Toţi ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup

Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – versetul este folosit de cei care vor să falsifice Biblia prin extragerea versetelor separate (și au tupeul să dea din gură cu Sola Scriptura!), ca să le iasă lor ca adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci – că sunt mântuiți și nu mai scapă, orice ar face ei apoi. Doar să crezi pe moment și ești mântuit pe veci. Ei nici nu mai merg la judecată (de parcă nu știe Dumnezeu ce fac ei!).

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – degeaba ai intrat pe calea mântuirii, dacă ai ieșit din procesul propriei tale mântuiri! Harul poate fi primit degeaba (sola gratia) / vedeți ce spune Biblia / , așa cum și credința inițială (sola fide) nu mântuie fără fapte (roade vrednice de pocăință), vedeți Iacov 2 etc.

Se presupune că cei care au crezut într-un moment, vor uni cu credința lor fapta etc, adică își vor schimba (prin Duhul Sfânt) preocuparea spre lucrurile de sus și vor umbla cu Domnul, fiind beneficiari ai harului. Odată ce ești beneficiar al mântuirii inițiale (cu ceea ce implică ea), ai ajutor de sus ca să umbli cu Domnul, până la capăt. La sfârșitul listei / vedeți articolul / ni se spune că așa vei ajunge la mântuirea finală. Deci dacă umbli cu Domnul până la capăt, cu ajutor de sus, vei ajunge la premiu, veșnicia fericită. Nu vei mai merge la Judecată în vederea condamnării, pentru că după justificarea inițială prin credință ți-ai făcut îndreptățirea prin umblarea ta practică, cu faptele tale: Iacov 2.24 Deci vedeţi că omul ajunge la justificare (îndreptățire) prin fapte şi nu numai prin credinţă.

Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – epistolele sunt adresate fraților (celor intrați pe calea mântuirii), nu celor din lume: 2 Corinteni 1.1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia. Apostolul ne scrie că TOȚI ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu, la Judecată (fără avocat) – atunci singura scăpare îți va fi umblarea până la capăt cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul), nu datul din gură cu solele și cu mântuirea falsă pe veci!

Reclame

1 Corinteni 1.18 ne mântuim

1 Corinteni 1.18pentru noi, care suntem pe calea mântuirii – traducerea Cornilescu, care nu a tradus corect, fără greșeli, dar a încercat să surprindă corect sensul inițial.

Multe traduceri ale celor mântuiți pe veci sunt falsificate în privința mântuirii, de exemplu aici au scris ”suntem mântuiți” sau ”suntem salvați” (nu mai contează ce faci, cui slujești, că ești deja mântuit pe veci și nu mai scapi).

Traducerea Cornilescu modernizată (2003):pentru noi, care suntem în curs de mântuire”, adică în proces de mântuire

Dacă căutăm în limba greacă, găsim verbul la prezent, deci este corect ne mântuim (corespunzător cu alergarea apostolului Pavel pentru Premiu, vedeți articol) – opus traducerilor falsificate în mod intenționat, ca să le iasă lor mântuirea pe veci ca fiind reală. Nu au găsit dovezi în Biblie pentru erezia lor, așa că în loc să renunțe la erezie, au falsificat Biblia!

Halloween – falsificarea Scripturii și prin ”Sola Scriptura”

Luther va fi incinerat în focul veșnic pentru că a falsificat Biblia (a introdus cuvântul NUMAI în mântuirea prin har) ca să facă să pară adevărată erezia cu mântuirea pe veci (a fost o erezie teologică, nu au vrut să o trăiască practic, adică să facă orice, crezându-se mântuiți pe veci și gata, ci doar să facă o teologie diferită de a catolicilor, dar au mers în extremă).

Au falsificat Scriptura ca să le iasă erezia nimicitoare și apoi au zis despre fals Sola Scriptura. Fraieriți-L pe Dumnezeu la Judecata finală dacă puteți, ereticilor!

Decrete Prezidențiale de incinerare

Șeful Universului decretează:

Apocalipsa (Revelații) 22

18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – nu seamănă cu mântuirea ușuratică, pe veci, a cărei teologie se bazează pe falsificarea Bibliei!
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin – HARUL adevărat, în care trebuie să rămâi și să umbli pănâ la capăt, dacă vrei să ajungi la destinația finală fericită, cu cei care au umblat cu Domnul!

Ce ne roade pe noi grija de învățătura dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde?!

