Mulțumesc pentru comentarii și susținere

Mulțumesc pentru comentarii, aprecieri și încurajări fratelui Nelu și lui Relu și altora.

Unele linkuri nu le-am postat, ca să nu fac reclamă fanaticilor (de exemplu unuia care și-a pus numele saitului cu un capitol, de parcă Biblia ar fi plină de indicații că mântuirea pe veci ar fi reală!).

Știm că cei obsedați de erezia nimicitoare mai sar (trec) de la o formă a ereziei la alta, erezia suferă mutații (ca virușii), fiecare își alege o prostie și o propovăduiește altora etc. Am găsit abateri incredibile de la normalitatea creștinismului la ei (de aceea nu am pus cu magna gratia, care nu sunt însă așa exagerat de toxici, deși toxici sunt toți, pentru că cei care află că mântuirea nu se poate pierde, află că pot face orice – poate de la alți fanatici). Știm că lucrurile rele sunt mai molipsitoare decât cele bune!

Deși unele nu le-am postat, mulțumesc tuturor pentru încurajări și susținere!

Fiți binecuvântați, să nu vă lăsați amăgiți și își găsească cei abătuți de la cale, drumul drept!

Reclame

”Morminte văruite” – eticheta strălucitoare acoperă (ascunde) putregaiul mântuirii ușuratice, pe veci

Domnul Isus a spus: Matei 23.27 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici, pentru că vă asemănaţi cu nişte morminte văruite, care pe din afară par frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de toată necurăţia! – ești ”mântuit pe veci”, ce mai contează?

Și în vremea Domnului Isus, fariserii și saducheii au crezut că pot obține mântuirea ușuratică, numai pe baza credinței superficiale (aveau credință, că au mers să fie botezați; nu ar fi mers dacă nu aveau!), numai prin alegerea de către Dumnezeu (făceau parte dintre cei aleși – se vede că ei au fost aleși cu o alegere mai puternică decât a nostră – s-au născut direct ca făcând parte din primul grup / vedeți despre alegere / și / alegere / ). Ioan Botezătorul i-a detectat repede pe cei care au vrut să primească mântuirea, dar fără fapte (sola gratia, sola fide) și i-a numit (insuflat de Dumnezeu) ”pui de vipere”.

Unii fanatici cu mântuirea pe veci zic că conținutul nu trebuie schimbat (că dacă încerci să faci fapte bune vrednice, dacă vrei să fii mai bun încerci să Îl ajuți pe Dumnezeu să te mântuie și aia nu e mântuire) și atunci schimbă doar exteriorul. Dacă faci pe sfântul ești mântuit pe veci și atât! Dar dacă ei merg băuți la curve, fac avorturi și altele asemenea, aia este mântuire! Mântuire cu ”harul suveran și irezistibil” pe veci, și mai și spurcă Numele Domnului cu soli Deo Gloria, deși Biblia ne spune clar:

2 Timotei 2
15 Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului – care ne învață că TREBUIE să umblăm cu Domnul, până la capăt, prin faptele noastre, ca să putem ajunge să fim mântuiți în viitor – vezi Ioan 3.36 traducerea corectă aici.
16 Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti – sola fide numai prin credința dracilor care nu mântuie, sola gratia numai prin har dar nu umblă în har și unii ajung mai răi decât cei din lume!; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu – bețivani drogați curvari, fac avorturi etc, pretinzându-se pe deplin asigurați în Cristos cu solus Christus!
19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!– doar cei care umblă cu Domnul, cu ajutor de sus, să spună soli Deo gloria!

Pecetea înseamnă garanția. „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” – pentru că nu se lasă înșelat de etichetă (vopsea, decor), ci se uită la conținut, la faptele omului (nu la credința de pe dinafară)! Vei fi judecat după fapte, nu după datul din gură (cu credința numai teoretică, ușuratică, care nu mântuie).

Prăpastia

Unii se laudă că ei nu pot păți nimic dacă sunt pe marginea prăpastiei. Și se apropie tot mai mult ….

Știi care este cea mai periculoasă prăpastie? Cea care nu pare că este prăpastie! Nu este nici abruptă, să-ți vină rău să te uiți; nici cu panta prea apropiată de verticală și ți se pare că orice ai face, te vei putea opri.

În articolul anterior am scris despre un autobuz care a căzut în prăpastie. Dar prăpastia nu pare prăpastie (nu este prea abruptă) – în imaginea de sus. Totuși, au murit zeci de oameni acolo (vedeți în videoul din linkul din articol).

