Dumnezeu ne-a născut din nou spre speranța mântuirii finale (viitoare)

1 Petru 1
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.

Dumnezeu ne-a născut din nou spre speranța mântuirii finale (viitoare), la care vor ajunge doar cei care continuă umblarea lor cu Domnul până la ajungerea la destinația fericită, nu că suntem deja mântuiți pe veci și atât!

De veșnicie are Dumnezeu grijă, dar și noi trebuie să ne facem fiecare partea lui, cu ajutor de sus (să umblăm cu Domnul) pentru că numai așa putem ajunge la împlinirea acestei speranțe!

9 veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre (credința mântuitoare este cea trăită practic, prin fapte, scrie în Iacov 2 și vezi lista cu lucruri de făcut ca să ajungi la destinația fericită), mântuirea sufletelor voastre.
12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
”Evanghelia” drăcească (învățăturile dracilor cu încercarea de justificare prin Doctrinele dracilor) îți oferă mântuirea falsă (iluzorie) prin datul din gură cu ”numai prin…” fără fapte. Evanghelia adevărată arministă a harului are cerințele umblării cu Domnul, în har, prin fapte, până la capăt!
Reclame

Cei care s-au întors la Domnul și au primit Duhul Sfânt au stăruit în umblarea lor cu Domnul

Faptele apostolilor 2
37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”
38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
40 Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
41 Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

După coborârea Duhului Sfânt, la chemarea ucenicilor, câteva mii de oameni s-au adăugat la numărul ucenicilor. Cum scrie în versetul 34, fiecare a primit Duhul Sfânt. Iar în versetul 42 ni se spune ce făceau cei care s-au întors la Domnul și aveau Duhul Sfânt: ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

Duhul Sfânt (Persoană a Sfintei Treimi) a fost dat creștinilor doar cu scopul să îi ajute, călăuzească în umblarea lor cu Domnul (să umble cu Domnul, cum nu au putut cei de sub Legea veche să țină perfect ritualurile). Nu funcționează doar ca să ofere mântuirea pe moment și atât.

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Duhul Sfânt nu oferă mântuirea ușuratică pe veci, nici harul nu este numai pe moment (și nu mai scapi). Duhul Sfânt ne ajută să îndeplinim pretențiile lui Dumnezeu, umblarea cu Domnul până la capăt, ca să putem ajunge să fim mântuiți în final. Nu vei ajunge la Premiul alergării, mântuirea finală viitoare, decât dacă umbli cu Domnul până la capăt!

Care este rostul Duhului Sfânt

Am primit Duhul sfânt ca să ne ajute, călăuzească în umblarea noastră cu Domnul, nu este doar iluzionism (că ești mântuit pe veci și nu mai scapi). Ce să faci ca să nu îți pierzi mântuirea:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi (ca urmare) nu veți împlini poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege – de sub autoritatea de condamnare a vechii Legi nu scapi ”numai prin har”, numai dând din gură cu credința teoretică, care știm că este a dracilor și nu mântuie, ci umblând practic cu Domnul!
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – abureala cu mântuirea pe veci nu mai ține
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este Lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Doar cei care umblă cu Domnul, călăuziți și ajutați de Duhul Sfânt, vor ajunge la destinația fericită.

Vestea profundă care te obligă să mergi cu Domnul, cu ajutor de sus, până la capăt

1 Împărați 12.25 Dar dacă veți face răul, veți pieri

Romani 2
5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire – și dacă ieși de pe calea mântuirii și te întorci în neascultare de Domnul, vedeți / Ioan 3.36 /
9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Am pus un verset din VT și un text din NT, ca să vedem că nu există schimbare în Dumnezeu. Cei care au fost sub Vechea Lege și cei de sub Legea harului vor fi judecați după umblarea lor cu Domnul sau cu satana, după faptele lor. Textul este prea clar ca să mai necesite comentarii, vedem în v. 16 că și după Evanghelie (adică și cei de sub Legea harului) oamenii vor fi judecați la fel ca cei din vechime, după fapte (roadele aduse).

Evanghelia nu este vestea ușuratică a mântuirii pe veci (că nici nu mai poți scăpa apoi, că nu există cădere din har, așa că poți face orice), ci este Vestea Bună profundă că Dumnezeu a început să Își facă partea Lui în mântuirea noastră și odată ce ai intrat pe calea mântuirii, continuă să te ajute să umbli pe cale, ca să ajungi la Premiul veșnic.

Harul NU dă mântuirea în dar; ci este ajutorul dat de Dumnezeu ca să umblăm cu El până vom ajunge la mântuirea finală (viitoare)

Cei de sub Legea dată prin Moise nu au putut fi mântuiți, deoarece firea pământească nu i-a ajutat să umble cu Domnul (de aceea, Legea veche a fost dată pentru cunoașterea păcatelor, nu pentru mântuire).

Legea harului este tot o lege, care trebuie respectată (am arătat că Domnul Isus are niște cerințe, pretenții). Harul nu dă mântuirea ușuratică, cadou, că ești mântuit și nu mai scapi. Cadou este intrarea prin credința inițială, pe calea mântuirii (mântuirea la timpul trecut, acordată prin răspunsul oamenilor la chemarea lui Dumnezeu). Apoi, odată intrat pe cale, primești ajutor de sus ca să umbli cu Domnul – acest ajutor este dat strict pentru această umblare și nu funcționează altfel. Doar după ce umbli cu Domnul, până la capăt, vei putea ajunge la destinația fericită, în Împărăția lui Dumnezeu! Harul nu dă mântuirea ușuratică, în dar, ci te ajută să umbli cu Domnul (mântuirea la timpul prezent), pentru că doar așa poți ajunge la Premiul fericit (mântuirea la viitor). Dumnezeu face o parte importantă în mântuirea noastră (acesta este HARul real, Biblic și nu este ușuratic, nici nu obligă la mântuire), și noi trebuie să apreciem harul (ajutorul) primit și să umblăm cu Domnul!

(Vedeți categoria despre timpurile mântuirii aici).

Duminica Tomii. Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Ioan 20
24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”
27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

Prima dată, după Înviere, când le-a apărut Domnul, Toma nu era cu ucenicii. Apoi, când L-a văzut pe Domnul, Toma vedeți ce a spus. Este asemănător cu ce am scris în articolul anterior, vom fi mântuiţi (la urmă) prin El de mânia lui Dumnezeu și vom fi mântuiţi prin viaţa Lui – prin trăirea cu Domnul, ca Domnul.

Pentru Toma, Domnul meu și Dumnezeul meu a însemnat că va umbla în restul vieții lui cu Domnul și așa a făcut.

Odată ce ai intrat pe calea mântuirii, dezlipește-te de preocupările lumii păcătoase și preocupă-te de lucrurile Împărăției!

2 Corinteni 6
1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. 
15  Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
16  Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
17  De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
18  Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

2 Corinteni 7.1 Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

În primul verset de sus: să faceți, nu să nu faceți nimic pentru mântuirea voastră – învățătură opusă mântuirii iluzorii numai prin harul în care nici nu trebuie să umbli (fiind mântuit pe moment, dacă crezi, pe veci și la această credință nu trebuie să mai adaugi nimic).

