Înscenare sau viață pentru TOȚI

Romani 5
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru TOȚI oamenii o hotărâre de neprihănire / dreptate care dă viaţa (veșnică).

Cei cu doctrinele dracilor ar vrea să ne ofere mântuirea ușuratică, numai prin teoria credinței într-o înscenare: oamenii nu au mai avut voință liberă, Dumnezeu (”în dragostea lui” – o ”dragoste” monstruoasă) i-a ales numai pe unii ca să fie mântuiți (nu contează fraierii ceilalți), L-a trimis pe Fiul Lui să se jertfească pentru cei puțini (slăbănoagă jertfă, cam la fel de slabă ca a animalelor, din vechime), a mers harul irezistibil și obligatoriu peste cei aleși (de parcă tatăl din Pilda fiului pierdut s-a murdărit în balega porcilor!) și i-a mântuit într-un moment, pentru veci și cam atât (dacă ei umblă cu Domnul sau nu, este tot aia, că sunt deja asigurați în Cristos, pe veci, orice ar face ei apoi!).

Vedem că acest dumnezeu monstruos nu mântuie pe nimeni (este satana care îi înșală cu credința dracilor din Iacov 2), jertfa este slăbănoagă (numai pentru ei, cei foarte puțini care au primit învățăturile dracilor), harul nu are legătură cu sfințirea vieții (dă mântuirea obligatorie fără să umbli în har!), mântuirea este și cu umblarea cu satana (numai prin har, numai prin credința dracilor, că ce mai contează?!).

Dumnezeul Bibliei este opus acestei fraiereli: Dumnezeul adevărat i-a cuprins pe toți oamenii în planul mântuirii, Jertfa este bună pentru toți și mântuirea este oferită tuturor – știm că Dumnezeu îi cheamă pe oameni dar nu îi obligă, harul este ajutorul de sus ca oamenii să poată umbla cu Domnul până la capăt, pentru mântuirea lor, minunea renașterii de sus este făcută de Duhul Sfânt după ce oamenii răsound chemării lui Dumnezeu, apoi dă ajutor în umblare.

Jertfa Domnului Isus are valabilitate pentru toți cei care umblă cu Domnul, în număr oricât de mare i-ar chema Dumnezeu și ei ar răspunde chemării. Printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru TOȚI oamenii o hotărâre de neprihănire / dreptate care oferă viaţa.

Reclame

Mântuiți-vă până la capăt!

Faptele apostolilor 2
38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
40 Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” – mântuirea inițială (intrarea pe calea mântuirii) se face prin alegere personală, nu scrie că ei nu au avut voință liberă, așa că a mers ”harul irezistibil” peste ei și i-a mântuit numai pe unii, că nu contează fraierii ceilalți!
41 Cei ce au primit propovăduirea lui – au răspuns chemării lui Dumnezeu, fiecare a ales personal să răspundă! au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47 Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Am putea crede că Dumnezeu i-a ales numai pe unii pentru mântuire și ei erau mântuiți pe veci, deja, dar în versetul 38 ni se spune că cei care se vor pocăi vor fi iertați – la această mântuire inițială se referă versetul 47 când spune despre cei care au fost mântuiți, nu că cei ce erau atunci mântuiți, vor rămâne mântuiți orice ar face ei apoi și chiar dacă nu vor umbla cu Domnul! Apoi ni se spune în v.38 că vor primi Duhul Sfânt – care ne-a fost dat ca să ne ajute să facem ceea ce nu au reușit cei de sub Legea veche, să umblăm cu Domnul (mântuirea la timpul prezent, procesul de mântuire).

Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi – dar nu au ajuns să fie cu Dumnezeu decât cei care au umblat până la capăt cu Domnul, cu ajutor de sus.

Dumnezeu în balega porcilor (păgâni)?!

Am văzut în Pilda fiului pierdut că întâi fiul (care avea voința liberă!) a decis să se întorcă la tatăl, s-a întors practic și abia apoi tatăl i-a ieșit înainte. Nu s-a dus tatăl să se murdărească prin balega porcilor.

Dumnezeu îi cheamă pe oameni la pocăință pentru că ei au capacitatea să răspundă! Că altfel, totul ar fi doar o înscenare: Dumnezeu i-a ales numai pe unii, Jetfa este bună doar pentru cei puțini aleși și cu telecomanda numită harul irezistibil i-a obligat la mântuire, și încă de-aia ușuratică, pe veci, că nu mai poți scăpa nici să vrei. Duhul Sfânt se tăvălește prin balega porcilor ca să-i mântuiască pe veci?!

Știm că Dumnezeu cheamă, oamenii au voința liberă să răspundă, și dacă răspund pozitiv, abia apoi Jertfa îi curăță, îi renaște, îi pune în stare de pace cu Dumnezeu. Întâi te întorci la Dumnezeu, apoi Dumnezeu te sfințește. Dumnezeu nu se murdărește în mizeria lumii, ca să oblige numai pe unii la mântuire și nici să nu-i pese de ceilalți (fraieri). Dar dacă cel întors renunță la umblarea cu Domnul, ne spune Biblia în Evrei 10.26-31 că nu mai rămâne nicio Jertfa pentru păcate … Și atunci cine îi va mântui, în final, fără Jertfa Domnului Isus, telecomanda?

Pentru Dumnezeu, toți sunt buni pentru mântuire, Jertfa este bună pentru toți, dar doar cei care umblă până la capăt vor ajunge la Premiul veșnic!

Dumnezeu nu S-a schimbat, nici oamenii nu și-au pierdut voința liberă!

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt, cari puneți o masă „Norocului”, și umpleți un pahar în cinstea „Soartei”
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați;

căci Eu am chemat, și n’ați răspuns –  Apocalipsa 3.20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea – (același capitol) 21 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

și ați ales ce nu-Mi place

căci Eu am chemat, și n’ați răspuns – pentru că NU AU VRUT SĂ RĂSPUNDĂ

Apocalipsa 3.20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa – DACĂ VREA SĂ DESCHIDĂ UȘA!, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine – probabil unii cred că Dumnezeu a deschis ușa sufletului, cu telecomanda?!

Versetului din Vechiul Testament îi corespunde alegerea personală din Noul Testament. Cum nu aveau oamenii voință liberă, când erau sub Legea dată prin Moise? Vedem că aveau. Și oamenii au voința liberă și în Legea harului: să răspundă chemării lui Dumnezeu sau să o respingă; sau să renunțe la umblarea lor cu Domnul (după ce au intrat pe calea mântuirii)!

Prostia de erezie că oamenii nu mai au voință liberă (ca să asculte sau nu de Dumnezeu) nu are legătură cu Biblia, ci a fost re-inventată ca o justificare falsă pentru mântuirea pe veci. Nici cei care au re-inventat aceasta nu au trăit-o, ci doar s-au opus cu ea celor care atunci le-au cerut bani pentru iertare. A expirat demult rostul ereziei!

Am văzut în Biblie că nici Dumnezeu, nici oamenii nu s-au schimbat: Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii la pocăință, Jertfa este bună pentru toți, oferă ajutor tuturor celor care vor să fie mântuiți și să plătească prețul pentru această mântuire. Numai cei care umblă cu Domnul până la capăt vor ajunge la destinația fericită!

Cei care nu au vrut să plătească prețul pentru propria lor mântuire, nu au ajuns să fie mântuiți în final

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt, cari puneți o masă „Norocului”, și umpleți un pahar în cinstea „Soartei”
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați; căci Eu am chemat, și n’ați răspuns, am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea, și ați ales ce nu-Mi place – și atunci cum nu au oamenii voință liberă?

