (arminism).

Halloween – falsificarea Scripturii și prin ”Sola Scriptura”

Luther va fi incinerat în focul veșnic pentru că a falsificat Biblia (a introdus cuvântul NUMAI în mântuirea prin har) ca să facă să pară adevărată erezia cu mântuirea pe veci (a fost o erezie teologică, nu au vrut să o trăiască practic, adică să facă orice, crezându-se mântuiți pe veci și gata, ci doar să facă o teologie diferită de a catolicilor, dar au mers în extremă).

Au falsificat Scriptura ca să le iasă erezia nimicitoare și apoi au zis despre fals Sola Scriptura. Fraieriți-L pe Dumnezeu la Judecata finală dacă puteți, ereticilor!

Decrete Prezidențiale de incinerare

Șeful Universului decretează:

Apocalipsa (Revelații) 22

18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – nu seamănă cu mântuirea ușuratică, pe veci, a cărei teologie se bazează pe falsificarea Bibliei!
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin – HARUL adevărat, în care trebuie să rămâi și să umbli pănâ la capăt, dacă vrei să ajungi la destinația finală fericită, cu cei care au umblat cu Domnul!

Ce ne roade pe noi grija de învățătura dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde?!

Sola falsificarea Scripturii

Ca să le iasă tentativa de erezie cu mântuirea pe veci (este o tentativă pentru că nici măcar la o privire superficială nu stă în picioare), ereticii obsedați de ea falsifică conținutul (spiritul) Bibliei prin scoaterea versetelor din context. Am arătat aici și aici (și în alte articole scrise atunci, vedeți aici) cum fac aceștia.

Și atunci cum mai au tupeul calviniștii să ne zică vrăjeala cu Sola Scriptura, dacă îi falsifică spiritul folosindu-se de cuvintele scrise în Scriptură?

În har, ca urmare a alegerii personale, Dumnezeu ne-a adus la viață împreună cu Cristos

Am văzut cum cei prin care satana ar vrea să ne înșele cu mântuirea pe veci folosesc versete extrase din context, cărora le falsifică în acest fel sensul inițial, de exemplu versetele 8 și 9 din Efeseni 2, prin care ești mântuit și atât (nu mai contează ce faci apoi, cărui stăpân slujești).

Efeseni 2. 4. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5. măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) – cei cu mântuirea ușuratică pe veci ar vrea să ne zică despre mântuirea ”numai prin har”, dar în realitatea ereziile numite învățăturile harului spun că harul este ca un elastic de care poți întinde oricât de mult și nu se rupe, adică poți umbla cu demonii și vei ajunge în cer cu Dumnezeu – deși Biblia spune că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu (iar vrăjmășia cu Dumnezeu nu mântuie). Versetele acestea sunt arministe și spun că mântuirea nu este numai prin har (pe moment) și atât. ”Prin har sunteți mântuiți” = Dumnezeu ne-a adus la viață împreună cu Cristos, iar dacă umbli cu lumea că nu poți să cazi din har, ce har mai este acela?

Halloween – Numai prin har?

Halloween este o sărbătoare care a fost cosmetizată, dar majoritatea creștinilor o consideră păgână.

Unele lucruri pot fi vopsite, ca să pară ceea ce nu sunt (că sunt altceva).

Aici (unde vorbim despre mântuirea falsă ”numai prin har”, dar fără să umbli cu Domnul în har) se potrivește foarte bine poezia fratelui pastor baptist Valentin Popovici:

Nu vopsiți peste rugină

Ce măreţ, ce sfânt e gândul, să îngropi al tău trecut,
Oamenilor să fii sincer, iar lui Dumnezeu plăcut.

A însufleţit de veacuri, pacea sfântă, mântuirea,
Milioane-n lungul vremii, și-au reînnoit trăirea.

Şi deşi trecuţi din lume, au rămas, căci ei nu pier,
Viața lor străluce încă, precum soarele pe cer.

Poate neînsemnați odată, astăzi pilda lor domină,
Căci nici unul din aceştia, n-a vopsit peste rugină.

Cu profund respect, cu stimă, cinstea lor o admirăm,
Şi în faţa curăţiei, noi, urmaşii, ne plecăm.

Ne-au făcut strămoșii fală, dar cum e trăirea ta?
Când vei trece din viaţă, oamenilor ce-i lăsa?

