El ne-a mântuit (am intrat pe calea mântuirii, în procesul de mântuire) pentru ca, după ce am fost socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice – ca să umblăm cu Domnul în har până vom fi mântuiți în final

Tit 3
4  când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
cu scopul: 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

A apărut răutatea enorm de mare a monstrului zeu-computer, care nu i-a vrut mântuiți pe cei mulți, așa că ei nici nu pot fi mântuiți?! El i-a mântuit pe cei puțini cu bagheta magică și le-a dat mântuirea șmecheroasă dar ușuratică, pe veci?! Cu scopul să umble cu dracii (de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde)?

În versetul 5 nu se referă la ajungerea la destinație (în partea fericită a veșniciei), ci doar la intrarea pe calea mântuirii (în procesul mântuirii): spălarea (curățirea), nașterea din nou de sus, îndreptățirea inițială ca să putem primi Duhul Sfânt care să ne ajute în umblarea cu Domnul, până la capăt (versetele 6 și 7). Nu scrie că am ajuns deja la destinația fericită, ci să continuăm să umblăm cu Domnul, prin faptele noastre (roadele vrednice), ca să ajungem să moștenim (în final) viața veșnică.

Prima jumătate a versetului 5 este folosită ca o dovadă falsă că mântuirea este numai pe moment, pentru veci și atât. Dacă citim textul (ca și alte texte folosite pentru aceasta) vedem că în realitate este vorba despre ceva opus, mântuirea ca proces și obligația de a merge cu Domnul până la capăt, pentru propria mântuire. Aici ne sunt prezentate chiar timpurile mântuirii. Am folosit culorile: timpul trecut – intrarea în procesul mântuirii, timpul prezent (umblarea cu Domnul) și timpul viitor (mântuirea de mânia veșnică a lui Dumnezeu, ajungerea la destinația fericită).

Tit 3
4  când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru – este intrarea pe cale
cu scopul: 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem – prin fapte, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşniceadică să umblăm cu Domnul, în har (cu ajutor de sus) practic, până la capăt, când vom ajunge la destinația fericită!

Reclame

Dacă vrei să ajungi unde au ajuns eroii faptelor, trebuie să umbli cu Domnul prin faptele tale, cum au făcut ei, până vei ajunge să primești Premiul alergării!

Avraam, cel care a umblat practic cu Domnul și a fost apreciat pentru faptele lui, este folosit de unii ca dovadă că doctrinele dracilor sunt reale.

Textul de aici.

Evrei 6 . 13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi
14 şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.”
15 Şi astfel, fiindcă Avraam a aşteptat cu răbdare, a dobândit promisiunea.

Pentru că Avraam a așteptat cu răbdare, a ajuns la ceea ce i-a promis Dumnezeu. A primit promisiunea ca urmare a umblării lui practică, prin faptele lui, cu Domnul și pentru că Dumnezeu a știut că va umbla până la capăt cu El și îi va învăța și pe alții să facă la fel / vedeți articolul / . Intrarea în acea promisiune a fost făcută prin credință și prin fapte, nu numai prin credință. Apoi a umblat tot prin fapte, cu Domnul, până la capăt, la împlinirea promisiunii.

Geneza 18.18 Căci Dumnezeu va face ca Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământuluiDumnezeu va face ce scrie în versetul 18 bazat pe versetul următor, 19:
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… – dacă Avraam nu ar fi făcut în continuare ce este drept și bine, nu ar fi primit în viitor binecuvântarea promisă!

Că a așteptat cu răbdare ce înseamnă? Că s-a întors la lume, ca și când fiul pierdut s-ar fi întors la roșcovele și porcii lumii acesteia, crezându-se mântuit pe veci? Vedem și din acest articol cum a fost ascultat de Dumnezeu, și a trimis binecuvântarea și altora. Și dacă citiți despre ce a apreciat Dumnezeu în continuare la el, vedeți că nu a apreciat numai credința teoretică (fără fapte), ci trăirea lui prin faptele lui, în umblarea lui cu Domnul.