Ereticii ar vrea să ne învețe că nu există cădere din har (dacă ești mântuit pe moment, este pentru totdeauna, orice ai face apoi), dar textul ne spune că există și posibilitatea ieșirii din har (din procesul de mântuire). Ce să faceți ca să nu fi intrat degeaba în har (adică pe calea mântuirii): să vă dezlipiți de preocupările și obiceiurile lumii (să renunțați la umblarea cu lumea) și să vă lucrați mântuirea voastră, prin umblarea cu Domnul, până la capăt. Există mai multe texte în care ni se cere să umblăm cu Domnul până la capăt, de exemplu aici am pus un text în care ni se cere să ne lucrăm mântuirea (la timpul prezent) până la rodirea finală (mântuirea la timpul viitor) – unde, de asemenea, acest proces care trebuie dus până la capăt, în frica de Domnul.

Cum să faci aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu: umblă cu Domnul până la capăt, în har, fără mai umbli cu lumea (cu preocupările ei păcătoase)!

Jertfa și Învierea Domnului Isus sunt de folos doar celor care umblă cu Domnul!

1 Petru 1
11  Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. 
12  Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13  De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
14  Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15  Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16  Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17  Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18  căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19  ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
20  El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi
21  care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

Încă un text în Biblie care este opus teologiei false cu mântuirea ușuratică a celor care cred că au primit mântuirea definitivă și deplină, pe veci, doar în momentul în care au crezut și care zic că mântuirea ta nu depinde de tine, că ești mântuit deja pe veci fără fapte, că nu vei merge la Judecata finală ca să fii judecat după răul sau binele pe care l-ai făcut, fiind deja trecut de la moarte la viață și atât (erezie numită monergism – mântuirea prin harul ieftin). (Unii au luat-o razna și au ajuns mai rău decât erau la început, pentru că au crezut erezia mântuirii pe veci și au făcut orice).

Vedem și în acest text că Jertfa și Învierea Domnului Isus au efect numai asupra celor care umblă cu Domnul – eu nu am găsit nicăieri în Noul Testament vrăjeala cu mântuirea ușuratică pe veci. Dimpotrivă, Biblia ne spune că am intrat în har ca să umblăm cu Domnul, în har, până la capăt, la harul viitor din versetul 13.

Nici în Legea harului, pretențiile lui Dumnezeu nu s-au schimbat și ne cere același lucru ca celor din vechime, să umblăm cu El, dar acum avem ajutor de sus – acest ajutor este harul.

Întărește-ți chemarea spre veșnicia fericită!

2 Timotei 1.9  El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă

2 Petru 1
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
11 În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
12 De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.

La ce ne-a chemat Dumnezeu: vedeți lista din 2 Petru 1 / vedeți aici / (am pus link la un articol cu lista în articolul anterior).

Cei cu mântuirea pe veci ar vrea să ne învețe (demonii prin ei) că mântuirea nu este și prin fapte (de parcă nu după fapte vom fi judecați) și se folosesc și de versetul de sus, care continuă cu ”nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii” – deci că mântuirea este numai pe moment și apoi nu mai scapi, nici să vrei, că a mers peste tine harul (pe moment, și acesta) și ești gata mântuit, orice ai face apoi (nu trebuie să umbli cu Domnul, în har). Dar versetul se referă numai la intrarea în procesul de mântuire.

Apoi trebuie să ne lucrăm în vederea rodirii mântuirea noastră, cu fobie (de pierderea mântuirii), până la capăt / vedeți text în articol / : chemarea și alegerea trebuie întărite, ni se spune în textul de mai sus. Dumnezeu nu S-a schimbat în Legea harului și ne cere ce a cerut și celor care erau sub Legea lui Moise, să umblăm cu El, dar acum ne dă ajutor. Acest ajutor este harul. Nu există nimic în Noul testament care să ofere mântuirea ușuratică, cu harul numai pe moment și să fi asigurat în Cristos pe veci, orice ai face! Biblia ne cere să umblăm cu Domnul, până la capăt (vedeți lista, să punem credința în practică etc), pentru că doar așa vom fi siguri că vom ajunge să avem din belșug intrare în partea fericită a veșniciei!

Dacă ați înviat împreună cu Cristos

Coloseni 2
6 Astfel dar, aşa cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7 fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date şi crescând în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8 Vegheaţi ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor – au înlocuit obligația umblării cu Domnul până la capăt cu ”numai prin har”, ”numai prin credință”, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Cristos.
9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi autorităţi.
12 fiind îngropaţi împreună cu El prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre morţi.
13 Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească necircumcisă, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.
18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă printr-o minte firească (lumească, păgână) – cu învățăturile dracilor numite ”ale harului” prin care demonii ar vrea să vă înșele cu mântuirea ușuratică, pe moment pentru veci,
19 şi neţinându-se strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.
20 Dacă aţi murit împreună cu Cristos faţă de învăţăturile elementare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi unor porunci ca acestea:
21 Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru?
22 Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
23 au, într-adevăr, un aspect de înţelepciune, într-o închinare autoimpusă, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu au nici o valoare împotriva satisfacerii firii pământeşti.
Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
25 Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Galateni 5.16 Zic dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi ca urmare nu veți împlini poftele firii pământeşti.
Ce este de folos împotriva firii pământești? Umblarea cu Domnul, cu ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt / vedeți articol cu lista de făcut /.

Domnul Isus ne asigură: ”va intra în Împărăţia cerurilor (numai) cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”

Matei 7
21 Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri – credința numai prin datul din gură nu mântuie (ni se spune și în Iacov 2, / vedeți articol / )
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! (solus Christus) N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
24 De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
25 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
27 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

Versetele 21 și 22: textul se referă la frați, la cei intrați pe calea mântuirii, pentru că numai ei au interes spre lucrurile spirituale și numai ei zic ”Doamne, Doamne” (cum am văzut în alt text, numai cei intrați pe calea mântuirii au interesul să pară evlavioși), nu cei din lume!

Degeaba dai din gură cu mântuirea ușuratică (Doamne Doamne = sola gratia, sola fide, solus Christus etc); doar cei care umblă cu Domnul (”va intra în Împărăţia cerurilor cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”). Ce alegi: mântuirea reală prin umblarea cu Domnul, pe calea mântuirii, până la capăt, sau doar să dai din gură ”Doamne, Doamne etc”? Mântuirea o vei primi doar dacă umbli cu Domnul, până la capăt, la mântuirea finală!

Harul fals

Protestanții adevărați (originali) au adăugat umblarea cu Domnul la teologia teoretică, și această umblare i-a mântuit.

În zilele noastre, tot felul de fanatici au vrut să își ia și să ne ofere o mântuire ușuratică (au uitat de faptele protestanților pentru că nu i-a interesat spiritul reformei, ci și-au luat ce le-a plăcut, adică și-au dat învățături după poftele lor – pentru ei reformat (baptist etc) nu înseamnă decât că ești mântuit pe veci și atât).

Să vedem un astfel de individ, care ne prezintă harul fals (cu mântuirea pe veci):

Mărețul împotrivitor al Adevărului ne prezintă ceea ce numește ”har”, dar fiind vorba despre harul ușuratic (pretinde că oferă mântuirea pe moment pentru veci, că ești mântuit și atât), acest har este fals.

