Pentru ce te apreciază Dumnezeu

1 Tesaloniceni 1
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
6 Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

Și aici, și în alte texte din epistole, credincioșii sunt apreciați și lăudați pentru umblarea lor cu Domnul, PRIN FAPTE!

Nu am găsit nicăieri în Biblie scris că bine că nu și-au pierdut mântuirea când s-au închinat la idoli, când s-au curvizat între ei (ca câinii), când s-au dus băuți la bisericile lor, când s-au destrăbălat fiind în stare de ebrietate și altele asemănătoare. Nu există nicăieri în Biblie nicio apreciere pentru cei care fac orice, chiar umblă cu demonii, cum nu există în Biblie mântuire care nu se poate pierde!

Pentru ce mulțumește apostolul Pavel lui Dumnezeu: pentru TRĂIREA practică, PRIN FAPTE!

1 Tesaloniceni 1
1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
2 Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;
3 căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre (de FAPTELE lor), de osteneala dragostei voastre (prin FAPTELE lor) şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!
4 Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră am arătat / aici / că Dumnezeu a rânduit, hotărât mai dinainte, predestinat existența grupului mare de creștini (în general) și grupuri locale (care fac parte din grupul mare), nu a ales persoane pentru mântuire în mod individual (tu ești bun de mântuire, tu nu)
5 În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.
6 Şi voi înşivă aţi călcat (practic, trăind în viețile voastre, PRIN FAPTE) pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
8 În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi (practic, PRIN FAPTE) Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare – doar la finalul umblării practice cu Domnul, PRIN FAPTE!

Asemănător cu cei pomeniți în Galeria trăirii practice a credinței PRIN FAPTE din Evrei 11 / vedeți articol / și / articol / , și în textul de mai sus creștinii din Tesalonic sunt apreciați pentru trăirea practică a credinței, PRIN FAPTE. Nicăieri în Biblie nu a fost cineva apreciat pentru credința numai teoretică, netrăită practic, FĂRĂ FAPTE, nici dracii a căror credință nemântuitoare a fost pomenită în Iacov 2 și nici cei asemeni lor; nici Ioan Botezătorul / vedeți articol / nu i-a apreciat pe cei pe care i-a numit pui de vipere pentru că au vrut să fie mântuiți numai prin har, numai prin credință!

Am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, respectându-I regulile, doar atunci vom fi mântuiți de mânia viitoare din partea rea a veșniciei

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli (de la lume) v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne scapă (ne va mântui) de mânia viitoare (de veșnicia fără Domnul).

Evrei 9
13 Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!
27 Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
28 tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă – mântuirea finală, viitoare, la sfârșitul procesului de mântuire, a umblării cu Domnul până la capăt, respectând regulile Lui.

Nu am găsit în Biblie nimic care să mă facă să cred că mântuirea ușuratică poate fi pe veci (numai prin har, numai prin credință, poți fi mântuit pe veci doar în momentul în care ai crezut, fără FAPTE). Dimpotrivă, am văzut că Domnul Isus și cei care au scris Biblia (apostolii) au fost arminiști – și în aceste două texte ni se spune că am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, unde vom ajunge să fim mântuiți de mânia viitoare – asemănător cu Ioan 3.36 cine crede în Fiul are viața veșnică, (traducerea corectă) dar dacă apoi nu-L ascultă își pierde mântuirea inițială și nu va ajunge în final să fie mântuit de mânia viitoare. Textele din Biblie, dacă sunt înțelese corect, nu ne zic de mântuirea ușuratică pe moment pentru veci, ci ne spun că TREBUIE să umblăm cu Domnul până la capăt, doar atunci vom ajunge să primim mântuirea finală (nu o avem cât timp suntem pe pământ, o putem primi doar la judecata finală, care va fi după FAPTE, nu după datul din gură cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”)!

Ați intrat pe calea mântuirii ca să umblați cu Domnul până la mântuirea finală (viitoare)!

Romani 6
22 Dar acum, după ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică – doar la sfârșitul umblării cu Domnul vom primi viața veșnică, nu la început (că ești mântuit pe veci în momentul când ai crezut și nu mai scapi, orice ai face apoi).

”aveți ca rod sfințirea” se potrivește cu 1 Tesaloniceni 1.9 ... v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat și cu Evrei 9.14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

Vedem încă o dată că am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, nu cu demonii că suntem asigurați în Cristos orice am face apoi; pentru că doar la finalul umblării cu Domnul (respectând regulile Lui / vedeți categoria / ), vom primi mântuirea finală! Poți spera să ajungi la mântuirea finală în viitor, doar cât timp umbli cu Domnul! Se potrivește cu Evrei 12.14 Urmăriţi (hăituiți) sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul – nu va ajunge la mântuirea viitoare, finală!

Dacă vedem idea din text și căutăm și alte texte, ca să înțelegem mesajul Bibliei, nu găsim asigurare în Cristos orice ai face (chiar umblând cu demonii), ci asigurarea este că primim ajutor de sus ca să umblăm cu Domnul până la capăt (acest ajutor este harul), pentru că doar așa vom fi cu Domnul în veșnicie. Cealaltă asigurare este de pierdere a mântuirii, dacă renunți la umblarea cu Domnul sau dacă nu respecți pretențiile (regulile) Lui (vei fi descalificat – adokimos).

23 Fiindcă plata păcatului este moartea

Vei ajunge în veșnicie cu cel pe care l-ai slujit, ca urmare a judecății drepte, corecte!

Romani 6
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18 Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. –
19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20 Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de neprihănire.
21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Dacă mântuirea nu se mai poate pierde, să păcătuim mereu cu voia, fiind pe deplin asigurați în Cristos? Sigur că da, dacă nu aveți ce pierde.

