Se zice că apostolul Pavel ar fi propovăduit mântuirea pe veci

Dar în Biblie scrie ce a cerut Pavel oamenilor: Faptele apostolilor 26.20 Ci am propovăduit … să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor – nu a propovăduit mântuirea ușuratică, nu prin fapte, ci numai prin credința dracilor (fără fapte), despre care și Iacov ne-a scris că nu mântuie!

Faptele apostolilor 17.30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum TUTUROR oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” – nu poruncește numai unora care cică ar fi fost aleși să fie mântuiți obligatoriu, ci TUTUROR – potrivit și cu Tit 2.11 harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă la) mântuire pentru TOȚI oamenii, a fost arătat (vedeți despre Tit 2 în categoria Harul și pretențiile lui pentru ajungerea la mântuirea finală)  12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea (lumea) şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, 13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos – nu că ești mântuit pe veci prin datul din gură cu credința moartă!

Ca și ceilalți care au scris cărți din Noul Testament, ca și Domnul Isus și Pavel a fost arminist, pentru că au cerut umblare cu Domnul practică, prin FAPTE, până la capăt în Noul Legământ cu Domnul, pentru ajungerea la mântuirea finală – mă mir că cel care a scos din Biblia lui falsificată Epistola lui Iacov nu a scos și Faptele apostolilor!

Observăm că această carte se numește Faptele apostolilor, nu Credința dracilor!

Lucrați-vă (produceți-vă) mântuirea până la capăt!

2 Timotei 2
1 Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.
2 Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.
3 Suferă împreună cu mine, ca un bun soldat al lui Hristos.
4 Niciun soldat nu se încurcă cu treburile vieţii – (nu se întoarce la lucrurile lumii), dacă vrea să placă celui ce l-a înscris în armată.
5 Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după regulament.
6 Plugarul trebuie să muncească din greu înainte ca să strângă roadele.
7 Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.

După ce am văzut că Biblia nu ne dă mântuire ușuratică, prin harul-fals-și-ieftin, pe veci, ci ne CERE să umblăm PRIN FAPTE cu Domnul, respectând regulile harului, până la capăt, ca să ajungem la mântuirea finală, vedem că PRETENȚIILE acestea sunt accentuate în versetul 6 – se face o asemănare între procesul de mântuire și lucratul pământului, ca în Pilda Semănătorului: semințele TREBUIE semănate, plantele care răsar TREBUIE îngrijite (buruienile TREBUIE smulse și aruncate) până la creșterea lor, la formarea fructelor (roadelor), la coacerea și la recoltarea lor (nu numai că sunt semănate și atât!).

Același înțeles îl are verbul katergazomai din Filipeni 2:

12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători,
(duceţi până la capăt) – lucrați-vă complet, până la coacerea roadelor, produceți-vă! mântuirea voastră viitoare, cu fobie şi tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală, la JUDECATA DREAPTĂ, DUPĂ FAPTE, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Pentru că Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea – Dumnezeu ne ajută în umblarea noastră cu El, nu cu satana că nu ne pierdem mântuirea!

Este evident că învățătura Bibliei este arministă și ne PRETINDE să ne lucrăm mântuirea noastră viitoare în mod serios (pe cât de mult doriți să fiți cu Domnul); nu există ”mântuire” pe veci în Biblie.

Alegere și alegere

În Biblie (în Noul Testament) ni se arată două feluri de alegeri:

• alegerea universală pentru posibilitatea (nu obligația) mântuirii, care este oferită tuturor (știm că Dumnezeu nu are preferințe, nu este părtinitor, ci în final va judeca pe toți oamenii drept, după FAPTELE lor):

Faptele apostolilor 17
30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, CU SCOPUL să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor (grup eterogen, al doilea grup) care să-I fie Tezaurul Regal, plin de râvnă pentru fapte bune – nu pentru umblare cu demonii, de la care vine învățătura dracilor cu mântuirea pe moment pentru veci și care nu se poate pierde!

• alegerea (rânduirea, hotărârea mai dinainte, predestinarea) existenței celui de-al doilea grup (creștinii) după ratarea primului grup (și a grupurilor mai mici, locale, componente în grupul mare):

Efeseni
capitolul 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, CU SCOPUL să fim sfinţi şi fără pată (fără vină – din altă trad.) înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai dinainte (ne-a predestinat să existăm – se referă aici la grupul local din Efes, la fel și pentru alte grupuri locale, în grupul mare al creștinilor) CU SCOPUL să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său
8 pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9 căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
10 ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte (grupul local și alte grupuri locale, în totalitatea grupului mare de creștini), după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12 CU SCOPUL să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13 Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit
14 şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
15 De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,
16 nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.
17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22 El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.

capitolul 2
1 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă – se face o confuzie: nu ați fost mântuiți deja pentru veșnicie, că nu ați ajuns încă la sfârșitul alergării pentru Premiu; ați fost puși la începutul procesului de mântuire, la START, nu la FINIȘ!. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus CU SCOPUL să facem FAPTELE BUNE (roadele pocăinței) pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – pentru că după FAPTE vom fi judecați!

”Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” este doar intrarea în procesul de mântuire, apoi trebuie FAPTE pentru ajungerea la mântuirea finală viitoare!

Galateni 6
7 Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce samănă omul, aceea va și secera. 
8 Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viața vecinică. 
9 Să nu ne pierdem interesul în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom renunța – este foarte clar că ajungerea la mântuirea finală (la Judecata care știm că va fi DUPĂ FAPTE) depinde de umblarea fiecărui om cu un stapân sau cu celălalt – se vede clar că vei ajunge cu cel pe care l-ai slujit aici pe pământ!

Deci și în cunoscutul text, din care sunt extrase două versete (8 și mai ales 9) foarte folosite pentru ca erezia nimicitoare a mântuirii pe veci să pară reală:

Efeseni 2
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se referă la momentul intrării în propriul proces de mântuire, la salvarea, scăparea din starea de păcat, CU SCOPUL să-L urmăm practic pe Domnul Isus
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, CU SCOPUL să umblăm în ele.

Dar dacă citim acum textul de sus, ne dăm seama că Dumnezeu nu poate fi fraierit, vrăjit cu datul din gură cu ”numai prin har”, ”numai prin credință” și ne este foarte clar că am intrat în procesul de mântuire prin credință, gratuit (fără faptele noastre), dar apoi TREBUIE să umblăm cu Domnul până la capăt, ca să ajungem să fim mântuiți în final (la Judecata viitoare)!

Arminismul biblic din Epistola către Galateni

Galateni 6
7 Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.
9 Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Unii zic că versetul 9 se referă numai la faptul că vei fi cu Domnul, dar fără moștenire – versetele anterioare ne spun opusul, că se referă la ajungerea la viața sau moartea veșnică; nu că poți fi mântuit orice ai face (cu demonii care te-au înșelat că mântuirea nu se poate pierde), că vei ajunge cu Domnul, dar nu vei avea moștenire în cer. Versetele 7 și 8 ne spun că vei fi cu cel pe care l-ai slujit!