Evrei 11.8 Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care urma să-l ia drept moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie încotro merge – ”eroii credinței” au fost apreciați pentru faptele lor – corect ar fi să se numească Galeria eroilor faptelor, nu ai credinței, pentru că niciunul nu a fost apreciat numai pentru credință!

Doar prin umblarea cu Domnul, prin faptele tale până la capăt, poți ajunge să primești Premiul alergării tale. Dacă vrei să ajungi în partea fericită a veșniciei, împreună cu eroii faptelor, trebuie să umbli cu Domnul, prin faptele tale până vei ajunge acolo!

Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată

Din nou, un exemplu de falsificare a mesajului Noului Testament, ca să pară reală erezia nimicitoare a mântuirii pe veci. Dar să vedem în context (și ținând seama de învățătura sănătoasă a Noului Testament – Legea harului în care TREBUIE să umbli, ca să ajungi să fii mântuit în final).

Ioan 5
21 În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea – am arătat că Fiul oferă aici viața veșnică tuturor oamenilor, iar la judecată va da mântuirea viitoare finală celor care au umblat aici cu Domnul, până la capăt (vezi versetul 29 și alte texte pe care le-am mai prezentat). Am arătat aici că Dumnezeu nu este arbitrar. (se îndură de cine Îi place și Îi place să se îndure de cei care Îl urmează!)
22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23 pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.
25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia.
26 Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27 Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Fiul dă viaţă cui vrea – deci Fiul este un monstru cu caracterul lui Jack spintecătorul, i-a respins pe cei mai mulți de la mântuire, dă-i încolo de fraieri. În realitate, Biblia ne spune că harul oferă mântuirea tuturor oamenilor, toți sunt chemați la pocăință adevărată, la umblare cu Domnul până la capăt (harul are pretenții, nu dă mântuirea ușuratică). Ereticii care se cred mântuiți pe veci ne prezintă un monstru arbitrar / vedeți articolul / , dar chiar și în acest text, ni se spune că Cel care îți oferă posibilitatea (nu obligația) să fii mântuit, te va judeca după dreptate: judecata Mea este dreaptă, după cum ni se spune în textul din Apocalipsa 20 (dacă nu cumva minte Biblia), că Judecătorul este drept (corect, nu este arbitrar) și că va judeca pe fiecare după faptele lui, după umblarea lui cu unul sau cu altul!

Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.

Ce alegi și faci aici, aceea vei primi.

Dumnezeu ne-a introdus pe calea mântuirii PENTRU CA apoi noi să ne facem moștenitori ai vieții veșnice, cu ajutor de sus

Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! – de folos pentru ca să fie mântuiți la urmă!
   Din nou despre falsificarea mesajului Bibliei, prin extragerea lor din context: dacă suntem deja mântuiți pe veci, nu prin fapte, nu mai contează nimic.
   Am fost mântuiți se referă la intrarea în procesul mântuirii, pe calea mântuirii, prin îndurarea lui Dumnezeu și ca urmare a faptului că am răspuns chemării lui Dumnezeu. Iertarea trecutului, minunea nașterii din nou (a regenerării) și înoirea preocupărilor spre lucrurile Împărăției au fost numai intrarea în procesul mântuirii. Versetul 7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui (după ce am intrat în procesul de mântuire, cu mult ajutor de sus), să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice – adică să continuăm să umblăm cu Domnul, practic, prin faptele noastre și cu ajutor de sus. Nu ni se spune că după ce am primit mântuirea putem face orice, că suntem pe deplin asigurați în Cristos chiar umblând cu demonii!
   Nu am intrat pe calea mântuirii (în har) ca să umblăm cu demonii, ci pentru ca să ne facem moștenitori ai vieții veșnice. Așa cum am mai spus, conform Bibliei, harul este ajutorul dat de sus ca să intrăm în procesul de mântuire și să putem umbla până la capăt cu Domnul, pentru că numai așa vom ajunge să moștenim, în final, viața veșnică!

”Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos”

Filipeni 3
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – prin trăirea practică, prin fapte a credinței, pentru că numai aceea ajută la mântuire (vedeți Iacov 2 și alte texte).

