Lupii răpitori ”odată mântuiți pe veci mântuiți” trebuie dați afară

Credința creștină a ajuns până la noi pentru că ereticii (care propovăduiau învățăturile demonilor) au fost dați afară, adică nu erau considerați creștini. Așa ar fi trebuit făcut cu ereticii care propovăduiesc mântuirea pe veci (odată mântuit pe veci mântuit), care este împotriva Bibliei. Biblia ne garantează că aceștia nu vor fi cu Domnul în veșnicia fericită, pentru că au o altă evanghelie (falsă). De exemplu cei doi din / articolul de aici / , care datorită negurii întunerecului pe care îl răspândesc în jurul lor, aduc blestemul mâniei lui Dumnezeu peste cei care i-au ajutat, în bisericile lor! Nu aceasta este religia baptistă pe care am primit-o de la înaintașii noștri! Acești eretici sunt ”nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie” Amin.

Iuda 1.13 nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor – mântuirea nu se poate pierde;
nişte stele rătăcitoare – căzute, ca Lucifer!, cărora le este păstrată negura întunericului pentru veci – măcar să îi oprească Dumnezeu să își mai spumege învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde! Să îi mustre Dumnezeu! Amin.

Ar trebui făcută o listă cu ereticii calviniști ”mântuiți pe veci” și să nu îi considerăm creștini! Sunt între noi, dar sunt ai satanei!

Reclame

Lupii răpitori ”mântuiți pe veci” pe care demonii i-au strecurat printre noi, sunt cu noi, dar nu sunt de-ai noștri!

Din vremea primilor ucenici ai Domnului, de-a lungul secolelor, ereticii care propovăduiau învățăturile dracilor erau dați afară din religia creștină. Așa ar fi trebuit dați afară lupii răpitori ”mântuiți pe veci”, cei pe care demonii i-au strecurat între noi ca să ne otrăvească cu ereziile calviniste că odată mântuit pe veci mântuit (în orice formă ar fi fost răspândite acestea, după cum spune Biblia că își vor da învățători și învățături după poftele lor!, de aceea ereziile cu mântuirea pe veci îmbracă mai multe forme, otrava este la fel).

lup colti rL sh

 

 

 

lup oaie 74604519875_image_(1) lup in blana de oaie +++

 

 

 

 

DEZMINȚIRE: Lupii răpitori pe care dracii i-au strecurat între noi sunt cu noi, dar nu sunt de-ai noștri!

Iuda (1).4 despre osândirea veșnică a lupilor răpitori

Duhul Sfânt a inpirat pe cei care au scris Biblia, să scrie învățătura sănătoasă care vine de sus. În vremea lor au existat eretici care se credeau mântuiți pe veci (combătuți în Iacov 2, de Ioan Botezătorul / vedeți articol / și de alții / de exemplu vedeți articolul / ). Asemenea eretici mântuiți pe veci au otrăvit religia baptistă după revoluție. Textele din Biblie care au combătut religia falsă sunt din nou actuale. Să vedem Iuda 1.4 (este vorba despre o epistolă scurtă, care nu are capitole, am pus capitolul 1 pentru că așa apare în diferite traduceri pe computer și să nu existe confuzii).

Iuda (1).4 Căci s-au strecurat printre voi unii oameni,
scrişi demult pentru osânda aceasta,
oameni neevlavioşi,
care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi
tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.

traducerea BVA
Iuda (1).4 … în mod subtil, au venit între voi şi oameni a căror condamnare a fost anunţată de mult timp (în Scripturi). În lipsa lor de reverenţă faţă de Dumnezeu, au înlocuit harul Lui cu libertinajul; şi nu Îl recunosc pe Isus Cristos ca fiind Stăpân şi singurul nostru Dumnezeu.

Bazat pe mai multe traduceri:

S-au furișat în ascuns între creștini, s-au strecurat între voi
păgâni, eretici mântuiți pe veci, lupi răpitori
scriși din vechime (în Scriptură), pentru osânda veșnică de care nu mai au cum să scape (nu Dumnezeu i-a rânduit pentru osândă, ci ei s-au ales singuri, prin slujirea celui rău și viclean. Știm ce trebuiau să pățească, în VT, prorocii mincinoși care vorbeau învățături greșite. Se vede că vor fi judecați ca în vechime, fără milă. Sentința lor a fost dată demult, la Judecată doar va fi pusă în aplicare!)
lupi răpitori fără frică de Dumnezeu (poți face orice că odată ce ai venit la mântuire, mântuirea nu ți-o mai poți pierde)
care au schimbat în destrăbălare, desfrânare harul lui Dumnezeu – unul a ținut în biserică un bețivan curvar drogat scandalagiu, câțiva ani în plus (poate să îi sufle undeva, poate că reușește să îl învie la viața veșnică)! Și se miră baptiștii că de unde vine mânia lui Dumnezeu! De la lupii răpitori care au schimbat harul mântuirii în învățătura dracilor că odată mântuit pe veci mântuit!
și
neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos – neagă învățătura curată dată sfinților odată pentru totdeauna, vor să înlocuiască învățătura curată a mântuirii pe calea mântuirii, dusă până la capăt, cu mântuirea pe moment,  fără fapte, pe veci, fără Stăpân şi Domn. Se fac singuri cristoși mincinoși, care dau oamenilor o mântuire la fel de falsă ca ei (Iacov 2, prin inspirația Duhului Sfânt ne spune că credința mântuirii ușuratice, pe moment pentru veci, este a dracilor, fără folos de mântuire!).