Poate de dorinţi, de gânduri mai măreţe eşti pătruns.
Gândurile mari sunt bune însă … nu sunt de ajuns.

Câți nu se hrănesc cu gândul că-s iertaţi, că-s mântuiți,
Că viaţa lor e bună, că-s curaţi, că-s pocăiţi.

Dar mai mult la ce-i în lume, cu smerenie se-nchină,
Credincioși? NU!… Vor să pară. Ei vopsesc peste rugină.

Vorbe mari, fapte măreţe, doar acolo-unde-i lumină.
Credincioși? Da!.. De paradă. Ei vopsesc peste rugină.

E-o povară pentru-aceştia, ruga către Dumnezeu.
„Pocăiţi” îşi zic fiindcă, vin adesea-n Cortul Său.

E o autoînșelare. E-o viaţă neloială.
E-o ruşine pentru Domnul. E o simplă mâzgăleală.

Poţi să te botezi în apă, fără naşterea divină
Mărturia ta-i minciună. Vopseşti doar peste rugină.

E o cinste deosebită, ca să te numeşti creștină.
Dar când moda-ţi este idol, mâzgălești peste rugină!

Chiar de unul se avântă în lucrarea Lui divină,
De urăşte, bietu-încearcă, a vopsi peste rugină.

Poţi ca să clădeşti palate, poţi vorbi limba divină.
Dacă fala ţi-e imboldul, vopseşti doar peste rugină.

E măreaţă, e sublimă, viaţa sfântă în Hristos.
A căutat-o’ntotdeauna, omul sincer, credincios.

Oamenilor! Este cerul ţinta căutării voastre ?
Nu cumva nădejdea sfântă, vi se-ndreaptă către astre?

Mai sunteţi în alergare? Semenii îi mai iubiţi?
Doriţi sincer fericirea celor mulţi, nemântuiți?

Nu încredinţaţi pe oameni că-s curaţi, dacă nu sunt
Căci recolta e furtună, dacă semănatu-i vânt!

Nu ucideţi conştiinţa, fiindcă nu vi se închină.
Nu acoperiţi păcatul. Nu vopsiţi peste rugină!

Nu admiteţi compromisuri, dacă vreţi să fiţi lumină.
Compromis, să ştiţi, înseamnă: a vopsi peste rugină!

Va veni odată vremea, când trăind clipa reală,
Şi-or vedea mulţi osteneala, doar o tristă mâzgăleală.

Oameni! În vâltoarea luptei vreţi victorie deplină?
Vreţi ca să intraţi în ceruri? Nu vopsiţi peste rugină!

Numai umblarea în HAR, pe calea mântuirii până la capăt, vă va asigura intrarea în Împărăția cerurilor!

Sursa volumelor de poezii.

Mântuirea poate fi numai prin harul fals?

Satana se preface că este înger de lumină, iar lupii răpitori că sunt de sus.

Multe secole la rând, creștinii au știut că trebuie să umble cu Domnul, până la capăt, pentru ca să ajungă la mântuirea finală, în veșnicie. Dar, cu câteva sute de ani în urmă, s-a găsit unul care să reînvie erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci (a vrut să lupte împotriva catolicilor, dar a mers prea departe și a ajuns la cealaltă extremă). Cei care au făcut asta nu și-au dat seama ce fac, nu au vrut să creeze mântuirea ușuratică. Practica lor era diferită de teologia lor (păgână).

Să vedem ce a produs mântuirea ușuratică în zilele noastre: trecerea de la arminism la mântuirea ușuratică, pe veci, i-a convins pe unii (care au primit învățătura dracilor) că pot face orice, dar mântuirea nu și-o mai pot pierde, iar (fiind în biserică) starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi.