7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos

Am văzut că versetul 9 este folosit ca justificare (falsă) pentru mântuirea ușuratică, pe veci. Zici abracadabra și nu mai scapi, nici să vrei, dar Judecata finală va fi după fapte, nu după ”măreția” vorbealor fără conținut și valoare ale ereziei nimicitoare (că te auto-înșeli cu numai prin …).

Tocmai fiindcă Judecata va fi după faptele lui, apostolul a renunțat la lucrurile din trecut, pentru Cristos.

A renunțat la umblarea în legea veche nu ca să nu pună nimic în loc (crezându-se mântuit pe veci și gata), ci a înlocuit-o cu umblarea (trăirea practică), prin faptele lui vrednice de pocăință, cu Cristos! A înlocuit faptele (ritualurile) Legii vechi cu faptele (roadele vrednice ale) Legii harului!

Nu ni se prezintă în Biblie mântuirea prin datul din gură cu lozincile răsuflate din Evul mediu, ci obligația rămânerii în procesul de mântuire, până la capăt, ca să ajungem în partea fericită a veșniciei!

Unde vedeți în prezentarea acestui proces de mântuire (vedeți și versetele următoare, le-am mai postat în câteva articole) bagheta magică numită harul irezistibil, care mântuire chiar dacă umbli cu satana? Biblia ne spune că dacă aici umbli cu satana, cu satana vei fi în veșnicie, nu cu Domnul (care îi cunoaște pe ai Lui după conținut, nu după evlavia falsă)!

Nu este condamnare (nu va fi) doar pentru cei care trăiesc prin Duhul Sfânt pentru Domnul, prin faptele lor până la capăt

Romani 7
1 Nu ştiţi, fraţilor — vorbesc unor oameni care cunosc Legea (veche) — că Legea (veche) stăpâneşte asupra omului câtă vreme el trăieşte?
2 De pildă, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el, dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea căsătoriei.
3 Dacă deci ajunge a altuia cât încă îi trăieşte bărbatul, se va chema adulteră; dar dacă-i moare bărbatul, este liberă faţă de Lege şi nu mai este adulteră dacă ajunge a altuia.
4 Tot astfel, fraţii mei, şi voi aţi murit faţă de Lege (dată prin Moise) prin trupul lui Hristos, ca să ajungeţi ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
5 Căci pe când eram în firea pământească, patimile păcatelor, date la iveală prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducă rod pentru moarte.
6 Dar acum, am fost dezlegaţi de Lege, fiindcă am murit faţă de ceea ce ne ţinea în robie, ca să slujim prin înnoirea lucrată de Duhul, şi nu prin trăirea veche, după literă.

25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Aşadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

Romani 8
1 Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, [care nu trăiesc potrivit firii pământeşti, ci potrivit Duhului].

Epistola apostolului Pavel (știți, cel cu alergarea pentru Premiul ceresc) către Romani este una dintre cele mai folosite cărți ale Noului Testament ca să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci: am fost robi ai păcatului, dar harul irezistibil și ieftin ne-a mântuit în mod ușuratic pe veci, deci să trăim înapoi cu satana (de la care vine mântuirea ușuratică). În învățăturile care îți zic că harul te-a salvat de Lege ca să poți fi mântuit chiar dacă umbli cu demonii, poți înlocui termenul har cu termenul drac (ale dracilor învățături sunt)!

Dar dacă citești Biblia ca să o înțelegi și să o aplici practic (să o trăiești), îți dai seama că această epistolă are puterea să îi condamne pentru veșnicie pe cei care falsifică mesajul Bibliei pentru mântuirea cu satana, pe veci (vor fi pe veci cu satana): întreagă lucrarea Domnului Isus și faptul că ai ajuns să fii născut din nou de sus și ai primit Duhul Sfânt este ca să te ajute să faci ce nu au putut face cei din vechime, să umbli cu Domnul. După cum scrie în text: ca să aducem rod pentru Dumnezeu, ca să slujim (lui Dumnezeu) prin înnoirea lucrată de Duhul. Intrarea inițială pe calea mântuirii nu a fost pe veci, ci ca apoi să umbli cu Domnul prin faptele tale, cu ajutor de sus, ca să ajungi să fii mântuit la urmă!

