Am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, respectându-I regulile, doar atunci vom fi mântuiți de mânia viitoare din partea rea a veșniciei

1 Tesaloniceni 1
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli (de la lume) v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne scapă (ne va mântui) de mânia viitoare (de veșnicia fără Domnul).

Evrei 9
13 Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
14 cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!
27 Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
28 tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă – mântuirea finală, viitoare, la sfârșitul procesului de mântuire, a umblării cu Domnul până la capăt, respectând regulile Lui.

Nu am găsit în Biblie nimic care să mă facă să cred că mântuirea ușuratică poate fi pe veci (numai prin har, numai prin credință, poți fi mântuit pe veci doar în momentul în care ai crezut, fără FAPTE). Dimpotrivă, am văzut că Domnul Isus și cei care au scris Biblia (apostolii) au fost arminiști – și în aceste două texte ni se spune că am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, unde vom ajunge să fim mântuiți de mânia viitoare – asemănător cu Ioan 3.36 cine crede în Fiul are viața veșnică, (traducerea corectă) dar dacă apoi nu-L ascultă își pierde mântuirea inițială și nu va ajunge în final să fie mântuit de mânia viitoare. Textele din Biblie, dacă sunt înțelese corect, nu ne zic de mântuirea ușuratică pe moment pentru veci, ci ne spun că TREBUIE să umblăm cu Domnul până la capăt, doar atunci vom ajunge să primim mântuirea finală (nu o avem cât timp suntem pe pământ, o putem primi doar la judecata finală, care va fi după FAPTE, nu după datul din gură cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”)!

În Apocalipsa suntem încurajați să umblăm cu Domnul, altfel ne pierdem mântuirea

Apocalipsa (Revelații) 1
1 Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan
2 care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut.
3 Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului!
A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos …

Dumnezeu vorbește celor șapte biserici:
10 În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,
11 care zicea: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”
17 … El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,
18 Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
19 Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici.

Apocalipsa 2
1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2 „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.
3 Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit.
4 Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.
5 Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.
6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.
7 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.

8 Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i:
„Iată ce zice Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel ce a murit şi a înviat:
9 „Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat) şi batjocurile din partea celor ce zic că sunt iudei, şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.
10 Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.
11 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”

12 Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:
13 „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
14 Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie.
15 Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.
16 Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”
17 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.

18 Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:
„Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
19 „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
20 Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
21 I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
22 Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
24 Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.
25 Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!
26 Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.
27 Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.
28 Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.
29 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa 3
1 Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:
„Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
2 Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.
3 Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.
4 Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

7 Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:
„Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:
8 „Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.
9 Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.
10 Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului.
11 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.
12 Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.”
13 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

14 Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:
„Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:
15 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! – mântuiți numai prin har (care nici nu mântuie, ci ne ajută să umblăm cu Domnul până la mântuirea finală, viitoare), numai prin credința dracilor care nici ea nu mântuie (ni se spune în Iacov 2)
16 Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
17 Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,
18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19 Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!
20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.
21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
22 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii (sau a fost șters) a fost aruncat în iazul de foc.

Dumnezeu îi asigură pe cei din Biserici că va fi corect la judecată, că doar cei care umblă cu Domnul vor aunge să fie cu Domnul și că merită să fie biruitori, pentru că le va da cununa vieții veșnice (râvnitul premiu al alergării); nu îi asigură că sunt mântuiți pe veci fără fapte bune (roade vrednice de pocăința lor) sau cu fapte rele!

Ce spune Dumnezeu celor din Biserică? Că sunt mântuiți pe veci cu mântuirea ușuratică (numai prin har, numai prin credință), orice ar face ei apoi? Că mântuirea nu se poate pierde? Că nu faptele mântuie? Cu ce vei sta în fața lui Dumnezeu la judecată, cu datul din gură cu solele?

Biblia ne vorbește despre pierderea cununei și ștergerea din Cartea vieții

Apocalipsa 3.11 (pentru Biserica din Filadelfia) Păstrează (ține tare) ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa deci cununa (Premiul alergării) se poate pierde – la fel vedem că numele pot fi șterse din Cartea vieții: 5 (pentru Biserica din Sardes) Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
Ceea ce a scris Ioan (arminist convins) se potrivește cu ceea ce ne-a scris Pavel (arminist convins) în Coloseni 2.18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării – nu ar scrie așa ceva decât dacă Premiul se poate pierde, la fel și în versetul 5 din 2 Timotei 2 (din articolul anterior) Cine luptă (concurează) la jocuri sportive (atlet) nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli, 1 Corinteni 9.24 Alergaţi, dar, în aşa fel ca să primiţi premiul! Și despre ștergerea celor scriși în Cartea vieții scrie în Exod 32.33 / vedeți articol / și știm că Dumnezeu (arminist) nu Se schimbă (Iacov 1.17). Vedem că în Biblie ni se spune că mântuirea (inițială) se poate pierde, că ai intrat degeaba pe calea mântuirii dacă nu umbli cu Domnul până la capăt!
2 Timotei 3
16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
Întreaga Scriptură este de folos, dar și noi să căutăm Adevărul ei, nu să-i falsificăm conținutul (spiritul) prin extragerea unor versete sepatare din context, ca să pară reală mântuirea pe veci! 15 Sfintele Scripturi pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus (prin trăirea practică a credinței PRIN FAPTE, vedeți și Iacov 2) – Biblia ne învață să umblăm cu Domnul până la capăt, ca să ajungem la mântuirea finală viitoare, nu ne oferă mântuirea pe moment pentru veci și atât!

Sfințirea, umblarea cu Domnul prin FAPTE și ajungerea la mântuirea finală. Domnul Isus (viitorul Judecător) este arminist!

Revin la textul din articolul precedent:

Apocalipsa lui Ioan (Revelații) 3
4 Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.
5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
6 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” – nu duhurile de înșelare cu învățăturile dracilor (solele din Evul Mediu)!

Apocalipsa 1.1 Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan – este evident că acestea sunt scrise ca fiind de la Domnul Isus, prin Duhul Sfânt, se vede și din versetul 5b de mai sus (”Tatăl Meu”). Deci sunt descoperite chiar de viitorul Judecător, care ne descoperă cum va fi Judecata finală – după fapte, după umblarea fiecăruia! – pentru că vrem să vedem Adevărul Scripturii (nu numai sola scriptura falsificată ca să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci), vedem că se potrivește cu cele spuse tot de Domnul Isus în Matei 7 / vedeți articol cu text / , Matei 24.36… / vedeți articol / și 25 / vedeți articol / , / articol /  și / articol / .

Hainele albe (curăția) și biruința (finală) merg împreună – nici vorbă de mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci. Numai lor nu le va șterge numele din Cartea vieții, ci îi va mărturisi înaintea Tatălui, nu celor care și-au murdărit hainele, umblând cu demonii (crezând reală învățătura dracilor cu mântuirea pe veci).

Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui – înseamnă că numele pot fi șterse, dacă cei intrați în procesul de mântuire nu vor ajunge la final, nu vor umbla cu Domnul până la capăt! Se potrivește cu acest text (din Exod).