Nu putea să aducă nimic bun învățătura dracilor cu alegerea prin harul suveran, care este de la satana, pentru că prezintă un dumnezeu monstruos, care îi înșiră pe oameni și dă în ei cu o bilă neagră (ca la popice) – unii zic că așa este un dumnezeu iubitor. Harul (dracul) suveran nu vrea să îi mântuie decât pe cei puțini, dar apoi ei pot să umble cu lumea, că nu își pot pierde mântuirea, nu este cădere din har. Ereticii spun că acest har superficial și pe moment nu a fost ieftin. Ba da, este ieftin: Jertfa este extrem de handicapată și nu îi poate mântui decât pe cei puțini, apoi harul nu îi obligă să umble cu Domnul, în har. Harul ieftin se înmulțește în neștire, ca un elastic de care poți trage cât vrei de mult, că nu se rupe. Opus acestuia, HARUL Biblic este arminist și are pretenții:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu (de-adevăratelea), care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie Dumnezeu și-a făcut partea și ne ajută să ne facem și noi partea noastră, mai mică. La MÂNTUIREA FINALĂ se ajunge dacă umbli în HAR cu FAPTE (ROADE)
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – pe Domnul nu îl aștepți cu răchie, că nu îți poți pierde mântuirea!
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui (creștinii sunt un popor de primă-pradă: cuceritorul își lua primul partea lui), plin de râvnă pentru fapte bune – nu ca să faci lucrurile lumii, că ești mântuit pe veci

Este evident că acolo unde ”harul” este opus Bibliei, puteți înlocui termenul har cu termenul drac (învățătura dracilor că mântuirea este pe veci și nu se poate pierde).

La ce le-a folosit harul celor care au intrat pe calea mântuirii, dacă nu au rămas în har, să umble în har și prin har, cu Domnul? La nimic!

Punctele T.U.L.I.P. – Numai prin credință este îndreptățirea?

Unii se cred îndreptățiți numai prin credință (și această îndreptățire este pe veci), fără să facă nimic pentru mântuirea lor, și se pretind asigurați pe veci. Luther a reinventat aceasta ca să lupte împotriva învățăturii catolice de atunci (cu câteva sute de ani în urmă) și probabil datorită fricii (exagerate) pe care o avea de pierderea mântuirii. Acum cine vă mai cere bani de indulgențe pentru iertare, ca să trebuiască să combateți această cerere?!

Dar cei care au reinventat ”mântuirea pe veci” nu au și trăit-o, în practica lor de zi cu zi nu a apărut superficialitatea de azi, că unii se pretind mântuiți orice ar face. Nici puritanii nu au avut o asemenea superficialitate. Ei știau că trebuie să umble cu Domnul (erau mult mai arminiști prin trăirea lor, decât cei mântuiți pe veci, din vremea noastră).

Lucrurile pe care Sfânta Treime le-a făcut și le face pentru noi, formează împreună harul. Cele pe le-am primit sunt numai ajutoare pe cale, unelte ca să umblăm cu Domnul, nu scopuri în sine. Îndreptățirea primită la începutul umblării este valabilă numai cât timp umblăm cu Domnul, cât timp își îndeplinește scopul.

Am arătat din cele scrise în Biblie (care ne dă înțelepciunea care duce la mântuire, dacă o trăim practic), că îndreptățirea este prin credință (la intrarea pe calea mântuirii) și din faptele noastre (în umblarea pe cale), până la mântuirea finală viitoare. Numai prin credință am fost duși la START, nu la Finiș. În special în Iacov 2 este combătută îndreptățirea teoretică ”numai prin credință”, vedeți articolul.

14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! – și nu îi mântuie credința teoretică, pe veci
20 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică (inutilă, degeaba, nefolositoare pentru ajungerea în partea fericită a veșniciei)? – nu mântuie!
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită – nu l-a făcut perfect, ci se referă la faptul că a produs roade, efecte
24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit / îndreptățit / justificat prin fapte, şi nu numai prin credinţă, vedeți articol.
17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi – credința numai teoretică este și a dracilor (de la care a pornit erezia nimicitoare) și nu te mântuie! Credința inițială te justifică, te regenerează (te naște de sus), dar nu te obligă să rămâi pe cale și să umbli cu Domnul. Iar dacă nu umbli până la capăt cu Domnul, nu vei ajunge la mântuirea viitoare finală. Dacă nu alergi pentru premiu, nu îl vei primi!

După ce ai intrat, prin har, pe calea mântuirii: 1 Ioan 3
7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire (dreptate) este neprihănit (drept), cum El însuşi este neprihănit (drept) faptele contează, nu datul din gură (degeaba) cu Sola fide, Sola gratia!
8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început – degeaba se pretind unii mântuiți pe veci, dacă nu trăiesc practic cu Domnul. Și aceste versete se opun mântuirii ușuratice, pe veci, că ești mântuit într-un moment și nu mai scapi, orice ai face apoi.