Una din cele mai folosite Epistole pentru ca să pară reală erezia mântuirii pe veci (și încă ușuratică, fără FAPTE), Epistola către Galateni este, ca toată Biblia, ARMINISTĂ!

Am fost scăpați din păcat ca să umblăm practic, PRIN FAPTE BUNE, cu Domnul!

Efeseni 2
1 Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre
2 în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3 Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).
6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
7 CU SCOPUL să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, CU SCOPUL să umblăm în ele.

Și în acest text ni se spune că am fost scoși (scăpați, mântuiți) din starea de păcătoșenie, de moarte spirituală și înviați în Cristos – puși la STARTul umblării cu Domnul, al procesului de mântuire CU SCOPUL să împlinim voia lui Dumnezeu, să TRĂIM practic, PRIN FAPTE cu El! Nici aici nu scrie nimic că mântuirea poate fi numai prin datul din gură cu numai prin credința teoretică a dracilor, numai prin harul în care nici NU TREBUIE să umbli practic, prin fapte!

Ai fost înviat față de Domnul CA SĂ UMBLI DOAR CU EL!

Romani 6
Harul ne izbăveşte de stăpânirea păcatului
1 Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? – pentru cei cu mântuirea pe veci, harul justifică orice lucru (poți umbla cu satana, că harul este ca un elastic de care poți să tragi, că nu se rupe niciodată)
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? – sigur că poți să umbli cu satana, dacă mântuirea nu ți-o poți pierde!

3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? – unii cred că așa minunată (ei zic ”măreață”) este mântuirea ”numai prin har”, ”numai prin credință”, că pot să umble cu satana și vor ajunge să fie cu Domnul; de parcă au fost botezați în satana!
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, CU SCOPUL CA, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă – TOT AȘA cu Cristos, nu cu satana, de la care vin învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde!
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui – ajungerea la mântuirea finală viitoare este extrem de condiționată!
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, CU SCOPUL CA trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă (practic, în viețile voastre) morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Epistola aceasta și Epistola către Galateni sunt foarte mult folosite ca, prin extragerea și folosirea unor versete separate din context, să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci. Dar, dacă înțelegem mesajul (conținutul) acestor Epistole, vedem că de fapt apostolul Pavel nu dă mântuirea ușuratică pe veci (numai prin har și credința teoretică), ci pretinde umblare cu Domnul până la capăt, pentru ajungerea la mântuirea finală viitoare!

Și de ce să nu ne întoarcem spre păcat, de ce să nu ne dăm în stăpânirea lui? Pentru că am fost scăpați din starea de păcat ca să umblăm cu Domnul și întoarcerea spre lume și pornirile ei păcătoase. Dacă ne întoarcem în păcat, înviem față de păcat și ajungem de unde am plecat, și atunci vom fi cu cei care trăiesc în păcat, nu cu Domnul în veșnicie!

Ce semeni aici vei secera la Judecată și în veșnicie – nu există părtinire (favorizare) la Dumnezeu, ci ajutor pentru umblarea noastră spre Premiul ceresc!

Coloseni 3. 25 Căci cine umblă cu strâmbătate (nedreptate), își va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; și nu este părtinire.

2 Corinteni 5
9 Deaceea ne și silim să-i fim plăcuți …
10 Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut cînd trăia în trup.

Galateni 6
7 Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. 
8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea în veșnicie; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. 
9 Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Faptele apostolilor 10
34 Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
35 ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

1 Petru 1
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” – știm că Domnul Isus a venit ca să împlinească Legea – modul de a ajunge la mântuirea finală viitoare nu s-a schimbat (este tot prin umblare practică, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt), dar acum avem ajutor de sus în această umblare (STRICT numai pentru umblarea cu Domnul; nu și cu demonii de la care vine erezia nimicitoare a mântuirii pe veci).
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre (teamă și tremur de groază de pierderea mântuirii inițiale și de neajungerea la mântuirea finală);
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi (cumpărați înapoi) din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos – viitorul Judecător din versetul 17, Mielul fără defect şi fără vină – Jertfa perfectă, după Legea dată prin Moise!

Vedeți aici și textul din Romani 2 – mântuiții pe veci falsifică conținutul Epistolei către Romani și Galateni ca să facă să pară reală erezia lor nimicitoare, dar nici în Romani, nici în Galateni nu ne este oferită mântuirea fără umblare cu Domnul, pe veci; ci ni se spune că FIECARE OM VA FI JUDECAT DUPĂ FAPTELE LUI!

Nici vorbă să existe în Noul Testament alegere individuală pentru mântuire sau pierzare veșnică!

Duhul Sfânt ți-a fost dat ca ajutor în umblarea ta cu Domnul, ca să poți fi mântuit în final. Dacă te întorci spre lume, vei ajunge la moartea veșnică și nu există mântuire pe veci care să te scape de mânia viitoare!

Epistola către Romani ne spune că TREBUIE să umblăm practic cu Domnul, prin FAPTE, în Legea Harului (care, fiind o Lege, are PRETENȚII pentru cei care vor să fie mântuiți în final, la Judecată și să ajungă să fie cu Domnul în partea de veșnicie fericită, pregătită lor). În versetul 3 ni se spune că cei din vechime nu au putut împlini perfect și până la capăt pretențiile Legii vechi, pentru că firea pământească nu i-a ajutat, ci li s-a opus umblării lor cu Domnul; dar acum avem Duhul Sfânt ca să ne ajute.

Romani 8
1 Acum, dar, nu este nicio osândire (condamnare) pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi – modul de ajungere la mântuirea finală nu s-a schimbat, este tot prin umblare practică, PRIN FAPTE, cu Domnul până la capăt!, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte veșnică, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă veșnică şi pace (cu Dumnezeu).
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – dacă te întorci la lucrurile lumii, chiar dacă te pretinzi sfânt, alungi Duhul Sfânt!
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii (finale viitoare)
12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13 Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământești, veţi muri în veșnicie; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”
16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Este extrem de clar că doar dacă umbli cu Domnul, dacă îți produci (lucrezi) până la coacerea roadelor mântuirea ta, cu ajutorul, călăuzirea, energizarea Duhului Sfânt, vei ajunge să fii cu Domnul. Dacă te întorci spre păcat, la lucrurile firii pământești, umblarea ta tot spre moartea veșnică te va duce!

Încă o dată, se vede clar că vei fi în veșnicie cu cel pe care l-ai slujit aici pe pământ!

Contrastul dintre umblarea în firea pământească din vechime și umblarea prin Duhul Sfânt de acum

Continui articolul anterior.

