Adokimos (pierderea mântuirii)

Am arătat în articolul anterior că în Noul Testament a fost folosit cuvântul dokimos pentru verificarea, testarea, încercarea oamenilor intrați în procesul de mântuire și pentru rezultatul pozitiv.

Pavel folosește opusul acelui cuvânt, adokimos:

1 Corinteni 9
23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (adokimos).

Apostolul Pavel, după convertire, a avut o râvnă la fel de mare ca cea de dinainte, dar direcționată corect:

16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!
19 Căci, măcar că sunt liber faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.
22 Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

și totuși știa că dacă nu va umbla cu Domnul până la capăt, va fi lepădat de la mântuire (nu de la lucrare, știm că dokimos se referă la ajungerea la mântuirea viitoare, finală).

În mod evident, chiar și apostolul Pavel, după toată râvna lui cu care a adus suflete la Domnul, dacă nu ar fi umblat cu Domnul până la capăt, și-ar fi pierdut mântuirea!

”Viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc PRACTIC, PRIN FAPTE, în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”

Continuarea articolului anterior despre folosirea unor versete extrase din context ca să pară reală mântuirea pe veci.

Galateni 2
15 Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
17 Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
18 Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.
19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Am arătat (ținând seama că apostolul Pavel a scris Epistola împotriva iudaizatorilor) că versetul 16 înseamnă:

Galateni 2.16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este îndreptățit, justificat prin faptele (ritualurile) Legii lui Moise, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți, justificați prin credinţa în Hristos (s-au făcut creștini, cu tot ceea ce înseamnă creștinismul, cu umblarea cu Domnul până la capăt), iar nu prin faptele, ritualurile Legii lui Moise; pentru că nimeni nu va fi îndreptățit, justificat prin faptele, ritualurile Legii lui Moise (nu mai trebuie să aducă jertfe de animale etc, nu că nu trebuie să umble practic cu Domnul, în Legea harului, PRIN FAPTE!).

17 dar dacă după ce ne-am făcut creștini și Îl urmăm pe Cristos și căutăm să fim îndreptățiți, justificați în Cristos, ne întoarcem să ținem și părți (ritualuri) ale vechii Legi (numite faptele Legii) care știm că a fost dată pentru cunoașterea păcatului, Legea ne-ar găsi ca păcătoși, Cristos (pe care îl urmăm) ar fi un slujitor al păcatului?

18 dacă mă întorc la Legea veche de care m-am desprins, arăt în acest fel că am călcat Legea veche (când m-am desprins de ea)

21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă îndreptățirea, justificarea (viața veșnică) se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos – nu ar fi fost nevoie să vină Domnul în lume.

Nici vorbă ca Pavel să ne prezinte mântuirea ușuratică, pe veci:

19 … ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte PRACTIC în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc PRACTIC, PRIN FAPTE, în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine – nu prin datul din gură cu solele (numai prin credința netrăită practic, numai prin harul în care nu umblă practic).

S-au făcut creștini și nu mai trebuiau să țină ritualurile (faptele) Legii lui Moise!

”Măreții” mântuiți pe veci scot versete din contextul Bibliei, ca să facă să pară erezia ca reală. De exemplu:

Galateni 2.16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

 

De aici pare reală învățătura dracilor că mântuirea este primită pe veci în momentul în care ai crezut și nu mai scapi nici să vrei.
Dar, dacă citim și alte versete, de exemplu cel anterior:
15 Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri, vedem că nu este vorba despre mântuirea ușuratică, pe veci, cu datul din gură cu solele, ci se făcea trecerea de la primul grup (popor) ales (bazat pe Legea lui Moise cu ritualurile ei, numite ”faptele Legii”), la al doilea grup (creștinii, bazat poruncile Domnului Isus și pretențiile harului / vedeți aici / de umblare cu Domnul până la capăt, cu ajutor de sus) și unii (care ținuseră Legea dată prin Moise de multe generații) credeau că trebuie să țină în continuare părți din ea, iar alții încercau să îi convingă pe creștini să țină și din ritualurile vechi (”faptele Legii”).
11 Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit.
12 În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
13 Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
14 Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri (era vorba despre creștini) să trăiască în felul iudeilor?”
Galateni 2.16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele (ritualurile) Legii lui Moise, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos (s-au făcut creștini, cu tot ceea ce înseamnă creștinismul, cu umblarea cu Domnul până la capăt), iar nu prin faptele, ritualurile Legii lui Moise; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele, ritualurile Legii lui Moise (nu mai trebuie să aducă jertfe de animale etc, nu că nu trebuie să umble practic cu Domnul, în Legea harului, PRIN FAPTE!).
Mesajul versetului era pentru cei din vremea lui Pavel, care au trecut la noua religie (creștinismul), că nu trebuie să mai țină părți ale vechii religii. Acesta este mesajul întregii Epistole, una dintre cele mai folosite ca să facă să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea numai prin datul din gură cu harul, numai prin credința (dracilor, care nu mântuie, ne spune Iacov aici), dar care vorbea împotriva iudaizatorilor!

Ascultarea credinței; Evanghelia adevărată arministă în Epistola către Romani

Știm că Epistola către Romani a fost foarte mult folosită, prin extragerea versetelor din context, ca să pară reală erezia nimicitoare (am văzut practic cum ucide suflete intrate pe calea mântuirii) cu mântuirea pe veci, numai prin datul din gură cu credința teoretică, fără fapte (că ai crezut și ești mântuit pe veci). Dar, dacă vedem pentru ce a primit apostolul Pavel apostolia (la ce lucrare l-a pus Dumnezeu), vedem că nu a chemat pe cei din lume la credința teoretică (care este a dracilor și nu mântuie), ci la umblarea practică, cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTE, în ascultare de Domnul:

Romani 1.5 am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei – adică la trăirea practică, cu Domnul!

Deci, Epistola a fost scrisă și cu scopul de a chema oamenii la TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE, nu la datul din gură cu solele (sola fide a dracilor, sola gratia cu satana și jignirea solus Christus chiar dacă umbli cu demonii, de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde).

Chiar la încheierea Epistolei către Romani, în penultimul verset (26), ni se spune același lucru:

Romani 16
24 Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
25 Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Cristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri,
26 dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului cel veșnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor popoarelor, spre ascultarea credinţei / ca să asculte de credință.

Epistola începe și se termină cu scopul Evangheliei adevărată (care se dovedește arministă): ca să aducă pe oamenii din lume la credința inițială și la ascultare de Domnul!

Puii de vipere vechi (de atunci) și noi (din zilele noastre)

Luca 1
Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul
5 În zilele lui Irod, tetrarhul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din gruparea lui Abia. Soţia lui era dintre fetele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi (neprihăniți) înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără abatere toate poruncile şi toate rânduielile Domnului – în Legea lui Moise.
7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
8 Dar pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul grupării lui,
9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.
10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.
11 Atunci un înger al Domnului i s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.
12 Zaharia s-a înspăimântat când l-a văzut şi l-a apucat frica.
13 Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14 El va fi pentru tine un motiv de bucurie şi de veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.
16 El îi va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17 Va merge înaintea lui Dumnezeu în duhul şi în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor drepţi, ca să gătească Domnului un popor bine pregătit pentru El.
18 Zaharia i-a zis îngerului: Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân şi soţia mea este înaintată în vârstă.
19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

Am putea crede că Nașterea Domnului Isus ne-a adus mântuirea în dar (așa ar vrea să credem cei cu erezia mântuirii pe veci). Dar vedem că înaintemergătorul Domnului Isus, apostolul și ucenicul Ioan, avea rolul să-i întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor drepți (neprihăniți) – deci să aibă înțelepciunea celor sfinți și să umble în ea! Apostolul iubirii, Ioan, nu a dat mântuirea ușuratică, pe veci (orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci, apoi), pentru că trebuia să întoarcă pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, nu numai să dea din gură cu neprihănirea teoretică, numai prin credința teoretică (netrăită practic), care nu mântuie / vedeți Iacov 2 / !

Nu doar că Ioan nu a oferit mântuirea ușuratică, ci fiind un arminist convins (ca toți ucenicii Domnului și ca Domnul însuși), inspirat de Dumnezeu, i-a numit ”pui de vipere” pe fățarnici superficiali care au vrut să fie mântuiți, dar FĂRĂ FAPTE (roade vrednice de pocăința lor) / vedeți articol / .

Încă de dinainte de vestirea nașterii Domnului Isus, îngerul care a vestit nașterea apostolului Ioan, a arătat calea mântuirii ca fiind arministă.

Și o fi fost apostolul Ioan apostolul iubirii, dar dacă nu umbli cu Domnul PRIN FAPTE, respectând poruncile Domnului Isus și pretențiile Legii harului, oricât ai da din gură cu Solele (numai prin har, numai prin credință), tot pui de viperă ești înaintea lui Dumnezeu!

Alegerea individuală este pentru diferite funcții (slujiri) în lucrarea Domnului

Continuarea articolului precedent.

Asistăm la falsificarea sensului (învățăturii sănătoase a) Bibliei prin scoaterea din context a unor versete potrivite pentru erezia nimicitoare. Ni se prezintă alegerea individuală (personală, nominală) ca fiind pentru mântuire, dar ea este pentru diferite slujiri în lucrarea Domnului.

Galateni 1
15 Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale
16 să descopere în mine pe Fiul Său (ca urmare a râvnei trăită practic, PRIN FAPTE, pentru Dumnezeu, în Legea veche), ca să-L vestesc între Neamuri
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi

Galateni 2
7 Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur
8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor

Din nou, vedem clar că alegerea individuală a unor oameni a fost pentru lucrarea Domnului, fiecare corespunzător cu însușirile puse de Dumnezeu în el (de la naștere). În Galateni 2 nu ni se spune că cei doi apostoli au fost aleși de Dumnezeu pentru mântuire (iar cei mulți nu au fost aleși), ci a fost ales fiecare separat (individual) pentru părți ale lucrării, potrivite cu însușirile fiecăruia.

