Dumnezeul creștinilor este Tată bun

Ezechiel 18.23 Doresc Eu moartea păcătosului (se referă la moartea veșnică, în chinul veșnic)? – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

Nu prea se pricepe Dumnezeu la teologie drăcească, cu punctele TULIP și nu a știut povestile false că oamenii sunt așa căzuți, încât trebuie să îi aleagă numai pe câțiva pentru mântuire și pe restul să îi trimită în focul veșnic, fără ca măcar să le dea posibilitatea pocăinței?! (Jack spintecătorul era copil naiv pe lângă așa monstru, care a făcut, fără motiv real, zeci de miliarde de victime)!

23 Am Eu în adevăr vreo plăcere în moartea (veșnică, în chinul veșnic) celui rău?“ zice Domnul Dumnezeu. „Nu mai degrabă în întoarcerea lui de la calea lui, ca să trăiască? (altă traducere)
Nu știe Dumnezeu că în Biblie sunt scrise prostii, care nu sunt după punctele T.U.L.I.P.? Sau poate învățătura dracilor cu mântuirea pe veci o fi falsă? Că vedem un Dumnezeu bun, binevoitor, care vrea să renască pe TOȚI cei pierduți. Dar viața veșnică nu o pot obține decât cei care se întorc la Domnul!
Caracterul Persoanelor Sfintei Treimi este opus învățăturilor dracilor cu mântuirea pe veci, cu încercarea de justificare prin Doctrinele false ale dracilor (numite ale harului, dar fals). Dumnezeu este un Tată bun, care așteaptă ca păcătoșii să se întoarcă la El, mântuirea este ferită tuturor, Jertfa este bună pentru toți, harul adevărat (arminist) oferă tuturor mântuirea dar are pretenții mari de umblare cu Domnul!
Cine vrei să te mântuie în final? Un monstru pentru care ești doar nimic sau Dumnezeu care a fost răstignit pentru Tine? Dumnezeu era în Cristos împăcând păcătoșii cu Sine, pentru tine!
Reclame

Credința trăită practic, prin fapte, mântuie în final

Evrei 11
8 Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care urma să-l ia drept moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie încotro merge.
17 Prin credinţă l-a adus Avraam pe Isaac jertfă, când a fost pus la încercare; el, care primise făgăduinţele, se pregătea să-l aducă jertfă pe singurul său fiu.

Avraam nu s-a mulțumit să aibă credința teoretică, ci faptele lui au urmat credinței. Prin credință Avraam a acționat (a făcut ceva, ca urmare a ascultării lui), apoi din nou ni se spune că prin credință a făcut.

Credința o avem toți, dar nu există mântuire numai prin credința teoretică, care este a dracilor și nu mântuie, vedeți articolul din Iacov 2:

17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte sola fide, este moartă în ea însăşi sola gratia – nu mântuie!
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred sola fide… şi se înfioară! – dar nu sunt mântuiți prin sola fide!
20 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte sola fide, sola gratia este zadarnică (inutilă, degeaba)?
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită – prin trăirea practică, prin fapte a credinței.
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut practic pe Dumnezeu și a umblat cu Dumnezeu practic, prin faptele lui, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă – se vede că sola fide este lipsită de conținutul (valoarea) faptelor și nu mântuie!

Dacă vrei să ajungi unde au ajuns eroii faptelor, trebuie să umbli cu Domnul prin faptele tale, cum au făcut ei, până vei ajunge să primești Premiul alergării!

Avraam, cel care a umblat practic cu Domnul și a fost apreciat pentru faptele lui, este folosit de unii ca dovadă că doctrinele dracilor sunt reale.

Textul de aici.

Evrei 6 . 13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi
14 şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.”
15 Şi astfel, fiindcă Avraam a aşteptat cu răbdare, a dobândit promisiunea.

Pentru că Avraam a așteptat cu răbdare, a ajuns la ceea ce i-a promis Dumnezeu. A primit promisiunea ca urmare a umblării lui practică, prin faptele lui, cu Domnul și pentru că Dumnezeu a știut că va umbla până la capăt cu El și îi va învăța și pe alții să facă la fel / vedeți articolul / . Intrarea în acea promisiune a fost făcută prin credință și prin fapte, nu numai prin credință. Apoi a umblat tot prin fapte, cu Domnul, până la capăt, la împlinirea promisiunii.

Geneza 18.18 Căci Dumnezeu va face ca Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământuluiDumnezeu va face ce scrie în versetul 18 bazat pe versetul următor, 19:
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… – dacă Avraam nu ar fi făcut în continuare ce este drept și bine, nu ar fi primit în viitor binecuvântarea promisă!

Că a așteptat cu răbdare ce înseamnă? Că s-a întors la lume, ca și când fiul pierdut s-ar fi întors la roșcovele și porcii lumii acesteia, crezându-se mântuit pe veci? Vedem și din acest articol cum a fost ascultat de Dumnezeu, și a trimis binecuvântarea și altora. Și dacă citiți despre ce a apreciat Dumnezeu în continuare la el, vedeți că nu a apreciat numai credința teoretică (fără fapte), ci trăirea lui prin faptele lui, în umblarea lui cu Domnul.

Evrei 11.8 Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care urma să-l ia drept moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie încotro merge – ”eroii credinței” au fost apreciați pentru faptele lor – corect ar fi să se numească Galeria eroilor faptelor, nu ai credinței, pentru că niciunul nu a fost apreciat numai pentru credință!

Doar prin umblarea cu Domnul, prin faptele tale până la capăt, poți ajunge să primești Premiul alergării tale. Dacă vrei să ajungi în partea fericită a veșniciei, împreună cu eroii faptelor, trebuie să umbli cu Domnul, prin faptele tale până vei ajunge acolo!

Cum vom scăpa noi, dacă nu răspundem chemării la pocăință?

Evrei 2.3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o

Se vede că oamenii TREBUIE să răspundă chemării lui Dumnezeu, ofertei de a se împăca cu Dumnezeu, deci au voința liberă! Cei care răspund, intră pe calea mântuirii (în proces de mântuire).

Nici vorbă să fie reale Doctrinele dracilor (numite fals ale harului, ușuratic și ieftin care dă mântuirea obligatorie numai pentru unii, cei puțini aleși), prin care s-a încercat să se dea o impresie de realism mântuirii pe veci, că oamenii sunt așa căzuți, încât sunt ca niște legume și nu mai pot răspunde chemării lui Dumnezeu, nu mai au voința liberă. Biblia se opune (și aici) punctelor T.U.L.I.P., care ne arată un Dumnezeu monstruos, care i-a mântuit obligatoriu doar pe cei puțini și nu i-a vrut mântuiți pe fraierii cei mulți (dă-i încolo de fraieri). Noi, arminiștii, nu vrem să ne ”mântuie” pe moment un monstru cu caracterul lui Jack Spintecătorul: să vrei să umbli cu Domnul, să faci fapte bune (roade vrednice de pocăința ta), dar când ajungi la Judecată, monstrul să zică: Fraiere, nu te-am ales! ”Mântuire așa de mare” nu se referă la mântuirea ușuratică, doar prin datul din gură cu vorbe mari, dar goale și fără rost, ci la măreția umblării prin faptele noii Legi, în har, cu Domnul până la capăt, până vei ajunge la destinația fericită!