”Harul pune accent pe ceea ce face Dumnezeu, şi anume că El a pus în contul nostru ţinerea legii de către Hristos” – Sola fide, sola gratia, mântuirea numai prin har, numai prin credință este o iluzie: Ioan Botezătorul i-a numit pui de vipere pe cei care credeau că vor fi mântuiți numai prin har, numai prin credința teoretică. Iacov, inspirat de Dumnezeu a numit această credință a dracilor, care nu mântuie! Harul arminist constă în ceea ceea ce a făcut și face Dumnezeu ca să permită intrarea noastră pe calea mântuirii (nașterea de sus) și umblarea cu Domnul. Cristos nu ține Legea în locul nostru, ci Jertfa, Învierea, trimiterea Duhului Sfânt fac posibilă intrarea și umblarea în har (în Legea veche oamenii nu au putut umbla perfect cu Domnul, pentru că firea nu i-a ajutat, acum avem ajutor și călăuzire de sus).

”Harul pune accent pe persoana lui Hristos, în ceea priveşte trăirea mântuirii” – după ce lupii răpitori au adus din America etc erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci, unii care erau intrați pe calea mântuirii au făcut ce au vrut (că nu-și pierd mântuirea) și au ajuns mai rău decât la început: bețivani curvari drogați scandalagii etc. Doar satana (sola satana) îi poate îndobitoci pe lupii răpitori să zică solus Cristus.

”Harul exclude orice merit al omului” – Harul biblic arminist oferă mântuirea tuturor și ne obligă să renunțăm la lume și să umblăm cu Domnul: Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

”Harul dă mântuirea în dar” – Harul obligă la umblarea cu Domnul până la mântuirea finală. Mântuirea arministă nu este o luare de prizonieri, că Dumnezeu te-a închis în trenul mântuirii (numai prin har, numai prin credință) și poți face orice. Dumnezeu, prin LEGEA harului (care are cerințe care trebuie respectate) face posibilă mântuirea noastră, nu obligă pe nimeni să fie mântuit.

”Harul îi face desăvârşiţi (maturi) pe cei ce îl primesc, deoarece transferă asupra lor sfinţenia lui Hristos, prin puterea Duhului Sfânt” – Harul adevărat Biblic este arminist și ne obligă să umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală viitoare. Duhul Sfânt îi călăuzește pe cei mântuiți pe veci prin birturi, la curve etc, că ei nu își mai pierd mântuirea – halal maturitate cu așa tentativă de ”mântuire”.

”Harul îl ridică pe păcătos din orice fel de stare” – de sub masă când e turmentat, drogat etc? Și îl caută când e băut la curve (că așa a făcut tatăl din pilda fiului pierdut?! / vedeți pilda / )

”Harul îl duce în cer pe cel mântuit” – mântuirea este un proces (vedeți sus în meniu articolele): am intrat în proces de mântuire, umblăm cu Domnul, până la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei!

”Harul îndreaptă spre îndurarea şi iertarea lui Dumnezeu” – Dumnezeu nu îi va duce în cer pe cei ”mântuiți pe veci” care bântuie băuți la curve, fac avorturi etc că nu își pierd mântuirea, dacă aceștia nu vor să meargă cu Domnul!

Harul adevărat biblic (arminist) a făcut posibilă mântuirea noastră, numai prin umblarea noastră până la capăt, în HAR, cu Domnul!

Mintea sănătoasă cu Adevărul

2 Petru 3 (traducerea mai nouă VDCM)
1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă doresc să vă produc o minte sănătoasă, prin înştiinţări,
2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri – mintea sănătoasă se face prin îndepărtarea concentrării de la lucrurile de jos și focalizarea spre cele de sus, cu ajutorul, călăuzirea și energizarea Duhului Sfânt (pe care fiecare creștin îl are, dacă este creștin) – lucrurile vestite le găsim în Sfânta Scriptură, care ne-a fost dată ca să o împlinim, să o trăim practic, nu ca să o falsificăm / vedeți despre falsificare / și apoi să zicem, cu tupeu de la demoni, sola Scriptura (falsificată) . După cum spune Biblia:

Coloseni 3
1 Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi lucrurile de sus, unde Cristos stă la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ,
3 căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în glorie. / vedeți articol (și următoarele, după acela) /

Cum putem câștiga împotriva firii (nici acest text nu seamănă cu mântuirea pe veci):
Galateni 5
16 Zic dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi ca urmare, nu veți mai împlini poftele firii pământeşti (traducere corectată) / vedeți articol /
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii pământeşti; acestea sunt lucruri opuse unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce vreţi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege (se referă la Legea veche, care nu a fost dată spre scăpare, ci pentru cunoașterea păcatului) – nu înseamnă că suntem în fărădelege
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: adulterul, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, geloziile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 invidiile, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – minte Biblia sau mint cei cu mântuirea pe veci?!

9 Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă – versetul șterge pe jos cu spurcăciunea de erezie a talibanilor fanatici cu doctrinele harului – fals (ale dracilor sunt, pentru că sunt împotriva Bibliei), că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire (pocăință), pe cei mai mulți nu i-a vrut pocăiți și mântuiți!

10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, corpurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde (la început, de exemplu în versetul 5, acest text vorbește împotriva ereziei că materia este veșnică – o filozofie a vremii)
11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri se vor strica (distruge), ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi corpurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13 Dar noi, potrivit promisiunii Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea – se gândesc unii care s-au pretins mântuiți pe veci și au ajuns mai rău decât au fost la început, că  vor curvi (în stare de ebrietate) prin boscheți pe străzile de aur, la marea de cristal (poate vor prinde un înger la înghesuială?!)

14 De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără pată, fără vină şi în pace – la fel ca multe alte verbe la imperativ, este o poruncă (este o poruncă, nu este opțională!) a Legii HARului, ca să rămânem și să umblăm obligatoriu în HAR, până la capăt, în partea fericită a veșniciei!
15 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire – mântuirea este un proces, care poate fi lung, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,
16 ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi celelalte Scripturi, spre pierzarea lor – mântuirea poate fi numai prin har, numai prin credința doar teoretică (fără fapte), care este a dracilor (de la care vine erezia nimicitoare a mântuirii pe veci)
17 Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria,
18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos – această creștere în Domnul, prin Duhul Sfânt, Daniel Chiu și alții ca el (slujitori la cel viclean, tatăl învățăturilor dracilor că mântuirea nu se poate pierde) au numit-o ”idei ale curentului eretic numit gandire pozitiva” – înțeleg să fie cu mintea ne-sănătoasă, după ce i-au luat demonii mintea și sufletul (de când cu învățăturile dracilor), dar nici chiar așa! / vedeți articol / . A Lui să fie gloria acum şi în ziua veșniciei – gloria în ziua Judecății de la urmă o vor aduce Sfintei Treimi doar cei care și-au lucrat (în vederea rodirii, verbul este katergazomai), cu ajutorul Duhului Sfânt, propria mântuire / vedeți articol Filipeni 12.2-3 / . Amin.

Biblia ne învață cum să ajungem la mântuirea finală

Într-un articol anterior, am pus un verset în care ni se spune să așteptăm fericita noastră nădejde. Să vedem cum să o așteptăm.

Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă:
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie – harul adevărat biblic, care este arminist, ne învață să umblăm cu Domnul pe cale. Harul ușuratic al mântuirii pe veci este ca un elastic de care poți să tot tragi, să faci orice cu lumea, că nu se mai poate rupe niciodată. Nu contează cu cine umbli, că tot cu Dumnezeu vei ajunge – este fals!
13 aşteptând (trăind practic cu Domnul, nu cu satana!) fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – harul curvinist îi învață pe proprii adepți despre Sola gratie, Sola fide, apoi poți să Îl aștepți pe Domnul băut, pe la curve etc, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde! Pentru că se pretind mântuiți pe veci, Domnul este obligat (cum îl vor obliga?!) să îi răpească la cer (vor voma răchie pe străzile de aur) etc.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune – și acest verset (ca multe altele din Biblie), este împotriva mântuirii ușuratice, pe moment, pentru veci.

1 Petru 1
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre – vedeți și Gândiți-vă la lucrurile de sus / categoria aici /, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos – vedeți Curs de viață spirituală
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” – Biblia se opune învățăturii dracilor că mântuirea este pe moment, pentru veci; apoi dacă umbli cu Domnul este bine, dar tot aia este și dacă umbli cu satana, că nu este cădere din har.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără defect şi fără vină.
20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi
21 care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa (peste tot în Noul Testament, unde este vorba despre credința care contează, se referă la credința trăită practic) şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu – prin har, Sfânta Treime și-a făcut partea (mare și grea) și continuă să și-o facă, dar și noi trebuie, ca rămânând în har, să ne facem partea noastră, să umblăm cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală. Harul ne oferă mântuirea, fără să ne oblige la ceva.

Împotriva Bibliei (și a acestui text), înșelații de cel viclean (cei mai fanatici) zic vorbele satanei (tatăl minciunilor și al învățăturilor dracilor că mântuirea nu se poate pierde), că mântuirea este numai prin har, numai prin credință (deși credința singură nu va mântui pe nimeni de mânia viitoare, vedeți Iacov 2). Iar dacă vrei să faci ceva pentru ca să ajungi la mântuirea viitoare (finală), să umbli cu Domnul, ei zic că aceea nu este mântuire (și delirează cu peleaginismul obsesiei lor). Biblia ne este dată să o studiem, și dacă o înțelegem, poate să ne dea înțelepciunea care să ducă la mântuirea finală (în partea fericită a veșniciei). Nu ne este prezentată o mântuire iluzorie, leșinată, diluată, falsificată, schimonosită după poftele fiecăruia, cu Sola fide, Sola gratia! Ceea ce ne cere Biblia (în Noul Testament, deci sunt cerințe ale Legii HARULUI) citim și în acest text, prin verbele la imperativ (sunt porunci).

Halloween – Numai prin har?

Halloween este o sărbătoare care a fost cosmetizată, dar majoritatea creștinilor o consideră păgână.

Unele lucruri pot fi vopsite, ca să pară ceea ce nu sunt (că sunt altceva).

Aici (unde vorbim despre mântuirea falsă ”numai prin har”, dar fără să umbli cu Domnul în har) se potrivește foarte bine poezia fratelui pastor baptist Valentin Popovici:

Nu vopsiți peste rugină

Ce măreţ, ce sfânt e gândul, să îngropi al tău trecut,
Oamenilor să fii sincer, iar lui Dumnezeu plăcut.

A însufleţit de veacuri, pacea sfântă, mântuirea,
Milioane-n lungul vremii, și-au reînnoit trăirea.

Şi deşi trecuţi din lume, au rămas, căci ei nu pier,
Viața lor străluce încă, precum soarele pe cer.

Poate neînsemnați odată, astăzi pilda lor domină,
Căci nici unul din aceştia, n-a vopsit peste rugină.

Cu profund respect, cu stimă, cinstea lor o admirăm,
Şi în faţa curăţiei, noi, urmaşii, ne plecăm.

Ne-au făcut strămoșii fală, dar cum e trăirea ta?
Când vei trece din viaţă, oamenilor ce-i lăsa?

Poate de dorinţi, de gânduri mai măreţe eşti pătruns.
Gândurile mari sunt bune însă … nu sunt de ajuns.

Câți nu se hrănesc cu gândul că-s iertaţi, că-s mântuiți,
Că viaţa lor e bună, că-s curaţi, că-s pocăiţi.

Dar mai mult la ce-i în lume, cu smerenie se-nchină,
Credincioși? NU!… Vor să pară. Ei vopsesc peste rugină.

Vorbe mari, fapte măreţe, doar acolo-unde-i lumină.
Credincioși? Da!.. De paradă. Ei vopsesc peste rugină.

E-o povară pentru-aceştia, ruga către Dumnezeu.
„Pocăiţi” îşi zic fiindcă, vin adesea-n Cortul Său.

E o autoînșelare. E-o viaţă neloială.
E-o ruşine pentru Domnul. E o simplă mâzgăleală.

Poţi să te botezi în apă, fără naşterea divină
Mărturia ta-i minciună. Vopseşti doar peste rugină.

E o cinste deosebită, ca să te numeşti creștină.
Dar când moda-ţi este idol, mâzgălești peste rugină!

Chiar de unul se avântă în lucrarea Lui divină,
De urăşte, bietu-încearcă, a vopsi peste rugină.

Poţi ca să clădeşti palate, poţi vorbi limba divină.
Dacă fala ţi-e imboldul, vopseşti doar peste rugină.

E măreaţă, e sublimă, viaţa sfântă în Hristos.
A căutat-o’ntotdeauna, omul sincer, credincios.

Oamenilor! Este cerul ţinta căutării voastre ?
Nu cumva nădejdea sfântă, vi se-ndreaptă către astre?

Mai sunteţi în alergare? Semenii îi mai iubiţi?
Doriţi sincer fericirea celor mulţi, nemântuiți?

Nu încredinţaţi pe oameni că-s curaţi, dacă nu sunt
Căci recolta e furtună, dacă semănatu-i vânt!

Nu ucideţi conştiinţa, fiindcă nu vi se închină.
Nu acoperiţi păcatul. Nu vopsiţi peste rugină!

Nu admiteţi compromisuri, dacă vreţi să fiţi lumină.
Compromis, să ştiţi, înseamnă: a vopsi peste rugină!

Va veni odată vremea, când trăind clipa reală,
Şi-or vedea mulţi osteneala, doar o tristă mâzgăleală.

Oameni! În vâltoarea luptei vreţi victorie deplină?
Vreţi ca să intraţi în ceruri? Nu vopsiţi peste rugină!

Numai umblarea în HAR, pe calea mântuirii până la capăt, vă va asigura intrarea în Împărăția cerurilor!

Sursa volumelor de poezii.

Istoria celor care au fost aleși, dar degeaba

Să vedem istoria poporului ales din vechime (au fost aleși cu o alegere mai puternică decât a noastră):

Nu L-au ascultat pe Dumnezeu și au rătăcit prin pustie.

 

Când nu au ascultat de Dumnezeu, orice lucru rău li s-a întâmplat: oricine mergea peste ei și au fost duși în robie între străini (păgâni), să se sature de păgânism!