Este vorba despre cei din poporul ales (care erau în acest grup de la naștere, doar cei din grup puteau să părăsească pe Domnul și să uite de muntele Lui cel sfânt, adică să părăsească închinarea înaintea lui Dumnezeu). Chiar și lor, Dumnezeu le-a dat posibilitatea să aleagă ce au vrut (și de multe ori au ales greșit și au suportat consecințele). Și cum mai pot unii zice că oamenii au fost triați în filtrul cosmic la facerea lumii, și pe cei mai mulți, zeul cel rău nu i-a ales pentru mântuire, că nu i-a vrut?! Adevărul este că ei nu au vrut să plătească prețul pentru propria lor mântuire (umblarea cu Domnul), nu că Dumnezeu nu i-a ales pentru mântuirea iluzorie și ușuratică, pe veci!

Alegerea ta personală contează pentru locul în care vei fi în veșnicie!

Isaia 65
11  Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt (închinarea adevărată), cari puneți o masă „Norocului” (se reorientează spre lume), și umpleți un pahar în cinstea „Soartei” – nu contează ce fac, crezându-se mântuiți pe veci, prin apartenență
12  vă sortesc săbiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați; căci Eu am chemat, și n’ați răspuns, am vorbit și n’ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea, și ați ales ce nu-Mi place.”

Este vorba despre cei care (prin naștere) au făcut parte din primul grup ales, dar care vedem (și de-a lungul istoriei lor) că au avut de câștigat de pe urma faptului că au fost aleși (ca popor) numai când și cât timp au umblat cu Domnul. Am arătat aici că cei care au umblat cu Domnul, doar ca urmare a acestei umblări, au beneficiat de harul adus de Domnul Isus.

13 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mânca, iar voi veţi fi flămânzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete; iată că robii Mei se vor bucura, şi voi vă veţi ruşina;
14 iată că robii Mei vor cânta de veselă ce la va fi inima, dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet şi vă veţi boci de mâhnit ce vă va fi duhul.

Și lor, celor din vechime (care au fost aleși cu o alegere mai puternică decât a noastră) Dumnezeu le-a dat permanent posibilitatea să aleagă cui să slujească. De ce să trăim cu impresia că acum Dumnezeu S-a schimbat și oferă altfel de mântuire, ușuratică, numai pe moment pentru veci (că ești mântuit pe veci, numai să crezi și atât, apoi nu mai scapi orice ai face)? Din Biblie reiese că este adevărat ceea ce se spune: Cui slujești, cu acela vei fi!

Minciuna alegerii individuale pentru mântuirea pe veci

Se zice (de către eretici) că pe unii oameni Dumnezeu i-a ales pentru mântuire și apoi ei nu și-o mai pot pierde (orice ar face ei), că Dumnezeu i-a rânduit pentru mântuire, a trimis Duhul Sfânt și i-a mântuit pe veci (iar ceilalți, care trăiesc mai departe în păcat, nu pot fi mântuiți pentru că Dumnezeu nu i-a vrut mântuiți – deci nu este vina lor că vor fi chinuiți în veșnicie).

Am văzut (în articolul precedent) că și unii dintre cei care au fost sub Legea veche au fost mântuiți, dar strict ca urmare a umblării lor cu Domnul, practic, prin trăirea lor, până la capăt. Se zice că după căderea în păcat oamenii nu au mai avut voință liberă, iar Dumnezeu i-a ales și mântuit numai pe unii (credința lor este doar o urmare a acestei alegeri individuale pentru mântuirea obligatorie, pe veci).

Geneza 18.19 Căci Eu îl cunosc (pe Avraam) şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine.

În vechime, când nu fusese dat Duhul Sfânt (și nu putea exista nici un fel de ”har suveran și irezistibil”), Avraam a ales prin voința lui liberă să umble cu Domnul și a și umblat –  apoi a ajuns să fie mântuit. La fel, ceilalți sfinți din vechime au umblat cu Dumnezeu, fără harul irezistibil (care dă mântuirea obligatorie dar ușuratică, pe veci).

   Se vede că toată erezia cu mântuirea pe veci cade, principiile lor false se sprijină reciproc, nu au legătură cu realitatea! Dacă iei o minciună a ereziei, cad toate! Prin răspunsul la chemarea lui Dumnezeu ai intrat pe calea mântuirii, apoi umblă cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală în veșnicia cu Domnul!

Vox satana a postat un text care conține ce am combătut până acum: falsificarea Bibliei ca să le iasă lor erezia nimicitoare!

”Acum, este în zadar pentru cei care obiectează că voia lui Dumnezeu nu poate avea nimic de a face cu rezultate păcătoase, chiar în acest sens permisiv, fără a-l face pe Dumnezeu un autor al păcatului … Căci Biblia este plină de afirmaţii că Dumnezeu astfel a predestinat păcatul fără a fi autorul păcatului – poate Biblia falsificată de fanatici, prin scoaterea unor versete din context (și în acest text ei au făcut cum am scris în articolele despre Romani, au zis că Dumnezeu se îndură de cine Îi place, deși era vorba despre trecerea de la primul grup etnic (un popor) la al doilea grup, eterogen (creștinii). El a predestinat tirania şi răzvrătirea lui Faraon, şi apoi l-a pedepsit pentru aceasta ca peste tot în Biblie, Dumnezeu a dat fiecăruia ce a căutat acela (scrie că ce seamănă omul, aceea va și secera, numai ereticii cred că dacă seamănă cu demonii, vor recolta viața veșnică cu Dumnezeu, pretinzându-se mântuiți pe veci, pe deplin asigurați în Cristos, chiar dacă umblă cu satana!). Faraon și-a împietrit inima de câteva ori, abia după aceea și Dumnezeu i-a dat ce a semănat: i-a împietrit inima! Căutați în text și numărați de câte ori scrie una după alta că inima lui Faraon s-a împietrit, Faraon și-a împietrit inima etc / vedeți articol / . În Isaia 10 el predestinează pustiirea lui Nebucadnețar a Ierusalimului – pentru păcatele celor din poporul ales, v-am mai scris că nu le-a fost de folos alegerea lor (MULT mai puternică decât cea din zilele noastre), decât atunci când AU UMBLAT CU DUMNEZEUL LOR!, şi apoi îl pedepsește pe el pentru aceasta și-au meritat-o! În Fapte 2:23 răul Iuda îl trădează pe Domnul său prin scopul şi preștiința precisă a lui Dumnezeu – Domnul Isus l-a ales pe Iuda vânzătorul nu pentru mântuire sau ne-mântuire, ci pentru o slujbă, a avut nevoie de cineva care să Îl vândă. Există multe alegeri pentru o slujbă, lucrare, dar nu există alegere a lui Dumnezeu pentru mântuire individuală (Dumnezeu a ales un grup care a dat faliment, apoi a făcut trecerea la al doilea grup de mântuiți și prin care să ofere mântuirea lumii)! În Romani 9:18, „Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea,” aşa este în multe alte locuri – fanaticii falsifică Biblia prin scoaterea versetelor din text, aici este vorba că după ce primul grup ales a falimentat, intră în împietrire pentru 2000 de ani și Dumnezeu se îndură și crează al doilea grup, creștinii, Biserica – citiți textul.

Dar cei ne-aleși sunt ocoliți şi predestinați la distrugere „pentru păcatele lor, şi pentru slava dreptății lui Dumnezeu.” – nu avem nevoie să ne mântuiască dumnezeul fals al fanaticilor mântuiți numai prin har (chiar dacă nu umblă în har), numai prin credință (credința fără fapte este a dracilor și nu mântuie, vedeți Iacov 2), un monstru care nu a vrut ca cei mai mulți oameni să poată fi mântuiți. Acest dumnezeu este opus Dumnezeului creștinilor.