Oprește-te din cădere, până mai poți!

Precizare despre cei ”mântuiți pe veci”

Nu fac referire la protestanții reali (lutherani, calvini), ci la tot felul de șarlatani care nu au luat din religia protestantă decât ceea ce a fost mai rău, mântuirea pe veci. Ei au adus din străinătate, de prin universități de fanatici obsesia cu mântuirea pe veci, orice ar face oamenii apoi (fiind pe deplin asigurați în Cristos! Nu au fost deloc interesați de conținutul practic al protestantismului, de modul în care au trăit oamenii atunci și ce au făcut. Cei care au umblat cu Domnul, au ajuns la destinația fericită. Luther și Calvin au vrut să facă dictaturi în care să îi oblige pe TOȚI oamenii să umble împreună în direcția bună, nu le-au zis că pot face orice, că nu-și pierd mântuirea! Au vrut să se opună vânzării de indulgențe și au exagerat (cu teologia teoretică). Calvin a pretins că TOȚI oamenii ar trebui să trăiască cu Domnul, să umble pe cale și apoi se va vedea cine au fost cei aleși – este clar că TOȚI cei care umblă vor ajunge la destinația bună!

Au făcut o diferență între teologia teoretică (netrăită), cu care doar s-au opus cererii de bani (vânzarea de indulgențe pentru iertare) și trăirea practică cu Domnul. Adică le-au spus catolicilor: Nu ne cereți bani, că noi ne rezolvăm altfel mântuirea (cu teoria doar teoretică pe care o cunoașteți) – aceasta era politica externă. Dar nu au înlocuit umblarea practică cu datul din gură și dacă ar fi putut, i-ar fi obligat pe TOȚI enoriașii lor să umble cu Domnul, ca să ajungă la țintă – politica internă.

Ca urmare a seriozității lor (exagerate), au schimbat în bine soarta lor și părțile locuite de ei. Nu au trăit erezia teoretică a mântuirii pe veci, ci au umblat cu Domnul.

Separat de ei (majoritatea protestanților au fost lutherani, nu calvini), o parte a reformaților au dezvoltat de la satana doctrinele dracilor (la Dort). Luther s-a opus dublei predestinări, Calvin ar fi vrut să îi oblige pe toți să trăiască după standardele umblării cu Domnul, numai nenorociții ăia vicleni (ramura moartă a reformei) au inventat mântuirea obligatorie fără umblare cu Domnul (nici măcar ei nu au zis-o direct).

Opus celor care nu au trăit teologia mântuirii pe veci, ci au umblat cu Domnul, unii ar vrea să ne ofere o mântuire superficială, ușuratică, de care nu mai scapi orice ai face, oricui ai sluji – am văzut că aceasta ucide suflete.

Nu am mai folosit termenul ”calvin” aici, pentru că este evident că cei care au preluat obsesia mântuirii pe veci nu au vrut să cunoască pretențiile de sfințire practică ale reformaților, lutheranilor, puritanilor etc (care au păstrat teoria falsă cu mântuirea pe veci, dar teologia lor a fost doar teoretică, practic au făcut invers – au umblat cu Domnul – se vede practic din trăirea lor).

Acum, datorită răspândirii învățăturilor dracilor, chiar dacă cei care cred în mântuirea pe veci nu o propovăduiesc (cu disperare), ci vorbesc despre umblarea cu Domnul, cei care o aud află repede că pot face orice (fiind asigurați pe veci în Cristos) și vor ajunge să fie cu Domnul chiar dacă umblă cu demonii. Unii chiar aderă la acest ”protestantism” de fațadă ca să poată face orice și fac orice, și starea lor merge spre tot mai rău! Cele 5 sole sunt folosite ca să indice ca fiind reală mântuirea chiar în umblare cu demonii.

Cei care propovăduiți mântuirea pe veci, puteți ucide suflete cu ea și să deveniți lupi răpitori fără să vreți, dar lupii răpitori nu vor cu Domnul, ci cu victimele lor!

Cristos ne-a eliberat ca să Îi slujim Lui!

Galateni 4.31 De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii libere. Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi – ca să fim liberi față de păcat și față de Legea care condamna păcatul și ca să putem să Îi slujim Lui:

Tit 2
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toți oamenii, a fost arătat,
12 și ne învață s’o rupem cu păgînătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, – harul ne este folositor numai când umblăm cu Domnul, practic este un ajutor dat de Dumnezeu pentru această umblare; harul superficial care pretinde că oferă mântuirea ușuratică nu este biblic, este fals!
13 așteptînd fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mîntuitor Isus Hristos.
14 El S’a dat pe Sine însuș pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, (cu scopul) și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă (pasiune) pentru fapte bune. 

