În Legământ cu Domnul: dacă continui să umbli cu Domnul ajungi la destinația fericită; dacă renunți, nu ajungi

Cum se încheiau legămintele cu jurământ în vechime (așa făceau cei care erau sub Legea veche):

Deuteronom 29
12 stai înaintea Domnului Dumnezeu ca să intri în legământ cu Domnul Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ, şi pe care Domnul Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta,
13 ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău

Vedem că legământul a fost un contract între oameni și Dumnezeu, inițiat la porunca lui Dumnezeu cu cei care atunci făceau parte din poporul ales (dar care nu au beneficiat de această alegere decât atunci când au umblat cu Dumnezeu!).

Facerea 15
7 Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” am arătat în acest articolDumnezeu a binecuvântat pe Avraam ca urmare a umblării lui cu Domnul PRIN FAPTELE LUI de până atunci și pentru că Dumnezeu a știut că Avraam va umbla și în continuare cu Domnul și își va învăța și urmașii să facă la fel – binecuvântarea urmașilor este prin învățătura sănătoasă cu mântuirea PRIN FAPTE în har, nu prin ușurătatea mântuirii pe veci
8 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaşte că o voi stăpâni?”
9 Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”
10 Avram a luat toate animalele acestea, le-a despicat în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia; dar păsările nu le-a despicat.
17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate.
18 În ziua aceea, (flăcările erau) Domnul a făcut un legământ cu Avram

Cum se încheia un legământ cu jurământ: un animal (de exemplu o vită) era tăiat în două și cei care făceau legământ treceau printre cele două jumătăți, spunând că așa să se facă celui care nu își va respecta partea lui în legământul acela.


Că nu mai suntem sub Lege, ci sub har, înseamnă că am ieșit de sub osânda (condamnarea) Legii vechi și am intrat sub autoritatea Legii noi, a harului, care știm că este o Lege dată de Dumnezeu și are pretenții – / vedeți aici / .

Harul este ajutorul dat de Sfânta Treime ca să umblăm cu Domnul până la capăt și este dat cu dedicație, strict pentru acest scop. Jertfa Domnului Isus folosește doar celor care umblă cu Domnul; nu este de folos celor care pretind că pot să umble cu demonii, că nu există cădere din har, că mântuirea nu se poate pierde.

Dacă nu îndeplinești scopul harului:

Evrei 10
26 Căci, dacă păcătuim (continuăm să păcătuim) cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28 Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cât mai aspră pedeapsă veșnică credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31 Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Dacă nu mai umbli cu Domnul (și nu vei ajunge la Premiul alergării), ai ieșit din har (nici nu mai ai din ce har cădea) și pentru că ai ieșit de sub autoritatea Legii harului (care poate să te ajute să umbli cu Domnul, altfel nu te mântuie), astfel ai intrat iar sub puterea de condamnare a Legii vechi, dată lui Moise (nu există altă lege) și care știm că nu a fost dată spre mântuire, ci pentru cunoașterea păcatelor. Vei fi judecat după Legea dată lui Moise, care nu a scăpat pe nimeni (de aceea scrie în versetul 28 de mai sus despre Legea lui Moise).

Legământul cu Dumnezeu este un contract, în care fiecare parte trebuie să își facă partea în mântuire. Dumnezeu a făcut și face partea mai grea, dar și noi trebuie să ne facem partea noastră, să împlinim pretențiile Legii harului. Dacă nu, ajungi să fii condamnat pe veci de Legea lui Moise – am arătat în articolele anterioare, după pildele Domnului Isus, că cei intrați pe calea mântuirii, dar care nu au produs roade vrednice de pocăința lor, pentru că au vrut să fie mântuiți FĂRĂ FAPTE, nu au ajuns să fie mântuiți în final:

Matei 24
48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”
49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii – se crede mântuit pe veci
50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,
51 îl va tăia în două – ca urmare a nerespectării Legământului harului, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. – Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

Ai intrat în legământ cu Dumnezeu. Umblă cu Dumnezeu, în harul Lui, PRIN FAPTELE TALE vrednice de pocăința ta, până la capăt! Pentru că merită efortul alergării pentru Premiul ceresc și pentru că altfel vei avea o mai mare pedeapsă în veșnicia rea!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s