An nou fericit și fără erezii 2016!

anul_nou_03675600

Mântuire ”pe veci” cu fapte și totuși degeaba

Erezia calvinistă suferă mutații: fiecare crede ce îi place și apoi caută în Biblie texte care să îi susțină erezia.

Unii ”mântuiți (numai) prin har”, aleși în suveranitate etc pretind că venirea la mântuire trebuie neapărat urmată de fapte, altfel nu se poate. Dar dacă un homosexual vine la Cristos, renunță la homosexualitatea lui, umblă cu Domnul pe calea mântuirii, dar după un timp redevine homosexual, nu își pierde mântuirea, odată mântuit ești pe veci mântuit. El este dat afară din ”biserica” calvinistă pentru că le strică mărturia, dar nu își pierde mântuirea (am auzit câțiva pastori eretici calviniști spunând că cei care sunt mântuiți pe veci nu își pot pierde mântuirea, chiar dacă sunt dați afară). Așa de mare și de tare este erezia, că unul care s-a pocăit la ei, apoi nu poate să își mai piardă mântuirea orice ar face. Și atunci ce aveți voi, ereticii calviniști, împotriva homosexualilor? Voi spurcați religia baptistă cu mizeriile calviniste, nu homosexualii. Nu homosexualii vin de dinafară înăuntru ca să împroaște erezii nimicitoare (învățăturile dracilor) că nu există cădere din har, odată mântuit ești pe veci mântuit, ”harul irezistibil”, suveranitate arbitrară și obligatorie etc.

Îndreptățirea este prin credință și prin fapte

Am văzut în articolul precedent că mântuirea are trei timpuri.

Și îndreptățirea are timpuri și se face în mod diferit.

La intrarea pe calea mântuirii, îndreptățirea (neprihănirea) se primește în dar, ca un cadou – este al tău, poți să îl iei. Prin credință se primește îndreptățirea.

Apoi această credință trebuie să producă roade până la capăt, altfel este falsă (moartă, fără rost și fără folos, doar că oamenii pot să se pretindă creștini inutil). În umblarea pe calea mântuirii, îndreptățirea (tradusă de Cornilescu neprihănire) și-o lucrează fiecare, prin faptele lui (fapte bune rânduite mai dinainte). Credința și faptele lucrează împreună (Iacov 2), fără fapte credința este doar o iluzie și nu duce în veșnicie cu Domnul! Credincioșii trebuie să facă fapte bune (Fapte 10.35). Pentru că Biblia, inspirată de Duhul Sfânt ne vorbește despre îndreptățire (neprihănire) prin fapte, nici vorbă de odată mântuit pe veci mântuit!

Timpurile mântuirii

Mântuirea are 3 timpuri: trecut, prezent și viitor. Am pus aici unele texte / umblarea pe calea mantuirii nu se poate face decat impreuna cu faptele noastre bune/

  •  Mântuirea la trecut: prin har am fost mântuiți, iertarea trecutului și intrarea pe calea mântuirii se bazează pe Jertfă, prin har, prin credință, nu prin fapte ca să nu se laude nimeni. Cei care spun că mântuirea este numai prin har, numai prin credință, fără fapte și că odată ce te-ai mântuit ești pe veci mântuit fac confuzie: intrarea este prin har, prin credință.
  • Mântuirea la prezent: noi, prin lupta cu ispitele suntem pe calea mântuirii. Umblarea practică cu Domnul pe calea mântuirii se face pășind prin faptele noastre bune. Această mântuire se realizează cu ajutorul Mijlocitorului și sub călăuzirea Duhului Sfânt. Iertarea necesară este tot prin Jertfă. Credința de la început trebuie să se manifeste prin faptele noastre bune, nu se poate altfel: Credința fără fapte este moartă în ea însăși (Iacov 2 vorbește despre obligativitatea umblării cu Domnul pe calea mântuirii prin faptele noastre bune). Credința doar teoretică, dacă nu produce roade (fapte vrednice de pocăință) este ca și când ai merge în alt oraș numai cu degetul pe hartă, nu practic, în mod real.
  • Mântuirea la viitor: Doar cine va umbla cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt va fi mântuit de mânia viitoare. Cine nu va cădea de oboseală, plictiseală, erezii nimicitoare etc. Nici vorbă de odată mântuit pe veci mântuit!

Fecioarele calviniste versus fecioarele înțelepte care își duc mântuirea până la capăt

Matei 25

1. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.

3. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
4. dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
5. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit.

6. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
8. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”
9. Cele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.”

10. Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.
11. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”
12. Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”
13. Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.

În acestă pildă, Domnul Isus ne vorbește despre zece fecioare (toate erau intrate prin har pe calea mântuirii).
Primele cinci erau nechibzuite, mântuite pe veci prin har, numai prin credință, fără fapte – se vede că erau calviniste.
Celelalte cinci și-au dus până la capăt mântuirea lor, prin trăire cu fapte (nu doar teoretic, că a venit harul irezistibil etc). – erau creștine, până la capăt.

Ce ne spune Domnul Isus: că cei care se pretind odată mântuiți pe veci mântuiți (aleși prin suveranitate și mântuiți numai prin har, fără să facă nimic) nu vor fi cu Domnul în veșnicie: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” – „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”
Cei înțelepți sunt cei care umblă cu Domnul practic, cu fapte, pe calea mântuirii până la capăt, ei vor fi în veșnicie cu Domnul!

Să aducă Dumnezeu lumina Adevărului!

Isaia 9
1. Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.
2. Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.
3. Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii.
4. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.
5. Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.
6. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”
7. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.felicitare_291

În Numele Domnului Isus Cristos, să dezinfecteze Dumnezeu creștinismul de tumorile ereziei calviniste! Să îi împiedice Dumnezeu pe eretici să își răspândească otrava și să îi aducă Dumnezeu la Adevăr, din înșelare, pe cei înșelați de satana prin lupii răpitori!

https://amfostbaptist.wordpress.com/2015/12/11/cristos-versus-calvin/

Sărbători fericite tuturor!

Luca 2
6. … s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. 7. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

8. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 9. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. 10. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 11. astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. 12. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” 13. Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: 14. „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
15. După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” 16. S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle. 17. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. 18. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. 19. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.
20. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.

Nu există mântuire fără fapte – Matei 25

Matei 25
14. Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
16. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
17. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
18. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.

19. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
20. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.”
21. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”
22. Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: „Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.”
23. Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

24. Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat:
25. mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!”
26. Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat;
27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
28. Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29. Pentru că celui ce are (roade) i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are (roade) se va lua şi ce are! – i se va lua ce a primit ca rob, adică va fi ca înainte de a deveni rob, înseamnă că datorită lipsei roadelor și-a pierdut mântuirea!
30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” – în veșnicie fără Domnul.

Nici vorbă de mântuire fără fapte. Am pus într-un articol anterior un text tot din Matei 25, https://amfostbaptist.wordpress.com/2015/12/16/mantuirea-este-cu-fapte-sau-fara-fapte/
se vede prea clar că nici vorbă de Odată mântuit pe veci mântuit. Toți trei erau robi (intrați pe calea mântuirii) dar cel fără fapte (roade vrednice) a fost aruncat afară – în veșnicie fără Domnul! Nu există mântuire fără fapte.
De asemenea vedem că Dumnezeu are așteptări precise de la fiecare, în funcție de cât a dat fiecăruia la început.

Chemarea la pocăință a ereticilor calviniști – mântuirea este prin Cristos, doar pe calea mântuirii pînă la capăt

Ereticii calviniști sunt așa:

  1. Pastorii și învățătorii eretici care predică erezii nimicitoare – ei sunt lupii răpitori prin care satana vrea să sfâșie turma Domnului; nici ei nu vor fi în veșnicie cu Domnul , nici pe alți nu îi lasă să intre
  2. Evanghelizatorii care nu își dau seama ce rău fac cu ereziile calviniste – ei pot fi întorși la Adevăr, cum a fost Mihai Cornea. Dumnezeu nu are interes ca satana să ruineze sufletele care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii.
  3. Copiii ereticilor, despre ei Biblia spune că sunt sub blestemul alegerii părinților
  4. Cei care aud, cred și primesc erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, nu există cădere din har și o iau razna din cauza ereziilor (am văzut din ăștia) și starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi – pentru ei am scris acest blog, să nu îi lase Dumnezeu să ajungă în starea de decădere când degeaba au mai crezut!

Vedem la ce duce credința în mântuirea fără fapte (numai prin har)

Matei 25. 41 Apoi Împăratul va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

Dacă primești și trăiești altă evanghelie, degeaba ai mai crezut!

Mântuire pe veci urmată de fapte și totuși eretică (falsă)

Unii calviniști mai serioși (care nu s-au făcut calviniști doar ca să își acopere murdăria) pretind că mântuirea trebuie neapărat urmată de fapte (roade). Tot ei zic că dacă o iei razna ei te dau afară din biserică pentru că le strici bunul-nume, reputația, mărturia, dar mântuirea nu ți-o pierzi. Adică dacă un păcătos, păgîn, homosexual etc este mântuit și face fapte de pocăință, dar din diferite motive el o ia razna și se lasă de pocăința lui (nu o duce până la capăt) și devine din nou bețivan, homosexual etc, este dat afară din biserica de ”mântuiți pe veci” dar mântuirea nu și-o pierde. Ei cred sincer că dacă te-ai făcut eretic ”mântuit pe veci” nu îți poți pierde mântuirea. Și când Cristos își va lua Biserica la cer, pe ei îi va căuta prin birturi și pe la curve etc că ei nu își pierd mântuirea. Chiar dacă vorbesc despre fapte, nu renunță la erezia nimicitoare că Odată mântuit ești pe veci mântuit! Această erezie repetată, crezută și trăită îi face să o ia razna, că nu își pierd mântuirea orice ar face.

De ce am scris despre homosexuali: cei din biserica de mai jos fac fapte bune, ajută pe alții, studiază Cuvântul (dar găsesc erezii, adică îl falsifică) și fiind calviniști ei cred că nu își pierd mântuirea orice ar face. Fără o teologie clară și corectă (fără erezii nimicitoare) faptele bune sunt degeaba / ce mai fac cei care se pretind ”mântuiți pe veci” in America /

Calviniștii ăștia de tip nou sunt altfel decât cei ai Reformei (care își luau religia în serios).

Cum pot fi deosebiți (cunoscuți) calviniștii?

Erezia (nimicitoare) calvinistă suferă mutații, după cum spune Biblia: 2 Timotei 4.3 își vor da învățători (și învățături) după poftele lor, adică după cum le place!

Prima dată am auzit erezia Odată mântuit ești pe veci mântuit de la un (pastor) eretic care după ce s-a pocăit a luat-o razna și apoi, în loc să se pocăiască, a crezut erezia. Este ”mântuit” prin erezia calvinistă, nu prin Adevăr! A chemat să ”predice” și pe alți eretici calviniști care au zis că Cristos este așa de mare și Jerfa așa de acoperitoare, încât orice ai face nu îți pierzi mântuirea!

Mai târziu am văzut oameni plictisiți de umblarea cu Domnul pe calea mântuirii (plictisiți ca fiul ne-risipitor, care a slujit la Tatăl cu gândul la lume). Ei au renunțat la învățătura sănătoasă dată sfinților odată pentru totdeauna și au trecut la învățăturile dracilor cu harul irezistibil, ”suveranitatea” și altele asemenea. Au crezut că a dat norocul peste ei. Tipul acesta de eretici studiază calvinismul în totalitatea lui și (de obicei) îl iau tot. Sunt conservatori și pretind că trebuie să se vadă că te-ai pocăit, dar nu renunță la erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde. Adică spun că mântuirea trebuie urmată obligatoriu de fapte (roade). Zilele trecute l-am auzit pe unul zicând că dacă o iei razna ei te dau afară din biserică (pentru că le strici mărturia) dar mântuirea nu ți-o pierzi. Aceasta este mântuirea cu fapte rele, cu slujirea demonilor (a căror învățătură este).

Am găsit pe unul care nu crede punctele calvinismului (zicea că mântuirea este pentru toți) dar ține la erezia că odată mântuit este pe veci mântuit.

Unii au luat din calvinism doar erezia că orice ai face nu îți poți pierde mântuirea, ca să își acopere murdăria și lipsa de pocăință. Alții din plictiseala și sătui de umblarea (slabă) cu Domnul pe calea mântuirii și cu gândul la lumea din care au ieșit, nestatornici pe cale, au trecut la calvinism ca să poată face orice și nu își pierd mântuirea (acesta este harul ieftin, ușuratic).

