O prezentare a harului în a doua Epistolă către Timotei

Unii ar vrea să ne învețe că mântuirea este numai într-un moment, pentru veci, și apoi nu mai scapi, nici nu trebuie (neapărat) să umbli în har (este suficient să dai mult din gură cu sola gratia) și nu cumva să încerci măcar să umbli cu Domnul, că mântuirea este sola fide și atât.

2 Timotei 2
1 Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus – cum să ne întărim în har (și aici și peste tot în Noul Testament, ca de exemplu în Tit 1.1, 11 și 12, harul ne învață să o rupem cu traiul lumesc și să trăim cu Domnul):
4 Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.
5 Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.
6 Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.
11 Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.
12 Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.
15 Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.
21 Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.
22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

Eu nu am găsit nicăieri în Biblie ceva care să justifice teologia mântuirii pe veci, în harul adevărat nu este nimic ușuratic!

Reclame

Cum se poate pierde mântuirea: stăruind în rău (până la capăt)

Epistola către Romani 2.9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul – este folosit verbul katergazomai = a lucra până la capăt, complet, până la obținerea roadelor. Deci versetul este:

Necaz și strâmtorare (veșnice) peste orice suflet omenesc care lucrează până la capăt răul.

Nu cred că mântuirea se poate pierde ușor și Dumnezeu dă tuturor oamenilor posibilitatea pocăinței (chiar și unora care au crezut învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde). Nu ți-ai lucrat răul până la capăt (în veșnicie), poate nu ești suficient de împietrit și te mai poți întoarce pe calea bună a lui Dumnezeu și să umbli până la capăt cu Dumnezeu! Apocalipsa 20.15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc – întoarce-te până mai poți (dacă mai poți)!

Plugarul trebuie să muncească înainte să strângă roadele

2 Timotei 2.6 Plugarul trebuie să muncească înainte să strângă roadele (vedeți aici poezia despre aceasta) – încă un verset care arată mântuirea arministă, ca proces, versetul este asemănător cu Filipeni 2.12 Lucrați-vă complet (până la capăt) în vederea rodirii, mântuirea voastră. Intrarea în proces de mântuire trebuie urmată de umblarea cu Domnul, până la capăt, la mântuirea viitoare finală, cu frică și cu tremur de groază, cu ajutor de sus (Dumnezeu vă energizează). Vedeți articol și articol despre versetele 12 și 13.

Trebuie să umblați lucrând cu Domnul, până la capăt (să vă lucrați propria mântuire, cu ajutor de sus), ca să ajungeți la mântuirea viitoare, în partea fericită a veșniciei!

Cine luptă la jocuri nu primeşte neapărat cununa învingătorului – chiar dacă el crede că a câștigat deja mântuirea pe veci (numai prin harul în care nu umblă, numai prin credința fără fapte, numai prin Cristos dacă umblă cu lumea)

2 Timotei 2
4 Nici un soldat nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui care l-a înscris în armată.
5 Şi cine luptă la jocuri nu primeşte cununa învingătorului, dacă nu s-a luptat după reguli.
6 Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.
7 Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.

După ce am văzut cum în 2 Timotei capitolul 1, apostolul Pavel (inspirat de Dumnezeu) ne-a prezentat umblarea cu Domnul ca pe o alergare pentru răsplată (premiu), acum ne prezintă mântuirea trăită la timpul prezent (mântuirea ca proces) ca respectarea unor reguli: să nu faci fapte rele și să faci fapte bune.

Nici un soldat nu se încurcă cu treburile vieţii se referă la ruperea de lume.

Şi cine luptă la jocuri nu primeşte cununa învingătorului – chiar dacă crede el că a câștigat (așa cum unii se cred deja câștigători, mântuiți pe veci), dacă nu s-a luptat după regulinu le este de folos ipoteza mântuirii pe moment, pentru veci!

”Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti”

De ce alerga apostolul Pavel pentru răsplată? Vedeți în articolul anterior ce ar fi pățit dacă nu ajungea la țintă (la mântuirea viitoare)!

