Evanghelia predicată de Petru neamurilor

Am văzut în articolul precedent că Evanghelia lui Pavel nu oferă mântuirea ușuratică, pe veci, ci este arministă.

Să vedem Evanghelia predicată de Petru neamurilor:

1 Petru 4
1 Astfel dar, fiindcă Cristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel care a suferit în trup, a sfârşit-o cu păcatul,
2 pentru ca (CU SCOPUL CA), în timpul care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele omeneşti, ci după voia lui Dumnezeu.
3 Ajunge, într-adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor (celor din lume) şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în banchete, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.

Evanghelia lui Petru este tot arministă – creștinii TREBUIE să treacă de la împlinirea voii lumii la voia lui Dumnezeu!

Nu există posibilitatea de ajungere la mântuirea finală viitoare (de mânia lui Dumnezeu) în mod superficial, ușuratic (numai prin har dar fără să umbli PRIN FAPTE în har, numai prin credința teoretică, fără FAPTE – că ești mântuit și gata), ci doar prin umblare cu Domnul, pe calea Lui (respectându-I regulile, vedeți / Pretențiile harului / ) până la capăt!

Jertfa Domnului îți este de folos doar dacă umbli cu Domnul, respectând regulile Lui (cerințele harului), până la capăt

Am arătat în / articole scrise după Paștile de anul trecut / că jertfa Domnului Isus este de folos doar celor care umblă cu Domnul.

De exemplu, / în acest articol /:

1 Petru 1
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre – pentru că Dumnezeul dreptății vă va judeca în final!;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără defect şi fără vină.

Mântuirea finală nu este necondiționată, la ea vei ajunge doar la sfârșitul umblării cu Domnul (nu la început!) și dacă vei respecta regulile lui Dumnezeu – / vedeți categoria Domnul Isus nu a oferit mântuire ușuratică, pe veci / .

După ce ai venit la pocăință, cui ai slujit, cu acela vei fi!

Voi odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare

1 Petru 2
9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
10 pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare.

Cei cu mântuirea pe veci de folosesc de versete cu alegerea, extrase din context, ca să facă să pară reală erezia nimicitoare. Seminție aleasă pare că arată ca reală alegerea individuală pentru mântuire obligatorie pe veci, dar, chiar în versetul următor ni se spune despre ce alegere este vorba: voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu – apariția celui de-al doilea grup (grupul de creștini), după falimentul primului. Dumnezeu a ales (rânduit, planificat, hotărât mai dinainte, predestinat) existența grupului mare și a grupurilor mici, locale (care fac parte din grupul mare) / vedeți articole despre confuzia cu alegerea / .

1 Petru 2
1 Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;
2 şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc (spiritual) şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire,
3 dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul – Psalmul 34.8
Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!
4 Apropiaţi-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu

5 Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
6 Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine.” – Isaia 28.16 de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.
7 Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului” – Psalmul 118.22
Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.8 şi „o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi – Isaia 8.14 Şi atunci El va fi un locaş sfânt, dar şi o piatră de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului!
9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată – Isaia 43.
20 Fiarele câmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentru că voi da ape în pustiu şi râuri, în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales, 21 poporul pe care Mi l-am alcătuit ca să vestească laudele Mele.”
10 pe voi, care odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat îndurare – Osea 1.9 Şi Domnul a zis: „Pune-i numele Lo-Ami (nu-i poporul Meu) căci voi nu sunteţi poporul Meu, şi Eu nu voi fi Dumnezeul vostru. 6 Ea a zămislit din nou şi a născut o fată. Şi Domnul a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama (cea fără îndurare) căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n-o voi mai ierta!
11 Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.
12 Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
Din explicațiile la noua traducere EDCR, vedem că Petru, inspirat de Dumnezeu,  a făcut referire la niște versete din vechime. Vedem că în versetul 10 este vorba despre faptul că cei din al doilea grup ales (eterogen) erau dintre neamuri, care atunci nu făceau parte din primul grup (etnic) rânduit de Dumnezeu – dar cei care au devenit creștini au format al doilea grup ales; aceștia au căpătat îndurare. Despre aceste versete din Osea a scris și apostolul Pavel / vedeți articol / . Atunci s-a făcut trecerea de la primul grup la al doilea.
Este extrem de clar și în acest text că Dumnezeu a rânduit, ales, predestinat, hotărât mai dinainte existența celor două grupuri prin care să se descopere celor din lume și să le ofere mântuirea, nu a ales persoane individual pentru mântuire sau pierzare veșnică (fără să îi întrebe măcar).