Sola falsificarea Scripturii

Ca să le iasă tentativa de erezie cu mântuirea pe veci (este o tentativă pentru că nici măcar la o privire superficială nu stă în picioare), ereticii obsedați de ea falsifică conținutul (spiritul) Bibliei prin scoaterea versetelor din context. Am arătat aici și aici (și în alte articole scrise atunci, vedeți aici) cum fac aceștia.

Și atunci cum mai au tupeul calviniștii să ne zică vrăjeala cu Sola Scriptura, dacă îi falsifică spiritul folosindu-se de cuvintele scrise în Scriptură?

Faraon și-a împietrit inima de primele 6 ori, nu l-a împietrit Dumnezeu (decât ca urmare a împietririi lui)

Odată cu (re)apariția ereziei nimicitoare cu mântuirea ușuratică pe veci (numai prin harul cu care doar dai din gură), unii au încercat să facă o justificare pentru aceasta, dar cum Biblia cere umblare cu Domnul până la capăt pentru mântuire (este profund arministă), înșelații satanei o falsifică și dând exemple false. Să vedem cum procedează (am văzut în articolul precedent că ei zic că Dumnezeu l-a împietrit pe faraon fără să îi dea posibilitatea să se pocăiască, așa cum face cu cei mai mulți oameni). Dacă citim textul din Exod, Biblia ne spune că faraon și-a împietrit inima de 6 ori (de fiecare dată când a văzut puterea lui Dumnezeu și Dumezeu i-a dat posibilitatea să se pocăiască, fără să îl oblige la pocăință), abia apoi Dumnezeu i-a dat ce a căutat: împietrirea.

Exodul (ieșirea din Egipt), Capitolul 5
2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”
Capitolul 6
Izbăvirea făgăduită
1 Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.”
2 Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul.
3 Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul.” aceasta este binecuvântarea lăsată în urmă de Avraam, pentru că a umblat cu Domnul practic (nu doar a dat din gură cu credința ușuratică). / Vedeți articolul /
4 De asemenea, Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
5 Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.
6 De aceea, spune copiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
8 Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam – binecuvântarea lăsată în urmă de Avraam, pentru că a umblat cu Domnul (nu s-a crezut mântuit pe veci), lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.
Capitolul 7
3 Eu voi împietri inima lui faraon – abia în partea a doua a împietririlor, după ce faraon și-a împietrit inima de 6 ori – să vedem șirul:
13 #1 Inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron
22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. #2 Inima lui faraon s-a împietrit
Capitolul 8
15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, #3 şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul – Dumnezeu știa că faraon își va împietri inima, nu că l-a împietrit de la început!
19 Dar #4 inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat
32 Dar faraon, şi de data aceasta, #5 şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece – nu l-a împietrit Dumnezeu nici de data asta
Capitolul 9
7 Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase: şi iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar #6 inima lui faraon s-a împietrit şi n-a lăsat pe popor să plece.

12 Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron – era prea târziu – pocăiți-vă cât timp se mai poate!

Vox satana a postat un text care conține ce am combătut până acum: falsificarea Bibliei ca să le iasă lor erezia nimicitoare!

”Acum, este în zadar pentru cei care obiectează că voia lui Dumnezeu nu poate avea nimic de a face cu rezultate păcătoase, chiar în acest sens permisiv, fără a-l face pe Dumnezeu un autor al păcatului … Căci Biblia este plină de afirmaţii că Dumnezeu astfel a predestinat păcatul fără a fi autorul păcatului – poate Biblia falsificată de fanatici, prin scoaterea unor versete din context (și în acest text ei au făcut cum am scris în articolele despre Romani, au zis că Dumnezeu se îndură de cine Îi place, deși era vorba despre trecerea de la primul grup etnic (un popor) la al doilea grup, eterogen (creștinii). El a predestinat tirania şi răzvrătirea lui Faraon, şi apoi l-a pedepsit pentru aceasta ca peste tot în Biblie, Dumnezeu a dat fiecăruia ce a căutat acela (scrie că ce seamănă omul, aceea va și secera, numai ereticii cred că dacă seamănă cu demonii, vor recolta viața veșnică cu Dumnezeu, pretinzându-se mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu satana!). Faraon și-a împietrit inima de câteva ori, abia după aceea și Dumnezeu i-a dat ce a semănat: i-a împietrit inima! Căutați în text și numărați de câte ori scrie una după alta că inima lui Faraon s-a împietrit, Faraon și-a împietrit inima etc. În Isaia 10 el predestinează pustiirea lui Nebucadnețar a Ierusalimului – pentru păcatele celor din poporul ales, v-am mai scris că nu le-a fost de folos alegerea lor (MULT mai puternică decât cea din zilele noastre), decât atunci când AU UMBLAT CU DUMNEZEUL LOR!, şi apoi îl pedepsește pe el pentru aceasta și-a meritat-o! În Fapte 2:23 răul Iuda îl trădează pe Domnul său prin scopul şi preștiința precisă a lui Dumnezeu – Domnul Isus l-a ales pe Iuda nu pentru mântuire sau ne-mântuire, ci pentru o slujbă, a avut nevoie de cineva care să Îl vândă. Există multe alegeri pentru o slujbă, lucrare, dar nu există alegere a lui Dumnezeu pentru mântuire individuală (Dumnezeu a ales un grup care a dat faliment, apoi a făcut trecerea la al doilea grupde mântuiți și prin care să ofere mântuirea lumii)! În Romani 9:18, „Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea,” aşa este în multe alte locuri – fanaticii falsifică Biblia prin scoaterea versetelor din text, aici este vorba că după ce primul grup ales a falimentat, intră în împietrire pentru 2000 de ani și Dumnzeeu se îndură și crează al doilea grup, creștinii, Biserica – citiți textul.