Același lucru (alegerea pentru lucrare) ni se prezintă și în Romani 1.1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu.
Deci în aceste două epistole (Romani și Galateni), folosite mult ca să pară reală învățătura dracilor cu mântuirea ușuratică, pe moment și care nu se poate pierde (pe veci), nu ni se prezintă alegerea individuală pentru mântuire (care fiind întotdeauna la plural, se referă la al doilea grup, creștinii, nu la indivizi separați!), ci alegerea separată (personală, individuală) pentru diferite funcții potrivite cu însușirile puse de Dumnezeu în fiecare om, în lucrarea Domnului!

Intri pe calea mântuirii prin credință, dar apoi trebuie să umbli PRACTIC cu Domnul, PRIN FAPTE, până la capăt

Galateni 1
6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.
7 Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
8 Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
9 Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

În vremea aceea, iudaizatorii încercau să îi facă pe cei intrați pe calea mântuirii (pe creștini) să țină și părți ale vechii Legi, de parcă umblarea cu Cristos nu ar fi fost suficientă pentru ajungerea la Premiul alergării.

11 Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească;
12 pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
13 Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea;
14 şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.
23 Bisericile auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.”

Era oarecum de înțeles că unora le-a venit foarte greu să renunțe la părți ale Legii vechi (numite ”faptele Legii”), fiind obișnuiți să țină Legea de multe generații; iar apostolul Pavel combate aceasta pentru că a urmat orbește vechea Lege până ce Domnul Isus i s-a arătat și l-a adus la creștinism și pentru că avea rude care țineau vechea Lege. Vedea cum rudele lui țineau ritualurile (numite faptele Legii) și nu renunțau la ele. S-o fi întâlnit cu ei când duceau jertfe la Templu.

Galateni 5
1 Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei – renunțați la toate ritualurile (faptele) vechii Legi, care aparține trecutului!
2 Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic – dacă vă întoarceți la ținerea Legii dată prin Moise, renunțați la credința în Isus (la creștinism, la umblarea cu Domnul până la capăt)
3 Şi mărturisesc iarăşi, încă o dată, oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea – pentru că se întoarce sub autoritatea și puterea Legii vechi
4 Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege – dacă vă întoarceți la Lege, intrați sub puterea ei, v-aţi despărţit de Hristos – renunțați la creștinism; aţi căzut din har – și cum nu există cădere din har?
5 Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.

Am auzit pe un eretic cum zicea că nu trebuie să faci fapte pentru mântuire, ca să nu cazi din har. Apostolul îi combătea pe iudaizatori, astăzi câți mai aduceți jertfe de animale la Templu? Cât de redus mintal de înșelarea demonilor să fii, ca să confunzi ritualurile (numite faptele) Legii cu faptele din umblarea cu Domnul, cu Duhul Sfânt?!

Apostolul Pavel le-a scris celor de atunci că dacă se întorc la Legea veche, ies din Legea nouă (din creștinism). Dacă ei nu cred că Cristos nu poate să-i mântuie (de aceea țineau și părți din Legea veche), atunci nici nu poate (pentru că nu Îl iau în serios pe Domnul). Acum pe cine mai vedeți că ține părți din Legea dată prin Moise? Cât de rupt de realitate să fii ca să confunzi ritualurile (numite faptele) Legii vechi cu alergarea pentru Premiu, PRIN FAPTE, respectând poruncile Domnului Isus?!

Apostolul Pavel încerca să îi convingă pe cei din vremea lui să renunțe să mai țină părți ale Legii vechi (numite faptele Legii) pentru umblarea cu Domnul, cu ajutorul Duhului sfânt:

16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi, ca consecință, nu veți mai împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – numai cei  mântuiți pe veci pot face orice
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – solele mântuirii ușuratice nu duc la mântuirea finală viitoare!

Galateni 5.5 Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihăniriinu așteaptă prin credința dracilor, sola fide, ieftinirea curvelor, băuturii, drogurilor, avorturilor, că sunt mântuiți pe veci și nu își mai pot pierde mântuirea (nu există cădere din har – doar din ”harul” fals nu există cădere).

Eretici mântuiți pe veci ar vrea să ne înșele (demonii prin ei) că numai dacă ții fapte (ritualuri) ale Legii vechi, ieși din har, dar dacă o ții tot cu satana și te pretinzi mântuit prin Cristos, nu ieși din har.

Apostolul Pavel le cere primilor creștini să nu se întoarcă spre ținerea ritualurilor vechii Legi (numite faptele Legii), ca să nu iasă din har (din creștinismul adevărat al umblării cu Domnul) și spune că credința în Isus mântuie – este credința trăită PRIN FAPTE, prin roade vrednice de pocăință, altfel se poate pierde – vezi Galateni 5.21 de mai sus.

Deci apostolul Pavel, ca și ucenicul Ioan, oferă mântuirea (inițială) prin credință, dar apoi credința în Isus trebuie TRĂITĂ practic, PRIN FAPTE, ținând PORUNCILE lui Isus, în umblarea cu Isus până la capăt, altfel NU vei ajunge cu Isus în veșnicie:

Galateni 6
7 Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.

Și Ioan, ucenicul Domnului, a fost arminist – a oferit mântuirea inițială, dar a pretins umblare cu Domnul în ascultare de Domnul, altfel ai intrat degeaba pe calea mântuirii

Așa cum apostolul Pavel a fost arminist, și ceilalți apostoli au fost arminiști.

În Evanghelia după Ioan, capitolul 3, Nicodim Îl întreabă pe Domnul Isus cum se poate naște cineva din nou și Domnul Isus îi spune:

Ioan 3
14 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21 Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui.
36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu ascultă de Fiul (perseverează în neascultare) nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Versetele cu credința sunt folosite ca dovadă (falsă) că mântuirea este numai prin credință, de către cei cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Iar cei cu doctrinele dracilor (de la Dort) folosesc versetul 35 ca să arate că pe cei aleși (în suveranitate arbitrară, întâmplătoare – ce suveranitate o mai fi aia?!) de monstrul numit Dumnezeu / vedeți articol despre monstru / sunt mântuiți pe veci și atât (apoi pot face orice cu satana, că nu mai scapă de mântuire).

Șarpele a fost înălțat de Moise ca cei din poporul lui Dumnezeu, care au păcătuit și au fost pedepsiți de Dumnezeu, să poată fi vindecați, dacă se uitau la șarpe. Acest text este folosit de ereticii cu mântuirea pe veci ca să arate că mântuirea este pe moment, pentru veci și atât. Dar în continuare, în versetul 36 ni se spune că cine nu ascultă de Fiul (asemănător cu ”continuă să păcătuiască” din Evrei 10.26), degeaba a intrat pe calea mântuirii (prima parte a versetului 36) și a fost mântuit inițial. Dacă după ce a venit la pocăință și, ca urmare a credinței inițiale a fost mântuit inițial, a fost născut din nou de sus (despre aceasta era întrebarea lui Nicodim), a primit Duhul Sfânt (asemănător cu Evrei 6. 4 și 5) și viața veșnică, dacă nu umblă cu Domnul în ascultare de Domnul, nu va ajunge să primească viața veșnică la Judecata finală, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el și în partea rea și nefericită a veșniciei!

Asemănător cu apostolul Pavel, și Ioan oferă mântuirea inițială prin credința inițială, dar aceasta este doar mântuirea inițială (la timpul trecut) și care trebuie să fie urmată de umblarea cu Domnul (în procesul de mântuire este mântuirea la timpul prezent). Și Ioan precizează că fără umblarea în ascultare de Domnul, ai fost mântuit inițial degeaba și nu vei ajunge la mântuirea viitoare finală/ vedeți texte scrise de Ioan în care pretinde umblare cu Domnul până la capăt, altfel mântuire inițială se pierde / .

Mântuirea inițială se poate pierde – ”El ne-a mântuit” poate fi degeaba!

2 Timotei 1
1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus,
2 către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus, Domnul nostru!
3 Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.
4 Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.
5 Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută – nu superficială (sola fide, sola gratia), ca vopseaua proaspătă dată peste rugina veche!, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.
9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
10 dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.

În versetul 9, El ne-a mântuit se referă la intrarea pe calea mântuirii; după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii – Dumnezeu a ales existența celui de-al doilea grup, creștinii (după ce primul grup va fi dat faliment). / vedeți despre predestinare / 

2 Timotei 3
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – cu învățăturile dracilor cu solele care dau mântuirea pe veci, FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință!
14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

Chiar în aceeași epistolă, Pavel îi spune lui Timotei (care era deja intrat în procesul de mântuire , El ne-a mântuit din textul de sus) că Biblia îl învață cum să ajungă la mântuirea finală viitoare și vedem din / textele scrise în Biblie de apostolul Pavel / cum se ajunge la mântuirea finală – doar prin umblarea continuă cu Domnul, până la capăt, altfel mântuirea inițială se poate pierde!

Dacă ar fi fost adevărat că El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii se referă la mântuirea pe moment, pentru veci, nu ar mai fi scris despre ajungerea la mântuirea finală și că mântuirea se poate pierde, de exemplu:

Romani 11
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – credința din versetul 20, dacă nu este trăită prin fapte, nu mântuie! Versetul 22 ne asigură că mântuirea inițială se pierde!

Dacă căutăm în Biblie adevărul, nu mai rămâne NIMIC din teologia cu mântuirea pe veci. Nu credeți minciunile diavolului cu mântuirea numai prin credință, numai prin har, fără FAPTE, pe veci, ca să nu vă pierdeți mântuirea!

Credința în Isus trebuie trăită practic!

Apostolul Pavel a predicat credința în Isus și această credință trebuia trăită practic, pentru că doar cine umblă cu Domnul până la capăt va putea ajunge la Premiul alergării / am pus aici texte scrise de apostolul Pavel / .