Biblia ne învață să umblăm cu Domnul în har, până la capăt, respectând pretențiile harului (care fiind o Lege, trebuie respectată). Și în acest text ni se spune la fel, că TREBUIE să respectăm aceste pretenții (v.19)! Ca robi ai păcatului, făceam fapte care duceau la moartea veșnică (v.21). De ce să umbli cu Domnul până la capăt? Pentru că după ce ai intrat pe calea mântuirii, dacă nu umbli cu Domnul, respectându-I regulile, până la capăt, plata păcatului tot moartea (veșnică) este (v.23). Știm că toți trebuie să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu și că vom fi judecați după fapte (nu după datul din gură cu numai prin har, numai prin credință – a dracilor și nu mântuie, ni se dă asigurarea în Iacov 2 / vedeți articol / ). La Judecata finală nu vor exista mai multe măsuri: unul care nu a fost mântuit (inițial) va fi condamnat, dar altul care a fost mântuit inițial, dar nu a umblat până la capăt cu Domnul și chiar starea lui a ajuns mai rea decât atunci când era în lume, este mântuit pe veci și va fi cu Domnul, ca răsplată că a umblat cu lumea și cu demonii (care l-au înșelat prin lupii răpitori că mântuirea nu se poate pierde)?! Nici vorbă! Cui slujești cu FAPTELE tale, prin viața ta (și știm că Dumnezeu nu poate fi înșelat / vedeți articol / ), cu acela vei fi în veșnicie – ca urmare a unei judecăți drepte, corecte!

Despre mântuirea adevărată

2 Tesaloniceni 2
13  Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului (în Biblie, numai credința trăită practic, PRIN FAPTE, contează)
14  Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.
15  Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.

Am arătat în articolul anterior că nici vorbă despre mântuirea că te-a ales Dumnezeu (individual); Dumnezeu a rânduit existența unor grupuri locale de creștini, în totalitatea grupului mare (și el rânduit să existe, după falimentul primului).

Cei prin care demonii ar vrea să ne înșele cu mântuirea pe veci, extrag versete separate din text, ca să le folosească să pară reală erezia nimicitoare, dar dacă vedem versetele în texte și în cărțile Bibliei (știm că întreaga Scriptură ne este de folos), ele spun altceva. Ciudat că ereticii nu au vrut să vadă versetul 13, care nu ne spune că mântuirea este ușuratică, pe moment pentru veci și atât, ci mântuirea este în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului – nu în ”sfințirea” alcoolului și credința curvelor și avorturilor (că nu îți pierzi mântuirea)!

Versetul 14 accentuează necesitatea umblării cu Domnul, iar versetul 15 rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră – vedeți învățăturile date prin apostolul Pavel (arminist convins, ca toți ceilalți de atunci).

Nici aici, nici altundeva în Biblie, nimeni nu zice fraților (celor intrați în procesul de mântuire) că pot face orice (bine că sunt mântuiți pe veci)!

Dumnezeu și alegerea – pentru existența grupului mare (creștinii) și pentru existența grupurilor locale (în ansamblul creștinismului)

Pe cei cu mântuirea pe veci acest verset îi îndeamnă să creadă că este reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci: că Dumnezeu te-a ales, te-a mântuit și nu mai scapi nici să vrei!

2 Tesaloniceni 2.13  Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.

Așa cum am mai arătat, apar probleme cu erezia, prima (și cea foarte vizibilă) este următoarea: pe cine a ales (rânduit, predestinat) pentru mântuire? Fiind la plural, se referă la întregul grup de creștini, nu la persoane separate alese individual. Știm că epistolele se adresează unor grupuri (vedeți primele versete), nu unor indivizi separați: Dumnezeu a ales, planificat, rânduit existența grupului eterogen de creștini, format din oameni care să Îl urmeze și prin care să ofere mântuirea lumii! Am arătat în acest articol și următorul și în categoria aceasta.

În mod clar, Dumnezeu a hotărât, predestinat, ales totalitatea grupului de creștini, iar aici este un grup mai mic de creștini, prezentat la începutul Epistolei:

2 Tesaloniceni 1
1  Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor – grupul local, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:
2  Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
3  Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor – cei din grupul local
4  De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu – în celelalte grupuri

După ce știm că Dumnezeu a rânduit, ales, predestinat existența celui de-al doilea grup (după ce primul a dat faliment), vedem în epistolă și că Dumnezeu a rânduit, ales, predestinat existența grupului local, Biserica locală din Tesalonic (la fel și celelalte grupuri). Am citit în Biblie că apostolul Pavel a avut călăuzire de sus în călătoriile misionare (unde să meargă, nu unde a vrut), ca să ducă Evanghelia în locurile unde apoi s-au fomat biserici (grupuri locale). Astfel a împlinit planul lui Dumnezeu de creare a grupurilor locale, care fac parte din totalitatea creștinilor.

Nu există în Biblie alegere individuală (personală) pentru mântuire, nici în acest verset (text) nu există așa ceva. Dacă cercetăm Biblia ca să-i înțelegem mesajul pe care a vrut Dumnezeu să ni-l comunice (nu ca să facem erezia să pară reală), vedem că nu există nicio susținere biblică pentru învățătura dracilor cu mântuirea pe veci!

După ce ai intrat în procesul de mântuire, dacă te întorci în păcat, plata păcatului este tot moartea veșnică (în chinul veșnic)

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, considerați-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Să păcătuim mereu cu voia, ca să se înmulțească harul? Ereticii cu mântuirea pe veci găsesc motive să bolborosească că nu, că nu-i frumos să trăiești ca lumea (chiar adcă faci pe sfântul, ca să te vadă frații), zic povești cu harul etc, dar apoi zic că de mântuire oricum nu mai scapi și așa trag apa pe toate învățăturile bune pe care le-au zis. Învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde este așa distrugătoare, încât distruge toate învățăturile sănătoase ale Bibliei!