Nu are nicio importanță la Judecată bolborosirea cu sola fide, sola gratia, ci FAPTELE! După FAPTELE tale vei fi judecat și vei intra în locul corespunzător în veșnicie.

Puii de vipere vechi (de atunci) și noi (din zilele noastre)

Luca 1
Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, tetrarhul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din gruparea lui Abia. Soţia lui era dintre fetele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi (neprihăniți) înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără abatere toate poruncile şi toate rânduielile Domnului – în Legea lui Moise.
7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupării lui,
9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12 Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut şi l-a apucat frica.
13 Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine un motiv de bucurie şi de veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.
16 El îi va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul şi în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor drepţi, ca să gătească Domnului un popor bine pregătit pentru El.
18 Zaharia i-a zis îngerului: Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în vârstă.
19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

Am putea crede că Nașterea Domnului Isus ne-a adus mântuirea în dar (așa ar vrea să credem cei cu erezia mântuirii pe veci). Dar vedem că înaintemergătorul Domnului Isus, apostolul și ucenicul Ioan, avea rolul să-i întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor drepți (neprihăniți) – deci să aibă înțelepciunea celor sfinți și să umble în ea! Apostolul iubirii, Ioan, nu a dat mântuirea ușuratică, pe veci (orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci, apoi), pentru că trebuia să întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, nu numai să dea din gură cu neprihănirea teoretică, numai prin credința teoretică (netrăită practic), care nu mântuie / vedeți Iacov 2 / !

Nu doar că Ioan nu a oferit mântuirea ușuratică, ci fiind un arminist convins (ca toți ucenicii Domnului și ca Domnul însuși), inspirat de Dumnezeu, i-a numit ”pui de vipere” pe fățarnici superficiali care au vrut să fie mântuiți, dar FĂRĂ FAPTE (roade vrednice de pocăința lor) / vedeți articol / .

Încă de dinainte de vestirea nașterii Domnului Isus, îngerul care a vestit nașterea apostolului Ioan, a arătat calea mântuirii ca fiind arministă.

Și o fi fost apostolul Ioan apostolul iubirii, dar dacă nu umbli cu Domnul PRIN FAPTE, respectând poruncile Domnului Isus și pretențiile Legii harului, oricât ai da din gură cu Solele (numai prin har, numai prin credință), tot pui de viperă ești înaintea lui Dumnezeu!

Și Ioan, ucenicul Domnului, a fost arminist – a oferit mântuirea inițială, dar a pretins umblare cu Domnul în ascultare de Domnul, altfel ai intrat degeaba pe calea mântuirii

Așa cum apostolul Pavel a fost arminist, și ceilalți apostoli au fost arminiști.

În Evanghelia după Ioan, capitolul 3, Nicodim Îl întreabă pe Domnul Isus cum se poate naște cineva din nou și Domnul Isus îi spune:

Ioan 3
14 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21 Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.
36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu ascultă de Fiul (perseverează în neascultare) nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Versetele cu credința sunt folosite ca dovadă (falsă) că mântuirea este numai prin credință, de către cei cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Iar cei cu doctrinele dracilor (de la Dort) folosesc versetul 35 ca să arate că pe cei aleși (în suveranitate arbitrară, întâmplătoare – ce suveranitate o mai fi aia?!) de monstrul numit Dumnezeu / vedeți articol despre monstru / sunt mântuiți pe veci și atât (apoi pot face orice cu satana, că nu mai scapă de mântuire).

Șarpele a fost înălțat de Moise ca cei din poporul lui Dumnezeu, care au păcătuit și au fost pedepsiți de Dumnezeu, să poată fi vindecați, dacă se uitau la șarpe. Acest text este folosit de ereticii cu mântuirea pe veci ca să arate că mântuirea este pe moment, pentru veci și atât. Dar în continuare, în versetul 36 ni se spune că cine nu ascultă de Fiul (asemănător cu ”continuă să păcătuiască” din Evrei 10.26), degeaba a intrat pe calea mântuirii (prima parte a versetului 36) și a fost mântuit inițial. Dacă după ce a venit la pocăință și, ca urmare a credinței inițiale a fost mântuit inițial, a fost născut din nou de sus (despre aceasta era întrebarea lui Nicodim), a primit Duhul Sfânt (asemănător cu Evrei 6. 4 și 5) și viața veșnică, dacă nu umblă cu Domnul în ascultare de Domnul, nu va ajunge să primească viața veșnică la Judecata finală, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el și în partea rea și nefericită a veșniciei!

Asemănător cu apostolul Pavel, și Ioan oferă mântuirea inițială prin credința inițială, dar aceasta este doar mântuirea inițială (la timpul trecut) și care trebuie să fie urmată de umblarea cu Domnul (în procesul de mântuire este mântuirea la timpul prezent). Și Ioan precizează că fără umblarea în ascultare de Domnul, ai fost mântuit inițial degeaba și nu vei ajunge la mântuirea viitoare finală/ vedeți texte scrise de Ioan în care pretinde umblare cu Domnul până la capăt, altfel mântuire inițială se pierde / .

Apostolul Pavel nu a prezentat mântuirea pe veci

Vedeți aici categoria cu texte din Biblie, în care nici apostolul Pavel, nici alți scriitori ai Bibliei nu au oferit mântuirea pe veci, numai prin har, numai prin credință, ci au pretins umblare cu Domnul, până la capăt, pentru ajungerea la mântuirea viitoare finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei.

Ucenicul Ioan ne vorbește despre pierderea mântuirii

Ioan 3
14 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea (ca Legea veche, dată nu pentru mântuire, ci pentru cunoașterea păcatelor), ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine (după ce a crezut) nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (a crezut degeabă, FĂRĂ FAPTE) – am putea crede că ucenicul Domnului, Ioan, ne dă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci și nu mai scapi, orice ai face. Se făcea trecerea de la Legea veche la Legea nouă, bazată pe credința în Isus, iar iertarea este prin Jertfa Domnului, de aceea Ioan ne scrie despre șarpele înălțat de Moise (ca urmare a neascultării celor din poporul ales de Dumnezeu, Dumnezeu a trimis șerpi veninoși împotriva lor, iar cine a fost mușcat putea scăpa dacă se uita la șarpe). Crezi în Isus și ești scăpat din păcat, născut din nou de sus, primești Duhul Sfânt care să te ajute în umblarea ta cu Domnul – Biblia nu ne oferă mântuirea ușuratică, știm că cei din poporul ales au fost de multe ori loviți de Dumnezeu, ca urmare a altor neascultări, iar șarpele lui Moise nu i-a mai ajutat (nici nu l-au mai avut)! Să dea Ioan mântuirea numai prin credință?! Nu, nici vorbă (tocmai el i-a numit pui de vipere pe cei care au vrut mântuirea ușuratică sola fide / vedeți articolul / )! Ca să nu existe posibilitatea să trăiască cineva cu impresia mântuirii pe veci, apostolul Ioan precizează în versetul 36 (traducerea corectă): 36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine (după ce a crezut) nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (a crezut degeabă, FĂRĂ FAPTE, fără umblare cu Domnul până la capăt).