Scopul lucrării Domnului Isus în lume

2 Corinteni 5.15 (traducerea BVA) El a murit pentru toţi, astfel încât (pentru ca) cei care trăiesc, să nu mai existe (trăiască) pentru interesele lor, ci să fie dedicaţi scopurilor Celui care a murit şi a înviat pentru ei.

El a murit pentru toți, nu numai pentru câțiva (cei aleși), deci doctrinele dracilor (punctele T.U.L.I.P. prin care este arătată ca reală mântuirea pe veci) sunt false, sau minte Biblia (cei care au scris-o, inspirați de Dumnezeu, nu au auzit de mântuirea ușuratică, numai teoretică, pe veci).

Lucrarea Domnului Isus pe pământ, care este parte a harului adevărat (ajutorul dat de sus ca să umblăm cu Domnul, ca să putem fi mântuiți în final) a fost cu un scop: ca cei născuți din nou de sus să lase lumea cu ale ei și să umble cu Domnul (în har) până la capăt, să trăiască pentru Domnul.

Harul are scopul de a ne ajuta să umblăm cu Domnul, ca să putem fi mântuiți în final de mânia viitoare. Nu ca să putem umbla cu demonii, că oricum nu avem ce pierde (umbli cu satana crezându-te mântuit numai prin credința dracilor, care nu mântuie, numai prin harul în care nu umbli), fiind pe deplin asigurați în Cristos.

Renunță la orice învățături ale dracilor care te învață că vei ajunge cu Domnul chiar dacă umbli cu demonii! Vei fi cu cei cu care ai umblat, cu cei cărora le-ai slujit, nu cu Domnul.

Reconciliat degeaba sau cu folos

Romani 5 (în trad. VRBC)
Roadele justificării
1 Aşadar, justificaţi prin credinţă, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,
2 prin care am obţinut, în credinţă, [posibilitatea] de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.
3 Dar nu numai [atât], ci ne lăudăm în încercări, ştiind că încercarea aduce răbdare,
4 răbdarea virtute (dovedită practic, încercarea trecută cu succes), virtutea speranţă,
5 iar speranţa nu înşală pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
6 Într-adevăr, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi.
7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.
9 Aşadar, cu atât mai mult acum, când suntem justificaţi prin sângele lui, vom fi mântuiţi prin el de mânie,
10 deoarece dacă, duşmani fiind, am fost reconciliaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui.
11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care acum am primit reconcilierea.

Este evident că în versetul 10 ni se prezintă timpurile mântuirii: mântuirea la trecut, intrarea pe calea mântuirii ”am fost reconciliați”, mântuirea la timpul prezent ”prin viața Lui” înseamnă prin umblare cu Domnul, ca Domnul, mântuirea la viitor ”vom fi mântuiți” în final, de mânia viitoare.

După ce am intrat pe cale prin credință, umblăm practic, prin faptele noastre și cu ajutor de sus, ca să ajungem să fim mântuiți în final. Nu ni se prezintă mântuirea doar într-un moment, pe veci.

Versetul 11 reia această temă, prin cuvântul reconciliere. Citez din explicații la traducere: Termenul grec katallagé, în greaca clasică, însemna „schimbare în relaţiile umane”, foarte aproape ca sens de „amnistie”. Este posibil ca, pornind de la faptul istoric al proclamării unei reconcilieri generale de către Caesar la reconstruirea Corintului în anul 44 î.C. (permiţând astfel evreilor, liberţilor, orientalilor şi condamnaţilor să vină să populeze noul oraş), Paul să aplice această imagine acţiunii lui Dumnezeu care ne-a reconciliat prin Cristos.

Cezar a reconstruit un oraș care fusese distrus și ca să aibă cine să îl populeze, a dat o amnistie, dar pentru un scop precis. Este similar cu lucrarea Domnului Isus pentru noi:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune – Harul lui Dumnezeu este ajutorul de sus în umblarea noastră și are acest scop precis, Jertfa Domnului Isus funcționează numai pentru acest scop (nu ca să dea mântuirea ușuratică, cu demonii, că nici nu mai contează ce faci)

Romani 5
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare (ți-a fost uitat trecutul) a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa – că ai fost amnistiat înseamnă că fost iertat de trecutul tău și nu mai suporți consecințele veșnice. Dar un condamnat care a fost amnistiat se întoarce la faptele lui rele (de dinaintea iertării), i se va uita că a fost amnistiat și va suporta consecințele și pentru faptele rele vechi, ca și pentru cele noi. De aceea ne spune Biblia să nu fi primit harul în zadar (degeaba, inutil pentru mântuire).
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi – cu scopul să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune – nu există mântuire fără fapte, fără umblare cu Domnul până la capăt!

21 după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Numai harul care stăpânește – vedeți mai sus, scris cu roșu – dă viața veșnică!

Harul care nu stăpânește, nu mântuie în final!

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!

Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui după roadele vrednice de pocăință, după umblarea lor cu Domnul, adică după conținut, nu după vopseaua de dinafară.

Și aceasta îmi amintește de poezia fratelui pastor Valentin Popovici, care se termină cu versurile:

Oameni! În vâltoarea luptei vreţi victorie deplină?
Vreţi ca să intraţi în ceruri? Nu vopsiţi peste rugină!

Romani 5
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Cei care falsifică conținutul (spiritul) Bibliei ca să le pară reală învățătura cu mântuirea pe veci (care nu se poate pierde), prin extragerea versetelor din text și chiar prin extragerea numai a unor propoziții (favorabile ereziei) din versete ar putea crede că harul există ca să acopere orice (și Dumnezeu se preface că nu știe ce fac cei care se pretind mântuiți fără să umble cu Domnul) – harul este un elastic de care poți să tragi oricât, că nu se rupe niciodată. Dar dacă vrem să înțelegem care este scopul harului, vedem că ni se spune clar: harul s-a înmulţit şi mai mult pentru ca harul să stăpânească ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru – numai umblând în har și respectând cerințele Domnului Isus vom putea ajunge să scăpăm la urmă de mânia viitoare (să ajungem la destinația fericită – să fim mântuiți în viitor).

Harul care nu stăpânește (”numai prin har”, ”numai prin credință” care este a dracilor) nu dă nimic.

Harul să stăpânească

Romani 5
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.
11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.
14 Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.
16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Încă un text (ca multe altele) din Biblie folosit pentru falsificarea spiritului Noii Legi (a harului în care TREBUIE să umbli până la capăt). Ni se sugerează că Legea veche (cu faptele = ritualurile ei) a fost schimbată cu o iluzie, în care nici nu trebuie să umbli (după ce ai primit mântuirea pe moment, pe veci și nu mai ai nicio grijă, fiind deja mântuit pe veci).