Creștinii arminiști sunt mântuiți prin har și prin asculare de Domnul și numai dacă umblă până la capăt, cu Domnul în har (mântuirea este un proces din care cine vrea poate ieși, dar nu va ajunge la mântuirea viitoare finală)!

Monstrul numit Dumnezeu (2)

Continuarea articolului Monstrul numit Dumnezeu, care i-a așezat pe oameni în linie ca pe popice și a dat în ei cu bila numită ”dracul suveran”.

Vă prezint pe scurt câțiva dintre marii dictatori care au comis genocide, chiar împotriva celor pe care ar fi trebuit să îi conducă, să îi ridice spre mai bine.

Dictatorul comunist (ateu) Pol Pot a produs 2,2 milioane victime (din totalul de 8 milioane) în numai 4 ani, în Cambogia

https://en.wikipedia.org/wiki/Pol_Pot

Efectele combinate ale execuțiilor, condițiilor grele de muncă, malnutriției și îngrijirilor medicale precare au provocat moartea a aproximativ 25% (un sfert) din populația cambodgiană.

Cercetările moderne au localizat 20.000 de morminte comune din epoca khmerilor roșii în toată Cambodgia. Diverse studii au estimat numărul morților între 740.000 și 3.000.000 – cel mai frecvent ajungând la numere cuprinse între 1,7 milioane și 2,2 milioane, probabil că jumătate din aceste morți se datorează execuțiilor, iar restul sunt atribuite înfometării și bolilor. Analiza demografică realizată de Patrick Heuveline sugerează că între 1,17 și 3,42 milioane de cambogieni au fost uciși. Demograful Marek Sliwinski a concluzionat că cel puțin 1,8 milioane au fost uciși între 1975 și 1979, pe baza declinului total al populației. Cercetătorul Craig Etcheson al Centrului de Documentare din Cambodgia sugerează un număr de decese între 2 și 2,5 milioane, cu un număr „cel mai probabil” de 2,2 milioane. După cinci ani de cercetare a aproximativ 20.000 de morminte, el concluzionează că „aceste morminte în masă conțin resturi de 1.386.734 de victime ale executării”. O anchetă a ONU a raportat 2-3 milioane de morți, în timp ce UNICEF a estimat că 3 milioane au fost uciși. Înșiși khmerii roșii au declarat că au fost uciși 2 milioane – deși au atribuit aceste morți unei invazii ulterioare vietnameze. Până la sfârșitul anului 1979, oficialii ONU și Crucea Roșie avertizau că alte 2,25 milioane de cambodgieni ar putea muri de înfometare din cauza „aproape distrugerii societății cambodgiene sub regimul premierului Pol Pot”, majoritatea fiind salvați de ajutor internațional după Invazia vietnameză. În plus, au murit de foame între 1979 și 1980 încă 300.000 de cambodgieni, în mare parte ca urmare a efectelor ulterioare ale politicilor khmerilor roșii.

 

Marea foamete din China a ucis zeci de milioane de chinezi (în numai 3 ani au pierit atâția oameni cât aproape de două ori populația României de azi), pe fondul unor dezastre naturale, dar nu în mare măsură datorită acestor dezastre, ci din cauza colectivizării comuniste (atee) din timpul Marelui salt înainte (comunist ateu).

https://en.wikipedia.org/wiki/Great_Chinese_Famine

Foametea
Marea foamete chineză a fost cauzată de o combinație de condiții meteorologice nefavorabile, presiune socială, gestionare greșită economică și schimbări radicale ale agriculturii impuse de reglementările guvernamentale.

Mao Zedong, președintele partidului comunist chinez, a introdus schimbări drastice în politica agricolă care a interzis proprietatea particulară a fermelor. Nerespectarea politicilor a dus la pedepse. Presiunea socială impusă cetățenilor în ceea ce privește agricultura și afacerile, controlate de guvern, a dus la instabilitatea statului. Datorită legilor adoptate în această perioadă și a ”marelui salt înainte” în perioada 1958–1962, potrivit unei recenzii de carte din New York Times, aproximativ 36 de milioane de oameni au murit de înfometare în această perioadă.

Alături de colectivizare, guvernul central a decretat mai multe schimbări în tehnicile agricole bazate pe ideile pseudoscientistului sovietic Trofim Lysenko. Una dintre aceste idei a fost plantarea plantelor foarte apropiate, prin care densitatea răsadurilor a fost inițial triplată și apoi dublată din nou. Teoria era că plantele din aceeași specie nu ar concura între ele. În practică au făcut-o, ceea ce a micșorat creșterea și a dus la randamente mai mici.

Jurnalistul chinez Yang Jisheng a concluzionat că au existat 36 de milioane de decese din cauza înfometării (în timp ce alte 40 de milioane nu au reușit să se nască, astfel încât „pierderea totală a populației din China în Marea Foamete a ajuns la 76 de milioane”; cu toate acestea, unii cercetători susțin că cei 40 milioane de oameni care „nu au reușit să se nască” nu ar trebui să fie numărați, deoarece nu au existat niciodată în primul rând, cu excepția unei simple speculații statistice pe hârtie). Termenul „Trei ani amari” este adesea folosit de țăranii chinezi pentru a se referi la această perioadă.

 

Ce au în comun acești dictatori, ca și alții? Că sunt comuniști atei. De ce avea nevoie comunismul să fie ateu? Ca să poată dispune de oameni. Întâmplarea nu are valoare! (zicem că s-a întâmplat și gata). Deveniți un rezultat al întâmplării (evoluționismul a părut că poate explica apariția vieții la întâmplare și apoi dezvoltarea unor forme de viață biologică, nu spirituală, din formele mai simple), oamenii nu mai aveau nici o valoare. Statul ateu și mai ales dictatorul ateu putea dispune de aceste ființe fără valoare după cum dorea, fără să dea socoteală nimănui, întâmplarea oricum nu are valoare.

Cum ar fi fost ca doctrinele harului (sunt ale dracilor) să fie adevărate? Dumnezeu să fi făcut o lume în care să creeze omenirea și să condamne la chinuri veșnice zeci de miliarde de oameni, în mod ARBITRAR (adică la întâmplare), fără să îi întrebe măcar? Este, în mod evident pentru noi, vorba de satana care se preface în înger de lumină (este bine că i-a ales pe aceia pe care i-a vrut, dar cu restul cum rămâne?).

Tot felul de lupi răpitori au adus și răspândit și la noi învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde, cunoscută și ca odată mântuit pe veci mântuit. Unii au spus-o direct, alții mai lipsiți de inteligență (sau care nu și-o folosesc, dacă o au) ne-au murdărit bisericile cu Doctrinele dracilor (a căror învățături le propovăduiesc), pe care cu obrăznicie le numesc doctrinele harului: că un monstru (pe care ei îl numesc Dumnezeu, dar care este dumnezeu fals) i-a ales numai pe unii pentru mântuire (ca un dictator nebun, nu i-a vrut pe toți la mântuire), harul prins cu ocaua mică nu a fost pentru toți (în contradicție directă cu Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce – oferă, nu obligă – mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat), Duhul Sfânt nu s-a ajuns la toți (o fi avut și altceva de făcut, în Univers sau este prea mic și prea slab). Câtă încredere să ai într-un monstru? O asemenea mântuire la întâmplare nu produce valori, ci nimicuri, lipsite de orice valoare. Valoarea pe care și-o dau singuri cei ”mântuiți pe veci” în mod arbitrar este (pentru veșnicie) exact valoarea din poza de la începutul acestui articol (vezi poza de sus).

De ce să avem nevoie de monstrul lor de dictator nebun, dacă Îl avem pe Dumnezeul adevărat?

Ce ne învață Ioan Botezătorul: Poți fi mântuit numai pentru că te-a ales Dumnezeu, numai prin credință?