Apostolul Ioan scrie despre credința care mântuie, dar este vorba despre intrarea pe calea mântuirii, intrarea în procesul de mântuire. Ca să nu existe confuzii, precizează că dacă cel care a intrat pe calea mântuirii, nu umblă cu Domnul PRIN FAPTE, în ascultare de Domnul, nu va fi cu Domnul în final.Vedeți Timpurile mântuirii /

Minte Biblia sau mint ereticii? Mântuirea este numai prin justificarea prin credință, fără fapte, fără sfințire?

Încă un verset scos din Biblie separat, prin care cei cu mântuirea pe veci încearcă să își facă erezia să pară reală: Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – dacă nu trece de bunăvoie sau prin alunecare înapoi la lume, la moartea veșnică, cum ne spune tot Domnul Isus în Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul (nu umblă practic cu Domnul prin FAPTE) nu va vedea viaţa veșnică (nu va ajunge la mântuirea finală, viitoare), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

2 Corinteni 5
5 Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
6 Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul –
7 pentru că umblăm prin credinţă (vedeți lista cu lucruri de făcut dacă vrei să ajungi la mântuirea viitoare) cu ajutorul Duhului (acest ajutor este harul), nu prin vedere – încă un verset care se pare că ar vrea să ne zică că putem fi mântuiți numai prin credință și atât (cu credința numai teoretică în Domnul poți umbla practic cu demonii, că mântuirea nu ți-o poți pierde). Dar umblăm se referă la FAPTE (trăim practic credința), nu la datul din gură cu ”numai credința”!
9 De aceea ne şi silim (ne străduim, depunem efort) să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă – adepții mizeriei de erezie nimicitoare cu mântuirea pe veci pretind că ei sunt mântuiți numai prin credință; este bine să fie sfinți, dar aceasta nu contează cu adevărat pentru mântuire (că mântuirea nu este prin fapte, prin meritele oamenilor)
10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – este vorba despre frați, chiar apostolul Pavel s-a pus între ei, s-a inclus între cei care vor fi judecați după FAPTE (nu s-a pretins mântuit deja, pe veci)! Ereticii ar vrea să ne înșele (demonii prin ei) că ei sunt deja mântuiți pe veci (asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu demonii) prin extragerea primului verset de sus din context.

De ce trebuie să umblăm practic cu Domnul, să ne trăim practic credința? Pentru că vom fi judecați după fapte!

În Ioan 10, Domnul Isus combate mântuirea pe veci

Continui să răspund pretenției că în Ioan 10 ni se dă mântuirea pe veci, de aici.

Ioan 10

4 După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul – aceasta este descrierea singurului mod în care poți ajunge la destinația fericită, să fii mântuit în final: dacă umbli cu Domnul!
5 Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor – glasurile lupilor răpitori cu mântuirea pe veci

7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8 Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei – de cei cu evanghelia falsă (cu mântuirea numai prin datul din gură cu credința, numai prin har, dar pe moment pentru veci) nu ar trebui să asculte oile; cei cu mântuirea pe veci sunt lupii răpitori prin care satana nu cruță turma Domnului!
9 Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune – versetul este folosit ca să arate că mântuirea poate fi FĂRĂ FAPTE, că dacă crezi, în acel moment ești mântuit pe veci și atât (siguranța falsă a mântuirii). În staul intrau doar oile, de aceea spune Domnul Isus că este ușa oilor (nu intrau caprele, care în veșnicie nu vor fi cu Domnul). Ziua oile sunt la pășune, iar noaptea intră în staul – nu ies din perimetrul mântuirii arministe! Ușa oilor prin care intră și ies nu duce oile Domnului spre prăpastie, pentru pierzarea lor!
10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească – după roadele lor îi cunoaștem, ne-a spus Domnul Isus: lupii răpitori cu mântuirea pe veci ucid suflete intrate pe calea mântuirii (în procesul de mântuire). Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
14 Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine – după ce Își cunoaște Păstorul cel bun oile? După aspect (blana, care poate fi purtată și de lupii răpitori) sau după conținut / vedeți aici articol / .
15 aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele – doar oile (care umblă pe calea Domnului) beneficiază de Jertfa Domnului Isus. Jertfa este bună pentru toți, dar nu obligă la mântuire.

27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine – nu există mântuire doar dacă te prefaci că ești oaie, nu există mântuire fără ascultare de Domnul și umblare continuă, până la capăt, cu El, pe calea Lui!
28 Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea – dacă nu pleacă de bunăvoie!
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu – dacă pleacă de bunăvoie, cine le va mântui, satana?
30 Eu şi Tatăl una suntem – cu Tatăl, care nu Se schimbă și nu și-a schimbat pretențiile pentru mântuire, nu a inventat mântuirea pe veci.
Doar umblarea cu Domnul până la capăt te va duce la destinația fericită dorită!

Ioan 8 – lipsa dovezilor pentru mântuirea pe veci – ni se pune în opoziție credința fără fapte (care nu i-a mântuit) și TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE (care mântuie)!

Nu reușesc să găsesc dovezi că mântuirea pe veci ar fi adevărată, dimpotrivă, am văzut în mai multe texte din Biblie că procesul de mântuire al fiecăruia TREBUIE trăit practic, PRIN FAPTE, până la capăt – poate nu știu eu să găsesc ereziile nimicitoare sau poate că nici cei care, inspirați de Dumnezeu au scris Biblia, nu le-au cunoscut, nu le-au trăit și nu le-au scris!

Nu reușesc nici în Ioan 8 să găsesc mântuirea ușuratică, pe veci (continui să răspund acelui eretic de aici, care a zis și despre Ioan 8). Deci:

Evanghelia după Ioan, capitolul 8

2 Dar dis-de-dimineaţă Isus a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.
3 Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia….
11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. – du-te și poți face ce vrei cu sola fide, că nu îți poți pierde mântuirea cu sola gratia; eventual găsește niște prostituate ieftine pentru ucenici Mei (tocmai i-au apărut în vis cei cu mântuirea pe veci și le-au dat dezlegare curvinistă cu solus Christus – blasfemie!).

Să nu mai păcătuieşti! – Vedem că învățătura Domnului Isus este arministă.