De ce am intrat în starea de har? Ca să umblăm prin har (în Legea Harului, care fiind Lege, are cerințe care trebuie trăite practic), cu Domnul, până vom ajunge la mântuirea finală. Harul nu este o baghetă magică care te-a mântuit pe loc, apoi poți face ce vrei, că ești deja asigurat pe veci – învățătură contrazisă de Biblie în Galateni 5.17 (vedeți textul, nu doar un verset) și în ultimul verset din textul de mai sus: harul să stăpânească.

Înscenare sau viață pentru TOȚI

Romani 5
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru TOȚI oamenii o hotărâre de neprihănire / dreptate care dă viaţa (veșnică).

Cei cu doctrinele dracilor ar vrea să ne ofere mântuirea ușuratică, numai prin teoria credinței într-o înscenare: oamenii nu au mai avut voință liberă, Dumnezeu (”în dragostea lui” – o ”dragoste” monstruoasă) i-a ales numai pe unii ca să fie mântuiți (nu contează fraierii ceilalți), L-a trimis pe Fiul Lui să se jertfească pentru cei puțini (slăbănoagă jertfă, cam la fel de slabă ca a animalelor, din vechime), a mers harul irezistibil și obligatoriu peste cei aleși (de parcă tatăl din Pilda fiului pierdut s-a murdărit în balega porcilor!) și i-a mântuit într-un moment, pentru veci și cam atât (dacă ei umblă cu Domnul sau nu, este tot aia, că sunt deja asigurați în Cristos, pe veci, orice ar face ei apoi!).

Vedem că acest dumnezeu monstruos nu mântuie pe nimeni (este satana care îi înșală cu credința dracilor din Iacov 2), jertfa este slăbănoagă (numai pentru ei, cei foarte puțini care au primit învățăturile dracilor), harul nu are legătură cu sfințirea vieții (dă mântuirea obligatorie fără să umbli în har!), mântuirea este și cu umblarea cu satana (numai prin har, numai prin credința dracilor, că ce mai contează?!).

Dumnezeul Bibliei este opus acestei fraiereli: Dumnezeul adevărat i-a cuprins pe toți oamenii în planul mântuirii, Jertfa este bună pentru toți și mântuirea este oferită tuturor – știm că Dumnezeu îi cheamă pe oameni dar nu îi obligă, harul este ajutorul de sus ca oamenii să poată umbla cu Domnul până la capăt, pentru mântuirea lor, minunea renașterii de sus este făcută de Duhul Sfânt după ce oamenii răsound chemării lui Dumnezeu, apoi dă ajutor în umblare.

Jertfa Domnului Isus are valabilitate pentru toți cei care umblă cu Domnul, în număr oricât de mare i-ar chema Dumnezeu și ei ar răspunde chemării. Printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru TOȚI oamenii o hotărâre de neprihănire / dreptate care oferă viaţa.

Confuzia între faptele (ritualurile) Legii vechi și faptele umblării cu Domnul, în Legea Harului (în care trebuie să trăim practic, pentru mântuirea noastră)

Romani 11
1 Întreb, dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3 „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”?
4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har – puțini din cei care au aparținut primului grup (evreii, de sub Legea dată prin Moise) au intrat în al doilea grup (creștinii, sub Legea harului în care trebuie să umbli)
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Versetul 6 pare că oferă mântuirea ușuratică (numai prin credință, numai prin har) fără fapte, fără să umbli cu Domnul, dar este vorba doar de intrarea pe calea mântuirii (a unor evrei, ucenicii și primii convertiți de după coborârea Duhului Sfânt au fost dintre evrei); nu că S-a schimbat Dumnezeu și s-a schimbat mântuirea (a devenit ușuratică, pe veci, fără roade vrednice de pocăință).

Când scrie despre fapte și se referă la faptele Legii vechi, se referă la ritualurile Legii vechi. Dar când scrie despre mântuirea în har, fără fapte, este vorba numai despre intrarea pe calea mântuirii, apoi trebuie să ne facem îndreptățirea cu faptele noastre (ni se spune în Iacov 2), să ne lucrăm mântuirea până la rodire (la mântuirea viitoare, vedeți Filipeni 3.12-13).

Trebuie evitată confuzia dintre ritualurile vechi (faptele Legii) și umblarea cu Domnul practică, cu faptele noastre, confuzie făcută și folosită intenționat pentru falsificarea spiritului (conținutului, învățăturilor) Bibliei, ca să pară ca adevărate învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci.

Încă o falsificare a spiritului Bibliei: versetele 7 și 8 sunt folosite ca indicație a ”harului suveran”, că Dumnezeu alege pe cine vrea și împietrește pe cine vrea – i-a împietrit ca urmare a împietririi lor (așa au ales ei), ca în cazul lui faraon / vedeți aici / .

Mântuiți-vă până la capăt!

Faptele apostolilor 2
38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
40 Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” – mântuirea inițială (intrarea pe calea mântuirii) se face prin alegere personală, nu scrie că ei nu au avut voință liberă, așa că a mers ”harul irezistibil” peste ei și i-a mântuit numai pe unii, că nu contează fraierii ceilalți!
41 Cei ce au primit propovăduirea lui – au răspuns chemării lui Dumnezeu, fiecare a ales personal să răspundă! au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47 Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Am putea crede că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire și ei erau mântuiți pe veci, deja, dar în versetul 38 ni se spune că cei care se vor pocăi vor fi iertați – la această mântuire inițială se referă versetul 47 când spune despre cei care au fost mântuiți, nu că cei ce erau atunci mântuiți, vor rămâne mântuiți orice ar face ei apoi și chiar dacă nu vor umbla cu Domnul! Apoi ni se spune în v.38 că vor primi Duhul Sfânt – care ne-a fost dat ca să ne ajute să facem ceea ce nu au reușit cei de sub Legea veche, să umblăm cu Domnul (mântuirea la timpul prezent, procesul de mântuire).

Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi – dar nu au ajuns să fie cu Dumnezeu decât cei care au umblat până la capăt cu Domnul, cu ajutor de sus.

Dumnezeu în balega porcilor (păgâni)?!

Am văzut în Pilda fiului pierdut că întâi fiul (care avea voința liberă!) a decis să se întorcă la tatăl, s-a întors practic și abia apoi tatăl i-a ieșit înainte. Nu s-a dus tatăl să se murdărească prin balega porcilor.

Dumnezeu îi cheamă pe oameni la pocăință pentru că ei au capacitatea să răspundă! Că altfel, totul ar fi doar o înscenare: Dumnezeu i-a ales numai pe unii, Jetfa este bună doar pentru cei puțini aleși și cu telecomanda numită harul irezistibil i-a obligat la mântuire, și încă de-aia ușuratică, pe veci, că nu mai poți scăpa nici să vrei. Duhul Sfânt se tăvălește prin balega porcilor ca să-i mântuiască pe veci?!