Romani 7
19 Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
20 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
22 Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;
23 dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.
24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?
25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

Romani 8
1 Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Epistola către Romani nu ne spune că mântuirea poate fi ușuratică (pe moment pentru veci), FĂRĂ FAPTE; ci atunci se făcea trecerea de la Legea veche cu ritualurile ei (numite ”faptele Legii” vechi) la Noua Lege, a Harului (în care TREBUIE să umbli) și celor care credeau că mai trebuie ținute ritualurile vechi, apostolul Pavel le pune în contradicție Legea veche (pe care nu i-a ajutat nimeni să o țină, așa că au eșuat) cu Legea nouă, pentru care primim ajutorul Duhului Sfânt. În capitolul 7 ni se prezintă Legea veche și ni se spune că a fost dată de Dumnezeu ca să putem cunoaște ce este rău (păcatul), prin interdicțiile Legii (versetele de la 7 la 13). Dar oamenii nu au putut ține Legea suficient de bine, pe termen lung (până la capăt) ca să poată fi mântuiți la Judecată. În Noua Lege (a Harului) pimim ajutor în lupta împotriva păcatului, Duhul Sfânt.

Adică apostolul Pavel le spune celor de atunci să renunțe la orice ritualuri vechi, pentru că și așa în Legea veche nu avuseseră ajutor împotriva firii și a păcatului – degeaba se întorceau acum la ea, cum i-au îndemnat iudaizatorii / vedeți articol / și următoarele articole, că și dacă ar mai fi fost valabilă, tot degeaba (pentru ajungerea la mântuirea finală) – vedeți lupta pierdută PRACTIC a apostolului (și a oamenilor, în general) împotriva păcatului (pentru că firea nu l-a ajutat, ci l-a împiedicat) din versetele 14-25 din capitolul 7. Răspunsul la dorința căștigării luptei și a umblării cu Domnul este în capitolul 8 (vedeți textul de sus): PRIMIREA DUHULUI SFÂNT!

Mântuirea este un proces – Timpurile procesului de mântuire în Romani 5

Epistola apostolului Pavel este a doua cea mai folosită ca prin extragerea unor versete din context, să pară reală erezia nimicitoare a mântuirii pe veci (poți face orice, că ești mântuit pe veci din primul moment când ai crezut și gata).

Dar vedem că mântuirea este un proces:

Romani 5
1 Deci fiindcă suntem justificați, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în speranța slavei lui Dumnezeu – în speranța că vom ajunge la Premiul ceresc, să fim mântuiți la Judecată
8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem justificați, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El (prin trăirea actuală, din prezent, cu El) de mânia lui Dumnezeu.
10 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui – prin trăirea cu El, din prezent.

• Fără fapte (gratuit) am fost scoși din starea de vrăjmășie cu Dumnezeu și puși în starea de pace cu Dumnezeu (am fost împăcați) – aceasta este intrarea în procesul de mântuire (despre aceasta scrie în Noul testament că am fost mântuiți – mântuirea la timpul trecut), punerea la startul alergării pentru Premiul ceresc (mântuirea finală viitoare)
• suntem în starea de har ca să trăim PRIN FAPTE cu Domnul, ca Domnul (cu mare ajutor de sus) – continuarea procesului de mântuire, alergarea pentru Premiul ceresc – mântuirea la timpul prezent
• vom fi mântuiți de mânia viitoare (a lui Dumnezeu împotriva celor din lume care trăiesc în neascultare de Dumnezeu, incusiv a celor care se pretind sfinți, dar se întorc spre lucrurile lumii) – observăm că criteriul de triere la Judecată nu va fi credința, ci umblarea cu Domnul practic, PRIN FAPTE, în ascultare de El!) – ajungerea la finiș și primirea Premiului, mântuirea finală viitoare și trecerea în partea fericită a veșniciei!

Nu ar avea rost să scrie despre mântuirea viitoare, că ”vom fi mântuiți”, decât dacă mântuirea este un proces; așa cum am arătat aici că nu are sens să scrie despre speranța noastră dacă ar exista mântuire pe veci și deja am fi asigurați în Cristos pe veci!

În trecut, cu Prețul cu care ai fost cumpărat înapoi, ai fost justificat și pus la START; în prezent ai ajutor de sus STRICT doar pentru umblarea cu Domnul, pentru împlinirea SCOPULUI Domnului Isus; ca în viitor, când vei ajunge la FINIȘ (dacă vei ajunge), respectând regulile (vedeți Pretențiile Legii Harului), la Judecata finală care va fi după FAPTE (după cum ai umblat sau nu cu Domnul, în ascultare de El), Judecătorul să te poată mântui de mânia viitoare și să îți dea Premiul dorit.

Căile diferite duc în locuri opuse! Ajungerea la mântuirea finală este condiționată de umblarea cu Domnul, prin FAPTE

Apostolul Pavel compară umblarea cu Domnul (procesul de mântuire) cu o alergare pentru Premiul ceresc, la care vor ajunge cei care, după ce au intrat gratuit în starea de har (ca urmare a credinței inițiale au fost puși la START), se folosesc de ajutorul de sus ca să umble cu Domnul până la capăt (la FINIȘ), dacă au respectat regulile (vedeți Pretențiile Legii Harului).

Același lucru îl spune și în următorul text (se adresează creștinilor, fraților, celor care au fost mântuiți inițial, au intrat în procesul de mântuire):

Romani 8
5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte – după ce ai fost pus la start (ai fost scăpat din starea de păcat), dacă umbli pe calea rea, ea te duce la moartea veșnică, în locul rău al veșniciei, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă veșnică şi pace cu Dumnezeu în veșnicia bună!
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui – dacă renunță să mai umble cu Domnul sau dacă umblă cu lumea dar se pretinde sfânt (ca să-l vadă frații).
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13 Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământești, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului (ale firii pământești), veţi trăi.
14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”
16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu – dar dacă alungi Duhul Sfânt (prin întoarcerea spre lucrurile lumii), cine mai adeverește? Satana cu învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde? Cu ”numai prin har”, ”numai prin credință” a dracilor și care nu mântuie.

Calea pe care mergi te va duce la o destinație – poate fi destinația bună sau destinația rea (fără să te ajute la ajungerea la mântuirea finală credința numai teoretică, netrăită practic).

Doar prin umblare cu Domnul prin fapte poți ajunge la mântuirea finală

Romani 8
1 Acum, dar, nu există nici o condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
2 Într-adevăr, legea Duhului vieţii în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii – a fost scăpat (salvat, mântuit) din starea de păcat CU SCOPUL să slujească lui Dumnezeu, TRĂIND practic (PRIN FAPTE) după îndemnurile Duhului (versetul 1)
3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a condamnat păcatul în firea pământească trimiţându-L, din cauza păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 CU SCOPUL CA porunca Legii vechi să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.