Și atunci, de ce a scris despre ”credința în Isus” ca fiind mântuitoare? Trebuie să vedem situația de atunci: unii credeau în Baal și își trăiau practic credința. Oamenii credeau în mulți zei și idoli și își puneau în practică acele credințe (nici ei nu erau superficiali ca unii dintre cei care se pretind mântuiți pe veci!): duceau jertfe zeilor la templele lor, se închinau, se rugau zeilor cu credința că vor fi ajutați de zei. Nici măcar păgânii nu erau așa superficiali, să zică că sunt mântuiți pe veci! Erau multe credințe trăite practic și Pavel a vrut să îi convingă pe oameni să renunțe la credința în Legea ritualurilor dată prin Moise și la credințele păgâne (trăite practic) pentru credința în Isus. A vorbit despre credința în Isus ca să o poată deosebi de celelalte credințe (care toate erau trăite practic, fiecare își trăia credința lui: aveau temple, erau aduse jertfe etc). Dar aceasta nu înseamnă că credința teoretică în Isus mântuie și gata, ci că trebuie trăită practic, prin FAPTE! A încercat să-i facă pe cei de atunci să renunțe la credințele lor pentru credința în Isus.

Chiar Pavel scrie despre înțelepciunea dată de Biblie și care duce la mântuire, prin credința în Isus (nu în Baal, Astarteea, Moise etc), în 2 Timotei 3 se vede clar că pentru apostol, mântuirea este un proces care va duce la mântuirea finală viitoare; nu zice nicăieri că este mântuit pe veci și atât!
13 Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi – mântuirea numai prin har, numai prin credință, pe veci (aceasta este cea mai mare înșelare a demonilor)
14 Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat;
15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos IsusPavel nu l-a considerat pe Timotei (care era intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire) ca fiind deja mântuit pe veci! Biblia ne învață să umblăm practic cu Domnul, prin FAPTE, această umblare duce la mântuirea viitoare, finală ( vedeți categoria / Timpurile mântuirii / ). Biblia ne dă înțelepciunea (ne învață) să umblăm cu Domnul, vedeți că nu scrie că ești mântuit pe veci, într-un moment când ai crezut, pe veci!

Este evident că scrierile apostolului Pavel oferă o credință în Isus care trebuie trăită practic, nici vorbă de ușurătatea spirituală a mântuirii pe veci, cum ar vrea ”mântuiții pe veci” să ne facă să credem!

Mântuirea ca un proces, prezentată de apostolul Pavel, care a fost martirizat pentru trăirea practică, PRIN FAPTE, nu pentru datul din gură cu ”numai credința”

Apostolul Pavel a combătut continuarea ținerii ritualurilor, în timpul când se făcea trecerea de la Legea veche (cu faptele Legii) la Legea nouă, bazată pe credința în Isus (creștinismul). Acum, care dintre noi mai ține ritualurile vechii Legi (dată prin Moise)?! A combătut lipsa credinței totale în Isus (a celor veniți la pocăință) și în iertarea prin Jertfa Domnului Isus, deoarece unii credeau că trebuie să facă ”faptele Legii” pentru iertare. Apostolului îi părea rău și că ai lui au rămas în împietrire față de Isus, continuau să aducă jertfe în Legea veche (de aceea scrie împotriva ”faptelor Legii”). A fost adept plin de râvnă al Legii, dar în urma unei descoperiri divine, s-a făcut creștin și a vrut să îi convingă pe cei din vremea lui, chiar pe rudele lui, să treacă la creștinismul deplin (să nu mai țină nimic din vechile ritualuri, combătute ca fiind ”faptele Legii”), nu că acum nu mai trebuia să facă fapte corespunzătoare noii religii, creștinismul, în care au intrat. Combătea continuarea ținerii (măcar parțiale) a vechii Legi, nu combătea umblarea cu Domnul în creștinism! Știm că în Epistola către Galateni îi combătea pe iudaizatori (care au vrut să-i convingă pe creștini să țină părți (ritualuri numite ”faptele Legii) ale Legii vechi, nu combătea umblarea cu Domnul PRIN FAPTE.

Chiar apostolul Pavel a combătut credința ușuratică, fără trăirea cu Domnul PRIN FAPTE, a scris să harul adevărat biblic are mari pretenții de la noi, pentru mântuirea noastră (Tit 2.11-14), chiar în Epistola către Romani (folosită pentru minciuna ereziei nimicitoare cu mântuirea pe veci) combate mântuirea ușuratică, pe veci, în mai multe texte, chiar a scris textele din Evrei 6 și 10 despre pierderea mântuirii – am pus aici articole cu texte scrise de Pavel, care a pretins umblare cu Domnul până la capăt, altfel mântuirea se poate pierde (vedeți de ce era arminist convins, ca Domnul Isus și ucenicii, care nu au dat oamenilor mântuirea ușuatică). Învățătura sănătoasă (Tit 2.1) a apostolului Pavel, inspirat de Dumnezeu, scrisă în Biblie, este arminismul – este blasfemiator și jignitor să zici că Domnul și ucenicii au oferit mântuirea ușuratică, pe veci, chiar dacă cei care se pretind mântuiți pe veci umblă cu demonii (prin sola satana)! Biblia trebuie citită toată, nu extrase versete din context. Despre pierderea mântuirii ne asigură apostolul Pavel și în Epistola către Romani:

Romani 11
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

Nu îi credeți pe cei prin care demonii încearcă să vă înșele că mântuirea este numai prin credință, pe veci, vedeți că apostolul Pavel a combătut această învățătură a dracilor!

Saul din Tars a avut mare râvnă pentru Domnul, PRIN FAPTE, dar direcționată greșit (prin Legea veche) și datorită râvnei PRIN FAPTE (nu numai a credinței teoretice), Domnul Isus i s-a arătat (mare har!) și i-a spus să se facă creștin – adică i-a redirecționat râvna PRIN FAPTE spre creștinism, și a devenit apostolul Pavel. A fost martirizat pentru trăirea cu Domnul, prin FAPTELE LUI, nu pentru ”numai credința” dracilor sola fide, sola gratia!

”Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” nu justifică mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credința în care să nu umbli! (5)

În vremea când apostolul Pavel scria cărțile care apoi au devenit părți ale Noului Testament, încă nu era cunoscut termenul de creștin, nu se știa ce înțeles are: evreii nu au avut interes să facă reclamă bună creștinilor (ei au intrat în împietrire față de Domnul), iar pentru păgâni și agnostici, Isus era ca toți ceilalți zei păgâni. Nu i-a interesat să afle ce înseamnă acest nume, care se pare că a fost dat ucenicilor prima dată de păgâni.

Pentru evrei, ca fost ținător plin de râvnă al Legii vechi (cu ritualurile ei) și pentru că îi părea rău de ei, printre care erau și rudele lui, Pavel le spune să nu mai țină vechile ritualuri (numite faptele Legii) și să se facă creștini. Cristos oferă tot ce este necesar pentru umblarea cu El, prin Duhul Sfânt trimis de sus.

Pentru păgâni și atei (din celelalte neamuri, Pavel devenise apostol al celorlalte popoare), mesajul era același, să se facă creștini.

Pentru cei care, sub influența iudaizatorilor, au început să țină ritualuri ale Legii vechi (numite faptele Legii), apostolul Pavel le spune să renunțe la ele (la aceasta se referă apostolul în Galateni, nu că nu trebuie fapte pentru mântuirea ta!). Și în Vechea Lege, oamenii au trebuit să facă FAPTE (ritualurile) ca să ajungă la mântuirea finală (viitoare), și în Noua Lege trebuie FAPTE, dar acum avem ajutor de sus.

Deci, indiferent din care categorie făcea parte temnicerul din Filipi, mesajul apostolului Pavel a fost să devină creștin, el și ai lui! Iar creștinismul lui Pavel (arminist, ca ceilalți apostoli) era să trăiască practic credința în Isus, prin FAPTE, în umblarea lui cu Domnul până la capăt, / vedeți aceasta din texte scrise de apostolul Pavel / .

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea – trecutul lui şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor:

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – apostolul Pavel nu se pretindea mântuit pe veci, așa că nu călca pe drumul la birt, nu pe urmele curvelor, nu la desfrâul lumii, sola satana gloria!

Nu primiți și nu trăiți erezia nimicitoare a mântuirii pe veci!

Ce înseamnă mântuirea prin credința în Isus a apostolului Pavel

Nu apăruse încă termenul de creștinism (ucenici Domnului încă nu se numeau creștini) și apostolul Pavel a folosit ”credința în Isus în loc de creștinism, ca să-i cheme pe evrei și chiar pe rudele lui, la creștinism. Dar acest creștinism nu avea nimic fals, ușuratic, că ești mântuit numai într-un moment, pentru veci – vedeți ultimele linkuri din articolul precedent aici.

Ce înseamnă mântuirea fără faptele Legii a apostolului Pavel

V-am pus (în articolele precedente) texte din Biblie în care am arătat că apostolul Pavel nu a intenționat să dea mântuirea ușuratică, numai prin credința netrăită practic, pe veci și gata, poți umbla cu satana, că de mântuire nu mai scapi.

Și atunci, de ce zice despre credința în Isus? Pentru că încă nu apăruse numele de creștin și creștinism (chiar dacă păgânii au dat numele de creștini ucenicilor, în Antiohia, încă nu se știa ce sens are, pentru ei Isus era un zeu ca toți ceilalți). Când a scris despre mântuirea fără fapte se referea la faptele (ritualurile Legii) vechi, cu care cei din poporul lui (primul popor ales) erau obișnuiți de multe generații. Probabil s-a întâlnit cu rude de sânge care duceau animale să fie sacrificate la templu, pentru iertarea păcatelor – de aceea vorbește despre iertarea prin Jerfa Domnului Isus; alții au avut aceeași râvnă pentru Dumnezeu, în vechea Lege, cum a avut chiar el înainte de convertirea lui, alții țineau cu strictețe părticele din Legea veche care credeau că le vor da mântuirea prin apartenență (dădeau zeciuială din fiecare fir de mărar, dar fără faptele profunde care să însoțească umblarea lor cu Domnul) etc. Pe toți aceștia și pe creștinii care au reînceput să țină părți ale vechii Legi (datorită influenței iudaizatorilor) și pe cei care poate nici nu au renunțat în totalitate la vechile ritualuri, Pavel a încercat să îi convingă să renunțe la ele (de aceea vorbește împotriva faptelor Legii vechi).