Biblia, scrisă sub influența Duhului Sfânt, ne învață să ne ferim de cei care propovăduiesc erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde. Nu primiți învățăturile lor, ca să nu ajungeți să fiți cu ei în crematoriul veșnic. Odată în chin, chinuiți pe veci!

Teologia ”mântuirii pe veci”

Dacă ne uităm puțin în istoria reformei și mai și gândim și nu ne lăsăm influențați de bolboroselile idolatre ale celor care se pretind mântuiți pe veci, putem să discernem adevărul de minciună.

Au vrut să se separe de catolici din motive economice etc, mai puțin religioase: să nu dea banii lor italienilor, pe unul nu l-a lăsat Papa să divorțeze și și-a făcut o nouă religie, alții să confiște proprietățile bisericii catolice etc. Au început bine cu reforma, dar au renunțat la ce voiau să facă (întoarcerea la religia primară). Au reinventat o teologie a mântuirii pe moment, pentru veci. Atunci nu a fost falsă, pentru că ei au adăugat la mântuirea teoretică, trăirea practică, adică își obligau enoriașii să fie sfinți. Acum unii au rămas cu mântuirea de-a gata (doar să crezi și ești mântuit pe veci și atât). Așa o evanghelie este falsă! Nu o primiți, ca să nu ajungeți să fiți cu ereticii în focul veșnic! Odată incinerat, pe veci incinerat.

1 Corinteni 15
1. Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2. şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

De unde vine blestemul peste ”mântuiții pe veci”

De la propovăduirea (uneori cu multă disperare) a învățăturii dracilor, erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, nu există cădere din har, odată mântuit pe veci mântuit!

Zeci de ani în timpul comunismului, în România religia baptistă a fost arministă, susținând necesitatea umblării cu Domnul până la mântuirea finală. Lupii răpitori ai satanei au răspândit erezia că odată mântuit pe veci mântuit (orice ar face oamenii apoi) – acum acești fanatici sunt foarte puțini. Am cunoscut cazuri de credincioși baptiști care au crezut că mântuirea nu se poate pierde orice ar face ei, au făcut orice și starea lor a mers tot mai rău! (bețivi, scandalagii, am auzit că unii fac avorturi, un demonizat a zis că un prieten al lui s-a sinucis dar nu și-a pierdut mântuirea!). Am văzut cum această erezie ruinează suflete care ar trebui să umble cu Domnul, călăuziți de Duhul Sfânt, pe calea mântuirii, până la capăt, la mântuirea viitoare!

Pe lupii răpitori eretici ai satanei care propovăduiesc erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde (orice ar face oamenii) îi așteaptă Creatorul la Judecată!

Romani 1.18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă Adevărul în nelegiuirea lor.

Cei mântuiți pe veci nu sunt baptiști adevărați

Am arătat că cei care au răspândit religia baptistă la noi nu au fost calviniști (ci doar au avut o ”nuanță”, cea cu alegerea). Unii / de exemplu marele evanghelizator Mihai Cornea, vedeți aici /, au renunțat și la aceasta. În prima mărturisire de credință a baptiștilor din România (au tradus și adaptat pe cea germană) au mai tăiat din vorbăria multă (umflată de religie falsă, caracteristică celor care se pretind mântuiți pe veci) și au introdus despre responsabilitatea credincioșilor baptiști în propria mântuire (arminism) și așa au făcut-o mai creștină. Apoi au renunțat și la nuanța de calvinism.  / Vedeți articolul / .

Au apărut și la noi tot felul de ratați (fanatici și curviniști, adică păgâni și vameși) care nu au vrut să umble cu Domnul pe calea mântuirii, așa că au trecut la erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, cunoscută ca odată mântuit pe veci mântuit. Dintre aceștia vedeți / ce a produs / , / aici / , / categoria exemple de mântuiți pe veci, primele articole apar în josul ecranului / . Vedem ce produce învățătura dracilor în lume / vedeți categoria / . Această erezie ruinează unele biserici (unde a reușit satana să pătrundă cu erezia) și ucide suflete care ar fi trebuit să umble cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt (am cunoscut cazuri care au crezut erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde și au făcut orice)!

Dezmințire: De la apriția și răspândirea religiei baptiste în România, aceasta nu a fost niciodată cu adevărat eretică de ”mântuiți pe veci” (calvină), la început pentru un timp a avut doar o nuanță (tentativă), cea cu alegerea. Lupii răpitori ai satanei au răspândit și la noi (după Revoluție) învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, nu există cădere din har. Aceștia ar fi trebuit dați afară din religia baptistă și din Bisericile baptiste, pentru că sunt eretici (învățătura dracilor le-a dat impresia că mântuirea este definitivă, pe veci, fără fapte, fără să umble cu Domnul pe calea mântuirii)! Ei au fost cu noi, dar sunt de-ai satanei (tatăl minciunii și al ereziilor nimicitoare).

