Asistăm la nașterea Bisericii, dintre neamuri

Romani 9
Dumnezeu se îndură de cine-I place – și totuși nu este arbitrar (acest titlu nu a aparținut originalului Bibliei)
14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă – de cei veniți la pocăință dintre neamuri (dintre păgâni); şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”
16 Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă – Dumnezeu, în mila Lui, a hotărât existența unui nou grup, creștinii
17 Fiindcă Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea – grupul vechi, datorită falimentului lor și respingerii Fiului lui Dumnezeu, intră în împietrire pentru 2000 de ani (rămânând păstrat ca grup)
19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”
20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?
21 Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? – cele două grupuri
22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
23 şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? – se referă la noul grup, creștinii
24 Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
25 după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu – cei dintre neamuri şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită – Biserica
26 Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu” – cei încreștinați dintre neamuri, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”

Am lăsat titlul din traducerea Cornilescu ”Dumnezeu se îndură de cine-I place” pentru că acesta este folosit de cei care se pretind mântuiți pe veci (predestinați individual) ca justificare că Dumnezeu i-a ales numai pe cei puțini pentru mântuire (nu i-a vrut pe cei mai mulți), în mod arbitrar, fără să îi întrebe măcar (nu i-a plăcut de ei). De parcă Dumnezeu a jucat sufletele oamenilor la jocuri de noroc și pe cei mai mulți i-a pierdut!
14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! – Dumnezeu nu este arbitrar
15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” întotdeauna lui Dumnezeu i-a plăcut să se îndure (și S-a îndurat) de cei care L-au urmat!
16 Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă – versetele 15 și 16 indică trecerea de la primul popor ales (grup), la al doilea.
18 Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea – primul grup intră în împietrirea care durează 2000 de ani, și Dumnezeu își manifestă mila asupra altui grup (creștinii, toți cei care au existat vreodată, oriunde în lume).
versetele 22-26 trecerea de la grupul vechi la grupul nou

Pentru cei care țineau de zeci de generații Legea lui Moise, cu ritualurile ei purificatoare, ceilalți (neamurile) erau considerați ca spurcați, de aceea se insistă pe această trecere de la primul grup etnic (un neam) la al doilea grup, cei încreștinați dintre păgânii ăia spurcați (dintre neamuri), care până la încreștinarea lor s-au închinat la toate felurile de idoli și zei păgâni și aveau obiceiuri păgâne:

Faptele apostolilor 10
9 A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.
10 L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.
11 A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.
12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.
13 Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”
14 „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” – respecta Legea lui Moise!
15 Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”nașterea Bisericii, dintre păgâni (Binecuvântat să fie Dumnezeu, pentru că S-a îndurat)
16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

34 Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor – este aruncată la pământ presupunerea că Dumnezeu este arbitrar, pentru că vedem cine este bun pentru mântuire:
35 ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.
45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur – dintre evrei care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.

”Dumnezeu se îndură de cine-I place” – am asistat la nașterea unui nou grup dintre neamuri, creștinii.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s