7 Copii, nimeni să nu vă înșele. Cel ce săvârşeşte dreptatea este drept, după cum el este drept.
8 Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul

Mântuirea este o alergare, un proces în care umblăm cu Domnul și prin har, avem ajutor de sus.

Nepăsători față de o mântuire așa de mare!

Evrei 2.3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.
Alegerea celor cu mântuirea pe veci: Monstrul ăla rău a creat pe cei mai mulți oameni pentru chinul veșnic, fără să le dea posibilitatea mântuirii. (vedeți articol despre un dumnezeu monstruos, și articol)
Alegerea arministă: TOȚI oamenii sunt buni pentru mântuire, mântuirea a fost oferită tuturor, dar nu sunt obligați să o primească. Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii. Este clar că fiecare om este ales de Dumnezeu pentru mântuire, harul este absolut suficient pentru toți oamenii! Dar Dumnezeu nu obligă pe oameni să fie mântuiți, vedeți versetul de sus, unde ni se spune să nu stăm nepăsători!
Dubla predestinare aparține unui dumnezeu monstruos, care a creat oamenii doar ca să aibă pe cine să chinuie în focul veșnic. Monstrul este lipsit de dragoste de oameni, se vede din ceea ce a produs: o omenire condamnată în mare parte, fără să aibă posibilitatea pocăinței! Chiar aveți nevoie să vă mântuie un monstru rău și viclean? Satana se preface că este un înger de lumină care oferă iluzia unei mântuiri opuse creștinismului (mântuire ușuratică prin ”harul” suveran pe veci și nu mai poți scăpa nici să vrei).

Punctele T.U.L.I.P. ale mântuirii ușuratice, pe moment pentru veci

(Le iau în altă ordine, ca erezie în general)

Dumnezeu i-a ales numai pe cei puțini pentru mântuire, apoi ei pot face orice, că mântuirea pe veci nu și-o mai pot pierde. Bietele dobitoace umane sunt restrânse la a fi produsele de excreție ale vreunei evoluții care a greșit. Harul suveran are caracterul lui Jack Spintecătorul, care i-a ucis în veșnicie pe cei mai mulți oameni, fără să le dea posibilitatea pocăinței! Deci dacă oamenii se întorc în lumea care știm că zace sub puterea celui rău (și viclean) 1Ioan 5.19, Dumnezeu este de vină, că nu i-a ales, nu i-a vrut mântuiți. Dumnezeul acestor fanatici îi obligă pe cei mai mulți să trăiască cu satana, în păcat, pentru că nu le-a dat posibilitatea pocăinței! Este evident că termenii harul suveran și irezistibil și ceilalți care se referă la harul ușuratic și ieftin, sunt demonici!

Pentru că cele primele două Sola și vrăjelile cu harul (în care nici nu trebuie să umbli pentru mântuirea ta) sunt de origine demonică, este evident că ele îi vor duce pe cei care le trăiesc practic în partea rea a veșniciei, cu demonii. Nu degeaba este învățătura: Cui ai slujit aici, cu acela vei fi în veșnicie!

Halloween – cele 5 Sola ale mântuirii pe veci

Halloween este o sărbătoare păgână suprapusă peste creștinism și unii ar putea zice că poate fi considerată creștină.

2 Corinteni 11
13 Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14 Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15 Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor – Amin.

Cu câteva sute de ani în urmă, din diferite motive (frica patologică de pierderea mântuirii, motive politice și economice), niște indivizi au reîncălzit (au readus în prim-planul religiei lor, care astfel se bazează pe o teologie falsă) erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci; ei nu au trăit-o, ci au lăsat-o moștenire urmașilor.

Aceia au inventat sloganurile (teoretice, că nu le-au trăit) numite Cele 5 Sola. Să le vedem și să observăm falsitatea lor, ca să vedem de la cine au venit: de la Dumnezeu sau de la demoni.