(Mai există și unii care cred doar ”nuanța” de calvinism, cea cu alegerea, dar susțin obligația umblării pe calea mântuirii, până la capăt și eventual, faptul că mântuirea se poate pierde)

De ce combat mântuirea pe veci, odată mântuit pe veci mântuit!

Combat erezia nimicitoare a dracilor că mântuirea nu se poate pierde pentru că am văzut că face victime, altfel Tozer ar fi avut dreptate că nu merită pierderea de timp! / Vedeți aici (primele articole apar în josul paginii) /erezia ruinează suflete care ar fi trebuit să umble cu Domnul pe calea mântuirii! Un calvinism fundamentalist (obsedat de calvinism) a zis că un prieten de-al lui s-a sinucis, dar nu și-a pierdut mântuirea! Au ajuns să facă avorturi cei care se cred mântuiți pe veci! / Vedeți și categoria ce fac calviniștii în lume / . / Un articol pe saitul unei comunități baptiste / ridică următoarea întrebare:

M-aleg eu sau m-alege Dumezeu? Îmi spuneţi odată? -răspunsul unui biet, (ne)liniştit

Cred că acolo unde Biblia lasă puncte de tensiune, ele trebuie să rămână aşa – Nu, Biblia spune Fiți înțelepți! și Dacă îi lipsește cuiva înțelepciunea să o ceară de la Dumnezeu și Să luptăm pentru credința noastră!

Şi încă ceva. Alegerea o face Dumnezeu, nu eu! – vedeți unde scrie în Biblie despre alegere la plural (la facerea lumii) se referă la faptul că Dumnezeu a ales, predestinat, rânduit existența grupului de creștini (Biserica) prin care să ofere mântuirea oamenilor, / vedeți articol aici / , / aici /  și / aici / și alte articole. Biblia îmi spune că alegerea pe care o fac eu este reală şi că sunt responsabil. Că trebuie să duc mântuirea până la capăt şi să rămân statornic. Îmi spune că pericolul lepădării este real, dar în acelaşi timp harul lui Dumnezeu este mare şi că din nou şi din nou trebuie să alerg la adăpostul sângelui – unii care au primit erezia nimicitoare a mântuirii pe veci au alergat la satana, nu la adăpostul sângelui. Concluzia este că sunt „carminist.” Am mai auzit şi alte jocuri de cuvinte pe tema asta, dar cel mai mult îmi place sonoritatea acestui cuvânt! – vedeți cum erezia ucigașă de suflete a izvorât din damigeana lui Calvin / categoria cine au fost liderii reformei / și nu vă va mai place nimic care să vină din învățătura dracilor calvină că odată mântuit pe veci mântuit!

Haideți să scăpăm câte suflete putem! Dacă îi convingeți să își ducă mântuirea până la capăt (fără erezie), veți salva suflete din veșnicia rea!

Tit 2.1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă, ca să scăpăm suflete!

Două variante opuse, sub același nume

De pe saitul Comunității Baptiste Arad și saiturile unor biserici baptiste:
Pastrarea sfintilor in har
Noi credem si marturisim ca un credincios mantuit prin jertfa salvatoare a Domnului Isus Hristos in urma pocaintei personale si a credintei, este pastrat in aceasta stare de har prin puterea lui Dumnezeu pana in clipa de necredinciosie [cand de buna voie paraseste aceasta pastrare]. In acest scop a daruit credinciosilor Duhul Sfant sa-i mangaie, lumineze, calauzeasca si sa-i desavarseasca. Aceasta conlucrare intre Duhul Sfant si om se vede in toate laturile vietii. In ramanerea in har, se implineste vointa omului cu vointa divina, lupta lui, care e sprijinita de puterea lui Dumnezeu, pentru a birui ispitele si incercarile pacatului.
Isaia 41: 10-13 „…Eu sunt cu tine…eu iti vin in ajutor.” Iuda 24 „Iar a Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere…” 1 Pet.1:5 „Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuire…” 2 Pet.2:9″…Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici.” 1 Cor.10:13 „Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre…” Filipeni 1:6″…Acela care a inceput in voi aceasta lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos.” Ioan 10:28 „Eu le voi da viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea.” Rom. 8:26 „Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra.” Aceasta este credința baptistă curată, așa cum am primit-o. Cum L-am primit pe Domnul, așa să Îl păstrăm!