Știm că Dumnezeu cheamă, oamenii au voința liberă să răspundă, și dacă răspund pozitiv, abia apoi Jertfa îi curăță, îi renaște, îi pune în stare de pace cu Dumnezeu. Întâi te întorci la Dumnezeu, apoi Dumnezeu te sfințește. Dumnezeu nu se murdărește în mizeria lumii, ca să oblige numai pe unii la mântuire și nici să nu-i pese de ceilalți (fraieri). Dar dacă cel întors renunță la umblarea cu Domnul, ne spune Biblia în Evrei 10.26-31 că nu mai rămâne nicio Jertfa pentru păcate … Și atunci cine îi va mântui, în final, fără Jertfa Domnului Isus, telecomanda?

Pentru Dumnezeu, toți sunt buni pentru mântuire, Jertfa este bună pentru toți, dar doar cei care umblă până la capăt vor ajunge la Premiul veșnic!

Dumnezeu nu S-a schimbat, nici oamenii nu și-au pierdut voința liberă!

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt, cari puneți o masă „Norocului”, și umpleți un pahar în cinstea „Soartei”
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați;

căci Eu am chemat, și n’ați răspuns –  Apocalipsa 3.20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea – (același capitol) 21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

și ați ales ce nu-Mi place

căci Eu am chemat, și n’ați răspuns – pentru că NU AU VRUT SĂ RĂSPUNDĂ

Apocalipsa 3.20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa – DACĂ VREA SĂ DESCHIDĂ UȘA!, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine – probabil unii cred că Dumnezeu a deschis ușa sufletului, cu telecomanda?!

Versetului din Vechiul Testament îi corespunde alegerea personală din Noul Testament. Cum nu aveau oamenii voință liberă, când erau sub Legea dată prin Moise? Vedem că aveau. Și oamenii au voința liberă și în Legea harului: să răspundă chemării lui Dumnezeu sau să o respingă; sau să renunțe la umblarea lor cu Domnul (după ce au intrat pe calea mântuirii)!

Prostia de erezie că oamenii nu mai au voință liberă (ca să asculte sau nu de Dumnezeu) nu are legătură cu Biblia, ci a fost re-inventată ca o justificare falsă pentru mântuirea pe veci. Nici cei care au re-inventat aceasta nu au trăit-o, ci doar s-au opus cu ea celor care atunci le-au cerut bani pentru iertare. A expirat demult rostul ereziei!

Am văzut în Biblie că nici Dumnezeu, nici oamenii nu s-au schimbat: Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la pocăință, Jertfa este bună pentru toți, oferă ajutor tuturor celor care vor să fie mântuiți și să plătească prețul pentru această mântuire. Numai cei care umblă cu Domnul până la capăt vor ajunge la destinația fericită!

Cei care nu au vrut să plătească prețul pentru propria lor mântuire, nu au ajuns să fie mântuiți în final

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt, cari puneți o masă „Norocului”, și umpleți un pahar în cinstea „Soartei”
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați; căci Eu am chemat, și n’ați răspuns, am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea, și ați ales ce nu-Mi place – și atunci cum nu au oamenii voință liberă?

Este vorba despre cei din poporul ales (care erau în acest grup de la naștere, doar cei din grup puteau să părăsească pe Domnul și să uite de muntele Lui cel sfânt, adică să părăsească închinarea înaintea lui Dumnezeu). Chiar și lor, Dumnezeu le-a dat posibilitatea să aleagă ce au vrut (și de multe ori au ales greșit și au suportat consecințele). Și cum mai pot unii zice că oamenii au fost triați în filtrul cosmic la facerea lumii, și pe cei mai mulți, zeul cel rău nu i-a ales pentru mântuire, că nu i-a vrut?! Adevărul este că ei nu au vrut să plătească prețul pentru propria lor mântuire (umblarea cu Domnul), nu că Dumnezeu nu i-a ales pentru mântuirea iluzorie și ușuratică, pe veci!

Alegerea ta personală contează pentru locul în care vei fi în veșnicie!

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt (închinarea adevărată), cari puneți o masă „Norocului” (se reorientează spre lume), și umpleți un pahar în cinstea „Soartei” – nu contează ce fac, crezându-se mântuiți pe veci, prin apartenență
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați; căci Eu am chemat, și n’ați răspuns, am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea, și ați ales ce nu-Mi place.”

Este vorba despre cei care (prin naștere) au făcut parte din primul grup ales, dar care vedem (și de-a lungul istoriei lor) că au avut de câștigat de pe urma faptului că au fost aleși (ca popor) numai când și cât timp au umblat cu Domnul. Am arătat aici că cei care au umblat cu Domnul, doar ca urmare a acestei umblări, au beneficiat de harul adus de Domnul Isus.

13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mânca, iar voi veţi fi flămânzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete; iată că robii Mei se vor bucura, şi voi vă veţi ruşina;
14 iată că robii Mei vor cânta de veselă ce la va fi inima, dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet şi vă veţi boci de mâhnit ce vă va fi duhul.

Și lor, celor din vechime (care au fost aleși cu o alegere mai puternică decât a noastră) Dumnezeu le-a dat permanent posibilitatea să aleagă cui să slujească. De ce să trăim cu impresia că acum Dumnezeu S-a schimbat și oferă altfel de mântuire, ușuratică, numai pe moment pentru veci (că ești mântuit pe veci, numai să crezi și atât, apoi nu mai scapi orice ai face)? Din Biblie reiese că este adevărat ceea ce se spune: Cui slujești, cu acela vei fi!

Minciuna alegerii individuale pentru mântuirea pe veci

Se zice (de către eretici) că pe unii oameni Dumnezeu i-a ales pentru mântuire și apoi ei nu și-o mai pot pierde (orice ar face ei), că Dumnezeu i-a rânduit pentru mântuire, a trimis Duhul Sfânt și i-a mântuit pe veci (iar ceilalți, care trăiesc mai departe în păcat, nu pot fi mântuiți pentru că Dumnezeu nu i-a vrut mântuiți – deci nu este vina lor că vor fi chinuiți în veșnicie).

Am văzut (în articolul precedent) că și unii dintre cei care au fost sub Legea veche au fost mântuiți, dar strict ca urmare a umblării lor cu Domnul, practic, prin trăirea lor, până la capăt. Se zice că după căderea în păcat oamenii nu au mai avut voință liberă, iar Dumnezeu i-a ales și mântuit numai pe unii (credința lor este doar o urmare a acestei alegeri individuale pentru mântuirea obligatorie, pe veci).

Geneza 18.19 Căci Eu îl cunosc (pe Avraam) şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine.

În vechime, când nu fusese dat Duhul Sfânt (și nu putea exista nici un fel de ”har suveran și irezistibil”), Avraam a ales prin voința lui liberă să umble cu Domnul și a și umblat –  apoi a ajuns să fie mântuit. La fel, ceilalți sfinți din vechime au umblat cu Dumnezeu, fără harul irezistibil (care dă mântuirea obligatorie dar ușuratică, pe veci).

   Se vede că toată erezia cu mântuirea pe veci cade, principiile lor false se sprijină reciproc, nu au legătură cu realitatea! Dacă iei o minciună a ereziei, cad toate! Prin răspunsul la chemarea lui Dumnezeu ai intrat pe calea mântuirii, apoi umblă cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală în veșnicia cu Domnul!