15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18 Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. –
19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20 Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Biblia este arministă (cum arminiști au fost Domnul Isus și apostolii) și ne învață că trebuie să ne lucrăm (producem) mântuirea noastră până la capăt, cu frică și tremur de groază / vedeți articol / de ceea ce ne spune în versetul 23: pentru că dacă umbli cu satana, nu ajungi la Premiul ceresc, ci la plata păcatului, care este moartea veșnică!

Dacă continuăm să fim una cu Domnul, vom ajunge cu El în partea fericită a veșniciei!

Cei cu mântuirea pe veci ar vrea să ne convingă (să ne înșele demonii prin ei) că mântuirea primită pe moment nu se poate pierde, pe veci. Doar ai crezut și poți face orice, că de mântuire nu mai scapi nici să vrei!

Cei care trăiesc în păcat (cei din lume) pot trăi în păcat și fără să se creadă mântuiți pe veci. Ce rost are să te pretinzi mântuit ușuratic pe veci, dacă chiar în lume fiind, o poți ține tot păcătuind cu voia?

După roadele lor îi cunoaștem, ne-a învățat Domnul Isus. Ei pot face orice, pentru că slujesc celui viclean, care i-a înșelat și cu care vor ajunge să fie și în veșnicie.

Romani 6.5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui – doar dacă rămânem în continuare una cu El, vom fi una cu El și în veșnicie!

Continuarea trăirii în păcat înmulțește harul la nesfârșit? Plata păcatului este veșnicia fericită sau moartea în partea rea a veșniciei?

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

De ce nu putem să păcătuim mereu, cu voia, după ce am ajuns la cunoașterea Adevărului (știm că harul și Adevărul au venit prin Cristos, deci este vorba despre frați, despre cei intrați pe calea mântuirii)?

Fiindcă plata păcatului este moartea și știm că judecata finală se va face după fapte (păcate sau roadele vrednice de pocăință) / vedeți articol și linkurile de acolo / și / articol / . Ce preferi, cu cine vrei să fii în veșnicie?

De ce să nu păcătuim mereu cu voia

Romani 6
1  Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2  Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

Din nou, versete folosite de cei cu mântuirea pe veci ca să zică un lucru bun: creștinii să nu mai trăiască în păcat, și motivul este ”nicidecum”. Adică nu au un motiv real, crezând că nu e chiar bine să păcătuiești mereu, dar sângele Domnului Isus îi tot curăță de păcate, mereu și mereu, ca pe un porc curat care este atras de nămol sau ca pe un bețivan de care te miri dacă îl vezi treaz complet și care mereu zace prin șanțuri și noroaie – doar dacă i s-au terminat banii de băutură și nu mai primește pe datorie, așa că nu au ce pierde – Dumnezeu să îi mântuie și ei umblă cu satana.

Ne spune apostolul în Evrei de ce să nu o ținem tot păcătuind (să nu păcătuim mereu) – ca să nu ne pierdem mântuirea:

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim mereu (o ținem tot păcătuind) cu voia, după ce am primit cunoaşterea Adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care-i va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel care-L va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va necinsti sângele Legământului cu care a fost sfinţit şi-L va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel care a zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! Şi în altă parte: Domnul va judeca poporul Său.
31 Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!

Nu seamănă cu teologia falsă a mântuirii pe veci!

Asigurarea pierderii mântuirii

Am arătat că unele versete sunt folosite de cei care se pretind mântuiți pe veci ca să pară reală erezia nimicitoare.

Să vedem un verset care ne spune că mântuirea se poate pierde:

Evrei 3.12 Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.

dar despre care eretici zic că se referă la altceva (la îndepărtarea de Dumnezeu) și nu duce la pierderea mântuirii.

Dar cum știm că 2 Timotei 3.16 Toată Scriptura (ÎNTREAGĂ) este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună, să vedem și alte versete, de exemplu chiar pe cele din textul de unde este versetul de sus:

Evrei 3
1 De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească – cei care ați intrat în procesul de mântuire (pe calea mântuirii, ați primit mântuirea inițială și umblați cu Domnul), aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
7 De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
8 nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!
11 Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”
12 Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.
13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.
14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început,
15 câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise?
17 Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu?
18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?

Ni se spune că neascultarea de Dumnezeu este la fel de rea ca răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, din vechime. Li se spune fraților sfinți că dacă nu umblă cu Domnul până la capăt, în ascultare de Dumnezeu (de poruncile Lui, de / pretențiile harului – vedeți /) nu vor ajunge să fie cu Dpmnul în partea fericită din veșnicie. Textul este extrem de clar, este un îndemn la umblarea cu Domnul până la capăt și o asigurare de sus că altfel își vor pierde mântuirea!

Mântuirea ușuratică – exemple

Am arătat că cei cu mântuirea pe veci falsifică Biblia ca să pară reale învățăturile dracilor, prin extragerea versetelor din context. Am arătat aici că falsifică și cuvintele scrise în Biblie și pun explicații false, după cum îi învață demonii prin învățăturile dracilor.

Ei pretind că sunt mântuiți (foarte ușuratic) în momentul când au crezut și este pe veci: numai prin harul în care nu umblă (deși Biblia ne spune că harul adevărat este arminist și are pretenții / vedeți categoria / ), numai prin credința FĂRĂ FAPTE, care este a dracilor și nu mântuie (ni se spune în Iacov 2).