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am considerat ca o pierdere, de dragul lui Cristos.
8 Chiar şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de valoarea nespus de mare a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El le-am pierdut pe toate şi le consider ca un gunoi, ca să-L câştig pe Cristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o dreptate a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se primeşte prin credinţa lui Cristos, dreptatea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui,
11 ca să ajung cu orice preţ, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

Dacă ar fi abandonat alergarea, ar fi fost judecat după Legea dată prin Moise, care nu a salvat pe nimeni!

Dumnezeu nu se schimbă!

Iacov 1.17 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Cartea Deuteronomului
Capitolul 28   (trad. VBRC)
Binecuvântările de pe muntele Garizim
1 Dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile lui pe care eu ţi le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău te va pune mai presus de toate popoarele pământului.
2 Vor veni asupra ta toate binecuvântările acestea şi te vor ajunge, pentru că ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău.
3 Binecuvântat vei fi în cetate şi binecuvântat vei fi pe câmp.
4 Binecuvântat va fi rodul sânului tău, rodul pământului tău şi rodul animalelor tale: naşterile cirezilor tale şi născuţii turmelor tale.
5 Binecuvântat va fi coşul tău şi binecuvântată va fi covata ta de frământat.
6 Binecuvântat vei fi când vei veni şi binecuvântat când vei pleca.
7 Domnul îi va face pe duşmanii tăi care se ridică împotriva ta să fie bătuţi înaintea ta: pe o cale vor ieşi împotriva ta şi pe şapte căi vor fugi dinaintea ta.
8 Domnul va trimitea binecuvântare asupra grânarelor tale şi asupra oricărui lucru peste care îţi vei întinde mâna. Te va binecuvânta în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-o dă.

9 Domnul va face din tine un popor sfânt, după cum ţi-a jurat, dacă vei păzi poruncile Domnului Dumnezeului tău şi vei umbla pe căile lui.
10 Vor vedea toate popoarele pământului că numele Domnului este invocat asupra ta şi se vor teme de tine.
11 Domnul te va copleşi cu bunătăţi în ceea ce priveşte rodul sânului tău, rodul animalelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
12 Domnul îţi va deschide vistieria lui cea bună, cerul, ca să dea ploaie pământului tău la timpul potrivit şi să binecuvânteze orice lucrare a mâinii tale. Vei da cu împrumut multor popoare, dar tu nu vei lua [nimic] cu împrumut.
13 Domnul te pune la cap şi nu la coadă; vei fi numai deasupra, şi nu dedesubt dacă vei asculta poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ţi le dau eu astăzi ca să le păzeşti şi să le împlineşti
14 şi nu te vei abate de la toate cuvintele pe care vi le dau eu astăzi nici la dreapta, nici la stânga, ca să mergeţi după alţi dumnezei şi să-i slujiţi.

Ameninţarea cu blesteme
15 Dar dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile şi hotărârile lui pe care ţi le dau eu astăzi, vor veni asupra ta toate blestemele acestea şi te vor ajunge.
16 Blestemat vei fi în cetate şi blestemat vei fi pe câmp.
17 Blestemat va fi coşul tău şi blestemată va fi covata ta de frământat.
18 Blestemat va fi rodul sânului tău şi rodul pământului tău, [blestemate vor fi] naşterile cirezilor tale şi născuţii turmelor tale.
19 Blestemat vei fi când vei veni şi blestemat vei fi când vei pleca.

20 Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea în orice lucru peste care îţi vei întinde mâna ca să-l faci, până te va nimici şi vei pieri repede din cauza răutăţii faptelor tale prin care m-ai părăsit.
21 Domnul va face să se lipească de tine ciuma până când vei pieri din ţara spre care mergi ca s-o iei în stăpânire.
22 Domnul te va lovi cu tuberculoză, cu friguri, cu umflături, cu fierbinţeală, cu secetă, cu tăciune şi mană. Te vor urmări până vei pieri.
23 Cerul de deasupra capului tău va fi ca de bronz şi pământul de sub tine va fi ca de fier.
24 Domnul va da ţării tale, ca ploaie, praf şi pulbere care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit.
25 Domnul va face să fii bătut de duşmanii tăi; pe un drum vei ieşi împotriva lor şi pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor. Vei fi obiect de dispreţ pentru toate împărăţiile pământului.
26 Cadavrul tău va fi hrană pentru toate păsările cerului şi pentru animalele pământului şi nu va fi cine să le sperie.