Sola fide – justificarea numai prin credință – numai să crezi și te pretinzi mântuit pe veci.Mântuirea ușuratică se opune Bibliei, de exemplu epistolei lui Iacov, capitolul 2, în care Sola fide este credința dracilor, care nu mântuie! De asemenea, Biblia insuflată de Dumnezeu și care poate da învățătura care să ducă la mântuirea finală, ne spune că înaintea lui Dumnezeu, JUSTIFICAREA (ÎNDREPTĂȚIREA) este dată de credință + fapte. Justificarea inițială este numai prin credință, dacă nu este urmată de umblarea cu Domnul, a fost degeaba. Iacov 2.23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu și a umblat practic cu Dumnezeu! şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” 24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Sola gratia – mântuirea numai prin har – acolo unde harul vă învață că veți fi mântuiți fără să umblați cu Domnul, puteți înlocui cuvântul har cu cuvântul drac (mântuirea iluzorie prin învățăturile dracilor și, mai rău, prin Doctrinele dracilor). Pe arminiști harul îi învață:
Tit 2
1. Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – este arministă:
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – nu căutând, așteptând și prinzând ieftinirea băuturii, curvelor și a altor lucruri plăcute unora care se pretind mântuiți pe veci!

Este evident satanismul învățăturii cu mântuirea numai prin har, numai învățătură a dracilor poate fi aceea că poți fi mântuit prin har fără să umbli în har! Se opune cerințelor lui Dumnezeu ca oamenii să umble cu Domnul, până la mântuirea finală. Este ca un vaccin: ești protejat pe veci, orice ai face!

Sola scriptura – Numai Biblia, dar au înlocuit obligativitatea umblării cu Domnul, prin har și în har, până la mântuirea finală (procesul mântuirii) cu o mântuire ușuratică, pe moment, pentru veci!

Apocalipsa (Revelații) 22 – Decrete Prezidențiale de incinerare – practic, Sentința finală este dată deja:
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – au adăugat mântuirea numai prin credința teoretică
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta – au scos obligativitatea umblării cu Domnul, în har, pentru a ajunge la mântuirea viitoare finală. Încinerare plăcută în focul veșnic exagerat de chinuitor, că știm că Dumnezeu nu va pierde!

Tocmai cei care extrag versete din context ca să se potrivească cu mântuirea ușuratică și astfel falsifică învățătura sănătoasă zic Sola scriptura – după faptele lor, după care vor fi judecați și după falsificarea învățăturii despre mântuire li se potrivește mult mai bine sola învățăturile dracilor!

Solus Christus („Numai Cristos„; uneori sub forma Solo Christo, „numai prin Cristos”)

Matei 7
15 Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele – teologia cu mântuirea pe veci a produs uciderea sufletelor, acolo unde a ajuns!

Tocmai lupii răpitori prin care demonii ar vrea să renunțați la mântuirea reală pentru niște iluzii (doar teoretice) au tupeul să zică Numai Cristos! Și atunci de ce îl iubesc și urmează pe satana, care nu cruță turma?

Soli Deo Gloria – Glorie numai lui Dumnezeu ne zic cei care îi învață pe oameni că pot face orice, dar mântuirea este pe veci și nu și-o mai pot pierde! De parcă Dumnezeu are nevoie de laudele celor care au părăsit învățătura sănătoasă (HARUL adevărat am văzut că este este arminist!) și unii chiar umblă cu lumea, pretinzându-se mântuiți pe veci!

Blestemul pentru veșnicie pe care ți l-ai ales singur (în înșelarea demonilor, prin erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci)

Continuarea articolului anterior.

Să revedem versetul 19 din Deuteronom 29:

Nu cumva să fie între voi cineva care atunci 19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pacea, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele»

19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pace, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele» (din mai multe traduceri)

20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții!
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel – dintre cei care trebuiau să umble cu Domnul şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.
Nu te poți binecuvânta singur, dacă umbli împotriva lui Dumnezeu (știm că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu! Iacov 4.4), crezâd că ești mântuit pe veci, așa că poți face orice. Binecuvântarea sau blestemul de veșnicie ți le faci singur (Dumnezeu nu te obligă la nimic). Dumnezeu nu Se schimbă, și este valabil ce scrie și despre cei intrați în Noul Legământ (al harului) care nu au vrut să umble în har, cu Domnul: Pe acela Domnul nu-l va ierta! Iertarea este bună și valabilă pentru tine numai când umbli cu Domnul.

Trăirea practică: Cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El!

2 Timotei 3
12. De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi – așa cum au fost prigoniți unii care au îndrăznit să se opună învățăturii dracilor cu mântuirea pe veci
13. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – unii au ruinat suflete cu erezia nimicitoare
14. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15. din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus – peste tot în Biblie unde este vorba de credința care contează, este credința trăită practic (de exemplu în Iacov 2 / vedeți articolul / , unde ni se spune că credința numai teoretică nu mântuie și că îndreptățirea este și prin fapte, nu numai prin credință – vă las plăcerea să căutați)
16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire – de folos pentru trăirea practică (nu doar că ești mântuit și atât) în umblarea cu Domnul!
17. pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună – nu orice ar face cei care se cred mântuiți pe veci!