12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” – cine urmează pe satana cu învățăturile dracilor care i-au înșelat vor avea lumina vieții?!
19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” – pretențiile lui Dumnezeu de sfințenie nu s-au schimbat din Vechiul Legământ în Noul Legământ, dar acum avem minunea ajutorului de sus: Duhul Sfânt (Persoană a Sfintei Treimi ne ajută, îndrumă, energizează în slăbiciunile noastre, în umblarea noastră) pe calea mântuirii cu Domnul, nu cu satana.
30 Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu – trăirea practică PRIN FAPTE a învățăturilor Domnului (Cuvântul), sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face libericredința este necesară pentru intrarea în procesul de mântuire (dar și atunci trebuie să te întorci la Dumnezeu, să răspunzi chemării – prezența FAPTELOR de la început – pentru primirea ofertei lui Dumnezeu, chemarea la umblarea cu El), dar nu este suficientă pentru ajungerea la Destinația fericită, cu Domnul în locul bun.
Dacă umbli cu satana (învățăturile dracilor), vei fi ucenicul demonilor, ajungi mai rău decât ai fost și cine te va elibera?!
33 Ei I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui; cum zici Tu: Veţi fi liberi!
34 Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăieşte în păcat este sclav al păcatului – nu există mântuire doar prin alegere (apartenență la cei aleși), ci se poate ajunge la mântuirea finală viitoare numai prin umblare cu Domnul, în ascultare de Domnul! Dacă continui să păcătuiești cu voia (te întorci în păcat) chiar dacă faci pe sfântul, ca să te admire frații, Dumnezeu te cunoaște după conținut (nu după etichetă) și nu poate fi înșelat / articol / , iar aceea nu este mântuire reală – vedeți și Evrei 10.26-31
35 Şi sclavul nu rămâne întotdeauna în casă; fiul însă rămâne întotdeauna.
36 Deci, dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi – vedeți versetul 31 – Fiul îți cere să Îl urmezi în ascultare, ca să te poată elibera (versetul 32).
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu – Cuvântul este arminist! degeaba se credeau mântuiți prin alegere (apartenența la cei aleși), dacă nu au vrut să asculte de Domnul, să Îl urmeze!
38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39 Tatăl nostru, I-au răspuns ei, este Avraam. Isus le-a zis: Dacă aţi fi copii (urmași vrednici) ai lui Avraam aţi face faptele lui Avraam – învățătura arministă
40 Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu – adevărul de sus este arminist, cere umblare cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei! Aşa ceva Avraam n-a făcut.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Ei I-au zis: Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.
42 Isus le-a zis: Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.
43 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44 Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii – ”mântuirea este numai prin har”, ”numai prin credință”, fără fapte, Cristos a făcut totul pentru tine, tu nu trebuie să faci nimic (și unii fac cu satana) etc (învățăturile dracilor numite ale harului), ca să nu mai spun de doctrinele dracilor (prea false).
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi – cei care au vrut mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, au fost numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere” – ei nu au primit Adevărul arminist
46 Cine din voi poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? – pentru că au vrut mântuire, dar FĂRĂ FAPTE. Au avut credință, dar în evanghelia falsă (numită a harului) a dracilor
47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu – nu i-a vrut monstrul mântuiți sau i-a înșelat satana cu mântuirea prin alegere (apartenență la cei aleși), mântuire ușuratică, FĂRĂ FAPTE?
51 Adevărat, adevărat vă spun că dacă împlineşte cineva Cuvântul Meu, niciodată nu va vedea moartea – mântuirea este extrem de condiționată, PRIN FAPTE!
Acest capitol este folosit (unele versete extrase separat) ca să pară reală erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde: dacă numai într-un moment ai avut credință, ești și rămâi mântuit pe veci, orice ai face apoi.
În realitate, în Ioan 8 se face contrastul între credința dracilor (FĂRĂ FAPTE, care nu mântuie, ni se spune și în Iacov 2) și TRĂIREA PRACTICĂ, CU DOMNUL, PRIN FAPTE, care duce la mântuirea finală.

Ioan 6 – cum se falsifică Biblia ca să pară reală învățătura că mântuirea este fără fapte, pe veci

Ioan 6
27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” – este vorba despre credința pe care o trăiesc practic, PRIN FAPTE, cei intrați pe calea mântuirii (în procesul de mântuire). (vedeți Iacov 2, doar faptele îi pot duce pe oameni la mântuirea finală, în partea fericită  a veșniciei).
30 „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.”
32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” – Domnul Isus a venit ca să îi învețe pe oameni să umble cu El, pe calea Lui, după regulile harului (care are pretenții pentru mântuirea noastră), nu că pot să umble cu satana, că sunt mântuiți pe veci cu sola satana!
34 „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”
35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată – credința care duce la mântuirea viitoare finală (va ajunge în veșnicia bună, unde nu va flămânzi și nu va înseta niciodată) este credința trăită practic, PRIN FAPTE – chiar Ioan botezătorul, inspirat de Dumnezeu, i-a numit pui de vipere pe cei care au crezut că pot fi mântuiți fără fapte, numai prin apartenența la cei aleși!
36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: – nu va zice Domnul: Plecați fraierilor, că pe voi nu v-a ales monstrul cel rău să puteți fi mântuiți! / vedeți articol despre monstrul cel rău / .
38 căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi – Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la pocăință ca să fie mântuiți / vedeți articol cu text / , dar oamenii care au voință liberă pot alege să nu răspundă chemării lui Dumnezeu, de aceea scrie Pe cel care vine la Mine (ca urmare a chemării la pocăință) nu-l voi izgoni afară – oamenii au voință liberă (este evident), nu că cei puțini sunt aleși pentru mântuirea ușuratică pe veci, fără fapte (numai prin credința dracilor sola fide), iar cei mulți sunt respinși (izgoniți afară) fără ca măcar să li se dea posibilitatea de a fi mântuiți! Nu ar fi spus Domnul ”să nu se piardă” dacă nu ar fi existat posibilitatea pierderii mântuirii; știm că Domnul Isus ar vrea ca TOȚI oamenii să vină la pocăință și să umble cu El până la capăt, la mântuirea viitoare și îi ajută să umble, dar nu îi obligă!
40 Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” – oricine crede să ajungă la mântuirea finală, la viața veșnică viitoare – înseamnă că NU TOȚI vor ajunge la înviere!
41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.”
42 Şi ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: „Eu M-am coborât din cer”?”
43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi – Tatăl îi atrage pe păcătoși nu făcându-le vrăji (ca mama Omida vrăjitoarea), ci prin vestitorii Evangheliei curate (a mântuirii care trebuie dusă practic până la capăt, PRIN FAPTE), prin auzirea Cuvântului. Pe fiul pierdut tatăl nu l-a atras de la distanță, ci fiul care avea voință liberă s-a întors la tatăl!
45 În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine a primit învățătura ca să o trăiască, nu ca să meargă băut la curve cu sola gratia; cei care se pocăiesc își trăiesc practic, PRIN FAPTE, pocăința lor, până la capăt!
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică – cine nu își pune în practică credința lui inițială (de la intrarea în procesul de mântuire) și nu umblă cu Domnul, pe calea mântuirii până la capăt, a crezut degeaba: chiar Ioan ne spune, în (traducerea corectă) Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică – a intrat pe calea mântuirii, în propriul proces de mântuire, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui” – dacă după ce a intrat pe cale, nu ascultă de Domnul, nu umblă cu Domnul, nu TRĂIEȘTE practic, PRIN FAPTELE LUI, a intrat DEGEABA!Domnul Isus ne spune că unii, care s-au lepădat de umblarea cu Domnul, au fost mântuiți DEGEABA (cu mântuirea inițială). / vedeți articol /

Acest articol este un răspuns la delirul unui obsedat blasfemiator, din articolul precedent. Vedem cum ereticii cu mântuirea pe veci falsifică spiritul (conținutul) Noului Testament, ca să le iasă erezia ca fiind reală: Domnul e pâinea vieții, (unii zic și că Tatăl de atrage, adică te obligă la mântuire pe veci), dacă numai crezi ești mântuit fără fapte și nu mai scapi.