Deși Biblia cere umblare cu Domnul până la capăt practic, PRIN FAPTE / vedeți articole cu texte / , ei zic că pentru ajungerea la mântuirea finală nu trebuie fapte, că ei nu pot adăuga nimic la mântuirea lor – deși știm că Judecata va fi după FAPTE!

Fără umblare cu Domnul, unii mântuiți pe veci, care nu fac (nu adaugă) fapte vrednice de pocăința lor, adaugă de-astea:

Ce fapte vrednice de stăpânul lor (cu care vor ajunge în veșnicie) adaugă ei la mântuirea falsă și ușuratică (măcar e pe veci), am arătat aici (exemple practice, din viețile lor de înșelați de demoni), vedeți și acest articol cu mântuirea prin har, numai prin credință.

Nu degeaba se spune că vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Pavel a prezentat mântuirea viitoare la care poți ajunge la sfârșitul alergării cu Domnul, după regulile Lui, altfel nu o vei avea

Scrierile apostolului Pavel sunt cele mai folosite ca, prin extragerea versetelor din context, să pară reală învățătura dracilor că mântuirea poate fi ușuratică (numai să crezi și atât, numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE), pe veci.

Am arătat că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, de exemplu în textul din articolul anterior cere fraților să își producă propria mântuire viitoare.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă, chiar fobie / vedeți articol / ) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării/ vedeți articol despre ajungerea la Premiul ceresc/ ), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

De asemenea, am arătat că și pentru apostolul Pavel, mântuirea are trei timpuri (trecut – mântuirea inițială primită când ai crezut; prezent – procesul de mântuire – umblăm cu Domnul, cu mare ajutor (nu obligație) de sus; ca să ajungem la mântuirea viitoare finală – numită Premiul:

1 Corinteni 9.24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – este vorba despre mântuirea inițială
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu a ajuns încă la mântuirea finală, nu se credea mântuit pe veci!; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Pavel nu se credea mântuit pe veci (în momentul când a crezut; mântuit numai prin har, numai prin credință) și știa că încă nu a ajuns să fie mântuit cu mântuirea finală (era încă pe pământ și niciun om, cât a fost pe pământ, nu a fost mântuit cu mântuirea finală).

Coloseni 2.18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă  – aleși individual de Dumnezeu, prin gândurile firii lui pământeşti – va fi cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii, în firea pământească, deși Biblia spune invers:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – nu ajută solele pentru mântuire, nu există mântuire ușuratică pe veci!
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie harul în care nu umblă, nici credința dracilor!

Coloseni 2
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor – învățăturile dracilor cu solele din Evul mediu, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vei fi cu Domnul în veșnicie, chiar fără să umbli cu Domnul!
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

La mântuirea finală (cu Domnul în veșnicie) poți ajunge doar dacă umbli cu El, respectând regulile Lui, până la capăt, altfel îți pierzi mântuirea primită (inițială) și nu vei ajunge să fii mântuit în final (la Judecată, la trierea de la urmă). Chiar Pavel era convins că își poate pierde mântuirea și să fie lepădat (adokimos, termen folosit și în textul din Evrei 6 – dacă nu produce roade bune (mântuirea dusă până la capăt), va fi lepădat (adokimos) și aproape blestemat (cu blestemul Judecății din Matei 25: mergeți blestemaților în focul cel veșnic, niciodată nu v-am cunoscut!) și va sfârși în focul veșnic!

Chiar în textul de sus, Pavel îi îndeamnă pe cei intrați în procesul de mântuire (pe frați) să își rodească (producă) propria mântuire, până la coacerea roadelor (mântuirea finală) și scrie: să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii – adică TRĂIND PRACTIC, PRIN FAPTE; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar – dacă ei nu mai sunt fără pete, curați, fără vină, și dacă sunt fără FAPTE, își pier mântuirea și apostolul a alergat și s-a ostenit degeaba pentru ei, că ei nu au ajuns la Premiul ceresc, cu Domnul în veșnicie!

Ușurătatea mântuirii false prin harul ieftin (fără fapte). La mântuirea finală ajungi prin umblare cu Domnul până la capăt, prin sfințenie + FAPTE! Judecata va fi după fapte!

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă (produceți-vă) până la capăt mântuirea voastră (până la coacerea roadelor, la mântuirea finală definitivă), cu frică (spaimă) şi cutremur (tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală viitoare, Premiul alergării), nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (vă energizează) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană (fără pete) şi curaţi (fără impurități), copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unei lumi trecătoare (ca o generație care știm că nu va rămâne mult timp) ticăloase şi stricate, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

După revoluție, unii au renunțat la mântuirea PRIN FAPTE cu ajutor de sus, pentru mântuirea ușuratică: ești mântuit în momentul în care ai crezut. Poate îți poți pierde mântuirea, dacă faci păcate mari și multe, dar FAPTE nu trebuie să faci pentru mântuire (Cristos a făcut totul, deci nu TREBUIE să faci și tu ceva pentru propria mântuire, ca să ajungi la sfârșitul alergării cu Domnul, după reguli, la Premiul ceresc).

Luther le-a spus germanicilor că sunt mântuiți numai prin credință (și a falsificat Biblia pentru a părea reală erezia), dar apoi le-a cerut umblare cu Domnul prin fapte – mântuirea lor trebuia să fie dovedită prin fapte în umblarea lor cu Domnul și ei au dovedit-o.