De pe saitul unei biserici demonice:
Pastrarea sfintilor in har
Alegerea este scopul maret al lui Dumnezeu, in conformitate cu care El innoieste, sfinteste si duce pacatosii in glorie. Este in plina concordanta cu vointa libera a omului si cuprinde tot ceea ce este necesar pentru viata. Este prezentarea glorioasa a bunatatii suverane a lui Dumenzeu si este intelepciune infinita, sfinta si neschimbata. Exclude mindria si promoveaza smerenia – minciuni fanatice calvine. În erezia calvină, Dumnezeu este un monstru / vedeți articolul / . Promovează mândria luciferică a celor aleși și mântuiți pe veci, care cred că nu își pot pierde mântuirea orice ar face ei, așa cum continuă învățătura dracilor:
Toti adevaratii credinciosi rabda pina la sfirsit. Cei pe care Dumnezeu i-a primit in Christos, si care au fost sfintiti prin Duhul Sfint nu vor cadea niciodata din starea de har – să vă mustre Dumnezeu, satanelor!, ci vor starui pina la capat. E posibil ca si credinciosii sa cada in pacat datorita neglijentei si ispitelor, intristind Duhul Sfant, subrezind harul si mingiierea lor, aducind rusine cauzei lui Christos, si disciplina asupra lor insasi, dar ei pot fi ridicati de puterea lui Dumnezeu prin credinta spre mintuire – după răspândirea și la noi a ereziei nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, unii au crezut-o și au trăit-o și starea lor de la urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi: de exemplu cel / de aici / , un bețivan curvar scandalagiu drogat care a zis că pe el și dacă îl dau afară din biserica fals-baptistă de mântuiți pe veci, el mântuirea nu și-o poate pierde. Am auzit că au coborât până acolo că fac avorturi, dar mântuirea nu și-o pot pierde. Am cunoscut și am auzit și ce fac alți ”mântuiți pe veci”. Se vede că erezia odată mântuit pe veci mântuit este de la satana, pentru că produce roade pentru satana: ruinează suflete! Pe cei care (din diferite motive o iau razna, Dumnezeu încearcă să le oprească căderea și să îi întoarcă pe cale, dar nu îi obligă la nimic! Este o blasfemie să credem că Duhul Sfânt îi caută prin birturi și pe la curve, pe la jocuri de noroc și altele asemenea ca să îi ”persevereze în sfințenie”! Vedem că cei mântuiți pe veci perseverează cu demonii, a căror învățătură au crezut-o!

Despre alegere, Efeseni 1

V-am mai spus, punctele T.U.L.I.P. ale calvinismului au plecat de la o confuzie: Dumnezeu a ales la facerea lumii existența grupului de creștini, nu persoane individuale, vedeți despre confuzia alegerii / aici / și / aici / . Calviniștii urmași ai lui Calvin au încercat să facă credibilă învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, odată mântuit pe veci mântuit, inventată de el; / vedeți aici cine a fost Calvin și ce a făcut / și veți vedea de ce a avut nevoie de erezia cu mântuirea pe veci: pentru că, conform creștinismului, nu putea fi mântuit (era prea satanist). Dacă ”dovada” cu alegerea de către Dumnezeu este falsă, este falsă și erezia nimicitoare pe care au încercat să o dovedească reală (mântuirea pe veci).

Am arătat într-un articol precedent / vedeți aici / că acolo unde scrie în Biblie despre alegerea la plural (la facerea lumii) de către Dumnezeu, se referă la predestinarea, rânduirea, alegerii existenței grupului de creștini (prin care Dumnezeu să ofere mântuirea tuturor oamenilor). Un text folosit ca să demonstreze alegerea (TULIP) este cel din Efeseni 1. Dacă îl citim cu această idee în minte, înțelegem ușor aceasta:

Efeseni 1
1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii (grupul de creștini) care sunt în Efes şi credincioşii (grupul de creștini) în Hristos Isus:
2. Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat (pe noi, cei din grupul de creștini) cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii (pe noi, cei din grupul de creștini), ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5. ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos (pe noi, cei din grupul de creștini), după buna plăcere a voii Sale,
6. spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său (noi, cei din grupul de creștini)
8. pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9. căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
10. ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
11. În El, am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale (noi, cei din grupul de creștini),
12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13. Şi voi (cei din grupul de creștini), după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit
14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui (cei din grupul de creștini).
15. De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
16. nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.
17. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18. şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi
19. şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20. pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21. mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22. El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii,
23. care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.

Eu am spus să citiți textele despre alegerea la plural gândindu-vă la faptul că Dumnezeu a ales grupul de creștini, în general, nu individual. Vedem că în acest text apar ”noi, credincioşii” și Biserica. Cel care a scris aceast text, sub inspirația Duhului Sfânt, la alegerea în general s-a referit. Epistola a fost scrisă către grupul de creștini din Efes. Prin faptul că este cuprinsă în Biblie, a devenit valabilă pentru întregul grup, în general, la creștini se referă.

Dacă povestea TULIP cu alegerea este falsă, este falsă și erezia nimicitoare pe care a încercat să o dovedească adevărată, odată mântuit pe veci mântuit. Unii eretici fanatici (obsedați) au văzut că punctele TULIP sunt aberații și au renunțat la ele. Au păstrat doar partea cea mai otrăvitoare, că nu există cădere din har și s-au întors la mizeria primară inventată de Calvin (erezia simplă). Nu credeți nici o variantă a ereziei! Doar cei care vor umbla cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt vor ajunge cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Faptele la judecată

Mantuiti prin har, judecati dupa fapte

Mântuiţi prin har, dar judecaţi după fapte
Ionel Soponariu
În lumea religioasă s-a discutat mereu despre mântuirea omului şi felul cum aceasta se poate realiza. Unii susţin că aceasta este doar prin har iar omul nu are nici o contribuţie la obţinerea ei. Alţii sunt adepţii mântuirii prin har dar în care omul are o contribuţie importantă prin ceea ce face el. În istorie sunt cunoscute acele aberaţii teologice prin care omul putea cumpăra iertarea cu bani, indulgenţele, putând plăti chiar în avans pentru păcatele planificate pentru viitor.

