Bomboana otrăvită a dracilor

Să vedem în continuarea cum satana ar vrea să ne asigure că putem fi mântuiți FĂRĂ FAPTE, numai prin credința teoretică (care știm că este a dracilor și nu mântuie, de la care este sunt și învățăturile dracilor cu mântuirea ușuratică pe veci), prin faptul că povestește lucruri reale din Noul Testament (aceasta este dulceața bomboanei), dar mijlocul este toxic (poate face să pară învățătura dracilor ca fiind reală)! Diavolul nu ar fi diavol dacă nu ar încerca să ne otrăvească spiritual prin înșelare! Lupul răpitor cu mântuirea pe veci continuă (ce am prezentat în articolele anterioare) cu:

Cartea Evrei … etc – zice cine este autorul etc, ia niște lucruri adevărate și trage concluzia falsă că mântuirea nu se poate pierde, și asta chiar din cartea Evrei, care vorbește extrem de clar despre pierderea mântuirii și ne prezintă Galeria celor care au umblat cu Domnul PRIN FAPTELE LOR!

Ne prezintă contrastul dintre ritualurile Legii lui Moise și închinarea simplă în Legea harului – așa cum am arătat în mai multe articole, se făcea trecerea de la ritualurile (faptele) vechii Legi, la faptele (umblarea cu Domnul) Legii noi – în Noul Testament era vorba despre abandonarea ritualurilor vechi pentru umblarea cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul); nu s-a făcut trecerea de la ritualurile vechi la mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci și atât – ești mântuit și nu mai scapi nici să vrei – aceasta este numai minciuna demonilor!

Tema cărţii se axează pe cuvântul „mai bun”, şi apar îndemnuri de tipul „haideți, și haideți să” şi „perfect”haideți și haideți să (facem ce trebuie) nu este mântuirea iluzorie pe moment (numai prin credința teoretică) ci continuă, PRIN FAPTE! Nu există în această carte mântuire numai prin har, ci PRIN FAPTE, prin umblarea cu Domnul, în har, până la capăt, la mântuirea finală viitoare.

Epistola ne prezintă superioritatea lui Isus Hristos – cei care dau din gură cu Isus Cristos, întâi să umble cu Cristos:

1 Ioan 2.6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

Cei care au vrut să fie mântuiți numai prin har au fost numiți de Ioan Botezătorul, inspirat de Dumnezeu ”pui de vipere”, așa că pe Dumnezeu nu L-a înșelat nimeni cu datul din gură cu ”numai prin har, numai prin credință” – a dracilor care nu mântuie, ni se spune în Iacov 2 / vedeți articol / .

2 Timotei 2.19 Totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigilul acesta: Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui – după conținut, nu după etichetă / vedeți articol / (am văzut în articolele predecente că Saul și-a alterat conținutul, dar și-a păstrat credința teoretică – degeaba, că pe Dumnezeu nu L-a putut înșela nimeni, niciodată) şi: Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege! – dacă nu îți trăiești practic până la capăt, PRIN FAPTE, credința ta, ajungi să fii lepădat de Dumnezeu!

Reclame

Saul și David au fost aleși individual de Dumnezeu, dar Saul a renunțat să mai umble cu Dumnezeu (și-a păstrat degeaba aparența de sfințenie)

1 Samuel 10
1 Samuel a luat sticluţa cu untdelemn şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moştenirii Lui?
6 Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om.
7 Când ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine.

1 Cronici 10
1 Filistenii s-au luptat cu Israel, şi oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea filistenilor şi au căzut morţi pe muntele Ghilboa.
2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchi-Şua, fiii lui Saul.
3 Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit.
4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină aceşti netăiaţi împrejur să mă batjocorească.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci se temea. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea.
5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit.
6 Astfel a pierit Saul şi cei trei fii ai lui, şi toată casa lui a pierit în acelaşi timp.
7 Toţi bărbaţii lui Israel care erau în vale, văzând fuga şi văzând că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat acolo.
13 Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii
14 N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât – și în alte dăți nu L-a ascultat pe Dumnezeu, a renunțat să mai umble practic cu Dumnezeu (chiar dacă teoretic se pretindea sfânt), şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai.

Saul a făcut parte din poporul ales și a fost ales de Dumnezeu să fie împărat. Când nu a mai umblat cu Dumnezeu, Dumnezeu l-a lepădat.

Cel cu mântuirea pe veci (despre minciunile căruia am scris în câteva articole anterioare), care minte ca să pară reală învățătura dracilor, zice că Legământul cu David este un legământ necondiționat – minciună, nu există legământ necondiționat, un legământ este un contract în care părțile se angajează să își facă partea proprie. Legământul cu David a fost exact ca legământul cu Saul; diferența a fost că David a umblat cu Domnul până la capăt (dacă a făcut greșeli, i-a părut rău și s-a pocăit de ele), dar Saul s-a îngâmfat și nu a mai ascultat de Dumnezeu, așa că Dumnezeu l-a lepădat (ni se spune în textul de mai sus). Saul și-a păstrat aspectul (eticheta, vopseaua) de sfânt, chiar după alterarea conținutului, dar Dumnezeu l-a apreciat după conținut.

Odată ce ai intrat în legământ cu Dumnezeu, doar umblarea cu Domnul până la capăt îți va asigura intrarea în Împărăția fericirii veșnice!

Despre David – Dumnezeu i-a apreciat doar pe cei care au umblat practic cu El

Continuarea articolelor despre falsificarea conținutului Bibliei ca să pară reală erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde – despre legăminte.

Citez: Legământul cu David. (2 Sam. 7:4-16; 1 Cr. 17:3-15), este un legământ necondiționat – un legământ este un contract între părți, nu există legământ necondiționat, am văzut în Biblie că nici măcar promisiunile lui Dumnezeu nu au fost necondiționate – Dumnezeu s-a căit de răul pe care a vrut să-l facă celor din poporul ales când ei s-au pocăit și i-a părut rău de binele pregătit pentru ei, când ei s-au îndepărtat de trăirea practică cu Dumnezeu (tot popor ales erau, dar degeaba).

Pe David, Dumnezeu l-a ales să fie viitorul împărat (după lepădarea de Saul) pe baza umblării lui cu Domnul de până atunci. Să vedem ce ne spune Biblia despre David:

1 Samuel 16
1 Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.”
11 Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?” Şi el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.”
12 Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!”
13 Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare – mai ales în vechime, Duhul Sfânt venea peste sfinții care au trăit cu Domnul PRIN FAPTELE LOR! Nu l-a găsit pe David zăcând în fața ubui birt (a umblat practic cu Domnul, că nu se credea mântuit pe veci cu sola fide, sola gratia etc).

1 Samuel 17
34 David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,
35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.
36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu.”
37 David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!”

Descrierea lui David:

32 David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul tău va merge să se bată cu el.”
33 Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”

Dacă un copil (era și mai mic când a făcut așa) a învins și chiar a omorât leu și urs, este clar că a avut ajutor de la Dumnezeu și – mai ales sub Legea lui Moise – nu aveau pe Dumnezeu că ei decât cei care trăiau cu Dumnezeu, sfinții lui Dumnezeu!

Ereticul care folosește lucruri din Biblie ca să falsifice conținutul Bibliei ca să pară reală mântuirea pe veci nu s-a uitat la viața lui David de până atunci (ei falsifică conținutul Bibliei prin extragerea unor versete din context). Dacă ne uităm la viețile celor apreciați de Dumnezeu, vedem motivul acestei aprecieri, umblarea lor practică cu Domnul!

O păgână s-a întors la Dumnezeu și a intrat în Cartea neamului lui Isus Hristos PRIN FAPTELE EI

Continuarea articolului anterior, despre falsificarea spiritului Bibliei, ca să pară reală mântuirea pe veci (orice ar face cei mântuiți apoi).

Legământul cu David. (2 Sam. 7:4-16; 1 Cr. 17:3-15), este un legământ necondiționat – nu există așa ceva, legămintele sunt contracte în care fiecare participant trebuie să își facă partea lui. Știm că Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam ca urmare a faptelor lui, a umblării lui cu Domnul, la fel și pe David.

Rut 1
1 Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
2 Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
3 Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
4 Ei şi-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
5 Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.

14 Şi ele au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacra sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea.
15 Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta.”
16 Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
17 unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”
18 Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit.
19 Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem.

Rut 2
11 Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta, de la moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte.
12 Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului Dumnezeului lui Israel sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!”

Rut 4
12 Sămânţa pe care ţi-o va da Domnul, prin această tânără femeie, să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care s-a născut lui Iuda din Tamar!”
17 „Un fiu s-a născut Naomei!” Şi l-au numit Obed. Aceasta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David – care a existat pentru că o păgână s-a întors la Dumnezeu, a intrat prin alegere personală în poporul ales de Dumnezeu și a avut mai mare binecuvântare din umblarea ei cu Domnul decât cei din poporul ales când nu au urmat pe Domnul!

