Dumnezeu nu Se schimbă și îi cunoaște pe ai Lui după transformarea lor

Evrei 2
1 De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.
2 Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire,
3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.

Și dacă am fi depărtați de Evanghelia mântuirii prin umblarea până la capăt în har, prin faptele noastre, ce am pierde, mântuirea? Cei care se pretind mântuiți pe veci nu o pot pierde (cred ei) – și așa se face relativizarea Bibliei, a Legii harului, care devine o șmecherie bună pentru obținut mântuirea ușuratică și apoi nici nu mai contează ce faci.

Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit (neclintit, adică fără schimbare, extrem de stabil, fără urmă de transformare) – seamănă cu:

2 Timotei 2.19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită (neclintită), având sigiliul aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!

Dumnezeu nu Se schimbă și nu și-a modificat pretențiile pentru mântuire (fiind drept, nici nu avea cum, Dumnezeu nu este bătut de vânt): umblarea cu Dumnezeu prin faptele Legii noi (ritualurile ei) nu a fost anulată, ci înlocuită cu umblarea cu Domnul prin faptele cerute obligatoriu de Legea harului (care fiind Lege, are pretențiile corespunzătoare). Procesul de mântuire se desfășoară cu ajutor de sus și trebuie dus până la capăt.

După ce îi cunoaște Dumnezeu pe cei care sunt ai Lui (și vor fi cu El, dacă vor umbla până la capăt)? Nu după superficialitatea mântuirii pe veci, într-un moment și atât, ci după transformarea minții (spre lucrurile Împărăției de sus), a preocupărilor, ceea ce duce la transformarea conținutului, cu ajutorul Duhului Sfânt (nici nu se poate altfel).

Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele – pentru că dacă suntem îndepărtați de ele, revenim la lume (prin conținut). După conținutul lumesc îi recunoaște cel viclean pe cei care sunt (și vor fi în veșnicie) ai lui.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s