Numai pentru cei care, după ce au intrat în har, rămân în har și umblă practic cu Domnul nu este (dacă umblă până la capăt, nu va fi) condamnare!

Și să fiu găsit în El – LA FINALUL ALERGĂRII pentru Premiul ceresc

Să vedem din nou despre falsificarea Bibliei (mesajul ei) prin extragerea versetelor din context.

Filipeni 3.9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

S-ar părea că versetul vrea să spună că să nu faci fapte (roade vrednice) pentru mântuirea ta, că ești mântuit pe veci numai dacă dai din gură cu ”numai prin credință” (care este a dracilor, de la care provine învățătura cu mântuirea ușuratică, pe veci și care nu mântuie, ni se spune în Iacov 2). Dar se făcea trecerea de la ritualurile vechii Legi dată prin Moise la Legea harului, deci la aceasta se referă apostolul, care continuă:

10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
   Aceasta este mântuirea arministă prin fapte în umblarea cu Domnul pe calea mântuirii. Apostolul nu a oferit mântuirea ușuratică în versetul 9, ci făcea trecerea de la prima Lege (a lui Moise) la a doua, Legea harului.
Versetul este Filipeni 3.9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire / dreptate a mea pe care mi-o dă Legea dată prin Moise, cu care fuseseră obișnuiți de multe generații, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos – numai credința trăită practic, care duce la umblarea cu Domnul, prin faptele noastre contează!, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – ca după îndreptățirea inițială să poți primi Duhul Sfânt, care să te ajute ca în umblarea ta cu Domnul, să îți faci propria îndreptățire prin faptele tale – știm că după fapte vom fi toți judecați, nu după harul ieftin (fals) care pretinde că dă mântuirea ușuratică (dar falsă), cu sola fide, sola gratia și alte superficialități demonice! Vedeți în Iacov 2 că după credința inițială trebuie să faci fapte, pentru mântuirea ta!
şi să fiu găsit în El înseamnă că vrea să rămână până la capăt cu Domnul, cu trăirea practică, prin faptele lui, pentru că numai așa va putea ajunge în partea fericită a veșniciei (și pe baza textului din Filipeni). Nu credea în mântuirea primită pe moment, pentru veci și atât, ci apostolul ne prezintă mântuirea ca un proces, o alergare după reguli, până la capăt, la răsplătirea cu Premiul final, mântuirea viitoare!

Confuzia între faptele (ritualurile) Legii vechi și faptele umblării cu Domnul, în Legea Harului (în care trebuie să trăim practic, pentru mântuirea noastră)

Romani 11
1 Întreb, dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2 Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3 „Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa”?
4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har – puțini din cei care au aparținut primului grup (evreii, de sub Legea dată prin Moise) au intrat în al doilea grup (creștinii, sub Legea harului în care trebuie să umbli)
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Versetul 6 pare că oferă mântuirea ușuratică (numai prin credință, numai prin har) fără fapte, fără să umbli cu Domnul, dar este vorba doar de intrarea pe calea mântuirii (a unor evrei, ucenicii și primii convertiți de după coborârea Duhului Sfânt au fost dintre evrei); nu că S-a schimbat Dumnezeu și s-a schimbat mântuirea (a devenit ușuratică, pe veci, fără roade vrednice de pocăință).

Când scrie despre fapte și se referă la faptele Legii vechi, se referă la ritualurile Legii vechi. Dar când scrie despre mântuirea în har, fără fapte, este vorba numai despre intrarea pe calea mântuirii, apoi trebuie să ne facem îndreptățirea cu faptele noastre (ni se spune în Iacov 2), să ne lucrăm mântuirea până la rodire (la mântuirea viitoare, vedeți Filipeni 3.12-13).

Trebuie evitată confuzia dintre ritualurile vechi (faptele Legii) și umblarea cu Domnul practică, cu faptele noastre, confuzie făcută și folosită intenționat pentru falsificarea spiritului (conținutului, învățăturilor) Bibliei, ca să pară ca adevărate învățăturile dracilor cu mântuirea pe veci.

Încă o falsificare a spiritului Bibliei: versetele 7 și 8 sunt folosite ca indicație a ”harului suveran”, că Dumnezeu alege pe cine vrea și împietrește pe cine vrea – i-a împietrit ca urmare a împietririi lor (așa au ales ei), ca în cazul lui faraon / vedeți aici / .