18 Iată sămânţa lui Pereţ: Pereţ a fost tatăl lui Heţron;
19 Heţron a fost tatăl lui Ram; Ram a fost tatăl lui Aminadab;
20 Aminadab a fost tatăl lui Nahşon; Nahşon a fost tatăl lui Salmon;
21 Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;
22 Obed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David.

Evanghelia după Matei, 1
1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam:
2 Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;
3 Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
4 Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
5 Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;
6 Iese a născut pe împăratul David.
….. 16 Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos.

Dacă nu a fost scrisă Rut în lista urmașilor lui Pereț (din Rut 4), a fost scrisă în Noul Testament, în cartea înaintașilor Domnului Isus, la începutul primei Evanghelii – Vestea Bună că Sfânta Treime ne-a oferit posibilitatea să fim mântuiți (nu obligația la mântuirea fără pocăință, fără umblarea cu Domnul, pe veci și atât)

Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu – ca urmare a alegerii ei personale și a umblării ei cu Dumnezeu, Rut a devenit o înaintașă a Domnului Isus.

Un fanatic minte, ca să facă să pară reală mântuirea pe veci și astfel falsifică înțelesul Legământului cu Domnul

Am arătat în articolul precedent că orice legământ este un contract, în care părțile care participă promit că fiecare își va face partea lui în contractul respectiv. Legământul cu Domnul este contractul în care oamenii vor umbla cu Domnul (în Noul Legământ au și ajutor de sus), iar Dumnezeu le garantează că dacă vor umbla până la capăt, vor ajunge la destinația fericită – aici Dumnezeu a făcut și face partea mai mare. Pentru fiecare om intrat în proces de mântuire (pe calea mântuirii), dar care nu își respectă până la capăt partea lui, obligația de a umbla cu Domnul, contractul (legământul) nu mai este valabil.

Și Viorel A. răspândește învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde. Să vedem cum falsifcă acesta noțiunea de Legământ cu Domnul. Citez:

Legământul Edenic (Gen. 1:26-31; 2:16-17), a fost primul legământ pe care Dumnezeu îl face cu omul, este un legământ condiționat – vicleanul ar vrea să ne înșele cu vorbe mincinoase, în realitate orice legământ este condiționat, că altfel nu ar mai fi legământ!, în care ascultarea sau neascultarea însemna viață și binecuvântarea sau blestem și moarte fizică și spirituală – corect, și știm că Dumnezeu nu S-a schimbat (Iacov 1.17, vedem aceasta și din poruncile Domnului Isus și din cerințele harului) și ne cere același lucru pentru ajungerea la mântuirea viitoare finală: umblarea practică cu Domnul, PRIN FAPTELE noastre!

Legământul cu Avraam este o promisiune divină, irevocabilă, o revelație a lui Dumnezeu în istorie, prin alegerea unui om, a unui popor, care îl va aduce pe scena istoriei pe Mesia – minciună, un legământ este un contract. Am arătat că Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam pentru că Avraam a umblat cu Domnul până atunci și Dumnezeu a știut că va face la fel și de atunci înainte, ba mai mult, își va învăța și urmașii să umble cu Domnul / vedeți articol / lupul răpitor a pus numai textele din (Gen. 12:1-4; …. 17:1-8), dar în articol vedeți textul și din Facerea 18 – nu l-a scris și pe acela, pentru că dacă este împotriva mântuirii ușuratice pe veci, înseamnă că nu există – vedem cum falsifică înșelații satanei conținutul (spiritul) Bibliei, prin faptul că extrag doar ceea ce le place din Biblie ! Iar dacă este vorba și despre Mesia, vedem din Biblie că Iosif nu a fost un alcoolist drojdier curvar și drogat și nici Maria nu făcea avorturi, cum fac astăzi unii dintre cei care se consideră mântuiți pe veci. De mai multe ori în Biblie ni se spune că Dumnezeu s-a răzgândit: uneori a vrut să facă bine celor din poporul ales, dar dacă ei au făcut rău și lui Dumnezeu i-a părut rău de binele pe care a vrut să li-l facă și au rămas fără binecuvântare și invers. Dumnezeu a urmărit ce făceau ei și le-a dat DUPĂ FAPTELE LOR, așa cum a promis Dumnezeu că va face, atunci când le-a pus în față alegerea din Deuteronom 28, vedeți și capitolele 29 și 30 – nu Dumnezeu a ales în locul lor, ci au suportat consecințele FAPTELOR LOR!

Deuteronomul 29
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” – pentru cei care se pretind mântuiți pe veci!
20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – unde poți ajunge cu mântuirea numai prin har, numai prin credința dracilor, care ni se spune în Iacov 2 că nu mântuie.
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.
22 Vârsta (generațiile) de oameni care va veni, copiii voştri care se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată – la vederea urgiilor şi bolilor cu care va lovi Domnul ţara aceasta,
23 la vederea pucioasei, sării şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămânţă, nici rod, nicio iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a nimicit Domnul, în mânia şi urgia Lui –
24 toate neamurile vor zice: „Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentru ce această mânie aprinsă, această mare urgie?
25 Şi li se va răspunde: „Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul Dumnezeul părinţilor lor când i-a scos din ţara Egiptului;
26 pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i dăduse Domnul.
27 De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei ţări şi a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta.
28 Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuţeală, şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede azi.” este vorba chiar despre cei din poporul ales, care atunci când nu au mai vrut să umble cu Domnul nu au avut folos de faptul că au fost aleși, ci au suportat și încă mai suportă consecințele rele!

Oricât ar vrea falsificatorii religiei să găsească motive (false), învățătura sănătoasă nu seamănă cu mântuirea pe veci!

”Niciodată nu v-am cunoscut” – pentru că nu mai aveau fapte (roade vrednice de pocăință)

Am văzut mai multe articole și comentarii pe acest subiect. Această expresie (din titlu) a Domnului Isus (la Judecata finală) este folosită de adepții mântuirii pe veci ca justificare (falsă) că aceia nici nu au intrat pe calea mântuirii, deci nu au fost mântuiți, așa că mântuirea nu se poate pierde. Și alții au găsit în texte ceea ce am găsit și ei: este vorba despre oameni care erau intrați pe calea mântuirii, dar care nu au umblat cu Domnul până la capăt! Nu erau din cei care nu au intrat pe cale (care nu veniseră la mântuire), ci dintre frați, cei care au intrat în procesul de mântuire prin har, prin credință, dar nu și-au trăit practic mântuirea lor, PRIN FAPTE (de exemplu fecioarele neînțelepte, care au vrut să fie mântuite, DAR FĂRĂ FAPTE) sau au renunțat să mai umble cu Domnul, preocupați de lucrurile lumii (de care scăpaseră) s-au întors la ale lumii:

Matei 7
21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce FACE voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” – Formulă folosită de rabini pentru a excomunica (vedeți și în Matei 25.12 – trad. VBRC)

”Niciodată nu v-am cunoscut” era doar o formulă folosită pentru excomunicarea celor care au luat-o pe alte căi și se referă la faptul că Domnul i-a cunoscut, dar degeaba, fără folos pentru mântuirea finală, la care nu au ajuns!

La urmă, Judecătorul nu îi va recunoaște pe cei pe care i-a cunoscut pentru o vreme, dar care au renunțat să umble cu El, prin faptele lor, cu ajutor de sus. Chiar dacă ești sfânt (ca fecioarele neînțelepte), după FAPTELE TALE vei fi judecat și ți se va decide intrarea în partea corespunzătoare din veșnicie (nu după sole). Fără FAPTE, rămâi pe dinafară de Împărăție, nu ajungi la Premiul dorit!

TESTul că te cunoaște Dumnezeu

1 Corinteni 8.3  Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

1 Ioan 5.3  Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.

Unii eretici cu învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci folosesc expresiile rostite de Domnul Isus că nu i-a cunoscut (la Judecata finală) ca dovadă că aceștia nici nu au fost vreodată mântuiți – DECI NU ÎȘI POT PIERDE MÂNTUIREA.

Am arătat că Domnul Isus a rostit o formulă folosită de rabini pentru a excomunica, în realitate era vorba despre oameni cunoscuți, dar care au renunțat să mai umble pe calea dreaptă (corectă), pentru mântuirea lor; nu că nu au fost vreodată mântuiți, ci că au renunțat la umblarea lor.

Există oameni care vor să pară religioși ca să primească aprecierile celorlalți, unii se pretind mântuiți pe veci și vor să fie ca lumea și să poată face orice – adică să trăiască ca înainte de a se converti, dar să nu își piardă mântuirea – nu mai au ce pierde! Sunt oameni care au intrat pe calea mântuirii, cum spunea Daniel (într-un comentariu), cei care i-au cunoscut au văzut schimbarea la ei, dar schimbarea nu i-a ținut până la capăt, cum spune Domnul Isus în Pilda semănătorului / aici / . Din diferite motive, nu au umblat cu Domnul până la capăt, la mântuirea viitoare din veșnicia cu Domnul (unii au renunțat la umblarea lor pentru că au aflat că pot face orice, că nu își pot pierde mântuirea).