Am văzut că neascultarea de Dumnezeu și apropierea de lume le-a adus răul, aici pe pământ. Nici vorbă să fie ei mântuiți, când nu au umblat cu Domnul. Nu au avut niciun folos din faptul că au fost aleși, decât atunci când au umblat cu Dumnezeu!

imaginile provin de aici.

Blestemul pentru veșnicie pe care ți l-ai ales singur (în înșelarea demonilor, prin erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci)

Continuarea articolului anterior.

Să revedem versetul 19 din Deuteronom 29:

Nu cumva să fie între voi cineva care atunci 19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pacea, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele»

19 când aude cuvintele acestui blestem (sau jurământ), să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: «Voi avea pace, chiar dacă umblu în îndărătnicia inimii mele, ca să adaug beţia la sete».

19 Este posibil ca cineva care a auzit cuvintele acestui jurământ, (după un timp) să pretindă venirea unei binecuvântări peste el, zicând în sine însuşi: «Voi avea pace, chiar dacă m-aş conforma tendinţelor minţii mele, satisfăcându-mi setea prin beţie!».

Când cineva ar auzi cuvintele acestui jurământ şi s-ar binecuvânta în inima lui spunând: «eu voi fi în pace, chiar dacă umblu în încăpăţânarea inimii mele» (din mai multe traduceri)

20 Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci, mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri – și din Cartea vieții!
21 Domnul îl va despărţi, spre pieirea lui, din toate seminţiile lui Israel – dintre cei care trebuiau să umble cu Domnul şi-i va face după toate blestemele legământului scris în această carte a Legii.
Nu te poți binecuvânta singur, dacă umbli împotriva lui Dumnezeu (știm că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu! Iacov 4.4), crezâd că ești mântuit pe veci, așa că poți face orice. Binecuvântarea sau blestemul de veșnicie ți le faci singur (Dumnezeu nu te obligă la nimic). Dumnezeu nu Se schimbă, și este valabil ce scrie și despre cei intrați în Noul Legământ (al harului) care nu au vrut să umble în har, cu Domnul: Pe acela Domnul nu-l va ierta! Iertarea este bună și valabilă pentru tine numai când umbli cu Domnul.

Umblarea pe cale

Am văzut cum unii au fost profund nemulțumiți de umblarea lor cu Domnul și, ca urmare, au trecut la mântuiții pe veci, pentru care nimic nu mai contează. Au fost, mai degrabă, nemulțumiți de ne-umblarea lor.

Biblia ne învață cum se face umblarea pe cale (vedeți articolul anterior) se face (ca pe orice cale) cu pași, unul după altul: să adăugați credinței faptele (vrednice de pocăință) etc.

Faci un pas mic, apoi altul și continui. Îți trăiești credința practic (cu fapte), apoi adaugi încă ceva și tot așa. Iar când ajungi la sfârșitul listei din 2 Petru 1, o reiei de la început. Nimeni nu are credință perfectă de la început, care să se vadă prin mari fapte (de vitejie) etc. Te mai împiedici, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, continuă să mergi înainte! Umblarea aceasta se poate face doar cu ajutorul lui Dumnezeu, rămânând în har.

Unii s-au așteptat ca, odată ce ei cred că au venit la mântuire, peste ei să aibă loc o mare revărsare de har și să înceapă să trăiască ca în sânul lui Avraam, de parcă ar fi ajuns deja în partea fericită a veșniciei! Adică au dat ei din picior și i-au poruncit lui Dumnezeu și Dumnezeu este obligat să îi mântuiască pe veci (în acel moment) și să aducă raiul peste ei (iar ei pot face orice). Dacă aceasta nu se întâmplă, vor fi foarte dezamăgiți.

Nu îi credeți pe cei care ar vrea să vă zică că mântuirea este numai pe moment și gata. Umblați practic cu Domnul, în har (nici nu se poate umbla altfel), pentru că altfel, viața spirituală nu are de unde să vină.

Minte Biblia sau mint Doctrinele false

Apostolul Pavel le scrie fraților în credință:

Galateni 5
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi (în consecință) nu împliniţi (nu veți împlini) poftele firii pământeşti.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi – minte Biblia? Că unii se pretind mântuiți pe veci și zic că odată mântuit, pe veci mântuit
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege – chiar dacă sunteți călăuziți de satana, mântuirea pe veci nu v-o mai pierdeți
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri – și trăiesc cu iluzia că mântuirea nu se mai poate pierde (această epistolă a fost trimisă sfinților, nu se referă la cei din lume) nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu – săracul apostol Pavel nu a învățat doctrinele dracilor (ale harului fals), care dau mântuirea orice ai face.

Ce ne învață HARul adevărat și cum putem face deosebirea între harul adevărat și cel fals

Tit 2
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

După Biblie este învățătura din aceste versete. Harul ne cere să nu facem anumite lucruri, dar să facem altele. Unii su răspândit tot felul de învățături păgâne care ar vrea să vă asigure că mântuirea nu se mai poate pierde (orice ați face apoi). Învățătura adevărată a harului vă obligă să o rupeți cu păgânătatea … , acesta este HARul adevărat.

Este de la satana orice formă de învățătură care ar vrea să ne învețe că mântuirea poate fi dusă cu ale lumii (cu păgânătatea) și oricum nu se poate pierde, că îndreptățirea prin credința numai teoretică este pe veci și poate acoperi orice, oricât ai umbla cu satana cel rău și viclean. Aceste învățături sunt ale dracului, nu ale harului, pentru că harul te obligă să umbli cu Domnul, pe cale, până la capăt, ca să fii mântuit în final! O parte a teologiei baptiste a fost otrăvită cu doctrinele dracilor că dacă Dumnezeu te-a ales, te mântuie cu de-a sila (nici nu știi ce ai pățit) și poți să trăiești ca un păgân, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde (aceste doctrine sunt un fel de contra-reformă internă și nu aparțin reformei inițiale). Puteți schimba termenul har cu termenul drac în orice învățătură care nu este după Biblie, adică nu vă obligă să umblați cu Domnul, după ce ați rupt-o cu păgânătatea (după ce ați ieșit din lume)!

Niște degenarați religioși au ascultat de satana și au inventat ereziile numite Doctrinele harului (fals). Harul ne învață să umblăm cu Domnul pentru mântuire, iar acele doctrine dau mântuirea pe veci, chiar dacă ei umblă cu lumea. Sunt ale dracilor, nu ale harului adevărat!

Mântuirea care nu se poate pierde ține de învățătura dracilor, pentru că ar vrea să asigure o mântuire cu lumea. Nu există așa ceva!

Tit 2
11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

În textul de sus: Tit 2, versetul 12 Harul adevărat, în care ajungem la mântuirea finală, ne învață că trebuie să nu facem unele lucruri și să facem altele. Nu există alt har!