Luca 3
2 … Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.
3 Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei (nu al mântuirii ușuratice pe veci!) pentru iertarea păcatelor,
4 după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
5 Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.
6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.”
7 Ioan zicea, dar, noroadelor (mai precis vedeți aici articolul) care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci (vipere), cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8 Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.” – adică în focul veșnic.

10 Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”
11 Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.”
12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”
13 El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.”
14 Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”
15 Fiindcă norodul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
16 Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.
17 Acela are lopata în mână; Îşi va curăţa aria cu desăvârşire şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

Ioan Botezătorul a propovăduit botezul pocăinței. Unii au vrut (foarte bine!) să fie mântuiți, să fie scăpați de mânia viitoare. Au auzit propovăduirea, au crezut și au vrut să fie botezați. Dar pe cei care au vrut să fie mântuiți numai prin credință, Ioan Botezătorul i-a respins (i-a numit pui de vipere). Ei nu au putut să Îl înșele pe Dumnezeu. Dumnezeu știe cine sunt adevărați urmași ai lui Avraam (cei care își trăiesc zi de zi credința lor, în mod practic, PRIN FAPTE, ca Avraam). Cei care doar cred rămân pe dinafară. Nu există mântuire numai prin har, numai prin credință, numai prin alegerea de către Dumnezeu, prin apartenență! Dorind mântuirea teoretică fără fapte, numai prin credință, ajungeți în focul veșnic.

Versetul 10: Cei care au dorit să fie mântuiți (dar au crezut că vor fi mântuiți fără fapte) au văzut că dacă nu fac nimic, rămân afară din partea fericită a veșniciei! Așa că au întrebat ce trebuie să facă.
Li s-a răspuns: versetul 11 Trebuie să facă fapte bune, versetele 12-14 Trebuie să nu facă fapte rele.

Versetul 17: grâul va fi în veșnicia fericită; pleava (puii de vipere care sperau că vor fi mântuiți fără fapte, numai prin har, numai prin credință teoretică) vor fi în focul veșnic.

Versetul 9: Dumnezeu nu se lasă înșelat, știe bine să îi deosebească pe cei care au ales credința numai teoretică de cei care vor fi mântuiți ca urmare a umblării lor cu Domnul, până la capăt, pe calea mântuirii. Roadele vrednice de pocăință se văd, le vede Dumnezeu și la Judecată va face diferența!

Jertfa – valabilitatea universală și umblarea pe calea mântuirii

Domnul rastignit1 Ioan 2
1. Isus Hristos, Cel Neprihănit
2. este Jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi – indiferent ce ar vrea să vă înșele ereticii, Jertfa este valabilă pentru toți și prin har este oferită tuturor oamenilor! Tit 2.11 Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti …

3. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
4. Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el – Biblia ne ia posibilitatea să credem erezia nimicitoare că odată mântuit ești pe veci mântuit, numită fals perseverența în sfințenie! Nici vorbă că poți face orice, că mântuirea nu se poate pierde!

Despre confuzia alegerii – apostolul Pavel a fost bun pentru o parte a lucrării

Pentru că erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde ucide suflete (unii au făcut orice, se credeau mântuiți pe veci), am combătut partea calvinistă cu alegerea. Adică dacă o cale este greșită (vedem că duce la moarte), mai bine nu mergem pe ea de la început.

Am arătat că învățătura cu alegerea pentru mântuire a pornit de la o confuzie, vedeți articole / aici / și / aici / .

Romani 1
1. Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2. pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.

Vedem că este clar că textele din Biblie despre faptul că am fost aleși se referă la grupul de creștini (în general), de aceea verbul este la plural. Dar ce facem cu textele unde verbul este la singular? M-ar putea face să cred erezia că Dumnezeu a ales pe unii pentru mântuire și pe alții pentru pierzare veșnică, fără să îi întrebe măcar, înseamnă că Dumnezeu este un monstru / vedeți articolul / .

Vedem în textele de mai sus că apostolul Pavel a fost ales (rânduit) să ducă Evanghelia oamenilor. Unii oameni au voce muzicală și sunt buni pentru cor, alții au talent să cânte la diferite instrumente. Unii sunt conducători. Dumnezeu ne-a dat talente diferite pentru diferitele părți ale lucrării! Apostolul Pavel a fost pus deoparte ca să ducă Evanghelia, era bun pentru așa ceva (vedeți călătoriile lui misionare).

Din nou despre confuzia alegerii

Am mai scris aici despre alegere și aici despre / confuzia privind alegerea – Dumnezeu a ales un nou grup (creștinii), nu indivizi / .

Combat erezia cu alegerea pentru că ea duce (pentru unii oameni) la erezia nimicitoare că odată mântuit ești pe veci mântuit, poți face orice că nu îți poți pierde mântuirea. Nu alegerea mă interesează, ci combaterea mântuirii pe veci (partea toxică a calvinismului).

Efeseni 1
1. Pavel (evreu), apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:
2. Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5. ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
6. spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
7. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său
8. pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9. căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
10. ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
11. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13. Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit
14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Vedem la începutul epistolei către Efeseni un text care pare că sugerează predestinarea (capitolul 1). Cine sunt cei care mulțumeau lui Dumnezeu că sunt aleși? Cei din vechiul popor ales, care tocmai au trecut la noua religie (creștinism). Din câte știu eu, aceștia erau mulțumitori lui Dumnezeu că au făcut parte din popor, că nu erau păgâni (să se închine la idoli etc). Era obiceiul lor să mulțumească lui Dumnezeu pentru apartenența lor la poporul ales și și-au dus acest obicei cu ei în noua religie creștină.

Vedem că Epistola către Efeseni începe cu binecuvântarea lui Dumnezeu pentru că ne-a ales, ne-a rânduit … În mod evident, așa cum evreii (în VT) mulțumeau lui Dumnezeu pentru apartenența la poporul ales, aici mulțumeau lui Dumnezeu pentru că a rânduit (ales, predestinat la facerea lumii) existența unui nou grup prin care să ofere mântuirea oamenilor. Din înșiruirea binecuvântărilor prin Domnul Isus, se vede clar că alegerea lui Dumnezeu se referea în general la grupul de creștini (nu la persoane individuale). Cei care au scris despre alegere s-au bucurat de existența acestui grup nou și, mai ales, de binecuvântările din acest grup! Având această idee, că Dumnezeu a ales existența grupului de creștini, citiți textul din nou și veți vedea că la creștini (în general) se referă! Cei care au scris Biblia inspirați de Duhul Sfânt nu s-au gândit că vor apare asemenea erezii (că Dumnezeu i-a ales doar pe cei puțini pentru mântuire, iar pe cei mulți nu i-a vrut, Dumnezeu nu este un monstru)!

Se vede clar că datorită lipsei de succes a poporului ales din VT, Dumnezeu a rânduit (ales, predestinat) existența unui grup nou prin care să ofere mântuirea oamenilor.

Apartenența la acest grup se face prin voință liberă, la fel și rămânerea în grup. Dacă chiar și celor din vechime, Dumnezeu le dădea voie să slujească satanei (idolilor deșerți), de ce să credem noi că Dumnezeu s-a schimbat și acum ne dă nouă mântuirea cu forța și ne obligă la mântuirea pe veci? O asemenea erezie este o blasfemie pentru Sfânta Treime! / vedeți link /.

Dumnezeu a rânduit existența unui nou grup. Oamenii aleg (individual) să intre sau nu în grup, și aleg continuu dacă rămân sau pleacă, Dumnezeu nu ia prizonieri pe calea mântuirii!