Harul adevărat funcționează numai pentru scopul scris în Biblie

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.
14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

Cei prin care demonii ar vrea să ne învețe învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, bolborosesc (ca păgânii) sola gratia, sola fide, solus Christus, adică ei pot face orice (avorturi, beții, curvării fac unii) că sunt pe deplin asigurați în Cristos – de parcă Cristos îi asigură chiar dacă ei umblă cu demonii. Datorită acestei falsificări a harului, învățăturile fals-numite ale harului pot fi numite ale dracilor.

Ce ne învață harul adevărat (vedeți și primele versete din text): trebuie să umblăm cu Domnul, până la capăt, pentru mântuirea noastră. În ce privește blasfemia celor cu mântuirea ușuratică, pe veci, cu Solus Christus, versetul 14 ne arată la ce ne este de folos Jertfa Domnului Isus, să umblăm cu El. Harul este dat cu dedicație, pentru ca să umblăm cu Domnul și nu funcționează cu satana!

Sola Scriptura dar falsificată (ca să le iasă erezia mântuirii pe veci) devine Manualul ateului

1 Timotei 2
3 … Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4 voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Minte Biblia? Cei care au încercat să facă să pară reale învățăturile harului-fals (ale dracilor) cu mântuirea pe veci și atât, au inventat Doctrinele dracilor (numite cu tupeu demonic ”ale harului”, pentru că dau o justificare falsă mântuirii fără să umbli cu Domnul, până la capăt). Doctrinele false ale dracilor ne zic că monstrul ăla rău (Dumnezeu) a vrut ca doar foarte puțini oameni să fie mântuiți (numai prin har, dar harul era extrem de slab și nu i-a putut mântui pe toți; numai prin credință – care știm că este a dracilor și nu mântuie). Biblia ne prezintă un Dumnezeu arminist, milos, care oferă mântuirea tuturor, fără să oblige pe cineva la mântuire. Dumnezeu Și-a făcut partea Lui în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră. Prin har, Dumnezeu a dat tuturor posibilitatea să intre pe calea mântuirii și să umble cu Domnul până la capăt. Harul arminist nu oferă mântuirea ușuratică (”ne învață să o rupem cu lumea”) și nu este limitat, anchilozat, sclerozat că a uitat de alți oameni!

Învățăturile dracilor prezintă un Dumnezeu monstruos dar slăbănog, cu un har ”suveran” dar leșinat, care oferă numai unora o mântuire iluzionistă dar pe veci. Cu o Biblie falsificată ca să le iasă erezia nimicitoare, dar numită Sola Scriptura, nu mai poți ajunge în partea fericită a veșniciei, judecat de Dumnezeu după fapte, dar faptele sunt lipsă!

Biblia falsificată devine manualul ateului!

”Se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat”, pentru mântuirea pe veci!

2 Petru 2.13 … Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi – este vorba despre cei care se pretindeau ca sunt frați. Și vedem cât de bine se potrivesc acestea cu cei care propovăduiesc astăzi mântuirea pe veci (care nu se poate pierde)!

1 În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare – învățăturile dracilor numite fals ale harului (în care odată ce ai intrat, nu trebuie să umbli, că nu există cădere din har), se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat – poți fi mântuit numai prin harul în care nu umbli (cei care au vrut să primească mântuirea ușuratică, numai prin har, au fost numiți de Ioan Botezătorul pui de vipere), numai prin credință (Iacov ne-a scris că este credința dracilor, care nu mântuie) și apoi au tupeul să zică solus Christus (dar fără umblare cu Domnul, până la capăt)! şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea Adevărului va fi vorbită de rău.
3 În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

Harul fals

Protestanții adevărați (originali) au adăugat umblarea cu Domnul la teologia teoretică, și această umblare i-a mântuit.

În zilele noastre, tot felul de fanatici au vrut să își ia și să ne ofere o mântuire ușuratică (au uitat de faptele protestanților pentru că nu i-a interesat spiritul reformei, ci și-au luat ce le-a plăcut, adică și-au dat învățături după poftele lor – pentru ei reformat (baptist etc) nu înseamnă decât că ești mântuit pe veci și atât).

Să vedem un astfel de individ, care ne prezintă harul fals (cu mântuirea pe veci):

Mărețul împotrivitor al Adevărului ne prezintă ceea ce numește ”har”, dar fiind vorba despre harul ușuratic (pretinde că oferă mântuirea pe moment pentru veci, că ești mântuit și atât), acest har este fals.

”Harul pune accent pe ceea ce face Dumnezeu, şi anume că El a pus în contul nostru ţinerea legii de către Hristos” – Sola fide, sola gratia, mântuirea numai prin har, numai prin credință este o iluzie: Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere pe cei care credeau că vor fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică. Iacov, inspirat de Dumnezeu a numit această credință a dracilor, care nu mântuie! Harul arminist constă în ceea ceea ce a făcut și face Dumnezeu ca să permită intrarea noastră pe calea mântuirii (nașterea de sus) și umblarea cu Domnul. Cristos nu ține Legea în locul nostru, ci Jertfa, Învierea, trimiterea Duhului Sfânt fac posibilă intrarea și umblarea în har (în Legea veche oamenii nu au putut umbla perfect cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat, acum avem ajutor și călăuzire de sus).

”Harul pune accent pe persoana lui Hristos, în ceea priveşte trăirea mântuirii” – după ce lupii răpitori au adus din America etc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii care erau intrați pe calea mântuirii au făcut ce au vrut (că nu-și pierd mântuirea) și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați scandalagii etc. Doar satana (sola satana) îi poate îndobitoci pe lupii răpitori să zică solus Cristus.

”Harul exclude orice merit al omului” – Harul biblic arminist oferă mântuirea tuturor și ne obligă să renunțăm la lume și să umblăm cu Domnul: Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

”Harul dă mântuirea în dar” – Harul obligă la umblarea cu Domnul până la mântuirea finală. Mântuirea arministă nu este o luare de prizonieri, că Dumnezeu te-a închis în trenul mântuirii (numai prin har, numai prin credință) și poți face orice. Dumnezeu, prin LEGEA harului (care are cerințe care trebuie respectate) face posibilă mântuirea noastră, nu obligă pe nimeni să fie mântuit.

”Harul îi face desăvârşiţi (maturi) pe cei ce îl primesc, deoarece transferă asupra lor sfinţenia lui Hristos, prin puterea Duhului Sfânt” – Harul adevărat Biblic este arminist și ne obligă să umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală viitoare. Duhul Sfânt îi călăuzește pe cei mântuiți pe veci prin birturi, la curve etc, că ei nu își mai pierd mântuirea – halal maturitate cu așa tentativă de ”mântuire”.

”Harul îl ridică pe păcătos din orice fel de stare” – de sub masă când e turmentat, drogat etc? Și îl caută când e băut la curve (că așa a făcut tatăl din pilda fiului pierdut?! / vedeți pilda / )

”Harul îl duce în cer pe cel mântuit” – mântuirea este un proces (vedeți sus în meniu articolele): am intrat în proces de mântuire, umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei!