Ce am găsit că au ereticii calviniști în comun (și cei care zic că te-ai mântuit în momentul în care ai crezut, și cei care totuși pretind și fapte de mântuire): erezia nimicitoare că odată mântuit ești pe veci mântuit, că nu există cădere din har, adică partea cea mai otrăvitoare a calvinismului. Aceasta ruinează sufletele care odată ce au venit la mântuire ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt.

Răspuns ereticilor calviniști care spurcă religia baptistă – vedeți cât sunt de mincinoși ereticii – biserici baptiste reformate

http://www.monergism.ro/index.php/2012/05/ce-este-o-biserica-baptista-reformata/

Ce este o biserică baptistă reformată?
În a doua jumătate a secolului trecut, când în Marea Britanie au apărut primele biserici „baptiste reformate”, prezbiterii şi membrii acestora au început să se întrebe „Ce anume încercăm să reformăm?”. – ospiciul!

1. Definirea termenilor
Ce înţelegem prin reformat? Credinţa reformată este, probabil, cunoscută pentru doctrina suveranităţii lui Dumnezeu. Noi credem că Dumnezeu are autoritate absolută şi conduce întreaga creaţie. Teologia reformată a accentuat întotdeauna faptul că pentru orice lucru există un motiv şi că noi avem o raţiune pentru care existăm. – ar fi bine, ați fi creștini (arminiști). Nimic nu se întâmplă la voia întâmplării, ci este organizat de Dumnezeu. De asemenea, credinţa reformată accentuează suveranitatea lui Dumnezeu în mântuirea oamenilor. Biblia ne spune că Dumnezeu îşi avea privirea îndreptată asupra noastră cu mult timp înainte ca noi să privim spre El. „Dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi.” Doctrina alegerii ne învaţă, în cuvintele lui Hristos, că „nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea” (Ioan 15:16). Înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a ales anumiţi păcătoşi pentru a fi mântuiţi. El a făcut acest lucru în mod suveran şi în acord cu voia Sa cea bună, plăcută şi desăvârşită. – trebuie să fii nebun bun de internat la ospiciu ca să crezi că: https://amfostbaptist.wordpress.com/2015/09/07/monstrul-numit-dumnezeu/

Teologia reformată a accentuat, de asemenea, faptul că „Dumnezeu S-a făcut trup şi a locuit printre noi” (Ioan 1). Vorbim despre ascultarea activă şi pasivă a lui Hristos. Ascultarea Sa pasivă este reprezentată de cei treizeci de ani de ascultare desăvârşită de Legea Tatălui Său. Nu ar fi fost suficient ca Hristos doar să moară pentru păcatele noastre. Paharul nu poate fi doar golit de vină; el trebuie să fie umplut cu o neprihănire desăvârşită, pe care noi nu o avem. Hristos a împlinit în mod desăvârşit Legea în locul nostru. – voi ruinați sufletele creștinilor, pentru că îi învățați că pot face orice și nu își pierd mântuirea, am văzut oameni care au luat-o razna crezând asemenea aberații eretice! După pretențiile voastre de sfințire mincinoasă să vă judece Dumnezeu.

Doctrina centrală a Reformei a fost îndreptăţirea doar prin har (Sola gratia) şi numai prin credinţă (Sola fide). Noi credem că, încrezându-ne numai în Hristos pentru mântuirea noastră, suntem declaraţi neprihăniţi. Toată ascultarea desăvârşită a lui Hristos este trecută în contul nostru, iar păcatele noastre sunt considerate ca fiind plătite la cruce. – mântuire fără fapte, fără să umblați cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt. Nu cunosc o altă religie care să posede o erezie de acest fel. Toate spun că trebuie să faci ceva ca să fii mântuit (în final). Voi sunteți mai speciali!

2. Elemente distinctive ale unei biserici baptiste reformate

O biserică baptistă reformată admite ca autoritate supremă Sfânta Scriptură. Bisericile baptiste reformate nu sunt guvernate de tradiţii, nici de opiniile oamenilor, nici de sentimente sau emoţii, dar nici de pragmatism, ci doar de Cuvântul lui Dumnezeu. Credem în autoritatea Scripturii şi dorim ca viaţa bisericii să fie turnată în tiparele Scripturii. Întotdeauna trebuie să căutăm să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu şi, deci, să fim gata în orice vreme să reformăm orice se abate de la linia Bibliei. – voi vă abateți de la Biblie prin cele 5 Sola calviniste și doctrinele dracilor, prin care încercați să vă lămuriți unii pe alții că Dumnezeu v-a ales (fără să vreți voi), a mers harul ”irezistibil” peste voi și v-a mântuit cu de-a sila, așa de mare este Cristos și Jertfa încât nu trebuie să faceți nimic ca să fiți mântuiți, chiar orice ați face nu vă puteți pierde mântuirea. Voi sunteți guvernați de tradiția calvină, de opiniile bețivanilor curvari drogați scandalagii botezați și membri la ereticii calviniști care orice ar face nu își pierd mântuirea!

Numai Biblia defineşte slujirile din cadrul unei biserici – în Biblie învățătura sănătoasă ne învață că doar cei care aleg să umble și umblă cu Domnul până la capăt vor ajunge cu Domnul în veșnicie.

Bisericile baptiste reformate se disting printr-o convingere de nezdruncinat că biserica există pentru gloria lui Dumnezeu – învățăturile dracilor, ereziile nimicitoare că nu există cădere din har, că mântuirea nu se poate pierde sunt prin înșelarea satanei și nu sunt pre gloria lui dumnezeu, ci a satanei!

Baptiştii reformaţi cred în necesitatea şi responsabilitatea evanghelizării. Nu avem nicio legătură cu hiper-calviniştii, după cum nu avem nici cu arminienii. Nu credem că este nicio contradicţie între suveranitatea lui Dumnezeu în mântuirea celor aleşi şi porunca Lui de a predica Evanghelia la orice făptură. Dacă pare să fie o dificultate pentru mintea noastră să reconciliem aceste adevăruri ale Bibliei ea se datorează posibilităţii noastre limitate de înţelegere. – nu, calvinismul se datorează inteligenței voastre reduse. Dificultatea voastră de a reconcilia adevărurile Bibliei cu păgânismul calvinist se datorează înșelării de la satana, în care vă aflați!