Mântuirea prin har – în Biblie
Apostolul Pavel spune în mod clar că plata pentru păcat este moartea (Romani 6:23), iar pentru că toţi au păcătuit, toţi trebuie să plătească.
Totuşi, el arată că, acelaşi Dumnezeu al dreptăţii este şi al harului iar El oferă în dar, fără plată, viaţă veşnică. În capitolul 3 scrie că suntem socotiţi neprihăniţi, nu merităm, dar Dumnezeu ne oferă prin harul Său acest dar (Romani 3:23-24). O ilustrare a acestui concept biblic îl găsim în parabola nunţii de împărat pe care o spune Domnul Hristos în Matei 22. Totul e pregătit de împărat, cei invitaţi nu vin şi sunt chemaţi cei de la drumuri şi garduri. Aceştia nu au pregătite pentru nuntă haine potrivite. Dar împăratul le pune la dispoziţie totul, inclusiv haine împărăteşti. Când se face cercetarea împăratul constată că cineva nu era îmbrăcat corespunzător, deşi a primit ca şi ceilalţi invitaţi tot ce era necesar. Deşi este numit prieten pentru ofensa făcută împăratului este aruncat afară cu ceilalţi care nu au venit la nuntă. Această parabolă arată că Domnul Isus Hristos s-a îngrijit de nevoile noastre şi deşi nu merităm, El pune meritele Sale în dreptul nostru. Harul Său ne oferă haina de nuntă, neprihănirea Sa, şi astfel putem fi la Nunta Mielului în împărăţia cerească.

Faptele ca dovadă a mântuirii
Cei mântuiţi prin har, prin credinţă, trăiesc aşa cum vrea Dumnezeu, având permanenta preocupare de a plăcea Celui care i-a mântuit. Noul Testament accentuează faptul că faptele trebuie să însoţească viaţa de om mântuit. „Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea.” (Romani 2:7) Nu poate fi viaţă de om după inima lui Dumnezeu fără fapte pe măsura chemării, fapte ale sfinţilor pregătite din veşnicie. Apostolul Iacob chiar spune că a nu face bine când ştii să-l faci este păcat (Iacov 4:17) În parabola judecăţii viitoare din Matei 25:31-46 Domnul Isus spune că alegerea celor mântuiţi se face după fapte. Aceştia au săturat pe cei flămânzi, au dat apă celor însetaţi, au îmbrăcat pe cei goi, au vizitat pe cei aflaţi la spital sau penitenciar etc. Toate aceste fapte făcute ca pentru Domnul nostru sunt valoroase şi vor fi contabilizate de cer, dar nu de cei care le fac.
Cum poţi face aceste fapte? „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Acum înţelegem mai bine că suntem mântuiţi prin har, prin credinţă, şi trăim, dar nu noi, ci Hristos în viaţa noastră, care face faptele, pe care tot El le-a pregătit, pentru ca sfinţii să umble în ele.

Alegerea ca grup (creștinii) și alegerea individuală de către Dumnezeu

Unii au vrut să arate că erezia că mântuirea nu se poate pierde și au zis că ei sunt aleși de Dumnezeu (vedeți articolele anterioare). Am mai spus / aici / și / aici / că au plecat de la o confuzie: în Biblie, unde scrie că Dumnezeu ne-a ales (la plural) la facerea lumii, se referă la alegerea (sau predestinarea) existenței unui nou grup (creștinii, în general), prin care Dumnezeu să ofere mântuirea oamenilor. Dumnezeu a știut că primul grup va da faliment (firea nu i-a ajutat să umble cu Domnul), așa că a rânduit, planificat, ales existența unui nou grup.

În Biblie scrie despre alegere și la singular – este vorba despre alegerea pentru lucrare, în funcție de talentele pe care Dumnezeu le-a pus în fiecare om.

Cum putem verifica dacă aceste lucruri sunt adevărate: gândiți-vă la alegerea grupului de creștini și unde este vorba că Dumnezeu ne-a ales la facerea lumii, citiți cu această idee în minte și veți vedea ce frumos se potrivește (mai puțin fanaticii, pentru care minciuna pare adevăr).

Unde scrie că Dumnezeu l-a ales din pântecele mamei lui, este vorba despre talentele care au fost puse în oameni în pântecele mamei / vedeți aici articol / . Aceste talente vor fi de folos în lucrarea fiecăruia. Fiecare creștin are talente care îl fac bun pentru o parte din lucrare.

Cei care au inventat abureala cu alegerea de către Dumnezeu a fiecărui om, pentru mântuire, au vrut să arate că învățătura calvină a dracilor că mântuirea nu se poate pierde ar fi adevărată (poartă și numele demonic perseverența în sfințenie, păstrarea ”sfinților” în har). Dacă dovada este falsă, cu atât mai mult este falsă erezia nimicitoare odată mântuit pe veci mântuit!

Variantele alegerii

Calvinismul suferă mutații (ca orice erezie). Suferă mutații, dar păstrează partea cea mai toxică: nu există cădere din har, păstrarea în ”sfințenie” (ce nume demonic!), odată mântuit pe veci mântuit.