   Dacă nu umbli cu Domnul, prin faptele tale (după ce ai crezut), ai fost mântuit inițial DEGEABA!

Fiecare va fi judecat după faptele lui!

Efeseni 5 – este adresată fraților (numiți copii preaiubiți și sfinți, în versetele 1 și 3):
5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu – nu-l ajută teologia iluzorie cu mântuirea pe veci, despre care se potrivește:
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte (numai prin har, numai prin credință etc); căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
7 Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei.
8 Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12 Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.
14 De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.”
15 Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
17 De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18 Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

Ni se spune că unii nu vor avea parte de moștenire, adică nu vor fi în Împărăție deloc – ”mântuiții pe veci” cred că doar moștenirea se poate pierde, nu și mântuirea. În versetul 12 ni se spune că chiar alți oameni îi cunosc – și să nu-i cunoască Dumnezeu?! 13 Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina – și să nu-i cunoască Dumnezeu?! Știm că Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui (și pe cei care doar se pretind ai Lui), după roade (chiar și alți oameni pot să îi cunoască).

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” – altfel dă degeaba din gură cu Solus Christus.

Exodul 32.33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea – doar numele care sunt deja scrise în Cartea Vieții pot fi șterse!

Apocalipsa (Revelații) 20
12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Pentru cei care trăiesc cu impresia că Îl pot înșela pe Dumnezeu (care nu știe ce fac ei, crezându-se mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos cu Numai prin har – dar fără să umble în har, numai prin credința teoretică care este a dracilor și nu mântuie) va fi o mare surpriză la Judecata finală, în vederea locului în veșnicie unde va fi fiecare.

Matei 7
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc – nu le este de folos mântuirea ușuratică, pe veci!
20 Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte – și Dumnezeu îi cunoaște!

Căderea din har: ”dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine” – dacă redevii firesc (la fel ca lumea)

Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – pe acest verset se bazează cei cu mântuirea pe veci ca să zică că ei sunt mântuiți deja pe veci și nici nu mai contează ce fac – nici nu mai vin la Judecată!
Evrei 13.4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari – li se spune fraților, epistolele au fost scrise pentru cei care umblau pe calea mântuirii, nu celor din lume. Și atunci cum nu vor fi ei judecați, nu știe Dumnezeu ce fac ei?!
Că cei care au trecut de la moarte la viață nu vor merge la Judecată se referă la faptul că, dacă umblă cu Domnul până la capăt (din bine în mai bine), nu vor merge ca să fie condamnați, nu că nu știe Dumnezeu ce fac ei!
Romani 11.22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Evrei 10
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? – nu este mântuire pe veci (că ești mântuit și nu mai scapi, nici să vrei). Ai trecut din moarte la viață, dar te poți întoarce la moartea veșnică!

Romani 11.21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine – dacă redevii firesc (la fel ca lumea).

Puii de vipere au vrut să fie mântuiți pe moment pentru veci, numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE

Ioan 1
1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2 El era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el – este greu de crezut că încă mai există înșelați ai satanei, fanatici care propovăduiesc că numai pe unii i-a vrut Dumnezeu pentru pocăință, pe cei mai mulți nu i-a vrut! Adică dacă unii trăiesc în păcat, monstrul numit Dumnezeu / vedeți articolul /  este de vină, că nu i-a vrut la pocăință. Locul unei asemenea erezii este la ospiciu, nu în creștinism!
8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui și rămân în credința care se manifestă practic, cu roade de pocăință!, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu – dacă sunt născuți din Dumnezeu, să rămână în Dumnezeu!

Matei 3
7 Dar când Ioan Botezătorul a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.

De ce i-a numit Ioan Botezătorul pui de vipere pe cei care voiau un lucru bun, să scape de mânia viitoare, adică să fie mântuiți în veșnicie? În versetul 8 ni se spune ce le lipsea: pocăința. Ei ar fi vrut să fie mântuiți (de mânia viitoare, în veșnicie) dar fără să plătească prețul, fără pocăință, fără interes pentru lucrurile de sus, fără să producă roade. Voiau mântuirea ușuratică, credeau că pot obține mântuirea pe moment pentru veci și gata. Nu voiau să plătească prețul pentru mântuirea lor! (Deși Domnul Isus ne învață că sarcina Lui este ușoară.)

1 În vremea aceea a venit şi propovăduia în pustiul Iudeii.
2 Ioan Botezătorul, trimis de Dumnezeu să spună cuvintele lui Dumnezeu, să mărturisească despre Lumină zicea:Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Ca și vechii baptiști (creștini arminiști), Ioan Botezătorul i-a chemat pe oameni la POCĂINȚĂ, nu la mântuire (știm că toți cei care umblă cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt, vor ajunge la destinația fericită, în partea fericită a veșniciei).

Ce vor păți cei care încearcă să Îl înșele pe Dumnezeu:
9 Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” (nu există mântuire prin apartenență). Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam, adică Dumnezeu îi cunoaște pe ai Lui și nu poate fi înșelat!
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc – vedem unde duce mântuirea ușuratică, fără fapte.
11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” Ghinion.

Biblia ne învață că NU EXISTĂ mântuire viitoare, finală, în veșnicia fericită, fără pocăință dusă până la capăt!

Nu ieșiți din învățătura curată a Evangheliei, ca să nu vă pierdeți mântuirea!

2 Ioan (1)
9 Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaş faptelor lui rele.

traducerea BVA
9 Cine nu rămâne fundamentat pe învăţătura lui Cristos ci trece dincolo de limitele ei, nu Îl are pe Dumnezeu. Dar cine rămâne în limitele acestei învăţături, Îl are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine la voi cineva care nu acceptă această învăţătură, să nu îl primiţi în casa voastră şi să nu îl salutați.
11 Pentru că cine îl salută, devine complice cu el la faptele lui rele.

traducerea CV2013
9 Oricine merge prea departe şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura [lui Cristos] Îi are atât pe Tată, cât şi pe Fiu.
10 Dacă vine la voi cineva care nu aduce această învăţătură, să nu-l luaţi la voi şi să nu-l salutaţi,
11 căci cine îl salută se asociază cu faptele lui rele.

traducerea NT-CLV
9 Oricine o ia înainte şi nu rămîne în învăţătura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătură, are atît pe Tatăl, cît şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”*
11 Căci, cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaş faptelor lui rele.
*lit. bucură-te. Este vorba de salutul obişnuit pe vremea Noului Testament.

traducerea (puțin parafrazată) NTÎT
9 Fiindcă dacă o luaţi de capul vostru dincolo de învăţătura lui Cristos, pe Dumnezeu îl veţi lăsa în urma voastră; însă dacă rămâneţi credincioşi învăţăturilor lui Cristos, îl veţi avea şi pe Dumnezeu. Atunci amândoi vor fi ai voştri, şi Tatăl, şi Fiul.
10 Dacă vine să vă înveţe unul care nu crede învăţătura lui Cristos, nici măcar să nu-l poftiţi în casă la voi. Să nu-l încurajaţi defel,
11 fiindcă dac-o faceţi, veţi fi şi voi părtaşi la răutatea lui.