27 Domnul te va bate cu bubele Egiptului, cu tumori, cu râie şi cu pecingine de care nu vei putea să te vindeci.
28 Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a inimii,
29 şi vei bâjbâi ziua la amiază cum bâjbâie orbul pe întuneric şi nu vei avea succes pe căile tale.

Vei fi asuprit şi prădat în toate zilele şi nu va fi cine să te salveze.
30 Te vei logodi cu o femeie, şi altul se va culca cu ea; vei construi casă, şi nu vei locui în ea; vei planta vie, şi nu o vei culege.
31 Boul tău va fi înjunghiat sub ochii tăi, şi nu vei mânca din el; măgarul tău va fi luat dinaintea ochilor tăi, şi nu se va mai întoarce la tine; turmele tale vor fi date duşmanilor tăi, şi nu va fi cine să te salveze.
32 Fiii tăi şi fiicele tale vor fi daţi altor popoare: ochii tăi vor privi şi se vor topi din cauza lor şi mâna ta va fi fără nicio putere.
33 Roadele pământului tău şi toate produsele tale vor fi mâncate de un popor pe care nu-l cunoşti. Vei fi asuprit şi zdrobit în toate zilele.
34 Vei înnebuni în faţa a ceea ce văd ochii tăi.
35 Domnul te va lovi la genunchi şi la coapse, din talpa piciorului până în creştetul capului cu bube cumplite de care nu te vei putea vindeca.

36 Domnul vă va duce pe tine şi pe regele tău pe care îl vei fi pus peste tine la un popor pe care nu l-aţi cunoscut nici tu, nici părinţii tăi. Vei sluji acolo altor dumnezei, din lemn şi din piatră.
37 Vei fi obiect de batjocură, de dispreţ şi de luat în râs pentru toate popoarele la care te va duce Domnul.

38 Vei semăna multă sămânţă pe câmpul tău, dar vei strânge puţin, căci o vor devora lăcustele.
39 Vei planta vii şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, nici nu le vei culege, căci le vor mânca viermii.
40 Vei avea măslini în tot ţinutul tău, dar nu te vei unge cu untdelemn pentru că măslinele tale vor cădea.
41 Vei naşte fii şi fiice, dar nu vor fi ai tăi, căci vor merge în captivitate.
42 Pomii tăi şi roadele câmpului tău vor fi devorate (stăpânite) de lăcuste.

43 Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai presus de tine, mereu mai sus, iar tu te vei coborî mereu mai jos;
44 el îţi va da cu împrumut, iar tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi capul, şi tu vei fi coada.

45 Vor veni peste tine toate aceste blesteme, te vor urmări şi te vor ajunge până te vor nimici, dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău ca să păzeşti poruncile şi hotărârile pe care ţi le-a dat.
46 Ele vor fi ca semne şi minuni pentru tine şi descendenţa ta pentru totdeauna.

Perspective de război şi de exil
47 Fiindcă nu l-ai slujit pe Domnul Dumnezeul tău cu bucurie şi cu dragă inimă în timp de belşug a toate,
48 îi vei sluji pe duşmanii tăi pe care Domnul îi va trimite împotriva ta în timp de foamete, secetă, goliciune şi lipsă de toate. Va pune un jug de fier pe gâtul tău până te va nimici.
49 Domnul va aduce asupra ta un popor de departe, de la marginile pământului, aşa cum zboară vulturul: un popor a cărui limbă nu o vei înţelege,
50 popor cu faţa cruntă, care nu ţine seamă de bătrân şi nu are milă de copil.
51 Va mânca rodul animalelor tale şi rodul pământului tău până când vei fi nimicit. Nu-ţi va lăsa nici grâu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii cirezilor tale, nici mieii turmelor, până te va face să pieri.
52 Te va asedia în interiorul tuturor porţilor tale, până când va face să cadă toate zidurile tale înalte şi întărite în care ţi-ai pus încrederea, în toată ţara ta. Te va asedia în interiorul tuturor porţilor tale, în toată ţara ta pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
53 În asediul şi în strâmtorarea la care te va constrânge duşmanul tău, vei mânca rodul sânului tău, carnea fiilor tăi şi a fiicelor tale pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău.
54 Omul cel mai delicat dintre voi şi foarte sensibil se va uita cu ochi rău la fratele său, la soţia de la sânul său şi la urmaşii fiilor săi pe care i-a păstrat.
55 Nu va da niciunuia dintre ei din carnea fiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămâne nimic în asediul şi strâmtorarea la care te va constrânge duşmanul tău în interiorul tuturor porţilor tale.
56 Cea mai delicată şi sensibilă dintre voi, care nu ar fi îndrăznit să pună talpa piciorului pe pământ de sensibilitate şi delicateţe, se va uita cu ochi răi la soţul de la sânul ei, la fiul ei şi la fiica ei,
57 la ceea ce iese din sânul ei şi la copiii ei pe care îi va naşte, pentru că îi va mânca în ascuns, din cauza lipsei de toate, în asediul şi strâmtorarea la care te va constrânge duşmanul tău în interiorul porţilor tale.