TOT adevărul

Ioan 16
13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

   Am arătat aici cum cei cu învățăturile dracilor, cu tentativa de justificare prin Doctrinele dracilor (că mântuirea este pe moment pentru veci) falsifică Biblia prin scoaterea versetelor din context, ca să le iasă lor minciuna ca fiind adevărată. Apoi pun multe versete separate unul după altul și prin această viclenie, dau impresia că este reală învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde.

   Dar cei care au Duhul Sfânt nu se lasă înșelați, ei știu că Biblia trebuie luată în întregime și căutat Adevărul revelat în ea. Luați cartea respectivă și vedeți la ce se referă întreg textul.

 

Toţi ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup

Ioan 5.24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă – versetul este folosit de cei care vor să falsifice Biblia prin extragerea versetelor separate (și au tupeul să dea din gură cu Sola Scriptura!), ca să le iasă lor ca adevărată erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci – că sunt mântuiți și nu mai scapă, orice ar face ei apoi. Doar să crezi pe moment și ești mântuit pe veci. Ei nici nu mai merg la judecată (de parcă nu știe Dumnezeu ce fac ei!).

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – degeaba ai intrat pe calea mântuirii, dacă ai ieșit din procesul propriei tale mântuiri! Harul poate fi primit degeaba (sola gratia) / vedeți ce spune Biblia / , așa cum și credința inițială (sola fide) nu mântuie fără fapte (roade vrednice de pocăință), vedeți Iacov 2 etc.

Se presupune că cei care au crezut într-un moment, vor uni cu credința lor fapta etc, adică își vor schimba (prin Duhul Sfânt) preocuparea spre lucrurile de sus și vor umbla cu Domnul, fiind beneficiari ai harului. Odată ce ești beneficiar al mântuirii inițiale (cu ceea ce implică ea), ai ajutor de sus ca să umbli cu Domnul, până la capăt. La sfârșitul listei / vedeți articolul / ni se spune că așa vei ajunge la mântuirea finală. Deci dacă umbli cu Domnul până la capăt, cu ajutor de sus, vei ajunge la premiu, în veșnicia fericită. Nu vei fi condamnat la judecată, pentru că după justificarea inițială prin credință ți-ai făcut îndreptățirea prin umblarea ta practică, cu faptele tale: Iacov 2.24 Deci vedeţi că omul ajunge la justificare (îndreptățire) prin fapte şi nu numai prin credinţă.

Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup – epistolele sunt adresate fraților (celor intrați pe calea mântuirii), nu celor din lume: 2 Corinteni 1.1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia. Apostolul ne scrie că TOȚI ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu, la Judecată (fără avocat) – atunci singura scăpare îți va fi umblarea până la capăt cu Domnul, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul), nu datul din gură cu solele și cu mântuirea falsă pe veci!

1 Corinteni 1.18 ne mântuim

1 Corinteni 1.18pentru noi, care suntem pe calea mântuirii – traducerea Cornilescu, care nu a tradus corect, fără greșeli, dar a încercat să surprindă corect sensul inițial.

Multe traduceri ale celor mântuiți pe veci sunt falsificate în privința mântuirii, de exemplu aici au scris ”suntem mântuiți” sau ”suntem salvați” (nu mai contează ce faci, cui slujești, că ești deja mântuit pe veci și nu mai scapi).

Traducerea Cornilescu modernizată (2003):pentru noi, care suntem în curs de mântuire”, adică în proces de mântuire

Dacă căutăm în limba greacă, găsim verbul la prezent, deci este corect ne mântuim (corespunzător cu alergarea apostolului Pavel pentru Premiu, vedeți articol) – opus traducerilor falsificate în mod intenționat, ca să le iasă lor mântuirea pe veci ca fiind reală. Nu au găsit dovezi în Biblie pentru erezia lor, așa că în loc să renunțe la erezie, au falsificat Biblia!