Biblia ne cere să fim mai buni și să facem binele (nu că suntem mântuiți cu mântuirea ușuratică, pe moment, pentru veci și nu mai contează nimic ce faci).

Cum ar fi Noul Testament dacă mântuirea pe veci ar fi reală? Ar scrie numai (eventual ar enumera și doctrinele harului-fals):


Evanghelia

Ești mântuit.

Sfârșit.


   Vi se pare că așa L-am primit pe Domnul Isus?

Intrarea în procesul mântuirii

Am văzut (în articolele anterioare) că în Epistola către Romani, apostolul Pavel a prezentat trecerea de la primul grup ales etnic (popor) la cel de-al doilea, cu noua lui Lege (și Harul a fost legiferat).

În primele versete din capitolul 10, apostolul vorbește despre cei care au intrat în împietrire și despre trecerea de la Legea veche la Legea nouă (cea veche și-a încetat valabilitatea ca Lege, cea nouă a primit putere de Lege). Se făcea trecerea de la Legea ritualelor (de aceea a scris Biblia despre ”faptele legii”), la Legea harului (a harului în care trebuie să umbli, ca să ajungi, prin har, la mântuirea finală). Nu a existat nimic superficial în Legea veche (dată prin Moise) și nu este superficială nici mântuirea în Legea harului (că ești mântuit și atât). De data aceasta, creștinii au reușit să facă, cu ajutorul Duhului Sfânt, ce nu au reușit cei din vechea Lege, să umble cu Domnul! Bine ai venit pe calea mântuirii (în procesul mântuirii). Nașterea din nou de sus este o minune de la Dumnezeu, dar trebuie să umbli în această minune, până la minunea finală, veșnicia cu Domnul!

Romani 10
8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este Cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.”

10. Prin credință se primește justificarea, îndreptățirea, care nu este un scop în sine (poți face ce vrei, că ești neprihănit pe veci), ci un ajutor, îi permite lui Dumnezeu să îi privească pe creștini ca perfecți și să le dea acestora (imperfecți în realitate) Duhul Sfânt. Fiul întors la tatăl în pilda fiului pierdut a fost justificat cât timp a fost acasă la tatăl, întoarcerea lui la porcii păgânului (spurcați) i-ar fi anulat îndreptățirea. Duhul Sfânt ne ajută să facem ceea ce nu au reușit cei de sub vechea Lege: să umblăm cu Domnul (nu să găsim justificare pentru mântuire pe căile lumii). Justificarea înaintea lui Dumnezeu este prin credință, în vederea umblării cu Domnul (acestea NU pot fi separate). Nu sunt necesare fapte (jertfe) pentru justificare, dar odată primită este valabilă pentru cei care umblă cu Domnul. Nu trebuie fapte ca să te naști de sus, dar trebuie ca apoi să umbli cu Domnul! Credința dracilor este că ești justificat prin Jertfa Domnului Isus ca să umbli și dacă umbli cu satana! Ca Legea lui Moise, și Legea Harului este lipsită de superficialitate: doar dacă umbli cu Domnul, vei ajunge la destinația fericită.

9. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit – se referă doar la venirea la pocăință, la intrarea pe calea mântuirii. Dumnezeu și-a făcut partea Lui, și creștinii trebuie să își facă partea lor în mântuirea lor, altfel rămân pe dinafară. Ai intrat în har ca să rămâi în har și să umbli cu Domnul, până la capăt! Biblia ne prezintă mântuirea ca pe un proces, o alergare cu ajutorul lui Dumnezeu, nu ca pe un moment superficial și atât. / Vedeți despre timpurile mântuirii / .

Neprihănitul (îndreptățit, justificat) prin credință nu s-a crezut mântuit pe veci, ajuns deja la capătul alergării, de parcă ar fi primit deja premiul:

Filipeni 3
9 să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – se referă la credința trăită practic (vedeți Iacov 2)
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

   Umblați cu Domnul, pentru că numai așa veți ajunge la mântuirea finală, la capătul alergării voastre!