Opus germanicilor, dacă îi înveți pe balcanici chiar și acest semi-arminism că mântuirea este numai prin credință dar FĂRĂ FAPTE, îi pierzi pe drum. Doar nu or fi fraieri să facă fapte (să umble cu Domnul), crezându-se mântuiți numai prin har, numai prin credință! Nu fac păcate mari, dar nici nu le mai pasă de umblarea cu Domnul, care să-i transforme! Chiar și calviniștii (cei sinceri) au observat că învățătura cu mântuirea prin credință (falsă și ușuratică) a produs o anesteziere a credincioșilor!

Domnul Isus (chiar viitorul Judecător, deci știe cum va face Judecata finală) ne-a spus în Matei 24 și 25 / vedeți articol și linkurile de acolo / că cei intrați în procesul de mântuire (frații) vor fi judecați DUPĂ FAPTE (vedeți și acest articol cu text – vei fi cu cel pe care l-ai urmat și slujit și aici) – deci la MÂNTUIREA FINALĂ se ajunge prin SFINȚENIE + FAPTE!

Curvăria religioasă a lupilor răpitori

Până la revoluție, baptiștii erau arminiști. Apoi, tot felul de indivizi ratați intelectual (care apoi au devenit ratați religioși) au ajuns pe la universități eretice din afară, unde au învățat, au primit și adus în țară învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde.

1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă – de credința trăită practic, PRIN FAPTE, care poate duce la mântuirea finală (viitoare), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor – Cristos a făcut totul pentru tine, tu nu trebuie să faci nimic (orice ai face după, ești deja mântuit pe veci cu sola fide, sola gratia), mântuirea este FĂRĂ FAPTE, primită pe veci în momentul în care ai crezut (deși Biblia spune să ne mântuim prin FAPTE / vedeți categoria /, umblând cu Domnul până la capăt cu ajutor de sus, respectând PRETENȚIILE LEGII HARULUI, pentru că fiecare om va fi judecat DUPĂ FAPTELE LUI!).

2 Corinteni 5
9  De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.
10  Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup. 

Am găsit un articol într-un ziar despre ce a urmat revoluției:

Discursul celebru din balconul judeţenei de partid: „Fetelor, f…ţi-vă, fetelor, că nu ne mai opreşte nimeni. E libertate!“

După cum a povestit unul dintre principalii protagonişti ai evenimentelor din decembrie 1989 la Galaţi, atunci când matroana a auzit că „Ole, ole, Ceauşescu nu mai e!”, s-a dus ca un glonţ spre balconul actualului Palat al Prefecturii (pe atunci sediul judeţenei PCR), unde se strânsese crema oraşului să preia puterea.
„Când a reuşit să pună mâna pe microfon, a început să strige: «Fetelor, f…ţi-vă, fetelor, că nu ne mai opreşte nimeni. E libertate, e bine! F…ţi-vă!».

   sursa

Așa au făcut și lupii răpitori când au propovăduit mântuirea prin har, numai prin credință, pe veci.

O traducere falsificată, ușuratică a Bibliei. Nu trebuie să FACI FAPTE pentru mântuirea ta?

Un exemplu din Biblia falsificată:

În Biblie, inspirată de Dumnezeu, în Filipeni 2.12 este folosit verbul katergazomai (am arătat în articolul anterior că este mai mult decât ceva dus până la capăt, oricum; înseamnă rodire și coacerea roadelor) care înseamnă să vă faceți (produceți) mântuirea (în procesul de mântuire) până la mântuirea finală (roadele coapte). Dar, totuși, Dumnezeu nu Se pricepe la teologia ușuratică (re)făcută de niște păgâni din Evul Mediu și nu a scris corect.

Harul Biblic ne învață să umblăm practic cu Domnul, prin faptele noastre:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă.
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie comoara Lui (tezaurul Regelui), plin de râvnă pentru fapte bune – nu pentru curvăsăria cu demonii a religiei false, ușuratice, cu mântuirea pe veci, prin solele satanei!

În loc să se potrivească ei după Biblie, schimbă înțelesul Noului Testament ca să le pară reală mântuirea ușuratică numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința teoretică FĂRĂ FAPTE (este și a dracilor și nu mântuie, scrie în Iacov 2 – nici Iacov nu era mântuit ușuratic, pe veci).

Apocalipsa 22
12 „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.”
14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
15 Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! – și învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci, prin harul fals și credința fără fapte!
16 „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!
18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” – acuzația este și condamnare veșnică, încă de pe pământ!
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin – doar harul care te învață să umbli cu Domnul contează / am pus aici Pretențiile harului pentru ajungerea la mântuirea finală / .

Filipeni 2.12 și 13 După ce ai intrat în propriul proces de mântuire, lucrează-ți mântuirea până la mântuirea finală (la coacerea roadelor)!

În articolul anterior am pus un comentariu (și despre versete din Biblie), și cum propovăduitorul din videoclip a spus că într-o nouă traducere nu apare ”până la capăt”, deși în altele apare, să vedem realitatea.

Filipeni 2 (NT-CLV)
12 De aceea, iubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, ci cu mult mai mult acum, în absenţa mea, lucraţi-vă mântuirea, cu teamă şi tremur.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi atât voinţa, cât şi înfăptuirea, pentru buna Lui plăcere.
katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce
energeo, lucrarea lăuntrică a puterii, deşi e văzută în rezultate

Asemănător apare și în GBV 2001, VBOR, VRBC. În alte traduceri scrie ”duceți-vă până la capăt”. În traducerile falsificate de mântuiții pe veci apare cu sensul că deja ei sunt mântuiți deplin pe veci.