Coloseni 2.4 Vă prezint aceste lucruri, pentru ca nimeni să nu poată să vă înşele cu idei greşite

Coloseni 2
4 Vă prezint aceste lucruri, pentru ca nimeni să nu poată să vă înşele cu idei greşite (înșelătoare)
5 Chiar dacă nu sunt fizic împreună cu voi, sunt acolo în spiritul meu şi mă bucur constatând ordinea care este între voi şi stabilitatea credinţei voastre în Cristos.
6 Să continuaţi să trăiţi în El exact ca atunci când L-aţi primit pe Cristos Isus, (care este) Stăpânul (nostru).
7 Astfel, voi să fiţi înrădăcinaţi şi zidiţi în El. Consolidaţi-vă credinţa aşa cum aţi fost învăţaţi; şi să mulţumiţi mereu lui Dumnezeu.
8 Fiţi atenţi să nu vă deruteze cineva cu idei filosofice inutile – mântuirea ușuratică iluzorie pe veci, care vinde dintr-o credință numai teoretică, moartă (vedeți aici ce ne învață Ioan Botezătorul despre credința care nu mântuie). Acestea nu provin de la Cristos, ci au ca bază tradiţiile omeneşti şi concepţiile elementare al acestei lumi.
9 În Cristos locuieşte, practic, toată esenţa divinităţii.      (traducerea BVA)

Cum puteți face ca nimeni să nu vă înșele cu idei greșite (în altă traducere argumente înșelătoare)? Avem răspunsul în versetul 6 Să continuaţi să trăiţi în El exact ca atunci când L-aţi primit pe Cristos Isus, (care este) Stăpânul (nostru)adică să rămâneți și să umblați în har cu Domnul pe cale!

L-am primit pe Domnul ca să umblăm cu El!

Coloseni 2
6 De aceea, aşa cum l-aţi primit pe Cristos Isus Domnul, umblaţi în el, ați văzut aici (și în versurile acelei cântări) cum L-am primit pe Domnul
7 Fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El şi întemeiaţi în credinţă, aşa cum aţi fost învăţaţi, abundând în ea cu mulţumiri – se referă numai la credința care produce roade vrednice de pocăință, pentru că doar ea mântuie (la urmă)
8 Păziţi-vă ca nu cumva cineva să vă ia ca pradă prin filozofie şi înşelătorie deşartă, conform tradiţiei oamenilor – lupii răpitori ar vrea să strâmbe adevărul Bibliei cu filozofii lipsite de inteligență, dar viclene și să le iasă că este adevărată erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde, ajutați și de tradiția păgână de la Dort, conform principiilor elementare ale lumii şi nu conform lui Cristos.
9 Căci în el locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10 Şi voi sunteţi compleţi în el, care este capul a toată stăpânirea şi puterea.         (traducerea BTF)

   Păziți-vă, și să vă păzească Dumnezeu în Domnul, să nu îi lase pe lupii răpitori să vă prăduiască sufletele cu învățăturile păgâne demonice că mântuirea nu se poate pierde, mai ales prin doctrinele harului-fals-ușuratic, că doar te-ai mântuit și nu mai scapi!

Tocmai cei care zic că au renunțat la tradiție și îi critică pe alții pentru că țin tradițiile lor, țin și ei o tradiție, dar bazată pe strâmbarea Adevărului (că dacă ești mântuit, nu mai scapi nici să vrei). Harul biblic te învață să o rupi cu păgânătatea, nu că poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai pierzi.

Despre alergarea până la capăt, pe calea mântuirii

Filipeni 3
Pentru cei care nu au înțeles cum este alergarea spre țintă, să vedem ce spun diferite traduceri ale NT (să înțelegem mesajul):

10 Ca eu să îl cunosc pe El şi puterea învierii lui şi părtăşia suferinţelor lui, fiind făcut conform cu moartea lui,
11 Dacă ar fi posibil, cumva, să ajung la învierea morţilor.
12 Nu că am obţinut deja, sau că am fost făcut deja desăvârşit; dar urmăresc, că poate prind aceea pentru care şi eu am fost prins de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu mă socotesc pe mine însumi că am prins; dar fac un singur lucru, uitând acele lucruri care sunt în urmă şi întinzându-mă spre cele care sunt înainte,
14 Alerg spre ţintă pentru premiul chemării înalte a lui Dumnezeu în Cristos Isus.        (traducerea BTF)

10 Doresc să Îl cunosc pe El şi să beneficiez de forţa prin care a fost înviat. Vreau să fiu partener cu El la suferinţe şi să mă identific cu moartea Lui.
11 Sper ca astfel să beneficiez (şi) de înviere.
12 Nu spun că deja mi-am atins acest obiectiv sau că am ajuns la perfecţiune. Dar continui să îmi urmăresc scopul, ca să ajung să obţin premiul. De fapt, acest lucru îl doreşte şi Cristos de la mine; şi acesta este motivul pentru care a devenit Stăpânul meu.
13 Fraţilor, eu nu consider că deja am obţinut acel premiu. Dar mă concentrez să urmăresc un singur lucru: în timp ce ignor ce este în urma mea, merg spre ce este înainte.
14 Alerg spre punctul final al cursei în care sunt angajat, ca să pot obţine premiul chemării cereşti oferit de Dumnezeu în Cristos Isus.
15 Acesta este modelul de gândire pe care trebuie să o avem noi toţi care suntem maturi (spiritual). Şi dacă cineva dintre voi gândeşte diferit despre vreun (alt) concept, Dumnezeu i-l va clarifica.
16 Dar acele lucruri care formează baza noastră doctrinară comună, (trebuie) să producă în noi acelaşi mod de viaţă.           (traducerea BVA)

10 ca să-L cunosc pe Cristos, puterea învierii Sale şi comuniunea cu suferinţele Sale, devenind asemenea Lui în moartea Sa,
11 pentru a ajunge la învierea dintre cei morţi.
12 Nu că deja am şi obţinut toate acestea sau că am atins deja perfecţiunea, ci continui s-o urmăresc în speranţa că voi pune stăpânire pe aceste lucruri, pentru care şi Cristos Isus a pus stăpânire pe mine.
13 Fraţilor, eu însumi nu consider că am pus stăpânire pe acestea, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi întinzându-mă spre ce e înainte,
14 înaintez cu hotărâre spre ţintă ca să câştig premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Cristos Iesus.
15 Noi toţi deci, care suntem maturi, să gândim în felul acesta; şi dacă în vreo chestiune gândiţi altfel, Dumnezeu vă va lumina şi în aceasta.
16 Numai, să trăim conform cu treapta pe care am atins-o deja! (traducerea CV2013)

10 ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi comuniunea suferinţelor Lui, fiind făcut asemenea cu moartea Lui,
11 dacă voi ajunge cumva la învierea dintre morţij.
12 Nu că am obţinut deja premiul sau că am ajuns deja desăvârşit; însă urmăresc, dacă aş putea să-l şi apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
13 Fraţilor, eu însumi nu consider că l-am apucat; dar una fac: uitându-le pe cele din urmă şi întinzându-mă spre cele dinainte,
14 alerg drept spre ţintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Deci câţi suntem desăvârşiţi să gândim aceasta; şi, dacă gândiţi ceva altfel, Dumnezeu vă va descoperi şi aceasta.
16 Dar la ceea ce am ajuns, să umblăm pe aceleaşi urme. (traducerea GBV 2001)

10 Pe El [vreau] să-l cunosc şi puterea învierii lui şi să fiu făcut părtaş al pătimirilor sale devenind asemenea lui în moarte,
11 doar voi ajunge cumva la învierea din morţi.
12 Nu că aş fi dobândit deja aceasta (justificarea) sau aş fi ajuns la desăvârşire, dar mă străduiesc s-o cuceresc, aşa cum am fost şi eu cucerit de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu consider că l-aş fi cucerit, dar un singur lucru fac: uit cele din urma mea şi mă avânt către cele dinainte.
14 Alerg spre scop, spre răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.
15 Aşadar, toţi câţi suntem desăvârşiţi să avem acest gând şi dacă gândiţi ceva altfel, Dumnezeu vă va revela şi aceasta.
16 Totuşi, de acolo de unde am ajuns, să continuăm în acelaşi mod. (traducerea VRBC)

Mântuirea inițială se referă doar la intrarea pe calea mântuirii. Trebuie să continui să mergi, în har, cu Domnul pe cale, până la capăt!