Primii lideri ai reformei au reinventat mântuirea pe veci, valabilă după ce oamenii au ales să vină la mântuire. Aceasta a fost predestinarea după alegerea fiecăruia (nici vorbă de punctele T.U.L.I.P. ale calvinismului). Deci calviniștii care spun că nu avem merite în mântuire nu au decât să se certe cu Calvin.

Mai tărziu, urmașii lui Calvin au inventat punctele T.U.L.I.P. ale calvinismului, pentru că protestanții au devenit mai inteligenți, mai studioși și mizeria de erezie cu mântuirea pe veci devenea prea gogonată! O minciună prea mare, prea umflată cu vorbe de religie falsă, devine greu de crezut. Adică oamenii nu mai erau atâta de tâmpiți încât să creadă minciuna că sunt mântuiți pe veci. Minciuna nu avea bază biblică. Nu exista legătură între erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci și Biblie, așa că au creat o legătură falsă, că Dumnezeu i-a ales pe ei la facerea lumii și acesta este motivul pentru care ei nu își pierd mântuirea, orice ar face. Rezultă blasfemia că / Dumnezeu este un monstru, vedeți aici articolul / sau / vedeți aici categoria blasfemie / . Bazat pe o confuzie / vedeți articol / și / aici / , au inventat punctele T.U.L.I.P. ale calvinismului / care sunt o mare fraiereală, vedeți / . În zilele noastre, îi perseverează satana pe unii ”sfinți” care se pretind mântuiți pe veci, la băutură, curve, jocuri de noroc etc. că ei nu își pierd mântuirea orice ar face, după ce au venit la mântuire (cred ei). Dar aceasta nu este mântuire. / Vedem ce fac cei care se cred mântuiți pe veci în lume / .

Am văzut cum mizeria de erezie suferă mutații doar în părțile lipsite de importanță, otrava ei (învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde) este păstrată în variantele ereziei.

Nu credeți prostia asta de erezie inventată în Evul Mediu. Vremurile acelea au trecut. De ce să mai credeți așa mizerie de tentativă de erezie împotriva Bibliei și a credinței creștine? Conform învățăturii sănătoase a Bibliei, doar dacă umblați cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, veți fi cu Domnul în partea frumoasă a veșniciei!

Ce ne învață harul (în creștinism)

Tit 2.11 Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, 13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. 14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Calviniștii (cei care murdăresc religia baptistă cu învățătura dracilor odată mântuit pe veci mântuit) ar vrea să ne învețe că Dumnezeu a trimis harul irezistibil peste unii, i-a pocăit și mântuit pe veci și ei nu își mai pot pierde mântuirea, orice ar face. Această erezie că mântuirea nu se poate pierde are și numele demonic perseverența (obligatorie) în sfințenie, păstrarea (obligatorie a) sfinților în har.

Vedem în Biblie ce ne învață harul adevărat creștin (în textul de mai sus). Nici vorbă de mântuire pe veci, că poți face orice că mântuirea nu se poate pierde!

Cum vor sta în fața lui Dumnezeu cei cu mântuirea pe veci?

După revoluție, unii au venit din America ne-au adus și au răspândit la noi erezia mântuirii pe veci, perseverența în sfințenie, odată mântuit pe veci mântuit. Am văzut ca cei care au primit erezia au făcut orice, că mântuirea nu se poate pierde și au mers tot mai rău, au coborât așa de mult încât unuia din aceștia i-a vorbit cel viclean și i-a spus să se sinucidă! (o fi auzit vocea lui Calvin?). Atunci am zis că dacă cei mântuiți pe veci se sinucid, (conform învățăturii lor) sinucigașii nu își pot pierde mântuirea! Cel care a răspândit otrava a fost și Daniel Chiu. Acesta (fără să îl întrebe cineva) s-a lăudat că a avut un prieten calvinist care chiar s-a sinucis / vedeți articolul / , dar nu și-a pierdut mântuirea! A lăsat Dumnezeu să se întâmple, ca să vedem cărui stăpân slujesc ”sfinții” odată mântuiți pe veci mântuiți!

Matei 27
41. Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii ( cei care credeau că sunt mântuiți pe veci / vedeți articolul / ) şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:
42. „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!
43. S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”
44. Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
45. De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
46. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

50. Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
51. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52. mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
53. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.
54. Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!

Cum veți sta la judecată în fața Celui Răstignit cu așa mizerie de erezie? Dacă ucideți suflete cu erezia mântuirii pe veci, veți fi cu cel viclean în veșnicie, nu cu Domnul!

Ucenicul Domnului Toma a umblat cu Domnul, pe calea mântuirii, până la capăt

Ioan 20
19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.
21. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”
22. După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!
24. Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

26. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”
27. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
28. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”
30. Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.

Toma a păstrat alegerea ”Domnul meu și Dumnezeul meu” până la capăt!

De unde este viața veșnică

În rugaciunea din grădina Ghețimani, Domnul Isus spune:
Ioan 17.3 Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Știm că în Biblie, verbul a cunoaște este folosit și cu sensul de a se uni, a fi una.
Viaţa veşnică este aceasta: să fie una cu Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi cu Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
Doar umblarea practică, sub călăuzirea Duhului Sfânt, pe calea mântuirii până la capăt, duce la mântuirea viitoare, la viața în veșnicia fericită!