Dar cei ne-aleși sunt ocoliți şi predestinați la distrugere „pentru păcatele lor, şi pentru slava dreptății lui Dumnezeu.” – nu avem nevoie să ne mântuiască dumnezeul fals al fanaticilor mântuiți numai prin har (chiar dacă nu umblă în har), numai prin credință (credința fără fapte este a dracilor și nu mântuie, vedeți Iacov 2), un monstru care nu a vrut ca cei mai mulți oameni să poată fi mântuiți. Acest dumnezeu este opus Dumnezeului creștinilor.

Creștinii arminiști sunt mântuiți prin har și prin asculare de Domnul și numai dacă umblă până la capăt, cu Domnul în har (mântuirea este un proces din care cine vrea poate ieși, dar nu va ajunge la mântuirea viitoare fianlă)!

Dumnezeu se îndură de cine Îi place și Îi place să se îndure de cei care Îl urmează!

Am văzut / vedeți articolul / că Avraam, datorită umblării lui cu Domnul, a obținut binecuvântare pentru el, a negociat cu Dumnezeu pentru Lot și familia lui (degeaba pentru nevasta lui Lot, pentru că ea nu a ascultat de Dumnezeu) și a trimis binecuvântare și în viitor, pentru că Dumnezeu știa că Avraam va umbla cu Dumnezeu practic, cu faptele lui (nu doar pretinzându-se mântuit numai prin credința netrăită practic). De exemplu un ratat intelectual a scris o mizerie de articol că Avraam a fost mântuit numai prin credință, nu prin fapte, pentru că Legea încă nu fusese dată. Să vedem ce scrie în Biblie:

Geneza 15
5 Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.”
6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire – apoi a umblat practic în această neprihănire
Geneza 17
1 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană (fără vină)– nu seamnănă cu mântuirea pe veci, numai prin har, numai prin credință
8 Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin – ca străin față de lume, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”
Geneza 18
17 Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… – umblarea cu Domnul l-a făcut pe Domnul să își țină promisiunea!

Geneza 19
26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare – nu a acultat și a fost pierdută pe drum.

Am văzut că David a trimis și urmașilor binecuvântarea datorită umblării lui cu Dumnezeu.

Am văzut că atunci când cei din poporul ales făceau rău, rău primeau. Nu le-a fost de folos alegerea, decât atunci când au umblat practic cu Dumnezeu!

Unii ar vrea să zică că versetele din Romani 9 în care se spune că Dumnezeu se îndură de cine Îi place înseamnă că Dumnezeu este părtinitor, arbitrar și i-a ales pe oameni pentru mântuire ca și când i-ar fi jucat la alba-neagra (sau ar fi dat cu zarurile). Vedem că această minciună este susținută de rebutații intelectual care nici nu au studiat ceva în viața lor, nici nu i-a interesat să citească epistola întreagă ca să vadă la ce se referă: Dumnezeu este stăpân să treacă de la primul grup ales la al doilea (creștinii). Când un individ slab intelectual crede erezia, devine fanatic și se îngâmfă, crezându-se mărețul ales al lui Dumnezeu pe pământ.

Nu vă luați după cei prin care demonii ar vrea să vă piardă sufletele cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, susținută fals prin doctrinele harului-fals. Dumnezeu Se îndură de cei care Îl urmează!