Calvinismul neagă orice responsabilitate a ”creștinilor” în mântuirea lor

Calvinismul propovăduiește dubla predestinare:

  • la facerea lumii, Dumnezeu a ales pe unii oameni pentru mântuire. Se presupune că cei care sunt aleși pot face orice (pot să fie dracii iadului), că mântuirea nu și-o mai pierd! Se arată suveranitatea lui Dumnezeu în creație, ca să se ajungă la concluzia falsă că Dumnezeu alege pentru mântuire doar pe unii (blasfemie, rezultă că Dumnezeu este un monstru, vedeți link). Știm că Dumnezeu oferă mântuirea tuturor, dar doar unii oameni intră în această posibilitate de mântuire și o duc până la capăt, la mântuirea viitoare (finală).
  • dacă Dumnezeu nu te-a ales, nu poți fi mântuit, orice ai face: poți să fii degeaba sfânt (blasfemie), poți să faci fapte bune, să umbli cu Domnul pe calea mântuirii etc, că nu poți fi mântuit. Dacă totuși ai venit (din greșeală) la credință, te vei pierde pe drum. Calvinismul neagă orice responsabilitate a oamenilor în mântuirea lor (de parcă Dumnezeu a jucat sufletele la alba-neagra cu satana și pe unii i-a câștigat, iar pe cei mai mulți i-a pierdut!) – aceasta este o erezie nimicitoare anticristică, pentru că neagă obligația umblării cu Domnul pe calea mântuirii, până la capăt! Știți cum se numesc cei fără răspundere? Iresponsabili. Biblia spune că pe cine vine la Domnul, nu-l va da afară! Ioan 6.37 pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară. 40. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică – și să își ducă mântuirea lui cu frică și cutremur, până la capăt!

Erezia antică cu mântuirea pe veci a fost reînviată și de la ea a continuat învățătura demonilor cu  mântuirea arbitrară, ieftină și ușuratică, pe veci. Nu contează ce faci, că mântuirea ta nu depinde de tine. Cei care au adus religia baptistă în România au crezut (doar) partea cu alegerea și în urma studiului au renunțat la ea (pentru că nu este după Biblie) vedeți link.

Despre alegerea liberă. Roboții nu au valoare

CaAndroid robotlviniștii ne spun că Dumnezeu (ca un dictator nebun) a creat omenirea, dar a ales doar puțini oameni pentru veșnicia fericită / vedeți linkul / . În Biblie se povestește despre demonizatul care a venit la Domnul Isus, deși avea o legiune de draci în el! Dacă Dumnezeu nu ar fi vrut ca oamenii să aibă posibilitatea să își aleagă fiecare  locul în veșnicie, ar fi putut crea foarte mulți oameni peste care să vină harul irezistibil și să îi mântuiască cu forța și apoi să îi ducă în cer, dar ar fi avut roboți, nu suflete libere care L-au ales pe El, până la capăt!

Ioan 15.13 Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi – nu pentru roboți (care nu dispun de voință liberă)!

Dacă la Dumnezeu ar fi ajuns roboți, roboții nu ar fi avut valoare! Ne spune Domnul Isus, în Ioan 15.14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Dumnezeu nu avea nevoie de roboți (care ar fi îndeplinit poruncile), ci de ființe libere care să Îl aleagă până la capăt, pentru că doar acestea au valoare!

Despre posibilitatea alegerii, pentru veșnicie – C. S. Lewis

Înainte să scriu acest articol, am auzit că un om a câștigat o sumă mare de bani la loto, dar aruncase biletul câștigător. Nu se mai gândește la bani și la ce ar fi putut face cu ei, pentru că oricum nu îi are.

În veșnicie nu va fi la fel, nu vă veți gândi că nu contează. Va conta, și veșnicia va fi veșnică! Există doi stăpâni, pe care l-ați ales să îl slijiți, cu el veți fi definitiv.

Într-unul din articolele anterioare am scris despre cartea Creștinismul redus la esențe (Doar creștinism) – scrisă de C. S. Lewis. Am luat de acolo un citat despre posibilitatea alegerii:

”De ce coboară Dumnezeu deghizat într-o lume ocupată de inamic şi de ce înfiinţează un fel de societate secretă care să-l submineze pe diavol? De ce nu coboară El cu toată puterea, invadând această lume? Oare nu este El destul de puternic? Ei bine, creştinii cred că El va coborî cu toată puterea; nu ştim când. Putem însă să ghicim de ce întârzie: El vrea să ne dea o şansă să trecem de bunăvoie de partea Lui. Nu cred că aş avea mare consideraţie pentru un francez care ar fi aşteptat până când trupele aliate au mărşăluit în Germania, ca abia atunci să anunţe că este de partea noastră. Dumnezeu va invada. Dar mă întreb dacă oamenii care îi cer lui Dumnezeu să intervină deschis şi direct în lumea noastră îşi dau seama ce va fi când El o va face. Când acest lucru se va întâmpla, va fi sfârşitul lumii. Când autorul păşeşte pe scenă, piesa de teatru s-a terminat. Dumnezeu va invada, foarte bine; dar ce rost va avea să spui că eşti de partea Lui atunci, când vei vedea cum întregul univers natural se va topi ca un vis şi altceva – ceva ce nu a putut fi conceput de mintea ta – se va instala troznind; ceva atât de minunat pentru unii dintre noi şi atât de îngrozitor pentru alţii, încât nici unul dintre noi nu va mai putea alege atunci? Dumnezeu nu va mai fi deghizat atunci; va fi ceva atât de copleşitor, încât va izbi pe orice creatură fie cu o dragoste irezistibilă, fie cu o groază irezistibilă. Atunci va fi prea târziu să alegi de partea cui să fii. Nu are nici un rost să spui că ai ales să stai culcat atunci când ţi-a devenit imposibil să stai în picioare. Atunci nu va fi timp de ales: va fi timpul când vom descoperi de partea cui suntem cu adevărat, fie că ne-am dat seama dinainte, fie că nu ne-am dat seama. Acum, astăzi, în clipa aceasta, avem ocazia să alegem partea bună. Dumnezeu stă deoparte şi ne dă această şansă. Oferta nu va dura pentru totdeauna. Trebuie să o primim sau să o refuzăm!

Suveranitatea lui Dumnezeu versus ”harul suveran”. Slujirea determină stăpânul

Genesa (Facerea) 1.1 La început, Sfânta Treime a făcut cerurile şi pământul. – continuă în întreg capitolul întâi și o parte din al doilea.

Isaia 40.12 La crearea pământului, Dumnezeu a ținut (măsurat) apele în căușul palmei Lui și apoi le-a pus pe pământ!

Lumea materială așa cum o cunoaștem noi nu este așa de importantă cum am crede noi. Dumnezeu a creat oamenii și le-a dat posibilitatea să aleagă. Pentru aceasta a creat întâi suportul material al lumii. Problema principală a lumii materiale este termenul de valabilitate. Pe lumea aceasta, toate expiră. Dumnezeu a creat lumea noastră materială doar ca un decor al unei piese de teatru – când Autorul va păși pe scenă, piesa de teatru se va sfârși (citat*).
Dumnezeu a creat omenirea și chiar de la început (în grădina Edenului) a dat oamenilor posibilitatea să aleagă. Calviniștii confundă suveranitatea lui Dumnezeu în decor (lumea materială) cu obligația oamenilor de a face ce vrea Dumnezeu. Dumnezeu este suveran peste creație, dar își manifestă suveranitatea doar asupra lumii materiale (decorului). De la început, Dumnezeu a dat demonilor posibilitatea să aleagă, așa cum dă această posibilitate și oamenilor (chiar și demonizatul din Marcu 5 a avut posibilitatea să meargă la Domnul Isus și a ales să meargă; dacă nu ar fi mers, nu ar fi avut folos) . Diavolii s-au răzvrătit pentru că Dumnezeu le-a permis (au ales ei ce să facă). Acum demonii îi ispitesc pe oameni pentru că Dumnezeu le permite demonilor să își continue răzvrătirea (strict în limitele și după regulile impuse). În această lume, Dumnezeu continuă să dea și oamenilor posibilitatea să aleagă permanent de cine să asculte!