Credem că multe din acţiunile din zilele noastre ce se numesc evanghelistice sunt foarte apropiate de psihologie şi tehnica de vânzare a unui produs comercial. Respingem presiunile, păcălelile şi schemele calculate pentru a produce „decizii” şi statistici impresionante, dar care produc dezastru în sufletele oamenilor. – baptiștii voștri calviniști din America răspândesc asemenea mizerii pe care voi le combateți.

Bisericile baptiste reformate se disting prin convingerea că, întotdeauna, convertirea duce la o transformare radicală a vieţii. Trăim într-o perioadă în care „convertirea prin decizie” este predicată cu multă pasiune. Aceasta presupune ca o persoană să rostească o anumită rugăciune standard, după care poate fi declarată mântuită. Nu contează dacă s-a rupt de păcat sau caută sfinţirea (Evrei 12:14). Aceasta este, în mod clar, o schimbare în desfrâu a harului lui Dumnezeu (Iuda 4). Noi proclamăm pe Isus care a venit pentru a mântui pe poporul Lui de păcatele sale (Matei 1:21). Noi proclamăm adevărul biblic că, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă (2 Corinteni 5:17). Noi proclamăm pe Isus care a venit să curăţească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune (Tit 2:14). Noi respingem ca nebiblică ideea că un om poate să-L primească pe Hristos ca Mântuitor, dar să respingă domnia Lui. Cuvântul lui Dumnezeu nu învaţă niciunde că Hristos poate fi împărţit. – toți creștinii arminiști predică obligativitatea umblării cu Domnul până la capăt pe calea mântuirii. Voi propovăduiți mântuirea instant abracadabra (ca un iluzionist care scoate un iepure din pălărie).

supe calviniste instant ca mantuirea fara calea mantuirii(poză luată de pe saitul ANPC – pe ereticii calviniști nu îi verifică nimeni? Învățăturile lor sunt pline de E-uri toxice!)
Pui tăițeii instant în apă fierbinte. Până este gata supa, te-ai mântuit de două ori. Abracadabra.

În ”bisericile baptiste” eretice calviniste din SUA se acceptă homosexuali, chiar în ”slujire” (vedeți un articol precedent). Vedem și pentru ce aveți voi râvnă. Așa că nu mai mințiți despre sfințenia voastră! După roadele voastre vă cunosc oamenii.

Bisericile baptiste reformate se disting prin importanţa deosebită pe care o acordă membralităţii. – unul a zis că chiar dacă îl dă afară din biserica baptistă eretică calvinistă nu își pierde mântuirea. Își purta mântuirea prin birturi și pe la curve, călăuzit de ereziile calviniste că mântuirea nu se poate pierde, nu există cădere din har. Așa că ne-am lămurit: După faptele voastre vă vom cunoaște. Vă cunoaștem deja!

Bibliografie
Spurgeon 666 – Mântuirea cu satana
Calvin – Hâc hâc hâc
Calvin 2 – Să mai ardem un fraier pe rug
Doctrinele dracului (ale dracilor învățături le propovăduiți)
Mântuiți la curve – Editura Făclia, Oradea, 2011
Membralitatea calvinistă, Peter Masters – Pune-i să sufle în fiolă înainte să intre în secta eretică calvinistă – am văzut unul beat la ”biserică baptistă” calvinistă care nu își pierde mântuirea, că este mântuit prin har, abracadabra.

 

Ale cui sunt meritele? Mântuiți cu fapte, nu prin fapte!

Meritele sunt ale lui Dumnezeu, care a oferit posibilitatea de mântuire și cheamă pe toți oamenii la pocăință. Ale Domnului Isus, cel venit în lume pentru noi, răstignit și înviat pentru noi. Ale Duhului Sfânt care ne călăuzește. Domnul Isus mijlocește la Tatăl pentru noi. Ca urmare a falimentului poporului ales în umblarea cu Domnul din Legea veche, Dumnezeu a planificat mai dinainte Legea nouă, a harului, ca creștinii să umble cu Domnul pe calea mântuirii (la creștini în general ca grup se referă planul lui Dumnezeu făcut mai dinainte, nu la persoane separate). Să umble cu Domnul, nu să creadă erezii că mântuirea nu se poate pierde!

Am pus un articol mai cuprinzător aici: / vedeți link / .

Vedem că meritele sunt ale lui Dumnezeu. Unii calviniști zic că în creștinism Dumnezeu și oamenii își împart meritele. Care merite? Că chiar și faptele noastre bune au fost rânduite mai dinainte ca să umblăm pe calea mântuirii cu ele. Suntem mântuiți cu fapte, nu prin fapte!

Mântuirea este cu fapte – din Biblie

Matei 25
31. Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
36. am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”
37. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”
44. Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
45. Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
46. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi (drepți) vor merge în viaţa veşnică.” – îndreptățirea este prin fapte.

Iertarea a ceea ce a fost și intrarea pe calea mântuirii se face prin Jertfa Domnului Isus și prin credință. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni!
Umblarea împreună cu Domnul pe calea mântuirii sub călăuzirea Duhului Sfânt se face cu faptele pregătite mai dinainte. În versetul 46 este vorba și despre cei neprihăniți (îndreptățiți prin faptele lor la care au fost chemați mai dinainte, nu doar prin har și prin credință). Mă îndeamnă acest text (și altele) să cred că există mântuire finală fără fapte? Nici vorbă. Ba mai mult, fără umblarea practică, prin faptele noastre, nu vom ajunge în partea frumoasă a veșniciei! 41. Apoi Împăratul va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

 

Din nou, cum mint calviniștii (cu tupeu de ”suveranitate”!)

Am combătut tentativa de mântuire falsă dată de calvinism aici / vedeți categoria / . Calvin a inventat doar erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, alții au adăugat punctele T.U.L.I.P. ale calvinismului, / vedeți aici articol despre aceasta / .

http://bisericabaptistalogos.ro/marturisire/mantuirea

Mântuirea
Noi credem că mântuirea ori salvarea este în întregime prin harul lui Dumnezeu pe baza răscumpărării lui Isus Cristos, a meritului sângelui Său vărsat şi nu pe baza meritului sau faptelor omeneşti – a venit ”harul suveran irezistibil” peste ei și i-a mântuit cu de-a sila, ei nici nu au știut ce fac. Apoi nu trebuie să facă nimic, nici să umble cu Domnul pe calea mântuirii, ba chiar mai rău, pot face orice și nu își pierd mântuirea (iluzorie).