9 Voi, însă, nu mai sunteţi în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui.
10 Şi dacă Cristos este în voi, trupul vostru, da, este mort din cauza păcatului; dar duhul vostru este viu din cauza dreptăţii.
11 Şi dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Cristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din cauza Duhului Său, care locuieşte în voi.

Cei cu mântuirea pe veci nu vor să audă de altceva decât aburelile cu mântuirea ușuratică pe veci, de exemplu nu suportă să audă de Legea veche – scrisă în versetul 4 – am arătat și aici că Domnul Isus a venit să împlinească Legea dată prin Moise și vedem că pretinde să o împlinim și noi; dar nu se referă la ritualurile, interdicțiile și obiceiurile oamenilor, ci la umblarea cu Domnul practic, până la capăt, pentru că doar așa putem ajunge la mântuirea finală viitoare (Premiul alergării). Diferența este că acum primim ajutor de sus în umblarea noastră cu Domnul (și ritualurile vechi fixe, numite ”faptele Legii” vechi sunt înlocuite cu FAPTELE harului, roadele vrednice de pocăință NECESARE pentru ajungerea la mântuirea finală). Nu s-a făcut trecerea de la faptele (ritualurile) Legii vechi la nimic, ci la roadele Legii harului!

Dumnezeu a ales (predestinat, hotărât mai dinainte) existența celui de-al doilea grup și grupuri locale care fac parte din grupul mare

Efeseni 1
1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:
2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii

Versetul 4 și altele sunt folosite ca să pară reală mântuirea pe veci, care altfel nu ar avea niciun fel de justificare în Biblie: că Dumnezeu i-a ales numai pe cei puțini pentru mântuire, i-a vrăjit să fie mântuiți obligatoriu abracadabra și atât.

Dar, dacă ne uităm în versetul 1, vedem la cine se referă apostolul Pavel: la comunitatea locală de creștini din Efes (la fel și în alte locuri unde scrie despre alegere, este vorba despre comunitatea locală). Nu este vorba despre alegerea personală, individuală pentru mântuire, ci despre predestinarea, hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu ca să existe al doilea grup (creștinii) după falimentul primului grup și despre comunitățile locale (grupuri răspândite geografic care fac parte din grupul mare – despre care scrie și apostolul Petru, la începutul primei Epistole).

Intrarea în procesul de mântuire

Versetele din Efeseni 2. 8 și 9 sunt foarte mult folosite ca să pară reală mântuirea pe moment pentru veci, că ești mântuit și gata. Dar această mântuire nu este mântuirea finală de la Judecată, pentru că încă nu am stat în fața lui Dumnezeu, la dreapta Judecată după fapte.

Știm că Domnul Isus nu a venit să strice Legea veche, ci ca să o împlinească / vedeți articol / – ce să împlinească, ritualurile ei? Nu, pentru că ele nu mai contează după ce s-a făcut trecerea la noua Lege; ci să ne ajute pe noi să umblăm practic cu El până la capăt, pentru că doar acolo vom putea ajunge să primim Premiul alergării, mântuirea finală!

Modul de ajungere la mântuirea finală nu s-a schimbat, este tot prin fapte, făcute în umblarea cu Domnul până la capăt (s-a făcut trecerea de la ritualurile și interdicțiile vechii Legi, numite ”faptele Legii” vechi) la faptele bune pregătite de Dumnezeu ca să le FACEM! Bineînțeles că cei care exagerează cu înțelesul versetelor 8 și 9 spre mântuirea pe veci, uită să spună și despre FAPTELE BUNE:

10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele

sau relativizează mult OBLIGAȚIA FAPTELOR, care reiese chiar din SCOPUL venirii Domnului Isus în lume / vedeți articol cu texte / .

4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).

Vedem încă o dată, foarte clar, ceea ce am mai spus, că mântuirea la timpul trecut se referă la intrarea în procesul de mântuire, când Dumnezeu ne-a adus la viață – dar care se poate pierde, cum scrie în Ioan 3.36 (în traducere corectă) Dacă crezi, primești viața, dar dacă apoi renunți la umblarea cu Domnul, nu Îl mai asculți, nu vei primi viața veșnică la Judecata finală, deci nu vei ajunge să fii mântuit, cu Domnul în veșnicie!

Umblăm practic cu Domnul, sperând că vom ajunge la Premiul ceresc (nu îl avem deja!)

Romani 8
23 … suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
24 Căci în speranța aceasta am fost mântuiţi. Dar o speranță care se vede nu mai este speranță: pentru că ce se vede se mai poate spera?
25 Pe când, dacă sperăm ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

Am fost mântuiți ca să ajungem să fim cu Domnul și sperăm că vom ajunge (vom fi mântuiți în final, în viitor, de mânia viitoare a lui Dumnezeu împotriva celor care trăiesc în neascultare) – este evident că mântuirea la timpul trecut se referă la momentul când am intrat în procesul de mântuire (am fost puși, prin har, la start) și apoi umblăm cu Domnul, sperând că vom fi cu El. Mântuirea la timpul trecut nu se referă la momentul intrării în proces ca fiind mântuirea finală (încă nu am ajuns la Judecată, înaintea Judecătorului) – dacă am 5 lei, nu mai sper că îi voi primi vreodată, pentru că îi am deja – Biblia nu ne prezintă o siguranță absolută a mântuirii (ești mântuit pe moment pentru veci, așa că ai deja asigurat locul în partea fericită a veșniciei), ci ne oferă siguranța ajutorului de sus în umblarea noastră până la capăt, la Premiul ceresc!

Cum să FACI să nu fi primit degeaba harul

Pentru unii harul a devenit ca bagheta iluzionistului care zice abracadabra și scoate un iepure (mântuirea pe moment pentru veci) din pălărie – dar un asemenea har care dă mântuirea ușuratică este fals, am mai arătat aceasta aici.

1 Corinteni 15. 10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic (inutil); ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine – scrierile apostolului Pavel sunt folosite ca, prin extragerea versetelor din context, să facă să pară reală erezia nimicitoare cu mântuirea ușuratiă pe veci / vedeți articole cu texte scrise de Pavel care nu a oferit mântuirea iluzorie, ci a pretins umblare cu Domnul prin fapte, până la capăt / , dar și aici Pavel ne spune că harul adevărat și de folos l-a făcut să LUCREZE pentru Domnul!

După chemarea la pocăință de la sfârșitul capitolului 5, în 2 Corinteni 6 nu ni se spune: Ura și la gară, bine că sunteți mântuiți, puteți umbla și cu satana, că de mântuire nu mai scăpați nici să vreți!

2 Corinteni 5
20 Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21 Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, CU SCOPUL ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

2 Corinteni 6. 1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu – și ne spune în text cum să facă:  4 Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu (vedeți și restul textului). 1 Corinteni 11. 1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – după ce a primit justificarea prin credință a umblat cu Domnul:
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă – doar pe cei care se lasă luminați!