Aceasta se vede bine și aici (ca și în alte texte):

Romani 9
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt – după convertirea lui, îmi este martor,
2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! – țineau Legea veche, cu faptele (ritualurile ei) de mult timp, de multe generații, ei chiar aveau o istorie lungă (dar ratată) a umblării în Legea veche și le era greu să renunțe la măreața lor tradiție strămoșească. Pe aceia a încercat apostolul Pavel să îi convingă să renunțe la istoria lor, la Legea strămoșească (care i-a și făcut speciali, puși deoparte printre și dintre toate popoarele păgâne din jur, numai ei au avut lucrurile pomenite în versetul 4, dar era vremea să renunțe la ele ca să devină creștini. Vedem că în versetul 5 îi duce unde voia să ajungă și în alte texte, la Cristos!

La aceasta se referă aici:

Romani 9
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă – unii au început să facă parte din al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii!
31 pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta – au intrat în împietrire față de Cristos.

Deci nici vorbă ca Pavel să ofere mântuirea ușuratică, fără fapte, ci le spunea că faptele (ritualurile) Legii vechi nu îi mai puteau mântui (puterea Legii vechi expirase pentru cei întorși la Cristos), dar fusese dată o altă posibilitate de mântuire – credința în Isus – era foarte vizibil că apostolul Pavel le oferea posibilitatea convertirii la creștinism (aceasta era ”credința în Isus”), nu convertirea la datul din gură cu solele, dar fără FAPTELE corespunzătoare umblării cu Domnul în creștinism. Apostolul Pavel a cerut umblare serioasă cu Domnul, în Legea harului / vedeți articol cu texte / și nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci, prin credința fără fapte! Vedeți categoria cu pretențiile apostolului Pavel pentru mântuire.

Apostolul Pavel a încercat să îi convingă pe ai lui să treacă la creștinism! (nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci)

Romani 11
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Romani 9
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,
2 că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Apostolul Pavel, după ce a trecut la creștinism, a înțeles că mântuirea nu (mai) putea fi obținută prin ținerea ritualurilor (faptele Legii) vechi, ci prin umblarea cu Domnul în creștinism, practic, PRIN FAPTE, de aceea scrie despre credința în Isus. ”Fără fapte” se referă la încetarea ținerii faptelor (ritualurilor) Legii vechi, nu că creștinismul oferă mântuirea ușuratică, pe veci, orice ar face cei care se pretind mântuiți pe veci.

Versetele din textul de sus din Romani 11 (vedeți și acest articol), am arătat că era vorba despre trecerea mântuirii de la primul popor ales la al doilea:

5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă a evreilor, cei din primul grup ales (rânduit, predestinat) de Dumnezeu datorită unei alegeri prin har – Dumnezeu a ales existența celui de-al doilea grup, prin harul Lui (care ne ajută să ne mântuim, nu dă mântuirea obligatorie), rămășița sunt evreii care s-au făcut creștini (în timp ce marea majoritate au intrat în împietrire față de Isus)

6 Şi dacă este prin har – pentru cei trecuți la creștinismul trăit practic, atunci nu mai este prin fapte (ritualurile vechi ale Legii) – el, Pavel, care ținuse cu multă râvnă faptele (ritualurile) Legii vechi, încearcă să îi convingă să treacă la creștinism – de la ținerea Legii vechi cu ritualurile ei (numite faptele Legii), la creștinismul bazat pe credința în Isus – știm că se referea la întreagă necesitatea umblării cu Domnul până la capăt / vedeți articol cu texte scrise de Pavel /, nu la mântuirea ușuratică și superficială cu sola fide, sola gratia, pe moment pentru veci; altminteri, harul n-ar mai fi har – în Legea harului, oamenii primesc complet ajutor de sus în umblarea lor cu Domnul. Dacă continuă să țină ritualurile vechi (Legea veche), harul (Legea nouă) nu îi poate ajuta la mântuirea lor. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă – încerca să îi convingă pe evrei să nu mai țină vechea Lege, că nu mai au nevoie să țină nici măcar părți ale ritualurilor vechi, pentru că în creștinism (noua Lege, a harului) au tot ce au nevoie! De aceea a scris despre iertarea prin Jertfa Domnului Isus, o dată pentru totdeauna, ca să înțeleagă cei din acea vreme, obișnuiți cu ritualurile Legii vechi, că acum pot avea iertarea prin Jertfa Domnului Isus și să renunțe definitiv la aducerea jertfelor de animale.

7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat – cei puțini care au trecut la creștinism; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” – chiar până în zilele noastre, ca urmare a împietririi lor

Apostolului îi părea foarte rău pentru cei din poporul ales, mai ales pentru rudele lui, care nu au trecut la creștinism, ca să poată fi mântuiți (ca urmare a umblării lor, în har, cu Domnul până la capăt), așa cum scrie în al doilea text de sus, din Romani 9. Știa că doar trecerea la noua religie (creștinismul) îi poate mântui, de aceea scrie despre credința în Isus (înțelegea prin aceasta întreg creștinismul, obligația umblării cu Domnul până la Premiul ceresc!).

Vedea cum evreii (poate chiar rude ale lui) continuau să aducă jertfe la templu, cei mai cu râvnă țineau cu disperare ritualurile (faptele Legii) vechi, aproape toți încăpățânându-se să nu Îl cunoască pe Domnul și puterea Învierii Lui și știa că doar întoarcerea lor la Cristos îi făcea să intre în procesul de mântuire. Dar nu putea să facă o oprire, de câte ori a scris despre credința în Isus și să prezinte de fiecare dată creștinismul (întreg ansamblul umblării cu Domnul, prin FAPTE), am scris aici de ce. ”Credința în Isus” era credința care produce fapte (trăită practic, prin FAPTE), vedem și din alte texte scrise de apostolul Pavel (din linkul de mai sus). Cei care falsifică înțelesul Bibliei scoțînd versete din context, vor avea mai multă condamnare în partea rea și chinuitoare a veșniciei, scrie în Apocalipsa 22.18-19. Dar noi, care vrem să vedem învățătura completă și adevărată a Bibliei, vedem versetele în context și împreună cu toată învățătura creștină, în ansamblul ei. Dacă facem asta, vedem că apostolul Pavel făcea trecerea de la primul popor ales de Dumnezeu la al doilea, după falimentul primului; deci de la credința în ritualurile (numite faptele Legii) vechi la credința în Isus, trăită practic, PRIN FAPTE!

Trecerea de la ritualurile Legii vechi la noua Lege (bazată pe credința în Isus, în Jertfa Lui) în Evrei 10. Cu cât mai aspră va fi pedeapsa (condamnarea)!

Evrei 10
1 În adevăr, Legea veche, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
2 Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
3 Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
4 căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8 După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Legea veche),
9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
11 Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,
12 El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu
13 şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi doar cât timp umblă cu Domnul, dacă umblă!
18 Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat – se făcea trecerea de la Legea veche cu faptele (ritualurile) Legii, la Legea nouă, bazată pe credința în Isus dar care TREBUIE TRĂITĂ PRACTIC, PRIN FAPTE, că altfel nu vei ajunge la mântuirea finală viitoare / vedeți Timpurile mântuirii / . (versetele de mai jos, începând cu 26)
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt (Sfânta Sfintelor)
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El – calea mântuirii (umblarea cu Domnul în procesul de mântuire), prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21 şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.
23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim (o ținem tot păcătuind) cu voia, după ce am primit cunoştinţa Adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc veșnic care va mistui în partea rea și cinuitoare a veșniciei pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă – dacă ieși din ascultarea de Domnul, de sub Legea harului, treci înapoi sub autoritatea de condamnare a Legii vechi (nu există altă Lege), pe mărturia a doi sau trei martori.

Jertfa Domnului Isus îți poate fi de folos doar ca să umbli și cât timp umbli cu Domnul!

29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele Legământului, cu care a fost sfinţit degeaba dacă nu umblă până la capăt cu Domnul, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis ÎN LEGEA VECHE: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu după Legea veche care nu a mântuit pe nimeni, la judecata finală (primești ce ai urmat).

Cu cât mai mare (aspră) condamnare spre veșnicia rea!

Cum mint mântuiții pe veci: numai prin har, fără FAPTE. Despre ce este vorba cu Dumnezeu este Stăpân să aleagă, Se îndură de cine Îi place; alegerea prin har, nu prin ritualurile fostei Legi

Continuarea articolului anterior, unde v-am pregătit înțelegerea versetului din Romani 11.6:

Romani 11
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă – a dat norocul peste mântuiții pe veci cu așa minune de verset? Dacă căutăm să înțelegem despre ce este vorba, norocul lor se topește!
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Ca să înțelegeți că atunci s-a făcut trecerea de la primul grup ales (bazat pe ținerea ritualurilor Legii vechi, numite faptele Legii), la al doilea grup (bazat pe credința în Isus, cu obligația trăirii practice, PRIN FAPTE), vedeți aici / categoria despre confuzia alegerii / .

Am mai arătat cum cei care se pretind ”mântuiți pe veci” extrag versete din context ca să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci (am văzut că ucide suflete intrate pe calea mântuirii). Să vedem despre ce este vorba în text: am arătat în articolul precedent că apostolul Pavel ar fi vrut ca ai lui (cei din poporul lui) să fie mântuiți, despre ei scrie în capitolele 9, 10, 11.

Romani 9
3 Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
4 Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
5 patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Scriu colorat cu mov pentru lucrurile care au ținut de vechea Lege (dată prin Moise) și cu verde despre noua Lege, ca să puteți urmări trecerea de la prima la a doua.