De ce nu îi va mai cunoaște Domnul Isus, la judecata finală, pe cei intrați pe calea mântuirii (care știm au fost cunoscuți de Domnul)? Pentru că mai are după ce să îi cunoască: DUPĂ FAPTE!

Dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui – aparține Noului Testament, deci Legii harului, care nu te mântuie dacă nu umbli cu Domnul până vei ajunge la destinația fericită! ”dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu” – este cunoscut DUPĂ PĂZIREA PORUNCILOR Domnului, adică DUPĂ TRĂIREA LUI cu Domnul, DUPĂ FAPTE!

Nu doar cei care au fost religioși (falși) pentru o vreme, nu vor fi cunoscuți de Domnul (care atunci va fi Judecător), ci și cei care au venit la pocăință, dar nu i-a ținut mult (din diverse motive), au intrat pe calea mântuirii, dar au renunțat la umblarea lor cu Domnul – unii au căzut tocmai din cauza ereziei nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde – celor care au fost cunoacuți le va spune Domnul Niciodată nu v-am cunoscut – din LIPSA FAPTELOR – nu mai are după ce să îi cunoască! Test: umbli cu Domnul, PRIN FAPTE? Respecți CERINȚELE LEGII HARULUI / scrise aici / ? Dacă nu te cunoaște Domnul acum, nu te va cunoaște nici când să-ți dea mântuirea finală, la Judecata viitoare! / vedeți categoria Timpurile mântuirii (ale procesului de mântuire) / .

Am arătat că harul nu mântuie, ci este ajutorul dat de Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul, să ajungem la mântuirea finală și ARE PRETENȚII. Degeaba ai intrat în har, dacă nu rămâi în har și nu te folosești de acest ajutor ca să umbli cu Domnul, până vei ajunge la destinația fericită!

Că nu te (mai) cunoaște Domnul înseamnă că te-a cunoscut degeaba!

Nu v-am cunoscut, Nu vă cunosc, Nu știu de unde sunteți sunt expresii rostite de Domnul Isus și sunt folosite de cei cu învățăturile dracilor ca să pară reală erezia cu mântuirea pe veci. Dar ei nu au un indicator fermecat (magic) care să bipuie și să indice care sunt mântuiți și care nu, așa că falsifică sensul textelor din Biblie ca să le pară reală mântuirea pe veci – ai zic că de fapt aceia nu au fost mântuiți niciodată.

Vedem că aceste expresii le-a rostit Domnul ca pe o formulă de despărțire, împotriva celor pe care i-a cunoscut:

Luca 13
22 Isus umbla prin cetăţi şi prin sate învăţând poporul şi călătorind spre Ierusalim.
23 Cineva I-a zis: Doamne, oare puţini sunt cei care sunt pe calea mântuirii? El a răspuns:
24 Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea.
25 Odată ce Stăpânul casei Se va ridica şi va încuia uşa, voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: Doamne, Doamne, deschide-ne! Drept răspuns, El vă va zice: Nu ştiu de unde sunteţi.
26 Atunci veţi începe să ziceţi: Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi pe străzile noastre ai învăţat mulţimile.
27 Şi El va răspunde: Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine voi care lucraţi fărădelege.
28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.

Îi cunoștea Domnul, știa de unde sunt. Explicația o găsim în Apocalipsa:

Matei 7
16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
20 Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte – sau după lipsa roadelor (faptelor)!

2 Timotei 2.19 Totuşi, temelia tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având sigilul acesta: Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui – după conținutul lor, după faptele lor şi: Oricine rosteşte Numele Domnului (sola fide, sola gratia, solus Christus) să se depărteze de fărădelege! – altfel, fără FAPTE, dă din gură degeaba. Se vede că Dumnezeu îi apreciază (cunoaște) pe cei care se pretind ai Lui, cu sonorul lor dat pe MUTE!

Domnul Isus nu le-a cunoscut pe fecioarele neînțelepte după sfințenia lor reală, nici pe aceștia după eticheta (aspectul, vopseaua) lor, ci S-a uitat LA FAPTELE LOR RELE sau LIPSĂ, de aceea nu i-a (mai) cunoscut, nu Și-a amintit de unde sunt ei – aprecierea este DUPĂ FAPTE (sau după lipsa lor), așa va fi și la Judecata finală:

Apocalipsa (Revelații) 20
11 Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel care stătea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi i-am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea tronului. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea – erau cu sunetul dat pe MUTE (puteau zice degeaba numai prin har, numai prin credință și alte învățături cu mântuirea ușuratică, pe veci)
13 Marea i-a dat înapoi pe morţii care erau în ea; moartea şi locuinţa morţilor i-au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14 Şi moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii – sau a fost șters (vedeți versetul mai jos) a fost aruncat în iazul de foc – veșnic!

Exodul 32.33 Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea! – la Judecată este ca și când nici nu ai fi fost scris.

Iar odată șters, cine te va mântui? Datul din gură cu solele, degeaba?

Mântuirea = sfințenie + FAPTE

Matei 25
1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui toate au fost sfinte și au dorit toate să fie mântuite (nu cei din lume așteaptă Mirele)
2 Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte – primele au vrut să fie mântuite, dar numai prin sola gratia, sola fide și au rămas afară; cele înțelepte au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE!
3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn – au intrat în procesul de mântuire, dar au crezut că vor ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE (uleiul simbolizează faptele bune ale celor intrați pe calea mântuirii);
4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase – mântuirea este PRIN FAPTE
5 Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.
6 La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele” – țeapă!
9 Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”
10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
11 Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”
12 Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!
13 Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului – este un îndemn pentru frați (nu pentru cei din lume să vegheze)!

Fraților, celor intrați în procesul de mântuire, li se va putea spune la urmă ”nu vă cunosc” – datorită LIPSEI FAPTELOR, după care vor fi judecați – doar faptele bune din umblarea practică cu Domnul le pot asigura celor intrați pe calea mântuirii (sfinților), mântuirea finală. Sigur că este vorba despre frați, cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (au fost cunoscuți de Domnul), dar s-au mulțumit să se creadă mântuiți pe veci numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE. Au avut mântuirea, dar au pierdut-o (au renunțat la ea) când s-au întors la lucrurile lumii. Nu se referă la cei care sunt printre frați, dar nu sunt mântuiți, ci la cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială (mântuirea la timpul trecut), dar nu au umblat cu Domnul practic, PRIN FAPTELE LOR. Toate fecioarele erau sfinte (nu cei din lume care se cred frați sunt sfinți), dar unele nu au avut FAPTE, au crezut că pot ajunge la mântuirea finală FĂRĂ FAPTE!

La MÂNTUIREA viitoare poți ajunge numai prin sfințenie + prin FAPTE!

Domnul Isus ne prezintă fecioarele înțelepte, care au ajuns să fie mântuite PRIN FAPTE și pe cele neînțelepte, care erau și ele sfinte, dar fără fapte.

În această pildă, Domnul Isus ne spune că numai prin sfințire nu vei ajunge să fii mântuit, în partea fericită a veșniciei!

Ce înseamnă formula ”Niciodată nu v-am cunoscut” – că au intrat degeaba pe calea mântuirii!

Am întâlnit Nicodată nu v-am cunoscut sau Nu vă cunosc în Pilda celor 10 fecioare și în pilda cu casa zidită pe stâncă sau pe nisip etc.

Cei cu erezia cu mântuirea pe veci ar vrea să ne zică că se referă la faptul că unii sunt în biserici, dar sunt nemântuiți. În realitate, în următorul text (iau unul dintre ele, cel mai cunoscut):

Matei 7
21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor – nu cei care au vrut mântuirea numai prin datul din gură cu solele (numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE), ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri – MÂNTUIREA ESTE DOAR PRIN FAPTE!
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” – era vorba despre cei care au lucrat cu Domnul (prin puterea Lui), că nu ieșeau demonii fără ca ei să fi cunoscut Numele Domnului! Este vorba despre cei care nu doar că au umblat pe calea Domnului (un timp), ci chiar au făcut minuni în Numele Lui, deci în părtășie cu Domnul! Sigur că erau cunoscuți (spiritual) de Domnul.
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”  – este formula folosită de rabini pentru a excomunica, adică cu aceste cuvinte îi excomunicau pe cei cu care au avut de-a face, deci îi cunoșteau!

Această formulă nu se referă la cei care nu L-au cunoscut deloc pe Domnul, ci era formula folosită pentru excomunicarea celor cunoscuți, simbolizează faptul că L-au cunoscut degeaba pe Domnul: au fost intrați pe calea mântuirii, dar nu au umblat cu Domnul până la capăt! Similar cu ce ni se spune în Pilda semănătorului / vedeți articol / , despre cei care au primit Cuvântul (și l-au crezut, dar au renunțat la umblarea lor cu Domnul din diverse motive). Despre ei scrie în cunoscutul text din Evrei 10 (în care este vorba despre pierderea mântuirii):

Le scrie fraților (celor cunoscuți de Domnul, intrați pe calea mântuirii):
19 Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,
20 pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său

26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32 Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe – este vorba de frați, care sunt cunoscuți de Domnul!