Știm din Biblie că mântuirea are 3 timpuri / vedeți Timpurile mântuirii / : mântuirea la timpul trecut (intrarea pe calea mântuirii, în procesul de mântuire – când ai răspuns chemării lui Dumnezeu), mântuirea inițială; mântuirea la timpul prezent – umblăm cu Domnul și ne facem propria mântuire prin faptele noastre, cu ajutor de sus (harul); mântuirea finală, viitoare, când vom ajunge să fim cu Domnul (la Judecata finală, Judecătorul va trimite pe fiecare om la cel pe care l-a slujit).

katergazomai, a face ceva din care rezultă ceva, a produce – să umbli cu Domnul PRIN FAPTE, din care rezultă mântuirea viitoare – am văzut că fiecare om va fi judecat după faptele lui, nu după datul din gură cu mântuirea pe veci: articol și text:

Romani 2
5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască – sau renunți la umblarea cu Domnul, nu îți continui pocăința ta, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire – chiar dacă se pretind mântuiți pe veci!

Vedeți și aici un articol despre Filipeni 2.12-13.

Deci după ce am primit mântuirea inițială (care a fost mare minune de la Dumnezeu), trebuie să continuăm să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală. La Judecată, Judecătorul va face judecata după fapte, ni se spune aici și aici.

La fel, despre mântuirea care trebuie lucrată până la capăt ni se vorbește și în Pilda Semănătorului:

Luca 8
11 Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
14 Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere – nu ajung la mântuirea finală (viitoare)

15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare – vor ajunge să fie cu Domnul în veșnicie!

Nu doar că TREBUIE să ne ducem până la capăt mântuirea noastră (cu ajutor de sus), ci (chiar mai mult) TREBUIE să NE LUCRĂM propria mântuire, PRIN FAPTE, prin umblarea cu Domnul, PÂNĂ LA RODIRE ȘI LA COACEREA ROADELOR – acesta este înțelesul verbului katergazomai!

Un comentariu despre învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

În același loc a fost pus un comentariu favorabil mântuirii pe veci:

INSFARSIT, daca MANTUIREA AM PRIMITO PRIN HAR numai pirn HAR o putem PATRA, si daca HARUL ESTE UN FAVOR NEMERITAT, unde ne sunt noua meritele sa zicemm oo vai o pot pierde, HARUL lUI ISUS este mult mare decat pacatul nostru, sa ne trezim odata din tampenia in NUMELE LUI ISUS , m-am plictisit de verse scoase din context, daca iti este clar ce se intampla intr-un anume pasaj nu baga in ceata si altul.

La mântuirea finală nu se poate ajunge numai prin har (harul nu mântuie, ci este ajutorul dat de Dumnezeu ca să umblăm cu El până la capăt, la mântuirea finală, Premiul). Doar mântuirea inițială (intrarea pe calea mântuirii) este prin har, apoi trebuie ca oamenii să umble cu Domnul PRIN FAPTELE LOR – vedeți Timpurile mântuirii aici.

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii – sau i-a fost șters numele / vedeți articol cu text / a fost aruncat în iazul de foc veșnic!

La judecata finală în vederea locului unde vei fi în veșnicie vei fi judecat DUPĂ FAPTE – vedeți articole despre FAPTE, nu după cum ai dat din gură cu sola gratia, sola fide (mântuirea falsă prin harul fals, dată de înșelarea dracilor și prin credința dracilor, care nu mântuie, vedeți Iacov 2).

Și în Noua Lege (a harului) trebuie ca oamenii să umble cu Domnul până la capăt, ca să ajungă la mântuirea finală, ca în Legea veche; diferența este că acum avem ajutor de la Sfânta Treime – acest ajutor este un favor, nu mântuirea finală – vedeți Matei 24 aici , unde v-am pus și linkuri către pildele din Matei 25 – fecioarele sfinte dar FĂRĂ FAPTE (mântuite numai prin har, numai prin credință) nu au ajuns să fie mântuite în final – vedeți articol și articol; unii care au fost mântuiți PRIN FAPTE și unul fără fapte nu a ajuns să fie mântuit – vedeți articol cu text; viitorul Judecător ne spune cum va judeca pe fiecare om: după FAPTELE LUI! – vedeți articol și articol .

Citez: ”HARUL lUI ISUS este mult mare decat pacatul nostru” – adică pe el harul îl mântuiește dacă umblă cu demonii, care l-au înșelat!

Biblia scrie despre harul adevărat:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor (creștinii, al doilea grup ales, rânduit să ofere mântuirea celor din lume) care să fie tezaurul Regal numai al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Vedeți mai multe articole cu texte despre harul adevărat și PRETENȚIILE lui pentru mântuirea finală.

Despre harul fals:
1 Timotei 4.1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă (doar credința trăită practic, PRIN FAPTE, contează pentru ajungerea la mântuirea finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor – mântuirea ușuratică, pe veci, FĂRĂ FAPTE, prin datul din gură cu numai prin har, numai prin credința teoretică – este a dracilor și nu mântuie!
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni – numiți de Biblie lupi răpitori, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

Am mai spus că unde apare harul în care poți face orice, înlocuiește termenul harul cu termenul dracul – ale dracilor sunt învățăturile cu mântuirea fără fapte, care nu se poate pierde!

”m-am plictisit de verse scoase din context” – chiar ei fac așa – vedeți aici (primele articole din josul paginii, cele vechi) unde am prezentat cum ereticii scot versete din context ca să le pară reală erezia nimicitoare a mântuirii pe veci.

”sa ne trezim odata din tampenia in NUMELE LUI ISUS” – dacă voi, cei mântuiți pe veci vă îmbătați și mergeți băuți la curve, nu vă pierdeți mântuirea; nici dacă faceți avorturi, vă drogați etc, după cum vă îndeamnă tatăl vostru – tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare. Dacă este vorba despre Numele lui Isus, Isus îi cunoaște pe ai Lui după FAPTE, după conținut / vedeți articol / , nu după bolboroselile cu solele din Evul Mediu!