1 Corinteni 9
23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (adokimos, descalificat).

Ce să faci ca să nu fi primit harul degeaba? Să umbli cu Domnul practic, PRIN FAPTE, respectând regulile harului, cu ajutor de sus, până la capăt, la Premiul dorit!

Dumnezeu va răsplăti pe fiecare DUPĂ FAPTELE LUI (inclusiv pe cei care au fost mântuiți cu mântuirea inițială din starea de păcat, au intrat în procesul de mântuire)

Romani 2
4 … Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? – am putea crede (cum zic cei care se pretind mântuiți pe moment pentru veci) că pocăința în momentul când ai crezut este suficientă pentru mântuirea finală, că dacă te pocăiești, ești mântuit pe veci și apoi nu îți mai cere nimeni nimic (pocăință), poți face orice vrei, că nu-ți mai pierzi mântuirea
5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui – știm că toți oamenii vor fi judecați după binele sau răul făcut 2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup, / vedeți alte texte /

7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
9 Necaz şi strâmtorare va veni (în veșnicie) peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10 Slavă, cinste şi pace va veni (în veșnicie) însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
La viața veșnică vor ajunge doar cei care stăruie cu Domnul, în pocăința lor, practic, prin fapte, prin umblarea lor!
16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor – nu există har care să scape pe oameni de Judecata finală, harul nu dă mântuirea ușuratică, pe veci (că ești mântuit și nu mai scapi poi, orice ai face – mai cu Dumnezeu, mai cu satana, că tot acolo ajungi), harul este ajutorul dar de Sfânta Treime ca să putem umbla cu Domnul până la capăt, unde vom ajunge să primim mântuirea finală, să fim cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Vei fi mântuit (dacă vei fi) în final pe baza MERITELOR PERSONALE, PRIN FAPTE, cu mare ajutor al Sfintei Treimi

La mântuirea finală se ajunge pe baza meritelor personale (a FAPTELOR), cu mare ajutor de sus – știm că partea Sfintei Treimi în mântuirea fiecărui om care a intrat (prin har) în procesul de mântuire și a umblat în har cu Domnul, este mai mare și mai grea decât partea făcută de fiecare om – dar aceasta nu implică lipsa necesității FAPTELOR la Judecata finală, lipsa MERITELOR fiecărui om. Apostolul Pavel a sperat că va ajunge să fie mântuit în final pe baza FAPTELOR lui, în umblarea cu Domnul!

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (chiar dacă ajunge la finiș, dacă nu a respectat / PRETENȚIILE harului / , va fi declarat adokimos, descalificat).

Filipeni 2
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
10 pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,
11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul – nu să mărturisească pe satana prin birturi, pe la curve, jocuri de noroc etc că mântuirea este numai prin har, numai prin credință, FĂRĂ FAPTE, pe veci!
12 Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, lucrați-vă până la capăt (în vederea rodirii = a ajungerii să fiți mântuiți în final) mântuirea voastră, cu fobie şi tremur de groază de neajungerea la mântuirea finală, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi (parteneriatul cu Sfânta Treime) şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii – arminist!; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar – nu a propovăduit justificarea numai prin credință, FĂRĂ FAPTE, înapoi cu lumea!

Filipeni 3
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea veche (renunțarea la ritualurile, interdicțiile și obiceiurile vechi), ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – Când să fie găsit? În final, când va ajunge la sfârșitul alergării (la Finiș, nu la început, la Start)! Deci apostolul nu arată că poate fi mântuit pe veci din primul moment, ci că vrea ca la sfârșit (la Judecată), ca urmare a FAPTELOR făcute (a MERITELOR PERSONALE) să fie mântuit!
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – era justificat prin credință, dar la mântuire nu-l duce justificare prin credință, ci TREBUIE să se justifice PRIN FAPTE! / vedeți și ce ne scrie Iacov /
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus – nu aleargă cu satana, pretinzându-se justificat prin credință, pe veci și atât!
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi – desăvârșirea aceasta este primită cadou și se poate pierde (este indirect de folos pentru mântuirea finală).

Dacă vrei să fii în veșnicie cu apostolul Pavel, TREBUIE SĂ AI MERITE, ca Pavel!

Am fost puși la STARTUL alergării pentru Premiul ceresc viitor, fără fapte, ca apoi să FACEM FAPTE!

Știm cum conținutul (mesajul) Bibliei poate fi falsificat prin extragerea unor versete din context, iar următoarele versete sunt foarte mult folosite ca să pară reală mântuirea pe moment pentru veci:

Efeseni 2
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni – se pare că în momentul când ai cezut ai fost mântuit pe veci și atât – dacă vrei să umbli cu Domnul sau nu, este la fel, tot acolo ajungi (nu te poți dezmântui nici să vrei). Cine o mai fi fraier să umble cu Domnul?! Dar acum știm că ”ați fost mântuiți” se referă la faptul că am fost puși la STARTul alergării practice pentru PREMIU (fără merite personale, dar ca urmare a răspunsului fiecăruia la chemarea lui Dumnezeu). Aceasta este doar intrarea în procesul de mântuire, nu ajungerea la FINIȘ!

Tot Cuvântul ne este de folos să învățăm cum putem ajunge să fim mântuiți în final, deci să vedem și alte versete din text, de exemplu:

4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) – este extrem de evident că se referă la nașterea din nou, la momentul când am fost scoși din starea de păcătoșenie, nu la mântuirea finală viitoare (de la Judecată)!

6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus

Dar ereticii cu mântuirea pe veci uită de umblarea cu Domnul, care este obligatorie pentru mântuirea finală:

10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – ca să facen FAPTELE BUNE, nu ca să umblăm cu demonii, care i-au înșelat prin învățăturile dracilor, pe cei cu mântuirea pe veci!

19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii – nu cu cei care umblă cu satana, în lume (care zace în cel rău)!

Până la urmă, ce s-a ales de mântuirea ușuratică, FĂRĂ FAPTE, fără să umbli cu Domnul, pe veci? Praful! Nu credeți, nu primiți învățăturile dracilor cu mântuirea fără fapte, pe veci, pentru că prin ele vă puteți pierde Premiul ceresc viitor!

Mântuirea (inițială) o poți pierde și dacă nu umbli suficient de bine (practic, după regulile harului) cu Domnul!

Scrierile apostolului Pavel sunt folosite ca să se arate că mântuirea ușuratică, pe veci, este reală.

1 Corinteni 9
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (adokimos).

În acest text, apostolul Pavel ne spune (după texte în care a scris despre pierderea mântuirii inițiale prin neumblarea cu Domnul) că degeaba ajungi la Finiș dacă nu ai respectat regulile, că vei fi descalificat! Deci ne spune că unii care umblă cu Domnul până la capăt, dar nu țin practic PRETENȚIILE LEGII HARULUI (care fiind Lege, are pretenții care trebuie respectate), vor fi descalificați!