În Romani 9 scrie cum mântuirea a trecut de la ei (primul grup ales de Dumnezeu) la neamuri (creștinii, al doilea grup ales) – faptul că Dumnezeu este Stăpân să aleagă se referă la această trecere (ei se știau de multe generații poporul ales, dar Dumnezeu a fost atunci Stăpân să aleagă al doilea grup era foarte greu de crezut pentru unii dintre ei, obișnuiți cu ținerea Legii dată prin Moise, cu faptele = ritualurile ei, că s-a trecut la altă Lege). Dumnezeu se îndură de cine-I place – am arătat că nu este arbitrar (să aleagă pe cei puțini pentru mântuire), ci este vorba despre faptul că în vremea apostolului Pavel, se făcea trecerea de la primul grup (după falimentul lor în umblarea cu Domnul), la al doilea grup (la care a trecut îndurarea lui Dumnezeu, după ce a fost mult timp la primul grup). Apoi:

Romani 9
30 Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă;
31 pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceastapentru că au continuat să țină Legea veche cu ritualurile ei, chiar după terminarea ei

versetul 30 Neprihănirea prin credință se referă la posibilitatea mântuirii (nu la mântuirea obligatorie, într-un moment, pe veci și atât) prin umblarea cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul), PRIN FAPTE / vedeți articole / ! Am arătat și în articolul anterior, și / aici / , că apostolul Pavel era foarte serios în pretențiile pentru mântuire – mântuirea este prezentată ca un proces, o alergare după reguli pentru Premiul ceresc (arminism). Apostolul le prezenta celor din vremea lui trecerea de la Legea ritualurilor (numite ”faptele Legii”) la Legea nouă, bazată pe credința în Isus și pe Jertfa Lui – se referă doar la credința trăită PRIN FAPTE!

versetul 31 cei de sub Legea lui Moise nu au putut fi mântuiți prin acea Lege, deoarece firea lor pământească nu i-a ajutat și le-a lipsit harul (ajutorul de sus în umblarea lor cu Domnul, până la capăt) și au continuat să țină ritualurile Legii vechi, chiar dacă se făcea trecerea la Legea nouă!

În Romani 10, apostolul reia dorința de mântuire a evreilor:

1 Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.
2 Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere – nu au înțeles (priceput) că deja se trecuse de la Legea lui Moise (a ritualurilor) la Legea nouă!
3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu – nu au vrut să treacă la noua Lege, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi– au continuat să respecte (să țină) Legea veche, chiar și după expirarea ei, nu au înțeles că Dumnezeu le-a dat o Lege nouă, de folos pentru mântuirea lor! şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu – prin Legea nouă, nu au intrat sub autoritatea ei (nu s-au supus ei)
4 Căci Hristos (cu tot ceea ce se înțelege Legea nouă cu FAPTELE EI, roadele vrednice de pocăință, obligatorii pentru mântuire) este sfârşitul Legii vechi, cu ritualurile (faptele) ei vechi, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea să poată intra pe calea mântuirii ca să umble cu Domnul, nu să se creadă mântuit pe veci numai prin credința dracilor, netrăită practic – vedem foarte clar că apostolul Pavel făcea trecerea de la Legea veche (a ritualurilor) la Legea nouă (bazată pe credința în Isus, dar care TREBUIA trăită practic, PRIN FAPTE, ne-a scris tot Pavel, în Evrei 10.20 pe calea mântuirii, iar dacă renunți la umblarea cu Domnul, este valabil ce scrie în versetele 26-31 unde este descrisă pierderea mântuirii!).
9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit – făcea trecerea la Legea nouă, bazată pe credința în Isus și trăirea practică prin FAPTE!
10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire – la mântuirea inițială, se intră în procesul mântuirii – nu se sare direct la Finiș!
11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” – dacă se oprește numai la credință, va fi dat de rușine (zăcând băut prin șanțuri etc cu sola fide, sola gratia; sola satana gloria pentru așa credință netrăită practic)
13
Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” – Pavel scrie în Tit că harul oferă mântuirea tuturor, nu numai celor aleși nominal de Dumnezeu pentru mântuire!
Romani 11
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har – primul popor ales a intrat în împietrire (ca urmare a împietririi lor), rămășița se referă la unii evrei (puțini), care atunci au trecut la Legea nouă (a harului) și s-au făcut creștini
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte prin ritualurile Legii, le spune astfel că nu mai trebuie să țină Legea veche!; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte prin ținerea ritualurilor Legii lui Moise (jertfirea animalelor și celelalte), nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta pentru că au continuat să respecte Legea veche, iar rămăşiţa aleasă a căpătat – este vorba despre puținii evrei care s-au făcut creștini – au intrat în al doilea grup ales de Dumnezeu; pe când ceilalţi au fost împietriţi
În versetul 5 ne spune în mod foarte clar că dintre cei din primul grup (evreii), există unii care au trecut în al doilea grup, creștinii – au trecut de la Legea veche, cu faptele (ritualurile) Legii, la trăirea cu Domnul PRIN FAPTE, în Legea nouă (a credinței care TREBUIE trăită practic)!

Apostolul Pavel nu știa de mântuirea numai prin har, numai prin credință, pe veci! Asigurarea pierderii mântuirii

Epistola către Romani, alături de cea către Galateni, sunt cele mai folosite pentru falsificarea sensului (înțelesului) Bibliei, ca să pară reală erezia nimicitoare cu solele și mântuirea pe veci. Dar am comentat în / categoria aceasta că apostolul Pavel nu a oferit mântuirea pe moment pentru veci / și găsiți și articole în care am comentat Epistola către Romani, vedeți acolo Romani 9, 10 și 11 și despre ce este vorba în realitate în versetele despre alegere, în care este clar că Pavel nu a oferit mântuirea ușuratică, pe veci (ci dimpotrivă, era arminist! și dă învățătura că vei fi în veșnicie cu cel pe care l-ai urmat aici pe pământ) și versetele folosite pentru erezie sunt extrase din context și li se dă un alt înțeles.

Romani 8
1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului – doar pentru cei care umblă cu Domnul nu este osândire (condamnare), nu pentru cei care se cred mântuiți pe veci numai prin credință, numai prin har și care au fost numiți în Biblie (inspirată de Dumnezeu) ”pui de vipere”, ”morminte văruite” zugrăvite pe dinafară dar FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință = morți spiritual în conținut, cu credința dracilor care nu mântuie (ni se spune în Iacov 2).
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii dacă și cât timp umbli în această Lege, cu Duhul Sfânt care te ajută, până la capăt!
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă veșnică şi pace cu Dumnezeu.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună – degeaba dau unii din gură cu mântuirea pe veci numai prin har, numai prin credință (este a dracilor și nu mântuie!)
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – dacă și-a alungat Duhul Sfânt primit, prin întoarcerea spre preocupările lumii!
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi – textul nu oferă mântuirea numai prin credință, ci mântuirea la timpul prezent prin FAPTE (în procesul de mântuire), extrem de condiționată de umblarea PRIN FAPTE cu Domnul, călăuziți, încurajați, ajutați, energizați de Duhul Sfânt (acest ajutor este harul, care nu ne mântuie în final, ci ne ajută să umblăm cu Domnul, ca să ajungem să fim mântuiți în viitor, în partea fericită a veșniciei). De asemenea, Romani 6.16 / vedeți articol / spune că vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Și atunci, cum de unii trăiesc cu impresia că apostolul arminist Pavel oferă mântuirea pe veci? De exemplu, Romani 11.6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Am arătat că chiar și copiii de clasa a treia sunt învățați să extragă ideile principale din text / vedeți articol / , să vadă despre ce este vorba, să facem și noi la fel: în Romani 9 este vorba despre Avraam și primul grup (popor) ales de Dumnezeu (apostolului Pavel îi părea rău de cei din poporul lui), aceeași părere de rău o găsim și în Romani 10, apoi face trecerea de la Legea veche (care nu i-a mântuit pe ai lui) la Legea nouă, bazată pe credința în Isus (împreună cu alte texte, vedem că apostolul Pavel nu a oferit mântuirea numai prin credință, vedeți textul de mai sus). Întreagă Legea harului trebuie trăită practic / vedeți câteva din pretențiile Legii harului / , nu poți fi mântuit numai prin credința inițială (prin care ai primit mântuirea inițială, la timpul trecut / Vedeți categoria Timpurile mântuirii / ). În Romani 11, în versetele 5 și 6 vedeți articolul următor  / ni se spune că o rămășiță a evreilor (de atunci) sunt mântuiți prin har, nu prin fapte – se referă la faptele Legii evreiești (ritualurile Legii vechi). Câțiva evrei (care făceau parte din primul grup ales de Dumnezeu), care nu au fost mântuiți prin Legea veche, datorită râvnei lor pentru Dumnezeu (Pavel a avut foarte multă râvnă), au ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu și să intre în noul grul ales (creștinii). Tot despre evrei este vorba și începând cu versetul 25, și anume despre o altă rămășiță, cei care vor fi mântuiți la sfârșitul vremurilor. Deci despre ei a scris aici apostolul Pavel, pentru că voia ca și ei să fie mântuiți (dar mântuiți nu puteau fi decât prin Legea harului, bazată pe credința în Isus – de aceea vorbește despre mântuirea prin credința în Isus – nu ar fi putut să povestească în fiecare loc despre întraga învățătură despre mântuire, din lipsă de spațiu în Noul Testament / vedeți articol / ).

Ca să nu credem în mântuirea ușuratică, numai prin credință, pe veci, tot în capitolul 11 din Epistola către Romani, apostolul Pavel ne prezintă pierderea mântuirii / vedeți articol / :

Romani 11
13 V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea
14 şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei.
15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate (primul popor ales, care a falimentat în umblarea lor cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat), şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic (neamurile = păgânii), ai fost altoit în locul lor (al doilea grup ales, creștinii) şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18 nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu – mântuirea se poate pierde!

Doar ereticii au găsit în scrierile apostolului Pavel mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, apoi poți umbla cu demonii, fiind mântuit pe veci, orice ai face. Sola satana nu mântuie! Asigurarea dată / ca și aici / este de PIERDERE A MÂNTUIRII!