Cât de mult au reușit demonii să îi coboare intelectual pe fanaticii mântuirii pe veci! (nu sunt baptiști!)

Continui comentarea unui delir postat pe vox satana (cu tupeu, ei își zic voxdeibaptist). Era vorba despre alegere, într-un delir scris de un fanatic și pus pe blog de alt fanatic (ei își copiază delirul unul de la altul).

A început cu:Prin decretul lui Dumnezeu, pentru manifestarea slavei lui, unii oameni şi îngeri sunt predestinați spre viaţa veşnică şi alții orânduiți spre moarte veşnică” . În articolul trecut / vedeți articolul / a bolborosit că nu Dumnezeu este de vină că unii nu se pocăiesc, după ce el a scris că dumnezeul fanaticilor nu i-a vrut! Spre sfârșitul delirului, înșelatul satanei zice:

Şi acum să îndrăznească vre-un păcătos să preseze în mod impertinent întrebarea, de ce aceeaşi iubire şi putere alegătoare în Dumnezeu nu a ales de asemenea să mântuiască pe toţi păcătoșii pierduți? Acesta este suficientul şi groaznicul răspuns: Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?” (Romani 9:20)Este clar că înșelatul viclean nu are nici un argument valabil (logic), așa că încă o dată falsifică Biblia, prin extragearea versetului din context, am mai arătat că în acele texte din Romani (de prin luna august, / vedeți / ) se arăta cum s-a făcut trecerea de la primul grup ales (popor) la al doilea grup eterogen (creștinii, Biserica). Cât de groaznic de îndobitocit să fii ca să pui pe un sait numit vox dei baptist mizeria de erezie a unui înșelat care nici măcar nu aparține religiei baptiste!

Vedem cât de ratați intelectual sunt cei pe care i-a înșelat satana cu învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci: mântuirea trăită cu satana (adică ușuratică) le este dulce!

Continui articolul anterior cu delirul unui fanatic pus pe blog de un alt fanatic (au avut tupeul să numească mizeria voxdeibaptist).

Astfel noi vedem că obişnuitele denunțări aprinse ale acestei pretențiuni nu sunt nimic altceva decât nebunii şi falsități absurde pretențiile lor că pot face orice dar mântuirea nu și-o pot pierde, nu sunt nebune și false?! Că Dumnezeu nu știe ce fac ei? Aceşti vorbitori în zadar sunt bombastici ca şi când preorânduirea lui Dumnezeu este cea care îi face pe aceşti oameni să meargă spre pierzare – nu mai degrabă bombastice sunt spurcăciunile de erezii cu harul suveran care nu i-a vrut pe cei mulți mântuiți?! Dumnezeul fanaticilor i-a condamnat pe cei mai mulți oameni să fie păcătoși, fără să le dea șansa pocăinței.

Deplina nebunie şi răutate acestei critici sunt arătate clar de aceasta, că Biblia peste tot învață că nimeni decât cei aleşi şi eficient chemațiharul (dracul) suveran al dumnezeului ereticilor nu i-a vrut pe toți oamenii să fie mântuiți, de aceea nu i-a chemat la pocăință! mereu lucrează sau încearcă cu seriozitate să ajungă în cer; că cei pierduți niciodată nu doresc cu adevărat nici nu încearcă să fie sfinţi – dumnezeul mântuiților pe veci nu i-a vrut să fie sfinți! că întregul lor suflet se opun acesteia, şi ei preferă în mod liber să rămână ne-evlavioși, şi aceasta este singura cauză a pierzării lor – cum mint fanaticii: până acum au bolborosit cu harul suveran care îi obligă la mântuire pe unii care nu au voință liberă, apoi zic că ei preferă în mod liber – deci au voință liberă! Vedem cum înșelarea demonilor îi coboară spiritual și intelectual pe fanatici!