Vedem foarte clar că dacă frații, cei veniți la pocăință (care erau intrați în propriul lor proces de mântuire, cu Domnul) și au umblat un timp în părtășie cu Domnul, au renunțat la umblarea lor pe calea mântuirii (poate se prefăceau sfinți, în continuare), pentru ei nu a mai rămas nicio Jertfă (nu mai există alta), pentru că au inactivat, pentru ei, Jertfa Domnului Isus.

Pentru cei care au renunțat la umblarea cu Domnul, este ca și când nici nu ar fi intrat în procesul de mântuire – la aceasta se referă nu v-am cunoscut!

În Ioan 10 Domnul Isus combate mântuirea pe veci

Continui să răspund pretenției că în Ioan 10 ni se dă mântuirea pe veci, de aici.

Ioan 10

4 După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul – aceasta este descrierea singurului mod în care poți ajunge la destinația fericită, să fii mântuit în final: dacă umbli cu Domnul!
5 Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor – glasurile lupilor răpitori cu mântuirea pe veci

7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8 Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei – de cei cu evanghelia falsă (cu mântuirea numai prin datul din gură cu credința, numai prin har, dar pe moment pentru veci) nu ar trebui să asculte oile; cei cu mântuirea pe veci sunt lupii răpitori prin care satana nu cruță turma Domnului!
9 Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune – versetul este folosit ca să arate că mântuirea poate fi FĂRĂ FAPTE, că dacă crezi, în acel moment ești mântuit pe veci și atât (siguranța falsă a mântuirii). În staul intrau doar oile, de aceea spune Domnul Isus că este ușa oilor (nu intrau caprele, care în veșnicie nu vor fi cu Domnul). Ziua oile sunt la pășune, iar noaptea intră în staul – nu ies din perimetrul mântuirii arministe! Ușa oilor prin care intră și ies nu duce oile Domnului spre prăpastie, pentru pierzarea lor!
10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească – după roadele lor îi cunoaștem, ne-a spus Domnul Isus: lupii răpitori cu mântuirea pe veci ucid suflete intrate pe calea mântuirii (în procesul de mântuire). Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
14 Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine – după ce Își cunoaște Păstorul cel bun oile? După aspect (blana, care poate fi purtată și de lupii răpitori) sau după conținut / vedeți aici articol / .
15 aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele – doar oile (care umblă pe calea Domnului) beneficiază de Jertfa Domnului Isus. Jertfa este bună pentru toți, dar nu obligă la mântuire.

27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine – nu există mântuire doar dacă te prefaci că ești oaie, nu există mântuire fără ascultare de Domnul și umblare continuă, până la capăt, cu El, pe calea Lui!
28 Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea – dacă nu pleacă de bunăvoie!
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu – dacă pleacă de bunăvoie, cine le va mântui, satana?
30 Eu şi Tatăl una suntem – cu Tatăl, care nu Se schimbă și nu și-a schimbat pretențiile pentru mântuire, nu a inventat mântuirea pe veci.
Doar umblarea cu Domnul până la capăt te va duce la destinația fericită dorită!

Ioan 8 – lipsa dovezilor pentru mântuirea pe veci – ni se pune în opoziție credința fără fapte (care nu i-a mântuit) și TRĂIREA PRACTICĂ, PRIN FAPTE (care mântuie)!

Nu reușesc să găsesc dovezi că mântuirea pe veci ar fi adevărată, dimpotrivă, am văzut în mai multe texte din Biblie că procesul de mântuire al fiecăruia TREBUIE trăit practic, PRIN FAPTE, până la capăt – poate nu știu eu să găsesc ereziile nimicitoare sau poate că nici cei care, inspirați de Dumnezeu au scris Biblia, nu le-au cunoscut, nu le-au trăit și nu le-au scris!

Nu reușesc nici în Ioan 8 să găsesc mântuirea ușuratică, pe veci (continui să răspund acelui eretic de aici, care a zis și despre Ioan 8). Deci:

Evanghelia după Ioan, capitolul 8

2 Dar dis-de-dimineaţă Isus a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.
3 Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului
4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia….
11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. – du-te și poți face ce vrei cu sola fide, că nu îți poți pierde mântuirea cu sola gratia; eventual găsește niște prostituate ieftine pentru ucenici Mei (tocmai i-au apărut în vis cei cu mântuirea pe veci și le-au dat dezlegare curvinistă cu solus Christus – blasfemie!).

Să nu mai păcătuieşti! – Vedem că învățătura Domnului Isus este arministă.

12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” – cine urmează pe satana cu învățăturile dracilor care i-au înșelat vor avea lumina vieții?!
19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” – pretențiile lui Dumnezeu de sfințenie nu s-au schimbat din Vechiul Legământ în Noul Legământ, dar acum avem minunea ajutorului de sus: Duhul Sfânt (Persoană a Sfintei Treimi ne ajută, îndrumă, energizează în slăbiciunile noastre, în umblarea noastră) pe calea mântuirii cu Domnul, nu cu satana.
30 Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu – trăirea practică PRIN FAPTE a învățăturilor Domnului (Cuvântul), sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face libericredința este necesară pentru intrarea în procesul de mântuire (dar și atunci trebuie să te întorci la Dumnezeu, să răspunzi chemării – prezența FAPTELOR de la început – pentru primirea ofertei lui Dumnezeu, chemarea la umblarea cu El), dar nu este suficientă pentru ajungerea la Destinația fericită, cu Domnul în locul bun.
Dacă umbli cu satana (învățăturile dracilor), vei fi ucenicul demonilor, ajungi mai rău decât ai fost și cine te va elibera?!
33 Ei I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui; cum zici Tu: Veţi fi liberi!
34 Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăieşte în păcat este sclav al păcatului – nu există mântuire doar prin alegere (apartenență la cei aleși), ci se poate ajunge la mântuirea finală viitoare numai prin umblare cu Domnul, în ascultare de Domnul! Dacă continui să păcătuiești cu voia (te întorci în păcat) chiar dacă faci pe sfântul, ca să te admire frații, Dumnezeu te cunoaște după conținut (nu după etichetă) și nu poate fi înșelat / articol / , iar aceea nu este mântuire reală – vedeți și Evrei 10.26-31
35 Şi sclavul nu rămâne întotdeauna în casă; fiul însă rămâne întotdeauna.
36 Deci, dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi – vedeți versetul 31 – Fiul îți cere să Îl urmezi în ascultare, ca să te poată elibera (versetul 32).
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu – Cuvântul este arminist! degeaba se credeau mântuiți prin alegere (apartenența la cei aleși), dacă nu au vrut să asculte de Domnul, să Îl urmeze!
38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39 Tatăl nostru, I-au răspuns ei, este Avraam. Isus le-a zis: Dacă aţi fi copii (urmași vrednici) ai lui Avraam aţi face faptele lui Avraam – învățătura arministă
40 Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu – adevărul de sus este arminist, cere umblare cu Domnul până la capăt, în partea fericită a veșniciei! Aşa ceva Avraam n-a făcut.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Ei I-au zis: Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.
42 Isus le-a zis: Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.
43 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44 Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii – ”mântuirea este numai prin har”, ”numai prin credință”, fără fapte, Cristos a făcut totul pentru tine, tu nu trebuie să faci nimic (și unii fac cu satana) etc (învățăturile dracilor numite ale harului), ca să nu mai spun de doctrinele dracilor (prea false).
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi – cei care au vrut mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci, au fost numiți de Ioan Botezătorul ”pui de vipere” – ei nu au primit Adevărul arminist
46 Cine din voi poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? – pentru că au vrut mântuire, dar FĂRĂ FAPTE. Au avut credință, dar în evanghelia falsă (numită a harului) a dracilor
47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu – nu i-a vrut monstrul mântuiți sau i-a înșelat satana cu mântuirea prin alegere (apartenență la cei aleși), mântuire ușuratică, FĂRĂ FAPTE?
51 Adevărat, adevărat vă spun că dacă împlineşte cineva Cuvântul Meu, niciodată nu va vedea moartea – mântuirea este extrem de condiționată, PRIN FAPTE!
Acest capitol este folosit (unele versete extrase separat) ca să pară reală erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde: dacă numai într-un moment ai avut credință, ești și rămâi mântuit pe veci, orice ai face apoi.
În realitate, în Ioan 8 se face contrastul între credința dracilor (FĂRĂ FAPTE, care nu mântuie, ni se spune și în Iacov 2) și TRĂIREA PRACTICĂ, CU DOMNUL, PRIN FAPTE, care duce la mântuirea finală.