Apostolul Pavel nu a prezentat mântuirea pe veci

Vedeți aici categoria cu texte din Biblie, în care nici apostolul Pavel, nici alți scriitori ai Bibliei nu au oferit mântuirea pe veci, numai prin har, numai prin credință, ci au pretins umblare cu Domnul, până la capăt, pentru ajungerea la mântuirea viitoare finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei.

Ucenicul Ioan ne vorbește despre pierderea mântuirii

Ioan 3
14 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea (ca Legea veche, dată nu pentru mântuire, ci pentru cunoașterea păcatelor), ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine (după ce a crezut) nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (a crezut degeabă, FĂRĂ FAPTE) – am putea crede că ucenicul Domnului, Ioan, ne dă mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci și nu mai scapi, orice ai face. Se făcea trecerea de la Legea veche la Legea nouă, bazată pe credința în Isus, iar iertarea este prin Jertfa Domnului, de aceea Ioan ne scrie despre șarpele înălțat de Moise (ca urmare a neascultării celor din poporul ales de Dumnezeu, Dumnezeu a trimis șerpi veninoși împotriva lor, iar cine a fost mușcat putea scăpa dacă se uita la șarpe). Crezi în Isus și ești scăpat din păcat, născut din nou de sus, primești Duhul Sfânt care să te ajute în umblarea ta cu Domnul – Biblia nu ne oferă mântuirea ușuratică, știm că cei din poporul ales au fost de multe ori loviți de Dumnezeu, ca urmare a altor neascultări, iar șarpele lui Moise nu i-a mai ajutat (nici nu l-au mai avut)! Să dea Ioan mântuirea numai prin credință?! Nu, nici vorbă (tocmai el i-a numit pui de vipere pe cei care au vrut mântuirea ușuratică sola fide / vedeți articolul / )! Ca să nu existe posibilitatea să trăiască cineva cu impresia mântuirii pe veci, apostolul Ioan precizează în versetul 36 (traducerea corectă): 36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine (după ce a crezut) nu-L ascultă pe Fiul nu va vedea viaţa veșnică, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (a crezut degeabă, FĂRĂ FAPTE, fără umblare cu Domnul până la capăt).

Apostolul Ioan scrie despre credința care mântuie, dar este vorba despre intrarea pe calea mântuirii, intrarea în procesul de mântuire. Ca să nu existe confuzii, precizează că dacă cel care a intrat pe calea mântuirii, nu umblă cu Domnul PRIN FAPTE, în ascultare de Domnul, nu va fi cu Domnul în final.Vedeți Timpurile mântuirii /

”Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” nu justifică mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credința în care să nu umbli! (4)

Am scris aici, aici și aici despre falsificarea sensului (conținutului, învățăturii adevărate, sănătoase și arministe) Bibliei prin extragerea unor versete din context (nici nu se poate combate Adevărul în alt fel) ca să facă să pară erezia mântuirii pe veci reală.

Apostolul Pavel i-a spus teminicerului cuvintele din versetul din titlu, dar știm că apostolul ne-a prezentat întreg planul mântuirii Faptele apostolilor 20.27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces / vedeți Timpurile mântuirii / . Ce învățătură ne-a vestit apostolul Pavel vedem / în acest articol cu text din Biblie/ , și / în alte articole cu texte din Biblie / : că harul ne învață să o rupem cu lumea și să trăim cu Domnul, că mântuirea se poate pierde, că procesul de mântuire este o alergare după reguli pentru Premiul ceresc, mântuirea viitoare, cu Domnul în veșnicie! Vedeți aceste articole, sunt bazate pe texte scrise de apostolul Pavel, care tocmai mântuire ușoară, numai prin har, numai prin credință, NU NE-A OFERIT.

Am arătat în al doilea articol din cele trei din primele linkuri de sus, că nu puteau scrie în Noul Testament toate lucrurile, pentru că nu ar fi încăput, mai ales că învățătura despre procesul de mântuire, s-ar fi repetat. Dar cunoaștem învățăturile sănătoase date de apostolul Pavel temnicerului, sunt aceleași învățături profund arministe din textele lui! A stat la masă cu temnicerul și ai lui și știm râvna apostolului Pavel ca să facă ucenici adevărați ai Domnului, deci sigur le-a dat și lor aceste învățături arministe!

Și în plus, apostolul Pavel le-a spus să nu se întoarcă la preocupările lumii, ca să nu își piardă mântuirea inițială, / vedeți text / și textele despre pierderea mântuirii inițiale din Evrei 6 și Evrei 10 (scrise tot de apostolul Pavel)!

Crede în Domnul Isus … dar apoi neapărat să umbli cu Domnul / vedeți lista cu lucrurile de făcut / (scrisă de apostolul Petru, și el arminist), pentru că altfel îți pierzi mântuirea inițială (degeaba ai crezut) și nu vei ajunge la premiul alergării!

Cele două epistole, Romani și Galateni, folosite cel mai des pentru mântuirea pe veci, nu o oferă

Ereticii cu mântuirea pe veci se folosesc (la pachet) de Epistola către Romani și de Epistola către Galateni ca să dea iluzia că mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credință, numai prin har, este reală. Am arătat că în Epistola către Romani, Pavel nu oferea mântuirea ușuratică / vedeți articole / , să vedem ce ne spune în Galateni. Folosesc culorile: mov pentru vechea Lege (bazată pe ritualurile numite ”faptele Legii”) și verde pentru Legea nouă:

Evanghelia după Luca 15.2 Şi fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta (Isus) primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.”

În Fapte 10.9 și în continuare, ni se spune cum apostolul Pavel a început vestirea Evangheliei către neamuri, considerați până atunci ca necurați (păcătoși, chiar au fost numiți așa de Pavel), ca urmare a ieșirii din termenul de valabilitate a Legii lui Moise – de zeci de generații, cei din fostul (până atunci) popor ales trăiau sub Legea lui Moise, obișnuiți cu ritualurile ei (să cumpere animale pe care să le aducă a jertfe etc), dar acum se făcea trecerea de la Legea veche (cu ritualurile ei, numite ”faptele Legii”) la Legea harului în care TREBUIE să umbli, ca să poți ajunge la mântuirea finală.

Galateni 1
6 Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.
7 Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.
8 Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
9 Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!
10 Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.

Ce evanghelie au vrut să propovăduiască? Vedem în continuare că era vorba despre iudaizatori, care i-au îndemnat pe creștini să țină și părți ale Legii vechi (ieșită din perioada de valabilitate):

Galateni 2
1 După paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.
2 M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
3 Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur
4 din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie;
5 noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

Era vorba despre cei care nu credeau că credința în Isus poate să-i mântuie, ci vroiau să se întoarcă spre Legea dată prin Moise. Libertatea în Cristos nu înseamnă că cei intrați pe calea mântuirii pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea, ci la scăparea de sub robia și condamnarea vechii Legi (care știm că a fost dată ca să condamne păcatul, nu a mântuit pe nimeni).

12 În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
13 Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
14 Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?” – expirase deja Legea dată prin Moise, nu mai trebuia ținută!
15 Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele (ritualurile) Legii vechi, ci numai prin credinţa în Isus Hristos – numai prin credința în Isus însemna că nu trebuiau să mai țină ritualurile (numite ”faptele Legii”) vechi, nu că nu trebuie să umble cu Domnul Isus PRIN FAPTE / vedeți articol / , am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.
17 Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!

19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu – nu ca să poată fi bețivan curvar drogat etc, pe deplin asigurat în Cristos cu solus Christus!
20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine – nu se credea mântuit pe veci, în mod ușuratic! Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine – apostolul Pavel își TRĂIA PRACTIC, PRIN FAPTE, credința. Mântuirea lui era profund arministă.
21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Galateni 3
1 O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
2 Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele (ritualurile) Legii vechi aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei?
3 Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească? – ei au acceptat oferta lui Dumnezeu, s-au întors la Dumnezeu, au intrat în starea de har (au început prin Duhul, adică au primit Duhul Sfânt, corespunzător noii Legi) și nu aveau nevoie de Legea veche ca să-i mântuiască (știm că pe cei de sub vechea Lege, firea pământească nu i-a ajutat, nici nu i-a lăsat să țină perfect Legea, ca să poată fi mântuiți)

13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul (condamnarea și robia) Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” –
14 pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam ( / vedeți articol cu Avraam, cel apreciat de Dumnezeu PENTRU FAPTELE lui / ) să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.

Este mult prea clar că se făcea trecerea de la Legea dată prin Moise (Legea ritualurilor, numite și ”faptele Legii” vechi) la Legea harului în care TREBUIE să umbli, bazată pe credința în Isus (cu care TREBUIE să umbli, prin FAPTELE tale, altfel ajungi să fii numit ”pui de viperă” / vedeți articol / și nemântuit pierdut pe veci / vedeți articol / ). După mult timp de ținere a ritualurilor Legii vechi, apostolul Pavel a înțeles că a fost dată o nouă Lege și a încercat să îi convingă pe cei intrați pe calea mântuirii că Legea veche a ieșit din termenul de valabilitate (împreună cu faptele ei, ritualurile) și Noua Lege nu avea nevoie de ritualurile (”faptele Legii”) vechi, pentru că unii erau foarte legați de obiceiurile (tradițiile) din Legea veche. Dacă se întorceau la ritualurile (”faptele”) vechi, însemna că și-au părăsit credința în Isus – de aceea insistă împotriva ”faptelor Legii” vechi și pentru ”credința în Isus” – dar se referea la credința TRĂITĂ practic, PRIN FAPTE, de exemplu vedeți textul cu roșu de mai sus  / și articolele de aici /.

Timpurile mântuirii – mântuirea ca proces în cărțile Bibliei scrise de apostolul Pavel

Reiau textele din Biblie din ultimul articol, ca să vedem și în ele că mântuirea este prezentată ca un proces, ca o umblare cu Domnul până la capăt, o alergare după reguli, pentru Premiul ceresc. Am arătat aici cum apostolul Petru a prezentat mântuirea ca pe un proces și pentru că scrierile apostolului Pavel sunt folosite în mod fals ca să pară adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, să vedem timpurile mântuirii și aici.