A. Alegerea
Noi credem că alegerea este actul lui Dumnezeu prin care, înainte de întemeierea lumii, i-a ales în Cristos pe cei care îi regenerează, îi salvează şi îi sfinţeşte. Noi credem că alegerea suverană nu contrazice sau anulează responsabilitatea omului de a se pocăi şi de a se încrede în Cristos ca Salvator şi Domn. Cu toate acestea, întrucât graţia suverană include mijloacele de primire a darului salvării ca şi darul în sine, alegerea suverană va avea ca rezultat ceea ce alege Dumnezeu. Toţi cei pe care Tatăl îi cheamă la Sine vor veni cu credinţă – Mântuirea este oferită tuturor Tit 2.11 Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru TOȚI oamenii, a fost arătat şi Tatăl îi va primi pe toţi cei care vin cu credinţă – vedeți / monstrul-numit-dumnezeu / . De la mizeria de erezie cu alegerea, / calvinismul este o blasfemie, vedeți categoria / , adică de la început!

D. Sfinţirea – orice ar face nu își pierd mântuirea – ne-am lămurit, vedem la care stăpân slujesc ereticii! Mântuire li s-a dat / Fără nici o plată / Și la curve au plecat / Dar ele-s cu plată / Doar satan i-a ”mântuit” (prin ereziile calviniste) / Și prin birturi au bolit / ”Mântuiți” (pe veci) cu Calvin în iad (pe veci) / Fără nici o plată / . Doar după răspândirea calvinismului la noi au apărut asemenea ”mântuiți pe veci” cărora li s-a spus că nu își pot pierde mântuirea, orice ar face. Au primit erezia nimicitoare și au făcut orice și au mers din rău în mai rău! Mizeria acesta are numele demonic perseverența în sfințenie. Dar știm pe unde perseverează ”sfinții” cu stăpânul lor cel rău și viclean!

E. Asigurarea
Noi credem că toţi cei răscumpăraţi, odată salvaţi, sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu şi astfel sunt asiguraţi pentru totdeauna în Cristos – adică nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde orice ar face ei.
Noi credem că este privilegiul credincioşilor să se bucure de privilegiul salvării lor prin mărturia adusă de cuvântul lui Dumnezeu, care interzice totuşi folosirea libertăţii creştine ca o scuză pentru trăirea în păcat şi spiritul lumesc vrăjeală, îl știu pe unul care era bețivan scandalagiu curvar și a zis că dacă este dat afară din biserică nu își pierde mântuirea. A ajuns așa pentru că i s-a propovăduit, a crezut și a trăit erezia nimicitoare Odată mântuit pe veci mântuit. / Vedeți categoria cum au ajuns cei mântuiți numai prin har, pe veci /  (primele articole apar în josul ecranului).  / Vedeți cum au ajuns calviniștii în lume / .

F. Separarea
Noi credem că, dintr-o recunoştinţă profundă pentru harul nemeritat al lui Dumnezeu acordat nouă şi pentru că Dumnezeul nostru glorios e atât de vrednic de consacrarea noastră totală, noi toţi cei salvaţi ar trebui să trăim în aşa fel, încât să demonstrăm iubirea şi adorarea noastră faţă de Dumnezeu şi să nu fim un motiv de ruşine pentru Domnul şi Salvatorul nostru – dacă nu vor să fie motiv de rușine nu ar trebui să creadă și să răspândească erezii nimicitoare, învățăturile dracilor! Mai credem că Dumnezeu ne porunceşte separarea de orice asociere cu apostazia religioasă, precum şi cu practicile lumeşti şi păcătoase –  sunt mincinoși ca tatăl lor, satana. În realitate ei zic că orice ar face nu își pot pierde mântuirea. Pentru că distrug sufletele credincioșilor cu erezii, sunt o rușine pentru numele fals de creștini, pe care îl poartă (pentru Domnul ei nu sunt o rușine, pentru că nu Îl cunosc!).

Noi credem că toţi cei credincioşi ar trebui separaţi pentru Domnul nostru Isus Cristos – ei cred în mod sincer (în nebunia lor eretică) că dacă doi oameni sunt la birt unul va fi luat (calvinistul) și celălalt va fi lăsat (când va fi răpirea bisericii bețivanii calviniști care nu își pot pierde mântuirea vor vomita vome alcoolice pe îngerii care îi vor răpi la cer). La fel dacă doi oameni sunt la curve, se droghează etc, doar calvinistul va fi luat, pentru că dumnezeul fals al ereticilor (satana cel viclean) l-a ales în ”suveranitatea” lui, a mers peste el ”harul irezistibil” etc) şi afirmăm că viaţa creştină e o viaţă trăită în conformitatea cu standardul divin şi dovedită de o atitudine de fericire şi o continuă urmărire a sfinţeniei – nu le este rușine ereticilor?! Ce fericire au ei când se scumpesc băutura și curvele? Măcar nu își pierd mântuirea orice ar face, cred ei.

Să le răspundă Dumnezeu în privința acestor erezii! Veșnicia nu o vor murdări cu mizeriile lor de erezii.

Îi aruncați în prăpastie?

După ce s-au născut din nou și au intrat pe calea mântuirii, unii sunt mai sensibili la atacurile diavolilor, mai ușor de ispitit și cad în ispite, nici nu știm ce spini sunt pe lângă calea pe care umblă ei, Biblia ne spune că unii sunt mai ușor de abătut de la cărarea îngustă (îi numește nestatornici).

Am auzit cum un pastor baptist (responsabil) a spus celor din biserică să nu le zică celor noi veniți pe calea credinței și care sunt la începutul luptei cu ispitele despre ”mîntuirea nu se poate pierde”, că îi ruinează.

Ereticilor calviniști, că Dumnezeu vă va chinui în arsuri în focul veșnic nu este pagubă, pentru că sunteți eretici ucigași de suflete mântuite. Dar împotriva ucenicilor Domnului ce aveți, că le propovăduiți erezii nimicitoare? Unii, din diferite motive, sunt pe marginea prăpastiei. Voi ce faceți, îi aruncați în prăpastie?