Ioan 6 – cum se falsifică Biblia ca să pară reală învățătura că mântuirea este fără fapte, pe veci

Ioan 6
27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” – este vorba despre credința pe care o trăiesc practic, PRIN FAPTE, cei intrați pe calea mântuirii (în procesul de mântuire). (vedeți Iacov 2, doar faptele îi pot duce pe oameni la mântuirea finală, în partea fericită  a veșniciei).
30 „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.”
32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” – Domnul Isus a venit ca să îi învețe pe oameni să umble cu El, pe calea Lui, după regulile harului (care are pretenții pentru mântuirea noastră), nu că pot să umble cu satana, că sunt mântuiți pe veci cu sola satana!
34 „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”
35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată – credința care duce la mântuirea viitoare finală (va ajunge în veșnicia bună, unde nu va flămânzi și nu va înseta niciodată) este credința trăită practic, PRIN FAPTE – chiar Ioan botezătorul, inspirat de Dumnezeu, i-a numit pui de vipere pe cei care au crezut că pot fi mântuiți fără fapte, numai prin apartenența la cei aleși!
36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: – nu va zice Domnul: Plecați fraierilor, că pe voi nu v-a ales monstrul cel rău să puteți fi mântuiți! / vedeți articol despre monstrul cel rău / .
38 căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi – Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la pocăință ca să fie mântuiți / vedeți articol cu text / , dar oamenii care au voință liberă pot alege să nu răspundă chemării lui Dumnezeu, de aceea scrie Pe cel care vine la Mine (ca urmare a chemării la pocăință) nu-l voi izgoni afară – oamenii au voință liberă (este evident), nu că cei puțini sunt aleși pentru mântuirea ușuratică pe veci, fără fapte (numai prin credința dracilor sola fide), iar cei mulți sunt respinși (izgoniți afară) fără ca măcar să li se dea posibilitatea de a fi mântuiți! Nu ar fi spus Domnul ”să nu se piardă” dacă nu ar fi existat posibilitatea pierderii mântuirii; știm că Domnul Isus ar vrea ca TOȚI oamenii să vină la pocăință și să umble cu El până la capăt, la mântuirea viitoare și îi ajută să umble, dar nu îi obligă!
40 Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” – oricine crede să ajungă la mântuirea finală, la viața veșnică viitoare – înseamnă că NU TOȚI vor ajunge la înviere!
41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.”
42 Şi ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: „Eu M-am coborât din cer”?”
43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi – Tatăl îi atrage pe păcătoși nu făcându-le vrăji (ca mama Omida vrăjitoarea), ci prin vestitorii Evangheliei curate (a mântuirii care trebuie dusă practic până la capăt, PRIN FAPTE), prin auzirea Cuvântului. Pe fiul pierdut tatăl nu l-a atras de la distanță, ci fiul care avea voință liberă s-a întors la tatăl!
45 În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine a primit învățătura ca să o trăiască, nu ca să meargă băut la curve cu sola gratia; cei care se pocăiesc își trăiesc practic, PRIN FAPTE, pocăința lor, până la capăt!
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică – cine nu își pune în practică credința lui inițială (de la intrarea în procesul de mântuire) și nu umblă cu Domnul, pe calea mântuirii până la capăt, a crezut degeaba: chiar Ioan ne spune, în (traducerea corectă) Ioan 3.36 Cine crede în Fiul are viaţa veşnică – a intrat pe calea mântuirii, în propriul proces de mântuire, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui” – dacă după ce a intrat pe cale, nu ascultă de Domnul, nu umblă cu Domnul, nu TRĂIEȘTE practic, PRIN FAPTELE LUI, a intrat DEGEABA!Domnul Isus ne spune că unii, care s-au lepădat de umblarea cu Domnul, au fost mântuiți DEGEABA (cu mântuirea inițială). / vedeți articol /

Acest articol este un răspuns la delirul unui obsedat blasfemiator, din articolul precedent. Vedem cum ereticii cu mântuirea pe veci falsifică spiritul (conținutul) Noului Testament, ca să le iasă erezia ca fiind reală: Domnul e pâinea vieții, (unii zic și că Tatăl de atrage, adică te obligă la mântuire pe veci), dacă numai crezi ești mântuit fără fapte și nu mai scapi.

   Dacă nu umbli cu Domnul, prin faptele tale (după ce ai crezut), ai fost mântuit inițial DEGEABA!

El ne-a mântuit (am intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire) pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice – ca să umblăm cu Domnul în har până vom fi mântuiți în final

Tit 3
4  când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
cu scopul: 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

A apărut răutatea enorm de mare a monstrului zeu-computer, care nu i-a vrut mântuiți pe cei mulți, așa că ei nici nu pot fi mântuiți?! El i-a mântuit pe cei puțini cu bagheta magică și le-a dat mântuirea șmecheroasă dar ușuratică, pe veci?! Cu scopul să umble cu dracii (de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde)?

În versetul 5 nu se referă la ajungerea la destinație (în partea fericită a veșniciei), ci doar la intrarea pe calea mântuirii (în procesul mântuirii): spălarea (curățirea), nașterea din nou de sus, îndreptățirea inițială ca să putem primi Duhul Sfânt care să ne ajute în umblarea cu Domnul, până la capăt (versetele 6 și 7). Nu scrie că am ajuns deja la destinația fericită, ci să continuăm să umblăm cu Domnul, prin faptele noastre (roadele vrednice), ca să ajungem să moștenim (în final) viața veșnică.

Prima jumătate a versetului 5 este folosită ca o dovadă falsă că mântuirea este numai pe moment, pentru veci și atât. Dacă citim textul (ca și alte texte folosite pentru aceasta) vedem că în realitate este vorba despre ceva opus, mântuirea ca proces și obligația de a merge cu Domnul până la capăt, pentru propria mântuire. Aici ne sunt prezentate chiar timpurile mântuirii. Am folosit culorile: timpul trecut – intrarea în procesul mântuirii, timpul prezent (umblarea cu Domnul) și timpul viitor (mântuirea de mânia veșnică a lui Dumnezeu, ajungerea la destinația fericită).

Tit 3
4  când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru – este intrarea pe cale
cu scopul: 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem – prin fapte, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşniceadică să umblăm cu Domnul, în har (cu ajutor de sus) practic, până la capăt, când vom ajunge la destinația fericită!

Dacă vrei să ajungi unde au ajuns eroii faptelor, trebuie să umbli cu Domnul prin faptele tale, cum au făcut ei, până vei ajunge să primești Premiul alergării!

Avraam, cel care a umblat practic cu Domnul și a fost apreciat pentru faptele lui, este folosit de unii ca dovadă că doctrinele dracilor sunt reale.

Textul de aici.

Evrei 6 . 13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi
14 şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.”
15 Şi astfel, fiindcă Avraam a aşteptat cu răbdare, a dobândit promisiunea.

Pentru că Avraam a așteptat cu răbdare, a ajuns la ceea ce i-a promis Dumnezeu. A primit promisiunea ca urmare a umblării lui practică, prin faptele lui, cu Domnul și pentru că Dumnezeu a știut că va umbla până la capăt cu El și îi va învăța și pe alții să facă la fel / vedeți articolul / . Intrarea în acea promisiune a fost făcută prin credință și prin fapte, nu numai prin credință. Apoi a umblat tot prin fapte, cu Domnul, până la capăt, la împlinirea promisiunii.

Geneza 18.18 Căci Dumnezeu va face ca Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământuluiDumnezeu va face ce scrie în versetul 18 bazat pe versetul următor, 19:
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… – dacă Avraam nu ar fi făcut în continuare ce este drept și bine, nu ar fi primit în viitor binecuvântarea promisă!

Că a așteptat cu răbdare ce înseamnă? Că s-a întors la lume, ca și când fiul pierdut s-ar fi întors la roșcovele și porcii lumii acesteia, crezându-se mântuit pe veci? Vedem și din acest articol cum a fost ascultat de Dumnezeu, și a trimis binecuvântarea și altora. Și dacă citiți despre ce a apreciat Dumnezeu în continuare la el, vedeți că nu a apreciat numai credința teoretică (fără fapte), ci trăirea lui prin faptele lui, în umblarea lui cu Domnul.

Evrei 11.8 Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care urma să-l ia drept moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie încotro merge – ”eroii credinței” au fost apreciați pentru faptele lor – corect ar fi să se numească Galeria eroilor faptelor, nu ai credinței, pentru că niciunul nu a fost apreciat numai pentru credință!

Doar prin umblarea cu Domnul, prin faptele tale până la capăt, poți ajunge să primești Premiul alergării tale. Dacă vrei să ajungi în partea fericită a veșniciei, împreună cu eroii faptelor, trebuie să umbli cu Domnul, prin faptele tale până vei ajunge acolo!

Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată

Din nou, un exemplu de falsificare a mesajului Noului Testament, ca să pară reală erezia nimicitoare a mântuirii pe veci. Dar să vedem în context (și ținând seama de învățătura sănătoasă a Noului Testament – Legea harului în care TREBUIE să umbli, ca să ajungi să fii mântuit în final).