Suveranitatea lui Dumnezeu a fost folosită de calviniști ca să introducă ideea că Dumnezeu a ales doar pe unii oameni (nu a avut chef să îi aleagă și pe alții), i-a obligat să se pocăiască cu harul suveran irezistibil și îi obligă să rămână mântuiți pe veci (în mântuirea ieftină și ușoară). Suveranitatea lui Dumnezeu se manifestă asupra materiei și doar cât este necesar asupra lumii spiritelor (Dumnezeu a stabilit regulile care trebuie respectate), Duhul Sfânt atrage și ajută dar nu obligă la pocăință!

Dumnezeu a creat lumea materială. În jurul acesteia există o lume a spiritelor care respectă regulile impuse de Creator. Totul ca oamenii să aibă posibilitatea să aleagă.

(citat*) C.S.Lewis – Creștinismul redus la esențe

Dumnezeu nu a vrut să aibă roboți, ci oameni care să își aleagă stăpânul. Cui slujești, cu el vei fi!

Încă un calvinist este obsedat de alegerea în harul suveran

După cum îi îndeamnă satana, calviniștii își fac reclamă religiei lor false – Iacov 2 Credința fără fapte este moartă în ea însăși – adică fără folos de veșnicie fericită!
Încă un calvinist este obsedat de idolul Calvin și de aberațiile cu mântuirea ușoară. Să vedem ce scrie:

Poate împiedica cineva pe Dumnezeu să facă această alegere? Nu! Voia Sa se va duce la îndeplinire. – cum am mai scris aici, dacă un bețivan curvar drogat scandalagiu (baptist calvinist botezat și membru într-o biserică fals-baptistă calvinistă) își duce mântuirea prin birturi și pe la curve (unii fac avorturi), nu își pierde mântuirea orice ar face, pentru că Dumnezeu l-a ales în harul suveran etc. Dar dacă un om vrea să umble cu Domnul pe calea mântuirii, se teme de Dumnezeu, face fapte bune, la urmă nu va fi mântuit pentru că Dumnezeu nu l-a ales – trebuie să fii nebun în înșelarea satanei ca să crezi așa ceva! Aceasta nu este voia lui Dumnezeu, ci voia satanei!

Calvinistul continuă și confirmă că ceea ce am scris mai sus (nebunia) este credința tare a ereticilor calviniști:
Mai poate cineva să condamne pe cei aleșii după toate aceste lucruri? Nu. Nici chiar Dumnezeu nu o mai face. – satana este cu calviniștii, Dumnezeu nu poate fi fraierit cu vrăjeli cu alegerea suverană etc, pentru că îi cunoaște pe calviniști după roadele lor!
Romani 8. 31-34: Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? – vise!
El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? – toate curvele (mai ales cele mai ieftine, la fel de ieftine ca harul ieftin calvinist!), toate sticlele și damigenele (cu poșircă ieftină ca ”harul suveran”), toate scandalurile, toate avorturile
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! – poate satana să îi considere ”neprihăniți”!
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! – la ospiciu nu ați încercat?

Cârtești tu împotriva alegerii suverane și necondiționate a lui Dumnezeu? Dacă cârtești încă nu ai înțeles glorioasa grațiere. Domnul să îți de-a putere să o crezi deoarece este una dintre cele mai ponegrite doctrine ale Sfintei Scripturi. – satana îi înșeală pe oameni, nu Dumnezeu! Este cea mai imbecilă doctrină a Tradiției Calviniste. Se știe că reformații au înlocuit Sfânta Tradiție Catolică cu Tradiția cu mântuire prin scărpinare în fund, fără fapte, ba chiar cu fapte rele: Dacă Dumnezeu te-a ales, te-a chemat cu de-a sila în harul suveran, poți face orice că nu îți poți pierde mântuirea, cred calviniștii! Cei care umblă cu Domnul pe calea mântuirii nu au nevoie de această erezie! Ea umilește creatura și înalță pe Creator. – Am cunoscut calviniști (baptiști de tip nou calviniști) care credeau sincer că Dumnezeu când își va răpi biserica îi va căuta prin birturi și pe la curve ca să îi răpească la cer. Probabil calviniștii mântuiți prin harul irezistibil cred că vor vomita pe îngerii care îi vor răpi la cer. Unii fac avorturi că (cred ei) nu își pierd mântuirea orice ar face (i-a ales Dumnezeu numai pe ei)! Erezia calvinistă îi înalță pe calviniști cum s-a îngâmfat Lucifer și îl murdărește pe Creator – nu și la Judecată (poate va curăța Dumnezeu, aici pe pământ, religia de asemenea erezii nimicitoare cu mântuirea prin scărpinare în fund și de ereticii care le propovăduiesc)!

Vedem cum calviniștii folosesc versete din Biblie ca să își acopere propria mizerie a învățăturii dracilor!
Nu faceți ca ei, nu fiți ca ei, pentru că nu vreți să ajungeți cu calviniștii în veșnicie!

De unde a izvorât calvinismul și obsesia pentru Calvin (idolatrie) și calvinism:
Ioan 8.44. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. – punctele TULIP, doctrinele harului vor să ne înșele cu o mântuire calvinistă (reformată) falsă, fără fapte, pentru totdeauna și astfel demonii vor să ne fure mântuirea adevărată, cu umblarea pe calea mântuirii până la capăt.
45. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. – Domnul Isus și Biblia inspirată de Duhul Sfânt ne învață despre mântuirea creștină cu fapte vrednice de pocăință, dusă obligatoriu până la capăt (merită!).
46. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? îi înșeală satana pe calviniști cu mântuirea ușoară cu punctele T.U.L.I.P.
47. Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.” – ereticii cu mântuirea ușoară, ușuratică, nu vor fi cu Dumnezeu în veșnicie.

Matei 7.15. Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. cei care propovăduiesc mântuirea ușoară sunt lupii răpitori ai satanei.
16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. – focul veșnic!
20. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Despre îngâmfarea calvinistă că Dumnezeu i-a ales numai pe ei, seamănă cu răzvrătirea satanei:
Isaia 14.12. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, 14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” 15. Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! – țeapă calvinistă!

Biblia ne învață despre mântuirea reformată calvinistă fără fapte, fără să faci nimic:
Iacov 2. 17. Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.

Biblia ne îndeamnă:
Filipeni 2.12 după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur – pentru că vreți să ajungeți cu Domnul în veșnicia fericită, acesta este mântuirea adevărată creștină!

Ce înseamnă alegerea în harul suveran

La apariția calvinismului, Calvin a făcut o confuzie: a crezut că pe unii dintre ei Dumnezeu i-a ales ”în suveranitatea Lui arbitrară” și i-a pocăit cu de-a sila și pe toți ceilalți Dumnezeu nu îi vrea mântuiți – trebuie să fii nebun în înșelarea satanei ca să crezi așa ceva. Era evident că Biblia se referă la faptul că după falimentul celor aleși (ca popor, nu erau aleși ca indivizi separați, fiecare) în VT, în NT Dumnezeu a rânduit un grup (creștinii) care să ducă mântuirea oamenilor (din lume). Dumnezeu a chemat un alt grup, nu persoane individuale. Noi știm că Jertfa este bună pentru toți oamenii, Dumnezeu îi cheamă pe toți la mântuire, dar doar unii oameni răspund chemării! Nici vorbă că Jertfa nu ar fi acoperitoare pentru toți oamenii, sau harul irezistibil i-a pocăit cu de-a sila doar pe unii. Tit 2.11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru TOȚI oamenii, a fost arătat – minte Calvin și mint calviniștii, noi nu credem că minte Biblia!