Iar voi, cei care intrați pe calea mântuirii, nu credeți și nu primiți ereziile nimicitoare, pentru că nu vreți să fiți în veșnicie cu lupii răpitori care le răspândesc! Doar cei care umblă cu Domnul până la capăt ajung în veșnicie cu Domnul (mântuiți la urmă, în viitor).

fo sh resBc

În 2 Petru 2, Duhul Sfânt ne vorbește despre pierderea mântuirii

Biblia, insuflată de Duhul Sfânt, ne spune:

2 Petru 2.20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – au intrat pe calea mântuirii termenul cunoaștere se referă la unirea cu Domnul (au scăpat de întinăciunile lumii prin nașterea din nou – nici nu se putea altfel), se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. – și-au pierdut mântuirea.
21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii – au cunoscut calea neprihănirii prin nașterea din nou, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. – ar fi fost mai bine să nu intre pe calea mântuirii, să nu se nască din nou, decât să cadă apoi. Și atunci unde este mântuirea care vedem că scrie că se poate pierde!
22. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” adică în lumea din care au ieșit. Și-au pierdut mântuirea, chiar dacă ereticii calviniști le promit veșnicia cu Domnul, se cred mântuiți ”prin har”, odată mântuiți pe veci mântuiți.

 

Mântuirea nu este un vaccin

http://www.satanism.ro/2015/02/19/erezia-mantuirii-numai-prin-har-si-numai-prin-credinta-sau-invatatura-despre-mantuire-fara-transformare/

Am lucrat mulți, mulți ani din viață într-o țară unde toți credeau că sunt mântuiți, pentru că fuseseră botezați când erau mici. Își permit să comită orice fel de urâciune în acțiune și gândire și totuși se cred mântuiți, pentru că fuseseră botezați când erau mici. Iar baptiștii râdeau de ei. Iar eu vă spun că baptiștii fac exact același lucru și azi. Singura diferență este că nu mai este vorba de botezul infantil, ci de repetarea unei rugăciuni (și de botezul la maturitate, ”ales” de Dumnezeu în ”suveranitatea” lui, ”harul irezistibil” și alte erezii). Iau mântuirea ca pe un vaccin pentru gripă – pentru veșnicie. „M-am pocăit. Nu-ți face griji pentru mine, pastore. M-am pocăit. Nu te îngrijora pentru mine. Am făcut-o și pe-asta.” Prietene, mântuirea nu e un vaccin! Dovada că te-ai pocăit cu adevărat este că și acum te pocăiești, ba chiar într-o măsură mai mare.

 

Cu copiii voștri ce faceți, ereticilor?

Am citit cu toții anunțurile despre copiii familiei Bodnariu, luați de autoritățile norvegiene:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/11/22/copiii-unei-familii-romano-norvegiana-penticostala-din-norvegia-confiscati-de-stat-pe-baza-de-denunt-si-pe-motiv-de-crestinism-radical-si-indoctrinare-religioasa/

Informări și pe blogul PopasPentruSuflet al fratelui pastor penticostal Cristian Ionescu.

Dar cu copiii baptiștilor calviniști ce facem? Că învățăturile dracilor (ereziile nimicitoare calviniste mântuit prin har, mântuirea nu se poate pierde, odată mântuit ești pe veci mântuit) ucid sufletele celor care ar trebui să fie pe calea mântuirii.

Există biserici baptiste-eretice calviniste în care cei botezați după Revoluție nu au auzit învățătura sănătoasă (despre obligativitatea umblării cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt), ci nebuniile unor calviniști aflați în înșelarea satanei.

Faptele legii vechi și ale legii noi

În orice religie care există trebuie să faci ceva ca să fii mântuit, adică să ajungi la urmă la o anumită destinație.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat o lege bazată pe ceremonial (ritual) și iertarea bazată pe jertfele animalelor, după trecerea vinovăției oamenilor asupra lor. Împlinirea acestor ritualuri se făcea practic, prin faptele Legii. Fără Duhul Sfânt, oamenii au falimentat.
În Noul Testament, legea veche este înlocuită cu legea harului: iertarea este bazată pe Jertfa Domnului Isus. Iertarea a ceea ce a fost se face prin har, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Odată creștinul intrat pe calea mântuirii, el trebuie să umble practic (prin fapte) cu Domnul, fiind asistat de Duhul Sfânt și ajutat de mijlocirea directă a Domnului Isus la Tatăl. Doar cine va umbla cu Domnul până la capăt va fi mântuit.

Unii, fiind în înșelarea satanei, propovăduiesc erezia nimicitoare că odată ce ești mântuit, ești pe veci mântuit și mint că nu trebuie să faci nimic, că ești mântuit (numai) prin har, numai prin credință. Încearcă să justifice aceasta prin faptul că în Romani se vorbește împotriva faptelor Legii – atunci se făcea trecerea de la Legea veche la Legea nouă și erau combătute faptele vechi, adică ritualurile. Apăruseră iudaizatorii care susțineau necesitatea ținerii acestora și ei erau combătuți. În schimb, în noua lege, ritualurile au fost înlocuite cu umblarea creștinilor pe calea mântuirii. Adică faptele vechi (ținerea unor ritualuri) au fost înlocuite cu faptele noi (pășirea practică pe calea mântuirii).

Mincinoșii vă spun că nu trebuie să faceți nimic ca să fiți mântuiți (decât să credeți, dar nu vă spun că credința fără fapte este moartă în ea însăși). Așa erezie nu există în Biblie. Nu credeți minciunile dracilor care prin eretici vor să vă piardă sufletele! Doar dacă veți umbla cu Domnul prin fapte (practic) pe calea mântuirii, veți ajunge cu Domnul în veșnicie! Nici vorbă de odată mântuit pe veci mântuit (care este mântuire cu fapte rele)!

Nu vă pierdeți veșnicia cu Domnul pentru minciunile satanei!

Îmi amintesc o știre apărută la începutul anului 2015:

http://www.mediafax.ro/externe/busculada-de-revelion-din-china-produsa-dupa-ce-dintr-o-cladire-au-fost-aruncate-bancnote-false-13744672
Externe – SHANGHAI, (1 ian 2015)
Busculada de Revelion, din China, produsă după ce dintr-o clădire au fost aruncate bancnote false
de Mihai Draghici – Mediafax
Cu puţin timp înainte de miezul nopţii, persoane rămase necunoscute au aruncat dintr-o clădire bancnote false în mijlocul miilor de persoane care se adunaseră pentru celebrarea Revelionului. Oamenii au început să se îmbulzească pentru a aduna bancnotele, iar violenţele s-au soldat cu cel puţin 36 de morţi şi sute de răniţi. Un martor a observat că mai multe persoane aruncau bancnote dintr-un bar situat la un etaj superior. „Am adunat câteva bancnote, dar m-am retras când mi-am dat seama că erau false„, a declarat Cui Tingting, un bărbat de 27 de ani citat de Reuters. „Au fost scene groaznice; zeci de oameni au fost călcaţi în picioare”, a explicat martorul.