   În aceste versete nu este nimic care măcar să dea impresia că există mântuire ușuratică pe veci.

Încotro alergi, acolo vei ajunge

Filipeni 3
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – se vede bine că nu există o alegere a lui Dumnezeu definitivă și puternică, că poți face orice și mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Ai venit la pocăință, nu la mântuire superficială!
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu există, în Biblie, nici un om cu frică de Dumnezeu care să se pretindă mântuit pe veci (și gata); dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus – premiul nu l-ai obținut încă.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă – unii vor fi luminați mult prea târziu (în veșnicia rea)
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel să respectăm imperativele (poruncile) pe care ni le-a dat Domnul Isus,
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi – urmați-i pe sfinți, nu pe cei care fac orice, crezând că mântuirea nu și-o pot pierde.
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos – se referă numai la cei care aleargă spre țintă și care cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă rămân și umblă în har, vor și ajunge la finalul drumului drept, nu la cei care merg (aleargă) pe căi străine.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile – se referă numai la cei care fac ca în versetul 14: alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

  Încotro alergi și cu cel pe care-l slujești, acolo vei ajunge și cu el vei fi.

Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință – 2 Corinteni 13.5

Am comentat un articol al unui fanatic obsedat de prostia cu mântuirea pe veci (că i-a ales la facerea lumii în suveranitate arbitrară și i-a mântuit cu harul ieftin, pe veci). Nu sunt de acord cu ”mântuiții pe veci”. Am comentat ca să vă dovedesc ce urmări PRACTICE MONSTRUOASE are erezia nimicitoare.

Dar din punct de vedere al arminismului (creștin), articolul este inteligent și de bun-simț (și de ce nu renunță A.M. la erezie?). Pun articolul din nou:

”Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință”
2 Corinteni 13.5

1. Cum te poți testa dacă ești în credință:
– trebuie să știi dacă ești născut din nou sau nu
– ca să ai credința trebuie să fii născut din nou altfel, nu ai ce testa
– te forțezi să mimezi o viață spirituală sau nu?
– dacă te forțezi să pari ceea ce nu ești, o să îți reușească până la o vreme (exemplul cu omul care se ține de o creangă prin propriile forțe deasupra unei prăpastii)
– dacă ești născut din nou cred că ai trecut cel mai important pas al testului
– dacă nu ești născut din nou nu ai ce credință să testezi, textul de azi nu este pentru tine.

2. Analizează-ți viața spirituală:
– am eu o relație vie cu Dumnezeu sau am una formală?
– mă hrănesc din Cuvântul Său zilnic? Mă rog eu zilnic?
– Îi mărturisesc eu problemele, eșecurile și păcatele mele?
– întreprind eu vreun lucru mic sau mare fără să Îl întreb pe El? (cine nu este credincios în lucrurile mici … .)
– am eu o prioritate din a căuta lucrurile Împărăției? (Mat. 6.33)
– ce se vede în mine mai mult roada Duhului Sfânt sau roada firii pământești? (Gal.5.19-23)
– cum interacționez eu cu ceilalți frați ai mei în Domnul?
– îmi pasă de morții spiritual? Ce fac eu pentru sufletele lor?

3. Analizează-ți viața de familie:
– sunt eu așa cum mă vrea Domnul în familia mea?
– sunt eu un exemplu de spiritualitate în familia mea?
– îmi iubesc eu soția așa cum Își iubește Cristos , Adunarea Sa?
– am legătură spirituală cu soția mea și copiii mei?
– venim noi ca familie înaintea lui Dumnezeu, în cereri și mulțumiri?
– la capitolul familie cred că toți șchiopătăm, putem face mult mai mult decât am făcut. Există loc pentru mai mult.

4. Analizează-ți viața în cadrul Adunării:
– sunt eu un membru activ al trupului local sau sunt doar un consumator pasiv de duminica?
– mă achit eu de responsabilitățile mele ca și component al trupului?
– responsabilitățile mele sunt atât spirituale cât și financiare
– cu cât iubești pe Dumnezeu mai mult, cu atât dai mai mult, pe ambele planuri

5. Analizează-ți viața în cadrul societății:
– ce fel de atitudine am eu în societate
– mă lepăd de Cristos, de dragul lumii ca să îi fiu ei pe plac?
– Îl mărturisesc eu pe El chiar cu riscul de a deveni nepopular?
– ca să am o mărturie bună și să fiu ascultat, să știi că trebuie să am și o viață curată fără compromis

6. Cercetează-te dacă în momentul acesta ești în voia revelată a lui Dumnezeu:
– Cum știi că te afli în voia Sa? Ai viață și pace. Ce înseamnă asta?
a) Relație bună cu Dumnezeu
b) Relație bună cu tine însuți
c) Relație bună cu cei din jurul tău.

Acesta este testul pe care doresc să ni-l facem toți. Să vedem dacă suntem în credință sau dacă suntem lepădați.

Veșnicia fericită, ca o pradă

Luca 13.24 Siliți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă!
Matei 7.13 Intraţi pe poarta cea strâmtă… 14. Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
Odată ce am venit la mântuire (am intrat pe calea mântuirii, prin har), trebuie să umblăm (în același har) până la capăt, la mântuirea finală, în partea fericită a veșniciei! Dumnezeu și-a făcut și Își face partea Lui, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră, până la capăt.
Proverbe 21.31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului.

Iacov 2: credința dracilor (doar teoretică) nu duce la mântuirea viitoare, în veșnicia fericită!

