Într-un articol anterior, am pus un verset în care ni se spune să așteptăm fericita noastră nădejde. Să vedem cum să o așteptăm.
Tit 2
1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă:
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie – harul adevărat biblic, care este arminist, ne învață să umblăm cu Domnul pe cale. Harul ușuratic al mântuirii pe veci este ca un elastic de care poți să tot tragi, să faci orice cu lumea, că nu se mai poate rupe niciodată. Nu contează cu cine umbli, că tot cu Dumnezeu vei ajunge – este fals!
13 aşteptând (trăind practic cu Domnul, nu cu satana!) fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos – harul curvinist îi învață pe proprii adepți despre Sola gratie, Sola fide, apoi poți să Îl aștepți pe Domnul băut, pe la curve etc, că mântuirea nu ți-o mai poți pierde! Pentru că se pretind mântuiți pe veci, Domnul este obligat (cum îl vor obliga?!) să îi răpească la cer (vor voma răchie pe străzile de aur) etc.
14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune – și acest verset (ca multe altele din Biblie), este împotriva mântuirii ușuratice, pe moment, pentru veci.
1 Petru 1
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre – vedeți și Gândiți-vă la lucrurile de sus / categoria aici /, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos – vedeți Curs de viață spirituală
14 Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15 Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” – Biblia se opune învățăturii dracilor că mântuirea este pe moment, pentru veci; apoi dacă umbli cu Domnul este bine, dar tot aia este și dacă umbli cu satana, că nu este cădere din har.
17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
18 căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără defect şi fără vină.
20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi
21 care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa (peste tot în Noul Testament, unde este vorba despre credința care contează, se referă la credința trăită practic) şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu – prin har, Sfânta Treime și-a făcut partea (mare și grea) și continuă să și-o facă, dar și noi trebuie, ca rămânând în har, să ne facem partea noastră, să umblăm cu Domnul până la capăt, la mântuirea finală. Harul ne oferă mântuirea, fără să ne oblige la ceva.
Împotriva Bibliei (și a acestui text), înșelații de cel viclean (cei mai fanatici) zic vorbele satanei (tatăl minciunilor și al învățăturilor dracilor că mântuirea nu se poate pierde), că mântuirea este numai prin har, numai prin credință (deși credința singură nu va mântui pe nimeni de mânia viitoare, vedeți Iacov 2). Iar dacă vrei să faci ceva pentru ca să ajungi la mântuirea viitoare (finală), să umbli cu Domnul, ei zic că aceea nu este mântuire (și delirează cu peleaginismul obsesiei lor). Biblia ne este dată să o studiem, și dacă o înțelegem, poate să ne dea înțelepciunea care să ducă la mântuirea finală (în partea fericită a veșniciei). Nu ne este prezentată o mântuire iluzorie, leșinată, diluată, falsificată după poftele fiecăruia, cu Sola fide, Sola gratia! Ceea ce ne cere Biblia (în Noul Testament, deci sunt cerințe ale Legii HARULUI) citim și în acest text, prin verbele la imperativ (sunt porunci).
protest baptist 