Așa ca ei, unii faceți greșeala ca în loc să vă îndemnați să umblați cu Domnul pe calea mântuirii până la capăt, vă aruncați și credeți erezii nimicitoare calviniste: mântuirea nu se poate pierde, nu există cădere din har, ești mântuit (numai) prin har, prin credință, fără să faci nimic, chiar poți face orice, dacă Dumnezeu te-a ales in ”suveranitatea” lui nu îți pierzi mântuirea orice ai face și altele asemenea.
Nu credeți și nu primiți asemenea erezii, ca să nu vă dați veșnicia cu Domnul pe câteva învățături false (minciunile satanei).

 

2 Petru 2 ne spune despre eretici

1. În popor s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. – că odată mântuit ești pe veci mântuit, mântuirea nu se poate pierde, au apărut proroci mincinoși (cei care au primit de la satana, prin înșelarea satanei, erezii nimicitoare) și învățători mincinoși (eretici) care le propovăduiesc. Acum predică pe față ereziile nimicitoare.
2. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. – am văzut cum baptiști botezați au luat-o razna pentru că au crezut, au primit și au trăit erezii nimicitoare, și starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi!
3. În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează. – în veșnicie.
4. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; 5. dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; 6. dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, 7. şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; 8. (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite)
9. înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: – cum spune în alt text: Dumnezeu îi lasă în rătăcire, ca să creadă o minciună (Dumnezeu nu le primește pocăința) în vederea Judecății și osândirii veșnice!
14 … Momesc sufletele nestatornice – adică pe cei abia intrați pe calea mântuirii, mai ușor de înșelat (și pe cei care nu pun suflet în umblarea lor), au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!
15. După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.

17. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului. – focul veșnic exagerat de fierbinte. Amin!

18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic – doctrinele harului, ”harul irezistibil”, ”suveranitatea”, mânturea este (numai) prin har, prin credință (moartă) fără fapte, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. – poți face orice că dacă Dumnezeu te-a ales nu îți poți pierde mântuirea, odată mântuit ești pe veci mântuiți.
19. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. – de erezii nimicitoare.

20. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos – au intrat pe calea mântuirii, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. – și atunci degeaba au mai crezut, am văzut de-ăștia
21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. – au primit erezia că pot face orice că nu își pierd mântuirea.
22. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” în lumea din care au ieșit, chiar dacă se cred pocăiți și mântuiți ”prin har” în bisericile lor eretice.

 

Bancuri cu cei mântuiți pe veci

Un individ ”mântuit numai prin har” (odată mântuit pe veci mântuit) este interogat la Poliţie:
– Spune, dom’le, ce-ai făcut?
– Păi, am furat o cisternă cu vin!
– Şi după aia?
– Jumătate am băut-o!
– Şi cu cealaltă jumătate ce-ai făcut?
– Păi, am vândut-o!
– Şi ce-ai făcut cu banii?
– I-am băut! Odată mântuit pe veci mântuit!

Unul care ”perseverează în sfințire” merge la birt și zice:
– Dă-mi o bere și un mop.

Unul mântuit pe veci fără fapte moare și scheletul lui merge la ospiciu.
Zice doctorul: – Acuma se vine?

Cei care chemați oamenii la mântuire în închisori, trimiteți-i în biserici unde este predicat Adevărul. Dacă ajung la eretici, unii îi vor învăța că pot face orice și nu își pierd mântuirea, că nu este cădere din har, odată mântuiți sunt pe veci mântuiți și ajung iar cum au fost sau mai rău (și atunci degeaba au mai crezut).

Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor ”mântuiți pe veci” fără fapte, fără roade vrednice de pocăința lor!

Luca 3
Ioan Botezătorul spune: 8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam – unii care se pretindeau mântuiți pe veci (existau și atunci strămoșii calviniștilor) ziceau că nu trebuie să facă fapte bune (să asculte) ca să ajungă la mântuire în veșnicie, credeau că nu trebuie să umble cu Domnul pe calea mântuirii, că apartenența lor la poporul ales (apoi la Biserică) le este suficientă pentru asigurarea mântuirii. Erau doar clone (sataniste) de creștini. Domnul Isus le spune că Dumnezeu nu poate fi înșelat, ci chiar din pietre poate ridica adevărații fii. Pe Dumnezeu nu îl impresionează clonele satanei nereușite de creștini, cei care zic că sunt mântuiți (numai) prin har, numai prin credință, fără să facă nimic, odată mântuiți pe veci mântuiți. Să propovăduiești așa ceva înseamnă să Îl crezi pe Dumnezeu fraier, să crezi că nu vede și nu aude. Versetul următor garantează incinerarea ereticilor mântuiți pe veci, care răspândesc erezia și ucid sufletele care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii:
9. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.” – în focul veșniciei.

Domnul Isus ne spune că securea a fost deja înfiptă la rădăcina pomilor, pentru tăiere și aruncare în foc. Nici vorbă de mântuire pe veci, fără fapte. Cei care nu fac fapte bune (pentru că odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde), sau chiar mai rău (cred erezia și ajung să facă orice că nu își pot pierde mântuirea, așa că fac fapte rele), nu îl vor putea înșela pe Dumnezeu și nu vor fi cu Domnul în veșnicie! Încă un verset care confirmă absența posibilității de a Îl înșela pe Dumnezeu:

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” – adică aveți garanția că pe Dumnezeu nu îl înșală nimeni! (îi cunoaște Dumnezeu și pe cei care sunt ai satanei, adică pe ereticii care se pretind mântuiți pe veci și nu umblă cu Domnul pe calea mântuirii).

Ereticii vor să vă înșele că nu trebuie să faceți nimic pentru mântuire și nu contează ce faceți (fapte rele) că odată mântuiți sunteți pe veci mântuiți. Pe aceștia Dumnezeu îi va incinera într-un foc care va fi veșnic. Nu îi credeți, nu primiți învățăturile dracilor, ca să nu ajungeți să fiți cu ei în partea rea a veșniciei!