Efeseni 2.10 Căci noi sîntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele – nu este adevărată erezia cu mântuirea pe veci numai prin har, fără fapte; am fost plătiți (răscumpărați) pentru ca să umblăm cu Domnul!

Ai fost eliberat de sub puterea întunericului ca să umbli cu Dumnezeu, în lumina Lui, pentru că numai așa poți ajunge să fii mântuit în final. / vedeți Timpurile mântuirii /

Jertfa Domnului Isus a făcut posibilă mântuirea noastră finală. Mântuirea este un proces în care doar cei care umblă până la capăt ajung la țintă.

Cristos a înviat!

Epistola către Romani, capitolul 6
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 Într-adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit de drept este eliberat de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, consideraţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru.
12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi-I lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Cu ramuri de finic

Ioan 12
12 A doua zi, o mulțime mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13 a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
15 „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”

Unii se gândesc că ce mare minune ar fi fost să fie și ei acolo, să întâmpine pe Domnul cu ramuri de finic.

Vrei să ajungi la repetarea acestei întâmpinări, în veșnicie? Fă ce a făcut apostolul Pavel:

Filipeni 3
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă (nu se pretindea mântuit pe veci
); dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

Apocalipsa (Revelații) 7
9 După aceea m-am uitat şi iată că era o mare mulțime pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;
10 şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” – și va da mântuirea viitoare doar celor care au umblat cu Domnul, până la capăt!
11 Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu,
12 şi au zis: „Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.”

”El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege” – doar în umblarea cu Domnul funcționează harul!

Tit 2.14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de pasiune (râvnă) pentru fapte bune.

Cei din lume pot și știu face diferența dintre cele două căi (care sunt chiar opuse), cei cu mântuirea pe veci nu o fac (oricum nu mai scapi de mântuire).

Să umbli cu lumea nu este același lucru cu ”El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege”. Oamenii vor fi judecați după faptele lor, nu după pretențiile cu datul din gură cu mântuirea pe veci.

Cui ai slujit, cu acela vei fi!

Ești mântuit sau nu?

Unii își pun întrebarea dacă sunt mântuiți sau nu.

Cum mântuirea este un proces (mult mai mult decât un singur moment), trebuie să vedem ce ne învață Biblia: există o cale pe care trebuie să umblăm, lucruri pe care trebuie să le facem în umblarea noastră cu Domnul. Vedeți aici o listă cu aceste lucruri, în Biblie. Celor care parcă aud în ureche: Tu nici nu ești mântuit și celor cărora le este frică de pierderea mântuirii, le spun ce ne învață Biblia: umblă până la capăt cu Domnul și vei ajunge în partea fericită a veșniciei!

Ioan 6.37 pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară – pe cel care vine la Domnul ca să trăiască cu Domnul, până la capăt (nu celor înșelați că sunt mântuiți pe moment și atât)

Ioan 10.28 (oile) nimeni nu le va smulge din mâna Mea – dacă nu pleacă de bunăvoie (le place mai mult cu lumea). (Acest verset ca și altele este folosit în mod superficial de cei prin care demonii vor să vă înșele, care vor să arate că mântuirea nu se poate pierde; dar este evident că oile nu pot fi smulse din mâna Domnului Isus cât timp rămân în mâna Domnului; dacă au plecat, nimeni nu le mai poate smulge din mâna unde nu mai sunt!)

În articolul din linkul de mai sus este o listă de lucruri din Biblie, pe care dacă le facem (cu ajutorul Duhului Sfânt) ni se garantează că vom intra în Împărăția cerurilor. Umblă cu Domnul, cu călăuzirea, energizarea, ajutorul de la Duhul Sfânt și vei intra sigur în Împărăție!

Lucrarea care a făcut posibilă mântuirea noastră! Mulțumim pentru Întrupare, pentru Jertfă, pentru Înviere, pentru Duhul Sfânt!

Matei 1
18 Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:
Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.
21 Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:
23 „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”

Isaia 53 – o prorocie care descria atunci lucrarea Domnului Isus în lume, ca și când ar fi avut loc, lucrare care a făcut posibilă mântuirea noastră:
1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea (cu Dumnezeu) a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecați (sufletește).