Preoție împărătească sau înșelați cu învățăturile dracilor

1 Petru 2
9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă – al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii, o preoţie împărătească – nu o preoție demonică, de înșelați de satana cu învățăturile dracilor că mântuirea pe moment este pe veci, un neam sfânt – nu cei care merg băuți la curve că mântuirea nu se poate pierde, fac avorturi, își lucrează mântuirea-falsă cu demonii, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui – nu s-a răstignit satana pentru voi, cei care credeți că puteți face orice, că de mântuire nu mai scăpați nici să vreți!, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată – lumina Sa minunată vă învață să o rupeți cu lumea și să trăiți ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine că nu există cădere din har; ești mântuit pe veci doar dacă dai din gură cu credința (moartă, fără roade vrednice de pocăință), cu harul-fals-ușuratic!

Nici aici, ca nicăieri în Biblie, nu este prezentată mântuirea pe veci, ci dimpotrivă, ni se cere trăire cu Domnul, cu seriozitate, nu cu lumea și ca lumea că nu-ți poți pierde mântuirea!

Să creșteți în Domnul, cu Domnul, spre mântuirea finală viitoare!

Unii se cred mântuiți pe moment pe veci și apoi, ca niște Schwartzeneggeri periculoși, luptă cu balaurul cu șapte capete și înving din prima!

Vedem că mântuirea este prezentată în Biblie ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii (în procesul de mântuire) ca să umbli cu Domnul până la destinația fericită. Dacă umbli cu Domnul până la capăt, vei ajunge să primești Premiul ceresc, mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie.

1 Petru 2. 2  ca nişte copii născuţi din nou de sus (cadou) de curând, să doriţi laptele duhovnicesc (spiritual) şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire – până veți ajunge la mântuirea finală viitoare!

Nu există nicio referire în Biblie la erezia cu mântuirea pe moment pentru veci și nu mai scapi, dimpotrivă, Biblia ne spune că trebuie să creștem în Domnul, nu în satana că mântuirea nu se poate pierde!

Am fost mântuiți inițial (am intrat pe calea mântuirii) ca să TRĂIM (practic, PRIN FAPTE) pentru Domnul!

1 Petru 2.24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

Citiți întregul text (și întreaga Epistolă), ca să vedeți clar că Petru nu oferă mântuirea ușuratică, pe veci și gata, nu mai scapi orice ai face! De exemplu, în versetul 11 Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători față de modul de viețuire al celor din lume, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.

Reia ideea că frații sunt străini și călători față de lume din capitolul 1, unde spune:

1 Petru 1
12 Prorocilor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi
21 care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

În text face referire clară la Judecata viitoare finală:

2 Corinteni 5
9 De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.
10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – cei cu mântuirea pe veci falsifică mesajul Noului Testament și zic că ei deja sunt mântuiți pe veci și nu vin la judecată / vedeți articol / – de parcă nu știe Dumnezeu ce fac și pe ce căi umblă ei / Dumnezeu face aprecierea după CONȚINUT, nu după etichetă / !

În versetul de sus ni se spune că Domnul Isus ne oferă în dar (cadou) intrarea pe calea mântuirii (nașterea din nou de sus, iertarea, vindecarea spirituală) CU SCOPUL ca să umblăm cu EL! NU există în Noul Testament mântuire ușuratică, pe veci, ni se spune și în textele de mai sus (este vorba de frați, nu de cei din lume) că toți vom sta înaintea lui Dumnezeu, la Judecata finală, care va fi DUPĂ FAPTE!