Halloween – falsificarea Scripturii și prin ”Sola Scriptura”

Luther va fi incinerat în focul veșnic pentru că a falsificat Biblia (a introdus cuvântul NUMAI în mântuirea prin har) ca să facă să pară adevărată erezia cu mântuirea pe veci (a fost o erezie teologică, nu au vrut să o trăiască practic, adică să facă orice, crezându-se mântuiți pe veci și gata, ci doar să facă o teologie diferită de a catolicilor, dar au mers în extremă).

Au falsificat Scriptura ca să le iasă erezia nimicitoare și apoi au zis despre fals Sola Scriptura. Fraieriți-L pe Dumnezeu la Judecata finală dacă puteți, ereticilor!

Decrete Prezidențiale de incinerare

Șeful Universului decretează:

Apocalipsa (Revelații) 22

18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta – nu seamănă cu mântuirea ușuratică, pe veci, a cărei teologie se bazează pe falsificarea Bibliei!
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”
20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin – HARUL adevărat, în care trebuie să rămâi și să umbli pănâ la capăt, dacă vrei să ajungi la destinația finală fericită, cu cei care au umblat cu Domnul!

Ce ne roade pe noi grija de învățătura dracilor că mântuirea nu se mai poate pierde?!

Sola falsificarea Scripturii

Ca să le iasă tentativa de erezie cu mântuirea pe veci (este o tentativă pentru că nici măcar la o privire superficială nu stă în picioare), ereticii obsedați de ea falsifică conținutul (spiritul) Bibliei prin scoaterea versetelor din context. Am arătat aici și aici (și în alte articole scrise atunci, vedeți aici) cum fac aceștia.

Și atunci cum mai au tupeul calviniștii să ne zică vrăjeala cu Sola Scriptura, dacă îi falsifică spiritul folosindu-se de cuvintele scrise în Scriptură?

Faraon și-a împietrit inima de primele 6 ori, nu l-a împietrit Dumnezeu (decât ca urmare a împietririi lui)

Odată cu (re)apariția ereziei nimicitoare cu mântuirea ușuratică pe veci (numai prin harul cu care doar dai din gură), unii au încercat să facă o justificare pentru aceasta, dar cum Biblia cere umblare cu Domnul până la capăt pentru mântuire (este profund arministă), înșelații satanei o falsifică și dând exemple false. Să vedem cum procedează (am văzut în articolul precedent că ei zic că Dumnezeu l-a împietrit pe faraon fără să îi dea posibilitatea să se pocăiască, așa cum face cu cei mai mulți oameni). Dacă citim textul din Exod, Biblia ne spune că faraon și-a împietrit inima de 6 ori (de fiecare dată când a văzut puterea lui Dumnezeu și Dumezeu i-a dat posibilitatea să se pocăiască, fără să îl oblige la pocăință), abia apoi Dumnezeu i-a dat ce a căutat: împietrirea.

Exodul (ieșirea din Egipt), Capitolul 5
2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”
Capitolul 6
Izbăvirea făgăduită
1 Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui faraon: o mână puternică îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui.”
2 Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul.
3 Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul.” aceasta este binecuvântarea lăsată în urmă de Avraam, pentru că a umblat cu Domnul practic (nu doar a dat din gură cu credința ușuratică). / Vedeți articolul /
4 De asemenea, Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.
5 Acum însă am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.
6 De aceea, spune copiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.
8 Eu vă voi aduce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam – binecuvântarea lăsată în urmă de Avraam, pentru că a umblat cu Domnul (nu s-a crezut mântuit pe veci), lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.
Capitolul 7
3 Eu voi împietri inima lui faraon – abia în partea a doua a împietririlor, după ce faraon și-a împietrit inima de 6 ori – să vedem șirul:
13 #1 Inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron
22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. #2 Inima lui faraon s-a împietrit
Capitolul 8
15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, #3 şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul – Dumnezeu știa că faraon își va împietri inima, nu că l-a împietrit de la început!
19 Dar #4 inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat
32 Dar faraon, şi de data aceasta, #5 şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece – nu l-a împietrit Dumnezeu nici de data asta
Capitolul 9
7 Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase: şi iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar #6 inima lui faraon s-a împietrit şi n-a lăsat pe popor să plece.

12 Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron – era prea târziu – pocăiți-vă cât timp se mai poate!