Mântuirea (inițială) o poți pierde și dacă nu umbli suficient de bine cu Domnul!

Cununa vieții veșnice o vor primi doar cei care au umblat practic, prin FAPTE, cu Domnul, până la capăt!

2 Timotei 4
7 M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa – și-a trăit PRACTIC, PRIN FAPTE religia!
8 De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept – la Judecată, care știm că va fi după fapte (vedeți 2 Corinteni 5. 10, Apocalipsa 20. 11-15). Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Am arătat că mântuirea fără fapte (prin har, prin credință) este doar intrarea pe calea mântuirii, în procesul de mântuire, și anume salvarea din starea de păcat, ca să putem sluji lui Dumnezeu.

Apoi TREBUIE să umbli practic cu Domnul, pe calea Lui, respectându-i regulile / vedeți pretențiile harului / ca să nu fi declarat adokimos (descalificat) / articol / chiar dacă vei ajunge la finiș. În versetele de mai sus ni se spune că religia creștină este o luptă pentru o cauză bună, o alergare (pentru Premiul ceresc, vedeți și Filipeni 3. 7 – 14), trăirea practică, PRIN FAPTE, a credinței / vedeți articole / . La urmă, la Judecata finală în vederea scăpării de mânia viitoare sau a condamnării veșnice, vei primi cununa (de câștigător) doar dacă ai umblat practic cu Domnul, până la capăt! Că iubești pe Domnul nu înseamnă că ești mântuit pe veci și că poți face orice (că de mântuirea inițială nu mai scapi)!

Cum poți să fi intrat degeaba în har. La mântuirea finală viitoare poți ajunge prin SFINȚIRE, FAPTE și inteligență duse până la capăt!

2 Corinteni 6. 1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.

După ce am arătat că unii au zădărnicit planul de mântuire pentru ei, neprimind botezul lui Ioan (Luca 7. 30 cu voință liberă fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui Ioan), iar alții care au vrut să primească botezul și au crezut că pot fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică (credința FĂRĂ FAPTE a fost numită de Iacov credința dracilor, care nu duce la mântuirea viitoare, nu duce în veșnicia cu Domnul) și au fost numiți de Ioan botezătorul ”pui de vipere” / vedeți articol / , aici ni se spune să FACEM așa încât să nu fi primit harul în zadar (degeaba) – este evident că a scris fraților, celor care intraseră deja în har (Epistola a fost scrisă fraților, nu celor din lume) și lor li se spune că poate AU PRIMIT HARUL DEGEABA! Și atunci cum nu există pierderea mântuirii inițiale?

Ce să facem ca să nu fi intrat degeaba (inutil pentru ajungerea la mântuirea finală viitoare)? Ni se spune chiar în prima parte a versetului: Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu – îndemnul venea de la cei care umblau cu Domnul, practic, PRIN FAPTE și se înțelege că poți primi degeaba harul dacă nu faci ceea ce a făcut apostolul Pavel: ”Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.” și

1 Tesaloniceni 1
6 Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt;
7 aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.
8 În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.
9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat
10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte (ne va mântui) de mânia viitoare a lui Dumnezeu.

Unii zic că Pavel i-a îndemnat pe oameni la credința pe moment, care mântuie pe veci, dar vedem și din aceste texte scrise de el, și / din cele de aici / că apostolul Pavel a predicat credința TRĂITĂ PRACTIC, PRIN FAPTE!

2 Corinteni 7. 1 Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

/ Am arătat aici / , pe baza celor spuse chiar de viitorul Judecător, că la mântuirea finală viitoare ajungem prin SFINȚENIE + FAPTE (și + cu inteligență, ca să nu ne înșele cineva Coloseni 2 .8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă – de exemplu lupii răpitori cu mântuirea pe veci)! Apostolul Pavel, inspirat de Dumnezeu, ne arată cum să nu fi primit degeaba harul: trăind practic credința, PRIN FAPTE, în umblarea cu Domnul, până la capăt!

Apostolul Pavel a făcut trecerea de la justificarea prin ritualurile Legii vechi la alergarea PRIN FAPTE, respectând regulile, până la capăt, pentru Premiul ceresc!

Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit (ne-a scăpat, izbăvit, salvat din starea de păcat și ne-a introdus pe calea mântuirii, ne-a pus la STARTul procesului de mântuire), nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost justificați (îndreptățiți) prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!

Filipeni 3
1 Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul.
Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos.
2 Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia!
3 Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti.
4 Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult;
5 eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu;
6 în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea – ținerea ritualurilor, regulilor, interdicțiilor Legii vechi, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos – prin creștinism, în general, nu doar că ai crezut pe moment și ești mântuit pe veci!, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – după justificarea inițială, Pavel și-a făcut justificarea PRIN FAPTE, în umblarea cu Domnul:
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.

Este clar că Pavel a scris împotriva ținerii ritualurilor, regulilor, obiceiurilor, interdicțiilor (numite ”faptele Legii”) Legii date prin Moise, pentru că atunci se făcea trecerea de la primul grup (cu Legea veche) la al doilea grup (cu Legea nouă, a harului). Pavel nu a trecut de la ”faptele Legii” vechi la credința numai teoretică, la datul din gură cu harul în care nu trebuie să umble, ci la UMBLAREA PRACTICĂ CU DOMNUL, ÎN HAR, PRIN FAPTE! / vedeți articole despre faptele predicate de apostolul Pavel / .

Pavel a înlocuit ”faptele Legii” vechi (ritualurile și interdicțiile, unele exagerate), cu FAPTELE Legii harului, în alergarea pentru apucarea Premiului final!

Filipeni 3.2 Feriţi-vă de câini. Feriţi-vă de cei ce fac răul, feriţi-vă de cei scrijeliţi!

Vedem explicații din traducerea VRBC:

câini – este singura dată când apostolul Pavel foloseşte acest invectiv, frecvent la evrei pentru a-i indica pe păgâni. Câinele este considerat un animal impur datorită consumării cadavrelor şi a gunoaielor. Se face aici aluzie nu atât la comportamentul sau defectele speciei canine, cât la impuritatea rituală care exclude de la alianţa (legământul, contractul) cu Dumnezeu, Pavel se referă aici la iudaizanti care vor să impună cu forţa creştinilor proveniţi din păgânism riturile mozaice.

scrijeliți – spre deosebire de termenul tehnic peritomé, care se referă la circumcizie, termenul katatomé ia în râs zelul iudaizanţilor în a impune circumcizia şi indică o incizie, mutilare interzisă de Legea lui Moise pentru că este practică păgână (1Rg 18).