”Harul îndreaptă spre îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu” – Dumnezeu nu îi va duce în cer pe cei ”mântuiți pe veci” care bântuie băuți la curve, fac avorturi etc că nu își pierd mântuirea, dacă aceștia nu vor să meargă cu Domnul!

Harul adevărat biblic (arminist) a făcut posibilă mântuirea noastră, numai prin umblarea noastră până la capăt, în HAR, cu Domnul!

Mintea sănătoasă cu Adevărul

2 Petru 3 (traducerea mai nouă VDCM)
1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă doresc să vă produc o minte sănătoasă, prin înştiinţări,
2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri – mintea sănătoasă se face prin îndepărtarea concentrării de la lucrurile de jos și focalizarea spre cele de sus, cu ajutorul, călăuzirea și energizarea Duhului Sfânt (pe care fiecare creștin îl are, dacă este creștin) – lucrurile vestite le găsim în Sfânta Scriptură, care ne-a fost dată ca să o împlinim, să o trăim practic, nu ca să o falsificăm / vedeți despre falsificare / și apoi să zicem, cu tupeu de la demoni, sola Scriptura (falsificată) . După cum spune Biblia:

Coloseni 3
1 Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ,
3 căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în glorie. / vedeți articol (și următoarele, după acela) /

Cum putem câștiga împotriva firii (nici acest text nu seamănă cu mântuirea pe veci):
Galateni 5
16 Zic dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi ca urmare, nu veți mai împlini poftele firii pământeşti (traducere corectată) / vedeți articol /
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti; acestea sunt lucruri opuse unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce vreţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege (se referă la Legea veche, care nu a fost dată spre scăpare, ci pentru cunoașterea păcatului) – nu înseamnă că suntem în fărădelege
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, geloziile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 invidiile, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – minte Biblia sau mint cei cu mântuirea pe veci?!

9 Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă – versetul șterge pe jos cu spurcăciunea de erezie a talibanilor fanatici cu doctrinele harului – fals (ale dracilor sunt, pentru că sunt împotriva Bibliei), că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire (pocăință), pe cei mai mulți nu i-a vrut pocăiți și mântuiți!

10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, corpurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde (la început, de exemplu în versetul 5, acest text vorbește împotriva ereziei că materia este veșnică – o filozofie a vremii)
11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri se vor strica (distruge), ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi corpurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13 Dar noi, potrivit promisiunii Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea – se gândesc unii care s-au pretins mântuiți pe veci și au ajuns mai rău decât au fost la început, că  vor curvi (în stare de ebrietate) prin boscheți pe străzile de aur, la marea de cristal (poate vor prinde un înger la înghesuială?!)

14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără pată, fără vină şi în pace – la fel ca multe alte verbe la imperativ, este o poruncă (este o poruncă, nu este opțională!) a Legii HARului, ca să rămânem și să umblăm obligatoriu în HAR, până la capăt, în partea fericită a veșniciei!
15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire – mântuirea este un proces, care poate fi lung, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi celelalte Scripturi, spre pierzarea lor – mântuirea poate fi numai prin har, numai prin credința doar teoretică (fără fapte), care este a dracilor (de la care vine erezia nimicitoare a mântuirii pe veci)
17 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria,
18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos – această creștere în Domnul, prin Duhul Sfânt, Daniel Chiu și alții ca el (slujitori la cel viclean, tatăl învățăturilor dracilor că mântuirea nu se poate pierde) au numit-o ”idei ale curentului eretic numit gandire pozitiva” – înțeleg să fie cu mintea ne-sănătoasă, după ce i-au luat demonii mintea și sufletul (de când cu învățăturile dracilor), dar nici chiar așa! / vedeți articol / . A Lui să fie gloria acum şi în ziua veșniciei – gloria în ziua Judecății de la urmă o vor aduce Sfintei Treimi doar cei care și-au lucrat (în vederea rodirii, verbul este katergazomai), cu ajutorul Duhului Sfânt, propria mântuire / vedeți articol Filipeni 12.2-3 / . Amin.

Intrarea pe calea mântuirii

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință” – ne zic obsedații de mântuirea ușuratică, pe veci. ”Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”  ”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” – adică ei pot face orice, nu trebuie să umble cu Domnul! Unii zic că nici măcar nu ai voie să încerci să fii mai bun, să umbli cu Domnul, să te apropii de Dumnezeu cu ajutorul Duhului Sfânt, pentru că aia nici nu este mântuire. Bineînțeles că dacă fanaticii umblă băuți la curve, se droghează (soli Deo gloria), chiar fac avorturi (nu își pot pierde mântuirea cu sola gratia, sola fide), aia este mântuire (sunt pe deplin asigurați în Cristos, solus Cristus).

Efeseni 2.8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se referă la posibilitatea mântuirii, numai la intrarea pe calea mântuirii. Încă nu am ajuns la mântuirea finală (cu Domnul), așa că nici vorbă că am fost deja mântuiți la urmă (în viitor, vedeți timpurile mântuirii). Aceasta se referă doar la mântuirea inițială, la timpul trecut. Această mântuire se poate pierde, dacă cei intrați pe cale nu vor umbla până la capăt cu Domnul.
Dacă nu umbli cu Domnul, cu ajutorul Duhului Sfânt (mântuirea la prezent), cine te va teleporta în veșnicia fericită cu Domnul (mântuirea la timpul viitor)? Sola satana (cu mântuirea ușuratică) nu este un mod de mântuire.

Harul primit în zadar (degeaba)

Cei care au preluat erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci ar vrea să ne prezinte un har ușuratic, care oferă mântuirea finală (în partea fericită a veșniciei) chiar celor care umblă cu satana (mântuirea este prezentată ca având loc într-un moment și ține în veci, fără să conteze ce fac ”mântuiții pe veci” apoi). În mod evident, aceasta este o contrafacere a HARULUI adevărat, creștin (arminist), care ne oferă tuturor mântuirea și ne cere să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală. Harul real biblic nu este ușuratic. Dumnezeu nu îi va mântui la urmă pe cei care au umblat cu demonii, înșelați de lupii răpitori cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Am arătat aici că Dumnezeu nu îi favorizează pe cei care dau din gură cu Numai prin har, numai prin credință, dar fac orice. Doar pentru cei care umblă cu Domnul, pe calea mântuirii, cu ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt ”nu mai este osândire” (am pus textul în articolul din link).

Romani 8
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.
8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – dacă renunți la umblarea cu Domnul, pierzi Duhul Sfânt care ți-a fost dat.

Traducerea Cornilescu are greșeli, acesta este un verset corectat:

Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică – intră pe calea spre mântuirea finală, din veșnicia fericită; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa (veșnică), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el – mântuirea ușuratică numai pe moment, pe veci, cu sola fide, sola gratia nu ajută, cine nu ascultă pe Fiul după ce a crezut, a primit harul degeaba!