Biblia ne scrie despre rostirea Numelui lui Isus: 2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!Cei care se mulțumesc să aibă doar o formă (etichetă) de evlavie (prin sola fide, sola gratia) nu vor ajunge să fie cu Domnul

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune – doar așa poți ajunge să fi mântuit în final!

Vedeți articole cu texte în care Biblia ne asigură că putem pierde mântuirea inițială și să nu ajungem să fim mântuiți în final.

Un comentariu despre pierderea mântuirii

Câinii, mântuirea, respectiv pierderea mântuirii.

Câinii nu au mântuire!!! (nu de patrupezi e vorba aici)

Apocalipsa 22:13-15 (VDC)
13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!
15 Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

Cine sunt câinii?

2 Petru 2:20-22 (VDC)
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Câinii sunt acei oameni care L-au cunoscut pe Domnul (au obținut mântuirea), dar se întorc înapoi la păcatele lor de dinainte.
Așa se poate pierde mântuirea.

Nicidecum nu îl pierzi precum portmoneul, telefonul cheile sau banii!

Starea lor e mai rea decât a acelora care nu L-au cunoscut deloc pe Domnul!!!

Mai au ei vreo șansă?

Iuda 1:22-25 (VDC)
22 Mustraţi pe cei ce se despart de voi;
23 căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.
24 Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale,
25 singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.

Cineva poate să ne păzească de orice cădere!!!

(comentariul de aici)

Trebuie ca și oamenii să vegheze, să nu poată fi înșelați. Dacă vrei să nu cazi, trebuie să umbli cu Domnul, am pus aici lista cu lucruri de făcut pentru umblarea cu Domnul până la capăt.

Nu lăsați lupii răpitori ai demonilor să vă fure posibilitatea să ajungeți la mântuirea finală, prin înlocuirea faptelor cu datul din gură (vorbărie degeaba cu solele)!

Coloseni 2
1 Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup;
2 pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3 în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
4 Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.
5 Căci, măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
6 Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

Termenul religie vine de la re ligo, care înseamnă relegare – a legăturii rupte între Dumnezeu și oameni. Ca urmare a umblării cu Domnul (cu ajutor de sus), oamenii care au intrat pe calea mântuirii vor ajunge să fie mântuiți în final (în viitor) – cum ne scrie și Ioan în 3.36 Cine crede are viața veșnică, dar apoi cine nu-L ascultă pe Domnul (până la capăt) nu va ajunge să primească viața veșnică viitoare (la judecata finală), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. Aveți grijă ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos – vegheați ca lupii răpitori să nu vă fure posibilitatea de a fi mântuiți în final (nimeni cât timp este pe pământ nu a ajuns la mântuirea finală), cum scrie Pavel în continuare:

18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti,
19 şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.
La Premiul final nu a ajuns nimeni cât timp era aici pe pământ, deci este vorba despre pierderea posibilității de a ajunge să-l primești, în final.
Cum pot lupii răpitori cu mântuirea pe veci să vă fure posibilitatea ajungerii la mântuirea finală? Cu datul din gură cu datinile lor – ”sfânta” strâmbă tradiție că poți ajunge să fii cu Domnul chiar dacă umbli cu satana (că mântuirea nu ți-o mai poți pierde), cu filozofia – am arătat cum lupii răpitori strâmbă mesajul arminist al Evangheliei prin extragerea versetelor din context și punerea în jurul lor a unor mesaje false (care înlocuiesc Adevărul biblic), amăgire deșartă – înșelătoria inutilă pentru mântuirea reală că poți fi mântuit fără fapte, numai prin har (care este doar ajutorul de sus ca să umblăm cu Domnul), numai prin credința dracilor care știm bine că nu duce la mântuirea finală viitoare, nu prin umblarea PRIN FAPTE cu Cristos; prin vorbiri amăgitoare cu Solele! Este clar că ereticii vă învață că, pentru ajungerea la mântuirea finală, nu TREBUIE să vă trăiți practic, PRIN FAPTE, credința!
Cum poți să ajungi să fii cu Domnul, mântuit în final? Ni se spune în versetul 6: să şi umblaţi în El – practic, prin FAPTE, cum ne prezintă lista cu lucrurile de făcut / de aici / !

Evlavia superficială, bazată pe credința teoretică, nu mântuie!

2 Timotei 3
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
6 Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
8 După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc Adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.
9 Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.

Mesajul acestui text se potrivește foarte bine cu cei care au primit și trăiesc învățătura dracilor cu mântuirea pe veci (fără fapte, numai prin har, numai prin credință). Sola fide, sola gratia nu produc oameni care să umble cu Domnul (pot fi, dar sunt excepții), ci din aceia care au numai o formă superficială de evlavie (orice ar face sau nu fac, nu își mai pot pierde mântuirea; care dacă este fără fapte nu merită să fii fraier să umbli cu Domnul). Evlavia lor nu este profundă, trăită practic și nu îi transformă! Au numai o etichetă de evlavie, dar Domnul îi cunoaște după conținut / vedeți articol / . Se împotrivesc Adevărului, care ne spune că la mântuirea finală se ajunge prin umblare cu Domnul prin fapte, până la capăt / vezi pretențiile harului / și se folosesc de Biblie, prin extragerea versetelor din context, ca să pară reală minciuna învățăturii dracilor cu mântuirea pe veci.

6 … momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, 7 care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului – pentru că studiază Cuvântul ca să-i falsifice mesajul (și falsului îi zic Sola Scriptura!), nu ca să învețe să umble cu Domnul / vezi lista cu lucruri de făcut pentru ca să ajungi la mântuirea finală, viitoare /.