Este evident din nou ceea ce v-am spus, că în vremea de început a crestinimului, erau unii care ținuseră Legea veche și încercau să-i convingă să țină acea Lege (expirată pentru creștini). Și / în articolul anterior / și în acest text se vede acest lucru. Aceste lucruri cu multa harababură cu ținerea Legii vechi s-au întâmplat cu 2000 de ani în urmă – ce ne mai interesează pe noi de ținerea Legii vechi?! Apostolul Pavel răspunde (în mai multe texte) râvnei iudaizatorilor, atunci când combate ritualurile, obiceiurile și interdicțiile Legii vechi (unele au fost făcute de zelul fariseilor, nu erau în Legea veche!). pe care le-a numit faptele Legii (vechi), nu că nu trebuie să umblăm cu Domnul, cu ajutor de sus, prin FAPTE, până la capăt:

10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi – la mântuirea finală viitoare, cu Domnul în partea fericită a veșniciei!
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – pentru că am fost scăpat din starea de păcat prin Jertfa Domnului Isus, vreau să alerg cu Domnul, pe calea Lui, respectând regulile Lui, până la capăt, când voi apuca Premiul ceresc, mântuirea finală!
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi!

Apostolul Pavel, / fost fariseu / , a combătut ritualurile Legii vechi, pe care le-a numit ”faptele Legii”, pentru că iudaizatorii au vrut să le impună și creștinilor.

Dar vedem clar că Pavel a înlocuit ”faptele Legii” vechi cu faptele Legii harului în umblarea cu Domnul, până la capăt, la apucarea Premiului ceresc, mântuirea finală viitoare! Să vă lumineze Domnul să înțelegeți aceasta!

Ce combate apostolul Pavel în Epistola către Galateni

Cei cu mântuirea pe veci zic că în această epistolă este combătută necesitatea faptelor pentru ajungerea la mântuirea finală, de parcă nu toți vom fi judecați după fapte (am pus jos texte despre aceasta).

În traducerea VRBC am văzut explicațiile:

Galateni 1
6 Mă mir că aţi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos, la o altă evanghelie (se întorceau la ținerea ritualurilor Legii vechi)
7 De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vă tulbură şi vor să deformeze evanghelia lui Cristos.
8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie în afară de aceea pe care v-am predicat-o, să fie anatema – Termenul grec anathema se referă la un obiect consacrat lui Dumnezeu. Obiectul consacrat poate fi oferit lui Dumnezeu sau distrus, în cazul în care nu mai este demn de Dumnezeu. Aici Pavel îi ameninţă pe creştinii care se lasă amăgiţi de predicatorii iudaizanţi cu excluderea de la împărăţia lui Dumnezeu şi de la mântuire.
9 Aşa cum am mai spus, o spun acum din nou: dacă cineva vă predică o altă evanghelie în afară de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema.

Galateni 2
3 Dar nici Tit, care era cu mine, deşi era grec, nu a fost obligat să fie circumcis – Relaţiile dintre evrei şi păgâni erau reglementate în Pentateuh, dar ele prezintă o viziune ideală, greu de pus în practică. După experienţa exilului şi mai ales după persecuţia lui Antioh Epifanul (167-164 î.C.), aceste relaţii cunosc o înăsprire. Fariseii extind legile purificării preoţilor la tot poporul. Deja Ezra îi obligase pe evrei să-şi alunge soţiile de origine păgână, împreună cu copiii (Ezra 10). Tradiţia rabinică le considera pe femeile păgâne o sursă de contaminare pentru soţ, dar ea era favorabilă femeilor evreice cu soţi păgâni. Copiii lor erau consideraţi evrei (cazul lui Tit).

11 Dar, când a venit Chifa la Antiohia, l-am înfruntat făţiş, căci era de condamnat.
12 De fapt, înainte de a fi venit unii de la Iacov, stătea la masă cu păgânii – Legea lui Moise nu prevedea nimic cu privire la masa luată împreună cu păgânii. Dar tradiţia iudaică este foarte rigoristă. După Cartea jubileelor, Avraam i-ar fi interzis lui Iacov să mănânce cu păgânii, căci „faptele lor sunt impure, căile lor sunt murdare” (22,16). La fel Scrisoarea lui Aristea evocă „codul prescrierilor cu privire la puritate, fixat de legislator ca un zid de apărare împotriva contaminării”. Sunt amintite prescrierile cu privire la alimente, băuturi, contacte dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, temându-se de cei circumcişi.
13 Împreună cu el au început să se poarte cu ipocrizie şi ceilalţi iudei, aşa încât şi Barnaba a fost ademenit de ipocrizia lor.
14 Dar când am văzut că ei nu merg drept, după adevărul evangheliei, i-am spus lui Chifa în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, te porţi ca un păgân şi nu trăieşti ca un iudeu, cum îi poţi constrânge pe păgâni să trăiască asemenea iudeilor? – vedeți articol cu pretențiile exagerate ale fariseilor (chiar Pavel a fost fariseu, deci le cunoștea bine și știa ce combate)

19 De fapt, prin Lege, eu am murit pentru Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos.
20 Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine – nu era vorbă de lipsa necesității FAPTELOR pentru mântuirea finală, viitoare!

Galateni 3
10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în cartea Legii ca să le împlinească! Argumentul lui Pavel în favoarea justificării prin credinţă (justificarea inițială, la intrarea pe calea mântuirii), şi nu prin împlinirea Legii lui Moise, se bazează pe dificultatea împlinirii tuturor prescrierilor Legii, amplificată mult de tradiţia iudaică.

Știm că Judecata finală (în vederea trimiterii fiecăruia cu cel pe care l-a slujit pe pământ) va fi după FAPTE:

Matei 16. 27 Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

2 Corinteni 5.10 Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Apocalipsa (Revelații) 20. 11-15 (cu precizarea că numele celor care nu au umblat cu Domnul până la capăt cor fi șterse Exod 33. 32-33)

Vedem bine că era vorba despre învățăturile (exagerate de către farisei) din Legea veche dată prin Moise, și nu de lipsa necesității faptelor în umblarea cu Domnul până la capăt (în har)!

Renunțarea la ritualurile vechi (numite faptele Legii)

Un verset extras din context și foarte mult folosit pentru mântuirea pe veci:

Tit 3. 5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire – se pare că nu trebuie fapte pentru ajungerea la mântuirea finală, în viitor?! Am arătat aici că se făcea trecerea de la primul grup la al doilea (creștinii), de la ținerea Legii lui Moise, cu ”faptele Legii” (ritualurile, regulile și interdicțiile ei) la umblarea practică în har cu Domnul, până la capăt, unde vom putea primi Premiul ceresc!

Că El ne-a mântuit se referă la scăparea din starea de păcat, ca să putem face ceea ce nu au făcut până la capăt cei care erau sub vechea Lege, să umblăm cu Domnul!

nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire – se referă la faptul că primii creștini (și Pavel) au provenit din primul grup (Pavel era fariseu) și au ținut Legea dată prin Moise – la faptele (ritualurile) Legii, care le-au produs neprihănirea Legii vechi se referă; NU la mântuirea fără FAPTE, prin credința teoretică ( a dracilor), prin harul ușuratic, că ești mântuit pe moment pentru veci (când ai crezut) și nu mai contează ce faci apoi!