58 Dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate cuvintele legii acesteia care sunt scrise în cartea aceasta spre a te teme de acest nume sfânt şi înfricoşător, de Domnul Dumnezeul tău,
59 Domnul va face groaznice plăgile tale, plăgile descendenţei tale, plăgi mari şi îndelungate, boli cumplite şi îndelungate.
60 Va întoarce împotriva ta toate nenorocirile Egiptului de care te temeai şi ele se vor ţine de tine.
61 Ba chiar orice suferinţă şi orice plagă care nu este scrisă în cartea legii acesteia o va aduce Domnul asupra ta până te va nimici.
62 Veţi rămâne puţini oameni, voi care eraţi mulţi ca stelele cerului, pentru că nu ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău.

63 Aşa cum Domnul se bucură pentru voi să vă facă bine înmulţindu-vă, tot aşa se va bucura Domnul când veţi fi distruşi şi nimiciţi şi veţi fi smulşi din pământul spre care mergeţi ca să-l luaţi în stăpânire.
64 Domnul te va împrăştia printre toate popoarele, de la o margine a pământului până la cealaltă margine. Acolo vei sluji altor dumnezei din lemn şi piatră pe care nu i-aţi cunoscut nici tu, nici părinţii tăi.
65 Între acele popoare nu vei mai avea linişte: nu va mai fi odihnă pentru talpa piciorului tău; Domnul îţi va da acolo o inimă agitată, ochi stinşi şi suferinţă în suflet.
66 Viaţa ta va fi nesigură înaintea ta; te vei înspăimânta noaptea şi ziua şi nu vei avea încredere în viaţa ta.
67 Dimineaţa vei spune: «O, de-ar fi seară!», iar seara vei spune: «O, de-ar fi dimineaţă!», din cauza spaimei din sufletul tău şi de priveliştea pe care o vei vedea cu ochii tăi.
68 Domnul te va întoarce în Egipt cu corăbii, pe calea despre care ţi-am zis: «să nu o mai vezi». Acolo vă veţi vinde duşmanilor tăi ca sclavi şi sclave, dar nu va fi cine să cumpere”.

Dacă Dumnezeu nu se schimbă și vedem că ce au căutat cei aleși, aceea au găsit, de ce să presupunem că poți fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei, dacă nu umbli cu El?!

Cum a vrut apostolul Pavel să ajungă la învierea din morți: prin umblarea cu Domnul!

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am considerat ca o pierdere, de dragul lui Cristos.
8 Chiar şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de valoarea nespus de mare a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El le-am pierdut pe toate şi le consider ca un gunoi, ca să-L câştig pe Cristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o dreptate a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se primeşte prin credinţa lui Cristos, dreptatea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – îndreptățirea inițială nu are valoare fără îndreptățirea pe care ți-o faci dacă umbli cu Domnul, / vedeți articolul / Iacov 2.24 Deci vedeţi că omul ajunge la justificare prin fapte şi nu numai prin credinţă Vedeţi dar că omul este considerat drept/neprihănit prin fapte şi nu numai prin credinţă.