Om al durerii și obișnuit cu suferința

Isaia 53
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi – suntem vindecați cât timp rămânem în El.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu – după voia lui Dumnezeu este să umblăm cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt!

Isaia 53 omoară calvinismul

Isaia 53
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Cei care predicați mizeriile de erezii ale satanei (punctele TULIP ale calvinismului), cum veți putea sta la Judecată în fața Celui Răstignit dacă Biblia spune că mințiți? Imbecilitatea aia de calvinism zice că Dumnezeu i-a ales (la facerea lumii) doar pe unii, doar pentru ei S-a întrupat și a murit Domnul Isus, ei nu își pierd mântuirea orice ar face, odată mântuit pe veci mântuit! Încă din profeția din Isaia 53, Biblia ne arată că sunteți mincinoși: 6 Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Dar dacă este falsă intrarea pe calea calvinismului, la fel de falsă este terminarea căii eretice calvine: mântuirea nu se poate pierde, nu există cădere din har, odată mântuit pe veci mântuit!

Vorbăriile goale şi lumeşti (adică păgâne) cu mântuirea pe veci, perseverența în sfințenie, odată mântuit pe veci mântuit și Dumnezeu care nu se lasă înșelat!

2 Timotei 2
16. Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti (adică păgâne!) – punctele TULIP false ale calvinismului căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu – înainte de Revoluție, în România baptiștii au fost creștini arminiști (credeau în obligația umblării cu Domnul pe calea mântuirii). După revoluție, niște lupi răpitori au adus din America și au răspândit erezia nimicitoare că odată mântuit ești pe veci mântuit, mântuirea nu se poate pierde. Să vedem ce au produs. Se potrivește cu ce spune Biblia despre necinstirea lui Dumnezeu, / vedeți în categoria blasfemie / . Despre trăirea practică în necinstirea lui Dumnezeu vedeți în categoria / Exemple de mântuiți pe veci / (primele articole sunt cele care apar în josul ecranului).
17. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena sufletele celor care ar fi trebuit să umble cu Domnul pe calea mântuirii – am văzut pe un bețivan curvar drogat scandalagiu care a zis că dacă îl vor da afară din biserica calvinistă fals-baptistă, el nu își mai poate pierde mântuirea. Persevera cu satana băut la curve și credea că mântuirea lui nu se poate pierde, că așa au propovăduit niște anticriști la amvon. Au ajuns să facă avorturi, că mântuirea nu se poate pierde! Probabil celor mântuiți pe veci, aceasta li se pare că este umblarea cu Domnul pe calea mântuirii? Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet,
18. care s-au abătut de la adevăr – le-a dat satana mântuire contrară Bibliei, pe veci, fără fapte, fără să facă nimic! Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa unora – care degeaba au crezut!
19. Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” – adică aveți garanția că pe Dumnezeu nu îl înșală nimeni; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” – nici vorbă de perseverența satanică în sfințenie, că mântuirea nu se poate pierde, odată mântuit pe veci mântuit, pe Dumnezeu nimeni nu a reușit să Îl înșele.

Doar cei care umblă cu Domnul pe calea mântuirii, având temelia lor în Cristos și Adevărul Lui (Biblia este Adevărul!), până la capăt, vor fi mântuiți la urmă, cu Domnul în veșnicie!

Întrebările nebune şi nefolositoare ale calvinismului

Zice unul: ”Dintr-un creştin care dorea să deţină controlul (deşi eşua în fiecare zi) şi care se îngrijora mereu cu privire la viitor, am devenit un ucenic al lui Hristos plin de pace, fiind convins că planul lui Dumnezeu este perfect şi că nimic nu mă poate despărţi de dragostea Sa” – dintr-un creștin ratat (fără Duhul Sfânt) a ajuns un ucenic al lui Calvin care crede că a fost mântuit pe veci și ucide suflete pentru că răspândește erezia nimicitoare, învățătura demonilor că mântuirea nu se poate pierde, numită cu numele demonic perseverența în sfințenie. Biblia ne spune că la Judecată, morții vor fi judecați după faptele lor (notate la Dumnezeu / vedeți categoria, unde apare și un articol despre faptele notate / , nu după vrăjelile că Calvin s-a scărpinat în fund și le-a dat fiecăruia o porție de mântuire, care nu se poate pierde!

Tot felul de disperați după mântuirea ușoară (pe veci), cărora nu le place să umble cu Duhul Sfânt pe calea mântuirii, ca să îi abată pe creștini de la Adevăr și ca să își acopere propria mizerie spirituală, pun întrebări după cum îi învață și înșală cel viclean. Ei zic că sunt mântuiți pe veci (am văzut cum unii au ajuns bețivani, curvari etc că au crezut că nu își pot pierde mântuirea orice ar face) și întreabă cât este meritul oamenilor în mântuire și cât al lui Dumnezeu? Mai bine s-ar întreba cât este meritul satanei că i-a înșelat, după ce i-a găsit pe ei, fraierii care cred orice erezie. Doar Evanghelia curată, fără erezii nimicitoare (cu mântuirea pe veci) poate mântui, altfel, degeaba au crezut. Evanghelia falsă este la fel de inutilă ca credința fără fapte din Iacov 2.