Ioan 5
21 În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea – am arătat că Fiul oferă aici viața veșnică tuturor oamenilor, iar la judecată va da mântuirea viitoare finală celor care au umblat aici cu Domnul, până la capăt (vezi versetul 29 și alte texte pe care le-am mai prezentat). Am arătat aici că Dumnezeu nu este arbitrar. (se îndură de cine Îi place și Îi place să se îndure de cei care Îl urmează!)
22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23 pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia.
26 Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27 Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Fiul dă viaţă cui vrea – deci Fiul este un monstru cu caracterul lui Jack spintecătorul, i-a respins pe cei mai mulți de la mântuire, dă-i încolo de fraieri. În realitate, Biblia ne spune că harul oferă mântuirea tuturor oamenilor, toți sunt chemați la pocăință adevărată, la umblare cu Domnul până la capăt (harul are pretenții, nu dă mântuirea ușuratică). Ereticii care se cred mântuiți pe veci ne prezintă un monstru arbitrar / vedeți articolul / , dar chiar și în acest text, ni se spune că Cel care îți oferă posibilitatea (nu obligația) să fii mântuit, te va judeca după dreptate: judecata Mea este dreaptă, după cum ni se spune în textul din Apocalipsa 20 (dacă nu cumva minte Biblia), că Judecătorul este drept (corect, nu este arbitrar) și că va judeca pe fiecare după faptele lui, după umblarea lui cu unul sau cu altul!

Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

Ce alegi și faci aici, aceea vei primi.

Dumnezeu ne-a introdus pe calea mântuirii PENTRU CA apoi noi să ne facem moștenitori ai vieții veșnice, cu ajutor de sus

Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! – de folos pentru ca să fie mântuiți la urmă!
   Din nou despre falsificarea mesajului Bibliei, prin extragerea lor din context: dacă suntem deja mântuiți pe veci, nu prin fapte, nu mai contează nimic.
   Am fost mântuiți se referă la intrarea în procesul mântuirii, pe calea mântuirii, prin îndurarea lui Dumnezeu și ca urmare a faptului că am răspuns chemării lui Dumnezeu. Iertarea trecutului, minunea nașterii din nou (a regenerării) și înoirea preocupărilor spre lucrurile Împărăției au fost numai intrarea în procesul mântuirii. Versetul 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui (după ce am intrat în procesul de mântuire, cu mult ajutor de sus), să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice – adică să continuăm să umblăm cu Domnul, practic, prin faptele noastre și cu ajutor de sus. Nu ni se spune că după ce am primit mântuirea putem face orice, că suntem pe deplin asigurați în Cristos chiar umblând cu demonii!
   Nu am intrat pe calea mântuirii (în har) ca să umblăm cu demonii, ci pentru ca să ne facem moștenitori ai vieții veșnice. Așa cum am mai spus, conform Bibliei, harul este ajutorul dat de sus ca să intrăm în procesul de mântuire și să putem umbla până la capăt cu Domnul, pentru că numai așa vom ajunge să moștenim, în final, viața veșnică!

”Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos”

Filipeni 3
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin trăirea practică, prin fapte a credinței, pentru că numai aceea ajută la mântuire (vedeți Iacov 2 și alte texte).

7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos

Am văzut că versetul 9 este folosit ca justificare (falsă) pentru mântuirea ușuratică, pe veci. Zici abracadabra și nu mai scapi, nici să vrei, dar Judecata finală va fi după fapte, nu după ”măreția” vorbealor fără conținut și valoare ale ereziei nimicitoare (că te auto-înșeli cu numai prin …).

Tocmai fiindcă Judecata va fi după faptele lui, apostolul a renunțat la lucrurile din trecut, pentru Cristos.

A renunțat la umblarea în legea veche nu ca să nu pună nimic în loc (crezându-se mântuit pe veci și gata), ci a înlocuit-o cu umblarea (trăirea practică), prin faptele lui vrednice de pocăință, cu Cristos! A înlocuit faptele (ritualurile) Legii vechi cu faptele (roadele vrednice ale) Legii harului!

Nu ni se prezintă în Biblie mântuirea prin datul din gură cu lozincile răsuflate din Evul mediu, ci obligația rămânerii în procesul de mântuire, până la capăt, ca să ajungem în partea fericită a veșniciei!

Unde vedeți în prezentarea acestui proces de mântuire (vedeți și versetele următoare, le-am mai postat în câteva articole) bagheta magică numită harul irezistibil, care mântuire chiar dacă umbli cu satana? Biblia ne spune că dacă aici umbli cu satana, cu satana vei fi în veșnicie, nu cu Domnul (care îi cunoaște pe ai Lui după conținut, nu după evlavia falsă)!

Nu este condamnare (nu va fi) doar pentru cei care trăiesc prin Duhul Sfânt pentru Domnul, prin faptele lor până la capăt

Romani 7
1 Nu ştiţi, fraţilor — vorbesc unor oameni care cunosc Legea (veche) — că Legea (veche) stăpâneşte asupra omului câtă vreme el trăieşte?
2 De pildă, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el, dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea căsătoriei.
3 Dacă deci ajunge a altuia cât încă îi trăieşte bărbatul, se va chema adulteră; dar dacă-i moare bărbatul, este liberă faţă de Lege şi nu mai este adulteră dacă ajunge a altuia.
4 Tot astfel, fraţii mei, şi voi aţi murit faţă de Lege (dată prin Moise) prin trupul lui Hristos, ca să ajungeţi ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
5 Căci pe când eram în firea pământească, patimile păcatelor, date la iveală prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducă rod pentru moarte.
6 Dar acum, am fost dezlegaţi de Lege, fiindcă am murit faţă de ceea ce ne ţinea în robie, ca să slujim prin înnoirea lucrată de Duhul, şi nu prin trăirea veche, după literă.

25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Aşadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

Romani 8
1 Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, [care nu trăiesc potrivit firii pământeşti, ci potrivit Duhului].

Epistola apostolului Pavel (știți, cel cu alergarea pentru Premiul ceresc) către Romani este una dintre cele mai folosite cărți ale Noului Testament ca să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci: am fost robi ai păcatului, dar harul irezistibil și ieftin ne-a mântuit în mod ușuratic pe veci, deci să trăim înapoi cu satana (de la care vine mântuirea ușuratică). În învățăturile care îți zic că harul te-a salvat de Lege ca să poți fi mântuit chiar dacă umbli cu demonii, poți înlocui termenul har cu termenul drac (ale dracilor învățături sunt)!

Dar dacă citești Biblia ca să o înțelegi și să o aplici practic (să o trăiești), îți dai seama că această epistolă are puterea să îi condamne pentru veșnicie pe cei care falsifică mesajul Bibliei pentru mântuirea cu satana, pe veci (vor fi pe veci cu satana): întreagă lucrarea Domnului Isus și faptul că ai ajuns să fii născut din nou de sus și ai primit Duhul Sfânt este ca să te ajute să faci ce nu au putut face cei din vechime, să umbli cu Domnul. După cum scrie în text: ca să aducem rod pentru Dumnezeu, ca să slujim (lui Dumnezeu) prin înnoirea lucrată de Duhul. Intrarea inițială pe calea mântuirii nu a fost pe veci, ci ca apoi să umbli cu Domnul prin faptele tale, cu ajutor de sus, ca să ajungi să fii mântuit la urmă!

Numai pentru cei care, după ce au intrat în har, rămân în har și umblă practic cu Domnul nu este (dacă umblă până la capăt, nu va fi) condamnare!

Și să fiu găsit în El – LA FINALUL ALERGĂRII pentru Premiul ceresc

Să vedem din nou despre falsificarea Bibliei (mesajul ei) prin extragerea versetelor din context.

Filipeni 3.9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

S-ar părea că versetul vrea să spună că să nu faci fapte (roade vrednice) pentru mântuirea ta, că ești mântuit pe veci numai dacă dai din gură cu ”numai prin credință” (care este a dracilor, de la care provine învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci și care nu mântuie, ni se spune în Iacov 2). Dar se făcea trecerea de la ritualurile vechii Legi dată prin Moise la Legea harului, deci la aceasta se referă apostolul, care continuă:

10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
   Aceasta este mântuirea arministă prin fapte în umblarea cu Domnul pe calea mântuirii. Apostolul nu a oferit mântuirea ușuratică în versetul 9, ci făcea trecerea de la prima Lege (a lui Moise) la a doua, Legea harului.
Versetul este Filipeni 3.9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire / dreptate a mea pe care mi-o dă Legea dată prin Moise, cu care fuseseră obișnuiți de multe generații, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos – numai credința trăită practic, care duce la umblarea cu Domnul, prin faptele noastre contează!, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – ca după îndreptățirea inițială să poți primi Duhul Sfânt, care să te ajute ca în umblarea ta cu Domnul, să îți faci propria îndreptățire prin faptele tale – știm că după fapte vom fi toți judecați, nu după harul ieftin (fals) care pretinde că dă mântuirea ușuratică (dar falsă), cu sola fide, sola gratia și alte superficialități demonice! Vedeți în Iacov 2 că după credința inițială trebuie să faci fapte, pentru mântuirea ta!
şi să fiu găsit în El înseamnă că vrea să rămână până la capăt cu Domnul, cu trăirea practică, prin faptele lui, pentru că numai așa va putea ajunge în partea fericită a veșniciei (și pe baza textului din Filipeni). Nu credea în mântuirea primită pe moment, pentru veci și atât, ci apostolul ne prezintă mântuirea ca un proces, o alergare după reguli, până la capăt, la răsplătirea cu Premiul final, mântuirea viitoare!