10 Şi să-L cunosc pe El (să se unească cu Domnul) şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui,
11 ca să ajung cu orice preţ, dacă voi putea, la învierea din morţi. (traducerea VDCM 2003) – nu seamănă a mântuire pe moment, pentru veci, apostolul nu a prezentat nicăieri mântuirea ușuratică! Siguranța mântuirii nu este absolută (așa cum nu există o alegere absolută), ci este mai mult o încurajare: dacă vrei să umbli cu Domnul, vei primi ajutor de sus; Dumnezeu îi păstrează pe cale pe cei care vor neapărat să umble pe cale până la capăt!

Cum a vrut apostolul Pavel, inspirat de Dumnezeu, să ajungă la învierea din morți (la mântuirea viitoare)? Vedeți cele scrise cu albastru: să facă ceva, și altceva …., adică să umble cu Domnul!

Este evident că justificarea (îndreptățirea inițială numai prin credință) nu are cum să ducă la mântuirea finală (mântuirea nu este pe veci și atât), ci este un ajutor în umblarea pe cale. Îndreptățirea inițială (numai prin credință) îi permite lui Dumnezeu să ne dea Duhul Sfânt, ca să putem umbla pe cale (avem ajutor, călăuzire în înțelegerea și trăirea Cuvântului, energizare, voință de sus adăugată la voința noastră de a umbla cu Domnul): 10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui – acesta este procesul de mântuire (mântuirea la timpul prezent).

După ce ați intrat numai prin credință în procesul de mântuire, umblați cu Domnul cu ajutor de sus, până la mântuirea finală!

Dreptarul (etalonul) învăţăturilor sănătoase: alergarea până la capăt

2 Timotei 1.13 Ţine dreptarul (etalonul) învăţăturilor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Isus – apostolul Pavel ne și spune care sunt aceste învățături sănătoase:

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, fără a avea dreptatea, justificarea mea proprie, care din Lege, ci pe aceea care vine din credinţa în Cristos, dreptatea, justificarea ce vine de la Dumnezeu, bazată pe credinţă. (traducerea VRBC)
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;

11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – învățătura sănătoasă este opusă învățăturii (dracilor) cu mântuirea pe moment, pentru veci
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

Învățătura sănătoasă este că, odată justificat prin credință (mântuirea la timpul trecut – se referă la intrarea pe calea mântuirii), trebuie să alerge (mântuirea la timpul prezent) până ajunge în partea bună și fericită a veșniciei, la premiul alergării (mântuirea la timpul viitor).

Harul ne-a fost dat în Cristos Isus ca să umblăm până la capăt cu Domnul, în har

2 Timotei 1
9 Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de începutul veacurilor,
10 dar care a fost revelat acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre – este vorba despre trecerea de la Legea dată prin Moise (a ritualurilor, faptelor și jertfelor de animale) la Legea nouă (care fiind Lege, are cerințe care trebuie respectate). Nu este necesar să-L îmbunezi pe Dumnezeu, nici să îți plătești iertarea necesară. Că Dumnezeu ne-a mântuit se referă la intrarea noastră pe calea mântuirii, la iertarea trecutului, nașterea din nou de sus, nu la mântuirea ușuratică, că ești mântuit și atât (așa au crezut cei numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere”, vedeți articolul ).

după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de începutul veacurilor – înainte de facerea lumii, Dumnezeu a rânduit, planificat, hotărât existența unui al doilea grup prin care să Se reveleze lumii și să ofere mântuirea – la aceasta se referă harul, la posibilitatea mântuirii, oferită tuturor oamenilor. Cristos a plătit prețul, Duhul Sfânt ne ajută să facem ce nu au reușit cei din vechime (pentru că firea pământească nu i-a ajutat), să umble cu Domnul.

harul … a fost revelat acum prin arătarea Mântuitorului nostru Cristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie – să poți face orice nu este viață și neputrezire! ”Mântuirea pe veci” orice ar face oamenii apoi este de la satana (o iluzie) și i-a convins pe unii să se întoarcă să-l slujească pe satana cel rău și viclean!

Aceasta este mântuirea la timpul trecut; vedem în text și mântuirea la timpul prezent:

5 Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută (reală, trăită practic, cu Domnul!), care s-a aflat întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine – nu am găsit nicăieri în Biblie să fie lăudată credința prefăcută, adică netrăită practic!
6 De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele – și să umbli cu Domnul.