Folosesc scrisul colorat ca să fie cât mai vizibile timpurile mântuirii:
– mântuirea la trecut (am intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire)
– trecut și prezent,
– mântuirea la prezent (umblăm PRIN FAPTE cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, în text se vede sfințirea realizată prin Duhul Sfânt, suntem călăuziți, ajutați, energizați de Duhul Sfânt în această umblare!)
– mântuirea viitoare (vom fi izbăviți de mânia lui Dumnezeu!)

  • vedem și pierderea mântuirii.

Faptele apostolilor 20
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor – pentru că nu a fost lup răpitor, nu a propovăduit mântuirea pe veci!
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii, apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) PRIN FAPTE, până vei ajunge la mântuirea finală viitoare / vedeți Timpurile mântuirii / .
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor ridica din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor – mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, pe moment pentru veci, care nu se poate pierde (sola gratia, sola fide, asigurat în Cristos dacă ai crezut numai pe moment, dar nu umbli cu Domnul)!
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi – doar dacă umblați în Cuvânt, nu în învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru
1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o – Evanghelia arministă a OBLIGAȚIEI umblării cu Domnul, până la capăt, în har (nu cu lumea, că ești deja mântuit pe veci), pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut / vedeți articol cu pierderea mântuirii și text /

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – nu calcă pe urmele celor care fac avorturi, sunt bețivani, curvari, drogați, mântuiți pe veci FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință, fără să umble cu Domnul până la capăt!

Tit 1
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – nu cu credința dracilor
2 în speranța vieţii veşnice – în speranța că dacă umblă cu Domnul, în har, practic, PRIN FAPTE, va ajunge să fie mântuit în final, cu Domnul în locul bun pregătit, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – mântuirea ușuratică, pe veci, nu este învățătura sănătoasă, ci este a dracilor și nu mântuie! Vedem care este învățătura sănătoasă predicată de apostolul Pavel, în Biblie:
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.
Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, – este vorba despre intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială (la timpul trecut), nu întreg procesul de mântuire!
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi ca urmare nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege – care condamnă păcatul
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – nu-i mântuie numai harul, numai credința fără FAPTE, fără pocăință trăită până la capăt!
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt, în vederea rodirii și a coacerii roadelor, mântuirea voastră / articol cu text din originalul Bibliei / , cu frică (fobie, spaimă) şi tremur de groază de pierderea mântuirii / articol cu text din original /, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea / vedeți articol /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin credință poți intra pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, dar apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vei putea ajunge la mântuirea viitoare finală, în partea fericită a veșniciei (versetul 11):
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – aceasta nu este mântuirea ușuratică, pe moment și atât!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos – se cred mântuiți în Cristos dar fără să umble cu Cristos, ci numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința netrăită practic!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ – în opoziție cu Coloseni 3.primele versete
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Pentru că voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă – ce SĂ FACI ca să ajungi să fii mântuit în final:
5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului – nu este mântuire pe veci, numai prin credința netrăită prin fapte, numai prin har (fără să umbli în har)

Biblia ne învață cum putem ajunge să fim mântuiți în final – texte scrise de apostolul Pavel

Cei cu mântuirea pe veci (care nu se poate pierde) se folosesc în special de Epistola apostolului Pavel către Romani, ca să ne înșele (demonii prin ei) cu mântuirea lor falsă. Dar, cum toată Biblia este inspirată de Dumnezeu, să vedem și texte din alte cărți, în care apostolul Pavel ne spune cum este mântuirea ca un proces:

Faptele apostolilor 20
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu – tot planul de mântuire, adică mântuirea ca un proces: ai intrat pe calea mântuirii, apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) PRIN FAPTE, până vei ajunge la mântuirea finală viitoare – / vedeți Timpurile mântuirii / .
28 Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor – mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credință, care nu se poate pierde (sola gratia, sola fide, asigurat în Cristos dacă ai crezut numai pe moment, dar nu umbli cu Domnul)!
31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi – doar dacă umblați în Cuvânt, nu în învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică, pe veci

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru
1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o – Evanghelia arministă a OBLIGAȚIEI umblării cu Domnul, până la capăt, în har (nu cu lumea, că ești deja mântuit pe veci), pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut – / vedeți articol cu pierderea mântuirii și text /

1 Corinteni 11.1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos – nu calcă pe urmele celor care fac avorturi, sunt bețivani, curvari, drogați, mântuiți pe veci FĂRĂ FAPTE, fără roade vrednice de pocăință, fără să umble cu Domnul până la capăt!

Tit 1
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu – cei care au intrat în al doilea grup ales de Dumnezeu, creștinii / vedeți articol / şi cunoştinţa adevărului care este potrivit cu evlavia – nu cu credința dracilor
2 în speranța vieţii veşnice – în speranța că dacă umblă cu Domnul, în har, practic, PRIN FAPTE, va ajunge să fie mântuit în final, cu Domnul în locul bun pregătit, promisă mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; –
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă – mântuirea ușuratică, pe veci, nu este învățătura sănătoasă, ci este a dracilor și nu mântuie! Vedem care este învățătura sănătoasă predicată de apostolul Pavel, în Biblie:
2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.
3 Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine,
4 ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii;
5 să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi
7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie,
8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi.
9 Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba,
10 să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.
Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, – este vorba despre intrarea în procesul de mântuire, mântuirea inițială (la timpul trecut), nu întreg procesul de mântuire!
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Filipeni 2
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt, în vederea rodirii și a coacerii roadelor, mântuirea voastră / articol cu text din originalul Bibliei / , cu frică (fobie, spaimă) şi tremur de groază de pierderea mântuirii / articol cu text din original /, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea / vedeți articol /
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin credință poți intra pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, dar apoi trebuie să umbli cu Domnul până la capăt (versetul 10), pentru că doar așa vei putea ajunge la mântuirea viitoare finală, în partea fericită a veșniciei (versetul 11):
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – aceasta nu este mântuirea ușuratică, pe moment și atât!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos – se cred mântuiți în Cristos dar fără să umble cu Cristos, ci numai prin harul în care nu trebuie să umble, numai prin credința netrăită practic!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile – doar pe cei care vor ajune la mântuirea finală, prin FAPTELE lor în umblarea lor cu Domnul!

Unde vedeți mântuirea ușuratică, pe moment (că doar crezi), pentru veci?! Nicăieri aici, ca nicăieri în Biblie!

În Epistola lui Pavel către Romani s-a făcut trecerea de la Legea veche la Legea nouă, nu se oferă mântuirea ușuratică, pe veci

Această Epistolă este cea mai folosită carte din Biblie de către ereticii cu mântuirea pe veci numai prin credință, numai prin har, ca să facă să pară erezia ca fiind reală. Dar am arătat că apostolul Pavel făcea trecerea de la ritualurile (faptele) Legii dată prin Moise la faptele Legii harului, bazată pe credința în Isus. Nici vorbă de mântuire ușuratică (numai că ai crezut și ești mântuit pe veci), ci apostolul precizează că numai credința (cu care ai intrat în procesul de mântuire) nu te mântuie FĂRĂ FAPTE, fără să umbli cu Domnul până la capăt! Am arătat în articolele trecute aceast lucru, cu texte din Romani.

În plus, apostolul Pavel vorbește împotriva mântuirii numai prin credință, numai prin har, fără fapte, fără umblarea cu Domnul până la capăt și în alte cărți, de exemplu vedeți  categoria / PRETENȚIILE LEGII HARULUI PENTRU MÂNTUIREA NOASTRĂ / .

Ni se zice de către mântuiții pe veci că apostolul Pavel a susținut mântuirea iluzorie sola fide, sola gratia – incredibil (pentru ei), dar apostolul Pavel a susținut arminismul, obligația umblării cu Domnul, în har, PRIN FAPTE, până la capăt, pentru că doar așa putem ajunge la Premiul ceresc al alergării!

Majoritatea textelor care susțin obligația umblării cu Domnul PRIN FAPTE sunt scrise de apostolul Pavel, începând cu Faptele (nu vorbele inutile cu credința teoretică) apostolilor (care au umblat cu  Domnul)! Prezentarea mântuirii prin credință, prin har s-a referit doar la intrarea pe calea mântuirii (mântuirea inițială), nu la ajungerea la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE!

Apostolul Pavel prezintă mântuirea arministă, condiționată de umblarea cu Domnul, prin FAPTE, și în Epistola către Romani

Romani 6
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? – da, pentru cei mântuiți pe veci
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? – cei care se pretind mântuiți pe veci, nu mai pot pierde nimic (cred unii)
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? – apoi chiar dacă umbli cu demonii, care te-au înșelat cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde, totuși vei fi cu Domnul?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă – am intrat pe calea mântuirii ca să umblăm cu Domnul până la capăt, în ascultare de El
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui – mântuirea este EXTREM de condiționată!
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Cei care se pretind mântuiți pe veci văd în Epistola către Romani cheia mântuirii ușuratice, numai prin credință (este a dracilor și nu mântuie), a harului (în care nu TREBUIE să umbli prin faptele tale), dar vedem că apostolul Pavel le explica că s-a făcut trecerea de la mântuirea prin ritualurile Legii vechi (numite ”faptele Legii”) la mântuirea prin credința în Isus (de la Legea dată prin Moise la Legea dată prin Isus), credință care trebuie trăită practic, PRIN FAPTE!

Harul nu îndreptăţeşte păcatul
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum – ba da, dacă mântuirea nu se poate pierde!
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?apostolul Pavel ne prezintă două căi: una care duce la chinul veșnic și una care duce în locul pe care ni l-a pregătit Domnul (știm că toți oamenii au pregătite două locuri, unde sunt doi stăpâni diferiți și că fiecare om va fi cu cel pe care l-a urmat). Dacă te-ai crezut mântuit pe veci, numai prin credința inițială, fără fapte, și nu ai continuat să umbli cu Domnul până la capăt, ai intrat degeaba în procesul de mântuire.