Vox satana a postat un text care conține ce am combătut până acum: falsificarea Bibliei ca să le iasă lor erezia nimicitoare!

”Acum, este în zadar pentru cei care obiectează că voia lui Dumnezeu nu poate avea nimic de a face cu rezultate păcătoase, chiar în acest sens permisiv, fără a-l face pe Dumnezeu un autor al păcatului … Căci Biblia este plină de afirmaţii că Dumnezeu astfel a predestinat păcatul fără a fi autorul păcatului – poate Biblia falsificată de fanatici, prin scoaterea unor versete din context (și în acest text ei au făcut cum am scris în articolele despre Romani, au zis că Dumnezeu se îndură de cine Îi place, deși era vorba despre trecerea de la primul grup etnic (un popor) la al doilea grup, eterogen (creștinii). El a predestinat tirania şi răzvrătirea lui Faraon, şi apoi l-a pedepsit pentru aceasta ca peste tot în Biblie, Dumnezeu a dat fiecăruia ce a căutat acela (scrie că ce seamănă omul, aceea va și secera, numai ereticii cred că dacă seamănă cu demonii, vor recolta viața veșnică cu Dumnezeu, pretinzându-se mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu satana!). Faraon și-a împietrit inima de câteva ori, abia după aceea și Dumnezeu i-a dat ce a semănat: i-a împietrit inima! Căutați în text și numărați de câte ori scrie una după alta că inima lui Faraon s-a împietrit, Faraon și-a împietrit inima etc / vedeți articol / . În Isaia 10 el predestinează pustiirea lui Nebucadnețar a Ierusalimului – pentru păcatele celor din poporul ales, v-am mai scris că nu le-a fost de folos alegerea lor (MULT mai puternică decât cea din zilele noastre), decât atunci când AU UMBLAT CU DUMNEZEUL LOR!, şi apoi îl pedepsește pe el pentru aceasta și-au meritat-o! În Fapte 2:23 răul Iuda îl trădează pe Domnul său prin scopul şi preștiința precisă a lui Dumnezeu – Domnul Isus l-a ales pe Iuda vânzătorul nu pentru mântuire sau ne-mântuire, ci pentru o slujbă, a avut nevoie de cineva care să Îl vândă. Există multe alegeri pentru o slujbă, lucrare, dar nu există alegere a lui Dumnezeu pentru mântuire individuală (Dumnezeu a ales un grup care a dat faliment, apoi a făcut trecerea la al doilea grup de mântuiți și prin care să ofere mântuirea lumii)! În Romani 9:18, „Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea,” aşa este în multe alte locuri – fanaticii falsifică Biblia prin scoaterea versetelor din text, aici este vorba că după ce primul grup ales a falimentat, intră în împietrire pentru 2000 de ani și Dumnezeu se îndură și crează al doilea grup, creștinii, Biserica – citiți textul.

Dar cei ne-aleși sunt ocoliți şi predestinați la distrugere „pentru păcatele lor, şi pentru slava dreptății lui Dumnezeu.” – nu avem nevoie să ne mântuiască dumnezeul fals al fanaticilor mântuiți numai prin har (chiar dacă nu umblă în har), numai prin credință (credința fără fapte este a dracilor și nu mântuie, vedeți Iacov 2), un monstru care nu a vrut ca cei mai mulți oameni să poată fi mântuiți. Acest dumnezeu este opus Dumnezeului creștinilor.

Creștinii arminiști sunt mântuiți prin har și prin asculare de Domnul și numai dacă umblă până la capăt, cu Domnul în har (mântuirea este un proces din care cine vrea poate ieși, dar nu va ajunge la mântuirea viitoare finală)!

Extragerea ideilor principale din text (la nivelul copiiilor de clasa a 3-a)

În clasa a treia elevii încep să învețe cum se extrag ideile principale dintr-un text. Cei care falsificați Biblia luînd versetele rupte din context, vedeți ce vă așteaptă:

Apocalipsa 22.18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Și ruperea (separarea) versetelor din text pentru falsificarea înțelesului lor se va pedepsi, mai ales atunci când este vorba despre crearea și susținerea unor erezii nimicitoare (învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde și doctrinele harului-fals, adică ale dracilor).