2 Petru 3.9 Domnul are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Cei care vorbesc despre sărbătoarea Crăciunului fără Sărbătorit, ar vrea să ne înșele (demonii prin ei) că există mântuire fără Mântuitor (fără umblarea, în har, cu Domnul până la capăt)!

Împietrire demonică

Luca 11
24 Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”
25 Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

După ce ai venit la pocăință, ține-te până la capăt de pocăința ta, altfel riști ca starea ta să meargă spre mai rău, de mai multe ori, până ajungi într-o asemenea împietrire, că nu te va mai scăpa nimeni, niciodată!

Înmormântare

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit (față de lume, care zace în cel rău), şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

După o înmormântare, câți se întorc de la cimitir?

Întotdeauna, cu unul mai puțin. Lasă mortul îngropat!

Dumnezeu a rânduit, hotărât (predestinat) existența unor grupuri mari de oameni prin care să ofere mântuirea celorlalți, nu indivizi buni sau nu pentru mântuire

Romani 8
29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

Primul termen care mi-a atras atenția a fost chiar ultimul. Pe cine a proslăvit? Pe cei care sunt în slavă, adică pe cei din VT care au umblat cu Domnul. Este evident faptul că Dumnezeu a hotărât mai dinainte existența unui popor ales prin care să ofere cunoașterea de Sine și celorlalți și aceasta pornind de la umblarea lui Avraam cu Dumnezeu.

Este evident că Dumnezeu a hotătât mai dinainte (a predestinat) existența unui popor prin care să Se descopere și celorlalte popoare. Așa cum am mai scris, doar la acest lucru se referă predestinarea: Dumnezeu a hotărât mai dinainte (a predestinat) existența unor grupuri mari de oameni prin care să se descopere celorlalți, grupul etnic din VT și grupul eterogen de creștini din NT, dar nu a predestinat persoane individuale să aparțină sau nu grupului (să poată fi mântuiți sau nu)!

Despre confuzia ALEGERII (și a predestinării, a hotărârii lui Dumnezeu) am mai scris aici.

Romani 1 – În voia minții lor blestemate

Cum de au ajuns unii să susțină că ei nu își mai pot pierde mântuirea orice ar face? Sau măcar să nu le facă pe cele rele în public, că dacă se află, vor fi dați afară din bisericile eretice de mântuiți pe veci, dar mântuirea nu și-o pot pierde! Ne spune Biblia cum: L-au părăsit pe Dumnezeu când au primit învățăturile dracilor că mântuirea nu se poate pierde și Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate.

Romani 1
22 S-au lăudat că sunt înţelepţi şi au înnebunit – cu erezia nimicitoare că mântuirea nu se poate pierde și, mai rău, cu doctrinele false ale harului care le garantează mântuire orice ar face ei
23 şi au schimbat gloria Dumnezeului nemuritor într-o imagine care seamănă cu omul muritor – cu liderii reformei, deși aceia nu au intenționat să le dea mântuirea ușuratică! , cu păsări, animale cu patru picioare şi reptile.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile – dar ei cred că nu pot să cadă din har!
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat creaţiei – s-au închinat celor care le-au re-adus mântuirea pe veci în locul Creatorului, care este binecuvântat etern! Amin.
28 Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri nepermise – mai întâi să vorbească lucrurile neîngăduite ale demonilor care dau mântuirea pe veci!
29 Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30 bârfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă – și ce dacă, că mântuirea nu și-o pot pierde, cred ei! Este o descriere realistă a celor care fac orice.
32 Şi, deşi ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar îi şi găsesc buni pe cei care le fac– aceștia sunt cei care dovedesc că există mântuire fără pocăință! Sigur că îi găsesc de buni, pentru că slujesc la același stăpân, tatăl minciunilor și al învățăturilor dracilor.

Zicea un fanatic: “Nu am calvinism intr-un compartiment mic al vietii mele, (calvinismul) este viata mea.” – ce este aceasta dacă nu idolatrie? Sau altul că doctrinele dracilor (ale harului fals) sunt pe fiecare pagină din Biblie și blasfemiază în acest fel.

Ce înseamnă lucrarea în vederea rodirii

BELȘUG – de Tudor Arghezi

El, singuratic, duce către cer
Brazda pornită-n țară, de la vatră.
Cînd îi privești împiedicați în fier,
Par, el de bronz și vitele de piatră.