Iacov 2 în traducerea BVA
14 Fraţii mei, cât de realistă este afirmaţia cuiva care spune că are credinţă, dacă nu are şi fapte care să o demonstreze? Poate oare această credinţă să îl salveze? – poate doar dacă ar fi real că odată mântuit pe veci mântuit!
15 Să presupunem că un frate sau o soră au nevoie de îmbrăcăminte şi de hrana zilnică. 16 Dacă vreunul dintre voi le spune: „Duceţi-vă liniştiţi! Vă urez să aveţi haine călduroase şi să mâncaţi până vă saturaţi!”, dar nu le oferă aceste lucruri materiale de care au nevoie, ce se rezolvă doar prin (asemenea) cuvinte?
17 Acest exemplu demonstrează faptul că dacă este afirmată (cu gura) dar nedemonstrată prin fapte, acea credinţă este moartă… – deci mântuirea numai prin credință, pe veci, este falsă, este doar o iluzie, o minciună
18 Dar poate că cineva ar spune: „Tu ai credinţa, iar eu am faptele.” Demonstrează-mi credinţa ta fără fapte, iar eu o voi demonstra pe-a mea prin faptele pe care le fac!
19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu (adevărat). Corect! Dar şi demonii cred (acest lucru) şi au doar un sentiment de teamă care îi face să tremure.
20 Om nechibzuit (mântuit pe veci), vrei să înţelegi că fără fapte, credinţa este inutilă?
21 Strămoşul nostru Avraam nu a fost oare considerat corect (în relaţia lui cu Dumnezeu) doar atunci când şi-a demonstrat credinţa prin fapte, punându-l pe Isaac ca sacrificiu pe altar?
22 Este de remarcat cum credinţa lui a fost completată de fapte; şi astfel ea a lucrat împreună cu ele!
23 Acest fapt confirmă textul din Scriptură care spune că „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; şi a fost considerat corect”; iar Dumnezeu l-a numit prietenul Lui.
24 Este evident deci că omul este considerat drept / neprihănit / îndreptățit / justificat prin fapte (şi) prin fapte, nu doar prin credinţă!
25 Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul prostituatei Rahav, când i-a primit bine în casa ei pe acei spioni şi le-a salvat viaţa, recomandându-le să meargă pe un alt drum. Oare nu a fost ea considerată dreaptă / corectă datorită faptelor pe care le-a făcut?
26 Aşa cum corpul fără spirit este mort, şi credinţa fără fapte este (tot) moartă – nu te poate mântui în final, nu te va face să ajungi la Premiul alergării!

Iacov 2
14. Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? … – se vede că NU!
17. Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi – nu duce la mântuirea viitoare, în partea fericită a veșniciei!
18. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” – credința adevărată, care duce la veșnicia fericită, este cea care se manifestă practic, în fiecare zi, în umblarea (cu faptele noastre bune) pe calea mântuirii!
19. Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! – și nu sunt mântuiți.
20. Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit (mântuit pe veci), că credinţa fără fapte este zadarnică (fără folos de mântuire, inutilă, degeaba ai venit la pocăință dacă nu îți duci practic pocăința până la capăt!)? – nu credeți minciunile fanaticilor obsedați, de ”mântuirea pe veci” prin ”harul irezistibil”, ”suveranitatea”, nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde și alte vrăjeli ale satanei. Când mint, ereticii vorbesc din ale satanei, tatăl lor cel rău și viclean!
21. Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit (ÎNDREPTĂȚIT, justificat) prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22. Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui (credința practică, nu teoretică), şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită – adică l-a putut mântui (nu a fost el perfect aici pe pământ)
23. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut (practic, nu doar teoretic) pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire„; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
24. Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit = ÎNDREPTĂȚIT (și) prin fapte, şi nu numai prin credinţăBiblia, profund arministă, ne învață că îndreptățirea în continuare prin faptele noastre trebuie să ne-o facem noi, rămânând în har, cu ajutorul lui Dumnezeu (nici nu putem altfel).
26. După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă. – ”Odată mântuit pe veci mântuit” este otrava satanei prin care demonii pot să vă piardă sufletele!

Iacov 1 ne pune în față, din nou, posibilitatea alegerii vieții sau a morții veșnice

Iacov 1
12. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. – se referă la mântuirea viitoare, în final!
13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
15. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. – în Biblie nu ni se spun vrăjeli, minciunile satanei că Dumnezeu i-a ales doar pe unii pentru mântuire și pe ceilalți nu i-a vrut (aceasta implică faptul că Dumnezeu este un monstru, / vedeți articolul / ), iar cei puțini aleși pentru mântuire, apoi pot face orice, că mântuirea nu se mai poate pierde, odată mântuit pe veci mântuit.

Vedem și în acest text o reluare a posibilității alegerii de fiecare om în parte (fiecare alege pentru sine), alegere oferită oamenilor și în Vechiul Testament. În Noul Testament nu ni se oferă harul ieftin care să ne dea o mântuire ușoară, ci harul care ne ajută să umblăm cu Domnul (dacă vrem noi să rămânem în har!), prin Duhul Sfânt, pe calea mântuirii până la capăt.

Trecerea de la Legea dată lui Moise (cele 10 porunci) la Legea harului a însemnat trecerea de la falimentul umblării în firea pământească la harul umblării cu Duhul Sfânt, Persoana Sfintei Treimi care coboară în fiecare om când intră pe calea mântuirii (când am crezut). Nici vorbă să fi însemnat că putem face orice, că mântuirea nu se poate pierde, că nu există cădere din har. Noi trebuie să umblăm cu Duhul Sfânt (care ne călăuzește, ne dă putere de sus, voință, ne ajută în slăbiciunile noastre și mijlocește pentru noi) până la capăt, pentru că doar așa vom ajunge la destinație, în partea fericită a veșniciei!

Eroii credinței din Evrei 11 și-au trăit PRACTIC credința lor

Evrei 11
1. Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
2. Pentru că, prin aceasta – prin credința trăită practic, nu prin erezia mântuirii pe veci, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
3. Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
4. Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea – credința care se manifestă practic a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.
5. Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ – datorită umblării practice cu Domnul, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
6. Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! – fără credința care se manifestă practic, prin umblarea cu Domnul pe calea mântuirii. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută pe cei cu credința doar teoretică (odată mântuiți pe veci mântuiți), Ioan botezătorul i-a numit pui de vipere! / vedeți aici / .
7. Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă – credința lui a fost trăită practic!
8. Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.
10. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
11. Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
12. De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
13. În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
14. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.
15. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
16. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
17. Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
18. El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!”
19. Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.
20. Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.
21. Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”
22. Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.
24. Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon,
25. ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
26. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.
27. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
28. Prin credinţă a prăznuit el Paştile şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei.
29. Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.
30. Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
31. Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
32. Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci!
33. Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
34. au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
35. Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
36. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
37. au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi –
38. ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
39. Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
40. pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

Versetul 6 din Evrei 11:  Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! – fără credința care se manifestă practic, prin umblarea cu Domnul pe calea mântuirii. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută pe cei cu credința doar teoretică (odată mântuiți pe veci mântuiți), Ioan botezătorul i-a numit pui de vipere! (vedeți în articolul din linkul de mai sus ) .

Acest capitol ne prezintă eroii credinței, cu precizarea că ei sunt eroii credinței trăite practic, în viețile lor!

În Biblie ne sunt prezentați și eroii ne-credinței, a credinței false (teoretice): cei numiți pui de vipere. Credința eroilor din Evrei a fost o credință PRACTICĂ, care i-a făcut să umble cu Domnul pe calea mântuirii. Nicăieri în Biblie credința teoretică (că te-ai mântuit și gata) nu a dus la mântuire; mai rău, au fost numiți pui de vipere (cei care au încercat să Îl înșele pe Dumnezeu, dar nu au reușit)!
Duceți-vă până la capăt mântuirea voastră, în Duhul Sfânt, altfel (cu mântuirea de moment, pe veci) vă veți rata mântuirea reală viitoare (finală)!