Mântuirea este condiționată (dacă, dacă, dacă). Slujirea determină stăpânul cu care vei fi în veșnicie

Romani 8
6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace
7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu – odată mântuit nu poți face orice, aceea este mântuire falsă, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună
8 Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu nu seamănă cu mântuirea pe veci (orice ar face cei mântuiți apoi)
9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13 Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământești, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi – în partea fericită a veșniciei!
14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!”
16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Şi, dacă suntem copii (adevărați, nu de curvie), suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
19 De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu – mântuirea viitoare (de la urmă)!

Iacov 4.4 Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu – ce mântuire (pe veci) mai este asta? Mântuire falsificată!

Reclame

Cui ai slujit, cu acela vei fi

În Romani 4 ni se vorbește despre credința lui Avraam (moștenirea vine prin credință), iar în Evrei 11 / articolul / ni se prezintă credința trăită practic (a eroilor credinței, inclusiv a lui Avraam). În Iacov 2 / articol / , credința doar teoretică nu mântuie!

Se spune că cui ai slujit, cu el vei fi în veșnicie. Reiau Romani 6.16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? cu trimiterile următoare:

Ioan 8.34 Adevărat, adevărat, vă spun, le-a răspuns Isus, că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.

2 Petru 2.19 Le promit libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii; căci fiecare este sclavul lucrului de care este biruit.

Odată ce ai intrat, prin har, pe calea pocăinței, rămâi și umblă în har până la capăt! Am căutat texte din Romani pentru că unele sunt folosite ca să fie arătată mântuirea numai prin credință (fără fapte), pe moment, pentru veci, dar nu am găsit decât texte care arată că fără să umbli cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt, nu ajungi la destinație, în Împărăție! Nu există mântuire fără fapte (roade vrednice de pocăință), fără să o duci cu ajutorul lui Dumnzeu, până la capăt.

Îndreptățirea este și prin fapte vrednice de pocăință (prin ascultare)

Romani 6.16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire, dreptate (îndreptățire, justificare)? – din alte traduceri.

Mulți se folosesc de texte din Romani ca să arate că mântuirea este numai prin credință (fără fapte).

Unii ar vrea să ne învețe că mântuirea este primită pe moment, pentru totdeauna, că îndreptățirea (justificarea) înaintea lui Dumnezeu este numai prin credință, numai prin har și este definitivă (nu contează ce faci apoi). Acest verset ne spune două lucruri. Că slujirea determină stăpânul și cu cel pe care ți l-ai ales să îl slujești practic acum, vei fi în veșnicie (indiferent de vorbăria mântuirii pe veci). Și ne mai spune că fără ascultare (umblare cu Domnul pe calea pocăinței) nu vei fi justificat în final, la judecată, înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu este un monstru – Romani 5

Continuare de aici.

Romani 5
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi – nu doar celor puțini, aleși (teoretic) la facerea lumii
16 Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osânda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18 … Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru TOȚI oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. În aceste versete vedem că harul a adus (a oferit) o hotărâre de iertare pentru toți oamenii. Harul ne este oferit, dar nu suntem obligați să îl primim, nici să rămânem în el, dacă nu vrem asta. Ce dar ar mai fi cel care este obligatoriu?!

Evrei 2.9 Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste”, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru TOȚI.

Dumnezeul arminiștilor nu este un monstru, care să-i fi condamnat pe cei mulți la chinuri veșnice, fără să îi întrebe măcar. Fanaticii ar vrea să ne învețe că numai unii au fost aleși, Jertfa Domnului Isus este bună doar pentru cei puțini aleși, Duhul poate fi dat doar lor (de parcă ei ar fi un grup de extratereștii, deasupra tuturor celorlalți oameni)! Dar ei sunt așa de aleși, că pot face orice.

Am fost chemați la pocăință ca să umblăm pe cale până la capăt. Vedem în text că harul oferă îndreptățirea tuturor, nu doar unora. Nu există o alegere puternică și definitivă a lui Dumnezeu, care să te fi mântuit pe moment și să nu mai scapi, nici să vrei. Nu există o alegere obligatorie care să te mântuiască pe veci!