Confuzia între faptele (ritualurile) Legii vechi și faptele umblării cu Domnul, în Legea Harului (în care trebuie să trăim practic, pentru mântuirea noastră)

Romani 11
1 Întreb, dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3 „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”?
4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har – puțini din cei care au aparținut primului grup (evreii, de sub Legea dată prin Moise) au intrat în al doilea grup (creștinii, sub Legea harului în care trebuie să umbli)
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Versetul 6 pare că oferă mântuirea ușuratică (numai prin credință, numai prin har) fără fapte, fără să umbli cu Domnul, dar este vorba doar de intrarea pe calea mântuirii (a unor evrei, ucenicii și primii convertiți de după coborârea Duhului Sfânt au fost dintre evrei); nu că S-a schimbat Dumnezeu și s-a schimbat mântuirea (a devenit ușuratică, pe veci, fără roade vrednice de pocăință).

Când scrie despre fapte și se referă la faptele Legii vechi, se referă la ritualurile Legii vechi. Dar când scrie despre mântuirea în har, fără fapte, este vorba numai despre intrarea pe calea mântuirii, apoi trebuie să ne facem îndreptățirea cu faptele noastre (ni se spune în Iacov 2), să ne lucrăm mântuirea până la rodire (la mântuirea viitoare, vedeți Filipeni 3.12-13).

Trebuie evitată confuzia dintre ritualurile vechi (faptele Legii) și umblarea cu Domnul practică, cu faptele noastre, confuzie făcută și folosită intenționat pentru falsificarea spiritului (conținutului, învățăturilor) Bibliei, ca să pară ca adevărate învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci.

Încă o falsificare a spiritului Bibliei: versetele 7 și 8 sunt folosite ca indicație a ”harului suveran”, că Dumnezeu alege pe cine vrea și împietrește pe cine vrea – i-a împietrit ca urmare a împietririi lor (așa au ales ei), ca în cazul lui faraon / vedeți aici / .

TOT adevărul

Ioan 16
13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

   Am arătat aici cum cei cu învățăturile dracilor, cu tentativa de justificare prin Doctrinele dracilor (că mântuirea este pe moment pentru veci) falsifică Biblia prin scoaterea versetelor din context, ca să le iasă lor minciuna ca fiind adevărată. Apoi pun multe versete separate unul după altul și prin această viclenie, dau impresia că este reală învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde.

   Dar cei care au Duhul Sfânt nu se lasă înșelați, ei știu că Biblia trebuie luată în întregime și căutat Adevărul revelat în ea. Luați cartea respectivă și vedeți la ce se referă întreg textul.

 

Toţi ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup

Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – versetul este folosit de cei care vor să falsifice Biblia prin extragerea versetelor separate (și au tupeul să dea din gură cu Sola Scriptura!), ca să le iasă lor ca adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci – că sunt mântuiți și nu mai scapă, orice ar face ei apoi. Doar să crezi pe moment și ești mântuit pe veci. Ei nici nu mai merg la judecată (de parcă nu știe Dumnezeu ce fac ei!).

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – degeaba ai intrat pe calea mântuirii, dacă ai ieșit din procesul propriei tale mântuiri! Harul poate fi primit degeaba (sola gratia) / vedeți ce spune Biblia / , așa cum și credința inițială (sola fide) nu mântuie fără fapte (roade vrednice de pocăință), vedeți Iacov 2 etc.

Se presupune că cei care au crezut într-un moment, vor uni cu credința lor fapta etc, adică își vor schimba (prin Duhul Sfânt) preocuparea spre lucrurile de sus și vor umbla cu Domnul, fiind beneficiari ai harului. Odată ce ești beneficiar al mântuirii inițiale (cu ceea ce implică ea), ai ajutor de sus ca să umbli cu Domnul, până la capăt. La sfârșitul listei / vedeți articolul / ni se spune că așa vei ajunge la mântuirea finală. Deci dacă umbli cu Domnul până la capăt, cu ajutor de sus, vei ajunge la premiu, în veșnicia fericită. Nu vei fi condamnat la judecată, pentru că după justificarea inițială prin credință ți-ai făcut îndreptățirea prin umblarea ta practică, cu faptele tale: Iacov 2.24 Deci vedeţi că omul ajunge la justificare (îndreptățire) prin fapte şi nu numai prin credinţă.

Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – epistolele sunt adresate fraților (celor intrați pe calea mântuirii), nu celor din lume: 2 Corinteni 1.1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia. Apostolul ne scrie că TOȚI ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu, la Judecată (fără avocat) – atunci singura scăpare îți va fi umblarea până la capăt cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul), nu datul din gură cu solele și cu mântuirea falsă pe veci!

1 Corinteni 1.18 ne mântuim

1 Corinteni 1.18pentru noi, care suntem pe calea mântuirii – traducerea Cornilescu, care nu a tradus corect, fără greșeli, dar a încercat să surprindă corect sensul inițial.

Multe traduceri ale celor mântuiți pe veci sunt falsificate în privința mântuirii, de exemplu aici au scris ”suntem mântuiți” sau ”suntem salvați” (nu mai contează ce faci, cui slujești, că ești deja mântuit pe veci și nu mai scapi).

Traducerea Cornilescu modernizată (2003):pentru noi, care suntem în curs de mântuire”, adică în proces de mântuire

Dacă căutăm în limba greacă, găsim verbul la prezent, deci este corect ne mântuim (corespunzător cu alergarea apostolului Pavel pentru Premiu, vedeți articol) – opus traducerilor falsificate în mod intenționat, ca să le iasă lor mântuirea pe veci ca fiind reală. Nu au găsit dovezi în Biblie pentru erezia lor, așa că în loc să renunțe la erezie, au falsificat Biblia!

Halloween – falsificarea Scripturii și prin ”Sola Scriptura”

Luther va fi incinerat în focul veșnic pentru că a falsificat Biblia (a introdus cuvântul NUMAI în mântuirea prin har) ca să facă să pară adevărată erezia cu mântuirea pe veci (a fost o erezie teologică, nu au vrut să o trăiască practic, adică să facă orice, crezându-se mântuiți pe veci și gata, ci doar să facă o teologie diferită de a catolicilor, dar au mers în extremă).

Au falsificat Scriptura ca să le iasă erezia nimicitoare și apoi au zis despre fals Sola Scriptura. Fraieriți-L pe Dumnezeu la Judecata finală dacă puteți, ereticilor!

Decrete Prezidențiale de incinerare

Șeful Universului decretează:

Apocalipsa (Revelații) 22

18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – nu seamănă cu mântuirea ușuratică, pe veci, a cărei teologie se bazează pe falsificarea Bibliei!
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin – HARUL adevărat, în care trebuie să rămâi și să umbli pănâ la capăt, dacă vrei să ajungi la destinația finală fericită, cu cei care au umblat cu Domnul!

Ce ne roade pe noi grija de învățătura dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde?!

Sola falsificarea Scripturii

Ca să le iasă tentativa de erezie cu mântuirea pe veci (este o tentativă pentru că nici măcar la o privire superficială nu stă în picioare), ereticii obsedați de ea falsifică conținutul (spiritul) Bibliei prin scoaterea versetelor din context. Am arătat aici și aici (și în alte articole scrise atunci, vedeți aici) cum fac aceștia.

Și atunci cum mai au tupeul calviniștii să ne zică vrăjeala cu Sola Scriptura, dacă îi falsifică spiritul folosindu-se de cuvintele scrise în Scriptură?

Faraon și-a împietrit inima de primele 6 ori, nu l-a împietrit Dumnezeu (decât ca urmare a împietririi lui)

Odată cu (re)apariția ereziei nimicitoare cu mântuirea ușuratică pe veci (numai prin harul cu care doar dai din gură), unii au încercat să facă o justificare pentru aceasta, dar cum Biblia cere umblare cu Domnul până la capăt pentru mântuire (este profund arministă), înșelații satanei o falsifică și dând exemple false. Să vedem cum procedează (am văzut în articolul precedent că ei zic că Dumnezeu l-a împietrit pe faraon fără să îi dea posibilitatea să se pocăiască, așa cum face cu cei mai mulți oameni). Dacă citim textul din Exod, Biblia ne spune că faraon și-a împietrit inima de 6 ori (de fiecare dată când a văzut puterea lui Dumnezeu și Dumezeu i-a dat posibilitatea să se pocăiască, fără să îl oblige la pocăință), abia apoi Dumnezeu i-a dat ce a căutat: împietrirea.