Grîu, popușoi, secară, mei și orz.
Nicio sămînță n-are să se piardă.
Săcurea plugului, cînd s-a întors,
Rămîne-o clipă-n soare ca să ardă.

Ager, oțelul rupe de la fund
Pămîntul greu, muncit cu dușmănie
Și cu nădejde, pînă ce, rotund,
Luna-și așează ciobul pe moșie.

Din plopul negru, rezemat în aer,
Noaptea, pe șesuri, se desface lină,
La nesfîrșit, ca dintr-un vîrf de caer,
Urzit cu fire de lumină.

E o tăcere de-nceput de leat.
Tu nu-ți întorci privirile-nnapoi.
Căci Dumnezeu, pășind apropiat,
Îi vezi lăsată umbra printre boi.

Am văzut în articolul anterior că trebuie să ne lucrăm mântuirea, iar verbul la imperativ se referă la lucrarea în vederea rodirii. Cum în antichitate (când a fost scrisă Biblia) una dintre preocupările lor importante era agricultura, am postat această poezie, ca să înțelegem mai bine cum este lucrarea în vederea rodirii (din Filipeni 2.12)

(poezia de aici)

Cum să fii mântuit (la urmă)

Am comentat mai multe fragmente din scrisoarea deschisă (a lui DC) și unele  comentarii care au apărut, pentru că este foarte important să vedem mântuirea superficială pe moment versus mântuirea care trebuie trăită practic (nu m-a interesat om contra om, ci teologia falsă a mântuirii ușuratice împotriva Bibliei).

Așa cum am mai văzut, și în religia baptistă a intrat erezia nimicitoare că mântuirea nu se mai poate pierde. Cu cât un om este mai obsedat de erezie, cu atât devine mai îngâmfat și mai fanatic în erezia lui. Unii chiar au coborât religios așa de mult, că au ajuns să creadă doctrinele false ale harului fals: Dumnezeu i-a ales numai pe ei și doar ei pot fi mântuiți.

Există oameni care își bazează religia lor pe erezia nimicitoare cu mântuirea pe veci și cred că nu trebuie să facă nimic pentru mântuirea lor finală, că ei sunt mântuiți și gata. Chiar sunt speriați că trebuie să facă fapte (vrednice de pocăință), așa că își bazează mântuirea lor finală (viitoare) și veșnicia lor pe nimicul ereziei nimicitoare (se știe că cu credința netrăită practic vei rămâne afară, vedeți articol din Iacov 2). Învățătura dracilor este credința dracilor (sola fide, sola gratia), care nu mântuie în final!

Care este credința mântuitoare? Ne spune Biblia cum putem avea asigurarea că vom ajunge să fim mântuiți de mânia viitoare.

2 Petru 1
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4. prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti – parteneri naturii lui Dumnezeu, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
5. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta – credința trebuie trăită practic; cu fapta, cunoştinţa;
6. cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7. cu evlavia, amiciția (dragostea prietenească); cu amiciția, iubirea jertfitoare.
8. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos – deplina unire cu Domnul.
9. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.
10. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. Ce ne ține pe calea pocăinței: umblarea cu Domnul, nu mântuirea pe veci!
11. În adevăr, în felul acesta vi se va da din belşug intrare (din altă traducere vi se garantează intrarea) în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
12. De aceea, voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi şi sunteţi tari în Adevărul pe care-l aveţi unii au pierdut Adevărul, ca urmare a înșelării ereziei nimicitoare a mântuirii pe veci.

Scrisoarea deschisă a (liderului) Daniel Chiu exprimă fermentația demonică a ereziei nimicitoare

2 Corinteni 11.13 Vă vorbesc acum despre acei oameni care sunt nişte pseudo-apostoli. Ei îi înşală pe alţii, pretinzând că sunt apostoli ai lui Cristos (traducerea BVA)

Vă prezint un asemenea exemplu, de învățător fals (mincinos).

Citez un comentariu: … este unul care traieste in autoinselarea tipica celor care cred ca il detin pe Dumnezeu la degetul cel mic – e mântuit pe veci, se crede deja trecut de Judecată.
Atacul lui josnic nu este surprinzator pentru mine. De la astfel de oameni nu ne putem astepta decit la asemenea fapte. Nu poate iesi apa buna dintr-un izvor otravit – lupul răpitor rămâne tot lup răpitor, până la capăt!