Iacov 1 – despre umblarea cu Domnul cu fapte

Iacov 1

12. Ferice de cel care rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun (la urmă), va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

22. Fiţi împlinitori (practic, trăind prin fapte) ai Cuvântului, nu numai ascultători (cei care au auzit), înşelându-vă singuri.
23. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă,
24. şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. – adică s-a uitat degeaba, fără folos (de mântuire pentru veșnicia cu Domnul!)

Deci în Biblie nu este vorba de mântuire fără fapte. Dumnezeu a făcut pentru noi ce a fost mai greu (și mai face încă). Dumnezeu a făcut partea mare, trebuie să ne facem și noi partea mică!

 

Calvinismul practic și cel teoretic din vremea noastră

Cu sute de ani în urmă, oamenii nu prea știau carte și nu erau teologi. Umblau cu Domnul pe calea mântuirii fără să cunoască prea multă teologie pentru că voiau să ajungă cu Domnul în veșnicie. Niște idioți au inventat, prin amăgirea satanei, punctele calvinismului (niște mizerii fără susținere în Biblie și care duc la concluzia că Dumnezeu este un monstru, pentru că ”în suveranitatea Lui” a creat puțini oameni pentru pocăință obligatorie, iar pe cei mai mulți oameni pentru pierzare veșnică, fără să îi întrebe măcar). Practic, oamenii aveau credința că doar cei care umblă cu Domnul până la capăt vor fi cu Domnul în veșnicie. Nu apăruseră ereziile nimicitoare de acum, că poți face orice că nu îți pierzi mântuirea și că mântuirea este (numai) prin har, nu trebuie să mai faci nimic. Vedem cum reforma a produs oameni mai buni decât restul. Teritorii mari au devenit protestante. Aceasta este o dovadă a minciunii că Dumnezeu a ales doar pe unii oameni. Într-o familie de protestanți cu 10 copii, 4 ar fi fost calviniști, 2 catolici, 2 lumești, 2 hinduși. Și la catolici ar fi fost la fel. Dacă Dumnezeu i-a ales doar pe unii pentru pocăință și pe ei îi obliga să se pocăiască, ar fi trebuit ca calviniștii să existe permanent din antichitate: în orice familie de atei, catolici, musulmani, hinduși, brahmani etc, să apară din senin și calviniști (obligați de Dumnezeu să se pocăiască cu ”harul irezistibil”). Nu a fost așa, ca dovadă a minciunii ereziei otrăvitoare. Iar secularizarea protestanților de după al doilea război mondial arată că nu prea aveau ei treabă cu pocăința!

Se știe că noi suntem urmașii anabaptiștilor, nu ai protestanților, așa că nu văd de ce ne-ar interesa pe noi ereziile de origine calvinistă!

 

 

Ce mai fac calviniștii în America

Se știe că în America baptiștii sunt calviniști, diferiți de cei de aici care sunt creștini arminiști (cred în necesitatea umblării cu Domnul pe calea mântuirii). Unii baptiști eretici au adus din SUA și au răspândit și la noi erezia calvinistă că nu există cădere din har orice ai face, Cristos este așa de mare și Jertfa așa de acoperitoare că nu îți pierzi mântuirea. Să vedem ce fac ”frații” din America ai acestor eretici:

Premiera intr-o biserica baptista din California: vot in favoarea schimbarii pozitiei oficiale in legatura cu homosexualitatea
Afirmativ.com iunie 5, 2014
Biserica „New Heart” din La Mirada, California s-a confruntat cu o problema dificila la inceputul anului 2014, cand pastorul principal Danny Cortez a comunicat congregatiei ca fiul sau, Drew, a recunoscut ca este gay. Predicatorul a solicitat bisericii sa-i dea un timp de gandire, pentru a lua o decizie in legatura cu acest aspect, deoarece situatia nou creata l-a determinat sa-si schimbe parerea in legatura cu invataturile bisericii referitoare la homosexualitate – puțin îi pasă de ce spune Biblia și de Biserică! O luna mai tarziu, biserica a dat o declaratie oficiala in care mentiona ca va analiza aspectele legate de casatoria ce implica persoane de acelasi sex si va lua o hotarare prin vot pe data de 18 mai, in ceea ce priveste cererea pastorului Cortez. Congregatia „New Heart” a decis sa efectueze un studiu teologic in profunzime in privinta casatoriei dintre persoanele de acelasi sex, astfel incat enoriasii sa poata discerne personal si profund pe de-o parte propriile opinii in legatura cu acest subiect, iar pe de alta parte dorinta lor, indiferent de opinii, de a invita aceste persoane in partasie, comuniune si chiar la conducerea bisericii. La data programata, adunarea bisericii a votat si s-a decis pastrarea in functie a pastorului Danny Cortez, dar si schimbarea pozitiei oficiale in legatura cu homosexualitatea. – uitați-vă ce cuvinte creștine folosesc ei ca să își exprime înșelarea satanei!
Dupa aflarea vestii, Cortez a trimis o scrisoare catre John Shore, fondator al „Aliantei Crestine Progresiste” (o asociatie de grupuscule care interpreteaza cuvantul biblic prin prisma tendintelor liberale si moderniste), care l-a postat pe site-ul oficial – patheos.com . In scrisoare, Cortez a spus ca biserica „New Heart” a votat nu numai sa il lase sa isi desfasoare activitatea in continuare, ci si faptul ca poate adopta „a treia cale”, adica sa-si revizuiasca punctul de vedere, nejudecand stilul de viata (sexuala) pe care-l pot adopta unii oameni – odată mântuiți sunt pe veci mântuiți, ce mai contează ce fac?

https://www.youtube.com/watch?v=AyT636qfJ7A
Intr-un film postat pe youtube, fiul lui Cortez, Drew Cortez de 15 ani, a prezentat un mesaj de sustinere pentru adolescentii gay care incearca sa-si obtina o identitate proprie. El le-a transmis urmatoarele: „Doresc sa va imbratisez pe toti si sa va spun: Esti perfect asa cum esti. Nu trebuie sa te schimbi, pentru ca esti o faptura asa de minunata… Dumnezeu te iubeste pentru ca El iubeste oamenii”. – vorbește ca răzvrătiții de la noi.

VEDEM LA JUDECATĂ!