Exodul (ieșirea din Egipt), Capitolul 5
2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”
Capitolul 6
Izbăvirea făgăduită
1 Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.”
2 Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul.
3 Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul.” aceasta este binecuvântarea lăsată în urmă de Avraam, pentru că a umblat cu Domnul practic (nu doar a dat din gură cu credința ușuratică). / Vedeți articolul /
4 De asemenea, Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
5 Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.
6 De aceea, spune copiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
8 Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam – binecuvântarea lăsată în urmă de Avraam, pentru că a umblat cu Domnul (nu s-a crezut mântuit pe veci), lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.
Capitolul 7
3 Eu voi împietri inima lui faraon – abia în partea a doua a împietririlor, după ce faraon și-a împietrit inima de 6 ori – să vedem șirul:
13 #1 Inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron
22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. #2 Inima lui faraon s-a împietrit
Capitolul 8
15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, #3 şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul – Dumnezeu știa că faraon își va împietri inima, nu că l-a împietrit de la început!
19 Dar #4 inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat
32 Dar faraon, şi de data aceasta, #5 şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece – nu l-a împietrit Dumnezeu nici de data asta
Capitolul 9
7 Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase: şi iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar #6 inima lui faraon s-a împietrit şi n-a lăsat pe popor să plece.

12 Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron – era prea târziu – pocăiți-vă cât timp se mai poate!

Vox satana a postat un text care conține ce am combătut până acum: falsificarea Bibliei ca să le iasă lor erezia nimicitoare!

”Acum, este în zadar pentru cei care obiectează că voia lui Dumnezeu nu poate avea nimic de a face cu rezultate păcătoase, chiar în acest sens permisiv, fără a-l face pe Dumnezeu un autor al păcatului … Căci Biblia este plină de afirmaţii că Dumnezeu astfel a predestinat păcatul fără a fi autorul păcatului – poate Biblia falsificată de fanatici, prin scoaterea unor versete din context (și în acest text ei au făcut cum am scris în articolele despre Romani, au zis că Dumnezeu se îndură de cine Îi place, deși era vorba despre trecerea de la primul grup etnic (un popor) la al doilea grup, eterogen (creștinii). El a predestinat tirania şi răzvrătirea lui Faraon, şi apoi l-a pedepsit pentru aceasta ca peste tot în Biblie, Dumnezeu a dat fiecăruia ce a căutat acela (scrie că ce seamănă omul, aceea va și secera, numai ereticii cred că dacă seamănă cu demonii, vor recolta viața veșnică cu Dumnezeu, pretinzându-se mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu satana!). Faraon și-a împietrit inima de câteva ori, abia după aceea și Dumnezeu i-a dat ce a semănat: i-a împietrit inima! Căutați în text și numărați de câte ori scrie una după alta că inima lui Faraon s-a împietrit, Faraon și-a împietrit inima etc / vedeți articol / . În Isaia 10 el predestinează pustiirea lui Nebucadnețar a Ierusalimului – pentru păcatele celor din poporul ales, v-am mai scris că nu le-a fost de folos alegerea lor (MULT mai puternică decât cea din zilele noastre), decât atunci când AU UMBLAT CU DUMNEZEUL LOR!, şi apoi îl pedepsește pe el pentru aceasta și-au meritat-o! În Fapte 2:23 răul Iuda îl trădează pe Domnul său prin scopul şi preștiința precisă a lui Dumnezeu – Domnul Isus l-a ales pe Iuda vânzătorul nu pentru mântuire sau ne-mântuire, ci pentru o slujbă, a avut nevoie de cineva care să Îl vândă. Există multe alegeri pentru o slujbă, lucrare, dar nu există alegere a lui Dumnezeu pentru mântuire individuală (Dumnezeu a ales un grup care a dat faliment, apoi a făcut trecerea la al doilea grup de mântuiți și prin care să ofere mântuirea lumii)! În Romani 9:18, „Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea,” aşa este în multe alte locuri – fanaticii falsifică Biblia prin scoaterea versetelor din text, aici este vorba că după ce primul grup ales a falimentat, intră în împietrire pentru 2000 de ani și Dumnezeu se îndură și crează al doilea grup, creștinii, Biserica – citiți textul.

Dar cei ne-aleși sunt ocoliți şi predestinați la distrugere „pentru păcatele lor, şi pentru slava dreptății lui Dumnezeu.” – nu avem nevoie să ne mântuiască dumnezeul fals al fanaticilor mântuiți numai prin har (chiar dacă nu umblă în har), numai prin credință (credința fără fapte este a dracilor și nu mântuie, vedeți Iacov 2), un monstru care nu a vrut ca cei mai mulți oameni să poată fi mântuiți. Acest dumnezeu este opus Dumnezeului creștinilor.

Creștinii arminiști sunt mântuiți prin har și prin asculare de Domnul și numai dacă umblă până la capăt, cu Domnul în har (mântuirea este un proces din care cine vrea poate ieși, dar nu va ajunge la mântuirea viitoare finală)!

Extragerea ideilor principale din text (la nivelul copiiilor de clasa a 3-a)

În clasa a treia elevii încep să învețe cum se extrag ideile principale dintr-un text. Cei care falsificați Biblia luînd versetele rupte din context, vedeți ce vă așteaptă:

Apocalipsa 22.18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Și ruperea (separarea) versetelor din text pentru falsificarea înțelesului lor se va pedepsi, mai ales atunci când este vorba despre crearea și susținerea unor erezii nimicitoare (învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și doctrinele harului-fals, adică ale dracilor).

Chiar și titlurile din traducerea (uneori falsă) Cornilescu sunt aiurea, greșite: Dumnezeu alege pe cine vrea și se îndură de cine îi place din Romani 9. Cei care ar vrea să arate că există mântuire pe veci iau câteva versete separate (în prezentările unora apar înșirate versete separat, dar dacă le citești în textele lor, vezi că se referă la altceva). Iar dacă te ridici intelectual la nivelul unui copil de clasa a treia și începi să identifici în text ideile principale adevărate, despre ce este vorba (adică dacă citești Biblia ca să o înțelegi, nu ca să o falsifici), observi că nu este vorba despre o alegerea arbitrară (monstrul numit Dumnezeu nu i-a vrut pe cei mai mulți la mântuire – deși este evident că satana nu îi vrea mântuiți, nu Dumnezeu!), ci despre trecerea de la primul grup etnic (popor) la al doilea grup, creștinii (grup eterogen). Iar textul ne spune că Dumnezeu este Stăpân să facă trecerea la cel de-al doilea grup și Se îndură de cine îi place, adică de cei veniți la pocăință dintre neamuri (chiar și dintre păgânii ăia spurcați). El are milă de cine vrea (de creștinii care trăiesc ca străini față de lume), şi împietreşte pe cine vrea (pe cei din vechiul grup, pentru aproximativ 2000 de ani).

   Încercați să depuneți efort intelectual și să înțelegeți ce a vrut Dumnzeeu să ne spună în Biblie, nu mai fiți obsedați să strâmbați Biblia după erezia voastră (mântuirea pe veci)!

Dumnezeu se îndură de cine Îi place și Îi place să se îndure de cei care Îl urmează!

Am văzut / vedeți articolul / că Avraam, datorită umblării lui cu Domnul, a obținut binecuvântare pentru el, a negociat cu Dumnezeu pentru Lot și familia lui (degeaba pentru nevasta lui Lot, pentru că ea nu a ascultat de Dumnezeu) și a trimis binecuvântare și în viitor, pentru că Dumnezeu știa că Avraam va umbla cu Dumnezeu practic, cu faptele lui (nu doar pretinzându-se mântuit numai prin credința netrăită practic). De exemplu un ratat intelectual a scris o mizerie de articol că Avraam a fost mântuit numai prin credință, nu prin fapte, pentru că Legea încă nu fusese dată. Să vedem ce scrie în Biblie:

Geneza 15
5 Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.”
6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire – apoi a umblat practic în această neprihănire
Geneza 17
1 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană (fără vină)– nu seamnănă cu mântuirea pe veci, numai prin har, numai prin credință
8 Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin – ca străin față de lume, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”
Geneza 18
17 Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… – umblarea cu Domnul l-a făcut pe Domnul să își țină promisiunea!

Geneza 19
26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare – nu a ascultat și a fost pierdută pe drum.

Am văzut că David a trimis și urmașilor binecuvântarea datorită umblării lui cu Dumnezeu.

Am văzut că atunci când cei din poporul ales făceau rău, rău primeau. Nu le-a fost de folos alegerea, decât atunci când au umblat practic cu Dumnezeu!

Unii ar vrea să zică că versetele din Romani 9 în care se spune că Dumnezeu se îndură de cine Îi place înseamnă că Dumnezeu este părtinitor, arbitrar și i-a ales pe oameni pentru mântuire ca și când i-ar fi jucat la alba-neagra (sau ar fi dat cu zarurile). Vedem că această minciună este susținută de rebutații intelectual care nici nu au studiat ceva în viața lor, nici nu i-a interesat să citească epistola întreagă ca să vadă la ce se referă: Dumnezeu este stăpân să treacă de la primul grup ales la al doilea (creștinii). Când un individ slab intelectual crede erezia, devine fanatic și se îngâmfă, crezându-se mărețul ales al lui Dumnezeu pe pământ.

Nu vă luați după cei prin care demonii ar vrea să vă piardă sufletele cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, susținută fals prin doctrinele harului-fals. Dumnezeu Se îndură de cei care Îl urmează!