Nu a fost vorba atât despre atacul unui om împotriva altui om, cât de fermentația demonică a învățăturii dracilor cu mântuirea ușuratică pe moment, pentru veci, împotriva învățăturilor biblice arministe că mântuirea trebuie trăită practic, până la capăt, ca să nu se piardă. În acele studii, pastorul baptist de atunci ne-a învățat ceea ce ne-au învățat toți pastorii arminiști și cei calvini (responsabili), că mântuirea trebuie trăită practic, că ai răspundere în mântuirea ta. Domnul Isus a spus în Matei 28.20 învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. În schimb, DC ar vrea să ne dea o mântuire ușoară (în sensul de ușuratică) de care nu mai scapi nici să vrei (poți și să te sinucizi, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde), o mântuire redusă numai la un moment.

Smerenia falsă acoperă îngâmfarea demonică

Știți ce m-a mirat la cei care zic că nu trebuie să facă nimic pentru mântuirea lor? Îngâmfarea. Aceștia se cred aleșii și minunile lui Dumnezeu pe pământ, că numai pe ei i-a vrut Dumnezeu (vedeți articol despre monstruozitatea acestui zeu), dar numai pe ei Dumnezeu i-a mântuit așa de tare, că nu mai scapă nici să vrea, apoi pot face orice. Nici nu au știut ce mântuire (falsă) a dat peste ei, nici nu trebuie să facă nimic, pentru că Cristos a făcut totul; dacă ei fac ceva pentru mântuirea lor, aceea nici nu este mântuire și altele asemenea.

2 Corinteni 11 (traducerea BVA)
14 Chiar şi Satan se deghizează într-un înger al luminii.
15 Deci nu este nimic anormal dacă servitorii lui se prezintă ca slujitori ai dreptăţii. Dar sfârşitul acestor oameni va fi adecvat faptelor lor.

Câtă umilință pare că duc în ei apostolii mincinoși (cei cu mântuirea ușuratică, că doar te-ai mântuit pe veci)! În realitate, sub vopseaua de smerenie umflată de religia falsă se ascunde îngâmfare demonică. Vai, cât de mici și de umili par ei, dar se pretind că sunt singurii oameni mântuiți de pe pământ; marii ”norocoși”, aleși dintre toți și peste toți etc. Care este problema cu mântuirea numai prin har, numai prin credință? Este falsă, conform Iacov 2, vedeți articol.

Cetățenia nouă

1 Petru 2.11 Preaiubiţilor, vă îndemn (vă cer) cu insistență, ca străini şi călători*, să vă feriţi de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului (traducerea GBV 2001)
*călător: locuitor temporar, fără drept de cetăţenie; ca oaspete; străin care stă pentru un scurt timp într-un loc străin, doar în trecere; locuitori străini, rezidenți numai pentru o vreme, nu cetățeni de-ai locului

Când ne-am pierdut noi dreptul de cetățenie?

Efeseni 2.19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu

Filipeni 3.20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.

Când am ales să avem altă cetățenie.

Dacă ai renunțat la cetățenia veche pentru cea nouă, umblă cu Dumnezeu până la capăt! Nu te întoarce de unde ai plecat (la vechea cetățenie). Umblă cu Dumnezeu înainte!

Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare

Geneza 19.26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare. I-a părut rău pentru ce a lăsat în urmă.

Când te scapă Dumnezeu din lume, du-te cu Dumnezeu mai departe. Iar cu Dumnezeu poți merge numai înainte.

Străini și doar călători

1 Petru 2.11 Preaiubiţilor, vă îndemn (vă cer) cu insistență, ca străini şi călători, să vă feriţi de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului (traducerea GBV 2001)

călător: locuitor temporar, fără drept de cetăţenie; ca oaspete; străin care stă pentru un scurt timp într-un loc străin, doar în trecere; locuitori străini, rezidenți numai pentru o vreme, nu de-ai locului

Hristos a înviat!

1 Petru 1
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie
4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
5 Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi – mântuirea finală (viitoare)
6 În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,
7 pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,
8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,
9 pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre – ca sfârșit al umblării cu Domnul, nu ca început, că doar ești mântuit și gata
10 Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.
11 Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate.
12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

Cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El

Coloseni 2
1. Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi …
2. pentru ca să vi se îmbărbăteze inimile, să fiți uniţi în dragoste şi să căpătați toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3. în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
4. Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoaremântuirea pe veci care nu se poate pierde
5. Căci, măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos.
6. Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,
7. fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.
8. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor – harul fals care dă mântuirea ușuratică (poți face orice, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde), după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
9. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
10. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

Așa L-am primit pe Domnul.