1 Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voia lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii care este în Cristos Isus,
2 către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru!
promisiunea vieţii se referă la mântuirea viitoare – în Biblie (arministă), mântuirea finală este un premiu pentru care TREBUIE să alergi, să lupți (nu să te crezi mântuit pe veci și gata)!

Unii au crezut teologia ”științifică” falsă și au părăsit credința adevărată!

1 Timotei 6
20  Timoteie, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel,
21 pe care au mărturisit-o unii, şi au rătăcit cu privire la credinţă.

Unii au luat de bună știința falsă (prin care oamenii au încercat să arate că Dumnezeu nu există și să îl înlocuiască pe Dumnezeu cu filozofii false).

Prin ”știința” falsă, demonii îi înșală pe oameni, de exemplu prin învățăturile dracilor (numite fals ale harului) care te învață că vei fi cu Domnul chiar dacă umbli cu demonii (nu degeaba se numesc învățăturile dracilor). Este suficient să vedem cum cei reduși intelectual (nu și-au dezvoltat inteligența, Dumnezeu le-a dat-o dar ei nu s-au obișnuit să o folosească) extrag versete din text și le dau alte sensuri, ca să le iasă lor ca adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci! Iar cei mai reduși, când dau în fanatism delirează cu doctrinele dracilor, care cred ei că sunt o justificare pentru mântuirea care nu se mai poate pierde!

Vedeți aici câteva articole despre falsificarea Bibliei spre învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, ca să vedeți că știința ereticilor este falsă!

Ce pățesc cei care renunță la Adevărul necesității umblării cu Domnul până la capăt, pentru mântuirea pe veci? Ni se spune în versetul 21 că au rătăcit cu privire la credinţă. Și atunci cum nu se mai poate pierde mântuirea?! Iar doctrinele dracilor (ale înșelătoriei numită ale harului) zic că Dumnezeu nu i-a ales, adică nu i-a vrut pocăiți și mântuiți (dracii nu îi vor mântuiți, nu Dumnezeu!).

Nu primiți învățăturile dracilor că credința ușuratică (fără trăirea cu Domnul prin fapte reale) mântuie! Mântuirea nu poate fi numai prin credința doar teoretică, numai prin harul pe care l-ai părăsit!

Unii s-au întors să-l urmeze pe Satan – și cum nu se poate pierde mântuirea?

Am văzut în articolul anterior despre văduve.

1 Timotei 5
3 Cinsteşte pe văduvele care sunt cu adevărat văduve:
10 să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să-i fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor în orice faptă bună – nu există mântuire fără fapte, fără roade vrednice de pocăință!

Cum era să facă deosebirea între văduve? După roade: să fie cunoscută pentru faptele ei bune, pentru umblarea cu Domnul, nu pentru mântuirea superficială (pe veci, că ești mântuit și nu mai scapi):

11 poftele le despart de Cristos – nu seamănă cu mântuirea asigurată pe veci (solus Christus)
15 căci unele s-au şi întors să-l urmeze pe Satan – este vorba despre cele intrate pe calea mântuirii (epistolele sunt adresate fraților, nu lumii). Și cum nu se poate pierde mântuirea? Satan a mântuit pe cineva în veșnicia fericită?!

Cei intrați pe calea mântuirii, dar dedați la plăcerile lumii, măcar că trăiesc, sunt morți față de Dumnezeu

1 Timotei 5
Apostolul Pavel îl învață pe Timotei să facă diferența între văduve, dar se vede că este valabil pentru toți cei intrați pe calea mântuirii (epistolele sunt adresate fraților, nu celor din lume).
3 Cinsteşte pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.
4 Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi, întâi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
5 Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu şi stăruie, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni – cei considerați cu adevărat creștini sunt cei care umblă cu Domnul (aleargă pentru Premiul final ceresc, își lucrează propria mântuire / vedeți articolul / ).
6 Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă – se referă la cele pretinse creștine!

Cei care au intrat pe calea mântuirii, dar s-au dedat la plăcerile lumii, chiar dacă trăiesc (în trup), sunt morți (față de Dumnezeu) – și atunci unde mai este mântuirea pe veci?

Mântuiții pe veci ar vrea să vă învețe că puteți ajunge la premiu fără alergare!

1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

6 Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum.
7 Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios.