Influența alcoolului și a nefolosirii inteligenței asupra creștinismului – de unde a apărut erezia calvinistă

Cu câteva sute de ani în urmă, niște indivizi au încercat să reformeze religia catolică. Au renunțat la unele lucruri dar nu L-au pus pe Domnul Isus în loc și s-a ales un fâs de ”reforma” lor – cum am arătat în câteva articole anterioare, popoarele protestante au ajuns să fie cele mai depravate. Așa cum am scris, s-a ales doar fâs.

Un dictator nebun, fanatic cam sărit de pe fix a inventat o religie nouă: calvinismul. A crezut că pe ei și doar pe ei Dumnezeu i-a ales, i-a pocăit cu de-a sila (era alcoolist drojdier dictator nebun, vedeți linkul – vai de el și de pocăința lui, că numai gura a fost de ei), ei pot face orice că nu își mai pot pierde mântuirea. Calvinismul a pornit de la o confuzie, vedeți linkul (vedeți articolul anterior despre influența alcoolului asupra logicii umane, că inteligență nu avea, distrusul). A vrut să dea o formă de creștinism ereziei (minciuna satanei era prea gogonată) și a zis că toți trebuie să fie sfinți, iar la judecată se va vedea pe cine i-a ales Dumnezeu și pe care nu (Dumnezeu este un monstru, vedeți linkul). Și a adăugat o metodă de verificare a alegerii obligatorii de către Dumnezeu: cei aleși spre mântuire trebuiau să o ducă bine material – evanghelia prosperității. Dacă unul moștenește o afacere sau are un talent deosbit și este bine plătit, este mântuit fără merite. Dacă alții au mulți copii nu o pot duce bine (material), deci nu sunt mântuiți. Vedem că erezia este de la satana. Ereziile se atrag una pe alta!

Deci calvinismul (la început) zicea așa: trebuie să trăiești ca un sfânt. La Judecată se va vedea: dacă Dumnezeu te-a ales, vei fi cu Domnul în veșnicie; dacă nu, nu vei fi (ai fost sfânt degeaba). Trebuie să fii nebun ca să crezi așa ceva! Atunci oamenii nu erau studioși, au luat de bună obligația umblării cu Domnul pe calea mântuirii.

Acum, când oamenii gândesc, trag concluzii logice. Dacă Dumnezeu te-a ales în suveranitate arbitrară cu harul suveran, poți face orice că Jertfa este așa de mare și acoperitoare, că nu îți poți pierde mântuirea. Poți să îl urmezi pe satana că nu îți mai poți pierde mântuirea, nu există cădere din har orice ai face. Mântuirea fără să faci nimic a ajuns mântuire cu fapte rele, care nu se poate pierde.

Nu credeți ereziile satanei care vrea să vă piardă sufletele. Doar cine alege să umble cu Domnul pe calea mântuirii și umblă până la capăt va ajunge cu Domnul în partea fericită a veșniciei!

Ce motive de bucurie avem noi, creștinii – 1 Petru 1

1 Petru 1
1. Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini (de lume, nelumificați), răspândiți prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
2. după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl (nu este vorba despre predestinare personală; este planul mai dinainte de a oferi mântuirea oamenilor prin grupul nou, de creștini), prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultare
şi stropirea (pentru curățire) cu sângele lui Isus Hristos – sângele taurilor și țapilor nu a fost destul de bun pentru mântuire,
Harul şi pacea să vă fie înmulţite!

Evrei 9
13. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi Jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=zxRSQowwzFI&w=560&h=315

Minciuna eretică calvinistă că oamenii sunt așa de căzuți încât nu pot alege să vină la Domnul

Am scris cateva articole despre faptul că în pilda fiului pierdut (risipitor), tatăl nu s-a dus să își caute fiul la roșcove și porci. Fiul a ales să meargă acasă la tatăl: a decis și a pus decizia în practică!

Am găsit alt text în care vedem că și cei (foarte) demonizați au capacitatea să aleagă să vină la Domnul:

Marcu 5
1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.
2. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
6. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7. şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”
8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!”
9. „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.”
10. Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
12. Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
14. Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
16. Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. – nu Îl voiau pe Domnul Isus, că ei credeau că sunt mântuiți pe veci!
18. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. – a vrut să meargă cu Domnul pe calea mântuirii, nu era calvinist. Nu credea că este mântuit și gata!
19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”
20. El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

Ce spune Domnul Isus despre mântuirea calvinistă doar teoretică

Ioan 15
1. Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul.
6. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard – unde se spune că sunt aruncați în foc, se referă întotdeauna la focul veșniciei! Domnul Isus ne spune că cine vrea poate să plece, dar atunci adio mântuire! Nici vorbă că mântuirea nu se poate pierde! Este minciuna satanei erezia calvinistă că odată mântuit ești pe veci mântuit!

8. Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei. – fără rod nu sunteți ucenici (chiar dacă vă pretindeți).

16. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi – ca grup, nu pe fiecare după nume!; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod – calvinismul a pornit și se bazează pe o confuzie: după falimentul oamenilor aleși în VT, în NT Dumnezeu a ales un grup (creștinii) care să îi cheme pe oamenii din lume la pocăință. A ales un grup (o mulțime), nu a ales pe fiecare om separat! Și aici se vede acest lucru, Domnul Isus le vorbește creștinilor (ucenicilor) ca grup, de atunci și până astăzi, nu persoanelor individuale! Deci nici vorbă de predestinare (personală, individuală), Dumnezeu în suveranitatea Lui arbitrară și monstruoasă să fi ales pe unii pentru veșnicia fericită și pe cei mai mulți pentru pieire, fără să îi întrebe măcar! (vedeți linkul)

Confuzia calviniștilor – Dumnezeu A ALES existența unui nou grup (creștinii), nu persoane separate (indivizi)

Continuare (explicație) de aici:
/ canoanele-false-de-la-dort-dortrecht-un-raspuns dupa Biblie /

Pe saitul monergism un fost creștin ne spune cum a devenit (eretic) calvinist și prezintă aberațiile sinodului de la Dort.
Combat alegerea greșită a textelor din Biblie pe care s-au bazat (greșit) unele puncte.

1. Depravarea totală
Am arătat aici (există și alte texte din Biblie care arată acest lucru) că decăderea totală nu implică pierderea voinței libere:
/ pilda-fiului-pierdut tatal-nu-era-calvinist /

2. Alegerea necondiționată – o confuzie a calviniștilor
Credem că Biblia a fost scrisă sub inspirația Duhului Sfânt. Dar trebuie să avem discernământ ca să putem face deosebiri:
a. Cele care vin direct de la Dumnezeu sau au ieșit din gura Domnului Isus (de exemplu poruncile date lui Moise și toate cele spuse și lucrările Domnului Isus).
b. Unii oameni spun lucruri trăznite, care vin de la oameni și nu sunt inspirate de Duhul Sfănt (de exemplu salutul ”Veșnic să trăiești împărate” – A trăit veșnic?).  Daniel 6.6 și 21
c. Lucrurile rele făcute de oameni pentru că diavolul cel viclean i-a înșelat. Aceste lucruri vin de la satana. Sub inspirația Duhului Sfânt aceste lucruri satanice ne sunt povestite în Sfânta Scriptură, ca să cunoaștem că ele sunt urmate de rău (de blestem). De exemplu închinarea la idoli și murdărirea cu mizeria altora a adus, în mod repetat, mânia lui Dumnezeu peste poporul Său. La punctul b este un salut folosit în locul și vremea de atunci, nu este poruncit de sus.