Am arătat că învățătura curată a Bibliei este să umblăm cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, pentru că doar așa vom putea ajunge cu Domnul în veșnicie! Iacov 2 combate credința doar teoretică (fără să faci nimic) care nu mântuie, iar Ioan botezătorul a combătut pe ereticii care se credeau mântuiți pe veci, doar prin apartenență la poporul ales / vedeți articolul / .

Demonii ar vrea să ne înșele, prin lupii răpitori care propovăduiesc erezia nimicitoare a mântuirii pe veci (odată mântuit pe veci mântuit) că cei pe care Dumnezeu i-a ales și i-a obligat la mântuire, nu își mai pot pierde mântuirea. Nu ieșiți din învățătura curată a Evangheliei, ca să nu vă pierdeți mântuirea! Biblia ne învață în textul acesta că nici măcar nu trebuie să avem de-a face (religios) cu cei care propovăduiesc asemenea erezie!

Asemenea oameni sunt împotriva adevărului (înșelători) şi împotriva lui Cristos

2 Ioan (1)
7 … Asemenea oameni sunt împotriva adevărului (înșelători) şi împotriva lui Cristos – au înlocuit obligația umblării cu Domnul până la capăt cu mântuirea pe veci: după ce ai crezut ești mântuit pe veci și poți umbla cu satana, că vei ajunge să fii cu Domnul în veșnicie!
8 Feriţi-vă să nu fiţi ca ei şi să pierdeţi răsplata pentru care şi eu, şi voi am muncit atât de mult. Faceţi totul ca să câştigaţi de la Domnul întreaga voastră răsplată.
(traducerea puțin parafrazată Noul Testament pe Înţelesul Tuturor)

Aici Biblia ne spune că unii oameni (creștini falși) sunt înșelători și antiCriști (fiind ei înșiși în înșelarea demonilor, a căror învățături le propovăduiesc). ”Feriţi-vă să nu fiţi ca ei şi să pierdeţi răsplata pentru care şi eu, şi voi am muncit atât de mult” – nu vă luați după înșelătorii care vor să vă înșele (că Cristos a venit doar pentru cei puțini aleși și ei nu își mai pot pierde mântuirea). Dacă treceți la altă evanghelie (cea care oferă mântuirea iluzorie și ușuratică, fără să mai trebuiască să faci ceva, nici să depui efort, nici să umbli cu Domnul pe calea mântuirii), degeaba ați mai crezut! ”Faceţi totul ca să câştigaţi de la Domnul întreaga voastră răsplată” nu seamănă cu aberația că ești mântuit pe veci și nu trebuie să mai faci nimic (și chiar poți face orice, dacă mântuirea nu ți-o mai poți pierde).

”M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând (practic) în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl”

2 Ioan (1*)
4 M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.
5 Şi acum, te rog, Doamnă (Biserica), nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii!
6 Şi dragostea stă în vieţuirea (umblarea cu Domnul, trăirea) după poruncile Lui – nu seamănă cu învățătura dracilor că cei care se pretind mântuiți pe veci pot face orice, că nu își pierd mântuirea! Ei se cred (pretind) mântuiți pe veci și orice ar face ei, nu își mai pot pierde mântuirea! Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început ”porunca în care trebuie să umblați” este arminism.

Învățătura sănătoasă (curată) pe care am primit-o în Biblie / vedeți versete / și de la înaintașii noștri / vedeți articolul / este că odată ce am intrat (numai prin har, prin credință) pe calea mântuirii, trebuie să rămânem în har și să umblăm practic cu Domnul până la mântuirea finală! Învățătura dracilor că mântuirea ușuratică (teoretică) dintr-un moment este pe veci, orice ar face cei care se cred mântuiți, este opusă Bibliei, creștinismului și religiei baptiste a înaintașilor noștri! Iuda (1).3 Credința curată a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna și nu mai poate fi negată (schimbată) de câte ori un eretic nu vrea să umble cu Domnul pe calea mântuirii, așa că își face propria erezie (cu mântuirea ușuratică, pe veci).

*(Fiind o epistola scurtă, în versiunea tipărită este împărțită doar în versete, fără capitole. Am pus 2 Ioan (1) pentru că în traducerile electronice ale Bibliei apare Capitolul 1.)

Preferăm Originalul, nu falsul satanei (care ar vrea să ne înșele că mântuirea nu se mai poate pierde)

S-a întâmplat că unii hoți au furat tablouri scumpe și ca să nu se vadă lipsa lor, au pus în loc cópii cât mai reușite (dar fără valoare).

1 Ioan 5
9 Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său.
10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.
11 Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.
12 Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.

Pornim de la ultimul verset:
1 Ioan 5.12 Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa (veșnică).
Vedem cine are pe Fiul, în 1 Ioan 3.10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu.
1 Ioan 3.24 Cine împlineşte poruncile Lui rămâne în Cristos şi Cristos în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.
Și mai ales în versetul tradus greșit din Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa eternă; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa (veșnică), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (traducere corectată și modernizată).

Mărturisirea falsă (păgână, anticristică și blasfemiatoare / vedeți categoria / ) a celor care se pretind mântuiți pe veci este că Dumnezeu nu a vrut să îi mântuie pe toți oamenii (ci doar pe unii, deci este un monstru, pentru că pe cei mulți i-a creat pentru chin veșnic fără să îi întrebe măcar ceva / vedeți articolul / ), Jertfa este handicapată (bună doar pentru cei ”aleși”), Duhul îi mântuie cu de-a sila și aceștia nu își pot pierde mântuirea orice ar face ei apoi.
1 Ioan 5.9 Mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său. Dumnezeu a făcut planul prin care să ofere mântuirea tuturor (Tit 2.11-13), Jertfa Domnului Isus este valabilă (eficientă) pentru toți oamenii. Am văzut pe cruce că Dumnezeul creștinilor are o inimă de Tată bun!

Dacă avem originalul, de ce să ne mulțumim cu cópia falsă?

Doar credința trăită practic poate da biruința asupra lumii (felului deșert de gândire și de viețuire al lumii)

1 Ioan 5
3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele;
4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.
5 Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
6 El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu Sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu Sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este Adevărul.
7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.)