În vremea noastră, unii se leapădă de credința mântuitoare (trăită practic) pentru iluzia mântuirii pe veci, superficială, care este a dracilor și nu mântuie, ni se spune în Iacov 2. Învățătura arministă este înlocuită cu învățăturile dracilor că mântuirea este NUMAI prin har, fără să umbli neapărat în har (că ești mântuit deja și nu mai scapi, nici să vrei).

Buni slujitori ai lui Cristos sunteți dacă vestiți evanghelia adevărată, că mântuirea este un proces, că cei intrați în har trebuie să umble în har până la capăt, cum făcea apostolul Pavel (nu există mântuire ușuratică în Biblie):

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu descalificat (din procesul de mântuire).

7 Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti – sola fide, sola gratia. Caută să fii evlavios – Evrei 12.14 Urmăriţi (hăituiți) sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul – nici cei care se pretind mântuiți pe veci?! Minte Biblia sau mint ereticii? Datul din gură nu a mântuit pe nimeni (că harul este numai mântuirea în dar, că mântuirea ta nu depinde de tine, că nu trebuie să faci nimic pentru mântuirea ta și alte drăcovenii ale demonilor). Dacă nu mai participi la alergare, adio premiul alergării!

Și Legea harului este o Lege și are cerințe (porunci) care trebuie respectate!

Așa cum Legea dată prin Moise avea porunci, și Legea harului are porunci.

1 Timotei 4.11 Porunceşte şi învaţă aceste lucruri.

1 Corinteni 9.23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea (nu de învățăturile dracilor, care pot să fure oamenilor mântuirea!).

La mântuirea finală, din partea fericită a veșniciei, poți ajunge numai prin umblarea cu Domnul, până la capăt, în har, cu ajutor de sus!

1 Timotei 4: învățăturile dracilor!

Continuăm cu Prima epistolă către Timotei:
1 Timotei 4
1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă (în Biblie numai credința trăită practic, în umblarea cu Domnul, contează, de exemplu vedeți Iacov 2 și alte texte, deci despre această credință este vorba și aici), ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.
În vremea noastră, unii se leapădă de credința trăită practic, singura care mântuie, pentru credința teoretică, care nu mântuie.
Învățăturile dracilor: Mântuirea ușuratică este pe moment pentru veci, numai prin credința teoretică (care este și a dracilor și nu mântuie); numai prin harul fals, care este un fel de iluzionism (că scoți un iepure din pălărie) și care este opus harului biblic arminist (care ne cere neapărat să umblăm cu Domnul, până la capăt); mântuirea este numai prin Cristos, apoi poți să umbli cu satana, că oricum nu îți mai poți pierde mântuirea; au falsificat spiritul Bibliei, chiar și conținutul (textul) ei ca să le pară adevărată erezia și astfel, prin sola Scriptura falsificată au înlocuit o Tradiție cu alta, care conține erezia nimicitoare că mântuirea nu se mai poate pierde!
Nu îi credeți pe cei care vorbesc minciunile demonilor, cu mântuirea pe veci!

Sola Scriptura dar falsificată (ca să le iasă erezia mântuirii pe veci) devine Manualul ateului

1 Timotei 2
3 … Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4 voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Minte Biblia? Cei care au încercat să facă să pară reale învățăturile harului-fals (ale dracilor) cu mântuirea pe veci și atât, au inventat Doctrinele dracilor (numite cu tupeu demonic ”ale harului”, pentru că dau o justificare falsă mântuirii fără să umbli cu Domnul, până la capăt). Doctrinele false ale dracilor ne zic că monstrul ăla rău (Dumnezeu) a vrut ca doar foarte puțini oameni să fie mântuiți (numai prin har, dar harul era extrem de slab și nu i-a putut mântui pe toți; numai prin credință – care știm că este a dracilor și nu mântuie). Biblia ne prezintă un Dumnezeu arminist, milos, care oferă mântuirea tuturor, fără să oblige pe cineva la mântuire. Dumnezeu Și-a făcut partea Lui în mântuirea noastră, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră. Prin har, Dumnezeu a dat tuturor posibilitatea să intre pe calea mântuirii și să umble cu Domnul până la capăt. Harul arminist nu oferă mântuirea ușuratică (”ne învață să o rupem cu lumea”) și nu este limitat, anchilozat, sclerozat că a uitat de alți oameni!