Romani 3 – intrarea pe calea mântuirii este numai prin credință, apoi trebuie să umblăm prin faptele noastre pe această cale

Romani 3
Iertarea prin credinţă (în Legea nouă)
21 Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege (fără Legea veche) – despre ea mărturisesc Legea (veche) şi proorocii (din acea vreme)
22 şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
25 Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27 Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor (Legea veche a diverselor ritualuri)? Nu; ci prin legea credinţei (Legea nouă).
28 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă (în Legea nouă), fără faptele (ritualurile) Legii vechi.
Abia acum am ajuns la startul umblării noastre cu Domnul, nu la finiș / vedeți articolul / . Umblarea ne-o facem practic, cu faptele nostre, rămânând în har / articol / .

Filipeni 3.10-14 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi; … alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus. Unii se folosesc de ”mântuirea pe veci” ca să poată face orice (cred ei), dar aceasta nu este mântuirea biblică! Prin har ni s-a dat haina de nuntă, ca să rămânem în har până la capăt, pentru că la Judecată ni se va cere să avem haina de nuntă.

Fapte 16
24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
26 Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.
27 Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”
29 Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
30 i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
31 Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
32 Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.
33 Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34 După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu nu s-a dus băut la curve, că nu se credea mântuit pe veci!

Romani 3 – se făcea trecerea de la Legea veche (a ritualurilor) la Legea harului trăit practic

Cei care ar vrea să ne învețe că mântuirea este pe moment, pentru veci (fără fapte vrednice) folosesc și texte din Epistola către Romani. Am căutat acolo mântuirea ușoară, în sensul de ușuratică și nu am găsit-o.

Romani 3
Este prezentată întâietatea Iudeului
Iudeii şi Neamurile sunt la fel (de păcătoși)
9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat,
10 după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.
11 Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. – Ps 14.1-3; Ps 53.1;
12 Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; – Ps 5.9; Ier 5.16; Ps 140.3;
14 gura le este plină de blestem şi de amărăciune; – Ps 10.7;
15 au picioarele grabnice să verse sânge; – Prov 1.16; Isa 59.7-8;
16 prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17 nu cunosc calea păcii;
18 frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” – Ps 36.1

Am pus și trimiterile ca să vedeți că în acest text este vorba despre încălcarea Legii vechi (sunt preluate versete din Vechiul Testament). Unii se folosesc de texte din Romani ca să ne arate că mântuirea este fără fapte (ești mântuit și gata). Dar se vede că ni se spune că Legea veche nu a fost bună pentru mântuire și că ținerea (parțială, imperfectă) a ritualurilor acesteia nu a produs mântuirea dorită (unii nici nu o mai doreau, că le plăcea să fie ca păgânii din lume).

De ce a fost dată Legea veche (unul din motive): pentru ca oamenii să cunoască ce trebuie să respecte, ce cere Dumnezeu de la ei și așa să știe ce este păcat. Dacă nu ar fi fost dată Legea veche, oamenii nici măcar nu ar fi știut întotdeauna când fac păcate.
19 Ştim însă că tot ce spune Legea (veche), spune celor ce sunt sub Lege (veche), pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu (conform vechii Legi). – Ioan 10.34; Ioan 15.25; Iov 5.16; Ps 107.42; Ezec 16.63; Rom 1.20; Rom 2.1; Rom 2.2; Rom 3.9-23;
20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii (vechi) (îndeplinind ritualurile care erau cerute în Legea veche), deoarece prin Legea veche vine cunoştinţa deplină a păcatului. – Apostolul combătea necesitatea îndeplinirii diverselor ritualuri, numite faptele Legii (vechi), cu care ei erau obișnuiți de multe generații. Se făcea trecerea de la Legea veche (a iertării prin jertfele animalelor și a ritualurilor care trebuiau îndeplinite) la Legea nouă, a intrării și umblării cu Domnul în har, practic, cu faptele oamenilor.