/ Vedeți aici încă un articol pe această temă /

Epistola apostolului Pavel nu justifica mântuirea ușuratică pe veci, ci ne arată că mântuirea este extrem de condiționată și ușor de pierdut. Cum poate să te mântuiască harul, dacă nu rămâi în har?!

Apostolul Pavel NU a oferit mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credință, fără fapte; ci prin trăirea practică a credinței, prin fapte. Trăirea în păcat, a celor intrați pe calea mântuirii, nu îi va duce în veșnicia cu Domnul! Asigurarea pierderii mântuirii

Continuarea articolului trecut.

Apostolul Pavel le vorbește tuturor fraților, celor mântuiți cu mântuirea inițială (intrați în procesul de mântuire prin acceptarea ofertei lui Dumnezeu, prin credința inițială):

Romani 1
1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
5 prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,
6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.
7 Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi

Romani 6
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum – ba da, dacă mântuirea este pe moment, pentru veci
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte veșnică, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire, dreptate, justificare? Întoarcerea la traiul în păcat (că ești mântuit pe veci), mai cu Dumnezeu, mai cu lumea, înseamnă să te întorci în robia (slujirea) primului stăpân (cel viclean, care te înșeală prin lupii răpitori că mântuirea nu ți-o poți pierde și că este FĂRĂ FAPTE,  FĂRĂ umblare cu Domnul până la capăt).

Nici vorbă ca apostolul Pavel să ne prezinte în Epistola către Romani posibilitatea mântuirii ușuratice, pe veci, că ești mântuit din momentul în care ai crezut și nu mai scapi, orice ai face!

1 Corinteni 1
1 Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten,
2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi – nu chemați să fie bețivani curvari drogați, mântuiți pe veci cu sola satana, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru se adresează fraților, celor intrați prin credința inițială pe calea mântuirii și care TREBUIE să umble cu Domnul, până la capăt, dacă vor să ajungă să fie mântuiți în final.

Dimpotrivă, asigurarea dată fraților (celor care au intrat pe calea mântuirii) este că dacă nu trăiesc pratic credința, PRIN FAPTE în ascultare de Domnul, au intrat degeaba în procesul de mântuire (degeaba au crezut inițial), că nu vor fi mântuiți în final:

1 Corinteni 15
1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi primit-o în care aţi rămas,
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o; altfel, degeaba aţi crezut – cum ne-a predicat-o (în Biblie): prin ascultarea de Domnul (textul de sus), nu prin trăirea în păcat, că mântuirea nu se poate pierde! Mântuirea predicată de apostolul Pavel a fost PRIN FAPTE!

/ Vedeți alt articol despre Asigurarea pierderii mântuirii, cu text /

Apostolul Pavel NU a fost lup răpitor cu mântuirea pe veci. Cui slujești, cu acela vei fi! Doar umblarea în ascultare de Domnul duce la mântuirea finală viitoare!

Lupii răpitori prin care satana încearcă să ne fure mântuirea adevărată (arministă) pentru mântuirea ușuratică, pe veci, care nu se poate pierde, se folosesc de epistola apostolului Pavel către Romani ca să pară că învățătura dracilor este reală. Dar eu am găsit scris altceva:

Romani 6
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum – ba da, dacă mântuirea este pe moment, pentru veci (deja ești asigurat pe veci numai prin datul din gură cu credința fără să o trăiești practic, FĂRĂ FAPTE) și nu mai ai ce pierde; asigurat în Cristos chiar dacă umbli și cu demonii
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte veșnică, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire, dreptate, justificare?

Pavel a vrut să combată legea veche, dată prin Moise, a ritualurilor (de aceea scria despre ”faptele Legii” – ritualurile Legii vechi) în care a crezut până atunci și au crezut și ai lui, pentru că se făcea trecerea la noua Lege, a harului (cu credința în Isus și umblarea cu El, până la capăt); nu că acum mântuirea a devenit ușuratică (prin datul din gură cu credința dracilor, fără FAPTE). A vorbit despre mântuirea prin credință, adică prin credința în Domnul Isus, și știm bine că s-a referit la credința trăită practic, PRIN FAPTE, de exemplu:

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit – Pavel nu se pretindea mântuit pe veci numai prin har, numai prin credință; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isusa intrat în propriul proces de mântuire ca să umble până la capăt cu Domnul (vedem că mântuirea inițială trebuie urmată de procesul de mântuire)
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus – pentru că doar dacă umblă cu Domnul, la finalul procesului de mântuire va ajunge la Premiul ceresc, mântuirea viitoare, cu Domnul.

Nu există în scrierile apostolului Pavel (nici în Epistola către Romani) mântuirea ușuratică, numai prin har, numai prin credința dracilor, pe veci: dimpotrivă, mântuirea ne este prezentată ca un proces în care credința în Domnul Isus trebuie trăită practic, până la capăt, PRIN FAPTE! Să nu confundăm faptele (ritualurile) legii vechi cu faptele Legii harului, obligatorii pentru ajungerea la mântuirea finală, cu Domnul în veșnicie.

Din textul de sus, vedem în Romani 6.16:

  • sunteţi robii aceluia de care ascultaţi – aici pe pământ îți alegi Stăpânul, și cu cel pe care l-ai ales și l-ai urmat (slujit) vei fi în veșnicie – nu degeaba se spune Cui ai slujit, cu acela vei fi!

– că doar trăirea în ascultare de Domnul va duce la mântuirea finală: ascultare, care duce la neprihănire, dreptate, justificare – după ce ai intrat pe calea mântuirii (în procesul mântuirii), mântuirea ți-o faci prin faptele bune (și fără fapte rele), în ansamblul umblării cu Domnul, cu ajutor de sus.

Minte Biblia sau mint ereticii? Mântuirea este numai prin justificarea prin credință, fără fapte, fără sfințire?

Încă un verset scos din Biblie separat, prin care cei cu mântuirea pe veci încearcă să își facă erezia să pară reală: Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – dacă nu trece de bunăvoie sau prin alunecare înapoi la lume, la moartea veșnică, cum ne spune tot Domnul Isus în Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul (nu umblă practic cu Domnul prin FAPTE) nu va vedea viaţa veșnică (nu va ajunge la mântuirea finală, viitoare), ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

2 Corinteni 5
5 Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
6 Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul –
7 pentru că umblăm prin credinţă (vedeți lista cu lucruri de făcut dacă vrei să ajungi la mântuirea viitoare) cu ajutorul Duhului (acest ajutor este harul), nu prin vedere – încă un verset care se pare că ar vrea să ne zică că putem fi mântuiți numai prin credință și atât (cu credința numai teoretică în Domnul poți umbla practic cu demonii, că mântuirea nu ți-o poți pierde). Dar umblăm se referă la FAPTE (trăim practic credința), nu la datul din gură cu ”numai credința”!
9 De aceea ne şi silim (ne străduim, depunem efort) să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă – adepții mizeriei de erezie nimicitoare cu mântuirea pe veci pretind că ei sunt mântuiți numai prin credință; este bine să fie sfinți, dar aceasta nu contează cu adevărat pentru mântuire (că mântuirea nu este prin fapte, prin meritele oamenilor)
10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – este vorba despre frați, chiar apostolul Pavel s-a pus între ei, s-a inclus între cei care vor fi judecați după FAPTE (nu s-a pretins mântuit deja, pe veci)! Ereticii ar vrea să ne înșele (demonii prin ei) că ei sunt deja mântuiți pe veci (asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu demonii) prin extragerea primului verset de sus din context.

De ce trebuie să umblăm practic cu Domnul, să ne trăim practic credința? Pentru că vom fi judecați după fapte!

”Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” nu justifică mântuirea ușuratică, pe veci, numai prin credința în care să nu umbli! (3)

Ioan 21.25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris.

Nu putem folosi câte un verset extras din context ca să dovedim ceea ce ne place, după cum spune Biblia:

2 Timotei 4
3 va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători (și învățături) după poftele lor.
4 Îşi vor întoarce urechea de la Adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite – mântuirea nu se poate pierde, doctrinele dracilor de la Dort (prin care au vrut să facă să pară adevărate învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci).

Rezultatul strâmbării conținutului Noului Testament nu va fi Adevărul, ci minciunile satanei, tatăl minciunilor și al ereziilor nimicitoare (mântuirea numai prin har dar chiar fără să umbli în har, numai prin credința teoretică care este a dracilor și nu mântuie, ba mai au tupeul să zică ca slava să fie a lui Dumnezeu – întâi să umble prin FAPTE cu Domnul / vedeți articol cu text / ).

Cei cu învățăturile dracilor strâmbă conținutul (spiritul) Bibliei prin extragerea câte unui verset convenabil, fără să țină seama de context și fac o teologie falsă, bazată pe asemenea versete singure. Așa au procedat și cu versetul din titlu (din Fapte 16.31, vedeți articolele precedente și despre / falsificarea Bibliei / ).

Dar Biblia ne-a spus prin ucenicul Ioan că nu puteau fi povestite toate faptele Domnului Isus (în textul de sus). Au fost scrise doar cele mai importante lucruri, necesare ca să învățăm cum să umblăm cu Domnul, ca să putem ajunge la mântuirea viitoare, în partea fericită a veșniciei). Iar cuvintele din acel verset (al cărui înțeles este falsificat ca să le iasă erezia nimicitoare ca reală) conțin doar o idee, nu întreaga învățătură despre mântuire!

Cum ar fi fost dacă ar fi fost scrise toate faptele Domnului Isus în Noul Testament?

Ar fi rezultat zeci de cărți foarte groase, cântărind sute de kg și trebuind transportate cu căruciorul.

Nu putem falsifica spiritul Bibliei, ca să iasă ca reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, pentru că rezultatul va fi o altă evanghelie, falsă (cu mântuirea superficială și iluzorie, pe veci), care nu mântuie!

Continuarea articolului / aici / .