1 Corinteni 15
1. Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2. şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Apocalipsa 20
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Cei care ucid suflete

Niște indivizi au crezut că sunt trimișii lui Dumnezeu pe pământ și și-au făcut diferite religii eretice. Baptiștii nu au avut idoli nicodată și povestesc despre cum satana i-a înșelat pe alții să își facă religii false. Și atunci de unii au idol (mare zeu) pe Calvin și ceilalți și erezia lor cu mântuirea pe veci? S-au crezut trimișii lui Dumnezeu și au inventat o aberație, că au fost mântuiți pe veci, / vedeți aici cine a fost Calvin (citea Biblia sub influența băuturilor alcoolice) / . Aberația învățăturii demonice fiind prea mare, ca să facă credibilă erezia nimicitoare a mântuirii pe veci, urmașii lui au strâmbat Biblia și au inventat punctele TULIP ale calvinismului și Sola: pe unii Dumnezeu i-a ales pentru mântuire, dar pe cei mai mulți i-a condamnat la incinerare în veșnicie fără să îi întrebe măcar. Deci Dumnezeu este un monstru! / vedeți articol / . Oamenii nu trebuie să facă nimic pentru mântuirea lor, că Calvin și urmașii lui i-au mântuit pe veci! / Vedeți categoria Mântuirea pe veci este o blasfemie / . Calvin a făcut o dictatură (ca Statul Islamic) și i-a obligat pe oameni să îi împărtășească credința. Nu doar că a fost un dictator taliban nebun, dar a ars pe rug pe unul care i-a cerut ajutorul. Vreți să aveți asemenea prieteni? Nu a fost baptist, așa că de ce să nu mai putem noi de grija lui? Dacă un om vine la mântuire, baptiștii-falși-mântuiți pe veci trebuie să îi trimită SMS lui Calvin ca să îl întrebe dacă acela este ales pentru mântuire sau nu? Și dacă nu este (ei zic că nu poate fi mântuit oricât ar vrea și orice ar face) îl alungă? Pleacă mă, că au zis urmașii lui Calvin că Dumnezeu nu te-a ales! O asemenea erezie este nu doar blasfemiatoare, ci chiar grotească! / Vedeți categoria cine au fost liderii ereziei cu mântuirea definitivă pe veci / ca să știți la ce mă refer!
Luther a falsificat Biblia ca să se potrivească cu erezia cu mântuirea fără fapte, pe veci. Dumnezeu, conform Apoc. 22.18-19 i-a retras dreptul la pomul vieții (partea fericită a veșniciei) și îi dă mai multă osândă veșnică.

Cei mai răi sunt cei care nici nu susțin calvinismul, nici nu se numesc calviniști, dar susțin partea cea mai toxică a calvinismului: învățătura dracilor că nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde, perseverența (demonică și falsă) în sfințenie. Ei sunt lupii răpitori care ucid sufletele unora dintre cei veniți la credință, prin erezia lor! Dacă propovăduiesc erezii nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, odată mântuit pe veci mântuit și ucid sufletele celor care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii, Domnul îi va incinera în veșnicie cu Calvin, Luther și alții! (Veșnicia și-o strică singuri cei care aleg să răspândească învățăturile dracilor!).

Unii au tupeul și obrăznicia să întrebe că dacă și noi ne facem partea noastră la mântuire, cât sunt meritele lui Dumnezeu și cât ale noastre? Vor vedea în focul veșnic cât sunt meritele că au crezut o erezie împotriva Bibliei, cu mântuirea ușoară pe veci! 2 Timotei 2.16 Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti (blasfemiatoare, cu mântuirea pe veci) ; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu / vedeți categoria cu blasfemia calvinistă / . 23 Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare!

Unii cred doar partea cu alegerea. Dacă cei veniți la credință se interesează ce este mizeria de erezie calvinistă, află că pot face orice, că mântuirea nu se poate pierde, că așa a zis un demonizat în înșelarea satanei! Am văzut baptiști mântuiți pe veci care au crezut că pot face orice și starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi! S-a văzut că i-a perseverat satana în ne – sfințenie. Faceți un bine și nu ziceți și altora nici o parte a învățăturii calviniste a dracilor. Dacă deveniți ucigași de suflete (fără să vreți, chiar fără să știți), nu veți fi cu Domnul în veșnicie, ci cu Calvin și cu sufletele ucise de voi!

Apocalipsa 22

foc sh resBc cr

18. Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în Cartea aceasta – harul ieftin aduce pentru cei puțini o mântuire complet arbitrară dar obligatorie, ușuratică (orice ar face ei apoi), pe veci, punctele TULIP ale calvinismului, parțial cele 5 Sola
19. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în Cartea aceasta.” – mântuire fără fapte, fără să umbli pe calea mântuirii până la capăt! Incinerare plăcută!

Hristos a înviat!

Ioan 20
1. În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.
7. Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur.
8. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.
9. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi.
10. Apoi ucenicii s-au întors acasă.

11. Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.
12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare.
13. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.”
14. După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
15. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16. Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”
17. „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
18. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.

24. Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
26. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”
27. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
28. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”