3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele;
4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră – în Iacov 2 vedem că doar credința cu fapte (în umblarea noastră pe calea mântuirii) are efect, credința fără fapte este moartă în ea însăși, nu poate produce nimic bun. Mântuirea ușuratică (teoretică, că doar te-ai mântuit și gata) este falsă (iluzorie).
ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră trăită practic, cu fapte (roade vrednice de pocăință)!
7 Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt – Tatăl a făcut planul salvării înainte de facerea lumii, Cristos S-a dat ca o Jertfă de răscumpărare bună și valabilă pentru toți oamenii (harul este oferit tuturor), Duhul Sfânt ne ajută pe calea mântuirii până la capăt, când vom ajunge la Tatăl, în partea fericită a veșniciei.
Câtă deosebire în erezie față de Adevăr: Un dumnezeu monstruos / vedeți articolul / a trimis un cristos ratat (care nu poate mântui decât pe cei puțini) cu o jertfă infectă și defectă (extrem de handicapată), bună doar pentru cei puțini, Duhul Sfânt îi cheamă și obligă pe reformați să fie mântuiți pe veci, apoi caută pe ei prin birturi și pe la curve etc ca să îi ”persevereze în sfințenie”. / Vedeți categoria că această erezie este o blasfemie / . Trebuie să fii debil mintal în înșelarea demonilor ca să crezi asta, odată mântuit pe veci mântuit.

Nu primiți erezia nimicitoare a mântuirii într-un moment, pe veci, pentru că Biblia ne învață altceva: doar credința trăită practic mântuiește!

Dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui, nu în minciunile că mântuirea nu se poate pierde

1 Ioan 5.3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.

Tot felul de mântuiți pe veci (mai ales cei fanatici care delirează necontrolat) ar vrea să ne învețe că odată ce ai venit la mântuire, nu îți mai poți pierde mântuirea, poți face orice (chiar au ajuns să facă avorturi), că Dumnezeu este obligat să te ”persevereze în sfințenie” (adică să te caute permanent la roșcove și porci) / vedeți articolul / .

Biblia ne învață altceva: că trebuie să păzim poruncile lui. Legea harului nu este prostituție spirituală cu demonii în care poți face orice (că Dumnezeu te-a ales și celelalte baliverne), ci umblarea cu Domnul pe calea mântuirii, să nu facem fapte rele și să facem fapte bune. Ai intrat în har, rămâi în har până la mântuirea finală din veșnicia fericită. Poți să pleci din har (care nu este obligatoriu).

Cum deosebim Duhul Adevărului și duhurile rătăcirilor nimicitoare

1 Ioan 4
despre cei care au 3 … duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.
5 Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă – poți merge băut (sau drogat) la curve că mântuirea nu se poate pierde; blasfemiile reformate cu mântuirea pe veci / vedeți categoria / , Dumnezeu este un monstru / vedeți articolul / , odată mântuit pe veci mântuit, mântuirea nu se poate pierde orice ar face cei veniți la mântuire, Biblia minte când spune că mântuirea se poate pierde, / de exemplu articolul / .
6 Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă ascultă ce ne învață Biblia: că trebuie să mergem pe calea mântuirii până la capăt, pentru că doar așa vom ajunge la mântuirea finală. Multe articole din ultimul timp le-am scris bazat pe Epistolele lui Iacov și Ioan (mai este și Apocalipsa), care combat credința fără fapte (și dracii cred și se înfioară, și sunt ei mântuiți?!. Poate doar reformații să creadă așa ceva). / Vedeți articolul / cu ce ne învață Biblia.
cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă – strâmbă Adevărul (ați văzut mai sus într-un link un exemplu despre cum ar vrea să demonstreze că Biblia minte când spune că mântuirea se poate pierde, în Evrei).
Prin aceasta cunoaştem Duhul Adevărului şi duhul rătăcirii – nu va fi pierdere de sufletele lor în focul veșnic, nu vă lăsați înșelați de ei, ca să nu vă ratați veșnicia fericită!

5 Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume – / vedeți categoria / ce au ajuns ei în lume (mai rău ca cei din lume). Mai bine nu ar fi venit la mântuire decât să decadă așa!

Mântuirea ușoară este iluzorie (falsă), pentru că este fără Duhul Sfânt!

1 Ioan 2.29 Dacă ştiţi că El este drept, să ştiţi şi că oricine trăieşte în dreptate este născut din El.
1 Ioan 3.24 Cine împlineşte poruncile Lui rămâne în Cristos şi Cristos în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.

Cei care ne zic erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, pot pretinde că bețivanii, curvarii, scandalagii etc (chiar fac avorturi) care se cred mântuiți pe veci, au Duhul Sfânt? De acea trăiesc în păcat (adică o țin tot păcătuind)? Nu este acesta o blasfemie?

Dacă ei nu (mai) au Duhul Sfânt, cum (mai) sunt aceștia mântuiți (și încă pe veci)?

Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit

1 Ioan 2.29 Dacă ştiţi că El este neprihănit (drept), să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire (dreptate) este născut din El.
1 Ioan 3.7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.
Altă traducere: Dragi copii, să nu vă înşele nimeni: cel care practică dreptatea (cel care face ceea ce este drept), este un om drept, conform modelului oferit de Cristos – nimeni să nu vă înșele cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, că nu mai contează ce faci (fapte rele). Dumnezeu nu poate fi înșelat: doar cine trăiește practic, în viața de zi ci zi, în neprihănire, este neprihănit!
/ Vedeți categoria timpurile mântuirii / . După îndreptățirea numai prin credință (mântuirea la trecut, de la intrarea pe calea mântuirii prin nașterea din nou) trebuie să urmeze îndreptățirea pe care și-o face fiecare creștin, cu faptele lui bune, pășind pe urmele Domnului Isus (mântuirea trăită în prezent), până la ținta noastră, mântuirea finală viitoare. Am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm pe ea, nu ca să ne credem (degeaba) mântuiți pe veci! Nu ca să ne înșelăm singuri și apoi să îi înșelăm și pe alții!

Cum îi deosebește Dumnezeu pe ucenicii Lui de cei ai diavolului (cum îi putem deosebi și noi)

1 Ioan 3
6 Oricine rămâne în El nu o ține tot păcătuind; oricine o ține tot păcătuind nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut – am arătat în / articolul de aici / că se referă la cei care au intrat prin credință pe calea mântuirii (cei născuți din nou).
7 Copilaşilor (în credință), nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit – nimeni să nu vă înșele cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, că nu mai contează ce faci (fapte rele). Dumnezeu nu poate fi înșelat: doar cine trăiește practic, în viața de zi cu zi, în neprihănire (adică își realizează propria îndreptățire cu faptele lui bune, rânduite de Dumnezeu mai dinainte), este neprihănit, îndreptățit cu fapte înaintea lui Dumnezeu!
8 Cine o ține tot păcătuind (am văzut că este vorba despre cei născuți din nou) este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului – Cei care au venit la mântuire (adică au fost născuți din nou, prin credința lor în Jertfa Domnului Isus) dar continuă să păcătuiască (cu voia), sunt îndepărtați de la mântuire, ca și când nici nu ar fi fost mântuiți!
9 Oricine este născut din Dumnezeu nu o ține tot păcătuind, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate să continue să trăiască în păcat, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10 Prin aceasta se deosebesc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.