Mântuirea finală viitoare

1 Petru 1. 9 veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.

Vedem că mântuirea finală viitoare o vom obțin în finalul umblării PRIN FAPTE cu Domnul, nu la început, când am intrat în procesul de mântuire prin har, prin credință (fără fapte).

De unde știu la ce fel de credință se referea Petru? Din următoarele texte:

2 Petru 1
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte – nu seamănă cu mântuirea pe moment pentru veci, că poți face orice, numai să dai din gură cu solele
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta – să vă trăiți practic credința!; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea prietenească (amiciția) de fraţi; cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – umblarea cu Domnul PRIN FAPTE va avea ca rod ajungerea la mântuirea finală!

Petru, inspirat de Dumnezeu, ne spune că mântuirea este un proces, doar la sfârșitul lui vom ajunge să primim mântuirea (știm că o putem primi doar în urma Judecății finale, care va fi DUPĂ FAPTE, ni se spune în Apocalipsa 22.11-15, la fel ne spune chiar viitorul Judecător în Matei 25).

”Prin har ați fost mântuiți, prin credință, nu prin fapte” este doar mântuirea inițială (intrarea în procesul de mântuire) – ai fost pus la Start ca să umbli cu Domnul, practic, PRIN FAPTE, până la FINIȘ!

Apostolul Pavel nu a prezentat mântuirea pe veci

Vedeți aici categoria cu texte din Biblie, în care nici apostolul Pavel, nici alți scriitori ai Bibliei nu au oferit mântuirea pe veci, numai prin har, numai prin credință, ci au pretins umblare cu Domnul, până la capăt, pentru ajungerea la mântuirea viitoare finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei.

Au uitat că le-au fost iertate păcatele. Cum să ajungi să fi mântuit în final: lista DE FĂCUT

2 Petru 1
1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte – este vorba despre cei intrați în procesul de mântuire, despre frați, nu despre cei din lume.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta – adică să vă TRĂIȚI PRACTIC religia, PRIN FAPTE – chiar de la începutul intrării în procesul de mântuire trebuie FAPTE!; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, amiciția de fraţi; cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Lista: să uniți cu credința faptele – adică să vă trăiți practic credința (vedem și celelalte lucruri din listă, când o termini, o iei de la început) se referă la umblarea practică cu Domnul, în procesul de mântuire (în care fiecare trebuie să-și facă partea lui, cu ajutor de sus). Versetul 10 este un îndemn la umblarea profundă și continuă cu Domnul, iar în versetul 11 avem o asigurare că cei care umblă cu Domnul (în propriul proces de mântuire) vor ajunge la destinația fericită.

Dacă nu umblă, vedem versetul 9: a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – oare o fi asta ceva lipsit de importanță? Poate fi, pentru cei care zic că mântuirea o primești ușuratic, doar într-un moment și apoi nu mai contează ce faci. Adică, dacă unii care au primit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, o iau razna și se întorc în lume (sigur că se cred sfinți, în continuare) până acolo că uită că au intrat pe calea mântuirii (că au fost scăpați din păcat), contează? Vedem opoziția dintre conținutul listei (lucruri de făcut), versetele 10 și 11 și cei din versetul 9 care nu mai umblă cu Domnul. Umblarea cu Domnul va duce la rezultatul scris în versetul 11 în felul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, iar ieșirea din propriul proces de mântuire (renunțarea la umblarea cu Domnul) va duce la opusul acesteia, adică la lipsa intrării în Împărăția veșnică (ne-ajungerea la mântuirea viitoare finală).

Așa poți ajunge să fi fost mântuit (inițial) degeaba!

Merită să renunți la Împărăția veșnică pentru niște lucruri care sunt trecătoare?