Învățăturile dracilor prezintă un Dumnezeu monstruos dar slăbănog, cu un har ”suveran” dar leșinat, care oferă numai unora o mântuire iluzionistă dar pe veci. Cu o Biblie falsificată ca să le iasă erezia nimicitoare, dar numită Sola Scriptura, nu mai poți ajunge în partea fericită a veșniciei, judecat de Dumnezeu după fapte, dar faptele sunt lipsă!

Biblia falsificată devine manualul ateului!

Ar fi fost mai bine, pentru cei care au plecat din har, să nu fi intrat pe calea mântuirii

2 Petru 2
21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Despre cine este vorba? Despre frații care au plecat din har:
20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
Dacă ”au scăpat de întinăciunile lumii prin cunoașterea Domnului”, este în mod clar vorba despre cei care au intrat pe calea mântuirii. Versetul 21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată ne spune că mai bine n-ar fi venit la mântuire decât să plece apoi! De ce ar fi fost mai bine să nu fi fost născuți din nou de sus (regenerați), iertați de trecutul lor? Pentru că starea lor ajunge să fie mai rea decât la început și vor avea mai multă osândă (dacă nu se întorc pe cale, dacă mai pot, dacă nu sunt suficient de împietriți).

Evrei 6
4 Căci cei care au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi (parteneri) Duhului Sfânt,
5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –
6 şi care totuşi au căzut, este imposibil să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
7 Când un pământ este udat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o plantă folositoare celor pentru care este lucrat, primeşte binecuvântare de la Dumnezeu.
8 Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este părăsit şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc – veșnic!

Evrei 10
26 Căci, dacă continuăm să păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului (Sângele Legământului Harului adevărat, care nu este ușuratic!), cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” – va judeca după Legea veche pe cei care au plecat din Legea harului!
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! – mai ales în veșnicie!

”Se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat”, pentru mântuirea pe veci!

2 Petru 2.13 … Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi – este vorba despre cei care se pretindeau ca sunt frați. Și vedem cât de bine se potrivesc acestea cu cei care propovăduiesc astăzi mântuirea pe veci (care nu se poate pierde)!

1 În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare – învățăturile dracilor numite fals ale harului (în care odată ce ai intrat, nu trebuie să umbli, că nu există cădere din har), se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat – poți fi mântuit numai prin harul în care nu umbli (cei care au vrut să primească mântuirea ușuratică, numai prin har, au fost numiți de Ioan Botezătorul pui de vipere), numai prin credință (Iacov ne-a scris că este credința dracilor, care nu mântuie) și apoi au tupeul să zică solus Christus (dar fără umblare cu Domnul, până la capăt)! şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.
2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea Adevărului va fi vorbită de rău.
3 În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

Mântuirea cu fapte (prin umblarea cu Domnul)

Postez din nou despre legătura dintre mântuire și fapte, citez din învățătura unui pastor:

”In problema faptelor exista doua greseli insuflate de Diavol. El vine la noi sa ne amageasca si sa ne opreasca de la mantuirea frumoasa pe care ne-a pregatit-o Dumnezeu. Pentru cei ce se apropie de mantuire, diavolul zice: „Mai intai trebuie sa faceti fapte, multe si foarte grele”, cand de fapt Dumnezeu nu vrea sa facem nimic, ci doar sa credem. Pentru cei ce au primit mantuirea, diavolul are o alta inselatorie: „De-acum, voi nu mai trebuie sa faceti nimic! Ati fost mantuiti prin har si aceasta va este de ajuns pentru vesnicie.” Observati greseala: „Fapte inainte de mantuire” si „Nici un fel de fapte dupa mantuire”.

Biblia spune exact invers! Mantuirea nu se obtine prin fapte, „ca sa nu se laude nimeni”. Dar am fost mantuiti pentru „faptele bune pregatite mai dinainte de Dumnezeu, ca sa umblam in ele”. Fara credinta, faptele sunt sterile si nu produc mantuirea; fara fapte, credinta este moarta. La intalnirea cu Christos trebuie sa ai credinta, in umblarea cu El trebuie sa dai dovada de ascultare!”

Traducere corectă Ioan 3.36 Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.”