Cele 5 sola și mântuirea arministă (care trebuie trăită până la capăt)

Sola gratia – mântuirea nu este doar pe moment, pentru veci, ci este un proces în care oamenii pot intra (dacă vor, răspund chemării lui Dumnezeu) numai prin credință, dar apoi credința trebuie dusă mai departe practic. În vechea Lege, oamenii nu au putut fi mântuiți deoarece firea pământească nu i-a ajutat să țină perfect Legea. În Legea harului (este o Lege, cu cerințele ei care trebuie respectate), oamenii au ajutor de sus ca să umble cu Domnul, nu se poate altfel. Numai prin har nu ajungi nicăieri, ni se spune în Biblie că numai credința teoretică nu mântuie (am pus versetele într-un articol anterior). Harul este marea parte pe care a făcut-o Dumnezeu în mântuirea noastră, apoi cu ajutor de sus trebuie să ne facem și noi partea noastră, fiecare în propria mântuire. Avem ajutor să facem ceea ce nu au putut cei din vechime: să umblăm cu Domnul. Am intrat pe calea mântuirii bazați pe ceea ce a făcut Dumnezeu + numai prin credință din partea noastră în primul moment (aceasta este mântuirea la timpul trecut), rămânem în har și umblăm cu Domnul (în har, cu ajutor de sus) până la mântuirea finală, la ”harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1 – căutați versetul, pentru că tot textul ne vorbește despre timpurile mântuirii). Am pus aici mai multe articole despre mântuirea ca un proces (timpurile mântuirii).

Sola Scriptura fără Scriptura. Scriptura falsificată nu mântuie (vedeți aici cum a fost falsificată). Numai Scriptura ar trebui să spună numai cei cunosc Adevărul și știu la ce duce falsificarea Bibliei și a spiritului Bibliei (și prin extragerea versetelor din context): Revelații (Apocalipsa) 22.18,19. Slăvit să fie Dumnezeu că nu va pierde!

Numai Cristos pot spune numai cei care umblă în har cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală. La fel și Numai lui Dumnezeu să îi fie adusă slava (Îi va fi adusă gloria și când toți oamenii vor fi judecați după faptele lor, așa ni se spune în Apocalipsa 20 (versetele 12, 15 etc, pun așa textele ca să vedem versetele în context, să vedem întregul mesaj, așa cum este el, corect).

Ce a mai rămas din cele 5 vrăjeli dacă ne uităm în Biblie ca să îi cuprindem mesajul real, corect, pe care a vrut Dumnezeu să îl primim? Nimic! Lucrați-vă până la capăt mântuirea voastră, ca să ajungeți în veșnicia fericită, cu Domnul!

Cele 5 sola – mit și realitate

Mântuirea ușuratică trăită de unii (care se pretind mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos chiar dacă umblă cu demonii) se bazează pe cele 5 sola:

Sola gratia este mântuirea ușuratică numai prin har (monergism). Te crezi mântuit și atât. Poți să umbli cu demonii, că vei fi cu Domnul.

Sola fide – ai crezut și deja ești pe deplin asigurat în Cristos, poți să ajungi chiar mai rău decât erai la început (sub influența mai multor demoni), poți să crezi că credința numai teoretică a dracilor deja te-a mântuit pe veci, poți să crezi că te minte Biblia când te numește pui de viperă.

Sola Scriptura – Biblia falsificată nu mântuie

Solus Cristus – nu Cristos te-a înșelat că poți fi mântuit chiar dacă umbli cu satana

Soli Deo Gloria – blasfemie! Dacă este vorba despre înșelarea demonilor spre uciderea sufletelor cu mântuirea ușuratică, nu are Dumnezeu nevoie de laudele celor numiți de Biblie ”lupii răpitori care nu vor cruța turma”.

Cele 5 sola – demitizare

Niște păgâni au reînviat (cu câteva sute de ani în urmă) învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Ca să facă o teologie opusă celei catolice, au falsificat Biblia că mântuirea este numai prin har, numai prin credință și nu mai scapi nici să vrei (vedeți aici cine a falsificat Biblia). Nu au vrut să îi învețe pe oameni că pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea, ci au exagerat mult vrând să se îndepărteze de catolici; nu au trăit mizeria de erezie (a fost mai mult teoretică). În zilele noastre, unii baptiști se pretind mântuiți pe veci (sunt baptiști-falși, cei adevărați sunt arminiști) și fac orice. Să vedem cât de mincinoase sunt cele 5 Sole, ca să nu le credem și să nu credem nici erezia nimicitoare a lor, cea cu mântuirea pe veci (mai cu satana, mai cu Dumnezeu, că tot acolo ajungi).

Sola gratia – mântuirea numai prin har – erezie obținută prin falsificarea Scripturii. Au creat erezia, s-au bazat pe falsificarea Bibliei și apoi au zis că aceea este Biblia adevărată, au pecetluit-o cu Sola Scriptura. Adică au dat oamenilor o Biblie falsificată cu mântuirea ușuratică numai prin datul din gură cu credința, cu ”harul” în care nu trebuie să umbli până la capăt, pentru mântuirea fiecăruia!

Sola fide este credința puilor de vipere (vedeți articolul), a dracilor care nu mântuie (vedeți articol), a lupilor răpitori, după cum spune Biblia:

1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă – peste tot în Biblie unde este vorba de credință se referă la credința arministă trăită practic (HARUL adevărat arminist ne învață să o rupem cu păgânătatea, nu să facem orice), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni – cele 5 sola, învățăturile dracilor (ale harului fals, ușuratic și irezistibil), doctrinele dracilor, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

Menționez că cei prin care demonii au trimis oamenilor învățăturile dracilor nu au vrut (intenționat) să ucidă suflete cu ele (nu au știut ce fac) dar nici nu i-a interesat ce spune Biblia cu adevărat (pentru falsificarea Bibliei nu există iertare).

Mizeriile ereziei nimicitoare sunt urmate (cu mult tupeu) de Solus Cristus (de parcă Cristos îi mântuie pe căile lumii!) și Soli Deo Gloria – hâc hâc lăi lăi lăi – cei care umblă cu demonii (înșelați de ei) să dea din gură despre demoni, că Dumnezeu nu a juns să trăiască în mizerie, ca să aibă nevoie de mizeriile lor eretice! Sola Satana este în realitate izvorul ereziei lor, numai demonii îi pot înșela pe frați că pot să umble cu demonii și totuși vor ajunge cu Domnul în veșnicie!

Harul vs. dracul (suveran și irezistibil etc)

1 Corinteni 1.9 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

După revoluție, unii au răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, bazată pe falsificarea Bibliei că mântuirea este numai prin har / vedeți cine a falsificat-o primul / , erezie cuprinsă în învățăturile dracilor (ereticii le numesc ale harului, dar harul lor este fals, pentru că nu îi obligă să umble cu Domnul până la capăt). Învățătura falsă cu mântuirea pe veci nu are suport biblic, de aceea ereticii au scos versete din context și le-au potrivit, ca să pară erezia adevărată și au creat Doctrinele dracilor (ei le numesc ale harului). Vedeți categoria despre falsificarea spiritului Bibliei.

Pe arminiști, Legea harului îi obligă să umble cu Domnul, călăuziți, ajutați, energizați, apărați de Duhul Sfânt, până la capăt, pentru mântuirea lor.