în neprihănire se referă la ținerea vechii Legi!  Vedeți aici cum a ținut-o Pavel, dar, după ce s-a făcut creștin, a lăsat în urma lui ritualurile vechi (numite faptele Legii). Le-a combătut pentru că atunci se trecea de la faptele Legii vechi (Legea ritualurilor) la Legea harului, a umblării cu Domnul până la capăt, PRIN FAPTE, cu ajutor de sus (acest ajutor este harul) și unii au încercat să-i convingă pe primii creștini să țină și Legea veche / vedeți articol cu text / !

Dacă citești Biblia ca să o înțelegi

Ereticii cu mântuirea pe veci, care falsifică conținutul Bibliei (extrag versete din context să pară reală mântuirea pe veci), nu au găsit și versetele 7 și 8:

Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mântuit – este vorba de scăparea din starea de păcat, de intrarea în procesul de mântuire, nu pentru faptele (ritualurile și interdicțiile Legii vechi) făcute de noi în neprihănire – Pavel și primii creștini făcuseră parte din primul grup și ținuseră Legea veche, la ritualurile Legii vechi se referă, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt – se făcea trecerea la al doilea grup ales de Dumnezeu ca să existe, Tezaurul Regal / vedeți articol / ,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 CU SCOPUL ca, după ce am fost justificați / îndreptățiți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice – să ne facem justificarea (îndreptățirea) PRIN FAPTE / vedeți articol cu text din Iacov 2 / .
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! – pentru ajungerea la mântuirea finală, în viitor!

Iar dacă ar fi vrut să prindă spiritul Evangheliei (arministă), ar fi citit mai întâi capitolul 2:

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă:
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – mântuirea finală (viitoare)
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, CU SCOPUL să ne răscumpere din orice fărădelege – ca să ne scape (să ne ”mântuiască”) din starea de păcat şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui – în original care să-I fie tezaurul Regal, plin de râvnă pentru fapte bune.
15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere.

Dacă citim acestea, nici nu mai putem vedea mântuirea falsă, ușuratică, pe veci (numai prin harul în care să nu umbli, numai prin credința teoretică)!

Am fost scăpați din starea de păcat ca să putem umbla până la capăt cu Domnul!

Tit 3. 5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt – este folosit termenul mântuire, fără să fie vorba despre mântuirea finală la care vom putea ajunge în viitor, ca sfârșit al umblării cu Domnul până la capăt.

Este vorba despre scăparea, salvarea din starea de păcat, ca să putem sluji lui Dumnezeu!

Am mai postat aceste texte:

1 Tesaloniceni 1. 9 … v-aţi întors la Dumnezeu, CU SCOPUL să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat

Evrei 9. 14 … sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, CU SCOPUL să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

Ereticii cu mântuirea pe veci nu au reușit să găsească (pentru că nu au vrut; se știe că ei falsifică spiritul Bibliei, prin scoaterea unor versete separate din textele biblice, ca să pară reală erezia) și versetele următoare versetului de sus (din Tit 3, care erau chiar cele care urmau):

5 El ne-a scăpat din starea de păcat, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire (de către cei care au aparținut primului grup și au ținut bine ritualurile și interdicțiile Legii vechi, numite ”faptele Legii”), ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru – este în mod clar vorba despre intrarea în procesul de mântuire (nu despre mântuirea finală, din viitor!);
7 CU SCOPUL CA, odată ce am fost justificați / îndreptățiți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Cei din primul grup nu au putut sluji bine lui Dumnezeu, până la capăt, pentru că firea pământească nu i-a ajutat și nici nu au avut ajutor de sus. Biblia ne spune că noi am primit ajutor – am fost scoși din starea de păcătoșenie gratuit, cadou; și continuăm să primim ajutor ca să împlinim SCOPUL venirii Domnului Isus în lume, să Îl urmăm și să Îl slujim practic, PRIN FAPTE (nu doar teoretic, dând degeaba din gură cu mântuirea iluzorie, prin credința fără FAPTE, care știm că nu duce la mântuirea finală)!

Se făcea trecerea de la ritualurile și interdicțiile Legii vechi (numite faptele Legii) la FAPTELE obligatorii în Legea harului!

Încă un text folosit ca să pară reală erezia mântuirii pe moment pentru veci, fără FAPTE:

Tit 3
4 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,

5 El ne-a mântuit ne-a introdus pe calea mântuirii, ne-a pus la START, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7 pentru ca, după ce am fost justificați (îndreptățiți) prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! – pentru ajungerea la mântuirea finală, cu Domnul în partea fericită a veșniciei / vedeți articol / .

Am arătat / aici / că după apariția celui de-al doilea grup (creștinismul), când primii creștini erau dintre cei care făcuseră parte din primul grup (și au ținut Legea veche cu ritualurile ei), unii fanatici au încercat să-i convingă pe noii creștini să țină și părți ale Legii dată prin Moise. Apostolul Pavel (cel care a scris și acest text) era fariseu plin de râvnă practică pentru Legea veche, cu interdicțiile și ritualurile ei, numite ”faptele Legii”; dar, odată ce a venit la creștinism, a văzut că cele vechi nu mai trebuie ținute / vedeți articol / . Acum știm că ”nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire” la această preocupare obsesivă pentru amănuntele Legii se referă – NU la lipsa necesității faptelor pentru ajungerea la mântuirea finală viitoare, în creștinism!

Am pus / în articolul precedent / textul în care apostolul Pavel spune despre el, fost fariseu, că a fost:

Filipeni 3
6 … cu privire la justificarea (îndreptățirea) pe care o dă Legea veche, dată prin Moise, fără prihană (fără pată).
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.

La ținerea profundă și precisă a multelor amănunte (ritualuri, reguli și interdicții) / vedeți articol / se referă în versetul 6, iar în versetul 7 ne spune că pe acestea le-a lăsat în urma lui (în trecut), pentru umblarea PRIN FAPTE cu Domnul / vedeți articole cu texte despre FAPTELE OBLIGATORII pretinse de Pavel, în umblarea cu Domnul în har până la capăt, pentru mântuirea viitoare / . Se făcea trecerea de la Legea primului grup la Legea harului, care și aceasta fiind Lege, are FAPTE OBLIGATORII (roade vrednice de pocăință) / vedeți pretențiile harului / . Se făcea trecerea de la multele fapte ale Legii vechi (unele erau impuse de farisei, nu erau în Lege) la roadele vrednice de pocăință, fără de care nu putem ajunge la Premiul alergării, mântuirea viitoare!