1 Petru 2.24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire (dreptate); prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
Încă un verset care se opune mântuirii ușuratice, pe moment, pentru veci și atât. Unii ar vrea să ne învețe că orice ai face, nu îți poți pierde mântuirea (chiar am găsit zilele trecute un articol al unui eretic care pretindea asta), că mântuirea și sfințirea nu au nimic în comun. Ești mântuit numai prin har, numai prin credință și apoi nu mai contează ce faci: dacă ești sfânt sau nu, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde. Nu contează că umbli cu Dumnezeu sau cu satana, că tot acolo vei fi.
Dacă Biblia ne învață să trăim pentru dreptate, numai demonii ne pot învăța să facem invers, că tot acolo vom ajunge!
protest baptist 