Și acum să vedem pe ce se text din Biblie se bazează ”Alegerea necondiționată” calvinistă:
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. (Efeseni 1) – este mai mult un salut. Se observă că este la începutul Epistolei, fiind o formă de salut. Textul acesta l-au observat calviniștii, dar textele despre pierderea mânturii (căderea din har) din Evrei 6 și 10 nu le-au observat. Dacă trăiau cu băuturi alcoolice lângă ei (precum Calvin, Spurgeon și alți semi-calviniști ”mântuiți pe veci” din vremea noatră) înseamnă că nu au găsit textele mai de la urmă pentru că erau matoliți până au ajuns să le citească și vedeau dublu (mântuți numai prin har).

Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. (2 Tesaloniceni 2:13) Este evident faptul că Dumnezeu i-a ales pe creștini (ca grup) pentru mântuire. Dumnezeu ne-a ales ca grup nou, fiecare persoană poate decide să aparțină grupului sau nu. Trebuie făcută diferența: Dumnezeu a ales noul grup (în ansamblul lui), dar fiecare om alege individual.

Știm că în vechime Dumnezeu a ales un popor care să contribuie la chemarea la mântuire a celorlalte nații. Acest popor a dat faliment.
Așa că în Noul Testament, Dumnezeu a făcut altă alegere, a ales un grup de oameni (nu o etnie) care se numesc creștini. Ei se deosebesc de alții prin faptul că îl urmează pe Domnul și păzesc (practic) poruncile Lui.
Adică din VT (Legea veche) în NT (Legea nouă) s-a făcut trecerea de la un popor (grup etnic) la un grup așezat teologic pe Domnul Isus, Matei 16.18 Isus i-a zis: tu eşti Petru (piatră), şi pe această Stâncă voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Cei care vor să aparțină acestui grup aleg singuri (ca persoane individuale). Ei aleg să răspundă chemării lui Dumnezeu și să Îl urmeze pe Domnul Isus, astfel ei se aleg singuri să fie creștini.
În vechime Dumnezeu a ales un popor și fiecare individ care era născut în acel popor era ales datorită apartenenței). Acum Dumnezeu a ales un grup (creștini) și permite oricui om să aleagă personal (individual) să aparțină lui Cristos.

Calviniștii au făcut o confuzie: au confundat alegerea (apariția și existența) grupului de creștini de către Dumnezeu cu alegerea personală (individuală) a oricărui om care vrea să fie creștin (să aparțină grupului).
Deci alegerea din text 4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, 5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale (Efeseni 1) se referă la faptul că Dumnezeu a ales existența grupului de creștini în ansamblul lui, nu că Dumnezeu, la facerea lumii, i-a ales numai pe unii (pe ceilalți nu a avut chef, vedeți în link la ce duce această credință). Dumnezeu a rânduit mai dinainte existența acestui grup nou (creștinii) după buna plăcere a voii Sale, oamenii aleg fiecare individual apartenența la acest grup.

Vedeți aici / un articol / despre alegerea de către Dumnezeu a existenței grupului de creștini (în general) și despre talentele, însușirile puse de Dumnezeu în fiecare creștin, în vederea lucrării fiecăruia.

Explicația calviniștilor de la Dort este greșită pentru că se bazează pe o confuzie:
”Alegerea veşnică se referă la hotărârea fermă a lui Dumnezeu prin care, după libera şi buna plăcere a voii Sale, pe temeiul exclusiv al harul Său, a ales, în Isus Hristos, pentru mântuire, înainte de întemeierea lumii – din întreg neamul omenesc care a alunecat, prin propria lui greşeală, din starea iniţială de integritate, în păcat şi pierzare – un anumit număr de oameni, nici mai buni, nici mai vrednici decât ceilalţi, dar care zăceau, împreună cu aceştia, în aceeaşi stare nenorocită.” – Dumnezeu a ales un grup nou, nu indivizi. Oamenii au voință liberă să devină creștini. Harul irezistibil nu ține loc de voință liberă și Dumnezeu nu este un monstru!
Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a si chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. (Rom. 8.30) Dumnezeu știa că primul grup (popor) ales, bazat pe Legea dată lui Moise, va da faliment așa că încă de la întemeierea lumii a ales un nou grup (creștinii) bazat pe umblarea prin călăuzirea Duhului Sfânt și care este câștigător aici și în veșnicie. Galateni 5.16 Umblaţi cârmuiţi (călăuziți, conduși) de Duhul şi ca urmare nu veți mai împlini poftele firii pământeşti. (traducere greșită Cornilescu).
Romani 8.30 Pe noul grup hotărât (ales) mai dinainte, i-a și chemat – a și creat deja acest grup nou (creștinii). Nici vorbă de predestinare individuală, a fost doar o confuzie (care a devenit erezie!).

Restul punctelor de la Dort nu merită comentate. Dacă măcar unul este fals, cad toate, pentru că se susțin unul pe altul. Nu se bazează pe Biblie, ci se susțin unul pe altul.

Matei 16.18. Si Eu iti spun: tu esti Petru [Petros] si pe aceasta Stâncă [petra] voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.

Am găsit comentariul: ”Confuzia porneşte de cele mai multe ori de la jocul de cuvinte folosit de Isus: petra-Petros. Petros este numele apostolului Petru şi înseamnă „pietricică”, iar petra înseamnă stâncă, piatră stabilă – aceasta fiind Stânca Veacurilor (Hristos) pe care este întemeiată Biserica.”

Teologic suntem așezați pe Cristos, nu pe Calvin, care nici măcar nu ne interesează. Jertfa este bună pentru toți oamenii, Dumnezeu îi cheamă pe toți la mântuire dar doar unii răspund chemării și nu toți rămân până la capăt pe calea mântuirii. Doar cei care rămân vor fi cu Domnul în veșnicie!

Încă o confuzie: Dumnezeu a rânduit (ales) existența poporului în VT și a grupului de creștini în NT. Această ALEGERE a fost obligatorie și a fost pusă în practică! Să nu facem confuzia cu faptul că am fost chemați pe nume: suntem chemați când este vestită Evanghelia, prin Cuvânt, dar această chemare individuală (personală) nu este obligatorie. Tit 2.11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce (oferă, nu obligă) mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat. De unde știu că nu obligă: Luca 7.29 Tot poporul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; 30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui – Dumnezeu a avut un plan pentru ei, dar ei l-au respins.

Pilda fiului pierdut (risipitor) – Tatăl nu era calvinist și fiul a ales prin voință liberă!

Luca 15 – Pilda fiului pierdut

11. Domnul Isus a mai zis: „Un om avea doi fii.
12. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea.
13. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. 14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia – era păgân, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii – pentru ei erau animale necurate 16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii – animale necurate, dar nu i le dădea nimeni.

17. Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
19. şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”

20. Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
21. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”

22. Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
23. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
24. căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.

porc p

Pilda fiului pierdut – Luca 15
versetele 11-16 Fiul pierdut pleacă de acasă și ajunge slugă la un păgân să păzească porcii (erau considerate animale spurcate). Îi lipseau chiar și roșcovele pe care le mâncau porcii.
versetele 17-19 fiul pierdut A ALES, prin voință liberă. La porcii păgânului, vedem că fiul pierdut și decăzut își păstrează voința liberă (chiar în maximul decăderii)
versetele 20-21 pune în practică ALEGEREA FĂCUTĂ
versetele 22-24 ”acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.

Dumnezeu cheamă pe TOȚI oamenii – Tit 2.11 harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
Jertfa este bună și valabilă pentru toți, dar nu toți vor să o primească.
”Harul irezistibil” – Tatăl nu se tăvălește între porci (necurați), unde fiul era slugă la un păgân (maximul decăderii).
Fiul ALEGE prin voință liberă (care rămâne liberă chiar și în maximul decăderii) să se întoarcă și se întoarce la Tatăl.