Calviniști mântuiți pe veci se cred mântuiți numai prin credință, numai prin har, pe moment pentru veci, orice ar face ei apoi (unii calviniști pretind umblare cu Domnul pentru mântuirea fiecăruia, acesta este arminism deghizat). Cei mai lipsiți de inteligență s-au făcut fanatici și în fanatismul lor demonic, propovăduiesc mântuirea chiar în umblarea cu demonii: ești mântuit și nu mai scapi, orice ai face apoi. Ei deosebesc total mântuirea (ușuratică) de umblarea arministă cu Domnul.

Știm că harul ne dă posibilitatea să umblăm cu Domnul, dar nu ne obligă – această neumblare duce la anularea mântuirii.

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă:
11 Căci harul (arminist) lui Dumnezeu (arminist), care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Harul curvinist te învață că mântuirea este pe moment și apoi ești asigurat cu satana în Cristos, mântuirea nu ți-o mai poți pierde chiar dacă umbli cu demonii (de ce să nu umbli, dacă nu ai ce pierde?!).
Să vedem cum ar fi textul acesta dacă mântuirea ar fi ușuratică (numai prin har, numai prin datul din gură cu credința):
1 Învățătura dracilor este opusă HARului biblic, în care trebuie să umblăm:
11 ”Harul” mântuirii pe veci (dracul suveran) dă mântuire obligatorie doar pentru cei puțini aleși (monstrul lor de dumnezeu fals – satana care apare ca un înger de lumină – nu i-a vrut pe cei mai mulți pocăiți și să umble în sfințenie)
12 și își învață adepții că pot să slujească satanei, pot fi ca lumea chiar dacă starea lor de la urmă va ajunge mai rea decât la intrarea pe cale, pot să trăiască în veacul de acum cu satana, în nelegiuire (că în Biblie nici nu scrie în 2 Corinteni 6.14 Căci ce legătură este între justificare şi nelegiuire? Sau ce comuniune este între lumină şi întuneric? 15 Ce acord poate fi între Cristos şi Beliar?).
13 așteptând ca Dumnezeu să îi mântuiască pe la băutură, curve și altele asemenea (Sola fide, Sola gratie, Sola Satana gloria și delirul lor continuă). Satana i-a înșelat spre părtășia cu demonii, că nu poate fi cădere din har, mântuirea nu se mai poate pierde.

Vi se pare că aceasta este mântuire?!

Sola gratia și Sola fide – Poate Cristos să te mântuie (la Judecată) dacă umbli cu demonii?

(Cei care au făcut reforma protestantă au zis că credința TREBUIE urmată de fapte, deci nu au trăit teologia eretică a mântuirii ușuratice, numai prin harul fals, numai prin credință, așa cum ar vrea unii să ne învețe astăzi!)

2 Corinteni 6 (VDCC)
14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

14 Nu vă înjugaţi la acelaşi jug cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între justificare şi nelegiuire? Sau ce comuniune este între lumină şi întuneric?
15 Ce acord poate fi între Cristos şi Beliar? Sau ce relaţie este între un credincios şi un necredincios? (VRBC)

14 Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
15 Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?

Aceste versete sunt de obicei folosite împotriva căsătoriilor dintre credincioși și necredincioși. Dar putem vedea foarte bine că Biblia se opune în general tovărășiilor rele. Aici este foarte clar scris că nu există comuniune, părtășie între Lumină și întunerecul lumii (știm că lumea zace sub puterea celui rău). Și atunci ce mai vor unii să ne înșele (satana prin ei) că odată ce te pretinzi mântuit pe veci, cu oricare stapân ai umbla, oricărui stăpân ai sluji (și astfel îi dai mai multă putere de stăpânire asupra sufletului tău), tot cu Dumnezeu vei fi în locul bun al veșniciei fericite?

Unii ar vrea să ne înșele că putem să umblăm cu satana, că vom ajunge cu Domnul. Biblia ne spune opusul: Ce comuniune este între Lumină şi întuneric? Și ce înţelegere (acord) poate fi între Hristos şi Belial? Poate Cristos să te mântuie (la Judecată) dacă umbli cu demonii și dai din gură cu mântuirea pe veci numai prin har, numai prin credință?

”Harul irezistibil”

Dumnezeu i-a așezat pe oameni în linie (ca pe popice) și apoi a dat în ei. Cei mai mulți au căzut, pe cei puțini i-a rânduit pentru mântuire pe veci (pe cei mulți i-a pierdut, fără să le dea măcar posibilitatea pocăinței).

Pentru cei puțini (aleși uninominal, adică fiecare individual), a venit Domnul Isus și a oferit o jertfă penibilă, slabă (bună numai pentru cei puțini). Apoi Dumnezeu a trimis ”harul irezistibil” peste ei și i-a mântuit fără pocăință (eventual ei ar fi bine să pară sfinți înaintea celorlalți oameni), iar ei sunt pe veci asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu demonii (de la care vin învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci). Dar aceștia nu își dau seama că dumnezeul care i-a ales în mod arbitrar numai pe unii este un monstru (vedeți articolul) în care nu se poate avea încredere și dacă Dumnezeu îi mântuie pe cei care umblă cu demonii, Dumnezeu se neagă pe sine!

Voi, cei care vă pretindeți mântuiți pe veci, chiar vreți să vă mântuie un monstru?!

Sola Satana

1 Corinteni 1.9Dumnezeu v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

Harul îl iei tot, așa cum este poruncit în Legea Harului prin poruncile (verbele la imperativ) din Noul Testament, inclusiv ale Domnului Isus.

Așa cum am mai spus, Biblia ne oferă HARUL adevărat și ne poruncește să nu ne lăsăm înșelați. HARUL adevărat ne învață să o rupem cu păgânătatea, nu să zicem că putem face orice că mântuirea nu se poate pierde. Orice învățătură opusă Bibliei este de la satana, adică este învățătura dracilor. Mântuirea ușuratică numai prin har, numai prin credință, pe moment pentru veci, este o iluzie a satanei. Sola fide și Sola gratia nu pot fi urmate de Solus Christus, pentru că se bazează pe falsificarea Scripturii (vedeți articol). Au înlocuit obligativitatea umblării cu Domnul, în har până la capăt, cu o iluzie de mântuire pe moment, orice ar face ei apoi.

Oriunde este prezentată o învățătură opusă HARULUI Biblic, puteți înlocui cuvântul har cu cuvântul drac (ale dracilor învățături sunt cele care prezintă mântuirea ușuratică, numai prin credința teoretică, chiar dacă nu umbli cu Domnul ci umbli cu demonii). Dumnezeu ne-a chemat la părtășia cu Fiul Său, nu cu demonii!

Sola gratia și Sola fide (îndreptățirea numai prin credință nu este după Biblie, vedeți articol aici) ar trebui urmate de Sola falsificarea Scripturii și Sola Satana (numai de la demoni sunt învățăturile harului fals, urmate de Doctrinele harului ușuratic). Dacă umbli cu satana, cu satana vei ajunge. Cui ai slujit, cu acela vei fi!