Apostolul Pavel nu a prezentat mântuirea pe veci

Vedeți aici categoria cu texte din Biblie, în care nici apostolul Pavel, nici alți scriitori ai Bibliei nu au oferit mântuirea pe veci, numai prin har, numai prin credință, ci au pretins umblare cu Domnul, până la capăt, pentru ajungerea la mântuirea viitoare finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei.

Au uitat că le-au fost iertate păcatele. Cum să ajungi să fi mântuit în final: lista DE FĂCUT

2 Petru 1
1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte – este vorba despre cei intrați în procesul de mântuire, despre frați, nu despre cei din lume.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, amiciția de fraţi; cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Lista: să uniți cu credința faptele – adică să vă trăiți practic credința (vedem și celelalte lucruri din listă, când o termini, o iei de la început) se referă la umblarea practică cu Domnul, în procesul de mântuire (în care fiecare trebuie să-și facă partea lui, cu ajutor de sus). Versetul 10 este un îndemn la umblarea profundă și continuă cu Domnul, iar în versetul 11 avem o asigurare că cei care umblă cu Domnul (în propriul proces de mântuire) vor ajunge la destinația fericită.

Dacă nu umblă, vedem versetul 9: a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate – oare o fi asta ceva lipsit de importanță? Poate fi, pentru cei care zic că mântuirea o primești ușuratic, doar într-un moment și apoi nu mai contează ce faci. Adică, dacă unii care au primit învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, o iau razna și se întorc în lume (sigur că se cred sfinți, în continuare) până acolo că uită că au intrat pe calea mântuirii, contează? Vedem opoziția dintre conținutul listei (lucruri de făcut), versetele 10 și 11 și cei din versetul 9 care nu mai umblă cu Domnul. Umblarea cu Domnul va duce la rezultatul scris în versetul 11 în felul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, iar ieșirea din propriul proces de mântuire (renunțarea la umblarea cu Domnul) va duce la opusul acesteia, adică la lipsa intrării în Împărăția veșnică (ne-ajungerea la mântuirea viitoare finală).

Așa poți ajunge să fi fost mântuit (inițial) degeaba!

Merită să renunți la Împărăția veșnică pentru niște lucruri care sunt trecătoare?