Chiar și titlurile din traducerea (uneori falsă) Cornilescu sunt aiurea, greșite: Dumnezeu alege pe cine vrea și se îndură de cine îi place din Romani 9. Cei care ar vrea să arate că există mântuire pe veci iau câteva versete separate (în prezentările unora apar înșirate versete separat, dar dacă le citești în textele lor, vezi că se referă la altceva). Iar dacă te ridici intelectual la nivelul unui copil de clasa a treia și începi să identifici în text ideile principale adevărate, despre ce este vorba (adică dacă citești Biblia ca să o înțelegi, nu ca să o falsifici), observi că nu este vorba despre o alegerea arbitrară (monstrul numit Dumnezeu nu i-a vrut pe cei mai mulți la mântuire – deși este evident că satana nu îi vrea mântuiți, nu Dumnezeu!), ci despre trecerea de la primul grup etnic (popor) la al doilea grup, creștinii (grup eterogen). Iar textul ne spune că Dumnezeu este Stăpân să facă trecerea la cel de-al doilea grup și Se îndură de cine îi place, adică de cei veniți la pocăință dintre neamuri (chiar și dintre păgânii ăia spurcați). El are milă de cine vrea (de creștinii care trăiesc ca străini față de lume), şi împietreşte pe cine vrea (pe cei din vechiul grup, pentru aproximativ 2000 de ani).

   Încercați să depuneți efort intelectual și să înțelegeți ce a vrut Dumnzeeu să ne spună în Biblie, nu mai fiți obsedați să strâmbați Biblia după erezia voastră (mântuirea pe veci)!

Dumnezeu se îndură de cine Îi place și Îi place să se îndure de cei care Îl urmează!

Am văzut / vedeți articolul / că Avraam, datorită umblării lui cu Domnul, a obținut binecuvântare pentru el, a negociat cu Dumnezeu pentru Lot și familia lui (degeaba pentru nevasta lui Lot, pentru că ea nu a ascultat de Dumnezeu) și a trimis binecuvântare și în viitor, pentru că Dumnezeu știa că Avraam va umbla cu Dumnezeu practic, cu faptele lui (nu doar pretinzându-se mântuit numai prin credința netrăită practic). De exemplu un ratat intelectual a scris o mizerie de articol că Avraam a fost mântuit numai prin credință, nu prin fapte, pentru că Legea încă nu fusese dată. Să vedem ce scrie în Biblie:

Geneza 15
5 Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.”
6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire – apoi a umblat practic în această neprihănire
Geneza 17
1 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană (fără vină)– nu seamnănă cu mântuirea pe veci, numai prin har, numai prin credință
8 Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin – ca străin față de lume, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”
Geneza 18
17 Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… – umblarea cu Domnul l-a făcut pe Domnul să își țină promisiunea!

Geneza 19
26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare – nu a ascultat și a fost pierdută pe drum.

Am văzut că David a trimis și urmașilor binecuvântarea datorită umblării lui cu Dumnezeu.

Am văzut că atunci când cei din poporul ales făceau rău, rău primeau. Nu le-a fost de folos alegerea, decât atunci când au umblat practic cu Dumnezeu!

Unii ar vrea să zică că versetele din Romani 9 în care se spune că Dumnezeu se îndură de cine Îi place înseamnă că Dumnezeu este părtinitor, arbitrar și i-a ales pe oameni pentru mântuire ca și când i-ar fi jucat la alba-neagra (sau ar fi dat cu zarurile). Vedem că această minciună este susținută de rebutații intelectual care nici nu au studiat ceva în viața lor, nici nu i-a interesat să citească epistola întreagă ca să vadă la ce se referă: Dumnezeu este stăpân să treacă de la primul grup ales la al doilea (creștinii). Când un individ slab intelectual crede erezia, devine fanatic și se îngâmfă, crezându-se mărețul ales al lui Dumnezeu pe pământ.

Nu vă luați după cei prin care demonii ar vrea să vă piardă sufletele cu învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, susținută fals prin doctrinele harului-fals. Dumnezeu Se îndură de cei care Îl urmează!