10 Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
11 prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.
12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.

Este falsă minciuna că apostolul Pavel a oferit mântuirea ușuratică pe veci, numai prin credință, vedem că spune ce a făcut (nu numai că a crezut pe moment și atât)!

13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – nu vă luați după lupii răpitori prin care satana poate să vă facă să nu ajungeți la mântuirea finală (premiul alergării), renunțând la umblarea cu Domnul prin fapte, pentru credința teoretică care este a dracilor și nu mântuie / vedeți Iacov 2 / !

În Apocalipsa suntem încurajați să umblăm cu Domnul, altfel ne pierdem mântuirea

Apocalipsa (Revelații) 1
1 Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan
2 care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut.
3 Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului!
A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos …

Dumnezeu vorbește celor șapte biserici:
10 În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,
11 care zicea: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”
17 … El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,
18 Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
19 Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici.

Apocalipsa 2
1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2 „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.
3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.
4 Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
5 Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.
7 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.

8 Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:
„Iată ce zice Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel ce a murit şi a înviat:
9 „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.
10 Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.
11 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”

12 Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
13 „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
14 Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.
15 Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.
16 Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”
17 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.

18 Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:
„Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
19 „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
20 Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
21 I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
22 Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
24 Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.
25 Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!
26 Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.
27 Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.
28 Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.
29 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa 3
1 Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:
„Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
2 Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.
3 Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
4 Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

7 Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:
„Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:
8 „Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.
9 Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
10 Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.
11 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
12 Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”
13 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

14 Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
15 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! – mântuiți numai prin har (care nici nu mântuie, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală, viitoare), numai prin credința dracilor care nici ea nu mântuie (ni se spune în Iacov 2)
16 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
17 Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!
20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
22 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii (sau a fost șters) a fost aruncat în iazul de foc.

Dumnezeu îi asigură pe cei din Biserici că va fi corect la judecată, că doar cei care umblă cu Domnul vor aunge să fie cu Domnul și că merită să fie biruitori, pentru că le va da cununa vieții veșnice (râvnitul premiu al alergării); nu îi asigură că sunt mântuiți pe veci fără fapte bune (roade vrednice de pocăința lor) sau cu fapte rele!

Ce spune Dumnezeu celor din Biserică? Că sunt mântuiți pe veci cu mântuirea ușuratică (numai prin har, numai prin credință), orice ar face ei apoi? Că mântuirea nu se poate pierde? Că nu faptele mântuie? Cu ce vei sta în fața lui Dumnezeu la judecată, cu datul din gură cu solele?

Biblia ne vorbește despre pierderea cununei și ștergerea din Cartea vieții

Apocalipsa 3.11 (pentru Biserica din Filadelfia) Păstrează (ține tare) ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa deci cununa (Premiul alergării) se poate pierde – la fel vedem că numele pot fi șterse din Cartea vieții: 5 (pentru Biserica din Sardes) Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
Ceea ce a scris Ioan (arminist convins) se potrivește cu ceea ce ne-a scris Pavel (arminist convins) în Coloseni 2.18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării – nu ar scrie așa ceva decât dacă Premiul se poate pierde, la fel și în versetul 5 din 2 Timotei 2 (din articolul anterior) Cine luptă (concurează) la jocuri sportive (atlet) nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli, 1 Corinteni 9.24 Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul! Și despre ștergerea celor scriși în Cartea vieții scrie în Exod 32.33 / vedeți articol / și știm că Dumnezeu (arminist) nu Se schimbă (Iacov 1.17). Vedem că în Biblie ni se spune că mântuirea (inițială) se poate pierde, că ai intrat degeaba pe calea mântuirii dacă nu umbli cu Domnul până la capăt!
2 Timotei 3
16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
Întreaga Scriptură este de folos, dar și noi să căutăm Adevărul ei, nu să-i falsificăm conținutul (spiritul) prin extragerea unor versete sepatare din context, ca să pară reală mântuirea pe veci! 15 Sfintele Scripturi pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus (prin trăirea practică a credinței PRIN FAPTE, vedeți și Iacov 2) – Biblia ne învață să umblăm cu Domnul până la capăt, ca să ajungem la mântuirea finală viitoare, nu ne oferă mântuirea pe moment pentru veci și atât!

Nu vei ajunge cu Domnul dacă nu umbli cu Domnul până la capăt pe calea Lui sau dacă nu respecți regulile! (2)

Continuarea acestui articol.

2 Timotei 2
4 Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.
5 Şi cine luptă (concurează) la jocuri sportive (atlet) nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.
6 Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.

Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei și nouă că soldații trebuie să uite de preocupările lor din viața civilă și să renunțe la ele, dacă vor să placă celui care strânge oaste – dacă nu, vor fi dați afară!

Atleții nu ajung să primească premiul (chiar dacă sunt câștigători), dacă nu respectă regulile. Am arătat în linkul de sus că Pavel putea să își piardă mântuirea!

Agricultorii trebuie să lucreze, apoi vor ajunge să obțină roade – despre neajungerea la roadele coapte ne vorbește Domnul Isus în Pilda Semănătorului (versetul 14 din textul din link) și ne scrie același apostol în Filipeni 2.12-13 Lucrați-vă în vederea coacerii și culegerii roadelor mântuirea voastră (până la capăt, la mântuirea finală viitoare), cu frică și tremur de spaimă de neajungerea la final (de pierderea mântuirii)! / vedeți articol / .

Mântuirea ne este prezentată ca un proces, după ce ai intrat în acest proces, trebuie să continui alergarea cu Domnul până la capăt, la Premiul ceresc (mântuirea viitoare finală), respectând regulile (vedeți pretențiile harului), altfel nu vei ajunge să o primești!