Dacă ei cu adevărat s-ar pocăi, ar crede şi ar asculta ei nu se pot pocăi pentru că dumnezeu nu i-a vrut mântuiți, nu le-a dat posibilitatea, tocmai înșelații satanei au zis că aceia nu pot fi mântuiți pentru că monstrul numit Dumnzeu / vedeți articolul / nu i-a vrut și deci ei nu pot fi mântuiți, orice ar face! , ei nu ar găsi nici un decret care să îi excludă de la har şi cer, Dumnezeu poate spune aceasta precum păstorul ar putea spune despre lupi: dacă ei vor alege să mănânce iarba mea în pace cu mieii mei, ei nu vor găsi nici un gard de-al meu care să îi împiedice de la iarba mea – cât de imbecil să fii ca să crezi așa ceva, dar să mai și pui pe vox satana! Dar păstorul cunoaşte că este totdeauna natura lupilor să aleagă să devoreze mieii în locul ierbii, iar aceşti lupi, propria lor natură – Harul (dracul) suveran nu i-a vrut la mântuire, nu natura lor este de vină; și mai știm că în înscenarea lui, dumnezeul fanaticilor nu i-a vrut pe cei mai mulți să fie mântuiți – evident că nu este vina lor!, şi nu gardul, cu siguranţă îi îndeamnă să facă aşa, până când puterea atotputernică îi creează din nou în miei. Motivul pentru care oamenii păcătoși obiectează atât de violent împotriva acestei părți din doctrină, şi o reprezintă atât de deplin în mod greșit, este acesta: că ei urăsc să recunoască față de ei înșiși că acea păcătoșenie liberă dar totuşi încăpățânată a sufletului – dar până acum au delirat împotriva oricărei voințe libere! care îi conduce voluntar să lucreze spre distrugerea lor proprie, şi astfel ei să încerce să arunce vina pe Dumnezeu – dumnezeul curviniștilor ”mântuiți pe veci” nu i-a vrut mântuiți! sau doctrina lui în loc asupra lor înșiși – ei nu pot fi mântuiți pentru că dumnezeul fals nu i-a vrut mântuiți!

În fine, oamenii necredincioși mereu se străduiesc să picteze doctrina alegerii ca fiind doctrina dură, exclusivă, îngrozitoare, ridicând o piedică între păcătoși şi mântuire – așa și este, ei zic că dumnezeu nu i-a vrut mântuiți! Dar privită în mod corespunzător – adică după ce i-a înșelat satana, ea este exact opusul – clar! Aceasta nu este o doctrină aspră, ci una dulce – curve dulci, băutură alcoolică dulce și altele asemenea, nu o doctrină exclusivistă, nu piedica spre mântuirea noastră, ci gura de intrare binecuvântată spre toată mântuirea găsită în acest univers – dumnezeul fanaticilor cu harul suveran nu i-a ales spre mântuire, nici măcar nu le-a dat posibilitatea să se pocăiască; nu i-a vrut mântuiți de la început!

Este păcatul, păcatul voluntar al omului, cel care îl exclude de la mântuire; şi în acest păcat Dumnezeu nu are nici o responsabilitate – cât de imbecil viclean și mincinos să fie să zică asta, când se știe despre delirul mântuiților-satanei că oamenii nu au responsabilitate în mântuirea lor, ci Suveranitatea arbitrară (dracul suveran) i-a ales sau nu pentru mântuire sau pierzare obligatorie, fără să îi întrebe măcar! Este numai harul lui Dumnezeu care îi convinge pe oameni deopotrivă să vină şi să rămână în regiunea mântuirii; şi tot acest har este roada alegerii – adică dumnezeu nu i-a ales pentru că este un monstru care nu i-a vrut mântuiți, de aceea nu pot fi mântuiți Eu repet, atunci, este păcatul nostru voluntar cel care este sursa a tot ceea ce este îngrozitor în soarta oamenilor şi îngerilor ruinați – alegerea dumnezeului păgânilor îi ține în păcat pe oameni!

Este alegerea de har a lui Dumnezeu este sursa dulce şi binecuvântată a tot ceea ce este îndreptător, încrezător, şi fericit pe pământ – damigeana și curvele i se par fanaticului dulci?! şi în cer – vor fi cu demonii în iad. Dumnezeu poate spune oricărui înger şi om răscumpărat din univers: „Te-am ales în iubire veşnică; de aceea în bunătatea iubitoare te-am atras.” – un monstru cu caracterul lui Jack Spintecătorul, care a refuzat în mod arbitrar mântuirea pentru cei mulți, nu este dragoste! Şi fiecare înger, şi sfânt de pe acest pământ şi în slavă răspunde, în acord cu imnul nostru:

Imnul celor care se pretind mântuiți pe veci: Mântuiți băuți la curve (că li se par dulci, dar veșnicia rea nu le va fi dulce!)