Nu credeți prostia de erezie nimicitoare propovăduită de fanaticii calviniști care delirează în obsesia lor: că mântuirea nu se poate pierde (că Biblia minte când spune explicit că mântuirea se poate pierde, de exemplu în textele din Evrei 10 / vedeți articolul /  și Evrei 6  și / articolul / ), că mântuirea este obligatorie doar pentru cei aleși care apoi nu și-o mai pot pierde orice ar face ei, care bolborosesc că care este meritul lor în mântuirea lor, că i-a ales Dumnezeu ori s-au ales ei singuri (deși Biblia spune clar să ne ferim de întrebările nebune și nefolositoare ale ereticilor) etc.

Oricine rămâne în El nu păcătuieşte

1 Ioan 3.6 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte – unii cred că nu mai pot păcătui (or fi sfinți și perfecți). Alții pretind că ei pot face orice, că mântuirea nu și-o mai pot pierde (orice ar face și oricum ar trăi ei după ce au venit la mântuire).

În originalul scris în limba greacă, verbul păcătuiește este la timpul prezent continuu, care nu există în limba română.
Traducerea corectă este:
Oricine rămâne în El nu o mai ține tot păcătuind (nu mai continuă să păcătuiască).

Nu este vorba nici că oamenii ar fi perfecți (doar Domnul Isus a fost perfect); nici că putem face orice, că mântuirea noastră nu depinde de noi, așa cum ar vrea să ne înșele cei care se cred mântuiți pe veci.

Cine este născut din El și continuă să meargă cu Domnul, practic, pe calea mântuirii, până la capăt (”rămâne în El” – este vorba despre cei care au venit la mântuire), nu o ține tot păcătuind. Și-a schimbat stăpânul și acest lucru se vede.

Apostolul Ioan ne cere să rămânem în Domnul Isus, ca să nu ne pierdem mântuirea

1 Ioan 2
28 Şi acum, copilaşilor – sunt cei intrați pe calea mântuirii (dar la începutul umblării cu Domnul pe calea mântuirii, care pot fi înșelați mai ușor cu învățături false), rămâneţi în El – este clar că se referă la cei care au venit la mântuire (pentru că doar cei care sunt în Domnul pot să rămână în El), pentru ca, atunci când Se va arăta El:
– să avem îndrăzneală şi,
la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El – cei mântuiți (iertați de trecutul lor și intrați pe calea mântuirii) pot ajunge să fie depărtați de Domnul, să își rateaze mântuirea în veșnicia fericită, adică să își piardă mântuirea.

Test: Îl cunoaştem pe Domnul dacă păzim poruncile Lui, nu dacă ne pretindem mântuiți pe veci

Prima epistolă sobornicească a apostolului Ioan, capitolul 2
3 Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem (adică suntem uniți cu Domnul), dacă păzim poruncile Lui – o învățătură importantă a calvinismului este că Dumnezeu i-a ales numai pe ei și ei nu își pot pierde mântuirea, orice ar face ei apoi. Vedem că sunt doar vise, care nu duc în veșnicia fericită!
4 Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.
5 Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.
6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus degeaba se cred unii baptiști-falși, CdE etc odată mântuiți pe veci mântuiți numai prin credință și gata
7 Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul pe care l-aţi auzit – nu tradiția reformată (calvină și luterană) cu mântuirea falsă pe moment, fără să faci nimic, pentru veci!

Tot în acest capitol, Biblia insuflată de Dumnezeu ne explică de ce unii au renunțat la religia baptistă-creștină pentru o himeră (mântuirea pe veci):

18 Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti (în această categorie intră și lupii răpitori prin care satana încearcă să îi înșele pe creștini): prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
19 Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri – incinerare plăcută în veșnicia rea, așa cum și-au ales-o! Măcar să nu îi mai lase Dumnezeu să înșele pe frați!

Apostolul Ioan condamnă erezia cu mântuirea teoretică (iluzorie) pe veci

Tot felul de baptiști-falși păgânizați ar vrea să ne învețe că odată ce Dumnezeu i-a ales și au fost obligați de Duhul Sfânt să se pocăiască (în harul suveran, arbitrar și irezistibil, învățătură care este o colecție de blasfemii), ei nu își mai pot pierde mântuirea, orice ar face (erezie cunoscută ca odată mântuit pe veci mântuit, perseverența demonică în sfințenie – care numai sfințenie nu este).

Acești păgânizați (care și-au ratat umblarea lor pe calea mântuirii, așa că au trecut la evanghelia-falsă cu mântuirea ușoară, pe veci), ar vrea să fure și altora mântuirea. Nu degeaba spune Biblia despre ei:

Epistola apostolului Iuda, rob al lui Isus Cristos
(1).3 Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.
4 Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos
…. Aceștia sunt
13 nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.

Șmecheria cu mântuirea ușoară, arbitrară, pe moment și pentru veci nu mântuie cu adevărat (este doar o iluzie), așa cum ne spune Biblia:

Prima epistolă a lui Ioan
1.6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim Adevărul – în fața lui Dumnezeu, vrăjeala nu ține! Nu vă lăsați înșelați de păgânii ratați pe care i-a strecurat satana între noi ca să vă ucidă sufletele, după ce și le-au ruinat (pentru vecie) pe ale lor!

Ucenicul Domnului, Ioan, a fost arminist convins: Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre

Precizare: A doua epistolă sau scrisoare a lui Ioan către Biserică este scurtă, de aceea în varianta tipărită nu are capitole. În varianta electronică este pus un capitol.

2 Ioan 1
5. Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii!
6. Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui – nu după erezia nimicitoare că odată mântuit pe veci mântuit! Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.
7. Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! – sau orice învățătură a dracilor, erezie nimicitoare prin care demonii vor să îi înșele pe oameni.
8. Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
9. Oricine o ia înainte (sau în orice altă direcție, se referă la cine iese din învățătura curată), şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos – iese în erezia că ei sunt mântuiți prin harul ieftin și mântuirea ușuratică, numai prin credința teoretică sola fide a dracilor care nu mântuie, numai prin harul în care nu sunt obligați să umble sola gratia, umblă și cu Domnul și cu demonii (care i-au înșelat), că tot în locul bun vor fi în veșnicie, asigurați chiar dacă umblă cu demonii prin solus Christus; învățătura pe care am primit-o este despre umblarea OBLIGATORIE, în har cu Domnul, pe calea mântuirii, până la capăt, altfel mântuirea se pierde, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul – în învățătura arministă, știm că apostolul iubirii, ucenicul Domnului, Ioan, a fost arminist: Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică (intră pe calea mântuirii); dar cine nu-L ascultă pe Fiul (traducerea corectă),adică cine a intrat pe calea mântuirii, dar nu umblă până la capăt cu Domnul PRIN ROADE VREDNICE DE POCĂINȚĂ; PRIN FAPTE, nu trăiește în ascultare de Domnul, nu va vedea viaţa veșnică (în partea fericită a veșniciei), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

  1. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta arministă, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”
  2. Căci cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaş faptelor lui rele.

Nu vă murdăriți să aveți măcar de-a face cu ereticii prin care demonii încearcă să vă înșele și să vă fure sufletele, de la mântuirea finală! Doar cine umblă pe calea mântuirii până la capăt va fi cu Domnul în partea fericită a veșniciei!